Rugby

Universitatea OVIDIUS Constanţa
Centrul ID-IFR
Facultatea de Facultatea de Educatie Fizica si Sport
RUGBY - RUGBY IN 7
Caiet de Studiu Individual

Programul de studii Educație Fizică și Sportivă-IFR
Anul de studii III
Semestrul V
Coordonator disciplină:
Conf.univ.dr. POPESCU Raducu
2021
Introducere
Rugby - Rugby in 7
CUPRINS
Unitate Titlul Pagina
de
învăţare
INTRODUCERE
1 NOTIUNI GENERALE IN JOCUL DE RUGBY SI RUGBY IN 7

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1. 8
1.1 Notiuni generale de regulament in jocul de rugby si rugby in 7. 8
1.2 Pozitiile jucatorilor in fiecare compartiment in jocul de rugby si
rugby in 7. 17
1.3 Sarcinile jucatorilor in diferite momente fixe ale jocului. 20
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1. 25
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare. 25
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1. 26
2 TEHNICI FOLOSITE IN TRANSMITEREA BALONULUI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2. 28
2.1 Transmiterea balonului 28
2.2 Pasarea mingii catre un coechipier. 30
2.3 Sutul. 32
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 35
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 36
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2 37
3 TEHNICI IN JOCUL DE RUGBY

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3 39
3.1 Tehnici individuale si in cadrul compartimentului. 39
3.2 Placajul. 41
3.3 Aglomerarile. 43
4 JOCUL IN MOMENTELE FIXE – GRAMADA ORDONATA,

REPUNEREA DIN MARGINE
4.1 Jocul in gramada ordonata. Jocul pe linia de treisferturi 47
4.2 Jocul la repunerea balonului din margine, in jocul de rugby si rugby
in 7. 49
4.3 Tehnici de trasmitere a balonului, de depasire a adversarilor 51
Bibliografie Unitate de învăţare Nr.4 55
Rugby - Rugby in 7
Introducere
5 TACTICA IN JOCUL DE RUGBY - NOTIUNI PARTICULARE DE

ARBITRAJ. PREGATIREA JUCATORULUI DE RUGBY
5.1 Combinatii tactice in atac in jocul de rugby si rugby in 7. Tactici
specifice jocului de rugby şi rugby în 7. 57
5.2 Notiuni particulare arbitraj in jocul de rugby si rugby in 7. 61
5.3 Metode specifice de pregatire a jucatorilor de rugby şi rugby în 7. 62
6 JOCUL DE RUGBY PE TEREN REDUS PENTRU JUNIORI

6.1 Jocul de rugby pe teren redus pentru juniori. 70
6.2 Regulamentul si desfasurarea jocului de rugby
şi rugby in 7 76
Răspunsuri şi comentarii testele de autoevaluare 84
7 JOCUL DE RUGBY IN 7, TENICA SI TACTICA.

7.1 Tenica si tactica - rugby in 7 88
7.2 Jocul in gramezile ordonate si in margine 84
7.3 Ruby Tag 98
8 BIBLIOGRAFIE 106
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
INTRODUCERE
Stimate student,
Te felicit pentru parcursul tau academic, îți doresc succes și

spor în studiul cursului Rugby - Rugby in 7, cel mai frumos sport!
Acesta se adresează studenților din anul III specializarea educatie
fizica si sportiva Facultatea de Educatie Fizica si Sport.
Mă numesc Raducu POPESCU şi sunt conferențiar universitar la
Facultatea de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universităţii
„Ovidius” Constanţa.
In anul 1994 am obtinut licenta in urma examenelor sustinute, la
care am primit nota 10. Titlul de doctor l-am dobandit prin
sustinerea tezei cu titlul - Contributii privind pregatirea musculara
in optimizarea tehnicii jucatorului de rugby. Pe parcursul ultimilor
28 de ani am avut o activitate stiintifica concretizata prin publicarea
mai multor volume si articole de specialitate.
În cadrul Facultatii de Educatie Fizica si Sport, Universitatea
„Ovidius” Constanţa, susţin actualmente următoarele cursuri:
Rugby - Rugby in 7, Metodica predarii disciplinelor gimnice,
Expresie corporala si euritmie, Fitness si gimnastica aerobica.
Ne propunem astfel sa realizam imbogăţirea cunoştiinţelor de
specialitate cu cele specifice jocului de rugby şi rugby în 7;
organizarea de competiţii specifice, dobândirea de cunoştinţe
teoretice şi practice referitoare la învăţarea şi consolidarea
principalelor elemente şi procedee tehnice specifice jocului de
rugby si rugby in 7, dar şi noţiuni simple de regulament.
Caietul de studiu individual al acestei discipline este organizat în 7
unităţi de învăţare. Pentru a fi asimilată, fiecare unitate de învățare
este structurată astfel încât efortul individual să acopere
echivalentul a două –trei ore de studiu. Fiecare unitate conține
obiectivele unităţii, prezentarea subcapitolelor, testele de
autoevaluare, o lucrare de verificare, răspunsurile şi comentariile la
testele de autoevaluare și bibliografia unităţii de învăţare.
Lucrarea de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul
fiecărei etape de învăţare, lucrare pe care o vei transmite prin
Rugby - Rugby in 7
Introducere
platforma E-learning sau prin e-mail, la adresa gymcta@yahoo.com

pentru corectare şi eventualele comentarii.
Nu uitați că pe prima pagină a lucrării trebuie să se regăsească

următoarele informaţii: numele acestei discipline (Rugby - Rugby
in 7), numărul lucrării de verificare (Lucrarea de verificare nr. …),
numele/ prenumele şi adresa dumneavoastră de e-mail care sa fie
configurata cu numele si prenumele dumneavoastra, fara prescurtari
sau alte denumiri care pot conduce la nedorite confuzii.
Vă recomand să formulați clar răspunsurile la întrebări. Dacă este
posibil, utilizaţi un procesor de texte. Pentru comentariile
profesorului, lăsaţi o distanţă de circa 5 cm între răspunsuri.
Pentru securitatea lucrării, vă recomand să vă scrieţi numele pe
fiecare pagină.
Spor la învăţat şi succes!

Conf. univ. dr. Raducu POPESCU
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Unitate de învăţare Nr. 1
NOTIUNI GENERALE IN JOCUL DE RUGBY SI RUGBY IN 7
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 . Educarea capacităţii de a folosi un limbaj de 8

specialitate corect terminologic. Cunoaşterea şi însuşirea legilor de baza ale jocului de
rugby şi a acţiunilor principale ale fiecarui compartiment si post din echipa de rugby.
1.1 Notiuni generale de regulament in jocul de rugby si rugby in 7…………………. 8
1.2 Pozitiile jucatorilor in fiecare compartiment in jocul de rugby si rugby in 7……. 17
1.3 Sarcinile jucatorilor in diferite momente fixe ale jocului………………………… 20
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................................... 25
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 25
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1............................................................................. 26
Rugby - Rugby in 7
Introducere
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Capatarea unor notiuni de baza ale regulamentului, principiilor si
conduitei in jocul de rugby.
 Cunoasterea denumirilor caracteristice posturilor din echipa de rugby.
1.1 Notiuni generale de regulament in jocul de rugby si rugby in 7.
Scopul celor doua echipe in jocului de rugby este acela de a marca cât
mai multe puncte, echipa care a marcat cel mai mare număr de puncte fiind
câştigătoarea meciului. Loturile celor doua echipe sunt formate din 15 sau
7 jucători fiecare, practicând un joc corect, în conformitate cu legile şi în
spirit de sportivitate, să poarte, să paseze, să şuteze balonul şi să-l poarte si
sa-l culce la pământ in terenul de tinta. Rugby este un sport care presupune
contact fizic și, ca atare, prezintă pericole inerente. Este foarte important ca
jocul să fie disputat în conformitate cu legile și să existe o preocupare
continuă pentru securitatea jucătorilor Antrenorii sau profesorii de educatie
fizica, au responsabilitatea de a se asigura că aceştia sunt pregătiţi să
respecte legile, să joace corect și să adopte o conduită sigură. Arbitrul are
datoria de a aplica legile corect si ferm la fiecare meci, legile aprobate de
World Rugby.
Prin acest curs, capatati cunostintele teoretice si practice necesare initierii
elevilor sau jucătorilor tineri. Initial jocul de rugby a fost un simplu mijloc
de amuzament care ulterior s-a transformat într-un sistem global, în cadrul
căruia au fost construite numeroase baze sportive si terenuri in cadrul
fiecarei scoli din Marea Britanie, dar si mari stadioane. Jocul de rugby, ca
orice altă activitate care captează interesul şi entuziasmul celor mai diverse
categorii de oameni, prezintă multiple caracteristici şi fațete. Jocul de rugby
este practicat de bărbați și de femei, de băieți și de fete din întreaga lume.
Mai bine de 8,5 milioane de persoane, cu vârste între șase și peste șaizeci
de ani, participă cu regularitate la joc. Gama variată de abilități și de calități
fizice necesare practicării jocului oferă oricăror persoane șansa de a juca,
indiferent de conformația fizică, de statura sau de nivelul lor tehnic. Dincolo
de jocul în sine, rugbyul cultivă valori sociale şi afective, precum curajul,
loialitatea, sportivitatea, disciplina şi spiritul de echipă.
Aceast curs de rugby prezinta o serie de criterii de evaluare a manierei de

joc şi a comportamentului sportiv în jocul de rugby. Ne propunem sa
intelegeti ca trebuie sa contribuiti conservarea caracterului unic al jocului
de rugby, intalnit atât pe, cât şi în afara terenului.
Încă de la început din prima zi a anului 1823, atunci când William Webb
Ellis a luat balonul in maini printr-un curajos act de sfidare, jocul de rugby
a supraviețuit împotriva teoriilor ostile. In jocul de rugby este perfect
acceptabil sa exercitii o presiune maximă asupra adversarului cu scopul a
castiga posesia balonului si de al invinge la puncte, dar este absolut interzis
Rugby - Rugby in 7
Introducere
sa-i provoci orice fel de accidentare. O bună parte a atracţiei exercitate de

jocul de rugby se datorează faptului că acesta se dispută atât în litera, cât şi
în spiritul legilor jocului. Responsabilitatea punerii în practică a acestui
principiu nu este a unui singur individ, ci îi priveşte deopotrivă pe antrenori,
pe căpitani, pe jucători şi pe arbitri. Principiile de bază sunt disciplina,
controlul şi respectul reciproc, acestea generează spiritul jocului de rugby.
Aceste calităţi definitorii sunt cele care dau naştere camaraderiei şi fair-
play-ului, esenţiale pentru succesul şi pentru supravieţuirea unui joc atât de
solicitant psihic și fizic. Principiile jocului au trecut testul timpului şi rămân
la fel de importante pentru viitorul jocului de rugby, la toate nivelurile la
care acesta este practicat, aşa cum au fost tot timpul în îndelungată şi
ilustra sa istorie, dar mai actuale su imperativ necesare profesorului de
educație fizica si părintelui implicat în educația propriului copil. Principiile
jocului reprezintă elementele fundamentale pe care se bazează rugby-ul,
acestea conferind participanţilor posibilitatea de a identifica elementele
distinctive care formează caracterul aparte al acestui sport. Obiectivul
jocului este ca o echipă, prin purtarea, pasarea, şutarea sau culcarea la
pământ a balonului, în conformitate cu legile jocului, cu spiritul de
sportivitate și cu fair-play-ul, să marcheze un număr cât mai mare de puncte
împotriva echipei adverse.
Integritatea - este esenţa aluatului din care este plămădit Jocul de Rugby,
izvorînd din cinste şi din fairplay.
Pasiune - oamenii de rugby au un entuziasm deosebit pentru Joc. Jocul de
Rugby generează emoţie, ataşament afectiv şi simţul apartenenţei la marea
familie formata din suporteri, antrenori, arbitrii, oficiali sau parinti!
Solidaritate - rugbyul posedă un spirit unificator care creează prietenii pe
viaţă, camaraderie, spirit de echipă şi loialitate care transcend deosebirile
culturale, geografice, politice şi religioase
Disciplina este o parte integrantă a Jocului atât pe, cât şi în afara terenului,
fiind reflectată prin ataşamentul faţă de Legi, de Reguli şi de valorile
fundamentale ale Rugbyului
Respectul pentru coechipieri, adversari, oficialii meciului şi pentru toţi
ceilalţi implicaţi în joc este de o importanţă covârşitoare si este definitoriu
pentru jocul de rugby.
Index terminologic
A
Aliniament: Un aliniament este o fază fixă constând într-un șir de cel puțin
doi jucători din partea fiecărei echipe, jucători care așteaptă să primească
balonul repus din margine.
Antijoc: Orice act al unui jucător, comis în incinta de joc, contrar
prevederilor Legii 9, care guvernează obstrucția, jocul incorect,
infracțiunile repetate, jocul periculos și conduita incorectă.
Așezător: Un jucător care ţine balonul pentru ca un coechipier să-l şuteze
printr-o lovitură de picior așezată.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Avantaj: Un câștig tactic sau teritorial, clar și real, care apare în urma unei
infracțiuni a echipei adverse.
C
Câmp de joc: Suprafața cuprinsă între liniile de țintă și liniile de margine.
Aceste linii nu fac parte din câmpul de joc.
Căpitan: Jucătorul nominalizat de o echipă să conducă acea echipă, să
consulte arbitrul și să aleagă opțiunile rezultate în urma deciziilor arbitrului.
Cartonaș galben: Cartonașul arătat de arbitru unui jucător pentru a indica
faptul că acesta a fost avertizat și eliminat temporar.
Cartonaș roșu: Cartonașul arătat de arbitru unui jucător pentru a indica
faptul că jucătorul a fost eliminat definitiv din meci.
Coechipier: Alt jucător din aceeași echipă
D
Dincolo sau în spatele sau în fața unei poziții: Înseamnă cu ambele picioare,
în afara situației în care contextul nu o permite.
E Echipă: Un grup de jucători, în mod obișnuit 15, care încep meciul, la

care se adaugă înlocuitorii autorizați.
Echipă în apărare: Echipa în a cărei jumătate de teren se desfășoară jocul.
Echipă în atac: Echipa adversă echipei în a cărei jumătate de teren se
desfășoară jocul.
Echipamentul jucătorilor: Reprezintă toate articolele de îmbrăcăminte ale
jucătorilor, care, pentru a fi legale, trebuie să respecte prevederile
Regulamentului 12 al World Rugby.
Eliminat definitiv: Unui jucător i se arată un cartonaș roșu, jucătorul fiind
astfel exclus definitiv din meci.
Eliminat temporar: Eliminat din joc pentru o anumită perioadă de timp de
joc, în mod obișnuit 10 minute.
F
Fază de joc: Grămadă, aliniament, ruck sau mol.
Federație: Un organism recunoscut de World Rugby, responsabil pentru
organizarea și desfășurarea jocurilor dintr-o anumită zonă geografică.
G
Grămadă: O fază fixă constând, în mod obișnuit, în opt jucători din partea
fiecărei echipe, legați împreună într-o formație.
Grămadă simulată: O grămadă în care echipa care introduce câștigă posesia
balonului fără dispută, iar niciunei echipe nu îi este permis să împingă
grămada de pe semn.
I
Incintă de joc: Suprafața de joc la care se adaugă spațiul suplimentar
dimprejurul acesteia, numit zona perimetrului.
Î
În apropiere: La o distanță de până la un metru.
În interiorul terenului: În suprafața de joc, la distanță de liniile de margine.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
În picioare: Jucătorii sunt în picioare atunci când nicio altă parte a corpului
lor nu se sprijină pe sol sau pe alți jucători aflați pe sol.
Înainte: Are loc atunci când un jucător pierde posesia balonului, care se
deplasează spre înainte, sau când un jucător propulsează balonul spre înainte
cu mâna sau cu braţul, sau când balonul ricoşează spre înainte după ce
loveşte mâna sau braţul unui jucător, şi apoi balonul atinge solul sau un alt
jucător înainte de a fi reprins de jucătorul iniţial.
Încercare de penalizare: Este acordată atunci când, în opinia arbitrului, o
încercare probabil ar fi fost marcată (sau ar fi fost marcată într-o poziție mai
avantajoasă), dacă nu ar fi existat un act de antijoc al unui adversar.
Înlocuitor: Un jucător care înlocuiește un coechipier din cauza unei
accidentări sau pentru motive tactice.
J
Joc deschis: Intervalul de timp dintre o lovitură de începere, lovitură de
reîncepere, lovitură liberă, lovitură de pedeapsă sau o fază fixă și
următoarea fază, sau intervalul de timp dintre fazele de joc, dar excluzând
perioadele când balonul este mort.
Jucat: Balonul este jucat atunci când este atins intenționat de un jucător.
Jucător adus la pământ: Vezi “nu în picioare”.
Jucător placat: Un purtător de balon care este ținut și adus la pământ de unul
sau de mai mulți placheuri.
Jucători din aliniament: Jucătorii din ambele șiruri ale unui aliniament.
Jucători participanți la un aliniament: Aceștia sunt jucătorii din șirurile
aliniamentului, câte un primitor din partea fiecărei echipe (dacă este
prezent), jucătorul care repune și un adversar direct al acestuia.
L
Legare: Apucarea fermă a corpului altui jucător, în zona dintre umeri și
șolduri, cu întregul braț în contact de la mână până la umăr.
Lenjerie de corp: Piesă a echipamentului care acoperă corpul de la talie până
deasupra genunchilor, avînd craci scurți sau neavând craci, purtată pe piele
sau sub echipament și care nu este atașată de tricou sau de șort.
Linie de balon mort: Liniile aflate la fiecare capăt al suprafeței de joc (fără
să facă parte din aceasta).
Linie de repunere: Vezi semnul marginii.
Linie de țintă: Liniile aflate la fiecare capăt al câmpului de joc (fără să facă
parte din acesta).
Linie prin semn sau prin loc: O linie paralelă cu linia de margine, dacă nu
este altfel definită.
Lovitură de începere: Metoda de începere a fiecărei reprize și a fiecărei
reprize de timp suplimentar, cu o lovitură din drop.
Lovitură de pedeapsă: Este acordată împotriva unei echipe care comite o
infracțiune majoră.
Lovitură de picior așezată: Balonul este șutat după ce a fost așezat pe sol
(sau pe un suport de balon aprobat) în acest scop.
Lovitură de picior din zbor: Un jucător lasă intenționat balonul să-i cadă din
mână (mâini) şi apoi îl lovește cu piciorul înainte să atingă pământul.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Lovitură de reîncepere: Metoda de reîncepere a jocului, cu o lovitură din

drop, după marcarea de puncte sau după un atins la pământ în terenul de
țintă.
Lovitură din drop: După ce este lăsat intenționat să cadă pe pământ din mână
(mâini), balonul este şutat în timp ce este pe traiectorie ascendentă după
prima atingere a pământului.
Lovitură liberă: Este acordată împotriva unei echipe care comite o
infracțiune minoră sau în favoarea unei echipe care face un marc.
M
Marc: O metodă de întrerupere a jocului și de câștigare a unei lovituri libere,
prin prinderea balonului direct din șutul unui adversar în 22-ul sau în terenul
de țintă al prinzătorului, prindere însoțită de strigătul “marc”.
Margine: Suprafața de lângă câmpul de joc, care include liniile de margine
și tot ceea ce este dincolo de acestea.
Margine de țintă: Suprafața de lângă terenul de țintă, care include liniile de
margine de țintă și tot ceea ce este dincolo de acestea.
Mol: O fază de joc constând într-un purtător de balon și cel puțin câte un
jucător din fiecare echipă, legați împreună și în picioare.
Mort: Balonul este mort atunci când arbitrul fluieră pentru a opri jocul sau
după o transformare nereușită.
N
Nu în picioare: Jucătorii nu sunt în picioare atunci când orice altă parte a
corpului lor se sprijină pe sol sau pe alți jucători aflați pe sol.
O
Obstrucție: Are loc atunci când un jucător care încearcă să joace este
împiedicat sau oprit în mod ilegal să o facă.
Oficialii meciului: Persoanele care au controlul asupra jocului, de regulă
arbitrul și cei doi arbitri asistenți sau judecători de margine, la care se pot
adăuga un arbitru video și, pentru rugby în 7, doi judecători de teren de țintă.
Ofsaid: O infracțiune pozițională care înseamnă că un jucător nu poate lua
parte la joc fără a fi pasibil de a fi sancționat.
Organizatorul meciului / competiției: Autoritatea administrativă
responsabilă pentru organizarea meciului / competiției, care poate fi World
Rugby, o federație, un grup de federații sau oricare organizație recunoscută
de o federație sau de World Rugby.
P
Pana de despicat: Un tip de atac ilegal, care are loc de obicei în apropierea
liniei de ţintă, atunci când echipei în atac i se acordă o lovitură de pedeapsă
sau liberă. Jucătorul loveşte balonul cu piciorul şi iniţiază atacul fie
înaintând spre linia de ţintă, fie pasând unui coechipier care avansează.
Imediat, coechipierii se leagă de fiecare parte a purtătorului de balon într-o
formaţie de pană de despicat, înainte de a lua contact cu adversarii. Adesea,
unul sau mai mulţi dintre aceşti coechipieri se află înaintea purtătorului de
balon.
Pasă: Un jucător aruncă sau dă balonul altui jucător.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Pasă înainte: Are loc atunci când un jucător aruncă sau pasează balonul spre
înainte, însemnând că brațele jucătorului care pasează balonul se deplasează
spre înainte.
Pauză: Intervalul de timp dintre cele două reprize ale jocului.
Placaj: Metoda de a-l ține pe purtătorul de balon și de a-l aduce pe acest
jucător la pământ.
Placaj cu brațul rigid: Un placaj ilegal, efectuat atunci când un jucător
folosește brațul rigid pentru a-l lovi pe purtătorul de balon.
Placheur: Un jucător advers care îl ține pe jucătorul placat și care ajunge la
pământ.
Planul marginii: Spaţiul vertical care se ridică de pe linia de margine sau de
pe linia de margine de țintă.
Posesie: Un individ sau o echipă care are controlul asupra balonului sau care
încearcă să-l aducă sub control.
Primitor: Jucătorul aflat în poziția de a primi balonul, în cazul în care
balonul este lovit sau pasat spre înapoi din aliniament.
Prins direct: Un balon prins fără ca mai întâi să atingă vreo altă persoană
sau terenul. Purtător de balon: Un jucător care are posesia balonului.
R
Rană deschisă: Sângerare activă incontrolabilă.
Repunere rapidă: O repunere de la margine executată înaintea formării
aliniamentului. Balonul este repus de echipa care l-ar fi repus la aliniament.
Ruck: O fază de joc la care unul sau mai mulți jucători din fiecare echipă,
aflați în picioare și în contact fizic, se adună în jurul balonului aflat pe
pământ.
Rucking: Folosirea picioarelor, în mod legal, pentru a încerca câștigarea sau
păstrarea posesiei balonului într-un ruck.
S
Sancțiune: Metoda de reîncepere a jocului în urma unei infracțiuni sau a
unei întreruperi.
Semnul marginii: O linie imaginară în câmpul de joc, perpendiculară pe
linia de margine în locul de unde balonul este repus.
Semnul marginii nu poate fi la mai puțin de cinci metri de linia de țintă.
Sin-bin: Un loc special delimitat în afara suprafeței de joc, unde trebuie să
rămână un jucător eliminat temporar.
Spre înainte: Spre linia de balon mort a echipei adverse.
Suport de balon: Orice dispozitiv aprobat de organizatorul meciului pentru
a susține balonul atunci când este executată o lovitură de picior așezată.
Suprafață de joc: Câmpul de joc la care se adaugă terenurile de țintă. Liniile
de margine, liniile de margine de țintă și liniile de balon mort nu fac parte
din suprafața de joc.
Ș
Șarja de cavalerie: Un tip de atac ilegal, care are loc de obicei în apropierea
liniei de ţintă, atunci când echipei în atac i se acordă o lovitură de pedeapsă
sau liberă. La un semnal al şuterului, o linie de jucători atacanţi avansează
Rugby - Rugby in 7
Introducere
de la distanţă. Când ei s-au apropiat, şuterul loveşte balonul cu piciorul şi îl

pasează unuia dintre ei.
Șort: Pantaloni care pornesc de la talie și se termină deasupra genunchilor,
care au o bandă elastică pe talie și/sau un șnur și care nu sunt atașați de
tricou sau de lenjeria de corp
Șut: Un act care constă în lovirea intenționată a balonului cu orice parte a
piciorului, cu excepţia călcâiului, de la extremitatea anterioară a ghetei până
la genunchi, dar neincluzând genunchiul. Un șut trebuie să deplaseze
balonul pe o distanţă vizibilă din mână sau de-a lungul terenului. Șutat direct
în margine: Balonul este șutat în margine fără ca mai întâi să aterizeze în
suprafața de joc sau să atingă vreun jucător sau arbitrul.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
T
Tampon: O acțiune permisă, realizată de un purtător de balon pentru a se
apăra de un adversar, folosind palma.
Teren de țintă: Suprafaţa cuprinsă între linia de ţintă, linia de balon mort și
liniile de margine de țintă. Include linia de țintă, dar exclude linia de balon
mort și liniile de margine de țintă.
Terenul: Întreaga suprafață descrisă în diagrama terenului din Legea 1.
Timp de joc: Timpul real, excluzând timpul pierdut pentru întreruperile
jocului (vezi timp real).
Timp real: Timpul scurs în mod continuu (vezi timp de joc).
Tricou: Articol al echipamentului purtat pe jumătatea superioară a corpului
și care nu este atașat de șort sau de lenjeria de corp.
Ț
Ținerea balonului: A fi în posesia balonului aflat în mâna, mâinile, brațul
sau brațele unui jucător.
Țintă: Balonul este șutat printr-o lovitură de picior aşezată sau din drop
peste bara transversală a echipei adverse, din câmpul de joc.
U
Ultimul: Cel mai apropiat de propria linie de ţintă.
Z
Zona grămezii: Suprafața din câmpul de joc unde poate avea loc o grămadă.
ale atletilor din probele de sprint.
Reguli de baza in jocul de rugby

Rugby-ul este un joc sportiv care se disputa intre doua echipe alcatuite in
teren din cate 15 jucatori, care urmaresc sa puna o minge de forma ovala,
inapoia liniei de fund a terenului, din zona adversa.
Un meci dureaza doua reprize a 40 minute, cu o pauza intre ele de 5 minute,
pe timpul careia jucatorii sunt obligati sa ramana in teren. Jocul este condus
de un arbitru (central), ajutat de doi arbitri de margine.
Meciul de rugby incepe printr-o lovitura de picior data mingii, de unul din
jucatorii echipei careia i-a revenit inceperea partidei.
Dupa aceasta lovitura, orice jucator din teren poate sa prinda balonul, sa-l
suteze, sa-l culeaga, sa alerge cu el, sau sa placheze un adversar care a intrat
in posesia balonului. Acest balon poate fi transmis unui coechipier numai
inapoi; dat inainte - constituie o infractiune. Dar regulile sunt foarte multe
si necesita folosirea unei terminologii proprii, care trebuie cunoscuta si
inteleasa.
lata cateva exemple:
- «gramada» este formata din jucatorii ambelor echipe, care asteapta sa le
fie aruncata mingea pe pamant intre ei; gramada poate fi spontana sau
ordonata;
- «balon mort» - situatia in care balonul nu mai este in joc si arbitrul a
fluierat oprirea jocului, dictand reluarea lui printr-o decizie corespunzatoare
fazei respective (lovitura de pedeapsa etc.);
Rugby - Rugby in 7
Introducere
- «offsaid» - spre deosebire de alte jocuri sportive - fotbal, polo, hochei -

unde se intalneste aceasta situatie de joc, exprimata diferit in regulamentele
respective, in rugby se considera ofsaid cand un jucator care nu mai este in
joc si ii este interzis sa joace balonul, intervine in jocul unui adversar.
Aceasta infractiune se sancfioneaza cu lovitura de picior de pedeapsa sau
cu gramada;
- «incercare sau esseu» se spune atunci cand un jucator reuseste sa puna
balonul in spatele liniei de fund (de but) a adversarului;
- «marc» sau «oprirea balonului din zbor» este atunci cand un jucator prinde
balonul in brate, trimis dintr-o lovitura de picior sau altfel, de catre adversar,
punand vizibil, in acelasi timp cu prinderea mingii, calcaiul in pamant si
strigand: «Marc!
- «tinta» o reprezinta spatiul cuprins intre bara transversala a unei porti si
stalpii ei laterali, prelungiti in sus;
- «fundas» este un post ocupat de un jucator in cadrul echipei;
- «trei sferturi» - o formatie de jucatori in cadrul aceleiasi echipe, in care 2
jucatori sunt «trei sferturi centrali» si alti 2 sunt «aripi» sau «extreme»
- «demi», un «mijlocas la gramada» - acel jucator care va arunca mingea in
«gramada» si apoi va incerca s-o recupereze pentru a o pasa unui coechipier;
si «uvertura» - acel jucator care primeste primul pasa, la iesirea din
gramada;
- «inaintasii» sunt in numar de 8 si formeaza ceea ce se mai numeste si
«pachet de jucatori» ei alcatuiesc «gramada», organizati pe 3 linii. Dar
termenii nu sunt epuizati; ceilalti pot fi cunoscuti din regulamentul jocului,
din practicarea lui. Mai trebuie sa va spunem ca o «incercare» valoreaza 5
puncte, trecerea balonului printre cei doi stalpi laterali si pe deasupra barei
transversale («transformare») valoreaza 2 puncte (aceasta lovitura de picior
se acorda dupa reusita unei «incercari» si se executa dintr-un punct al zonei,
de 22 m).
Daca aceasta «transformare» este consecinta unei penalizari, valoreaza 3
puncte la fel ca si balonul sutat din actiune, din «drop-gol».
Conditii materiale: Rugby-ul se joaca pe un teren avand lungimea de 125-
144 m si latimea de 66-70 m, impartit in doua parti egale, printr-o linie
marcata la centrul terenului, intre cele doua laturi lungi.
De o parte si de alta, in fiecare jumatate de teren, exista cate o linie care
delimiteaza la centru zone de 10 m, apoi zone de 22 m, fata de linia de tinta
a terenului.
Inapoia liniei de tinta exista o zona de tinta de 22 m, unde poate fi «pus»
balonul. Stalpii de tinta sunt plasati pe centrul liniei de tinta, care au cel
putin 3,50 m inaltime si 5,65 m distanta intre ei. Balonul are o forma ovala
si greutatea de 375-425 gr.
Echipamentul jucatorilor consta din tricou, chiloti si ghete, toate speciale
pentru rugby. Initierea in acest joc sportiv o puteti incepe de la varsta de 9-
10 ani, urmand ca de la 12-13 ani sa incepeti instruirea propriu-zisa, sub
forma de antrenamente si jocuri
Suprafata de joc - Teren: Dimensiunile terenului pot varia putin, de la
stadion la stadion, dar trebuie tot timpul ca ele să se învârtă în jurul a 100m
lungime si 70m lătime. În fiecare parte a terenului se găseste o suprafată de
Rugby - Rugby in 7
Introducere
tintă (teren de tintă) unde se marcă încercările. Această zonă măsoară

maxim 22m în profunzime, iar distanta minimă este de 10m.
Pe linia de tintă la mijlocul lor sunt montate buturile, menite în tentativa de
trecere a balonului printre ele la o penalitate, lovitură de picior căzută sau
transformare. Cele două echipe, luptă pentru balonul pus în joc (evident
oval), de dimensiunile din imaginea de mai jos.
Este compus din 4 fâsii de piele sau material sintetic, pentru a fi mai usor
mânuit si a rezista la apă, zăpadă sau noroi. Durata jocului: Un meci se joacă
în două reprize de 40 de minute fiecare, întrerupte de o pauză de 10 min
când echipele si oficialii jocului pot părăsi incinta de joc.
Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieti marcajele terenului de rugby si cateva semnificatii referitoare
pentru fiecare dintre acestea.
Răspunsul la test se găseşte la pagina 25
1.2 Pozitiile jucatorilor in fiecare compartiment in jocul de rugby si rugby in 7
Dispunerea jucatorilor in gramada ordonata la echipa de rugby in XV
Rugby - Rugby in 7
Introducere
O echipă este formată din 15 jucători împărţiţi pe două compartimente

Înaintarea (sau grămada) este formată din 8 jucători, repartizaţi pe trei linii:
Linia a I-a – 3 jucători:
Nr. 1 – Stâlp stânga (pilier)
Nr. 2 – Trăgător (taloneur)
Nr. 3 – Stâlp dreapta (pilier)
Linia a II-a – 2 jucători:

Nr. 4 – Linia a II-a stânga
Nr. 5 – Linia a II-a dreapta
Linia a III-a – 3 jucători:

Nr. 6 – Aripă de grămadă stânga (flanker)
Nr. 7 – Aripă de grămadă dreapta (flanker)
Nr. 8 – Închidere
Liniile dinapoi (linia de treisferturi) sunt formate din

7 jucători
Nr. 9 – Mijlocaş la grămadă (demi de mele)
Nr. 10 – Mijlocaş la deschidere (uvertură) 3/4
Nr. 11 – Aripă de ¾ stânga
Nr. 12 – Centru 1
Nr. 13 – Centru 2
Nr. 14 – Aripă de ¾ dreapata
Nr. 15 – Fundaş
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Dispunerea jucatorilor in echipa de rugby in 7
Rugby in 7 - aspecte caracteristice
În timp ce o echipă mare de rugby joacă cu 15 jucători, la rugby in 7, sunt

doar șapte jucători pe fiecare echipă.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Echipele se compun din trei jucatori inaintasi și patru in spate. Jocul are
doua reprize de șapte minute efectiv, cu un minut pentru jumătate de timp.
Jocurile finale sunt jucate in reprize de 10 minute efectiv, cu o pauză de 2
minute pe jumătate.
Timpul scurt pentru joc este conceput pentru a încuraja jocul atacat.
Transformarile după o încercare sunt prilej de revenire dupa efort și trebuie
să fie executate rapid - în termen de 40 de secunde. Jucatori care primesc
cartonasul galben sunt sanctionati cu doua minute. Echipele au permisiunea
de a face un total de trei schimbari, de la alegerea a cinci înlocuitori.
Jocul de rugby in 7 este mai spectaculos si are reguli mai usor de inteles,
comparativ cu lunga lista de reguli de la rugby-ul in XV. Spatiile largi
ramase deschise permit jucatorilor diverse combinatii tactice si astfel se
obtin in mod frecvent situatii de supranumeric concretizate cu marcarea
incercarilor. De asemenea, jucătorii sunt rapizi avand calitati fizice si
tehnice deosebite comparative cu ale atletilor specializxa pentru probele de
viteza.
Prezentarea celor doua loturi de jucatori in paralel,

pentru rugby in XV si rugby in 7.

Care sunt diferentele intre loturile echipelor de rugby XV si rugby in 7?
Rugby - Rugby in 7
Introducere
1.3 Sarcinile jucatorilor in diferite momente fixe ale jocului.
La rugby-ul in XV, jucatorii trebuie sa identifice si sa-si indeplinesca

rolurile pe care le vor ave de-a lungul partidei. La rugby-ul in 7 exista putine
posturi care se pot compara cu cele din rugby-ul in XV. Aici jucatorii
trebuie sa recunosca situatia si sa reactioneze rapid si adaptat la situatii
neasteptate pentru a completa reactia colectiva a coechipierilor. Ca exemplu
putem da rolul ultimului jucator (sweeper) in aparare. Rolul acestuia este
important asa cum sunt si cele ale aruncatorului, prinzatorului si jucatorilor
de sustinere in margine si a celor din linia I-a din gramezile ordonate. Rolul
mijlocasiilor este unul specializat. In aparare acest jucator sta in spatele
gramezii astfel incat, el sa se poata misca pe partea laterala, de obicei pe
partea pe care e introdus balonul, cealalta parte fiind lasata libera in lipsa
liniei a III-a, in cazul jocului de rugby in 15. Aceasta asezare poate varia
daca gramada ordonata e capabila sa exercite o presiune mai mare. In acest
sens mijlocasul la gramada va putea profita de avantajul asezarii in spatele
liniei centrale pe partea dreapta a gramezii ordonate initial.
Odata ce balonul este introdus el va delimita linia de ofsaid pentru mijlocasi,
atata timp cat el nu se va departa de gramada. Problemele create de rasucire
si tragerea balonului, face ca aceasta pozitie sa fie cea mai avantajoasa.
In atac, viteza cu care balonul iese din gramada, necesita din partea
mijlocasului rapiditate, agilitate si atentie la asezarea mijlocasului advers.
Daca acest jucator sta pe partea dreapta, la introducereva exista un spatiu
liber in aparare pe partea stanga care poste fi exploatat imediat de echipa
adversa.
Daca mijlocasul din aparare sta in spatele gramezii ordonate, atunci se va
crea timpul necesar recuperarii balonului. Cum mijlocasul advers va fi la o
oarecare distanta de balon, mijlocasul propriu va avea timpul sa inainteze.
Acest lucru va permite inaintasilor, care se vor elibera din gramada, sa intre
in joc mai devreme.
In cazul jucatorului tragator, chiar daca in partidele de rugby in 7, gramezile
ordonate nu sunt atat de des intalnite, tehnica individuala a tragatorului
(tragerea in gramezi ordonate si aruncarea in margini a balonului ) trebuie
sa fie bine insusite, dar si celelelte aspecte ale jocului in care este implicat
nu trebuiesc neglijate.
Spre deosebire de rugby-ul in XV, specificarea pozitiei nu e chiar atat de
importanta in perioada de initiere in rugby sau de pregatire a unei echipe de
rugby in 7. Selectia pentru rugby in 7 se bazeaza pe viteza de deplasare,
viteza de reactie, tehnica individuala a jucatorilor. Dintre cele mai
importante deprinderi putem enumera pasa, culegerea si placajul. Viteza de
deplasare, de reactie, curajul nu pot fi inlocuite cu nimic altceva. In echipa
un aparator slab nu fi selectionat de vreme ce un placaj ratat este echivalent
cu o incercare.
In plus jucatori trebuie sa dispuna de o viziune periferica excelenta si de
constientizarea a spatiului creat. Acestea, combinate cu puterea de decizie
Rugby - Rugby in 7
Introducere
da antrenorilor intreaga complexitate a unui sportiv implicat in rugby-ul in

7. Un bun sportiv (atlet) este un bun jucator de rugby in 7. Polivalenta este
un alt avantaj al jucatorilor pentru ca le da posibilitatea de a trece rapid din
statutul de aparator in cel de atacant sau din cel de inaintas in cel de jucator
de treisferturi si invers.
Fiecare echipa trebuie sa aiba cel putin doi coordonatori de joc. Acesti
jucatori trebuie sa dispuna de o buna vedere periferica si o mare putere de
decizie. Mai mult decat orice lat jucator ei trebuie sa fie cat mai implicati in
desfasurarea 'Planului de joc' propriu sau in aplicarea modelelor de joc
alese.
Aceasta implicare ar trebui sa-i cointereseze in deciziile luate de antrenor si
de capitan. Astfel ei ar trebui sa fie membrii obisnuiti ai echipei cu o bogata
experienta si care sa aiba un calitati fizice si psihice pentru rugby in 7.
Aceste caracteristici pe care trebuie sa le posede coordonatorii de joc, pot fi
reglate prin exersarea mopdelelor de joc alese.
Jucatorii potriviti pentru acest rol sunt jucatorii care indeplinesc rolul
mijlocasilor din rugby-ul in XV. Totusi ei trebuie sa indeplineasca si alte
sarcini atribuite jucatorilor de rugby in 7. Daca nu le vor indeplini, risca sa
fie izolati si urmariti cu preponderenta de catre adversari. Implicarea lor
individuala in joc poate fi atat de mare incat nu-si vor putea indeplini rolul
de coordonator de joc.
In atac, coordonatorul de joc are ca atributie principala, alegerea schemei
de joc si trebuie sa-i lase pe ceilalti jucatori sa o execute, astfel avand timp
suficient pentru a decide urmatoarea schema de joc.
Este esential de asemenea, ca o echipa sa aiba unul sau mai multi jucator i
capabili sa poata transforma sau sa execute loviturile de incepere si
reincepere.
Linia de trei-sferturi este linia de atac si contraatac, aici se constuesc toate
fazele unui contraatac de la initiere pana la finalizare, sau cavaleria echipei
prin indemanarea cu care poarta si transmit balonul intre ei prin subtilitatea
cu care forteaza patrunderea in linia adversa, prin generozitatea cu care
atrag asupra lor doi adversari pentru a crea spatiu liber de actiune a
coechipierului urmaresc inscrierea de incercari in terenul de tinta
advers.Deci linia de trei-sferturi sunt cei ce indeplineesc parametrii pentru
a sustine o faza de contraatac:
1. Vivacitate-Rapiditate
2. Tehnica individuala-Precizie
3. Controlarea deplasarii
5. Continuitate
In aparare au sarcina de a-l opri pe purtatorul de balon advers prin placaj
din fata, lateral sau din spate, recuperare.
In ambele momente de atac-aparare sunt ajutati si de fundas care este
ultimul aparator, Caracteristica efortului acestui compartiment este de
viteza sub toate formele de manifestare, indemanare, rezistenta in regim de
viteza, forta dinamica si in special printr-o mare capacitate de analiza si de
decizie rapida, acest post este declansatorul majoritatii fazelor de
contraatac.
Formatul competitonal pentru rugby-ul in 7 este turneul. Echipele trebuie
sa fie suficient de bine pregatite pentru a face fata intregului turneu. Pentru
Rugby - Rugby in 7
Introducere
a reusi acest lucru, multe echipe adopta o tactica speciala de conservare a

energiei, odata ce a fost castigat un meci in grupe. Regulile turneului permit
cunoasterea viitorului adversar, inainte de terminarea meciurilor din grupe,
asa ca o echipa poate adopta o politica inteligenta referitoare la folosirea
optiunilor de sutare, folosirea schimbarilor de jucatori sau la pastrarea
posesiei chiar si in cazul unei patrunderi.
Aripile liniei de 3/4. Se considera a fi jucatorii cu viteza cea mai mare intr -
o echipa de rugby, trebuie sa fie capabili ca, dupa primirea balonului in
viteza sa mai poata accelera si schimba eventual directia pentru a depasi
adversarul direct din fata. Majoritatea actiunilor de joc ale aripilor in
apropierea terenului de tinta advers sunt decisive si de foarte multe ori un
asemenea factor se afla in lupta cu mai multi adversari deoarece intreaga
forta definitiva adversa este concentrata pe zone de actionare a unei aripi in
atac. Avand acestea in vedere jucatorul aripa trebuie sa, fie un tip solid dotat
cu o viteza deosebita. In ceea ce priveste talia trebue sa corespunda unei
robusteti cu putin subunitare. Anvergura bratelor depaseste inaltimea cu 4-
5 cm. Aripa este tipul de jucator relativ inalt, rapid, indemanatic si puternic.
Jucatorul aripa de trei-sferturi trebuie sa aiba o buna deplasare in teren,
alergare lansata in viteza maxima cu balonul intr-o mana (cea dinspre
exterior) asociata cu apararea de placaj (tamponul) fiindu-i specifica.
Schimbarea ritmului de alergare schimbarile de directie opririle si pornirile
bruste coraborate cu o buna receptie a balonului venit din pasa, dintr-o
lovitura de picior data de partener, de el insusi sau chiar de
adversari, culegerea baloanelor ce se rostogolesc sau sar pe sol, driblingul
lung precum si culoarea balonului in terenul de tinta din plonjon, aceste
elemente sunt specifice fazei de contraatac. Placajul din fata, din lateral,
blocarea mingilor la adversar si prinderea din zbor corespund jocului in
defensiva. In ceea ce priveste pregatirea tactica jucatorul aripa trebuie sa fie
capabil sa fixeze si sa depaseasca adversarul in faze de joc de unu contra
unu (debordajul) sa execute incrucisarile si recentrarea pasei in contact cu
adversarul. Jucatorii de pe acest post trebuie sa dea dovada de multa si
prompta hotarare, decizie si impetuozitate in actiunile pe care le intreprind
pentru a se impune in rata adversarilor directi.
Fundasul. Pentru satisfacerea multiplelor sarcini ce-i revin fundasului

trebuie sa fie un jucator exceptional dotat din mai multe puncte de vedere
fizic, tehnico-tactic dar in special moral-volitiv. Jocul fundasului presupune
atat sarcini defensive pe care trebuie sa le indeplineasca cu deosebita
siguranta cat si o participare activa sustinuta la actiunile de atac, si poate cat
mai mult la fazele de contraatac initiate de el insusi. Fundasul este un robust
rapid in alergare, si rezistent in regim de viteza si forta pentru a face fata
distantelor apreciabile pe care le are de strabatut si deselor contacte cu
adversarii. Ca procedeu tehnic prim este priza la balon, in special la mingile
ce vin din zbor in diferite feluri, suturi inalte sau pe jos si care imprima
balonului o viteza apreciabila adesea pe traiectorii inselatoare. Datorita
fortei sutului ca si preciziei loviturilor de picior fundasul este de multe ori
principalul realizator de puncte ale echipei, pe loviturile de pedeapsa sau
cazute. Un alt procedeu tehnic este placajul care constituie un element solid
Rugby - Rugby in 7
Introducere
de referinta si apreciere. Alte elemente de tehnica se refera la culoarea

sau culegerea mingilor de pe sol sau vin de la adversar.
Actiunile tactice individuale de atac sau contraatac patrunderile prin linia
de trei-sferturi adversa incadrarea si depasirea dupa fixarea incrucisarile si
dublajul. Fundasul trebuie sa dea dovada de o mare stapanire de sine, calm
si siguranta in actiunile ce le intreprinde, acest calm al sau de cele mai multe
ori le transmite si celorlalti componenti ai echipei.
Jocul in gramada ordonata .

Pentru a se contesta posesia in gramezile ordonate, tactica adoptata poate fi
acea de a se impinge echipa adversa de langa balon. Acest lucru poate obliga
gramada adversa sa taloneze balonul fara a avea control, dandu-se astfel
posibilitatea castigarii posesiei prin trecera balonului la echipa care impinge
mai mult. Acest lucru mai poate fi realizat de catre gramada din aparare
cedand impingerea.
La fel ca si la rugby-ul in XV, gramada ordonata poate fi intoarsa in limitele
regulamentare. Acest lucru poate fi folosit pentru a forta atacul sa inceapa
actiunea fie pe partea stanga, fie pe dreapta, pierzandu-se astfel posibilitatea
de a ataca pe doua parti. De obicei, scopul este acela de a impinge atacul
catre cea mai apropiata margine. Pentru a evita pierderea posesiei, echipa in
atac va dori sa evite iesirea in margine; rotirea gramezii mai poate fi folosita
si pentru a obliga mijlocasul la gramada advers sa paseze in partea stanga
impotriva liniei de alergare, linie care este conform cu introducerea pe
partea dreapta.
Apararea la gramezile ordonate

Pentru a se apara la gramada ordonata, aparatorii trebuie sa incerce sa faca
opusul actiunilor care se fac la introducere. Drept urmare, trebuie sa-si
organizeze angajamentul astfel incat cele trei momente sa fie momente
distincte si nu un singur moment. Acest lucru va strica ritmul echipei
adverse. De asemenea nu trebuie sa se grupeze rapid, reusindu-se astfel
obtinerea timpului necesar organizarii apararii.
In al doilea rand stalpul stang ar trebui sa-si impinga adversarii pentru a
intoarce tragatorul advers, facandu-i dificila misiunea de a talona
balonul. In acest demers trebuie sa fie ajutat si de catre stalpul drept.
In cazul in care gramada din aparare poate face acest lucru, mijlocasul la
gramada ar trebui sa se aseze pe partea mijlocasului atacant. In aceasta
pozitie, balonul poate fi urmarit si pasarea lui gresita poate fi exploatata
pentru recastigarea posesiei.
In momentul in care gramada s-a terminat, primul jucator care se desprinde
din gramada ar trebui sa fie tragatorul. Pentru a efectua acest lucru legarea
tragatorului trebui sa fie facuta pe sub umerii stalpilor.
Stalpii ambelor echipe vor putea sa intarzie regulamentar intrarea in joc.
Cand apararea intarzie deliberat aceasta intrare in joc, isi va crea un
important avantaj, deoarece atacul va avea mai putini jucatori de
sprijin. Pentru a reusi in acest demers, atacul trebuie sa se miste inapoi
pentru a castiga timp si spatiu. Acest lucru va ceda teren apararii. Cand
stalpii lor sunt liberi, vor trebui sa se retraga pentru a se alatura liniei de
Rugby - Rugby in 7
Introducere
atac, in timp ce stalpii din aparare se vor alatura foarte usor coechipierilor
lor fiindca linia de aparare va fi avansata.
Mijlocasul la gramada ar trebui sa se aseze in cea mai buna pozitie. Daca
partea deschisa este pe partea dreapta a echipelor defensive, este lipsit de
sens ca jucatorul sa fie pe partea stanga a gramezii, mai ales ca gramada va
avea tendinta de a se roti in sensul acelor de ceasornic.
In mod specific, tragatorul va putea parasi rapid gramada ordonata deoarece
nu va fi legat de adversar. In cazul unei gramezi ce se va desfasura pe partea
dreapta tragatorul poate sa se apere pe partea inchisa.
Jocul in margine.
In aparare, in margine pot fi folositi patru jucatori. Cei doi inaintasi din
margine ce vor contesta posesia, tragatorul si mijlocasul la deschidere.
Responsabilitatea tragatorului este de a apara fata marginii, iar a
mijlocasului spatele marginii.
O alta optinune e aceea de a angaja mai putin aparatori in margine daca
amenintarea este mai mare in alta parte.
Cand e pierduta posesia, purtatorul de balon aflat in apropiere ar trebui
placat imediat si posesia ar trebui imediat contestata.
In cazul in care balonul este eliberat in joc deschis, participantii la margine
trebuie sa se alature imediat apararii.
La rugby in 7, optiunea e aceeasi ca si la rugby-ul in XV, adica sa contesti

posesia in saritura sau sa cedezi posesia in saritura si sa contesti in
momentul in care purtatorul de balon va fi placat. Daca balonul contestat nu
este castigat, atunci angajarea ambilor inaintasi poate da ca rezultat un
numar mai mic de aparatori. Daca balonul va fi castigat, echipa adversa se
va confrunta cu aceeasi situatie. Drept urmare optiunea de a sari si a contesta
posesia, poate fi combinata cu o strategie defensiva in cazul in care balonul
nu este castigat. Experienta indica faptul ca este mai bine sa cedezi posesia
si sa aplici presiune defensiva. Pentru a asigura apararea, tragatorul si
mijlocasul la gramada, nu trebuie sa plece imediat pentru ca pot fi pusi in
situatia de a placa decisiv purtatorul de balon. Intarzierea cauzata de acest
lucru, va da timp si inaintasilor sa se alature modelului de aparare. Daca
balonul nu va fi contestat, atunci inaintasii vor fi deja parte integranta din
modelul de aparare.
De obicei prinzatorul paseaza direct mijlocasului la gramada care paseaza
apoi conducatorului de joc pentru a construi jocul de atac. Fara a fi in afara
de joc, inaintasii pot placa mijlocasul advers. Daca balonul este pasat
coordonatorului de joc aflat in adancime, atunci inaintasii se pot alatura
modelului de joc.

Enumerati 3 modalitati de aparare si specificati in ce conditii se
realizareaza acestea.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.
În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
Am aflat ca jocul de rugby în sine cultivă valori sociale şi afective. Care

sunt acestea si care este importanta lor in parcursul educational al copiilor,
elevilor?
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare
Raspunsul la testul de autoevaluare 1.1

Rugby-ul se joaca pe un teren avand lungimea de 125-144 m si latimea de
66-70 m, impartit in doua parti egale, printr-o linie marcata la centrul
terenului, intre cele doua laturi lungi. De o parte si de alta, in fiecare
jumatate de teren, exista cate o linie care delimiteaza la centru zone de 10
m, apoi zone de 22 m, fata de linia de tinta a terenului.
Inapoia liniei de tinta exista o zona de tinta de 22 m, unde poate fi «pus»
balonul. Stalpii de tinta sunt plasati pe centrul liniei de tinta, care au cel
putin 3,50 m inaltime si 5,65 m distanta intre ei. Balonul are o forma ovala
si greutatea de 375-425 gr.
Suprafata de joc - Teren: Dimensiunile terenului pot varia putin, de la
stadion la stadion, dar trebuie tot timpul ca ele să se învârtă în jurul a 100m
lungime si 70m lătime. În fiecare parte a terenului se găseste o suprafată de
tintă (teren de tintă) unde se marcă încercările. Această zonă măsoară
maxim 22m în profunzime, iar distanta minimă este de 10m.
Pe linia de tintă la mijlocul lor sunt montate buturile, menite în tentativa de
trecere a balonului printre ele la o penalitate, lovitură de picior căzută sau
transformare. Cele două echipe, luptă pentru balonul pus în joc (evident
Rugby - Rugby in 7
Introducere
oval), de dimensiunile din imaginea de mai jos. Este compus din 4 fâsii de
piele sau material sintetic, pentru a fi mai usor mânuit si a rezista la apă,
zăpadă sau noroi.

În timp ce o echipă mare de rugby joacă cu 15 jucători, la rugby in 7, sunt
doar șapte jucători pe fiecare echipă. Echipele se compun din trei jucatori
inaintasi și patru in spate.

Mijlocasul la gramada ar trebui sa se aseze in cea mai buna pozitie. Daca
partea deschisa este pe partea dreapta a echipelor defensive, este lipsit de
sens ca jucatorul sa fie pe partea stanga a gramezii, mai ales ca gramada va
avea tendinta de a se roti in sensul acelor de ceasornic.
In mod specific, tragatorul va putea parasi rapid gramada ordonata deoarece
nu va fi legat de adversar. In cazul unei gramezi ce se va desfasura pe partea
dreapta tragatorul poate sa se apere pe partea inchisa.
Pentru a se apara la gramada ordonata, aparatorii trebuie sa incerce sa faca
opusul actiunilor care se fac la introducere. Drept urmare, trebuie sa-si
organizeze angajamentul astfel incat cele trei momente sa fie momente
distincte si nu un singur moment. Acest lucru va strica ritmul echipei
adverse. De asemenea nu trebuie sa se grupeze rapid, reusindu-se astfel
obtinerea timpului necesar organizarii apararii.
In al doilea rand stalpul stang ar trebui sa-si impinga adversarii pentru a
intoarce tragatorul advers, facandu-i dificila misiunea de a talona
balonul. In acest demers trebuie sa fie ajutat si de catre stalpul drept.
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1
1. Chihaia, O., File din istoria rugby-ului, Editura GMI, Cluj-Napoca, 2008
2. Chihaia, O., Pop, S., Rugby - curs de bază, Cluj-Napoca, UBB-
FEFS, 2012
3. Mitrea, D., Metode si mijloace pentru invatarea contraatacului la o
echipa de copii 8-10 ani in jocul de rugby, Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” Iasi. www.https://www.qdidactic.com, pg 23-25, 31-33.
4. Oprica P., Prazaru icu V., Visan I.,- Modalitati de pregatire a echipelor
reprezentative şcolare la rugby - Ministerul Educatiei, Cercetarii si
Tineretului, ISJ Dolj nr. 334 din 23.01.2008 caiet metodic nr. 28.
5. Popescu, R., Contributii privind pregatirea musculara in optimizarea
tehnicii jucatorului de rugby, Ovidius University Press 2012,2020
6. Tranca, S., Rugby - note de curs FEFS 2018
xxx. World Rugby House, Legile Jocului de Rugby, 8-10 Pembroke
Street Lower, Dublin 2, Ireland. 2020, pg 11-19
xxx. Federatia Romana de Rugby - Manualul antrenorului de rugby 7.
Rugby - Rugby in 7
Tehnici folosite in transmiterea balonului
TEHNICI FOLOSITE IN TRANSMITEREA BALONULUI
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2. Formarea capacităţii de a folosi si intelege 28

tehnicile de transmitere a balonului. Cunoaşterea şi însuşirea legilor de baza ale
jocului de rugby.
2.1 Transmiterea balonului……………………………………………………………. 28
2.2 Pasarea mingii catre un coechipier………………………………………………… 30
2.3 Sutul……………………………………………………………………………….. 32


 Capatarea unor notiuni de baza privind modalitatile de pastrare a
posesiei balonului si de transmitere.
 Cunoasterea denumirilor caracteristice din jocul de rugby.
2.1 Transmiterea balonului.
Unul dintre principiile de bază ale jocului de rugby, este acela că pasarea
balonului cu mâna se face tot timpul înspre înapoi.
Un înainte are loc, când purtătorul de balon pierde posesia acestuia care se
îndreaptă spre terenul de tintă advers, o grămadă ordonată dictându-se pe
locul greselii, echipa adversă având introducerea.
De asemenea, dacă un jucător transmite balonul unui coechipier aflat mai
aproape de butul advers, arbitrul va sanctiona acest gest de pasă înainte
printr-o grămadă ordonată, cu introducerea echipei nevinovate.
Un jucător nu are voie să facă un înainte sau o pasă înainte intentionată
arbitrul penalizându-l cu o lovitură de pedeapsă.
Aspecte cheie in transmiterea balonului in jocul de rugby.

Primirea pasei simple
1. Viziune – priveste balonul
2. Pozitie – fi acolo mai devreme
3. Bratele – Bratele intinse - Coatele indoite - Palmele spre balon
Pasarea
1. Actiunea bratele spre inapoi-lateral si in jos
2. Coate indoite
3 Privirea catre locul pasarii
4. Brate incrucisate
5. Degetele inapoia balonului si catre locul de pasare
Suport dupa pasa
1. Pasarea balonului catre partener
2. Privirea catre umarul partenerului.
3. Alergare catre partenerul care receptioneaza balonu pasat.
Pasa intarziata
1. Brate complet intinse
2. Rotirea umerilor si a coapselor
3. Lobarea balonului
Pasa sarita
1. Inprimare vitezei optime balonului
2. Privirea catre bratele jucatorului sarit
Pasa insurubata
1. Mainile de o parte si de alta a balonului
2. Palma din exterior roteste balonul
Pasa lobata
1. Privirea catre bratele jucatorului de suport
2. Inaltimea traiectoriei
Pasa simpla

1. Piciorul cel mai indepartat langa balon.

2. Marirea bazei de sustinere.
3. Asigurarea balonului.
Conducerea pasei
1. Corpul usor aplecat
2. Piciorul de sprijin in fata.
3. Ciupirea balonului.
Prindere
1. Apropiere
2. Contact cu balonul
3. Prindere
Culegerea balonului
1. Apropiere
2. Indoirea genunchilor
3. Culegerea
Exercitii de manuire a balonului

-alergare usoara pe distanta de 20-30m.cu rotirea balonului in jurul
corpului;
-din alergare usoara,aruncarea balonului in sus si prinderea acestuia in
diferite pozitii: joase, medii, inalte
-pe perechi,trecerea balonului,de cateva ori,printre picioare si in jurul
corpului dupa care se paseza la coechipier,
-fata in fata,la distanta de 2m.unul de altul,se paseza balonul , pe masura ce
acestia se aseaza jos,apoi se intind pe spate sau se rostogolesc
Exercitii de prindere si pasare a balonului

Factori importanti ai prizei :
-degetele desfacute in jurul balonului;
-bratele relaxate; -cotele usor indoite,lipite de corp ;
Factori importanti ai pasei :
-in timp ce pasezi privesti spre coechipier ;
-intoarce pieptul spre primitor ;
-lanseaza balonul spre tinta cu o aruncare din incheietura mainii
Factori importanti ai prinderii balonului :
-priveste balonul,nu adversarul ;
-indreaptate catre balon cu bratele relaxate, intinse si degetele desfacute

Care sunt aspectele cheie in transmiterea balonului in jocul de rugby?

2.2 Pasarea mingii catre un coechipier.
In jocul de rugby purtarea balonului se realizeaza cu o mână şi cu două

mâini. Ca sa poți intra cu balonul în terenul advers, poți să îl porți pe acesta
cu una sau două mâini în funcție de scopul pe care îl ai si de situatiile cu
care te confrunti.
Pasa de pe loc şi din alergare.
Ca să poți transmite balonul către alți colegi vei folosi pasa. Aceasta o poți
realiza în două moduri: de pe loc și din alergare.
Pentru a pasa balonul către un alt coleg, vei apleca trunchiul și îl vei răsuci
spre direcția unde se află cel căruia dorești să îi pasezi.
Purtarea balonului cu o mână: balonul îl sprijini cu o mâna la nivelul
pieptului, mâna cu degetele răsfirate, cotul cât mai aproape de trunchi,
astfel încât în timpul alergării să nu îl pierzi.
Purtarea balonului cu două mâini: o realizezi ținând palmele apropiate, cu
degetele răsfirate. În timpul deplasării, balonul îl ții în dreptul trunchiului.
Prinderea balonului cu două mâini, de pe loc şi din deplasare
Balonul îl prinzi având mâinile în dreptul pieptului, orientate spre înainte,
degetele răsfirate și ușor îndoite, degetele mari aproape atingându-se,
coatele ușor îndoite.
Culegerea balonului de pe sol

La acest nivel, când o minge se află pe sol o poți ridica cu două mâini.
Așezi un picior în spatele balonului, îndoi genunchiul, apleci trunchiul,
privești balonul și, cu degetele răsfirate, îl ridici.
Pasa încrucişată
O folosești atunci când ești la marginea terenului pentru a evita prinderea
sau scoaterea în afara terenului.
Este necesar să ai alături un coechipier care va schimba locul cu tine, prin
spatele tău, concomitent cu
transmiterea balonului.
Pasa sărită
Este atunci când între tine și cel căruia îi transmiți mingea se mai află un
coechipier.
Pasa cu demi tur

Pasezi mingea către un coechipier, acesta îți transmite balonul printr-o
răsucire a corpului, iar tu îți
continui deplasarea prin spatele lui.
Pasa peste umăr

O folosești atunci când primești o pasă pe sus, ești presat de adversari și
nu mai ai timp să cobori brațele.

Pasa cârlig
Execuți pasă de deasupra capului către colegul tău, aflat pe linie sau mai
în spate, cu o singură mână care
conduce mingea îndoindu-se ca un cârlig.
Fenta
Fenta o foloseşti pentru a depăși mai uşor un adversar. Simulezi că pasezi
într-o parte şi pasezi în cealaltă
parte.


Cum se realizeaza purtarea balonului cu două mâini?
2.3 Sutul.
În jocul curent o echipa poate suta balonul înainte, în vederea câstigului de
teren, trimitându-l direct în margine. Pentru ca marginea să fie acceptată
arbitrul trebuie să observe locul de unde a fost sutat si unde a iesit balonul,
propunându-vă 3 cazuri:
Dacă balonul se găseste în 22 propriu, si odată sutat ajunge direct în
margine, va fi câstig de teren cu repunerea adversarilor.
Dacă jucătorul este în afara zonei de 22, balonul trebuie să atingă câmpul
de joc pentru a fi câstig de teren.
Dacă jucătorul în apărare situat în afara zonei de 22 m, trimite balonul în
22 propriul, unde are loc un placaj, gramdă spontană sau mol, iar apoi
balonul este sutat direct în margine, va fi câstig de teren.
O echipă beneficiară a unei lovituri de pedeapsă, optează pentru sutul în
margine, aceasta va fi posesoarea repunerii din locul unde balonul a
traversat marginea, indiferent de locul de unde s-a sutat.
Situatii in care intalnim lovitura de picior in jocul de rugby:

Atunci cand un coechipier - asezator - tine balonul pe pamant pentru a-si

ajuta coechipierul sa-l suteze la o tentativa de tinta.
Lovitura asezata - Balonul este sutat dupa ce a fost asezat pe pamant in
acest scop.
Lovitura de picior cazuta - Procedeu tehnic de sutare a balonului care cade
din mana (maini) dupa ce atinge prima data pamantul si modalitate de a
inscrie puncte.
Ofsaid la 10 metri - Cand un jucator a sutat inainte si un coechipier se afla
in ofsaid, el este considerat ca ia parte la joc daca se afla in spatiul delimitat
de o linie imaginara, de-a latul terenului, aflata la 10 m de adversarul care
asteapta sa joace balonul sau de locul unde balonul a cazut sau urmeaza sa
cada. Jucatorul in ofsaid trebuie ca imediat sa se deplaseze in spatele liniei
imaginare aflate la 10 m. In aceasta deplasare, jucatorul nu trebuie sa
incomodeze un adversar.
Prinzator - . Acesta este jucatorul aflat in pozitia de a prinde balonul pasat
sau sutat de jucatorii aflati in aliniament
Sarja de cavalerie - Acest tip de atac, are loc de obicei in apropierea liniei
de tinta, cand echipei in atac i se acorda o lovitura de pedeapsa sau libera.
Jucatorii echipei in atac formeaza o linie de-a latul terenului la o oarecare
distanta in spatele suterului.
Alte situatii in care intalnim lovitura de picior:
- Cand balonul este in aer atunci cand adversarul cauta terenul sau tusa cu
sut, este foarte inportant sa dominam tehnica receptionarii mingii din aer,
pentru ca daca o lasam sa cada vom pierde multe obtiuni de joc.
- In ultimii ani au avansat sisteme defensive, in asa fel incat a ajuns sa
domine atacul in cele mai multe faze ale jocului. Jucatorii capabili sa
execute incursiuni rapide si inzestrati cu abilitati rafinate poate face fata la
astfel de aparari atat de ermetice atunci cand au posibilitatea, la fel si sutul
sa convertit intr-o principala maniera de a marca puncte.
- Jucatorii care receptioneaza trebue sa fie amplasati in pozitii ce ii permite
a prinde balonul din aer, cand este sutat asupra jucatorului receptor dar de
multe ori nu este propice pentru al juca, cei trei din spate trebuie sa
analizeze jucatorii adversi in principal uvertura si fundasul. Trebuie sa
avem in vedere ca acestia sunt in stanga sau dreapta si de puterea loviturii
de picior la fel si factorii externi ploaia, vantul, soarele contra si starea
suprafetei de joc.



Cand este ofsaid la 10 metri ?



Care sunt exercitiile de prindere si pasare a balonului?
Raspunsul la testul de autoevaluare 2.1.

Aspecte cheie in transmiterea balonului in jocul de rugby.
Primirea pasei simple
1. Viziune – priveste balonul
2. Pozitie – fi acolo mai devreme
3. Bratele – Bratele intinse - Coatele indoite - Palmele spre balon
Pasarea
1. Actiunea bratele spre inapoi-lateral si in jos
2. Coate indoite
3 Privirea catre locul pasarii
4. Brate incrucisate
5. Degetele inapoia balonului si catre locul de pasare
Suport dupa pasa
1. Pasarea balonului catre partener
2. Privirea catre umarul partenerului.
3. Alergare catre partenerul care receptioneaza balonu pasat.
Pasa intarziata
1. Brate complet intinse
2. Rotirea umerilor si a coapselor
3. Lobarea balonului
Pasa sarita
1. Inprimare vitezei optime balonului
2. Privirea catre bratele jucatorului sarit
Pasa insurubata
1. Mainile de o parte si de alta a balonului
2. Palma din exterior roteste balonul
Pasa lobata
1. Privirea catre bratele jucatorului de suport
2. Inaltimea traiectoriei
Pasa simpla
1. Piciorul cel mai indepartat langa balon.
2. Marirea bazei de sustinere.
3. Asigurarea balonului.

Conducerea pasei
1. Corpul usor aplecat
2. Piciorul de sprijin in fata.
3. Ciupirea balonului.
Prindere
1. Apropiere
2. Contact cu balonul
3. Prindere
Culegerea balonului
1. Apropiere
2. Indoirea genunchilor
3. Culegerea

Purtarea balonului cu două mâini: o realizezi ținând palmele apropiate, cu
degetele răsfirate. În timpul deplasării, balonul îl ții în dreptul trunchiului.
Prinderea balonului cu două mâini, de pe loc şi din deplasare
Balonul îl prinzi având mâinile în dreptul pieptului, orientate spre înainte,
degetele răsfirate și ușor îndoite, degetele mari aproape atingându-se,
coatele ușor îndoite.
Raspunsul la testul de autoevaluare 2,3

Ofsaid la 10 metri - Cand un jucator a sutat inainte si un coechipier se afla
in ofsaid, el este considerat ca ia parte la joc daca se afla in spatiul delimitat
de o linie imaginara, de-a latul terenului, aflata la 10 m de adversarul care
asteapta sa joace balonul sau de locul unde balonul a cazut sau urmeaza sa
cada. Jucatorul in ofsaid trebuie ca imediat sa se deplaseze in spatele liniei
imaginare aflate la 10 m. In aceasta deplasare, jucatorul nu trebuie sa
incomodeze un adversar.
1. Constantin, V., Rugby, tehnica si tactica, Editura FEST , Bucureşti 2004

3. Mitrea, D., Metode si mijloace pentru invatarea contraatacului la o
echipa de copii 8-10 ani in jocul de rugby, Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza” Iasi. www.https://www.qdidactic.com, pg 23-25, 31-33.
4. Oprica P., Prazaru icu V., Visan I.,- Modalitati de pregatire a echipelor
5. Popescu, R., Contributii privind pregatirea musculara in optimizarea
tehnicii jucatorului de rugby, Ovidius University Press 2012, 2020.
6. Tranca, S., Rugby - note de curs FEFS 2018.
xxx. Federatia Romana de Rugby - Manualul antrenorului de rugby 7.
xxx. World Rugby House, Legile Jocului de Rugby, 8-10 Pembroke Street
Lower, Dublin 2, Ireland. 2020, pg 11-19


TEHNICI DE APARARE
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3. Educarea capacităţii de a folosi un limbaj de 39

specialitate corect terminologic. Cunoaşterea şi însuşirea tehnicilor de aparare in
echipa de rugby.
3.1 Tehnici de aparare - individual si in cadrul compartimentului…………………........ 39
3.2 Placajul…………………………………………………………………………….. 41
3.3 Aglomerarile……………………………………………………………………….. 43
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3.............................................................................. 46
 Capatarea unor notiuni de baza privind aparare - individual si in cadrul

compartimentului.
 Cunoasterea modului de executie a placajului si jocul in aglomerari.
3.1 Tehnici de aparare individual si in cadrul compartimentului.
Adrian Dragnea (1996) defineste „Tehnica unei ramuri de sport: cuprinde

totalitatea actiunilor motrice executate ideal din punct de vedere al
eficientei acestora'.
Renato Manno (1996) defineste: „Tehnica sportiva este un procedeu sau
un ansamblu de procedee, invatate prin intermediul exercitiului, in scopul
de a rezolva cat mai economic, cat mai rational si cu maximum de
eficacitate o anumita sarcina pe baza de miscare” (cu alte cuvinte Tehnica
sportiva se bazeaza pe abilitatile motrice, care sunt componentele
automatizate ale actiunii consolidate prin repetitie. Aplicata in cadrul
activitatilor competitionale cu un grad inalt de perfectiune, tehnica poate
deveni maiestrie sportiva.
Nivelul de pregatire tehnica a unui sportiv depinde de experienta motrica
a acestuia si din acest motiv invatarea tehnicii are un caracter metodic
stadial. Nedezvoltarea continua a capacitatii de efort si a calitatilor
motrice complexe duce la o insusire defectuoasa a tehnicii unei ramuri de
sport.
Conceptele cu care se opereaza in cadrul pregatirii tehnice sunt
elementele, procedeele si stilul.
Elementul tehnic este o structura motrica fundamentala a practicarii unei
ramuri de sport (A. Dragnea). Pasa, aruncarea, deplasarea intr-o ramura
de sport reprezinta notiuni fundamentale, oarecum abstracte, care definesc
mecanismul de baza al actului motric.
Procedeul tehnic este particularizarea biomecanica a elementului tehnic si
reprezinta actiuni concrete, care de multe ori sunt conditionate de
particularitatile biopsihomotrice ale executantului sau de situatia ivita pe
parcursul actiunii din teren.
Desigur ca legaturile procedeelor si elementelor tehnice sunt delimitate de
coduri, regulament si de continutul motric. In gimnastica N. Vieru (citat
de Nicu A. in Antrenamentul sportiv modern, 1993) identifica 699 de
elemente si legari tehnice in interiorul exercitiilor integrale.
Stilul constituie amprenta personala de efectuare a unui procedeu tehnic.
Stilul se manifesta doar la sportivii de mare clasa. De multe ori, sportivii
de mare performanta inventeaza prin stilul lor eficient noi procedee care
sunt asimilate si analizate de teoreticieni si sportivi devenind procedee de
sine statatoare: O’Brian si Fosbury (atletism), Tsukahara si Comaneci
(gimnastica), Lutz si Salkoff (patinaj).
Cerinţele tot mai complexe, atât în cadrul unui factor cât şi în totalitatea
lor, devin mai evidente, jucătorii având de realizat sarcini:
- de apărare;
- de pregătire a acţiunilor ofensive:
- de finalizare Tehnica jocului de rugby cuprinde :
I-Tehnica generala
• Elemente de miscare in teren:
-alergari si deplasari in diferite directii,opriri si franari;
-schimbarile de directie;
-debordaj;
-fentele si miscarile inselatoare.
• Elemente de receptie a balonului:

-din pasa;
-din aer;
-de pe sol.
Elemente de transmitere a balonului:

prin pase:
-pentru atac in axa laterala:
-pasa clasica de rugby;
-pasa lunga si foarte lunga;
-pasa din incrucisare;
-pase cu demarcarea coechipierului la interior sau exterior
-pentru atac in axa profunda:
-pasa oferita la interior sau exterior;
-pase dupa contact cu aparatorul sau precontact;
-pasa din cazut la sol.
prin lovituri de picior pentru continuarea atacului:

-cu bolta;
-razanta.
Elemente de contact in atac:

-de evitare a placajului(tamponul)
-de initiere a grupajului(mol si gramada spontana)
Elemente tehnice de aparare;

-placajul din diferite pozitii(lateral,fata,spate)
-oprirea balonului din sut;
-marcajul la atacant
Elemente de sustinere a purtatorului de balon

-incadrarea in atac lateral si in atac penetrant;
-suportul la purtatorul de balon blocat;
-tehnica de actionare la mol si la gramada spontana
II-Tehnica specifica
• Tehnica specifica de compartiment
• Tehnica specifica la momentele fixe
• Elemente de tehnica specifica a posturilor
Care sunt elementele de transmitere a balonului?
3.2 Placajul.
Placajul poate avea loc numai în câmpul de joc si este faza în care purtătorul
de balon, este tinut de unul sau mai multi adversari si adus la pământ si/sau
balonul atinge solul.
Placajul corect se execută cu bratele sub nivelul umerilor si fără a elibera
adversarul.
Este interzis: a placa un jucător fără balon, a efectua un placaj periculos
(basculă), si de asemenea o cravată. În astfel de cazuri arbitrul acordă o
penalitate si poate elibera temporar sau definitiv jucătorul vinovat.
Când placheurul si placatul ajung la sol, placheurul trebuie să elibereze
purtătorul de balon si în acelasi timp să elibereze si zona placajului pentru a
nu fi penalizat.
Tamponul este gestul defensiv care permite purtătorului de balon de a se
proteja si evita un placaj. Acest procedeu trebuie efectuat cu mâna întinsă
(pentru a evita accidentarea adversarului).
Cum si cand se executa placajul?
3.3 Aglomerarile.
Ruck
Aglomerarile reprezinta transformarea indirecta a jocului in punctele critice

fiind caracterizate prin imobilismul relativ al banolului si circulatia
jucatorilor. Exista doua tipuri de aglomerari. Maulul, caracterizat printr -o
relatie de impingere 2-1, adica doi jucatori din atac si un aparator, cel putin.
Gramezile spontane caracterizate de relatia de impingere intre doi jucatori
adversi cu balonul aflat pe sol.
Un ruck se formează atunci când balonul este pe sol și unul sau mai mulți
jucători din fiecare echipă, aflați în picioare, se adună în jurul acestuia.
Jucătorii nu trebuie să manevreze balonul cu mâna, ci fie să folosească
picioarele pentru a-l mișca, fie să împingă aglomerarea pentru ca balonul să
ajungă la ultimul picior din ruck, moment în care poate fi cules.
Maul
Maul
Un mol are loc atunci când purtătorul de balon este ținut de unul sau mai
mulți adversari și unul sau mai mulți coechipieri se leagă de purtătorul de
balon (de aceea, molul are nevoie de minimum trei jucători). Balonul trebuie
să fie purtat.
Echipa care are posesia balonului poate încerca să câștige teren prin
împingerea adversarilor în direcția liniei de țintă a acestora. Balonul poate
fi apoi transmis în spate jucătorilor din mol, poate fi pasat unui jucător care
nu este în mol sau un jucător din mol se poate desprinde cu balonul.

Cere sunt regulile in ruck?
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Enumerati diferentele dintre ruck si maul.

ajungă la ultimul picior din ruck, moment în care poate fi cules. Un mol are
loc atunci când purtătorul de balon este ținut de unul sau mai mulți adversari
și unul sau mai mulți coechipieri se leagă de purtătorul de balon (de aceea,
molul are nevoie de minimum trei jucători). Balonul trebuie să fie purtat.
Echipa care are posesia balonului poate încerca să câștige teren prin
împingerea adversarilor în direcția liniei de țintă a acestora. Balonul poate
fi apoi transmis în spate jucătorilor din mol, poate fi pasat unui jucător care
nu este în mol sau un jucător din mol se poate desprinde cu balonul.

Placajul poate avea loc numai în câmpul de joc si este faza în care purtătorul
de balon, este tinut de unul sau mai multi adversari si adus la pământ si/sau
balonul atinge solul.
Placajul corect se execută cu bratele sub nivelul umerilor si fără a elibera
adversarul.
Este interzis: a placa un jucător fără balon, a efectua un placaj periculos
(basculă), si de asemenea o cravată. În astfel de cazuri arbitrul acordă o
penalitate si poate elibera temporar sau definitiv jucătorul vinovat.
Când placheurul si placatul ajung la sol, placheurul trebuie să elibereze
purtătorul de balon si în acelasi timp să elibereze si zona placajului pentru a
nu fi penalizat.
Tamponul este gestul defensiv care permite purtătorului de balon de a se
proteja si evita un placaj. Acest procedeu trebuie efectuat cu mâna întinsă
(pentru a evita accidentarea adversarului).

ajungă la ultimul picior din ruck, moment în care poate fi cules.
World Rugby House, Legile Jocului de Rugby, 8-10 Pembroke Street

Mitrea, D., Metode si mijloace pentru invatarea contraatacului la o echipa
de copii 8-10 ani in jocul de rugby, Universitatea „Alexandru Ioan
Oprica P., Prazaru icu V., Visan I.,- Modalitati de pregatire a echipelor
Federatia Romana de Rugby - Manualul antrenorului de rugby 7.
Badea, D., Rugby, fundamente teoretice şi metodice, Editura FEST,
Bucureşti, 2001
Chihaia, O., File din istoria rugby-ului, Editura GMI, Cluj-Napoca, 2008
Chihaia, O., Pop, S., Rugby - curs de bază, Cluj-Napoca, UBB-FEFS,
2012
Constantin, V., Rugby, tehnica si tactica, Editura FEST , Bucureşti 2004
Constantin, V., Rugby, specializarea posturilor, Editura FEST, Bucureşti.
2002
Popescu, R., Contributii privind pregatirea musculara in optimizarea
Tranca, S., Rugby - note de curs FEFS 2018
Jocul in momentele fixe - gramada ordonata, repunerea din margine
JOCUL IN MOMENTELE FIXE - GRAMADA ORDONATA,

REPUNEREA DIN MARGINE
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4. Cunoasterea aspectelor jocului in momentele 47

fixe. Completarea limbajului de specialitate corect terminologic.
4.1 Jocul in gramada ordonata. Jocul pe linia de treisferturi …………………………… 47
4.2 Jocul la repunerea balonului din margine, in jocul de rugby si rugby in 7………….. 49
4.3 Tehnici de trasmitere a balonului, de depasire a adversarilor………………………. 51


 Capatarea unor notiuni de baza privind organizarea momentelor fixe.

 Cunoasterea modalitatilor de castigare a terenului prin depasirea
adversarului.
4.1 Jocul in gramada ordonata. Jocul pe linia de treisferturi
Gramada ordonata
-poate avea loc numai in campul de joc si este formata din 3 jucatori legati
intre ei in asa fel incat sa permita introducerea balonului prin cele doua
linii, jucatorul din mijloc este singurul care poate trage mingea cu piciorul
in spate pentru a fi jucata;
Gramada spontana
-se formeaza cand mingea se afla pe pamant si unul sau mai multi jucatori
din fiecare echipa, aflati in picioare si in contact fizic,se aduna in jurul
mingii.
Indicatii :
-toti jucatorii care formeaza sau iau parte la gramada trebuie sa aiba
capetele si umerii peste nivelul soldurilor, in caz contrar se acorda lovitura
libera ;
-jucatorul care se alatura gramezii spontane trebuie sa se lege de aceasta
cel putin cu un brat in jurul corpului unui coechipier,daca nu se acorda
lovitura de pedeapsa
-se acorda lovitura de pedeapsa in urmatoarele conditii :
Daca cade intentionat
Joaca balonul cu mana
Sare desupra gramezii
Jucatorul care se alatura gramezii nu trece prin spatele picioarelor ultimului
coechipier
Jucatorii care nu participa la gramada se afla in fata acesteia(ofsaid)
Mol sau gramada spontana cu balon purtat
-are loc cand mai multi jucatori aflati in picioare si in contact fizic, se afla
grupati in jurul unui jucator purtator.
Indicatii :
-molul se termina cand mingea ajunge la pamant sau cand jucatorul purtator
se desprinde din mol;
-daca mingea din mol nu mai poate fi jucata se va ordona o gramada
ordonata, echipa care castiga teren va introduce,in cazul in care nicio
echipa nu castiga teren, va introduce echipa in aparare;
-cand un mol ramane stationar sau este oprita miscarea de avansare mai
mult de 5 secunde se dicteaza gramada ordonata;
-toti jucatorii care se alatura molului trebuie sa o faca din spatele
picioarelor ultimului coechipier sau sa se retraga in spatele liniei de ofsaid,
in caz contrar se acorda lovitura de pedeapsa impotriva echipei vinovate.


Care sunt diferentele dintre gramada ordonat si gramada spontana?
4.2 Jocul la repunerea balonului din margine, in jocul de rugby si rugby in 7
Marginea - Jucătorul care execută repunerea, trebuie să arunce balonul în

linie dreaptă, să străbată cel putin 5m de-a lungul liniei de repunere, înainte
să atingă prima dată pământul sau să fie atins de un jucător.
Fiecare echipă decide numărul de participanti în margine, numărul minim
fiind de 2 jucători pentru fiecare echipă, ca marginea să fie fixată.
Releiorul (mijlocasul la gramada) trebuie să fie la 2m de coechipierii lui
din aliniament, iar opozantul aruncătoului trebuie să se situeze la 2m de la
linia de 5m.
Un jucător poate efectua o repunere rapidă, fără a astepta formarea
aliniamentului, între locul în care balonul a ajuns în margine si propria linie
de tintă.
Jocul la sol – grămada spontană

Grămada spontană este o grămadă deschisă cu unul sau mai multi jucatori
din fiecare echipă, în contact fizic, în picioare, care se luptă pentru balonul
aflat la sol.
În astfel de cazuri arbitrul anuntă „spontană”, semnal după care nici un
jucator nu poate juca balonul cu mâna pentru ai favoriza iesirea.
Ei pot folosi picioarele în incercarea de câstig sau posesie a balonului fără
a se face vinovati de antijoc. Acest procedeu se
numeste RUCKING (sapare dupa balon).
Jucătorii care se alătură grămezii spontane trebuie să o facă din spatele
piciorului ultimului coechipier din grămada spontană, în ax, prin asa-zisa
„poartă de intrare”, altfel arbitrul va dicta o penalitate, contra acestei
echipe.
Molul se formeză numai în câmpul de joc, dintr-un jucător purtător de

balon care este tinut de unul sau mai multi adversari, si unul sau mai multi
coechipieri care se leagă de acesta. Toti cei implicati se află în picioare si
se deplasează spre linia de tintă.

Liniile de off side trec prin ultimul picior al ultimului jucător din mol, iar
cei care se alătură, trebuie să o facă din spatele picioarelor ultimului
coechipier din mol.
Molul se termină când: balonul părăseste molul, un jucător cu balonul
părăseste molul, sau balonul este la sol, sau când molul este pe sau dincolo
de linia de tintă.
Lovitura de reîncepere
O echipă poate efectua o reluare a jocului de la linia de 22m dacă:
Balonul a ajuns în margine de tintă, pe sau peste linia de balon mort.
Dacă un apărător a făcut un atins în prorpiul teren de tintă balonului
introdus de adversari.
O lovitură de reîncepere este o lovitură de picior căzută, executată de
oriunde de pe sau din spatele liniei de 22m.
Dacă balonul nu traverseză linia de 22m echipa adversă poate cere
repetarea loviturii, sau poate beneficia de o grămadă ordonată în centrul
liniei de 22m.
Dacă balonul este sutat direct în margine, adversarii au 3 optinuni:
repetarea loviturii, grămadă ordonată pe centrul liniei de 22m sau margine
de pe linia de 22m.
Grămada ordonată
Scopul grămezii ordonate este de a relua jocul rapid, sigur si corect după o
greseală sau o oprire.
O grămadă ordonată se formează în câmpul de joc când opt jucători legati
împreună pentru a forma trei linii de fiecare echipă se leagă cu adversarii
astfel încât capetele lor să se intercaleze.
Angajarea grămezilor ordonate este comandată de arbitru care anuntă cele
patru secvente distincte: apleacă (crouch) – atinge (touch) – asteaptă (hold)
– angajează (engage).
Mijlocasul la grămadă trebuie să introducă balonul cu o miscare rapidă si
dreaptă de-a lungul liniei mediene a tunelului format de cele două grămezi.

La o grămadă ordonată linia de off side pentru mijlocasii la grămadă trece

prin linia balonului iar pentru neparticipanti este o linie situată la 5m de
picioarele ultimului participant.
Grămada ordonată la 5 metri

Dacă un jucător în apărare a introdus sau a trimis balonul în terenul de tintă
si un coechipier îl culcă, fără a se comite o infractiune, jocul va reîncepe
cu o grămadă ordonată la 5m. Semnul este pe aceeasi linie cu locul unde
balonul a fost culcat. Echipa în atac va avea introducere.
Când un jucător purtător de balon este tinut în terenul de tintă, astfel încât
nu poate culca balonul, atunci balonul devine mort. Se va forma o grămadă
ordonată la 5m cu introducerea echipei în atac. Similar se va proceda si în
cazul unei forme de joc asemănătoare cu un mol care se blochează.
Dacă un jucător în atac sau apărare face o greseală în terenul de tintă care
are ca urmare acordarea unei grămezi ordonate, de exemplu, un înainte,
jocul va fi reluat cu o grămadă ordonată la 5m. Grămada ordonată se va
forma pe aceeasi linie cu locul greselii si echipa nevinovată va avea
introducerea.

Cum se face lovitura de reincepere?
4.3 Tehnici de trasmitere a balonului, de depasire a adversarilor
Atacul in intervalele libere dintre jucatorii raspanditi, e aceeasi ca si atacul

in spatiile libere lasate de catre un jucator care s-a retras. In linia de aparare,
spatiul liber e creat prin patrunderea purtatorului de balon si parasirea
locului de catre urmatorul jucator. Acest lucru va mari spatiul liber in care
poate intra un alt coechipier.
Optiuni - Daca aparatorul purtatorului de balon nu isi continua actiunea de
aparare si va pleca spre exterior, pentru a-l placa pe jucatorul care patrunde
in intervalul creat, purtatorul de balon ar trebui sa patrunda in intervalul
liber. Daca jucatorul sta langa purtatorul de balon, se va pasa pentru
penetrarea intervalului. Acest lucru poate fi realizat, chiar daca aparatorul
se retrage pentru a placa. Cand purtatorul de balon patrunde in spatiul liber,
e posibil ca placajul sa vina din partea aparatorului din exterior.

Purtatorul de balon va forta apararea sa placheze din exterior in interior.

Intervalul va fi creat in locul lasat liber de catre jucatorul ce urmeaza sa
placheze. In acest spatiu se poate pasa pentru a se incerca penetrarea.
Aceasta pasa va fi una oferita sau ridicata.
Daca aparatorul urmatorului jucator nu se indeparteaza pentru a se apara la
jucatorul ce penetreaza, atunci pasa poate fi facuta catre acest jucator care
va intra in intervalul liber.
Daca ambii aparatori isi pastreaza pozitia initiala, se va crea interval liber
pentru un al treilea jucator, ce se va intercala intre ei. Ambele optiuni,
atacul supranumeric si penetrarea, se bazeaza pe o situatie in care atacul
are un jucator in plus fata de aparare. Acest jucator ameninta spatiul liber.
Daca apararea nu reactioneaza, jucatorul poate penetra. Daca reactioneaza,
jucatorul de care s-a indepartat poate penetra. Capacitatea de a decide in
acest caz, necesita multa experienta de joc si exersare.
In rugby-ul in 7, situatia poate fi schimbata foarte rapid, iar jucatorii se pot
afla in numar egal. In aceasta situatie, pot exista mai multe optiuni.
Modele de joc in situatii de egalitate in jocul de rugby in 7, situatia poate
fi condusa pentru a crea inadvertente in favoarea echipei din atac. Prin
raspandirea de-a latul terenului, atacul forteaza apararea sa creeze aceste
inadvertente, care vor izola atat atacantul, cat si aparatorul, aparand astfel
o situatie de unu contra unu. Aceasta situatie va permite celui care ataca sa-
si foloseasca tehnicile superioare de atac pentru a-si depasi adversarul
direct. Daca se intampla acest lucru pe partile laterale ale terenului,
aparatorul se va folosi de linia de margine pentru a-l impinge pe atacant in
afara terenului. Cand se intampla acest lucru pe centrul terenului, jucatorii
de suport pot veni din ambele parti pentru a continua atacul. A sta departe
de linia de margine este o regula generala pentru echipa din atac, deoarece
aparatorii pot folosi linia de margine drept un jucator in plus si a forta o
rasturnare de situatie prin castigarea aruncarii in tusa.
Situatia 2X2 - Daca ambii atacanti sunt aparati, exista o serie de opțiuni
care vor ameninta apararea.
Optiunea 1: Purtatorul de balon poate ameninta initial primul aparator si
apoi poate schimba directia pentru a ameninta imediat al doilea aparator.
Daca acel aparator se intoarce pentru a placa, se va pasa catre al doilea
atacant, care acum se va afla intr-un interval liber.
Optiunea 2: Daca aparatorul se aseaza spre exterior, primul atacant poate
incerca sa-l penetreze, constient fiind ca placajul va fi facut din interior. Se
va putea efectua o pasa in interior catre spatiul liber.
Optiunea 3: Daca al doilea aparator este asezat spre exterior, dar isi pierde
aliniamentul fata de primul, se creeaza spatiu in spate. Primul atacant poate
suta pe jos in acest spatiu.
Optiunea 4: Daca al doilea aparator este asezat spre exterior, atacantii pot
incerca o miscare de incrucisare ('foarfeca') sau o fenta de incrucisare in
care balonul poate fi pasat catre A 2 sau retinut.
Jocul colectiv. Cand actioneaza colectiv, echipa poate folosi optiunile

disponibile oricarei linii de 3/4 din rugby-ul in XV, al carei obiectiv este
acela de a intercala un jucator in intervalul advers. Aceeasi factori
importanti se aplica si liniei de 3/4 si se va putea actiona fara a se tine cont

de avansarea apararii. Singura diferenta este ca nu exista inaintasi

disponibili pentru a sustine atacul.
O astfel de schema ar fi aceea de a constitui doua linii de atac, prima care
creaza spatiu si ofera optiuni celei de a doua. Aceste linii sunt greu de
stabilit din faze fixe, deoarece sunt prea putini jucatori disponibili. Totusi,
ei pot fi folositi cand atacul a fost declansat si cand inaintasii nu mai sunt
legati in gramada ordonata sau aliniati in margine. Aceste linii pot fi
formate in orice moment al jocului.
Pentru a permite jucatorului sa se plaseze intr-o pozitie in care va putea
penetra, balonul va fi pasat imediat catre jucatorii de pe partea exterioara.
Directia de atac este apoi inversata. Cel care penetreaza, dupa ce s-a asezat
in adancime, poate accelera intr-un interval dintre doi aparatori
(intercalare). Identificarea modelelor favorabile de atac intra in atributiile
coordonatorului de joc (play-maker), asezand jucatorul care ataca intr-o
pozitie de unu contra unu, care va avea suficient spatiu pentru a-si depasi
adversarul direct.
Asezarea echipei. Echipa care ataca isi poate crea avantaj prin asezare in
teren. Daca se vor aseza larg si aparatorii se vor raspandi, creandu-se astfel
spatii intre jucatori. Daca se vor aseza mai restrans si vor ocupa un spatiu
lateral mai mic, apararea se va aseza in acelasi mod si in acest caz se vor
forma spatii libere pe partile exterioare. Pe de alta parte, daca apararea
ramane raspandita, vor fi obligati sa se apere din exterior in interior. Acest
lucru va implica necesitatea placarii purtatorului de balon care va ameninta
spatiul liber. Purtatorul de balon poate pasa acum in intervalul lasat liber
unui coechipier ce va avea posibilitatea sa penetreze. Drept urmare, este
indicat ca apararea sa nu se intinda pe toata lungimea terenului. Aceasta
asezare va depinde in cea mai mare masura de asezarea atacantilor.
Deasemenea o mare eroare este facuta in momentul in care jucatorii se
grupeaza in momentul contactului, atat pentru atacanti, cat si pentru
aparatori. Daca purtatorul de balon pierde posesia, echipa adversa va avea
destul spatiu pentru a pasa, penetra si marca.
Este crucial sa hotarasti cati jucatori vor fi angrenati in pastrarea posesiei
si care vor fi rolurile lor in asigurarea acestui obiectiv. Acest lucru va fi
descris pe larg si in urmatorul subcapitol.

Cum se realizeaza asezarea echipei?



Descrieti doua modalitati prin care echipa care are posesia balonului
poate depasi adversarul.

Gramada ordonata
-poate avea loc numai in campul de joc si este formata din 3 jucatori legati
intre ei in asa fel incat sa permita introducerea balonului prin cele doua
linii, jucatorul din mijloc este singurul care poate trage mingea cu piciorul
in spate pentru a fi jucata;
Gramada spontana
-se formeaza cand mingea se afla pe pamant si unul sau mai multi jucatori
din fiecare echipa, aflati in picioare si in contact fizic,se aduna in jurul
mingii.
Indicatii :
-toti jucatorii care formeaza sau iau parte la gramada trebuie sa aiba
capetele si umerii peste nivelul soldurilor, in caz contrar se acorda lovitura
libera ;
-jucatorul care se alatura gramezii spontane trebuie sa se lege de aceasta
cel putin cu un brat in jurul corpului unui coechipier,daca nu se acorda
lovitura de pedeapsa

O echipă poate efectua o reluare a jocului de la linia de 22m dacă:
Balonul a ajuns în margine de tintă, pe sau peste linia de balon mort.
Dacă un apărător a făcut un atins în prorpiul teren de tintă balonului
introdus de adversari. O lovitură de reîncepere este o lovitură de picior
căzută, executată de oriunde de pe sau din spatele liniei de 22m.

Dacă balonul nu traverseză linia de 22m echipa adversă poate cere

repetarea loviturii, sau poate beneficia de o grămadă ordonată în centrul
liniei de 22m.
Dacă balonul este sutat direct în margine, adversarii au 3 optinuni:
repetarea loviturii, grămadă ordonată pe centrul liniei de 22m sau margine
de pe linia de 22m.

Asezarea echipei. Echipa care ataca isi poate crea avantaj prin asezare in
teren. Daca se vor aseza larg si aparatorii se vor raspandi, creandu-se astfel
spatii intre jucatori. Daca se vor aseza mai restrans si vor ocupa un spatiu
lateral mai mic, apararea se va aseza in acelasi mod si in acest caz se vor
forma spatii libere pe partile exterioare. Pe de alta parte, daca apararea
ramane raspandita, vor fi obligati sa se apere din exterior in interior. Acest
lucru va implica necesitatea placarii purtatorului de balon care va ameninta
spatiul liber. Purtatorul de balon poate pasa acum in intervalul lasat liber
unui coechipier ce va avea posibilitatea sa penetreze. Drept urmare, este
indicat ca apararea sa nu se intinda pe toata lungimea terenului. Aceasta
asezare va depinde in cea mai mare masura de asezarea atacantilor.
Deasemenea o mare eroare este facuta in momentul in care jucatorii se
grupeaza in momentul contactului, atat pentru atacanti, cat si pentru
aparatori. Daca purtatorul de balon pierde posesia, echipa adversa va avea
destul spatiu pentru a pasa, penetra si marca.
Este crucial sa hotarasti cati jucatori vor fi angrenati in pastrarea posesiei
si care vor fi rolurile lor in asigurarea acestui obiectiv.

Bucureşti, 2001
2012
2002


TACTICA IN JOCUL DE RUGBY - NOTIUNI PARTICULARE

DE ARBITRAJ. PREGATIREA JUCATORULUI DE RUGBY
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 57

5.1 Combinatii tactice in atac in jocul de rugby si rugby in 7. Tactici specifice jocului
de rugby şi rugby în 7………………………………………………………………….. 57
5.2 Notiuni particulare arbitraj in jocul de rugby si rugby in 7……………………….. 61
5.3 Metode specifice de pregatire a jucatorilor de rugby şi rugby în 7……………….. 62
 Capatarea unor notiuni de baza privind arbitrajul in jocul de rugby in

7.
 Cunoasterea modalitatilor specifice de pregatire a jucatorilor de rugby
şi rugby în 7.
5.1 Combinatii tactice in atac in jocul de rugby si rugby in 7. Tactici specifice jocului
de rugby şi rugby în 7.
Tactica reprezinta contributia activa a factorului constinta atat in cadrul

jocului cat si in procesul de antrenament. De aceea, forta tactica a unei
echipe rezida din participarea activa si creatoare a jucatorilor in realizarea
diferitelor actiuni si combinatii de atac si aparare.
Tactica presupune o conceptie unitara de desfasurare a activitatii
jucatorilor in timpul jocului, realizate prin actiuni individuale si colective
organizate si coordonate.
Realizarea tacticii este conditionata de pregatirea tehnica care
concretizeaza si materializeaza conceptia si intentiile tactice, ea fiind un
mijloc de baza in realizarea tacticii.
In lupta sportiva (jocuri si antrenament) baza succesului o constituie
gandirea. Tehnica este un mijloc condus de ratiune, gandirea este aceea
care da continut tactic procedeelor tehnice, ea este cu atat mai eficace cu
cat arsenalul de procedee tehnice, pregatire tactica si experienta de joc este
mai mare, mai bogat.
Este evidenta, in acest context, interdependenta tehnicii si tacticii cu ceilalti
factori ai antrenamentului (pregatirea fizica, teoretica si psihologica) pe
intreg parcursul pregatirii.
Putem afirma ca tactica jocului de baschet este una din cele mai bogate in
continut si care a influentat in multe situatii si tacticile altor jocuri sportive:
da si du-te, incrucisari (in fotbal si handbal);
blocaje ( in handbal);
sisteme de aparare om la om si in zona (in rugby,fotbal, handbal, hochei)
Continutul tacticii este variat, el cuprinde o serie de notiuni si aspecte care
nu pot fi incluse in cadrul definitiei enuntate.
De aceea vom incerca sa prezentam sistematizat aceste actiuni, cuprinse in
sfera notiunii de tactica si care sunt cunoscute sub denumirea de elemente
in subordine.
Atacul – situatia tactica cand o echipa fiind in posesia mingii are
posibilitatea sa intreprinda actiuni ofensive.
Apararea – situatia tactica in care o echipa cauta sa impiedice pe adversar
sa inscrie puncte si sa intre in posesia mingii pentru a intreprinde actiuni
ofensive.
Tactica individuala – ansamblul de actiuni folosite constient de un jucator
in lupta cu unul sau mai multi adversari si in colaborare cu coechipierii, in
scopul realizarii unei sarcini a jocului, atat in atac cat si in aparare.
Tactica colectiva – ansamblul de actiuni individuale folosite constient de
mai multi jucatori, in lupta cu adversarii, in scopul realizarii unei sarcini a
jocului, atat in atac cat si in aparare.
Tactica jocului de rugby in :

1)Aparare
2)Atac Tactica jocului de rugby vom încerca să o abordăm într-un viitor
caiet metodic
Elemente ajutatoare din regulamentul de rugby in 7

terenul de joc
- nu trebuie sa depaseasca 100m lungime si 70m.latime fiecare teren de
tinta nu trebuie sa depaseasca 22m lungime si 70m latime distanta de la
linia de tinta pana la linia de balon mort nu va fi mai mica de 10m distanta
dintre stalpii de tinta este de 5,6m iar bara transversala dintre cei 2 stalpi
va avea o inaltime de 3m.
Numarul jucatorilor-echipa
-o echipa nu poate avea mai mult de 7 jucatori in suprafata de joc ;
-se pot inlocui sau substitui pana la 3 jucatori ;
-daca un jucator a fost substituit, el nu mai poate reintra in joc chiar pentru
a inlocui un jucator accidentat decat in cazul inlocuirii un jucator care
sangereaza s-au are o rana deschisa
durata jocului
-nu poate depasi 14 minute plus timpul pierdut si cel suplimentar ;
-jocul este impartit in 2 reprize a cate 7 minute ;
-in finala competitiei durata jocului nu pote depasi 20 minute plus timpul
pierdut si cel suplimentar ;
-pauza dintre reprize este de un minut iar in finala competiei de 2 minute ;
-daca, la sfarsitul jocului,scorul eate egal si sunt necesare prelungiri,
reprizele suplimentare vor avea o durata de 5 minute,dupa fiecare repriza
echipele schimband ternul fara pauza ;
-echipa care marcheaza prima in prelungiri va fi declarata castigatoare
chiar daca nu s-a terminat timpul de joc
lovitura de incepere
- reprezinta debutul jocului s-au reluarea acestuia dupa pauza se executa
printr-o lovitura cazuta de pe s-au dinapoia centrului liniei de mijloc :
-de catre echipa care incepe jocul ;
-de echipa adversa,la reluarea jocului,dupa pauza.
Pedeapsa : lovitura libera la centrul liniei de mijloc indicatii:
-balonul trebuie sa atinga s-au sa depaseasca linia de zece metri, daca nu,se
executa o lovitura libera de la centrul liniei de mijloc de catre echipa
nevinovata ;daca echipa adversa preia balonul jocul poate continua ;
-daca balonul este sutat direct in margine,se va acorda o lovitura libera
echipei nevinovate la centrul liniei de mijloc ;
-echipa adversa trebuie sa se afle in spatele liniei de 10 m., in caz contrar,se
va repeta lovitura;
-echipa care repune balonul trebuie sa se plaseze in spatele celui care
executa lovitura,in caz contrar,se executa lovitura libera la centrul liniei de
mijloc de echipa adversa
-daca balonul este sutat direct in terenul de tinta fara sa fi atins vreun
jucator, echipa adversa are urmatoarele optiuni :sa culce balonul,sa faca
balonul mort s-au sa joace balonul daca alege sa culce balonul s-au sa-l faca
mort, echipa nevinovata va beneficia de o lovitura libera la mijlocul
terenului de joc
Lovitura de reincepere
-reprezinta reluarea jocului dupa ce s-a marcat sau dupa ce s-a realizat un
atins la pamant indicatii : -se executa din spatele liniei de 22 m. printr-o
lovitura cazuta ;
-daca mingea repusa iese in afara terenului de joc s-au nu atinge,nu
depaseste linia de 22 m.,echipa adversa are doua optiuni : sa repete lovitura
s-au sa beneficieze de formarea unei gramezi ordonate la centrul linii de
22m. ;
-in cazul in care blonul ajunge in terenul de tinta advers fara sa fie atins de
un jucator, echipa adversa are 3 optiuni: sa culce balonul, sa-l faca mort,
sau sa-l joace.daca echipa adversa culca balonul sau il face mort ea va avea
2 optiuni: sa beneficieze de o gramada ordonata la centrul liniei de 22m.
sau sa se repete lovitura de reincepere;
-jucatorii echipei in atac in momentul executarii loviturii trebuie sa se afle
in spatele celui care executa lovitura,in caz contrar,se va forma o gramada
la centrul liniei de 22 m.cu introducerea balonului de catre echipa adversa
;
-echipa adversa nu trebuie sa atace dincolo de linia de 22m inainte ca
balonul sa fie sutat,in caz contrar,se pedepseste cu lovitura libera pe locul
infractiunii marc sau oprirea din zbor -se realizeza cand jucatorul din
aparare prinde din zbor migea,fiind in pozitie statica,cu ambele picioare pe
sol si striga’’marc,,.
-mingea se repune printr-o lovitura de picior cazuta,asezata sau din zbor
indicatii :
-lovitura trebuie executata de cel care a facut marcul,exceptie face daca cel
in cauza s-a accidentat;
-un ’’marc,,nu se poate face din lovitura de incepere ;
-pentru a face ’’marc,,un jucator trebuie sa se afle pe sau in spatele propriei
linii de 22m ;
-in cazul in care jucatorul care a facut marcul nu executa lovitura in mai
putin de un minut se va forma o gramada ordonata pe locul marcului, echipa
acestui jucator avand introducerea balonului.
,,inainte’’ sau,, pasa inainte’’
-are loc cand jucatorul pierde posesia balonului,care se indreapta spre
terenul de tinta advers sau cand un jucator propulseaza mingea cu mana sau
bratul in directia liniei adverse sau cand balonul ricoseaza spre inainte dupa
ce loveste mana sau bratul unui jucator indicatii :
-nu este ,,inainte’’sau ,,pasa inainte’’daca:
a)mingea este propulsata inainte de un jucator care a incercat sa blocheze
o lovitura de picior fara intentia de a prinde mingea;
b)mingea este propulsata inainte odata sau de mai multe ori de un jucator
care incearca s-o prinda;
c) daca mingea sare inainte dupa ce a lovit un jucator sau pamantul. -
lovitura de pedepsa se executa de pe locul unde s-a comis infractiunea in
cazul in care arbitrul constata ca inaintele a fost facut intentionat ;
-daca inaintele sau pasa inante a fost neintentionata se acorda o gramada
ordonata pe locul greselii ;
-daca greseala are loc la margine se acorda o gramada ordonata la 15m. de
linia de margine ;
-in cazul cand inantele se face in terenul de tinta se acorda o gramada
ordonata la 5m. pe aceeasi linie cu locul greselii dar nu mai aproape de 5m,
fata de linia de margine.
Incercarea - o încercare, valoreză 5 puncte si este considerată valabilă
atunci când un jucător în atac, aflat în joc, culcă primul balonul în terenul
de tintă advers. Acesta trebuie să apese balonul de sus în jos, cu o mână sau
ambele mâini, cu un brat sau bratele, sau cu corpul de la talie până la gât
inclusiv. O încercare de penalizare se acordă între stâlpii de tintă, dacă o
încercare s-ar fi putut marca fără antijocul echipei în apărare, sau dacă
încercarea s-ar fi putut marca într-o pozitie mai bună fără antijocul echipei
în apărare.
o Transformarea se acordă după o încercare, echipa acestuia, are dreptul să
execute o tentativă de tintă care poate fi executată printr-o lovitură de picior
asezată, sau căzută.
lovitura de pedeapsă si lovitura de picior căzută
o Loviturile de pedeapsă sunt acordate echipei nevinovate pentru infractiuni
comise de adversarii lor. Acestea vor fi executate de pe un semn sau
oriunde în spatele sau de pe o linie ce trece prin semn. dacă se solicită o
tentativă de tintă si aceasta este reusită, echipa sa acumulează 3 puncte. O
echipă careia i s-a acordat o lovitura de pedeapsă, poate opta pentru un sut
în margine (beneficiind de repunere) sau o gramadă ordonată pe locul
acesteia.
o Marcarea punctelor se poate face si printr-o lovitură de picior căzută, în
jocul curent. în caz de reusită, echipa suteorului acumulează 3 puncte.

Cum se marcheaza punctele?
5.2 Notiuni particulare arbitraj in jocul de rugby si rugby in 7.
Atins in terenul de tinta - survine cand jucatorul din aparare executa un

atins (culca mingea) in propriul sau teren de tinta. Indicatii: -in acest caz,se
repune mingea fie printr-o lovitura de la 22m, fie printr-o gramada la 5m.de
catre echipa in atac.
Offsaid - un jucator este in ofsaid daca se afla in fata unui coechipier
purtator de balon sau in fata unui coechipier care a jucat ultimul balonul -
in acest caz jucatorii sunt penalizati cu loviture de pedeapsa; - la o gramada
ordonata, spontana, mol sau margine un jucator este in ofsaid daca el este
in fata liniei de ofsaid - un jucator care este in pozitie de ofsaid este posibil
de a fi penalizat daca actioneaza intrunul din urmatoarele moduri: -
intervine in joc; -se deplaseaza inainte spre balon; -nu respecta prevederile
privind linia de 10m. -in jocul curent, exista urmatoarele modalitati prin
care un jucator in ofsaid pote fi pus in joc: -cand un jucator in ofsaid alearga
si ajunge in spatele coechipierului care a sutat,a atins s-au a purtat ultimul
balonul; -cand un coechipier purtator de balon alearga si depaseste
jucatorul aflat in ofsaid; -cand s-a sutat, jucatorul aflat in ofsaid este depasit
de suteor sau de un coechipier care a fost la acelasi nivel cu sau in spatele
suteorului in momentul executiei .
Modalitati de a marca
1) incercare sau eseu -are loc cand un jucator atacant culca primul balonul
in terenul de tinta advers. indicatii: -pentru eseu se acorda 5 puncte si o
transformare care daca este marcata are o valoare de 2 puncte ; -daca un
jucator,probabil,ar fi marcat o incercare fara antijocul unui adversar,se va
acorda o incercare de penalizare intre stalpii de tinta cu o valoare de 5
puncte.
2) transformare-provine in urma unui eseu si trebuie sa fie executata intrun
interval de timp de 40 de secunde de la marcarea incercarii, printro lovitura
cazuta de picior indicatii: -toti coechipierii suteorului trebuie sa se afle in
spatele balonului cand acesta este sutat -echipa adversa,in momentul
executiei,trebuie sa se afle in apropierea propriei linii de 10m.
3) lovitura de picior cazuta -in timpul jocului,un jucator poate marca printro
lovitura de picior cazuta,valoarea ei fiind de 3 puncte.
4) lovitura de pedeapsa la tinta -un jucator poate marca prin reusita
executiei unei lovituri de pedepsa cu valore de 3 puncte

Offside la rugby in 7.
5.3 Metode specifice de pregatire a jucatorilor de rugby şi rugby în 7
Orientarea metodică a federaţiei Cunoscând atât profilul jucătorului de

performanţă, cât şi al copilului şi al juniorului (vezi Strategia naţională de
selecţie elaborată de Federaţia Română de Rugby), se va stabili obiective
concrete, care să facă legătura în mod organic între calităţile existente şi
cele spre care tindem. În acest sens, eşalonarea mijloacelor şi sarcinilor se
va efectua la un nivel din ce în ce mai ridicat, dar pornind dintotdeauna de
la cele corespunzătoare vârstei: 10 – 12 ani: - dezvoltarea fizică
multilaterală şi organică; - dezvoltarea plăcerii jocului şi a deprinderii
tehnico – tactice elementare. 13 – 15 ani: - dezvoltarea calităţilor fizice de
bază; - consolidarea deprinderilor tehnico – tactice în regim de calităţi
fizice şi psihice. 1 6 – 19 ani: - dezvoltarea calităţilor fizice specifice; -
perfecţionarea deprinderilor tehnico – tactice în regim de viteză şi de
opoziţie. Ca mijloace principale specifice s-au recomandat acţiunile de joc
(efectuate cu efectiv redus sau total) şi jocul în sine, deci corelarea
factorilor tehnico - tactici cu nivelul calităţilor psihice şi motrice. Numărul
antrenamentelor colective recomandate este de patru pe săptămână, plus
jocul de duminică, la care se pot adăuga două – trei antrenamente
individuale pentru juniorii mari. În funcţie de intensitatea antrenamentelor,
durata acestora variază între 60 – 120 minute la juniori şi 60 – 90 minute
la copii.
Indicaţii metodice: Selecţia – prezintă o serie de dificultăţi privind
aprecierea în perspectivă a datelor morfologice şi funcţionale, a indicilor
calităţilor fizice şi tehnice, îndeosebi ale copiilor, deoarece nu vom întâlni
decât predispoziţii pentru rugby-ul de înalt nivel. Ca principiul general
valabil rămân observaţiile pedagogice şi medicale obţinute într-o perioadă
lungă de timp în condiţiile solicitărilor complexe. Atenţia va fi îndreptată
spre următoarele criterii:
1. Criteriul medical – stabileşte posibilităţile funcţioale de adaptare la efort.
Putem lucra numai cu un organism cu adevărat sănătos. Aşadar examenul
medical şi interpretarea lui este obligatorie. Ca date suplimentare, dar
edificatoare, se vor lua cele legate de înălţime, greutate, atât cele ale
copilului, cât şi cele ale părinţilor, întru-cât dezvoltarea fizică joacă din ce
în ce, un rol tot mai însemnat.
2. Criteriul motric – cu cât dezvoltarea motrică generală va fi bună sau
foarte bună, cu atât va fi mai uşor ca pe acest fond valoros să se dezvolte
ulterior, la un nivel ridicat, dseprinderile specifice. Acest criteriu este
valabil în special la grupele de vârstă mică, mai târziu ponderea fiind
îndreptată către îndemânarea specifică.
3. Criteriul rugbystic – va urmări capacitatea de a manevra balonul şi de
deplasarea în teren în funcţie de vârstă: 10 – 12 ani:
Joc fără balon
-În atac – nu trebuie să aglomereze spaţiul de acţiune în momentul
sprijinirii purtătorului de balon
-În apărare – învăţarea şi aplicarea placajului individual şi recuperarea
balonului
Jocul cu balon -Învăţarea purtării, pasării, prinderii şi culegerii balonului. -
Rezolvarea situaţiilor de 1 contra 1 13 – 15 ani:
Joc fără balon -În atac – deplasare pentru sprijinirea purtătorului de balon;
crearea spaţiilor libere pentru pasarea balonului sau pătrunderea
purtătorului de balon; asigurarea atât a lărgimii, cât şi a adâncimii
acţiunilor. -În apărare – placaj individual şi colectiv; recuperare;
constituirea şi susţinerea liniei defensive; învăţarea unor modele de apărare
-Consolidarea purtării, pasării, prinderii şi culegerii balonului. -Învăţarea
loviturilor de picior. -Varietatea transmiterii balonului (mână/picior). -
Transmiterea oportună a balonului (timing) -Rezolvarea situaţiilor de joc
în funcţie de relaţia partener – adversar – spaţiu. (situaţii 1X1, 2X1, 3X2,
2+1X1+1, etc.)
4. Criteriul psihologic – corelarea calităţilor psihice cu manifestarea
calităţilor fizice, cere urmărirea iniţiativei, perseverenţei, curajului,
stăpânirii de sine, colaborării, comunicării, etc. De asemenea se va urmării
prezenţa „rezistenţei la emoţii negative” legate de echilibrul psihic.
Abordarea factorilor antrenamentului se face în mod diferit, în funcţie de
vârstă: La grupa de 10 – 12 ani – instruirea are un caracter general şi
multilateral, pe toţi factorii, urmărindu-se în principal formarea unui bagaj
motric variat şi un nivel funcţional necesar specializării de mai târziu. În
cadrul factorului fizic, ponderea va fi următoarea: -70 % pregătire fizică
generală (viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare) -30% pregătire fizică
specifică Din punct de vedere tehnico-tactic se urmăreşte dezvoltarea
analitică a pasării balonului şi înlănţuirea a trei elemente tehnice
fundamentale (prindere + purtarea + pasarea balonului). Atenţia va fi
îndreptată în special în corectitudinea în execuţie, apelându-se în mod
frecvent la metoda demonstraţiei. La grupa de 13 – 15 ani – conţinutul
principal al pregătirii fizice îl constituie, în continuare, pregătirea fizică
generală şi dezvoltarea treptată, pe acestă bază, a calităţilor fizice, în
strânsă legătură şi cu pregătirea fizică specifică (50% pregătire fizică
generală şi 50% pregătirea fizică specifică). Combinaţia dintre diferitele
calităţi fizice necesare practicării jocului, determină ca fiecare calitate să se
dezvolte şi să se manifeste în regimul celorlalte respectând însă legile
transferului pozitiv al interacţiunii lor. Predomină dezvoltarea îndemânării
în regim de viteză şi dezvoltarea progresivă a vitezei şi a forţei.
Ca mijloace se folosesc: exerciţiile cu partener, exerciţii şi jocuri
pregătitoare din atletism, jocuri complementare, exerciţii cu haltere şi
greutăţi, exerciţii în circuit şi jocuri dinamice. Dezvoltarea tehnico-tactică
se va asigura prin exerciţii desfăşurate în condiţii apropiate de joc şi prin
jocul propriu-zis, privit ca mijloc de pregătire. Se va ţine seamă de gradarea
dificultăţilor în însuşirea exerciţiilor şi sarcinilor tactice şi de modalitatea
de lucru cu adversarul.
Apare tot mai pregnant, la această vârstă preocuparea pentru însuşirea
tacticii colective. La grupa de juniori – instruirea capătă o pondere tot mai
mare fizico-tactică, pentru apropierea de cerinţele mari de efort şi de
complexitatea acţionării în teren, cerute de perioada senioratului. În acest
se va lucra şi pentru realizarea unei anumite rezistenţe în regim de viteză şi
de forţă. Pregătirea tactică va fi orientată spre însuşirea modului de
rezolvare rapidă a unor sisteme de joc în condiţii de dificultate.
Dinamica efortului – va căpăta pe parcursul instruirii o curbă ascendentă,
în favoarea intensităţii în raportul său cu volumul. Fiind vorba de un proces
de adaptare a organismului la efort, formarea şi perfecţionarea de
deprinderi specifice reprezentate de o nouă stare calitativă, stimulii vor fi
aplicaţi în mod gradat, pe cele trei trepte de instruire, în funcţie de sarcina
ce o avem de îndeplinit, pornindu-se de la de la stimuli uniformi, fără
intensitate, prelungiţi şi ajungându-se la cei intenşi, cu durată de aplicare
variată. Importantă apare pauza pentru recuperare pe care trebuie să o
acordăm, mai ales în cazul stimulilor intenşi.
Rolul jocului şi al competiţiei Toată munca de pregătire nu ar avea nici un
rost fără posibilitatea valorificării celor învăţate în jocul din finalul
antrenamentelor, dar mai ales în competiţie, acestea constituind atât un
mijloc de pregătire, cât şi de verificare. Jocul se recomandă a fi prezent în
fiecare antrenament, deoarece este singurul care ne arată dacă mijloacele
folosite au contribuit la îmbunătăţirea acestuia sau nu. În vederea realizării
scopului, desigur că sarcina din antrenament trebuie transpusă şi sub forma
unei teme în joc. Dacă în antrenament am exersat circulaţia jucătorilor după
momente fixe, este obligatoriu ca înainte de meci să precizăm care sunt
jucătorii şi care le vor fi responsabilităţile. În privinţa jocului, ponderea lui
în instruire este diferită, având o greutate mai mare în primii ani, după care
înrregistrăm o scădere, pentru ca la nivel de performanţă să predomine din
nou. 10 – 13 ani: numai joc de teren redus, cu un număr mic de jucători. 14
– 15 ani: în afara jocurilor pe teren redus, se vor disputa două jocuri pe
teren normal (unul de campionat şi unul şcoală). 16 – 19 ani: 2 – 3 jocuri
pe teren normal, inclusiv cel de campionat. Competiţia constituie cel mai
eficient mijloc, câştigul cel mai mare fiind de ordin psihologic, deoarece
doar prin exerciţii sau jocuri de pregătire nu vom reuşi să modificăm starea
emoţională. Scopul final al pregătirii este marea performanţă, reprezentată
tot prin competiţie şi deci, pregătirea competiţiei la vârste mici să fie la un
nivel corespunzător cerinţelor parţiale sau integrale solicitate mai târziu în
competiţia propriu-zisă.
Controlul medical Este obligatoriu în vederea urmăririi şi depistării
gradului de adaptare a organismului la efort şi eventual stările de surmenaj
şi supra antrenament. Cu ocazia controlului medical iniţial şi a celui
intermediar, prin însumarea valorilor tuturor indicilor, mai ales în primii
ani, vom avea datele de comparaţie a evoluţiei copiilor, acestea constituind
totodată şi material de bază în stabilirea tipului constituţional optim pentru
rugby-ul de performanţă şi a justeţei metodicii folosite
Care sunt indicaţii metodice pentru selectie.


Ce mijloace de pregatire se folosesc in antrenamentul copiilor si

juniorilor?

Incercarea - o încercare, valoreză 5 puncte si este considerată valabilă
atunci când un jucător în atac, aflat în joc, culcă primul balonul în terenul
de tintă advers. Acesta trebuie să apese balonul de sus în jos, cu o mână sau
ambele mâini, cu un brat sau bratele, sau cu corpul de la talie până la gât
inclusiv. O încercare de penalizare se acordă între stâlpii de tintă, dacă o
încercare s-ar fi putut marca fără antijocul echipei în apărare, sau dacă
încercarea s-ar fi putut marca într-o pozitie mai bună fără antijocul echipei
în apărare.
o Transformarea se acordă după o încercare, echipa acestuia, are dreptul să
execute o tentativă de tintă care poate fi executată printr-o lovitură de picior
asezată, sau căzută.
lovitura de pedeapsă si lovitura de picior căzută
o Loviturile de pedeapsă sunt acordate echipei nevinovate pentru infractiuni
comise de adversarii lor.
o Acestea vor fi executate de pe un semn sau oriunde în spatele sau de pe o
linie ce trece prin semn. dacă se solicită o tentativă de tintă si aceasta este
reusită, echipa sa acumulează 3 puncte. O echipă careia i s-a acordat o
lovitura de pedeapsă, poate opta pentru un sut în margine (beneficiind de
repunere) sau o gramadă ordonată pe locul acesteia.
o Marcarea punctelor se poate face si printr-o lovitură de picior căzută, în
jocul curent. în caz de reusită, echipa suteorului acumulează 3 puncte.
o
Offsaid - un jucator este in ofsaid daca se afla in fata unui coechipier
purtator de balon sau in fata unui coechipier care a jucat ultimul balonul -
in acest caz jucatorii sunt penalizati cu loviture de pedeapsa; - la o gramada
ordonata, spontana, mol sau margine un jucator este in ofsaid daca el este
in fata liniei de ofsaid - un jucator care este in pozitie de ofsaid este posibil
de a fi penalizat daca actioneaza intrunul din urmatoarele moduri: -
intervine in joc; -se deplaseaza inainte spre balon; -nu respecta prevederile
privind linia de 10m. -in jocul curent, exista urmatoarele modalitati prin
care un jucator in ofsaid pote fi pus in joc: -cand un jucator in ofsaid alearga
si ajunge in spatele coechipierului care a sutat,a atins s-au a purtat ultimul
balonul; -cand un coechipier purtator de balon alearga si depaseste
jucatorul aflat in ofsaid; -cand s-a sutat, jucatorul aflat in ofsaid este depasit
de suteor sau de un coechipier care a fost la acelasi nivel cu sau in spatele
suteorului in momentul executiei .

Indicaţii metodice pentru selectie. Selecţia – prezintă o serie de dificultăţi
privind aprecierea în perspectivă a datelor morfologice şi funcţionale, a
indicilor calităţilor fizice şi tehnice, îndeosebi ale copiilor, deoarece nu
vom întâlni decât predispoziţii pentru rugby-ul de înalt nivel. Ca principiul
general valabil rămân observaţiile pedagogice şi medicale obţinute într-o
perioadă lungă de timp în condiţiile solicitărilor complexe. Atenţia va fi
îndreptată spre următoarele criterii:
1. Criteriul medical – stabileşte posibilităţile funcţioale de adaptare la efort.
Putem lucra numai cu un organism cu adevărat sănătos. Aşadar examenul
medical şi interpretarea lui este obligatorie. Ca date suplimentare, dar
edificatoare, se vor lua cele legate de înălţime, greutate, atât cele ale
copilului, cât şi cele ale părinţilor, întru-cât dezvoltarea fizică joacă din ce
în ce, un rol tot mai însemnat.
2. Criteriul motric – cu cât dezvoltarea motrică generală va fi bună sau
foarte bună, cu atât va fi mai uşor ca pe acest fond valoros să se dezvolte
ulterior, la un nivel ridicat, dseprinderile specifice. Acest criteriu este
valabil în special la grupele de vârstă mică, mai târziu ponderea fiind
îndreptată către îndemânarea specifică.
3. Criteriul rugbystic – va urmări capacitatea de a manevra balonul şi de
deplasarea în teren în funcţie de vârstă: 10 – 12 ani:
Joc fără balon
-În atac – nu trebuie să aglomereze spaţiul de acţiune în momentul
sprijinirii purtătorului de balon
-În apărare – învăţarea şi aplicarea placajului individual şi recuperarea
balonului
Jocul cu balon -Învăţarea purtării, pasării, prinderii şi culegerii balonului. -
Rezolvarea situaţiilor de 1 contra 1 13 – 15 ani:
Joc fără balon -În atac – deplasare pentru sprijinirea purtătorului de balon;
crearea spaţiilor libere pentru pasarea balonului sau pătrunderea
purtătorului de balon; asigurarea atât a lărgimii, cât şi a adâncimii
acţiunilor. -În apărare – placaj individual şi colectiv; recuperare;
constituirea şi susţinerea liniei defensive; învăţarea unor modele de apărare
-Consolidarea purtării, pasării, prinderii şi culegerii balonului. -Învăţarea
loviturilor de picior. -Varietatea transmiterii balonului (mână/picior). -
Transmiterea oportună a balonului (timing) -Rezolvarea situaţiilor de joc
în funcţie de relaţia partener – adversar – spaţiu. (situaţii 1X1, 2X1, 3X2,
2+1X1+1, etc.)
4. Criteriul psihologic – corelarea calităţilor psihice cu manifestarea
calităţilor fizice, cere urmărirea iniţiativei, perseverenţei, curajului,
stăpânirii de sine, colaborării, comunicării, etc. De asemenea se va urmării
prezenţa „rezistenţei la emoţii negative” legate de echilibrul psihic.
Abordarea factorilor antrenamentului se face în mod diferit, în funcţie de
vârstă: La grupa de 10 – 12 ani – instruirea are un caracter general şi
multilateral, pe toţi factorii, urmărindu-se în principal formarea unui bagaj
motric variat şi un nivel funcţional necesar specializării de mai târziu. În
cadrul factorului fizic, ponderea va fi următoarea: -70 % pregătire fizică
generală (viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare) -30% pregătire fizică
specifică Din punct de vedere tehnico-tactic se urmăreşte dezvoltarea
analitică a pasării balonului şi înlănţuirea a trei elemente tehnice
fundamentale (prindere + purtarea + pasarea balonului). Atenţia va fi
îndreptată în special în corectitudinea în execuţie, apelându-se în mod
frecvent la metoda demonstraţiei. La grupa de 13 – 15 ani – conţinutul
principal al pregătirii fizice îl constituie, în continuare, pregătirea fizică
generală şi dezvoltarea treptată, pe acestă bază, a calităţilor fizice, în
strânsă legătură şi cu pregătirea fizică specifică (50% pregătire fizică
generală şi 50% pregătirea fizică specifică). Combinaţia dintre diferitele
calităţi fizice necesare practicării jocului, determină ca fiecare calitate să se
dezvolte şi să se manifeste în regimul celorlalte respectând însă legile
transferului pozitiv al interacţiunii lor. Predomină dezvoltarea îndemânării
în regim de viteză şi dezvoltarea progresivă a vitezei şi a forţei.

Bucureşti, 2001
2012
2002
JOCUL DE RUGBY PE TEREN REDUS PENTRU JUNIORI
Cuprins Pagina

6.1 Jocul de rugby pe teren redus pentru juniori……………………………………….. 70
6.2 Regulamentul si desfasurarea jocului de rugby
şi rugby in 7……………………………………………………………………………. 76

 Capatarea unor notiuni de baza privind jocul de rugby in 7.

 Cunoasterea regulamentului si desfasurarea jocului de rugby
şi rugby in 7.
6.1 Jocul de rugby pe teren redus pentru juniori.
In evolutia sa pe plan mondial, in lupta ce o duce spre satisfacerea

exigentelor mereu crescande la nivel de mare performanta, rugby-ul, in
etapa actuala are ca trasatura comuna in toate scoliile avansate, efortul din
ce in ce mai sustinut, pe toata durata partidei, in vederea obtinerii victorie i.
Putem evidentia doua tendinte cu anumite particularitati:
Prima - tendinta care impune dezvoltarea fizica si calitati fizice superioare ;
tehnicitate eficienta de joc si pregatirea organizarii jocului si in special a
apararii, in cadrul unei idei tactice prestabilite, in care este prezent
angajamentul fizic total, contactele directe cu adversarul fiind tot mai
frecvente si mai dure. Este jocul care castiga tot mai mult teren.
Alta orientare promoveaza un joc care apeleaza la virtuozitate tehnica si
idee tactica mai flexibila bazata pe personalitate, pe prezenta in echipe a
jucatorilor cu mari posibilitati de improvizatie. Este vorba despre rugby-ul
„deschis”, cu o preocupare mai mare pentru atac, dar care in ultima
perioada nu mai are atat de multi adepti, pentru ca neglijand apararea,
victoria nu este sigura.
Cunoscand atat profilul jucatorului de performanta, cat si al copilului si al
juniorului, asa cu apare in strategia nationala de selectie elaborata de
Federatia Romana de Rugby, putem enunta obiective concrete, cu care sa
facem legatura in mod organic intre calitatile existente si cele spre care
tindem. In acest sens, esalonarea mijloacelor si sarcinilor se va efectua la
un nivel din ce in ce mai ridicat, dar pornind dintotdeauna de la cele
corespunzatoare varstei:
10 – 12 ani:
dezvoltarea fizica multilaterala si organica;
dezvoltarea placerii jocului si a deprinderii tehnico – tactice elementare.
13 – 15 ani:
dezvoltarea calitatilor fizice de baza;
consolidarea deprinderilor tehnico – tactice in regim de calitati fizice si
psihice.
16 – 19 ani:
dezvoltarea calitatilor fizice specifice;
perfectionarea deprinderilor tehnico – tactice in regim de viteza si de
opozitie.
Ca mijloace principale specifice s-au recomandat actiunile de joc (efectuate
cu efectiv redus sau total) si jocul in sine, deci corelarea factorilor tehnico
- tactici cu nivelul calitatilor psihice si motrice.
Rezolvarea situatiilor tactice cu 1-4 jucatori - in aceasta etapa jucatorul va
invata actiuni tactice individuale si colective, atac si aparare, in relatie de
jucatori, parteneri si adversari, in conditii de superioritate si inferioritate
numerica. Se dezvolta capacitatea de perceptie si analiza a actiunilor de joc,
precum si optimizarea capacitatii decizionale.
Polivalenta jucatorilor - etapa ce urmareste formarea deprinderilor si
priceperilor aferente miscarii generale tuturor jucatorilor de rugby,
indiferent de viitoarea specializare pe post.
Selectarea formei de joc - vizeaza formarea capacitatii jucatorului de a opta
pentru forma de joc cea mai eficienta, in functie de asezarea apararii
adverse.
Sustinerea jucatorilor - are ca obiectiv ameliorarea capacitatii de sustinere
a partenerilor. Sustinerea se realizeaza in trei planuri: lateral stanga, lateral
dreapta si in axul de atac. Astfel purtatorul de balon are posibilitati multiple
de a continua jocul sau de a conserva balonul sau in faza de aparare de a
bloca atacul si recupera posesia balonului.
Recuperarea balonului si contraatacul - urmareste formarea deprinderilor
si priceperilor de recuperare a posesiei balonului de la adversar si de la
declansare a contraatacului in functie de nivelul perdelei defensive (de
regula sunt doua trei perdele) unde s-a realizat recuperarea balonului.
Organizarea si reorganizarea ofensiva si defensiva jucatorii vor invata sa
se organizeze si reorganizeze in atac si aparare, in functie de momentele
jocului, zonele terenului, actiunile de joc etc.
Fazele statice si lansarea jocului se urmareste invatarea, consolidarea si
perfectionarea fazelor statice - enuntate anterior - si ale actiunilor tactice
aferente acestora, in atac si aparare.
Jocul pe posturi - etapa ce vizeaza specializarea jucatorilor pe posturi,
optimizarea tehnicii si tacticii specifice, a interrelatiilor dintre jucatori,
integrarea in sistemele de joc etc. Jocul pe posturi este caracteristic
primului timp al miscarii generale.
Caracteristicile anatomo-fiziologice, motrice si psihice ale copiilor din
grupele de incepatori 8-10 ani.
Cresterea si dezvoltarea copiilor prezinta o problema biologica de mare
importanta pentru viitorul unei natiuni. Literatura de specialitate ne
prezinta numeroase date, dintre care cele mai importante sunt cele legate
de fenomenul de accelerare a cresterii, de fond ereditar, de rolul conditiilor
de mediu si social in dezvoltarea copiilor. O problema care nu poate fi
neglijata de antrenor este caracterul particular al biologiei varstei de
crestere.
Din datele existente in momentul de fata putem desprinde
urmatoarele concluzii:
-Dezvoltarea si cresterea copiilor nu se face uniform ci pe
parcursul dezvoltarii apare perioada de accelerare si de intindere a
cresterii datorate atat restrictiilor biologice cat si
particularitatilor individuale.
-La sfarsitul perioadei de crestere, copilul ajunge la maturizare somato-
vegetativa si psihica. Datorita dezvoltarii neuniforme a copiilor perioada
de crestere o impartim in mai multe etape, fiecare etapa avand elemente
definitorii.
Datorita faptului ca perioada varstei fiziologice nu corespunde celei
cronologice si nici etapelor: de scolarizare, vom prezenta periodizarea
biologica si vom mentiona in secundar etapele de scolarizare si varstele:
etapa prepubertara, etapa pubertara, etapa postpubertara
Particularitati somatice
La 10 ani, perioada la care ne referim, se observa o crestere mai accentuata
a membrelor inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creeaza
dezonorari. In aceasta perioada majoritatea specialistilor vorbesc despre o
faza caracterizata printr-o forma alungita a oaselor si muschilor.
Oasele se dezvolta in urma cresterii in lungime, ele fiind mai dure
prin consolidarea sistemelor functionale lamelare, ceea ce determina o
crestere usoara a rezistentei acestora la solicitarile de tractiune, impingere,
presiune, rasucire. Muschii se dezvolta si ei, mai ales prin alungire fibrelor,
si nu in grosime, din aceasta cauza, suprafata lor de sectiune fiziologica
este mica, de aici rezulta ca si forta musculara este mica. Musculatura
ajunge sa reprezinte 27,2% din greutatea corpului. Lungimea fibrelor
musculare permite cresterea valorii lucrului mecanic, cu conditia sa nu
existe o ingreunare peste forta globala a muschiului. Trunchiul este lung,
toracele ingust. Asigurarea echilibrului corpului in repaus, dar mai ales in
timpul efortului intampina dificultati din cauza analizatorului kinestezic
care este
insuficient dezvoltat, precum si datorita faptului ca centrul general de
greutate al corpului este mai ridicat fata de sol.
Rezistenta la efort static a copilului la aceasta varsta este mica, in schimb
activitatea dinamica de contractii si relaxari succesive este mai
putin obositoare. Eforturile de forta care reclama incordari musculare mari,
si cele de rezistenta nu sunt recomandabile la aceasta varsta. Alternarea
judicioasa a efortului fizic, intelectual, si al odihnei, alimentatiei rationale
bogate in proteine si vitamine, miscarea in aer liber va contribui la
dezvoltarea armonioasa a organismului copiilor in vederea angrenarii lor
in jocul de rugby.
Particularitati functionale. In concordanta cu particularitatile morfologice
se observa o capacitate functionala caracterizata prin:
- capacitatea redusa de adaptare,
- rezistenta functionala a aparatului cardio-vascular si respirator la efortul
fizic.
La copii capacitatea vitala este de 2000 cm3, datorita plamanilor slabi
dezvoltati, si ajunge la 3000 de cm3 in jurul varstei de 14-15 ani. Cordul
depune mari eforturi pentru irigarea organelor si sistemelor, lucru datorat
ingustarii himenului vaselor de sange ceea ce genereaza de multe ori
instalarea fenomenului de oboseala, ameteli si tulburari ale sistemului
cardiac. Numarul de respiratii la copiii de pana in 15 ani este de 20 r/min
iar la adulti este de 16-18 r/min.
Respiratia este mica, superficiala comparativ cu adultii, si
ventilatia pulmonara se produce prin marirea frecventei respiratorii si nu
pe seama adancirii ei. Orice tulburare a activitatii plamanilor dauneaza
lucrul inimii.
Imbolnavirea organelor respiratorii la copii se observa frecvent iarna
si primavara, lucru ce impune un echipament corespunzator.
Particularitati motrice. Organismul copilului prezinta o dezvoltare pe mai
multe planuri: se mareste plasticitatea scoartei cerebrale, mobilitatea
proceselor nervoase, excitatia si inhibitia, viteza. La copii organismul
prezinta disponibilitati pentru dezvoltarea vitezei sub formele ei simple de
dezvoltare. Odata cu viteza progreseaza la aceasta varsta si indemanare
pubertatea fiind numita 'varsta indemanarii'. Disproportia dintre diferite
segmente ale corpului face ca executarea diverselor miscari sa se remarce
o oarecare stangacie, dar sunt disponibilitati pentru marirea indemanarii
atunci cand aceasta calitate se dezvolta simultan cu orientarea in spatiu.
Imbunatatirea calitatii muschiului si mai ales laturii functionale
care conditioneaza viteza, sporeste capacitatea de forta in regim de viteza
sub forma detentei, si capacitatea de efort static-moderat.
Capacitatea de rezistenta este mai redusa, mai ales rezistenta cardio-
vasculara, fapt ce impune actionarea sistematica cu mijloace bine alese
si dozate pentru dezvoltarea ei.
Trebuie sa se actioneze asupra rezistentei in regim de forta sau viteza, sa se
antreneze grupe musculare mari, care sa permita activitatea nestingherita a
aparatului cardio-respirator. Rezistenta este mai mica la aceasta varsta in
comparatie cu alte varste, se impun masuri metodice atente in procesul
dezvoltarii pentru a se putea obtine indici superiori in dezvoltarea ei.
Alergarea, deprinderea cea mai larg aplicata se desfasoara in mod deosebit
neorganizata, cea organizata solicita un efort mai mare, cu inaintarea in
varsta se observa o tendinta de scadere a volumului alergarii, lucru
ce trebuie remediat prin interventia profesorului.
Se observa in multe cazuri greseli, cum ar fi: alergare pe calcaie; alergare
pe toata talpa; oscilatii ale trunchiului in plan lateral; insuficienta fazei de
zbor; alergare ingenuncheata; lipsa lucrului de brate etc. care trebuie
corectate folosindu-se exercitii speciale.
Particularitatile psihice. Activitatea nervoasa si psihica se dezvolta rapid
atingand nivele superioare si ca urmare procesele gandirii; analiza, sinteza
abstractizarea se perfectioneaza, ceea ce face posibila rezolvarea unor
situatii problematice. Dezvoltarea psihica la aceasta varsta este bine
sintetizata. Caracterul ei general consta in cucerirea unui nou mod de a
rationa, care nu se refera numai la obiecte sau relatii, ci si la ipoteze din
care pot fi trase consecintele necesare fara ca subiectul sa se pronunte
asupra veridicitatii sau falsitatii lor inainte de a examina rezultatul acestor
implicatii. In antrenamentul de performanta sarcinile pregatirii psihologice
sunt: formarea capacitatii de analiza si aprecierea independenta a situatiilor
ivite, in instruirea sportiva; educarea calitatilor de vointa; dezvoltarea
gandirii tactice; formarea capacitatii de invingere a emotiilor negative;
evitarea supraincarcarii afective.
Calitati motrice necesare pentru faza de contraatac in jocul de rugby, sunt:
Viteza
Sub raport functional viteza este conditionata in principal de doua elemente
fundamentale:
a) Activitatea sistemului nervos - si in principal a scoartei cerebrale unde
se realizeaza intreaga comanda coordonare si reglare a miscarii, durata
medie - de 70-82 m/s a acestor operatii poate fi redusa prin antrenament
care inlesneste formarea unor stereotipuri dinamice motrice intr-un timp
mai scurt, conditionate genetic sub raportul rapiditatii de instalare.
b) Metabolismul de la nivelul muschiului - care asigura energia necesara
contractiilor musculare in conditii de anaerobioza. Energia necesara in
cazul efortului de viteza in anaerobioza rezulta din descompunerea ATP in
ADP si acid fosforic, in muschi, ceea ce permite realizarea cuplajului
excitatiei-contractie. Sub raport morfologic s-a dovedit ca fibrele
musculare care asigura viteza sunt cele albe bogate in
mitocondrii. Dezvoltarea acestei calitati debuteaza la copii prin
preocuparea pentru dezvoltarea vitezei de reactie si a celei de deplasare.
Viteza de reactie se poate dezvolta pentru ca reclama miscari
simple accesibile copiilor, iar cea de deplasare se poate dezvolta pe fondul
alergarii in general, deprinderea constituind o achizitie naturala.
Viteza se dezvolta pe fondul unui organism odihnit de regula la inceputul
lectiei de antrenament.
Se realizeaza in serii scurte (3-4-6), abuzand de viteza are efecte contrare
mai ales cand se efectueaza pe un fond sarac in deprinderi tipice sau lipsite
in pregatirea fizica multilaterala.
Lucrul excesiv de viteza (volum exagerat cu intensitati maxime) pe un fond
lipsit de pregatire fizica duce la instalarea prematura a 'barierei de viteza'.
Pentru dezvoltarea vitezei la copii de 8-10 ani se folosesc exercitii de
alergare de viteza cu pas lansat pe distante de 10, 15, 20, 30, cu intensitate
80-100%.
Se mai fac exercitii sub forma de stafeta si jocuri dinamice.
Metodologia de lucru se bazeaza pe repetarea exercitiilor cu viteza si efort
mare - de putere - cu incarcaturi mici.
Se lucreaza cu intensitate mare si maximala in conditii de
excitabilitate optima a scoartei cerebrale.
La varsta copilariei viteza se manifesta pe baza mobilitatii proceselor
corticale, a mobilitatii si supletei articulatiilor si musculaturii: iar mai
tarziu pe baza evolutiei calitatilor motrice.
Indemanarea. Substratul biologic al acestei calitati se gaseste situat in aria
motrica a scoartei cerebrale si a analizatorului chinestezic,in selectie la
copii se impune exigenta fata de aceasta calitate. Indemanarea generala
fiind o calitate innascuta sta la baza indemanarii speciale care se dezvolta
numai in conditiile speciale respectiv rugby-ului si mai ales in fazele de
contraatac unde trebue sa ai o indemanare foarte buna in pasarea
balonului,receptionarea balonului schinbari de directie indemanarea este o
calitate complexa care este rezultanta mai multor factori ca: simtul
echilibrului, al orientarii corpului in spatiu, a coordonarii membrelor si a
marilor grupe musculare, a diferentierii si reproducerii directiei, a vitezei
si amplitudinii miscarii, al diferentierii si reproducerii intensitatii
contractiilor musculare. Din toate cele expuse putem afirma ca ca
dezvoltarea indemanarii trebuie sa se faca de timpuriu pentru ca efortul
fizic produce modificari calitative ca efect al actiunii factorilor interni
(interoceptivi) si externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale.
Forta este capacitatea de a invinge o rezistenta externa sau de a i se impune
prin efort muscular. Forta este una din caracteristicile de baza ale
miscarii. Datorita calitatilor fibrelor componente muschii pot manifesta
forta:
in regim static - izometric fara deplasarea segmentelor
in regim miometric de scurtare - contractie izotonica
in regim de cedare - contractie auxotonica
Factorii care determina valoarea fortei dezvoltate:
Numarul fibrelor musculare
Gradul de coordonare neuro-musculara
Concentrarea excitatiei
Grosimea muschiului.
Perfectiunea proceselor metabolice.

In jocul de rugby cea mai importanta forma de manifestare a fortei
este forta in regim de rezistenta - este capacitatea organismului de a efectua
efort de forta timp indelungat. Directiile dezvoltarii fortei la copii si la
juniori mici sunt: dezvoltarea analitica a fortei principalelor grupe
musculare (musculatura triplei extensii si membrelor inferioare,
musculatura abdomenului si ridicarea coapselor, musculatura spatelui,
bratelor si centurii scapulo-humerale), dezvoltarea detentei (a fortei
explozive). Prezentarea nivelului de dezvoltare a fortei in copilarie la 10
ani este de 56 % si abia la 20-30 ani este de 100%.
Specificul jocului de rugby de lupta nemijlocita cu adversarul in disputa
pentru balon, de sustinere in 'forta' a purtatorului de balon se impune o grija
deosebita in instruirea tinerilor rugbysti pentru inarmarea lor cu robustete
si forta musculara. Pentru dezvoltarea formei la copii se folosesc exercitii
cu incarcatura proprie cu parteneri si cu haltere mici.
Rezistenta este capacitatea organismului de a efectua un efort
oarecare timp indelungat cu eficacitate constanta. Factorul limitativ este
oboseala, dar pentru dezvoltarea rezistentei este necesar sa se lucreze in
conditii de oboseala. Valoarea rezistentei depinde de urmatorii factori:
capacitatea de efort a sistemului cardio-vascular, respirator, muscular;
calitatea proceselor metabolice si resurselor energetice; coordonarea
functiilor de catre sistemul nervos central; calitatea proceselor volitive;
raportul intre efort si odihna.
La copii pe primul plan trebuie sa se situeze preocuparea pentru dezvoltarea
rezistentei aerobe, folosind in acest stop 'metoda efortului neintrerupt'
reprezentata prin alergare de durata. La copii se propune si dezvoltarea
rezistentei anaerobe lactacide pentru care vom folosi 'metoda repetarilor'
(doua - trei repetari intr-o serie cu 2-3 serii intr-o sedinta cu distantele
precizate (150 - 200 m ) si care vor fi inscrise in durata inscrise aprox. 25 -
30 la 40 - 45 secunde.
Exercitiile de rezistenta se recomanda lucrul alternativ pe tot terenul
de rugby sau intr-un parc natural ori padure unde mobilizarea sportivilor
este simultana, de starea de buna dispozitie si pofta de lucru determinate de
aerul curat si cadrul vegetal.
Mobilitatea. Reprezinta calitatea sistemului musculo-ligamentar si a
articulatiilor care permite efectuarea miscarilor cu mare amplitudine.
Factorii limitativi ai mobilitatii:
tipul articulatiei si structura acesteia;
masa musculara, tonusul musculaturii;
coordonare neuro-musculara
starea de incalzire a aparatului locomotor etc.
Pentru dezvoltarea mobilitatii intalnim metode bazate pe actiuni dinamice,
active repetari de exercitii cu caracter de mobilitate fara sau cu ingreuieri.
Mobilitatea articulara depinde de elasticitatea muschilor si
ligamentelor putand fi modificata de factorii interni si externi (temperatura,
ambianta, oboseala, gradul de antrenament.). Valoarea ei maxima se
gaseste la 15 - 16 ani si se obtine foarte usor in copilarie (8-10 ani).
Dezvoltarea excesiva a mobilitatii articulare produce efecte negative atat
pentru perfectionarea celorlalte calitati motrice cat si deficiente de postura.
Este expresia puterii musculare maxime in minimum de timp, deci travaliu
exploziv depinzand de numarul si viteza de angrenare a unitatilor neuro-
musculare.

Care sunt cacteristicile anatomo-fiziologice ale tinerilor jucatori?
6.2 Regulamentul si desfasurarea jocului de rugby şi rugby in 7
Principiile jocului de rugby in 7. Atac.

Castigarea posesiei
In toate formele rugby-ului (in 7, XIII, XV, feminin, etc.) castigarea
posesiei balonului si pastrarea balonului sunt obiective principale ale
echipei. In consecinta, momentele fixe (gramezile ordonate, marginile,
loviturile de incepere si reincepere, loviturile de pedeapsa) sunt foarte
importante, desi in rugby-ul in 7 nu sunt atat de numeroase.
Datorita posibilitatii inscrierii unui numar insemnat de puncte, ar trebui sa
se tina seama in primul rand de loviturile de pedeapsa. In al doilea rand,
datorita posibilitatilor date de regulament, gramezile ordonate reprezinta
urmatoarea prioritate in rugby-ul in 7. O ultima prioritate este acordata
marginilor si asta datorita faptului ca echipele evita ca balonul sa fie scos
din teren. Modul in care poate fi castigata posesia in aceste momente fixe
de joc, va fi descris in capitolul rezervat aplicarii mijloacelor de actiune.
Pastrarea posesiei
Jucatorii trebuie sa fie capabili sa pastreze posesia balonului, chiar daca
trebuie sa raspunda unei presiuni foarte mari din partea adversarului. Pentru
a indeplini acest obiectiv jucatorii vor fi in situatie de relativa miscare,
stationand sau chiar retragandu-se.
In momentul in care un jucator este la sol el t 858e42i rebuie sa elibereze
imediat balonul. In consecinta, ceea ce este fundamental in pastrarea
posesiei, este capacitatea din punct de vedere fizic a purtatorului de balon
de a rezista presiunii adversarului, printr-o pozitie cat mai adecvata (baza
larga de sustinere, coborarea centrului de greutate in timpul contactului),
astfel incat sa evite caderea.
Jucatorul trebuie sa aiba deasemenea capacitatea tehnica de a asigura
eliberarea balonului pentru coechipierul din sustinere, prin intoarcere cu
partea laterala sau cu spatele catre adversar si pastrarea balonului pana in
momentul in care un alt coechipier sa poata continua faza.
Linia umerilor jucatorului de sustinere, in momentul recuperarii posesiei
de la un coechipier placat, trebuie sa fie deasupra balonului. Pentru a putea
avansa, purtatorul de balon trebuie sa tina mingea la nivelul bazinului.
Jucatorul de sustinere nu trebuie doar sa asigure posesia si sa avanseze, ci
trebuie sa se lege cu un brat de purtatorul de balon pentru a-i creste acestuia
stabilitatea. In acest fel purtatorul de balon este mentinut in picioare, astfel
incat sa nu fie obligatoriu ca balonul sa fie jucat imediat, cum se intampla
in cazul placajului.
Odata ce balonul a fost asigurat, jucatorul de suport trebuie sa paseze rapid
unui alt coechipier, astfel incat echipa sa aiba timpul necesar reorganizarii
atacului.
Daca purtatorul de balon cade la pamant, actiunea sa imediat urmatoare
este de a se rostogolii sau de a pasa din cadere, asigurand astfel castigarea
spatiului necesar relansarii atacului. Scopul jucatorului este acela de a
indeparta balonul de aglomerarea ce se formeaza in imediata apropiere a
locului unde s-a placat.
Jucatorii placati trebuie imediat sa ia contact cu solul pentru a-si recapata
stabilitatea pierduta in timpul impactului cu adversarul.
In toate cazurile, jucatorii trebuie sa participe activ (in conditiile impuse de
ei) in timpul placajului – pentru a castiga contactul. Aceasta implica
anticiparea momentului in care va avea loc contactul, a tipului de placaj,
astfel incat jucatorii sa cunoasca imediat modul in care sa reactioneze, si sa
faca acest lucru inainte ca posesia sa poata fi contestata.
Crearea spatiului (intervalului)
Spatiul despre care vorbim, poate fi considerat in doua directii – poate fi
spatiul lateral, pe latimea terenului si poate fi spatiul linear, in ax, in
profunzimea terenului.
Spatiul lateral
Spatiul lateral, de-a latul terenului, poate fi creat prin asezarea propriei
echipe in atac.Desigur, posesia este metinuta cel mai bine prin evitarea
contactului. Pasarea catre un jucator care are posibilitatea sa penetreze este
ideala, astfel incat ceilalti jucatori sa ramana ca optiuni de a participa la joc
ca jucatori de receptie.
In momentul in care balonul se afla intr-o zona aglomerata, trebuie imediat
sa fie indepartat din acea zona. Pentru a avea cat mai multe optiuni,
jucatorii nu trebuie sa se aglomereze, ci trebuie sa se raspandeasca de-a
latul terenului. Balonul este eliberat cel mai bine dintr-o zona aglomerata
prin pasarea lui, totusi, in timpul meciului este posibil ca spatiul sa nu fie
disponibil. Alte posibilitati ar fi sa se trimita balonul cu piciorul pe jos sau
inalt, direct catre un coechipier. Exceptii la aceste reguli sunt cazurile in
care jocul se desfasoara in aproprierea terenului de tinta. In aceste zone
jucatorul care recupereaza balonul trebuie sa creeze cat mai mult spatiu,
fiind constient de faptul ca folosirea sustinerii pentru pastrarea posesiei
devine o a doua prioritate. Prin avansare, spatiul se va crea in zona in care
atacantii se pot alinia in vederea avansarii colective, avansare ce va forta
apararea sa cedeze spatiu.
Aparatorii trebuie sa se organizeze astfel incat sa aiba in grija cate un
atacant fiecare si trebuie sa ocupe tot spatiu lateral (prin raspandirea lor).
Acest lucru va crea spatiu intre fiecare aparator, spatiu prin care atacanaii
pot penetra.
Aceasta situatie se poate intalni in momentul in care un atacant poate izola
un aparator si prin folosirea tehnicii individuale, sa poata sa treaca de
aparatorul direct, fie prin spatiul creat in partea stanga, fie prin cel din
dreapta.
Se poate crea si o a doua posibilitate pentru un alt coechipier asezat initial
in alta parte a terenului care se poate intercala in spatiul dintre doi atacanti.
Cum apararea trebuie sa aiba grija atat de purtatorul de balon, cat si de
jucatorul din imediata lui apropiere, jucatorul care se va intercala poate
penetra inainte ca apararea sa se poata reorganiza.
In orice sistem de atac, jucatorii trebuie sa stea destul de departati pentru a
reusi sa impiedice adversarii sa se apere la mai mult de un atacant. Punctul
de reper il va constitui culoarul de alergare al atacantului. Linia de miscare
(traiectoria de alergare) va fi initial exact catre aparatorul direct. Daca
aparatorul se va muta pentru a ajuta in alta parte a terenului, purtatorul de
balon poate penetra.Totusi, aparatorii pot sta putin mai apropiati pentru a
nu ocupa intreaga latime a terenului. Acest fapt va crea spatiul lateral
dincolo de ultimul atacant. In acest caz spatiul exterior poate fi mai usor
exploatat decat spatiul dintre doi atacanti/aparatori.
Un jucator care se va misca in acest spatiu are suficient loc si poate fi
suficient de rapid incat sa poata marca. Cand este pus in imposibilitatea de
a continua, el trebuie sa creeze o «intirziere» pana va primi ajutor, astfel
incat sa poata patrunde pe un culoar, creand spatiu pentru jucatorii din
suport.
Pentru a realiza acest obiectiv jucatorul trebuie sa alerge si sa-si traga
aparatorul departe de jucatorii din suport. Daca jucatorul va alerga in partea
stanga se va crea spatiu pentru suport in partea dreapta, si invers. Cel mai
bine poate fi creata aceasta situatie de catre jucatorul care alearga spre
interiorul terenului, aparand astfel spatiul pe partea exterioara, departe de
aparare. Astfel se va putea pasa in siguranta catre jucatorul ce vine in
suport.
O alta optiune este aceea de a te indeparta atat de jucatorii de suport, cat si
de aparare, prin schimbarea directiei catre exteriorul terenului. Daca
jucatorul poate intrece aparatorii prin partea exterioara se poate considera
un avantaj, dar daca acest lucru nu se concretizeaza, vor aparea cel putin
doua probleme. Prima este constituita de faptul ca va fi foarte greu sa pasezi
unui jucator de suport, iar a doua ca apararea va fi atrasa catre exterior chiar
de alergarea purtatorului de balon.
Spatiul linear
Spatiul linear este dat de catre spatiul dintre cele doua echipe. Din gramezi
ordonate, margini, gramezi spontane, moluri, acest spatiu este dat de catre
linia de ofsaid si aliniamentul liniei de treisferturi.
Crearea spatiului prin formarea gramezilor spontane si molurilor adesea nu
este privita ca o optiune viabila in rugby-ul in 7. Acest lucru se intimpla
pentru ca jucatorii evita contactul pentru a mentine continuitatea jocului si
pastrarea posesiei. In al doilea rand acest fapt se datoreaza numarului
restrans de jucatori si deci situatiile in care apare contactul nu implica in
mod obligatoriu formarea unei aglomerari.
Acesta inseamna ca, desi exista spatiu in timpul formarii aglomerarilor, ele
apar cu o frecventa mai redusa decat in rugby-ul in XV.
Prin urmare spatial linear e creat in rugby-ul in 7, numai prin abilitatea
echipei din atac de a exploata greselile din aparare. Cel mai frecvent se
poate crea acest spatiu exploatand culoarul lasat liber de catre un aparator
ce nu este asezat pe linie cu coechipierii sai.
Daca echipa din atac este incapabia sa ameninte spatiul liber, isi vor
concentra eforturile intr-un spatiu din ce in ce mai mic de vreme ce apararea
nu e impiedicata de o linie de ofsaid si nu se creaza nici un interval pentru
atac. Din aceasta cauza, echipele incearca sa creeze spatiu indepartandu-se
de aparare catre propria linie de tinta. In final ei vor trebui sa inainteze.
Jucatorii din atac trebuie sa fie constienti de faptul ca atunci cand intra in
contact, aparatorii pot intra in joc din orice directie. In acest sens s-a
introdus reglementarea speciala conform careia jucatori intra in joc
perpendicular pe locul balonului in timpul placajului. Acest lucru creaza
spatiu si timp pentru echipa care ataca.
Spatiul linear dintre cele doua echipe poate fi deasemenea foarte mare si
asta pentru ca in vreme ce da echipei atacante timp pentru a gasi solutia
optima si apararea are acelasi timp pentru a-si alege modelul de aparare.
Trebuie sa fim constienti ca un nivel inalt de indemanare, permite
jucatorilor sa atace si in cazul in care doar un spatiu redus este disponibil.
Cu cat e mai mic spatiul, cu atat avem disponibil mai putin timp pentru ca
apararea sa reactioneze.
In timp ce exista spatiu linear intre atac si aparare jucatorii trebuie sa fie
constienti ca exista spatiu si in spatele apararii. Cand spatiul e folosit prin
sutarea balonului, poate aparea un efect imediat prin recastigarea
posesiei. Chiar daca posesia nu este recuperata imediat, exista amenintarea
ca lovitura sa fie folosita din nou, pentru a grupa apararea si a o forta sa
inainteze pentru a placa.
Penetrarea folosind spatiul creat
Spatiul creaza timp pentru ca atacanti sa se poata reorganiza. Totusi atacul
va avea succes daca atacul se aliniaza dupa aparare, impiedicand astfel
imprastierea lor de-a lungul terenului. In al doilea rand succesul poate fi
garantat prin adancimea asezarii atacantilor unul fata de celalalt.
Aceasta adancime trebuie sa fie suficienta pentru a da jucatorului timpul
necesar alegerii celei mai bune variante de atac (a pasa, a alerga cu balonul
sau a suta).
Spatiul poate fi micsorat pentru a reduce timpul de reactie al apararii, prin
avansarea catre balon. In timp ce purtatorul de balon inainteaza, apararea
este amenintata, acest lucru creand presiune asupra aparatorilor, presiune
ce va fi mentinuta pana in momentul pasarii balonului. Pasarea se poate
face in imediata apropiere a aparatorului. Din acest motiv, daca urmatorul
jucator ce trebuie sa primeasca balonul, este pozitionat pe acelasi rand cu
pasatorul atunci va fi destul de putin spatiu si timp pentru ca jucatorul sa
reactioneze. Prevenirea acestui fapt poate fi facuta de catre jucatorul care
va pasa, prin executarea pasei mai devreme. Totusi angajamentul din partea
apararii nu va fi acelasi.
Alternativ jucatorul de suport se poate aseza avand o adancime, profunzime
mai mare. In cele mai multe cazuri pasatorul trebuie sa paseze mai departe
decat pozitia initiala a jucatorului de suport. In acest caz jucatorii din suport
trebuie sa reziste tentatiei de a urca in linie.
S-a facut deja referire la penetrare in principiul al treilea si anume crearea
spatiului. Obiectivul fundamental este acela de a crea o situatie in care sunt
mai multi atacanti intr-un interval sau un spatiu linear, decat aparatori.
Cand balonul este pasat unui atacant care nu este marcat, el va penetra.
Viteza este esentiala de vreme ce apararea se va reorganiza pentru a se
asigura ca fiecare dintre atacanti va fi marcat, in situatia de 1 contra 2 sau
2 contra 3. Astfel de situatii trebuie exersate pentru a se putea introduce in
timpul meciurilor.
Cand un jucator care penetreaza se poate misca in spatiul liber creat, un alt
aparator va fi atras din alta parte a terenului pentru a preveni penetrarea.
Cand este marcat atacantul poate sti de unde ii va veni aparatorul direct si
va putea pasa catre coechipierul ramas liber.
Al doilea atacant poate fi deasemenea placat, totusi aceeasi constientizare
va crea aceeasi oportunitate. Jucatorii din suport trebuie sa fie atenti la
posibilitatile create si sa se organizeze astfel incat echipa atacanta sa-si
poata adapta modelul de joc atat spatiului lateral, cat si celui linear creat.
Suportul
In rugby-ul in XV, cu cateva exceptii, principala forma de sprijin implica
apropierea jucatorilor de balon, astfel incat purtatorul de balon va primi
imediat sprijin in timpul contactului. Acest sprijin asigura pastrarea
posesiei.
La rugby-ul in 7 infrecventa relativa a contactului fizic, implica si faptul ca
jucatorii de suport nu sunt atat de importanti.
Purtatorul de balon are rolul de a atrage apararea, creand astfel o
aglomerare si, deci, spatiu in alta parte a terenului, care poate fi folosit
pentru a se ataca.. Cum atacantii se grupeaza in jurul locului unde s-a
placat, asa si aparatorii se vor grupa pentru a incerca stoparea atacului,
creandu-se astfel oportunitatea folosirii spatiului ramas.
In consecinta, purtatorul de balon trebuie sa intre in contact, stiind cum
poate fi eliberat balonul, departe de aglomerarea creata. In acelasi mod,
jucatorii de suport trebuie sa se afle in acel spatiu si sa cunoasca optiunile
purtatorului de balon, pentru a putea reactiona in consecinta.
Pozitionarea jucatorilor de sustinere trebuie sa fie laterala si deasemeni,
suficient de in adancime, astfel incat ei sa poata sa raspunda pasei date, sau
loviturii de picior a purtatorului de balon, prin inaintarea lor spre traiectoria
balonului. Aceasta pozitie permite majoritatii jucatorilor sa-si foloseasca
viziunea lor periferica pentru a anticipa optiunile. Odata ce balonul a fost
interceptat, jucatorul va beneficia de toate optiunile de a pastra posesia,
insa poate crea deasemenea si mai mult spatiu printr-o a doua pasa, rapida
departe de aglomerarea creata.
Aceste optiuni pot fi evidentiate prin alinierea jucatorilor pe randuri de-a
latul terenului, solutie care va permite jucatorilor sa izoleze aparatorul.
Chiar inainte de a primi balonul atacantii pot folosi diferite metode de a se
demarca, de a distrage atentia aparatorului. Aceasta demarcare se poate
executa prin schimbarea ritmului de alergare, prin schimbari de directie sau
prin comunicarea cu coechipierii.
In functie de comportamentul apararii, jucatorul poate deveni purtator de
balon sau poate continua sa fie jucator de «momeala». Ca purtator de balon,
jucatorul poate ataca spre exterior, inainte de a intra in posesie, astfel incat
sa poata penetra cat mai eficient. Daca apararea continua sa marcheze
jucatorul de suport, rolul jucatorului este acela de «momeala», iar pasa
poate fi facuta catre alt jucator (pasa sarita). Odata ce principala sarcina a
jucatorului ca purtator de balon a fost realizata, el poate deveni din nou
jucator de sprijin.
Mai frecvent, acest lucru va implica ca jucatorul sa aiba o pozitie cat mai
in adancime. Acest lucru va impiedica apararea sa se raspandeasca.
Exceptie poate face un jucator care ajuta purtatorul de balon in contact,
pentru a se pastra posesia balonului si a-l pasa mai departe. Trebuie avuta
in atentie retinerea posesiei balonului in timpul contactului. Daca jucatorul
va fi foarte mult implicat si balonul este pierdut, adversarii vor avea mult
spatiu de atac.
Aparare
Contestarea posesiei
Daca o echipa se apara numai dupa cedarea posesiei, eficacitatea apararii
va fi redusa. Calitatea posesiei va determina initial calitatea atacului. Prin
contestarea posesiei aceasta eficacitate va fi diminuata, permitand ca prin
actiunile viitoare sa se poata recupera balonul.
Diminuarea spatiului
Prin diminuarea, reducerea spatiului unui atac, apararea ofera atacului mai
putin timp si spatiu pentru penetrare. Totusi, in rugby-ul in 7, apararea
trebuie sa actioneze unitar, colectiv, avansand impreuna, astfel incat sa-si
poata pastra formatia si forma. Pentru a avea o viziune periferica eficienta,
jucatorii trebuie sa se alinieze dincolo de pozitia balonului, astfel incat sa
poata vedea ce se intampla cu balonul. In acest fel ei nu trebuie sa
depaseasca jucatorii care se afla inaintea lor in interior, deoarece acest lucru
va crea un gol in linia defensiva.
Jucatorii trebuie sa inainteze impreuns, in linie si ocupand spatiul de-a
lungul terenului, astfel incat purtatorul de balon sa fie placat din interior
spre exterior. Daca un aparator se afla exact pe directia atacantului, ambele
parti vor fi disponibile pentru a se ataca. Vezi diagrama 7. Daca apararea
se face din partea exterioara a purtatorului de balon, jucatorul din aparare
va trebui sa se miste spre partea interioara pentru a putea placa. Initial acest
lucru poate fi eficient, insa purtatorul de balon poate pasa unui jucator de
suport care poate penetra in spatiul din care a venit aparatorul. Vezi
diagrama 8, 9, 10.
Metoda principala de aparare este din interior spre exterior, totusi jucatorii
mai buni pot executa variatii de la aceasta metoda. Ca un tot unitar,
apararea trebuie sa fie disciplinata, pentru a actiona colectiv dupa modelul
ales. Acest lucru implica o intelegere completa a modelului de catre fiecare
membru al echipei si increderea individuala a jucatorilor vis-à-vis de
ceilalti coechipieri. Aceasta incredere va permite jucatorilor sa se
concentreze asupra rolului lor in cadrul modelului de joc ales. Acest model
nu trebuie sa fie perturbat de catre o greseala individuala de aparare si nu
trebuie ca aceasta greseala sa distraga atentia unui alt coechipier de la rolul
pe care il are de indeplinit.
Pentru a juca colectiv, apararea trebuie sa se ghideze dupa un model. Cele
doua modele principale de aparare sunt: primul in care atacantul desemnat
este identificat prin numerotare de-a lungul liniei pentru a se selecta
adversarul direct, aparare denumita om la om. Vezi diagrama 11, 12;
Al doilea model ne este dat de apararea unei zone si asumarea
responsabilitatii apararii la purtatorul de balon care ataca in acea zona. Un
avantaj major al apararii in zona este constituit de impiedicarea aparatorilor
de a se aglomera intr-o singura zona, cand atacul este lateral, deoarece se
va apara un spatiu si nu un jucator. Vezi diagrama 13.
In cazul apararii in rugby-ul in 7, jucatorul trebuie sa se pozitioneze astfel
incat atat balonul, cat si jucatorul pe care aparatorul va trebui sa-l placheze,
pot fi vazuti in acelasi timp. Acest lucru va solicita din partea jucatorului o
asezare cat mai in adancime. Jucatorii ce au o vedere periferica mai buna
se vor putea aseza mai aproape de linia atacantilor reducand astfel timpul
si spatiul. Cu un bagaj tehnic redus, jucatorii vor fi obligati sa se aseze in
profunzime acordandu-se mai mult timp si spatiu atacului.
In partea ce descrie aplicarea mijloacelor de actiune, se va explica fiecare
model de aparare. Modelele necesare apararii spatiului din spatele primei
linii de aparare, vor fi incluse in aceasta explicatie.
Placarea purtatorului de balon
Placajele eficiente se executa din interior spre exterior, dand purtatorului
balonului doar o optiune de a incerca sa penetreze din exterior spre
interior. In vreme ce un placaj dat jos poate opri purtatorul de balon, se
poate executa o pasa catre un jucator din sustinere de vreme ce bratele vor
ramane libere. Acest lucru se accentueaza in momentul in care pasa va
pleca catre un jucator de pe partea interioara a purtatorului de balon,
deoarece cel care placheaza va fi scos din acest spatiu.
Daca suportul nu e disponibil si nu i se va pasa balonul, atunci posesia va
fi contestabila, deoarece balonul trebuie jucat imediat dupa placaj.
Totusi, ar putea exista o mai buna aparare folosindu-se un placaj agresiv
pentru a impiedica efectuarea pasei. Acest lucru poate implica mai mult
decat un aparator, astfel incat nu va fi acordat avantaj, daca nu se va
regastiga posesia, aparatorii vor fi obligati sa formeze un mol si sa se
bazeze pe regulamentul ce spune «foloseste-o sau o pierzi», pentru a obtine
introducerea balonului la gramada ordonata. Adesea, e nevoie de mai mult
de un jucator pentru a se placa. E nevoie de o decizie clara pentru ca acest
lucru sa se intample in rugby-ul in 7, deoarece, daca sunt implicati prea
multi jucatori in placaj si balonul nu este regastigat rapid, se vor crea spatii
libere in modelul de aparare.
Recastigarea posesiei
Posesia poate fi recastigata in timpul placajului, dupa cum s-a mentionat in
subcapitolul de mai sus.
Totusi, posesia poate fi recastigata si in alte circumstante. Evident
recuperarea balonului, dupa ce a fost sutat, este de datoria jucatorului care
apara spatiul din spatele apararii, ultimul jucator (sweeper). Tehnicile
necesare pentru executarea acestui obiectiv, sunt prinderea baloanelor
inalte si culegerea balonului de pe sol. Totusi, deoarece pastrarea posesiei
reprezinta o prioritate la rugby-ul in VII, majoritatea ocaziilor de atac apar
de la baloanele pierdute, scapate. Este cazul cand balonul este asezat pe sol
dupa placaj si cand se fac greseli in timpul pasarii/primirii balonului, de
obicei din cauza presiunii exercitate de adversar. La rugby-ul in 7,
reglementarile cu privire la ofsaid sunt mult mai eficiente, pentru ca cea
mai mare parte din joc este de fapt miscare generala. Miscarea generala
este de fapt un joc nebazat initial pe o sursa a posesiei, din care sa existe
linii de ofsaid pentru echipa care se apara. Aceste surse ale posesiei sunt
gramezile ordonate, marginile, gramezile spontane si molurile, la care
apare o linie de ofsaid data de ultimele picioare ale jucatorilor participanti
la acea aglomerare. Jucatorii care nu sunt implicati in contestarea posesiei
se vor afla in afara de joc, daca sunt in fata acestei linii, inainte ca balonul
sa paraseasca aglomerarea. Aceeasi regula se aplica si la margine. Totusi,
din margine linia se afla la 10 metri fata de linia de aruncare. Odata ce
balonul paraseste sursa de posesie, nu mai exista linie de ofsaid pentru
aparare. In consecinta, echipa care se apara se poate aseza oriunde pana in
momentul formarii unei alte aglomerari, dupa care se aplica din nou legea
ofsaid-ului. Legea experimentala introdusa de IRB, care impiedica un
aparator sa patrunda in joc din terenul advers, va avea implicatii importante
pentru echipa care ataca.
La rugby-ul in 7, jucatorii doresc sa pastreze posesia, chiar daca asta
inseamna sa cedeze spatiu. Pentru a preveni un contra-atac, balonul nu va
fi sutat spre exteriorul terenului si va fi evitat pe cat posibil contactul,
reducandu-se posibilitatea rasturnarilor de situatie.
In miscarea generala exista restrictii pentru jucatorii care ataca, care nu au
voie sa intre in joc din fata ultimului jucator din echipa lor.
Pentru aparare se poate intra in joc doar din partea balonului in terenul
echipei din aparare. Aceasta inseamna ca atunci cand se efectueaza
placajul, jucatorul care se apara poate incerca sa recupereze balonul dintr-
o pozitie dinaintea purtatorului de balon. Aparatorii care se retrag nu vor
putea intra in joc fara sa treaca mai intai linia balonului. Asta inseamna ca
atunci cand se efectueaza placajul si balonul este rulat catre echipa proprie,
aparatorul care se retrage nu poate recupera balonul daca se afla in fata
locului unde s-a placat. Acest fapt va incurca intentia apararii de a recastiga
posesia.
Timpul efectiv de joc.

1. Un meci durează maximum 80 de minute (împărțit în două reprize, de
maximum 40 de minute fiecare, plus timpul pierdut), cu excepția cazului
în care organizatorul competiției a autorizat disputarea unui timp
suplimentar în situația unui scor egal într-un meci dintr-o competiție
eliminatorie. Se înlocuiește cu: 1. Un meci durează 14 minute (împărțit în
două reprize, de maximum șapte minute fiecare), plus timpul pierdut. Dacă
la sfârşitul meciului scorul este egal şi este necesar timp suplimentar, jocul
va fi reluat, după o pauză de un minut, cu reprize de cel mult cinci minute.
După fiecare repriză, echipele schimbă terenul fără pauză. Meciul final al
unei competiții durează maximum 20 de minute (împărțit în două reprize,
de maximum 10 minute fiecare), plus timpul pierdut și cel suplimentar.
2. Pauza constă într-un interval de timp stabilit de organizatorul meciului,
care însă nu poate depăși 15 minute. Pe durata pauzei, echipele și oficialii
meciului pot părăsi incinta de joc. Se înlocuiește cu: 2. Pauza constă într -
un interval de timp care nu poate depăși două minute.
3. Arbitrul organizează tragerea la sorţi. Unul dintre căpitani dă cu banul,
iar celălalt alege. Câştigătorul tragerii la sorţi decide dacă alege lovitura de
începere sau jumătatea de teren. În cazul în care câştigătorul alege
jumătatea de teren, adversarii vor trebui să execute lovitura de începere şi
invers.
Judecători de teren de țintă. Se adaugă:

31. La fiecare meci sunt desemnați doi judecători de teren de țintă, câte
unul în fiecare teren de țintă.
32. Arbitrul are același control asupra judecătorilor de teren de țintă,
precum cel pe care-l are asupra arbitrilor asistenți sau judecătorilor de
margine.
33. Judecătorii de teren de țintă semnalizează rezultatul transformărilor sau
al loviturilor de pedeapsă la țintă.
4. Judecătorii de teren de țintă semnalizează ieșirea balonului sau a
purtătorului de balon în margine de țintă.
35. Dacă este necesar, judecătorul de teren de țintă îl va ajuta pe arbitru la
luarea deciziilor cu privire la atinsul la pământ și la marcarea încercărilor.
36. Organizatorul competiţiei poate autoriza judecătorul de teren de țintă
să semnalizeze antijocul din terenul de țintă.
ANTIJOCUL 29. Atunci când un jucător este avertizat şi eliminat temporar

penru două minute, arbitrul îi va arăta un cartonaş galben. Dacă același
jucător comite apoi o altă infracțiune care impune acordarea unui cartonaș
galben, jucătorul trebuie eliminat definitiv.
Lovitură de începere şi lovituri de reîncepere

4. După ce o echipă a marcat, aceeași echipă va relua jocul cu o lovitură
din drop de pe sau din spatele mijlocului liniei de centru. Lovitura de
reîncepere trebuie executată într-un interval de 30 de secunde din
momentul executării sau al refuzului executării unei transformări, sau din
momentul când balonul este șutat la o tentativă de țintă din lovitură de
pedeapsă sau din drop.




Care sunt modelele de joc?

Caracteristicile anatomo-fiziologice, motrice si psihice ale copiilor din
grupele de incepatori 8-10 ani.
Cresterea si dezvoltarea copiilor prezinta o problema biologica de mare
importanta pentru viitorul unei natiuni. Literatura de specialitate ne
prezinta numeroase date, dintre care cele mai importante sunt cele legate
de fenomenul de accelerare a cresterii, de fond ereditar, de rolul conditiilor
de mediu si social in dezvoltarea copiilor. O problema care nu poate fi
neglijata de antrenor este caracterul particular al biologiei varstei de
crestere.
Din datele existente in momentul de fata putem desprinde
urmatoarele concluzii:
-Dezvoltarea si cresterea copiilor nu se face uniform ci pe
parcursul dezvoltarii apare perioada de accelerare si de intindere a
cresterii datorate atat restrictiilor biologice cat si
particularitatilor individuale.
-La sfarsitul perioadei de crestere, copilul ajunge la maturizare somato-
vegetativa si psihica. Datorita dezvoltarii neuniforme a copiilor perioada
de crestere o impartim in mai multe etape, fiecare etapa avand elemente
definitorii.
Datorita faptului ca perioada varstei fiziologice nu corespunde celei
cronologice si nici etapelor: de scolarizare, vom prezenta periodizarea
biologica si vom mentiona in secundar etapele de scolarizare si varstele:
etapa prepubertara, etapa pubertara, etapa postpubertara
Particularitati somatice
La 10 ani, perioada la care ne referim, se observa o crestere mai accentuata
a membrelor inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creeaza
dezonorari. In aceasta perioada majoritatea specialistilor vorbesc despre o
faza caracterizata printr-o forma alungita a oaselor si muschilor.
Oasele se dezvolta in urma cresterii in lungime, ele fiind mai dure
prin consolidarea sistemelor functionale lamelare, ceea ce determina o
crestere usoara a rezistentei acestora la solicitarile de tractiune, impingere,
presiune, rasucire. Muschii se dezvolta si ei, mai ales prin alungire fibrelor,
si nu in grosime, din aceasta cauza, suprafata lor de sectiune fiziologica
este mica, de aici rezulta ca si forta musculara este mica. Musculatura
ajunge sa reprezinte 27,2% din greutatea corpului. Lungimea fibrelor
musculare permite cresterea valorii lucrului mecanic, cu conditia sa nu
existe o ingreunare peste forta globala a muschiului. Trunchiul este lung,
toracele ingust. Asigurarea echilibrului corpului in repaus, dar mai ales in
timpul efortului intampina dificultati din cauza analizatorului kinestezic
care este
insuficient dezvoltat, precum si datorita faptului ca centrul general de
greutate al corpului este mai ridicat fata de sol.
Rezistenta la efort static a copilului la aceasta varsta este mica, in schimb
activitatea dinamica de contractii si relaxari succesive este mai
putin obositoare. Eforturile de forta care reclama incordari musculare mari,
si cele de rezistenta nu sunt recomandabile la aceasta varsta. Alternarea
judicioasa a efortului fizic, intelectual, si al odihnei, alimentatiei rationale
bogate in proteine si vitamine, miscarea in aer liber va contribui la
dezvoltarea armonioasa a organismului copiilor in vederea angrenarii lor
in jocul de rugby.
Particularitati functionale. In concordanta cu particularitatile morfologice
se observa o capacitate functionala caracterizata prin:
- capacitatea redusa de adaptare,
- rezistenta functionala a aparatului cardio-vascular si respirator la efortul
fizic.
La copii capacitatea vitala este de 2000 cm3, datorita plamanilor slabi
dezvoltati, si ajunge la 3000 de cm3 in jurul varstei de 14-15 ani. Cordul
depune mari eforturi pentru irigarea organelor si sistemelor, lucru datorat
ingustarii himenului vaselor de sange ceea ce genereaza de multe ori
instalarea fenomenului de oboseala, ameteli si tulburari ale sistemului
cardiac. Numarul de respiratii la copiii de pana in 15 ani este de 20 r/min
iar la adulti este de 16-18 r/min.
Respiratia este mica, superficiala comparativ cu adultii, si
ventilatia pulmonara se produce prin marirea frecventei respiratorii si nu
pe seama adancirii ei. Orice tulburare a activitatii plamanilor dauneaza
lucrul inimii.

1. Un meci durează maximum 80 de minute (împărțit în două reprize, de
maximum 40 de minute fiecare, plus timpul pierdut), cu excepția cazului
în care organizatorul competiției a autorizat disputarea unui timp
suplimentar în situația unui scor egal într-un meci dintr-o competiție
eliminatorie. Se înlocuiește cu: 1. Un meci durează 14 minute (împărțit în
două reprize, de maximum șapte minute fiecare), plus timpul pierdut. Dacă
la sfârşitul meciului scorul este egal şi este necesar timp suplimentar, jocul
va fi reluat, după o pauză de un minut, cu reprize de cel mult cinci minute.
După fiecare repriză, echipele schimbă terenul fără pauză. Meciul final al
unei competiții durează maximum 20 de minute (împărțit în două reprize,
de maximum 10 minute fiecare), plus timpul pierdut și cel suplimentar.
2. Pauza constă într-un interval de timp stabilit de organizatorul meciului,
care însă nu poate depăși 15 minute. Pe durata pauzei, echipele și oficialii
meciului pot părăsi incinta de joc. Se înlocuiește cu: 2. Pauza constă într -
un interval de timp care nu poate depăși două minute.
3. Arbitrul organizează tragerea la sorţi. Unul dintre căpitani dă cu banul,
iar celălalt alege. Câştigătorul tragerii la sorţi decide dacă alege lovitura de
începere sau jumătatea de teren. În cazul în care câştigătorul alege
jumătatea de teren, adversarii vor trebui să execute lovitura de începere şi
invers.

Bucureşti, 2001
2012
2002
xxx - World Rugby House, Legile Jocului de Rugby, 8-10 Pembroke
Street Lower, Dublin 2, Ireland. 2020, pg 11-19.
xxx - Federatia Romana de Rugby - Manualul antrenorului de rugby 7.
JOCUL DE RUGBY IN 7, TENICA SI TACTICA
Cuprins Pagina

7.1 Jocul de rugby in 7, tehnica si tactica....................................................................... 88
7.2 Jocul in gramezile ordonate si in margine………………………………………… 84
7.3 Rugby tag.................................................................................................................. 98
 Capatarea unor notiuni de baza privind tehnica si tactica in jocul de

rugby in 7.
 Cunoasterea regulamentului si desfasurarea jocului de rugby tag
 şi rugby in 7 in gramada ordonata si margine.
7.1 Jocul de rugby in 7, tenica si tactica
In evoluţia sa pe plan mondial, în lupta ce o duce spre satisfacerea

exigenţelor mereu crescânde la nivel de mare performanţă, rugby-ul, în
etapa actuală are ca trăsătură comună în toate şcoliile avansate, efortul din
ce în ce mai susţinut, pe toată durata partidei, în vederea obţinerii victoriei.
Fără pretenţii de delimitare fundamentală se întrezăresc două tendinţe cu
anumite particularităţi:
1. Primă tendinţă care impune dezvoltarea fizică şi calităţi fizice
superioare; tehnicitate eficientă de joc; pregătirea organizării jocului şi în
special a apărării, în cadrul unei idei tactice prestabilite, în care este prezent
angajamentul fizic total, contactele directe cu adversarul fiind tot mai
frecvente şi mai dure. Este jocul care câştigă tot mai mult teren.
2. Altă orientare promovează un joc care apelează la virtuozitate tehnică şi
idee tactică mai flexibilă bazată pe personalitate, pe prezenţa în echipe a
jucătorilor cu mari posibilităţi de improvizaţie. Este vorba despre rugby-ul
„deschis”, cu o preocupare mai mare pentru atac, dar care în ultima
perioadă nu mai are atât de mulţi adepţi, pentru că neglijând apărarea,
victoria nu este sigură.
Faţă de aceste tendinţe se desprind următoarele caracteristici:
a. Factorul fizic apare ca o problemă aproape rezolvată şi se manifestă prin
eforturi superioare şi repetări recuperabile pe fondul calităţilor fizice bine
dezvoltate. Jocul modern cuprinde din ce în ce mai multe faze cuprise între
30” şi 1 min. in care numarul fazelor de peste 1’30” este dublu. Tot în acest
sens putem sublinia că timpul efectiv de joc a crescut, fiind în medie de 35
min. Astfel se apreciază că într-un joc se alergă în medie 7500 m., dintre
care 500 – 600 m., în tempou maximal. Concluzia este că se impune
folosirea în antrenamente a eforturilor de scurtă durată şi intensitate
maximală caracterizată de viteză explozivă şi forţă în regim de viteză
(putere).
b. Tehnicitatea jucătorilor se apropie tot mai mult de cerinţele de
manifestare tactică individuală şi colectivă, caracteristică devenind
efectuarea procedeelor tehnice în viteză şi pe spaţii libere. Concluzia este
că se impune crearea unui bagaj de cunoştinţe tehnice individuale cât mai
vast, înaintea de învăţarea şi consolidarea tehnicii colective.
c. Factorul tactic este în continuă căutare pentru realizarea unei judicioase
repartizări a efortului pe întreaga echipă şi a exploatării la maximum a
calităţilor jucătorilor. Constant, se doreşte crearea a două grupuri de
jucători pe părţile laterale ale terenului, cu scopul înfruntării şi evitării
apărăii adverse. Realizarea sarcinilor duble (cele de post şi cele de rol) de
către toţi jucătorii a devenit un imperativ al rugby-ului modern, fapt ce a
dus la mărirea razei de acţiune şi varietate în deprinderile tehnico-tactice,
ca urmare a acţionării în mod temporar şi pe alte posturi şi pe alte zone
decât cea obişnuită în vechile sisteme.
Aplicarea mijloacelor de actiune in detaliu
7.1. Atac - principii
Castigarea posesiei
Pastrarea posesiei
Crearea spatiului
Penetrarea spatiului
Jocul de suport
Castigarea posesiei
Lovituri de incepere.
Echipa care repune. Asezarea jucatorilor. Optiuni de repunere
Primul scop al repunerii la loviturile de incepere este de a recupera balonul
in aer inaintea contestarii posesiei de catre adversari. Acest lucru va
depinde foarte mult de catre jucatorul ce va suta, pentru a putea trimite
balonul suficienta inaltime, creand astfel posibilitatea recuperarii de catre
coechipieri. Pentru a avea o reusita sigura se poate apela la urmatorul
model: primul jucator va alerga pe linia de 15 m., al doilea pe linia de 10
m. si mijlocasul la gramada de-a lungul liniie de margine. Pozitionandu-se
astfel toate zonele laterale sunt acoperite. Asezarea mijlocasului la gramada
ii va permite sa se indrepte catre balon pe partea exterioara, permitandu-i
totodata sa poata continua cu o pasa in interior fara a fi nevoie sa se intoarca
si astfel sa piarda timp. Cand balonul este contestat, poate fi deviat in orice
directie. Pentru a face fata acestei situatii, jucatorii de suport ar trebui sa se
aseze astfel incat sa poata interveni imediat pe locul unde balonul va cadea.
La acest aspect, cel al devierilor, vor trebui analizate numarul si directia
baloanelor deviate dupa contestarea loviturilor de incepere.
La rugby-ul in 7, echipele nu-si permit sa angajeze un numar prea mare de
jucatori in contestarea baloanelor de urmarire, de vreme ce acest lucru va
crea spatiu ce poate fi exploatat cu usurinta de catre adversari, in cazul in
care posesia este pierduta. Ca o regula un jucator trebuie sa-l urmareasca
pe cel care sare, in timp ce se afla suficient de departe, incat sa poata
reactiona in cazul unei deviatii, si in acelasi timp suficient de aproape incat
sa fie jucator de sustinere in cazul in care balonul este prins de catre un
coechipier. Alt jucator poate fi asezat intr-o pozitie similara, in terenul
advers pentru a profita de o eventuala deviere a adversarului.
Odata ce posesia a fost castigata, balonul trebuie pasat din zona aglomerata
catre spatiul liber. Acest spatiu va da timp celor angajati in contestarea
balonului, sa se reorganizeze.
Coordonatorul de joc (playmaker) ar trebui sa se pozitioneze la mijlocul
terenului, astfel incat sa poata suta fie in partea stanga, fie in partea dreapta,
odata ce balonul nu se mai poate juca. Aceasta lovitura de picior va crea
spatiu pentru ca jocul, contestarea balonului, se va muta in terenul
adversarilor.
Odata castigat balonul poate fi pasat rapid pentru a se profita de
aglomerarea jucatorilor in acea zona.
Exista in acest sens, o serie de lovituiri de picior care pot fi executate in
acel spatiu. Toate se bazeaza pe asezarea jucatorilor adversi. Jucatorul care
suteaza ar trebui sa vada oportunitatea creata si s-o exploateze
imediat. Printre tipurile de lovituri de picior se pot mentiona:
Lovitura de picior la nivelul solului (sut pe jos), care trece de linia de 10 m.
in fata aparatorului.
Lovitura de picior catre partea opusa a terenului fata de locul unde sunt
asezati majoritatea adversarilor.
Lovitura de picior lunga pentru a izola jucatorul ce va prinde balonul. Prin
urmarirea unui model de joc, prinzatorul poate fi izolat si impins catre linia
de margine, astfel incat sa fie impiedicat sa poata pasa lung catre interiorul
terenului.
Daca o echipa beneficiaza de o «veriga slaba», un adversar mai putin
indemanatic, merita sa se incerce o lovitura catre acel jucator, asezarea
propriilor coechipieri facandu-se in functie de tipul loviturii de picior care
urmeaza sa fie executata.
Echipa ce primeste repunerea
Pentru a contesta balonul, echipa care primeste repunerea, ar trebui sa se
aseze catre balon pentru a-l recupera. La aceasta asezare se va tine seama
si de pozitionarea adversarilor. Lovitura va fi efectuata catre acea parte a
terenului in care ei se vor afla in numar mai mare. Cel mai frecvent model
de asezare este avand patru jucatori avansati si trei retrasi. In acest fel ei
vor putea sa inainteze pastrand echilibrul numeric in momentul in care intra
in posesia balonului. In momentul castigarii posesiei, purtatorul de balon
se afla imediat in situatia de a ataca apararea. Asezarea coechipierilor in
adancime si organizarea lor de-a latul terenului necesita timp.
Pentru a se evita izolarea unui jucator in momentul unei repuneri lungi,
coechipierii trebuie sa se retraga catre el pentru a-i acorda sprijin. Totusi ei
nu trebuie sa se grupeze in acea zona, pentru ca acest lucru va diminua
optiunile de atac, de eliberare a balonului catre spatiul lateral. Acest lucru
trebuie efectuat rapid, astfel incat sa fie castigata cea mai mare parte din
teren. In acest caz apararea isi poate pierde forma si se poate grupa oferind
optiuni de contra-atac, echipei care repune daca posesia va fi castigata.
O ultima posibilitate ar fi in momentul in care se va repune lung, cand va
fi suficient de mult timp pentru ca balonul sa fie oprit cu piciorul, evitandu-
se astfel greselile de control a balonului. Daca balonul nu sare, ar trebui
recuperat de catre un jucator care se retrage in acelasi scop, de a se evita
greselile de manuire a balonului. Totusi acest jucator trebuie sa paseze catre
un jucator care avanseaza, care este in miscare.
Este de preferat ca pozitia din fata jucatorului care repune sa fie ocupata de
catre un jucator propriu pentru ca acea pozitie va fi necesara in modelul de
aparare imediat dupa ce se va repune.
Dupa ce posesia a fost castigata, partea inchisa va fi un spatiu eficient
pentru atac, deoarece apararea se va astepta la un atac in locul in care
spatiul cel mai mare este disponibil. Acest atac pe partea inchisa va atrage
apararea catre margine, eliberand toata latimea terenului pentru
continuarea atacului.
Lovituri de reincepere
Deoarece loviturile de reincepere pot fi jucate rapid, oriunde de-a lungul
liniei de 22 m., si nu e nevoie decat ca balonul sa treaca linia pentru ca el
sa fie jucat, pot aparea nenumarate oportunitati de joc.
Toate acestea depind de transmiterea balonului rapid catre cel care va
repune, aflat in apropierea liniei de 22 m. Coechipierul care culca balonul
in propiul teren de tinta, trebuie sa paseze rapid sau sa suteze balonul catre
repunator pentru a castiga timp an executia loviturii de reincepere.
Printre optiunile de sutare a balonului putem sa enumeram: sutarea
balonului scurt peste linia de 22 m., recuperarea lui si pasarea lui imediata
catre un coechipier aflat intr-o pozitie mai buna, care va beneficia de mai
mult timp si spatiu pentru a incepe atacul. Sutarea balonului lunga in
terenul advers si folosirea unui model de urmarire bine organizat fie pentru
contestarea balonului, fie pentru reducerea optiunilor de atac ale
purtatorului de balon advers.
Modelul de urmarire a baloanelor sutate lung trebuie sa se bazeze pe
urmatoarele:
Jucatorul care are cea mai mare sansa de a placa primul trebuie sa se aseze
pe partea interioara a purtatorului de balon, astfel incat atacantul sa fie
fortat sa alerge numai spre linia de margine a terenului. Prin pozitionarea
laterala este mai usor sa efectuezi placajul, deoarece purtatorul de balon nu
poate alerga decat catre o singura parte.
Jucatorii trebuie sa inainteze colectiv in forma de «sageata» (apararea
'umbrela' sau 'banana') cu cel care va placa in varf si ceilalti jucatori putin
mai in spate. Aceasta asezare le va permite sa vada usor ce se va intampla.
De asemenea aceasta asezare va crea posibilitatea recuperarii balonului, in
cazul in care se va repune in spatele primului aparator.
Nici un jucator nu trebuie sa se gaseasca in fata jucatorului aflat in imediata
apropiere a balonului. Un jucator aflat inaintea unui coechipier va crea un
spatiu liber in aparare. Participa la recastigarea posesiei cand exista
aceasta posibilitate. Acest lucru va fi posibil cand purtatorul de balon e
izolat de coechipieri. Daca totusi, purtatorul de balon beneficiaza de suport,
alti aparatori trebuie sa anticipeze, ca cel care va placa isi va indeplini
sarcina. Daca acest lucru nu se va intampla jucatorii de suport vor putea sa
intervina imediat. Si totusi, daca mai mult de un aparator va fi implicat in
placaj, o pasa catre un coechipier poate permite echipei adverse sa atace in
spatiul liber creat. In functie de circumstantele jocului, repunerea poate fi
facuta pentru a se optine o margine. Astfel se va optine teren, insa se poate
pierde posesia. Scorul si timpul ramas din meci sunt deasemenea foarte
importante.
Pentru a se castiga cat mai mult teren aceasta lovitura trebuie sa fie facuta
cat mai aproape de lina de margine. Pentru a se preveni iesirea directa a
balonului in margine, se poate suta pe jos. Daca asezarea echipei adverse
este cu preponderenta catre una dintre partile laterale ale terenului, poate fi
folosita o lovitura de picior care sa treaca de adversari si sa atinga terenul
inainte de a iesi in margine sau sa poata fi ajunsa de catre unul dintre
coechipieri.
Ce se intampla la lovitura de incepere ?
7.2 Jocul in gramezile ordonate si in margine
Statistic s-a dovedit ca in rugby-ul in 7, gramezile ordonate sunt mai

frecvente decat marginile si, deci, sunt mai importante din punct de vedere
tactic.
Prin coordonarea cu mijlocasul la gramada, se trece peste balon prin
impingere. Drept urmare contactul, introducerea si scoaterea balonului
trebuie sa fie coordonate simultan pentru o mai mare eficienta. Inaintea
angajarii, stalpii trebuie sa fie strans legati cu tragatorul care se va lega pe
sub umerii celor doi stalpi, pentru o reintrare in joc cat mai rapida posibil
dupa terminarea gramezii.
Gramada trebuie sa fie paralela cu linia de tinta, iar jucatorii legati si
aplecati astfel incat in momentul contactului sa aiba o pozitie mai joasa
decat cea a adversarilor. Acest lucru le va permite sa impinga catre inainte
si in sus, folosindu-si forta cu cea mai mare eficienta.
Pentru ca tragatorul sa fie usor intors catre propriul mijlocas la gramada,
stalpul drept trebuie sa se lege primul. Acest lucru va contracara
deasemenea intoarcerea gramezii, fapt ce ar reduce optiunile de atac odata
ce balonul a fost castigat. In momentul introducerii, stalpul de pe partea
introducerii, trebuie sa urmareasca balonul in interior, folosindu-se de
piciorul stang din exterior. In combinatie cu tragatorul care va folosi
piciorul drept talonarea balonului poate fi controlata. Totusi, daca
interventia stalpului impiedica rolul tragatorului, atunci este mai indicat ca
el sa asigure stabilitatea gramezii si sa nu loveasca balonul.
Sub presiune, stalpul din dreapta poate indeplini rolul de tragator, in timp
ce tragatorul si staplul din stanga vor asigura stabilitatea gramezii.
Odata ce balonul a fost talonat, el trebuie sa intre rapid in joc. Optiunile
disponibile de atac, dupa gramada ordonata depind foarte mult de
componenta primului rand. Aceasta pote fi diferita de rugby-ul in XV,
deoarece jucatorii nu sunt supusi aceleasi presiuni. Drept urmare un jucator
poate fi selectionat sa joace ca inaintas, datorita altor calitati decat cele
necesare rugby-ului in XV.
Daca tragatoriul propriu este rapid in talonarea balonului merita sa contesti
introducerea adversa. Daca linia a I-a e superioara din punct de vedere fizic
si tehnic adversarilor, se poate incerca impingerea. Deasemenea se poate
folosi ca strategie generala dezaxarea. Intr-o gramada formata din sase
jucatori este dificil sa apelezi la dezaxare. Cea mai indicata directie pentru
a dezaxa este sensul acelor de ceasornic si asta deoarece se poate conduce
inaintarea adversa catre linia de margine din partea dreapta facand dificila
transmiterea balonului, asta in cazul unor gramezi ce au loc pe partea
dreapta a terenului. In aparare aceasta dezaxare va intarzia intrarea in joc a
celor trei inaintasi, asadar este mai putin indicata.
Pe partea stanga lucrurile se vor schimba, fiind valabil opusul situatiei
prezentate mai sus.
Ce trebuie retinut este faptul ca in aparare trebuie sa impiedicam atacanti
sa atace pe partea inchisa.
In atac aceasta dezaxare va conduce inaintasi adversi catre interiorul
terenului eliberand spatii largi pe partea inchisa.
In momentul talonarii, balonul este foarte greu de controlat si exista
posibilitatea iesirii lui inainte ca mijlocasul la gramada sa ajunga in spatele
inaintarii pentru a-l recupera. Pentru a rezolva aceasta situatie mijlocasul
poate fi nevoit sa suteze usor catre un coechipier. Alternativ, un alt jucator
se poate aseza in spatele gramezii pentru a recupera balonul.
Odata ce balonul este cules, inaintasii trebuie sa alinieze rapid langa
purtatorul de balon pentru a-i asigura acestuia optiuni de atac. Prin legarea
sa pe sub umerii stalpilor, tragatorul se poate desprinde cel mai rapid. Din
aceasta cauza el trebuie sa fie primul jucator de sustinere in cazul in care
mijlocasul va declansa un atac pe partea opusa introducerii, departe de
pozitia mijlocasului advers.
Odata ce gramada s-a sfarsit, participantii la ea, trebuie sa intre rapid in joc,
in formatie de atac sau aparare. Ei nu vor urmari progresia balonului asa
cum ar face la rugby-ul in XV. In atac se vor retrage si apoi se vor integra
in formatie pentru a oferi posibilitati de pasare, iar aparatorii vor ocupa o
zona sau o linie de-a latul terenului integrandu-se in modelul de aparare.
Alternativ, ei se vor apara in formatie om la om. Cu toate ca tragatorul se
poate desprinde foarte rapid, el nu poate sa se integreze imediat din cauza
gramezi ordonate. Acest rol il poate prelua stalpul din partea stanga, dat
fiind faptul ca este mai putin legat de gramada si poate sa inainteze imediat
ce se desprinde. Eliberarea timpurie a tragatorului ii va permite stalpului
stang sa plece pe partea inchisa in cazul unor gramezi pe partea stanga a
terenului. Daca balonul nu este contestat mijlocasul la gramada se poate
aseza pe partea inchisa, dreapta, in cazul gramezilor de pe partea dreapta a
terenului.
Marginile.
La rugby-ul in 7, sunt foarte asemanatoare cu marginile reduse din rugby-
ul in XV. Dat fiind ca doar trei jucatori sunt grupati pe un interval de 10
m., se poate observa ca exista destul spatiu considerabil in jurul lor. Drept
urmare jucatorii isi creaza avantaj, fentand inaintarea sau retragerea si apoi
miscarea catre directia opusa pentru a prinde balonul.
Jucatorii care sunt superiori din punct de vedere fizic adversarilor lor, au
posibilitatea sa nu folosi aceste «trucuri» pentru a contesta posesia. Daca
un jucator sare sa prinda balonul inaintea unui adversar, spatiul in care se
misca jucatorul il va impiedica pe adversar sa recupereze posesia. Desigur,
daca jucatorul va fi sprijinit in aer, pozitia sa va fi chiar mai stabila,
impiedicandu-i pe adversari sa conteste balonul. In majoritatea cazurilor
este folosit doar un jucator de suport. Pentru a-i da libertate de miscare, cat
si sprijinul necesar, cel care sare va veni catre jucatorul de suport.
O alta modalitate este ca mijlocatul la deschidere sa intre in spatiul din
margine pentru a prinde balonul. Acest spatiu poate fi in fata, in spatele,
sau intre cei doi jucatori care sar in margine. Mijlocasul poate fi
deasemenea ca jucator de sustinere, cel care arunca indeplinind apoi rolul
de mijlocas.
Avantajul consta din faptul ca posesia este mai controlata decat din
gramezile ordonate. Atacul pote fi facut direct din margine datorita
spatiului existent.
Optiunile de atac folosind inaintasii si mijlocasul direct din margine, permit
o buna intrebuintare a numarului de jucatori grupati in acea zona a
terenului. Se poate recurge la aceasta metoda in cazul in care adversarul nu
contesta posesia balonului.
Echipa din aparare trebuie sa aiba grija sa nu se angajeze prea mult in
contestarea posesiei. O contestare agresiva va crea spatii largi in aparare.
Optiuni de atac dupa margine:
Exista doua obiective si anume: initial – castigarea posesiei, iar al doilea -
pasarea balonului castigat catre un coechipier aflat intr-o pozitie
avantajoasa. Aceasta pozitie este obtinuta datorita asezarii si miscarii
adversarilor. Aceste miscari sunt exersate, dar vor oferi un avantaj in acel
moment, daca vom sti cum sa le exploatam. Din marginile jucate rapid este
foarte dificil de obtinut acest avantaj. Totusi, dat fiind ca jucatorii
reactioneaza in acelasi mod la margini succesive, putem fi convinsi ca
aceste miscari vor fi repetate.
Putem exemplifica cateva din aceste actiuni :
Aruncare catre zona 1
prinde si inainteaza;
deviere catre mijlocas;
deviaza sau paseaza catre zona 2 care va inainta;
prinde si paseaza catre aruncator;
Aruncare catre zona 2
prinde si inainteaza;
deviere catre mijlocas;
deviaza sau paseaza catre zona 1 care va inainta;
deviaza sau paseaza catre mijlocas care va inainta printre cei doi
participanti la margine;
Prin asezarea initiala a primului jucator catre fata marginii, iar cel de-al
doilea catre spatele margini, se poate crea spatiu pe centrul margini, spatiu
in care poate patrunde mijlocasul la gramada pentru a sari si prinde balonul.
In final trebuie sa mentionam si o alta posibilitate de aruncare peste
participantii in margine catre mijlocas sau orice alt jucator neparticipant.
Pastrarea posesiei.
Spatiul disponibil pentru atac, poate in acelasi timp sa duca la izolarea unui
jucator. Pentru a evita aceasta izolare, jucatorii de suport trebuie sa ofere
optiuni purtatorului de balon. Cheia succesului pentru suport il constituie
asezarea in adancime, astfel incat in momentul in care balonul este pasat,
cel care urmeaza sa-l primeasca sa poata sa patrunda si sa continue astfel
jocul. Suportul trebuie sa existe si in lateral pentru a raspandi apararea si a
crea spatiu de penetrare. Atat suportul in ax, cat si suportul lateral, creaza
o «platforma» de penetrare. Daca un jucator intra in contact fie pentru a
depasi apararea, fie pentru a 'trage' apararea pentru a crea spatiu in alta zona
a terenului, trebuie sa aiba clar in minte ce trebuie sa faca pentru a retine
balonul cat mai mult, daca incercarea sa da gres. Aceasta ruta o vom
numi ruta de scapare. Iata cateva exemple:
evitarea placajului, sa fi placat sub brate pentru a-ti putea folosi
mainile pentru a: pune balonul pe sol; pasarea balonului catre un
coechipier;
rostogolirea balonului spre inapoi; prin acceptarea contactului, dar
intoarcerea imediata cu spatele catre cel care placheaza, indepartarea
balonului de aparator si pasarea lui catre un coechipier, prin ramanererea
in picioare, cu spatele la adversar si cu fata catre coechipier. Daca balonul
va fi liber pe sol in zona de contact, trebuie eliberat din acea zona prin orice
metoda disponibila, fie pasa, fie o lovitura de picior.
Pentru a retine posesia, purtatorul de balon trebuie sa fie atent sa nu fie
placat. Daca un purtator de balon este in imposibilitatea de a avansa din
cauza presiunii, e mai bine sa stea pe loc sau sa devina jucator de sustinere
decat sa alerge de-a lungul terenului. Aceasta alergare ocupa spatiul altor
jucatori si va permite apararii sa placheze din partea laterala.
Lovituri libere
In general acestea ar trebui sa fie jucate rapid, la mana, pentru ca este mai
important sa retii posesia, decat sa contesti posesia in margine. Aceasta
optiune va depinde in principal de conditiile jocului (scor, timp ramas,
conditii atmosferice, etc.).
Lovituri de pedeapsa
Modul in care se vor juca aceste momente, depinde deasemenea de
conditiile jocului. Fiecare modalitate are acelasi avantaj ca si la rugby-ul
in XV, totusi, durata redusa a meciurilor de rugby in 7 si spatiul
disponibil, face ca cea mai frecventata metoda sa fie jucarea la mana a
loviturilor de pedeapsa.
Printre modalitati putem enumera:
joc la mana
pentru retinerea posesiei
pentru a ataca imediat
lovitura de picior in margine
pentru a castiga teren
pentru a castiga posesia in margine
pentru a intarzia reinceperea jocului
transformare
pentru a marca puncte
pentru a intarzia inceperea jocului in cazul in care lovitura este ratata, insa
trece de linia de balon mort
lovitura de picior lunga
pentru a trece balonul in spatele apararii si a diminua astfel presiunea.
In toate aceste modalitati de joc, avantajul obtinut prin aceste lovituri, este
dat de modelul urmat pentru a asigura continuitatea jocului. Acest model
nu este necesar sa ne faca sa avansam cu mare rapiditate, insa trebuie sa ne
largeasca optiunile de atac.
Crearea spatiului
Cu cat asezarea jucatorilor este mai intinsa pe suprafata terenului, cu atat
mai larg se va aseza si apararea si cu atat va fi si mai mare spatiul dintre
jucatori. Totusi, spatiul nu trebuie sa fie atat de mare incat distanta si viteza
de pasare a balonului sa permita unui aparator sa placheze jucatorul ce va
primi balonul. Spatiul lateral poate fi creat prin asezarea pe care am descris-
o mai sus. Modelul este de obicei cu asezarea a sapte jucatori aliniati langa
purtatorul de balon.
Pentru a crea spatiu linear, echipele adesea se retrag catre propria linie de
tinta, in timp ce este pastrata aceeasi formatie. In timp ce se apropie de linia
de tinta, jucatorii trebuie sa stie exact locul in care se afla. Aceasta retragere
devine ca un zid psihologic si jucatorii isi pierd asezarea. In acel moment,
echipa este in pericolul de a-si pierde capacitatea de a ataca, deoarece
suportand si presiunea apararii care avanseaza, nu-si vor mai pastra
adancimea, jucatorii fiind pe linie, va fi foarte greu ca balonul sa circule,
sa fie pasat.
Din aceasta cauza este esential ca echipa sa stie dinainte cat teritoriu va
ceda, pentru a crea spatiu. In al doilea rand, ei trebuie sa decida care ar
trebui sa fie reactia lor in cazul in care nu va fi suficient spatiu pentru a
ataca apararea. Acest lucru va depinde in principal de pozitia adversarilor.
Ca optiuni putem enumera:
sutarea balonului inalt, intre linia apararii si ultimul aparator (sweeper), si
avansarea rapida pentru a recupera balonul;
sutarea balonului lung, dincolo de ultimul aparator si avansare rapida
pentru a izola sau chiar placa purtatorul de balon. In cazul in care jucatorii
sunt prea raspanditi, se poate suta catre un coechipier care se afla prea
departe pentru a i se pasa. Penetrarea folosind intervalul dintre aparatori.
Penetrarea
Spatiul lateral pentru penetrare, se va crea prin pozitionarea adversarilor si
asezarea cat mai in adancime in atac. Daca apararea este grupata, va exista
spatiu pe exterior, iar daca va fi raspandita de-a latul terenului spatiile vor
aparea intre jucatori.
Pentru a exploata aceste situatii, atacul ar trebui sa se alinieze cat mai
aproape de aparare. Acest lucru va reduce timpul de reactie al apararii.
Cand un purtator de balon incearca sa penetreze, va fi pus in situatia de a
decide modalitatea continuarii atacului. Purtatorul de balon poate sa
mearga pana la capat si sa inscrie sau sa gaseasca modalitatea de a pasa
catre jucatorii din suport. O ultima modalitate de joc e ca purtatorul de
balon sa se retraga catre propriul teren pentru a nu se izola si din aceasta
pozitie poate sa relanseze jocul.
Folosirea intercalarii
Pentru a exploata spatiul exterior, atacul trebuie sa decida mai intai pe ce
parte va ataca. Directia in care se va conduce atacul va fi aceea in care vor
fi mai multi atacanti decat aparatori. Cum apararea va avea un ultim jucator
(sweeper), atunci ea va avea mai putin jucatori in prima linie decat
atacantii. Daca ultimul jucator se va alatura liniei de aparare (in cazul
apararii om la om), balonul poate fi sutat peste aparatori si urmarit. Pentru
a retine avantajele atacului supranumeric, fiecare pasator trebuie sa
angajeze un aparator inainte de a pasa. Pentru a face acest lucru cel care va
primi balonul trebuie sa se indrepte catre interiorul terenului, spre balon,
mentinand aparatorul spre umarul lor interior. Daca apararea se indreapta
spre exterior, pentru a realiza supranumericul, purtatorul de balon ar trebui
sa patrunda in intervalul liber ce a fost creat. Daca apararea va fi mentinuta
pe pozitia respectiva, supranumericul va fi pastrat si se va avansa colectiv.
Jocul de suport
La momentele fixe, gramezi ordonate si margini, exista linii de ofsaid, care
asigura echipei care ataca spatiul linear, in profunzime, pentru desfasurarea
atacului. Totusi, odata ce balonul a fost castigat, datorita numarului mic de
jucatori, rareori vor aparea aglomerari, fie moluri, fie gramezi spontane.
Drept urmare va exista ofsaid doar in miscarea generala, fapt ce va genera
unele restrictii in ceea ce priveste asezarea aparatorilor in momentul pasarii
balonului, un aparator poate sta langa atacant asteptand sa-l placheze.
Confruntandu-se cu acest aspect, atacantul trebuie sa decida foarte rapid ce
solutie va adopta, fie ca va suta pentru a recupera posesia, fie ca va incerca
sa penetreze. Totodata aceasta asezare a aparatorilor va avea si implicatii
in jocul de suport deoarece ei pot fi asezati intre aparatori, impiedicand
astfel pasarea balonului. Daca purtatorul de balon se va hotara sa penetreze,
jucatorii de sustinere vor trebui la randul lor sa accelereze pe langa
aparatorii directi. Daca jucatorii nu vor fi aproape de purtatorul de balon,
acesta se va izola si va risca sa piarda posesia.
Pentru a rezolva aceasta problema purtatorul de balon trebuie sa atace
intervalul liber pentru a-si atrage aparatorul direct, pentru a putea pasa in
spatiul lasat liber jucatorului de suport, pentru a folosi cu eficienta acest
spatiu ramas liber prin plecarea aparatorului, jucatorul de suport trebuie sa
stea initial in spatele purtatorului de balon si sa alerge odata cu acesta.
Jucatorul de suport este de fapt, jucatorul care a pasat, care va trebui sa aiba
gria sa nu depaseasca in actiunea sa de sustinere, pozitia purtatorului de
balon. Odata ce a pasat, jucatorul trebuie sa se aseze in spatele purtatorului
de balon, alergand inspre inainte si in lateral.
In rugby-ul in XV, liniile de ofsaid la momente fixe si aglomerari ofera
jucatorilor spatiul linear, profunzimea necesara organizarii actiunilor de
atac, fapt intalnit in proportie mult mai mica in rugby-ul in 7. In acest caz
echipelor le vor fi mai usor sa joace din propriul teren si nu de pe aceeasi
linie cu aglomerarea si acest lucru deoarece nu va exista grupare de jucatori
care sa se desprinda din gramada sau sa plece prin moluri.
Apararea poate fi atrasa de catre atacanti care ataca pe o singura linie,
creandu-se astfel spatiu pentru jucatorul de sustinere care va veni din spate.
Pentru a se apara la o singura linie de atacanti, aparatorii laterali vor trebui
sa patrunda in interior pentru a placa jucatorul intercalat, astfel se va crea
spatiu lateral si daca jucatorii nu vor putea sa marcheze prin avantajul dat
de spatiul linear, o vor putea face in acest mod.
Apararea - generalitati
In aparare trebuie sa plecam de la premiza ca jucatorii pot placa, acesta
fiind primul obiectiv. Totusi o a doua prioritate este constituita de catre
disciplina colectiva pe care jucatorii trebuie sa o aiba sub presiunea
exercitata de catre adversari, in mentinerea modelului de aparare.
Principii
Contestarea posesiei
Diminuarea spatiului
Placarea purtatorului de balon
Recastigarea posesiei
Disputarea posesiei. Odata ce echipa adversa are balonul, se vor aplica

celelalte principii de aparare. Totusi, ele pot fi ajutate foarte mult prin
aplicarea primului principiu si anume disputarea posesiei care are drept
scop impiedicarea echipei adverse sa controleze posesia balonului. Acest
lucru se intalneste in principal la loviturile de incepere si reincepere,
gramezi ordonate si margini. Contestarea posesiei la loviturile de incepere
si reincepere a fost descrisa in capitolul dedicat atacului.
Selectia.
La rugby in 7, toti jucatorii trebuie sa aiba indemanarea necesara unei
tehnici individuale pentru a putea reactiona in orice situatie.
Fiecare deprindere trebuie sa fie executata cu o schimbare rapida de ritm,
pentru a fi exploatat imediat spatiul creat.
Pentru a selecta jucatori pentru rugby in 7, trebuie sa fie cunoscute 'Planul
de joc' si modelele de joc conform carora trebuie sa joace o echipa. Aceasta
cunoastere va permite o cizelare a echipei astfel incat rolurile generale cat
si responsabilitatile in asezare care sunt comune majoritatii echipelor.
Greseli frecvente
Asezarea in linie a jucatorilor, fapt ce conduce la o incetinire a actiunii de
atac.
Suportul este mai mult lateral decat linear, astfel incat nu va exista
adancime.
Ratarea modelelor de joc sub presiunea exercitata de catre adversar
Lipsa modelelor de joc pentru majoritatea situatiilor.
Aglomerarea si pierderea posesiei, fapt ce permite adversarilor recuperarea
posesiei si folosirea spatiului liber.
Indepartarea de catre jucatorii de suport si izolarea purtatorului de balon.

Cum se realizeaza jocul de suport?
7.3 Rugby tag
Tag Rugby-ul este o activitate fizica rapida fara contactat direct cu

adversarul, ce se adreseaza atat baietilor, cat si fetelor, sau echipelor mixte.
Fiind o combinatie intre distractie si energia data de miscare, rugby–tagul
este acum versiunea oficiala a rugbyului pentru grupele de scolari.
Posesia balonului, care este foarte schimbatoare, duce la schimbarea rapida
de la atac la aparare si face ca acest sport sa cultive si sa dezvolte
practicantilor o serie intreaga de insusiri motrice. Cooperarea, intregrarea
si determinarea, alaturi de o responsabilitate colectiva si individuala, sunt
elementele cheie in jocul de rugby-tag.
Ce este cureaua tag ? - Este cureaua purtata in jurul taliei de care sunt
atasate doua esarfe din materil viu colorat prinse de curea prin sistemul
“arici”. esarfele (tagurile) sunt prinse intr-o parte si in alta (pe solduri).
cureaua cu cele doua esarfe (taguri) se porta peste tricou, care trebuie sa
fie bagat in sort sau in pantalon. echipele se deosebesc dupa culoarea
tagurilor.
Numar de jucatori
Jocul de Rugby-Tag este jucat de doua echipe cu numar egal de jucatori.
Pentru meciuri oficiale, nu mai multi de 7 jucatori, iar pentru antrenamente,
nu mai putin de 5 jucatori. La meciurile oficiale, echipele pot avea un
numar de rezerve ce pot fi folosite tot timpul.
Schimbarile pot fi facute doar cand balonul “este mort” sau la pauza cu
acordul arbitrului.
Durata jocului
Doua reprize a cate 10 min., cu pauza de 2-3 min.
Dimensiunile terenului
Lungimea – 60 m., latimea – 30 m. pentru antrenament si distractie,
dimensiunile terenului pot varia, dar cu conditia de a avea destul spatiu
pentru alergare.
Rolul antrenorului
In timpul meciului, antrenorii (cate unul pentru fiecare echipa), pot da
indicatii stand in spatele echipei. Antrenorii trebuie sa incurajeze purtatorul
de balon (care trebuie sa controleze balonul cu ambele maini) sa paseze
inainte de a fi atinsi (tagged). In pauza, el trebuie sa incurajeze si sa dea
indicatii jucatorilor.
Pasa libera
Pasa libera, de la centrul terenului, este folosita la inceputul meciului, dupa
pauza si dupa fiecare incercare marcata. Ea mai poate fi efectuata si de la
marginea terenului (tusa) atunci cand balonul paraseste terenul. Nu se poate
face o pasa libera, la mai putin de 5-7 m. de terenul de tinta. In caz de o
neregularitate in terenul de tinta sau in cel 5-7 m. de la terenul de tinta,
lovitura libera se acorda celeilalte echipe, la 5-7 m. de terenul de tinta. La
o pasa libera, jucatorul care paseaza trebuie sa tina balonul in ambele maini.
Iar cand arbitrul spune “joaca”, poate sa paseze balonul inapoi la un
coechipier. Din motive de siguranta, cel care a primit balonul, trebuie sa
aiba o distanta de aproximativ 2 m. fata de partenerul care lanseaza jocul,
continuand sa alerge si sa paseze mai departe. La loviturile libere,
adversarii trebuie sa stea la 5-7 m. in spate fata de locul unde a fost dictata
lovitura. Ei nu se pot deplasa catre adversari pana cand jucatorul care va
efectua pasa libera, nu va pasa balonul unui coechipier.
Incercarea sau eseul
Scopul jocului este inscrierea a cat mai multor incercari prin culcarea
balonului in terenul de tinta, inscriind astfel 5 puncte. Cand jocul se
desfasoara pe suprafete tari (beton) sau terenul de tinta este ingust, eseul
inseamna doar trecerea jucatorului cu balonul in ambele maini in terenul
de tinta, fara sa-l puna jos. Din aceleasi motive de siguranta, jucatorul
purtator de balon, care reuseste incercarea, nu trebuie sa se culce cu balonul
in terenul de tinta.
Rugby-tag se joaca numai in picioare.
Daca balonul este scapat in terenul de tinta, incercarea nu este acordata si
se da lovitura libera celeilalte echipe.
Pasarea balonului
Balonul poate fi pasat spre axele laterale si inapoi prin aer, nu inmanat unui
jucator (a nu fi pus in bratele altui jucator).
Pasa in spate – legala
Pasa la nivel – legala
Pasa inainte – ilegala
Daca mingea este pasata sau scapata inainte (inainte insemnand spre linia
de tinta a adversarului) catre alt jucator, atunci se acorda o lovitura de
pedeapsa impotriva echipei care a pasat sau a scapat balonul inainte.
Daca mingea este luata (smulsa) din bratele purtatorului de balon care
ataca, se dicteaza o lovitura de pedeapsa pentru echipa care ataca.
Tag este atunci cand una dintre cele doua esarfe atasate de centura
jucatorului cu balon, este smulsa (luata). Numai jucatorul cu balonul
trebuie atins (tag). Jucatorul cu balonul poate alerga schimband adversarii,
dar nu poate sa isi foloseasca mainile pentru a-si apara esarfa (tag-ul).
Balonul nu poate fi smuls sau luat din mainile jucatorului care ataca.
Jucatorii trebuie sa aiba tot timpul meciului, ambele esarfe atasate. Daca
unui jucator ii lipseste o esarfa sau amandoua, acesta este jucator « mort »,
el neputand sa participle la joc pana nu isi ataseaza esarfa sau esarfele. Daca
unui jucator i se smulge centura fara a avea balonul, se acorda lovitura de
pedeapsa impotriva celui care face infractiunea. Arbitrul poate lasa avantaj,
iar in cazul in care nu se concretizeaza avantajul, revine la infractiune.
Actiuni purtate de jucatorul cu balon
Cand unui jucator ii este smulsa o esarfa, el trebuie sa paseze imediat in
maxim 2-3 sec., ramanand pe loc. El trebuie sa incerce sa se opreasca cat
mai repede, dar poate face dupa smulgerea esarfei o pasa in intervalul de
2-3 sec. Jucatorilor le mai este permis practic un singur pas, daca este pasul
decisiv pentru a marca incercarea, dupa ce le este smulsa esarfa.
Dupa ce balonul este pasat partenerului, jucatorul fara esarfa trebuie sa o
recupereze de la adversar pentru a putea intra inapoi in joc. Daca nu isi
recupereaza esarfa si joaca in continuare influentand jocul, atunci echipa
acestuia este penalizata cu o lovitura de pedeapsa exact in locul unde se
afla jucatorul.
Actiunile jucatorului fara balon
Jucatorul care smulge esarfa unui adversar, trebuie sa se opreasca tinand
esarfa sus si sa strige “atins”, atunci arbitrul trebuie sa strige “atins -
paseaza”.
Daca purtatorul de balon se opreste din alergare, aparatorul trebuie sa se
retraga la 1 m. spre linia lui de tinta pentru a permite efectuarea unei
eventuale pase a purtatorului de balon.
Odata ce balonul este pasat, jucatorul aparator trebuie sa inapoieze esarfa
adversarului. El neputand reintra in joc daca nu face acest lucru.
Daca jucatorul aparator arunca esarfa jos si continua sa joace si sa
influenteze jocul, atunci se acorda lovitura libera impotriva sa.
Regula de baza: 1- esarfa luata, 2 – balon pasat, 3 – esarfa inapoiata, 4 –
esarfa pusa la loc.
Pasa inainte
Cand un jucator incearca sa prinda balonul si il scapa inainte, atunci se
acorda lovitura libera echipei adverse.
Afara din joc (ofsaid)
Cand o esarfa este smulsa, toti jucatorii din echipa in aparare trebuie sa se
retraga spre terenul lor, dincolo de linia imaginara a balonului, daca un
jucator nu este retras dupa linie si incearca sa impiedice jocul echipei care
ataca, atunci se acorda lovitura de peseapsa la locul infractiunii. Totusi un
jucator retras dupa linia balonului, poate intercepta o pasa proasta a
adversarului.
Principiile jocului
In atac, jucatorul trebuie sa aiba balonul in ambele maini si trebuie sa alerge
mereu in fata, inconjurat de parteneri care asteapta o pasa de la el. El nu
poate folosi mana pentru a indeparta adversarii care incearca sa-i smulga
esarfele. El trebuie sa caute spatiile libere din aparare, iar daca nu poate
patrunde in aceste spatii, atunci el trebuie sa paseze. Nu trebuie sa ia contact
cu aparatorul, ci doar sa-l evite, dar daca intra in contact cu acesta, arbitrul
trebuie sa opreasca jocul si sa acorde o lovitura libera impotriva jucatorului
din atac care a provocat contactul. Jucatorul din aparare trebuie sa alerge
spre purtatorul de balon pentru a micsora distanta dintre adversar si linia
de tinta. Nu trebuie sa existe contact fizic intre jucatori. Singurul contact
permis este acela cand esarfa este smulsa, orice alt contact (obstructionarea
adversarului, smulgerea balonului, blocarea adversarului cu bratele),
trebuie penalizat cu lovitura de pedeapsa.
Avansare – suport – continuitate – presiune
jocul la pamant (la sol).
Se joaca numai in picioare. Daca mingea este scapata, jucatorii nu trebuie
sa se arunce pe balon pentru a-l recupera, cel care face acest lucru va fi
penalizat cu lovitura de pedeapsa. Pentru a intari acest aspect de siguranta
chiar daca purtatorul de balon cade la pamant fara a fi obstructionat de
adversar, se acorda lovitura libera echipei adverse. Daca balonul este pasat
legal, iar jucatorul cade la pamant, jocul poate continua. Daca balonul pasat
iese in margine, se acorda o lovitura libera echipei adverse pe locul pe unde
balonul a parasit terenul.
Lovituri de picior - la rugby-tag nu sunt permise loviturile de picior!
Avantajul
Ca sa nu opreasca jocul la fiecare infractiune, arbitrul acorda avantaj
echipei adverse daca exista o sansa sa beneficieze de un avantaj din punct
de vedere tactic sau teritorial. Avantajul nu trebuie acordat in caz de joc
periculos sau o impiedicare suspecta.
Siguranta
Desi este un joc fara nici un fel de contact, este recomandat purtatul
protezelor dentare in caz de ciocniri. De asemenea, se pot folosi materiale
de protectie (genunchiera, cotiera) atunci cand suprafata terenului este dura
(beton).
Acesta este sfarsitul primei editii la care vom adauga un nou continut sau
modificari. Ne dorim ca integul continut sa aduca o contributie consistenta
in viitoarele dumneavoastra activitati.
Aceste informatii vor conduce la o imbunatatire a intelegerii fenomenului
sportiv in general dar in special a celui mai frumos joc... jocul de rugby.

Descrieti situatia - afara din joc.

În loc de
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
rezumat
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Enumerati si descrieti principiile atacului.

Răspunsurile la test de autoevaluare v 7.1
Echipa care repune. Asezarea jucatorilor. Optiuni de repunere
Primul scop al repunerii la loviturile de incepere este de a recupera balonul
in aer inaintea contestarii posesiei de catre adversari. Acest lucru va
depinde foarte mult de catre jucatorul ce va suta, pentru a putea trimite
balonul suficienta inaltime, creand astfel posibilitatea recuperarii de catre
coechipieri. Pentru a avea o reusita sigura se poate apela la urmatorul
model: primul jucator va alerga pe linia de 15 m., al doilea pe linia de 10
m. si mijlocasul la gramada de-a lungul liniie de margine. Pozitionandu-se
astfel toate zonele laterale sunt acoperite. Asezarea mijlocasului la gramada
ii va permite sa se indrepte catre balon pe partea exterioara, permitandu-i
totodata sa poata continua cu o pasa in interior fara a fi nevoie sa se intoarca
si astfel sa piarda timp. Cand balonul este contestat, poate fi deviat in orice
directie. Pentru a face fata acestei situatii, jucatorii de suport ar trebui sa se
aseze astfel incat sa poata interveni imediat pe locul unde balonul va cadea.
La acest aspect, cel al devierilor, vor trebui analizate numarul si directia
baloanelor deviate dupa contestarea loviturilor de incepere.
La rugby-ul in 7, echipele nu-si permit sa angajeze un numar prea mare de
jucatori in contestarea baloanelor de urmarire, de vreme ce acest lucru va
crea spatiu ce poate fi exploatat cu usurinta de catre adversari, in cazul in
care posesia este pierduta. Ca o regula un jucator trebuie sa-l urmareasca
pe cel care sare, in timp ce se afla suficient de departe, incat sa poata
reactiona in cazul unei deviatii, si in acelasi timp suficient de aproape incat
sa fie jucator de sustinere in cazul in care balonul este prins de catre un
coechipier. Alt jucator poate fi asezat intr-o pozitie similara, in terenul
advers pentru a profita de o eventuala deviere a adversarului.
Odata ce posesia a fost castigata, balonul trebuie pasat din zona aglomerata
catre spatiul liber. Acest spatiu va da timp celor angajati in contestarea
balonului, sa se reorganizeze.

Jocul de suport. La momentele fixe, gramezi ordonate si margini, exista
linii de ofsaid, care asigura echipei care ataca spatiul linear, in profunzime,
pentru desfasurarea atacului. Totusi, odata ce balonul a fost castigat,
datorita numarului mic de jucatori, rareori vor aparea aglomerari, fie
moluri, fie gramezi spontane. Drept urmare va exista ofsaid doar in
miscarea generala, fapt ce va genera unele restrictii in ceea ce priveste
asezarea aparatorilor in momentul pasarii balonului, un aparator poate sta
langa atacant asteptand sa-l placheze. Confruntandu-se cu acest aspect,
atacantul trebuie sa decida foarte rapid ce solutie va adopta, fie ca va suta
pentru a recupera posesia, fie ca va incerca sa penetreze. Totodata aceasta
asezare a aparatorilor va avea si implicatii in jocul de suport deoarece ei
pot fi asezati intre aparatori, impiedicand astfel pasarea balonului. Daca
purtatorul de balon se va hotara sa penetreze, jucatorii de sustinere vor
trebui la randul lor sa accelereze pe langa aparatorii directi. Daca jucatorii
nu vor fi aproape de purtatorul de balon, acesta se va izola si va risca sa
piarda posesia.
Pentru a rezolva aceasta problema purtatorul de balon trebuie sa atace
intervalul liber pentru a-si atrage aparatorul direct, pentru a putea pasa in
spatiul lasat liber jucatorului de suport, pentru a folosi cu eficienta acest
spatiu ramas liber prin plecarea aparatorului, jucatorul de suport trebuie sa
stea initial in spatele purtatorului de balon si sa alerge odata cu acesta.
Jucatorul de suport este de fapt, jucatorul care a pasat, care va trebui sa aiba
gria sa nu depaseasca in actiunea sa de sustinere, pozitia purtatorului de
balon. Odata ce a pasat, jucatorul trebuie sa se aseze in spatele purtatorului
de balon, alergand inspre inainte si in lateral.
In rugby-ul in XV, liniile de ofsaid la momente fixe si aglomerari ofera
jucatorilor spatiul linear, profunzimea necesara organizarii actiunilor de
atac, fapt intalnit in proportie mult mai mica in rugby-ul in 7. In acest caz
echipelor le vor fi mai usor sa joace din propriul teren si nu de pe aceeasi
linie cu aglomerarea si acest lucru deoarece nu va exista grupare de jucatori
care sa se desprinda din gramada sau sa plece prin moluri.
Apararea poate fi atrasa de catre atacanti care ataca pe o singura linie,
creandu-se astfel spatiu pentru jucatorul de sustinere care va veni din spate.
Pentru a se apara la o singura linie de atacanti, aparatorii laterali vor trebui
sa patrunda in interior pentru a placa jucatorul intercalat, astfel se va crea
spatiu lateral si daca jucatorii nu vor putea sa marcheze prin avantajul dat
de spatiul linear, o vor putea face in acest mod.
Apararea - generalitati
In aparare trebuie sa plecam de la premiza ca jucatorii pot placa, acesta
fiind primul obiectiv. Totusi o a doua prioritate este constituita de catre
disciplina colectiva pe care jucatorii trebuie sa o aiba sub presiunea
exercitata de catre adversari, in mentinerea modelului de aparare.

Afara din joc (ofsaid). Cand o esarfa este smulsa, toti jucatorii din echipa
in aparare trebuie sa se retraga spre terenul lor, dincolo de linia imaginara
a balonului, daca un jucator nu este retras dupa linie si incearca sa
impiedice jocul echipei care ataca, atunci se acorda lovitura de peseapsa la
locul infractiunii. Totusi un jucator retras dupa linia balonului, poate
intercepta o pasa proasta a adversarului.

Bucureşti, 2001
2012
2002
xxx - World Rugby House, Legile Jocului de Rugby, 8-10 Pembroke
Street Lower, Dublin 2, Ireland. 2020, pg 11-19.
xxx - Federatia Romana de Rugby - Manualul antrenorului de rugby 7.
INDEX TERMINOLOGIC
ABILITATE MOTRICĂ psih. Capacitate a individului de a executa cu

uşurinţă, precizie, coordonare în mod adecvat condiţiilor, o anumită
mişcare. Sensul propriu este acela de pricepere şi are la bază coordonarea
complexă neuromusculară şi funcţiile perceptiv-motorii, alături de factorii
psiho-fiziologici înnăscuţi, fiind condiţionată de exersarea în situaţii variate.
Este una din premisele de bază ale activităţilor corporale şi sportive.
ACCELERAŢIE ~ b.m. Creştere a vitezei unui corp în mişcare într-o unitate
de timp. ~ pe care o capătă o masă (un corp) este direct proporţională cu
forţa care acţionează asupra ei. Când viteza creşte, cu cantităţi egale în
timpuri egale, mişcarea este uniform accelerată (de ex.: alergarea
accelerată).
ACT MOTRIC m.b. Mişcare simplă executată în mod reflex, automat sau
voluntar, în situaţii pentru a căror rezolvare este necesară intervenţia
aparatului locomotor. ~ reflex Mişcare care are la bază reflexe înnăscute şi
reprezintă, de regulă, o reacţie rapidă de apărare faţă de un excitant nociv.
Mişcarea este involuntară şi se efectuează sub comanda neuronilor motori
medulari. ~automat Parte componentă a deprinderilor motrice.
ADDUCŢIE m.b. Mişcare de apropiere a unui membru de planul median al
corpului. Ant.: abducţie.
ADVERSAR gen. Sportiv aflat într-un raport de întrecere cu alţii, întrecere
bazată pe respectul reciproc şi pe egalitatea condiţiilor de desfăşurare.
AFARĂ DIN JOC rg. Regulă fundamentală în rugby, care interzice
participarea la joc oricărui jucător ce se află (în general) între balon şi
terenul de ţintă advers, mai ales când mingea se află la parteneri. Acest
lucru se întâmplă când balonul sau purtătorul de balon a ajuns în margine
sau în margine de ţintă, sau a atins sau depăşit linia de balon mort. Dar
pentru aceasta, el nu este sancţionat decât la momentele fixe. Si in offside.
AGLOMERARE rg. Transformare indirectă a jocului în punctele critice
caracterizate prin imobilismul relativ al balonului şi circulaţia jucătorilor. -
molurileTransformare caracterizată prin purtarea balonului într-o relaţie
de împingere 2-1, adică 2 jucători din atac şi 1 apărător (cel puţin). -
V
grămezile spontane. Transformare caracterizată de relaţia de împingere
între 2 jucători adverşi cu balonul aflat pe sol.
AGONIST m.b. Muşchi sau grupă musculară care, contractându-se,
determină efectuarea unei mişcări. Acţiunea muşchilor ~ este însoţită în
permanenţă de rezistenţa muşchilor antagonişti.
ALIMENTAŢIE A SPORTIVULUI m.b. Activitate prin care se asigură
sportivului alimentele necesare realizării cerinţelor organismului în condiţiile
practicării unei activităţi sportive de performanţă. În acest scop, se introduc
în corp substanţe de natură vegetală şi animală pentru: creşterea
numărului şi/sau a volumului celulelor din organele limitative ale efortului
specific; înlocuirea celulelor uzate (rolul plastic al alimentaţiei);
AMBIDEXTRIE gen. Abilitate pe care un sportiv o manifestă în realizarea
cu mâna dreaptă şi stângă, cu aproximativ aceeaşi eficienţă, a diferitelor
procedee tehnice. Prin extensie ~ se referă şi la folosirea cu aceeaşi
eficienţă a ambelor picioare ale jucătorului de fotbal sau rugby.
ANDURANŢA t. Calitate motorie constând din prelungirea vreme
îndelungată a unui efort de intensitate moderată, cu scopul de a obţine o
oxigenare favorabilă schimburilor, o capacitate de absorbţie şi o irigare mai
bună. ~ oferă sportivului posibilitatea de a efectua un efort cât mai mult
timp cu o stare constantă. (steady state) într-o zonă de activitate cardiacă
de 120-130-140 pulsaţii pe minut, fără a ajunge practic la o datorie de
oxigen.
APTITUDINE MOTRICĂ met., ped., psih. Însuşire a personalităţii care
condiţionează şi asigură uşurinţa învăţării şi executării actelor motorii. ~ se
exprimă în calităţi motrice ca: viteză, îndemânare, forţă, rezistenţă şi în
maniera, eficienţa şi nivelul performanţei gesturilor motorii. ~ se apreciază
prin teste motorii şi probe de control. ~ se manifestă prin capacitatea de
efort aerob şi anaerob, care este influenţată de factori ai coordonării
musculare şi factori psihologici (neurocoordonatori).
APTITUDINE PSIHOMOTRICĂ psih. Sistem de însuşiri psiho-fizice
organizate în mod original, care permite individului efectuarea cu succes a
activităţilor psiho-comportamentale motorii de fineţe, cu rezultate
superioare. ~ integrează sinergic funcţii psihice şi motorii constituite din
factori nativi, efecte ale învăţării şi reglare psihonervoasă.
APTITUDINE SPORTIVĂ met., ped., psih. Însuşire a personalităţii care stă
la baza capacităţii individului de a practica cu succes un anumit sport. ~
VI
este un aspect particular al aptitudinilor motorii şi intelectuale, necesitând
înzestrare fizică, psihică corespunzătoare solicitării specifice sportului
respectiv.
ASEZATOR Jucător care ţine balonul pe pământ pentru a-şi ajuta
coechipierul să-l şuteze la o tentativă de transformare.
BLOCARE A MINGII I. j.s. Acţiune de oprire a mingii aflată pe o traiectorie
în direcţia porţii sau terenului de ţintă.
BALON MORT Balonul este în afara jocului. Aceasta se întâmplă când
balonul a ieşit în afara suprafeţei de joc şi a rămas acolo, sau când arbitrul
a fluierat pentru a indica o întrerupere, sau când a fost executată o
transformare.
CARTONAS GALBEN Un cartonaş de culoare galbenă arătat unui jucător
care a fost avertizat şieliminat temporar pentru 10 minute timp de joc.
CARTONAS ROSU Un cartonaş de culoare roşie arătat unui jucător care a
fost eliminat definitiv pentru încălcarea regulamentului.
CAPITAN Jucător nominalizat de către echipă. Numai căpitanul are
permisiunea să consulte arbitrul în timpul jocului şi este singurul
responsabil pentru alegerea opţiunilor care decurg din deciziile arbitrului.
CENTRU rg. Jucător component al compartimentului de treisferturi,
poziţionat între mijlocaşi şi aripi, specializat în jocul deschis. Primul centru
este interior, iar cel de al doilea este exterior
CIRCULAŢIE DE JUCĂTORI j.s. Totalitate a deplasărilor efectuate de
jucători într-o fază de atac sau de apărare, desfăşurate, de regulă, în scop
tactic şi în mod organizat, în baza unor principii de coordonare a
acţiunilor, dinainte stabilite.
CIRCULAŢIE DE MINGE j.s. Drum parcurs de minge în cadrul acţiunilor de
joc (pase, preluări, conduceri de minge etc.) efectuate într-o fază de atac,
până la preluarea mingii de către adversar (prin intercepţie sau primirea
unui punct).
CIRCULAŢIE TACTICĂ j.s. Succesiune de acţiuni individuale şi combinaţii
tactice de atac desfăşurate organizat, conform unor reguli de coordonare a
circulaţiei mingii şi a jucătorilor, prestabilite prin planul tactic, în scopul
creării situaţiilor favorabile de a finaliza.
COECHIPIER j.s. Jucător aparţinând unei echipe sportive considerat în
raport cu ceilalţi componenţi ai acesteia.
COMBATIVITATE psih. Caracteristică a comportamentului
VII
sportiv care se manifestă în tendinţa spre luptă deschisă, dorinţa de a duce
întrecerea la bun sfârşit cu curaj, perseverenţă, dârzenie etc. în limitele
regulamentului şi ale normelor etice.
CONCEPŢIE DE JOC j.s. Mod de aplicare a tacticii de către o echipă
(particularităţile sau caracteristicile
manifestate de o echipă în aplicarea tacticii proprii). ~ trebuie să fie privită
într-o continuă evoluţie. Ea se modifică periodic în funcţie de noutăţile
tehnico-tactice care apar la cele mai bune echipe şi devin model pentru
celelalte.
CONCEPŢIE TACTICĂ j.s. Ansamblu de măsuri privind organizarea jocului
în raport de valoarea şi posibilităţile adversarului, de miza întâlnirii, de
teren, de condiţiile atmosferice (ploaie, vânt, zăpadă, temperatură excesivă
etc.). ~ stă la baza pregătirii obişnuite a meciurilor de campionat şi este
oarecum sinonimă cu aceea de tactică specială.
CONTACT CORPORAL . rg. Situaţie specifică jocului prin care jucătorul
posesor caută să anihileze acţiunea unui apărător, în scopul creării atacului
supranumeric. -~ la minge Situaţie în care se produce o oprire a
purtătorului de balon, în scopul reducerii posibilităţilor de transmitere a
acestuia.
CONTINUITATE A JOCULUI rg. Principiu fundamental al jocului de rugby
definit (exprimat) de posibilitatea echipei de a-şi susţine atacul în mişcări
generale ale jucătorilor timp cât mai îndelungat prin acţiunea sincronizată a
cuplurilor de jucători, a liniilor şi compartimentelor.
CONTRAATAC j.s. Formă de organizare şi de desfăşurare a atacului în
care jucătorii, utilizând un număr redus de pase, se îndreaptă în cea mai
mare viteză spre poarta sau coşul adversarului şi încearcă să înscrie
puncte înainte ca apărarea, aflată de cele mai multe ori în inferioritate
numerică, să se fi organizat.
CONTRACŢIE MUSCULARA m.b. Proprietate fundamentală a muşchiului
constând din creşterea tensiunii sale interne datorită acţiunii unui excitant
adecvat.Tensiunea internă astfel produsă se transmite asupra punctelor de
inserţie ale muşchiului şi, în funcţie de condiţiile biomecanice momentane,
determină apropierea, depărtarea sau rămânerea nemişcată a acestora -~
statică sau izometrică Tip de contracţie în care capetele de inserţie ale
muşchiului contractat nu se deplasează (lungimea muşchiului rămâne
nemodificată). Forţa dezvoltată de muşchi fiind mai mică decât rezistenţa
VIII
opusă de obiectul fix asupra căruia acţionează. ~ are o largă aplicaţie în
antrenamentul sportiv pentru că determină creşteri mai mari şi mai rapide
ale forţei cu cheltuială mai mică de timp şi de energie decât celelalte tipuri
de contracţie musculară (v. contracţie musculară, antrenament izometric).
CONTUR AL GRĂMEZII rg. Linie imaginară care uneşte picioarele
exterioare ale tuturor participanţilor la grămada ordonată.
CULEGERE A BALONULUI rg. Gest prin care un jucător în alergare ridică
balonul ce se rostogoleşte sau stă nemişcat pe sol. Sin.: ramasaj.
CULOAR. rg. Spaţiu determinat de cele două linii I în cazul contactului la
grămada ordonată, înăuntrul căruia se introduce regulamentar balonul,
astfel încât lupta grămezilor pentru câştigarea lui să se desfăşoare în
condiţii cinstite. Sin.: tunel.
DEMITUR rg. Procedeu tehnic folosit de jucătorul purtător de balon,
constând din întoarcerea corpului la180° faţă de direcţia de atac, cu scopul
protejării lui în momentul contactului cu apărătorul.
DEPĂŞIRE I. j.s. Acţiune tactică individuală prin care atacantul posesor al
mingii se eliberează de marcajul apărătorului direct, în scopul realizării unei
sarcini ofensive, fără a pierde controlul mingii.
DINCOLO, IN AFARA UNEI POZITII Cu ambele picioare, exceptând cazul
în care contextul nu o permite
DISPOZITIV DE JOC j.s. Mod specific de dispunere pe teren a jucătorilor
unei echipe, repartizaţi (organizaţi) pe posturi şi compartimente (linii), în
funcţie de sistemele de atac şi apărare adoptate şi de tactica specială a
echipei respective.
DOMINARE j.s. Situaţie în care o echipă îşi manifestă superioritatea în joc
faţă de adversar. După modul în care se concretizează în joc poate fi de
două feluri. - ~ teritorială Situaţie de superioritate caracteristică echipelor
care evoluează pe teren propriu, apare ca efect al frecvenţei mari a
acţiunilor de atac desfăşurate în jumătatea de teren a echipei în apărare. -
~ tactică Situaţie de superioritate specifică echipelor cu o bogată
experienţă competiţională, echilibrate şi bine pregătite tactic, presupune
atacuri, chiar mai puţine ca număr, dar bine organizate, cu modalităţi
variate de finalizare
DROP rg. Procedeu tehnic în care se loveşte balonul cu piciorul în
momentul în care acesta ia contact cu terenul.
IX
DRIBLING rg. Element tehnic care permite jucătorului aflat în posesia
mingii să se deplaseze în teren fără a pierde controlul ei, indiferent de
intervenţia regulamentară adversarului. ~constă dintr-o serie de impulsuri
consecutive imprimate mingii cu mâna sau cu piciorul, în conformitate cu
regulamentul de joc. Sin.: conducere a mingii.
DURATĂ A JOCULUI rg. Perioadă regulamentară de joc care este de
80min, reprezentând 2 reprize de 40min despărţite de o pauză ce nu va
depăşi 10min. La juniori, perioadele regulamentare de joc diferă astfel:
junioriIII . 2x25min = 50min; juniori II . 2x30min = 60min; juniori I .2x35min
=70min. Pauza va fi de maxim 5min.
ECHIPA IN APARARE Echipa în a cărei jumătate de teren se joacă;
adversarii sunt echipa în atac.
ECHIPA IN ATAC Echipa care se află în terenul advers când jocul se
desfăşoară acolo.
EXECUŢIE TEHNICĂ met. Acţiune concretă de realizare a actului motor,
specifică elementelor şi procedeelor tehnice prevăzute de regulamentele
de concurs.
FINALIZARE j.s. Acţiune decisivă din faza atacului,care se încheie cu
marcarea punctului sau golului.
FLANKER Jucători înaintaşi care de obicei poartă numerele 6 şi 7.
FORŢĂ m.b. Calitate motrică prin care se poate schimba inerţia de repaus
sau de mişcare a unor segmente ale corpului sau a acestuia în întregime.
Baza anatomo-fiziologică a ~ este reprezentată de structura şi funcţia
sistemului neuromuscular. Nivelul forţei depinde de numărul şi suprafaţa de
secţiune a fibrelor musculare contractate simultan. Se măsoară în newtoni.
- ~ explozivă, ~ viteză sau detentă Calitate motrică produsă în unitatea de
timp care depinde de suprafaţa de secţiune a masei musculare şi care
poate fi rapid contractată. Reprezintă factorul limitativ al performanţei în
ramurile şi probele sportive care necesită produceri de ~ sub formă de
impuls. Se măsoară în watti. Sin.: putere (din fizică). ~ este considerată
una din calităţile motorii de bază, datorită contribuţiei ei indispensabile
pentru menţinerea tuturor poziţiilor corpului şi pentru executarea oricărei
mişcări.
GENUFLEXIUNE I. m.b. 1. Mişcare efectuată în articulaţia genunchiului,
prin care subiectul aflat în poziţia stând coboară coapsa, apropiind-o de
gambă. 2. Poziţie a articulaţiei genunchiului în care gamba şi coapsa sunt
X
menţinute într-un unghi mai mic de 180°.~ este utilizată în antrenamentul
sportiv pentru dezvoltarea forţei atât ca mişcare bifazică, flexie-extensie a
genunchiului, sportivul având pe umeri greutăţi suplimentare, cât şi ca
poziţie la aparatele pentru dezvoltarea forţei prin metoda izometrică. 3.
Mişcare bifazică flexie-extensie în articulaţia genunchiului, repetată în
condiţii standardizate, folosită în probele funcţionale prin care se studiază
reglarea aparatului cardio-vascular la efort.
GRĂMADĂ rg. Mijloc tactic sau formă de sancţiune, care poate avea loc
numai în câmpul de joc. Este formată din jucători ai fiecărei echipe care
aşteaptă legaţi în aşa fel încât să permită balonului să fie introdus între ei,
pe pământ. ~ nu se poate constitui la mai puţin de 5 m de linia de margine
şi linia de ţintă. Fiecare echipă trebuie să aibă 8 jucători în ~, care trebuie
să rămână legaţi până când ~ se termină. Prima linie trebuie să fie formată
permanent din 3 jucători. ~ este formată din trei linii: în linia I . 3 jucători,
dintre care 2 jucători stâlpi (pilieri) şi 1 jucător trăgător (taloner) aflaţi între
cei doi stâlpi; linia II . 2 jucători; linia III. 3 jucători (2 jucători flancheri,
poziţionaţi lateral şi 1 jucător închizător, aflat în spatele celor 2 jucători din
linia II). În sens general, ~ este o repunere în joc a balonului şi o luptă
egală pentru câştigarea balonului. - ~ ordonată Unul dintre principalele şi
frecventele momente fixe ale jocului, fază statică dictată în general de
arbitru pentru greşeli tehnice sau situaţii confuze prelungite. -~ deschisă-
spontană Punct de fixare ce ia naştere fără oprirea jocului de către arbitru,
ci spontan şi numai în câmpul de joc, în care unul sau mai mulţi jucători din
fiecare echipă sunt grupaţi în poziţie de împingere sau în picioare şi în
contact fizic, în jurul balonului aflat la pământ. -~ prăbuşită Prăbuşire
intenţionată sub acţiunea adversarului ce împinge la ~, prin cedare bruscă
şi recul, dezechilibrare, aruncare la picioarele înaintaşilor adverşi sau
rupere a legăturii obligatorii dintre parteneri, fiind o greşeală gravă şi
periculoasă, este pedepsită aspru.
GRAMADA SIMULATA O grămadă simulată este la fel ca o grămadă
normală, cu excepţia faptului că echipele nu îşi dispută posesia balonului;
echipă care are introducerea balonului trebuie să-l câştige şi nicio echipă
nu are voie să împingă.
HALTERE.ht. Aparat compus dintr-o bară cilindrică de oţel, la capetele
căreia se fixează discuri de diferite greutăţi prin două închizători. -~
olimpică Aparat cu valori standard omologate pentru cele trei componente:
XI
bara are o greutate de 20 kg, o lungime de 2,200 m, un diametru de 28 mm
pentru bărbaţi şi 25 mm pentru femei; discurile au diametrul de 45 cm şi
greutăţi gradate diferenţiate constant prin culorile cauciucului care le
mulează . roşu pentru discul de 25 kg, bleu pentru cel de 20 kg, albastru
pentru cel de 15 kg, verde pentru cel de 10 kg, alb pentru cel de 5 kg, iar
cele de 2,5 kg, 1,25 kg, 0,50 kg, 0,25 kg sunt cromate; închizătorile au
fiecare 2,5 kg, având rolul de a fixa discurile pe bară.
HIPERTROFIE m.b. Rezultat al procesului de adaptare la solicitări
îndelung repetate, caracterizat prin creşterea masei celulelor organului în
cauză. ~ este un proces evolutiv, care în prima fază se menţine în limite
fiziologice şi determină mărirea capacităţii funcţionale a organului
hipertrofiat. Prin suprasolicitare îndelungată, se poate ajunge la hipertrofii
patologice. Antrenamentul pentru dezvoltarea forţei produce hipertrofia
masivă a musculaturii scheletice, iar cel pentru dezvoltarea rezistenţei,
hipertrofia moderată a miocardului. (Creşterea importantă a volumului inimii
se realizează predominant prin mărirea volumului cavităţilor şi nu a
pereţilor inimii.)
INTERCALARE rg. Acţiune tactică de introducere a jucătorilor în perdeaua
ofensivă/defensivă în vederea creării / anihilării supranumericului.
ÎNAINTE ŞI PASĂ ÎNAINTE rg. Greşeală neintenţionată constând în
proiecţia balonului spre linia de balon .mort. adversă, după ce un jucător a
pierdut posesia sau un jucător l-a propulsat sau l-a lovit cu mâna ori cu
braţul, când balonul ia contact cu solul sau cu un alt jucător, după ce a
atins braţul sau mâna unui jucător, înainte de a fi recuperat
ÎNCERCARE rg. Una dintre cele trei acţiuni prin care se înscriu punctele
într-o partidă de rugby, constând din depunerea sau din reţinerea pe sol a
balonului,efectuată cu ajutorul mâinilor, în suprafaţa de ţintă a terenului
advers (înapoia liniei buturilor). ~ reuşită este echivalentă cu 5 puncte,
oferind în plus avantajul de a beneficia de o lovitură de picior suplimentară,
de transformare, executată cu balonul aşezat
perpendicular pe locul de marcare. Sin.: eseu.
ÎNCRUCIŞARE I. j.s. Combinaţie tactică prin care un atacant circulă în
sens contrar pe lângă un coechipier aflat în deplasare sau în poziţie statică,
cu scopul de a se demarca de apărătorul direct prin atragerea acestuia în
blocajul, fie al atacantului încrucişat, fie al apărătorului acestuia. ~ in
baschet şi în handbal este simplă, dublă şi succesivă.
XII
ÎNDEMÂNARE gen. Capacitate de bună coordonare neuro-musculară,
constând din posibilitatea efectuării unor mişcări complexe pe traiectorii
voluntar prestabilite. Sin.: precizie, adresă, coordonare.
JUCAT Balonul este jucat atunci când este atins de un jucător.
JUCATORI INAINTASI reprezentaţi de stâlpul de pe partea deschisă,
trăgător şi stâlpul de pe partea închisă. Aceşti jucători poartă de obicei
numerele 1, 2 şi 3.
JUCĂTOR MIJLOCAŞ rg. Jucător specializat în efectuarea acţiunilor de
legătură dintre compartimentul înaintare şi, respectiv, linia de trei sferturi: ~
la grămadă şi ~ de deschidere. -~ de margine Jucător, relativ specializat,
participant, cu prioritate, la acţiunile desfăşurate după o repunere a
balonului în joc din afara liniei de margine a terenului. -~ participant Jucător
care participă efectiv la câştigarea sau la posesia balonului la fazele statice
sau la aglomerări. -~ neparticipant Jucător care va continua jocul în
ofensivă sau în defensivă după momentele statice sau aglomerări.
LEGARE Prinderea fermă a corpului unui alt jucător, de la umeri la şolduri,
cu tot braţul, de la
mână la umăr.
LINIA DE OFFSIDE O linie imaginară pe lăţimea terenului de la o linie de
margine la alta, paralelă cu
liniile de ţintă, poziţia ei variind în funcţie de prevederile Legilor.
Margine şi aliniament. O linie imaginară perpendiculară pe linia de
margine în locul unde balonul este repus..
LOVITURA ASEZATA Balonul este şutat după ce a fost aşezat pe pământ
în acest scop.
LOVITURA DE INCEPERE Lovitura de începere şi loviturile de reîncepere.
LOVITURA DE PEDEAPSA Lovituri de pedeapsă şi libere. O lovitură de
picior acordată echipei nevinovate după o infracţiune a adversarilor. O
lovitură de pedeapsă dictată în urma unei infracţiuni este acordată pe locul
infracţiunii, cu excepţia cazului în care o Lege precizează altfel.
LOVITURA DE PICIOR Procedeu tehnic de lovire a balonului cu orice
parte a piciorului, cu excepţia
călcâiului, de la degete până la genunchi, dar neincluzând genunchiul;
lovitura trebuie să
deplaseze balonul pe o distanţă vizibilă din mână sau de-a lungul
terenului..
XIII
LOVITURA DE PICIOR DIN ZBOR Balonul este lăsat să cadă din mână
(mâini) şi apoi este şutat
înainte să atingă pământul.
LOVITURA DE REINCEPERE DE LA LINIA DE 22 Lovitura de începere şi
loviturile de reîncepere.
LOVITURA DIN DROP Balonul este lăsat să cadă pe pământ din mână
(mâini) şi apoi este şutat în
timp ce este pe traiectorie ascendentă după prima atingere a pământului.
LOVITURA LIBERA Lovituri de pedeapsă şi libere. O lovitură de picior
acordată echipei
nevinovate după o infracţiune a adversarilor. O lovitură liberă dictată în
urma unei infracţiuni este
acordată pe locul infracţiunii, cu excepţia cazului în care o Lege precizează
altfel.
LOVITURI rg. -~ căzută Element tehnic executat prin lăsarea balonului din
mână (mâini) pe pământ şi şutarea lui după prima săritură, în timp ce se
înalţă. Sin.: drop. -~ din zbor Element tehnic executat prin lăsarea balonului
din mână (mâini) şi şutarea lui înainte să atingă pământul.-~ liberă Lovitură
de picior acordată, ca urmare a unei opriri din zbor (marc), ca urmare a
încălcării unor prevederi ale regulamentului de joc. Nu poate fi marcată o
ţintă în urma acordării unei ~ libere. Echipa nevinovată poate înlocui ~
liberă cu o grămadă ordonată,dar nici în acest caz nu se poate marca o
ţintă.~ liberă poate fi executată de orice jucător al echipei beneficiare prin
orice procedeu (aşezată, căzută sau în zbor). -~ liberă indirectă Lovitură ce
se acordă echipei nevinovate, după o oprire din zbor, după ce adversarul a
comis o infracţiune cu grad redus de periculozitate.Ea nu dă dreptul la o
tentativă de ţintă, deci nu poate aduce puncte, deşi se poate executa în
toate cele 3 procedee (aşezată, căzută sau din zbor). Se foloseşte cel mai
adesea la trimiterea balonului direct în margine, sau cum se spune, la
mână pentru un atac ulterior.-~ de picior Element tehnic executat prin
lovirea balonului cu orice parte a gambei sau a piciorului (exceptând
călcâiul) cuprinsă între genunchi şi degetul mare. Dacă ţine balonul în
mâini, jucătorul trebuie să îl elibereze, iar dacă balonul se află la pământ,
trebuie să-l deplaseze la o distanţă vizibilă. -~ de picior de deplasare a
jocului (deplace) Procedeu tehnico-tactic de trimitere a balonului spre
interiorul terenului, mai ales de pe aripile de trei sferturi ce se văd blocate
XIV
în apropierea liniei de margine, cu scopul de a fi recuperat de coechipierii
din acea zonă de teren. - ~ de picior, de urmărire (à suivre) Procedeu
tehnic constând din lovirea balonului cu piciorul (adică de la genunchi în
jos), astfel încât balonul, trecând peste sau printre adversarii apărători ce
se pregăteau să placheze, să poată fi urmărit (à suivre) şi preluat apoi fie
de cel ce l-a şutat, fie de un partener. Se dă balonului o traiectorie mai
înaltă sau mai joasă, în funcţie de poziţia în teren a adversarilor. Se
execută în viteză mare de deplasare. ~ de reîncepere Lovitură căzută
acordată echipei în apărare, executată din orice punct de pe/sau dinapoia
liniei de 22 m (altfel arbitrul va ordona repetarea loviturii). Balonul trebuie
să depăşească linia de 22 m, altfel echipa adversă poate cere repetarea ei
sau o grămadă în centrul liniei de 22 m. Dacă balonul depăşeşte linia de 22
m, dar este deviat înapoi de vânt, jocul va continua.
MACROCICLU gen. Structură a planificării antrenamentului sportiv pe
perioade mai mari de timp (1-4ani). Noţiunea este folosită de autorii ruşi,
începând cu anii ‘60. Document de planificare care prevede obiectivele şi
valorile globale ale indicatorilor modelului de antrenament, repartizate
pentru fiecare an al intervalului de patru ani dintre două JO. Sin.: plan de
perspectivă şi plan curent anual.
MARC. rg. Oprire a balonului în zbor. În cazul unei lovituri de picior
executată de echipa în atac, se poate efectua o oprire din zbor de către
echipa de apărare. Arbitrul va opri jocul şi va acorda o lovitură liberă
indirectă ce va fi executată de către jucătorul care a realizat oprirea din
zbor. Singura condiţie ca oprirea din zbor să fie validată constă în strigarea
cuvântului ~ în timpul efectuării acesteia
MARCAJ I. j.s. Acţiune tactică individuală întreprinsă regulamentar de un
jucător în apărare, cu scopul de a împiedica adversarul să îşi desfăşoare
acţiunile în mod favorabil. -~ strict Acţiune caracteristică apărării om la om,
care presupune o apropiere între jucătorul care face marcajul şi cel marcat,
precum şi plasarea adversarului între minge şi apărător. Se recomandă
atunci când adversarul direct este lipsit de viteză şi de tehnică necesară
depăşirii apărătorului.
MARGINE rg. Mod în care se aşază cele două şiruri de jucători pentru
repunerea balonului în joc, după ce acesta a părăsit suprafaţa de joc în
lateral. Distanţa între şiruri este de 1 m. Primul jucător se aşază la 5 m de
tuşă, iar ultimul la maxim 15 m. Echipa care repune stabileşte numărul
XV
maxim de jucători aparţinând fiecărei echipe care pot participa la
aliniament. -~ completă Formaţie alcătuită, din 7 jucători şi 1 repunător. -~
redusă Formaţie scurtă alcătuită din 4 sau 6 jucători plus 1 repunător. Este
o fază statică de reluare a jocului. Sin.:aliniament la margine.
MASA MUSCULARA m.b. Cantitate de ţesut muscular din segmentele
corporale sau din întreg corpul. Se măsoară în kg/viu şi nu poate fi stabilită
cu exactitate, deoarece toate părţile componente ale corpului, inclusiv
muşchii, conţin şi alte ţesuturi pe lângă cel muscular. În practică, ~ se
apreciază indirect, calculându-se partea ce revine ţesutului gras din
greutatea corpului. Dezvoltarea ~ constituie un obiectiv al antrenamentului
sportiv cu atât mai important cu cât forţa are un rol mai mare în obţinerea
performanţelor.
METODĂ I. gen. Mod sistematic de cercetare, de cunoaştere şi de
transformare a realităţii obiective. II. met. ~ de cercetare Ansamblu de
procedee, ipoteze folosite în investigarea fenomenelor şi a analizelor
efectelor, a mijloacelor şi a rezultatelor din domeniul activităţilor de
educaţie fizică şi sport. ~constituie o parte a ştiinţei domeniului prin care se
descoperă relaţii, aspecte, caracteristici şi problematici noi şi esenţiale ale
realităţilor pe care le studiază. Principalele ~ ale educaţiei fizice şi sportului
sunt: observaţia, experimentul, ancheta, metoda istorică, axiomatică,
cibernetica, statistica etc.
MIJLOCAŞ rg. -~ la grămadă şi -~ de deschidere Jucători specializaţi în
efectuarea acţiunilor de legătură dintre compartimentul înaintare şi linia de
trei sferturi.
MINGE j.s. -~ de arbitru Moment care marchează aruncarea prin care se
reia jocul în caz de întrerupere nedeterminată de vreo încălcare a
prevederilor regulamentului, în situaţia în care mingea nu se găseşte în
posesia vreunei echipe în momentul întreruperii. -~ în afară de joc Fază a
jocului în care mingea depăşeşte limitele terenului şi în care nu se pot
întreprinde acţiuni tehnico-tactice. -~ în joc Situaţie de joc în care se pot
întreprinde acţiuni tehnico-tactice de atac şi de apărare. -~ moartă Situaţie
în timpul jocului, decisă şi declarată de arbitru, în care mingea nu mai
poate fi jucată, partida continuând după repunerea mingii în joc în
conformitate cu regulile acestuia.
MODEL DE PREGĂTIRE met. Sistem simplificat sau ansamblu al
indicatorilor şi al parametrilor care urmează a fi realizaţi în antrenament şi
XVI
în activităţile corelate lui (alimentaţie, refacere, regim de viaţă) şi care este
stabilit în raport de exigenţele modelului de concurs, cu frecvenţa şi cu
importanţa competiţiilor interne şi internaţionale. ~stabileşte concret
nivelurile optime ale parametrilor săi cantitativi (numărul de ore, de lecţii, de
zile şi de cicluri săptămânale de antrenament, cantitatea mijloacelor
exprimate în numărul lor, al repetărilor acestora, distanţele parcurse etc.,
numărul zilelor de repaus, de concurs etc.) şi calitativi (profilurile şi
ponderea mijloacelor în toate verigile sistemului pedagogic al
antrenamentului.
MODELAREA ANTRENAMENTULUI met. Metodă cibernetică de
cercetare a fenomenelor din natură, societate şi gândire, care prin
aplicarea în domeniul educaţiei fizice şi sportului a căpătat valoare de
principiu şi de metodă. ~vizează atât latura lui substanţială (sistemul de
organizare a procesului instructiv-educativ), cea energetică (volumul,
intensitatea şi complexitatea efortului), cât şi latura informaţională
(circulaţia mesajelor în cadrul procesului de instruire).
MOL rg. Punct de fixare care poate avea loc numai în câmpul de joc,
caracterizat prin purtarea balonului într-o relaţie de împingere 2-1 (adică 2
jucători în atac şi 1, cel puţin, în apărare). otalitate a procedeelor şi a
manevrelor (cu sau fără minge) care au ca scop apropierea jucătorilor unei
echipe de poarta (buturile) adversa, cu tentativa de a înscrie un gol sau
a realiza o încercare (cuvânt de origine franceză). În exprimarea curentă,
termenul de ~ este folosit deseori ca sinonim al noţiunii de atac.
Substituirea celor două cuvinte apare, totuşi, ca nepotrivită, atunci când
este vorba de terminologia tehnică proprie fiecărui joc sportiv. Aşa, de
exemplu, nu se poate spune ~ în forţă, poziţională sau supranu- merică în
loc de atac în forţă, poziţional sau supranumeric. Sensul noţiunii de ~
este general şi mai cuprinzător, în timp ce noţiunea de atac are un sens
mai limitat şi cu acţiune imediată.
OFSAID .rg. Eroare produsă atunci când un coechipier depăşeşte fără
gramada ordonată Situaţie care începe în momentul când balonul

este introdus în conturul grămezii şi se termină când balonul părăseşte
acest contur
OPT . j.s. Circulaţie tactică folosită în faza de pregătire a atacului, la care
participă trei sau mai mulţi jucători şi în care drumul descris de fiecare
XVII
dintre aceştia este asemănător cu cifra 8
OPRIRE rg. ~ din zbor Acţiune a unui jucător care, aflându-se înapoia
propriei linii de 22 sau în propriul teren de ţintă, prinde ireproşabil
balonul provenit direct din lovitura de picior a adversarului (alta decât o
lovitură de începere) şi în acelaşi timp strigă —marc. O ~ din zbor
poate fi obţinută chiar dacă balonul, în traiectoria sa, atinge un stâlp de
ţintă sau bara transversală. Se acordă o lovitură liberă care trebuie
executată de către jucătorul care a efectuat oprirea. Sin.: marc.
ORTOSTATISM m.b. Poziţie verticală a corpului uman, în care acesta
se sprijină în mod egal pe ambele picioare. Posibilitatea de menţinere a
acestei poziţii se dobândeşte treptat, după naştere, în primii doi ani de
viaţă. ~ a determinat importante modificări ale formei, ale structurii şi ale
funcţiilor corpului specifice speciei umane (curburile coloanei vertebrale,
caracteristicile toracelui şi ale bazinului, ale membrelor superioare şi
inferioare, ale motricităţii etc.). Trecerea din clinostatism în ~ impune
intrarea în acţiune a mecanismului de reglare a funcţiilor influenţate de
noile condiţii.
PACHET rg. Grupare în scop tactic a celor 8 jucatori înaintaşi care
acţionează omogen, legat mai ales în gramada ordonată.
PARTE DE JOC rg. Suprafaţă de joc, care în jocul de rugby are două
părţi: închisă şi deschisă. Partea închisă reprezintă suprafaţa de teren
mai îngustă în raport cu locul de desfăşurare a fazei statice sau a
aglomerării, iar partea deschisă suprafaţa de teren mai lată.
PASA rg. Principal procedeu tehnic ofensiv în rugby. Se poate executa
atât cu mâna (numai înapoi), cât şi cu piciorul (şi înapoi şi înainte, dar
numai unui partener pornit din urma celui ce a şutat). Constituie
modalitatea principală de colaborare între parteneri şi procedeul de bază în
realizarea construcţiilor ofensive. Variantele pasei cu mâna sunt: ~ pe loc,
~ din plonjon, ~ din alergare; variantele pasei cu piciorul: lovitura de picior
de urmărit (suivre), de deplasare a jocului (replace) şi pe jos. Nivelul
execuţiilor acestui procedeu dă măsura valorică a unei echipe şi îi asigură
premisele tehnice ale desfăşurării unui joc spectaculos şi eficace. ♦~
înainte Trimitere a balonului de către purtătorul de balon spre un partener
aflat mai aproape de terenul de ţintă advers decât acesta.
PAUZA j.s., lp. Interval de timp care separă reprizele întrecerii, acordat
sportivilor pentru odihnă. La rugby, ~ nu este mai mare de 10', timp în care
XVIII
echipele şi arbitrii rămân pe teren. Nimeni nu poate pătrunde pe teren în
afară de medicul echipelor şi numai cu aprobarea arbitrului.
PĂTRUNDERE j.s. Acţiune tactică individuală prin care atacantul fără
minge se eliberează de apărător şi se îndreaptă în viteză spre terenul
advers, pentru a primi mingea şi a înscrie puncte
PEEL-OFF rg. Circulaţie a jucătorilor participanţi în aliniamentul marginii.
PENALIZARE j.s. Sancţiune dictată de arbitru împotriva sportivului sau
a echipei care comite abateri de la regulamentele de concurs.
PERCUŢIE rg. Procedeu tehnic ce constă în contactul premeditat şi
pregătit al purtătorului de balon cu un apărător din faţa sa, care-i barează
astfel drumul spre terenul de ţintă advers. Se execută în cazurile când pasa
cu mâna sau cu piciorul nu este posibilă (din lipsă de parteneri) sau a
devenit tardivă şi nefavorabilă. ~ are ca scop aglomerarea şi fixarea
adversarilor spre a-i împiedica să-şi exercite acţiunea lor defensivă
asupra liniilor dinapoi. Se execută cu umărul şi cu braţul fără balon, urmând
un gest de îndepartare a apărătorului din contactul cu apărătorii.
PERDEA rg. Nivel organizatoric în cadrul mişcării generale a jucătorilor. ~
sunt ofensive şi defensive
PLACAJ rg. Element tehnico-tactic specific jocului de rugby, care constă în
oprirea jucătorului purtător de balon, ce înaintează spre terenul de ţintă,
prin apucarea printr-un gest elementar de oricare parte a corpului (în afară
de gât şi de cap). Corect şi eficace placajul se execută cu partea
superioară a corpului (trunchiul, umerii, braţele) celui ce plachează,
asupra părţii inferioare (abdomen, centură pelviana, picioare) a celui
placat. Scopul este, pe lângă oprirea adversarului din cursa sa,
împiedicarea pasei sau a şutului care ar urma (neutralizarea balonului).
Variantele placajului sunt: placajul din faţă, din spate şi din lateral.
PLASAMENT j.s. Acţiune tactică individuală care constă din situarea cât
mai raţională a unui jucător în teren, pentru a favoriza întreprinderea
unei acţiuni eficace în atac sau în apărare.
PLATFORMA rg. Sistem de legare a jucătorilor la aglomerări (regrupări).
POST j.s. Funcţie cu sarcini tactice speciale repartizată fiecărui jucător în
dispozitivul de atac şi de apărare al echipei.
POTENŢIAL MOTRIC m.b.Totalitate a mişcărilor care pot fi executate de
un individ. ~ depinde de capacitatea funcţională înnascută a sistemului
nervos central şi de condiţiile de viaţă ale fiecărui subiect.
XIX
POWER-TRAINING ht. Metodă de dezvoltare a calităţilor fizice pentru
dezvoltarea forţei în regim de viteză.
POZIŢIE I.gen. Stare de echilibru a corpului omenesc, caracterizată prin
diferite relaţii între părţile şi segmentele sale, bazată totdeauna pe
echilibrul dintre forţele interne şi externe. II.rg. ~ fundamentală Postura
specifică prin care jucătorul de rugby îşi optimizează faza de start a
oricărei acţiuni motrice. Această postură este caracteristică acţiunilor de
atac şi acţiunilor de apărare.
PREGATIRE FIZICĂ met. 1. Nivel al dezvoltării posibilităţilor fizice şi
motorii ale individului atins în procesul repetării sistematice a exerciţiului
fizic.2. Componentă a antrenamentului sportiv, constând din dezvoltarea
calităţilor motorii, a indicilor morfofuncţionali ai organismului şi a stăpânirii
unui sistem larg şi variat de deprinderi şi de priceperi motorii. În
multilaterală Proces orientat spre asigurarea unei baze largi, multilaterale a

indicilor morfofuncţionali, a calităţilor motorii, a priceperilor şi a deprinderilor
de mişcare, care asigură premisele ~ specifice şi ale pregătirii tehnice,
indicilor morfofuncţionali ai organismului şi a calităţilor motorii în

concordanţă cu caracteristicile efortului specific fiecărei ramuri sau
probe sportive şi cu cerinţele performanţei sportive.
PREGATIRE TACTICĂ met. 1. Componentă a antrenamentului sportiv
care desemnează procesul formării priceperilor, privind modalităţile cele
mai eficiente de pregătire şi de desfăşurare a acţiunilor de atac şi de
apărare specifice anumitor probe şi ramuri
sportive, în concordanţă cu anumite concepţii tactice. 2. Tehnică în condiţii
de întrecere.
PREGATIRE TEHNICĂ met. Componentă a antrenamentului sportiv care
indică procesul orientat spre însuşirea şi perfecţionarea până la virtuozitate
a totalităţii elementelor şi procedeelor tehnice care asigură posibilitatea
practicării unei probe sau a unei ramuri sportive, în concordanţă cu
prevederile regulamentului
PRINDERE A BALONULUI ÎN ZBOR rg. Procedeu folosit mai ales
în jocul fundaşului care constă în prinderea balonului venit direct de la
adversar, cel mai adesea dintr-o lovitură de picior de urmărit sau care
vizează trimiterea balonului în margine. Se execută prin amortizarea
XX
căderii balonului, apoi aducerea lui la piept şi acoperirea cu braţele.
Procedeu deosebit de important pentru obţinerea baloanelor necesare
declanşării contraatacului.
PRINDERE A MINGII j.s. Element tehnic prin care jucătorul intră în posesia
mingii transmise de un co-echipier sau interceptată de la un adversar. Se
poate face cu două mâini şi cu o mâna, de pe loc, din alergare, din săritură:
în dreptul pieptului, la piept, din lateral, deasupra capului, cu şi fără
săritură, joase, care ating pământul sau ricoşează din pământ, rostogolite,
oprirea (stoparea) cu două mâini şi reprinderea lor după ce ating pământul,
prin amortizarea deasupra umărului, amortizare laterală cu o mână la piept
PRINZĂTOR rg. Jucător din compartimentul de înaintare, specializat în
prinderea balonului repus din margine.
PRIZĂ I. rg. ~ la balon Dexteritate de care dă dovadă un jucător de
rugby în prinderea, pasarea, purtarea, culegerea sau culcarea balonului.
PROCEDEU TEHNIC j.s.Acţiune motrică concretă prin care elementele
tehnice se valorifică în joc. Teoretic şi practic, un element tehnic poate fi
realizat printr-un număr mai mare de procedee tehnice. Finalitatea
acestora, în general, este aproximativ aceeaşi, diferă doar situaţiile de joc
şi detaliile biomecanice care îşi pun amprenta asupra învăţării ~. Prin
urmare, ~ constituie obiectul învăţării şi al perfecţionării în jocurile sportive.
PROTEJ rg. Act regulamentar de joc prin care unul sau mai mulţi parteneri
îl sprijină şi îl apără pe posesorul de balon, fie susţinându-l, în timp ce
acesta este încă în aer (margine), pentru a nu fi doborât de adversar, fie
ataşându-se lui, în câmpul de joc, pentru a nu îl lăsa izolat în mijlocul lor (la
moluri), dar nu interpunându-se între el şi adversar, ci alăturându-se lui, în
general, înapoia balonului (susţinere).
PUNCT I
maximă (echilibrarea raportului între conservarea posesiei şi contestarea
imobilismul relativ al balonului şi al circulaţiei jucătorilor ce vizează

conservarea sau câştigarea posesiei balonului. Sunt reprezentate de
grămada spontană şi de mol.
PURTARE A BALONULUI rg. Element tehnic de ţinere (purtare) a
balonului în alergare, care se poateexecuta cu o mână sau simultan cu
ambele mâini (când urmează să se efectueze o pasă).
PUTERE gen., m.b. Cantitate de energie mecanică dezvoltată în unitatea
XXI
de timp. în locomoţia umană, ~ este dezvoltată de muşchi prin
transformarea energiei chimice în energie mecanică. În funcţie de
participarea sau neparticiparea oxigenului la procesele complexe prin care
se eliberează energia chimică transformată apoi în energie mecanică, sunt
descrise două forme de ~.♦~aerobă Cantitate de energie mecanică
dezvoltată în unitatea de timp, pe baza transformării energiei chimice
bă
RATARE j.s. Eşec în încercarea de a realiza din poziţii favorabile un punct,
un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de
oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoţiei etc.
REBOND rg. Salt pe care îl face balonul lovind solul sau corpul unui
jucător. Dacă mingea loveşte partea de sub genunchi a piciorului unui
jucător, acesta nu mai e ~, ci lovitură de picior. Balonul poate rebonda şi
lovind braţele întinse (sau pieptul) ale unui jucător care încearcă, în acest
fel, să blocheze o lovitură de picior. Dacă în acest caz el n-a avut intenţia
să prindă balonul şi acesta, lovindu-i braţele, ia direcţia spre înainte,
faptul nu constituie greşeală tehnică şi jocul poate continua.
RECEPŢIE A BALONULUI rg. Acţiune prin care un jucător intră în
posesia balonului ca urmare a unei pase primite din partea unui partener
sau în urma unei lovituri de picior a adversarului (prinderea balonului din
zbor).
REGRUPARE I. rg. Aglomerare spontană de jucători, prin care
aceştia luptă pentru obţinerea balonului. ~ clasice sunt grămada deschisă
şi molul. Termenul se referă la revenirile jucătorilor din câmp către locul
unde cursivitatea jocului şi circulaţia balonului sunt pe punctul de a fi
întrerupte şi unde se va produce o aglomerare. Se spune că o echipă a
dominat majoritatea ~, adică a fost superioară ca promptitudine şi
eficienţă, obţinând în acest fel baloane preţioase atacului în astfel de
împrejurări de joc.
REPARTIZARE A ADVERSARULUI j.s. Indicaţie tactică specifică
sistemului de apărare om la om, prin care antrenorul precizează fiecărui
jucător al echipei sale adversarul pe care îl va supraveghea, în vederea
anihilării acţiunilor lui ofensive.
REPLIERE j.s. Acţiune tactică individuală sau colectivă, constând din
retragerea în dispozitivul de apărare a jucătorilor aflaţi în atac.
REPRIZA reg. Fiecare din părţile egale care alcătuiesc durata
XXII
integrală a unui concurs. Numărul şi durata ~ diferă de la o ramură sportivă
la alta: în rugby ¬ 2x40';
REPUNERE DIN MARGINE rg. Acţiune de reluare a jocului după ce
balonul a părăsit câmpul de joc. ~ poate fi efectuată aruncându-se mingea
în aliniamentul marginii (~ scurtă), la mijlocul aliniamentului (~ medie) şi la
ultimul jucător din aliniament (~ lungă) sau peste el. ~ se face de către
culoarului (linia de repunere) format de cele două şiruri de participanţi la

margine, ci mai într-o parte sau alta. Corect lansat, el trebuie să nu
depăşească umerii exteriori ai jucătorilor, mai ales la locul prinderii sau al
căderii. Pentru o margine strâmbă, echipa nevinovată va putea alege o
gramadă ordonată la 15 m în teren,cu schimbarea echipei ce face
repunerea.
REPUNERE A MINGII ÎN JOC j.s. Acţiune prin care se reia jocul întrerupt
de arbitru.
RETUR. j.s. A doua parte a unui sistem competiţional ciclic (toamnă-
primăvară).
REUŞITĂ rg. îndeplinire a condiţiilor prevăzute de regulament pentru
validarea de către arbitru a unei încercări, a transformării acesteia sau a
unei tentative de ţintă. De asemenea, arbitrul validează şi lovitura de picior
căzută (dropgol), executată în timpul jocului.
RUGBY rg. Joc sportiv colectiv modern (—născut în anul 1823 la colegiul
din oraşul Rugby Stantford ¬ Anglia, având ca părinte spiritual şi
inventator pe pastorul William Webb Ellis), jucat de către 15 jucători
specializaţi pe posturi, împărţiţi în două compartimente (compartimentul
înaintării, format din 3 linii: I, a II-a şi a III-a, compuse din 8 jucători şi
compartimentul de 3/4, compus din 7 jucători: 2 mijlocaşi, 2 centri, 2 aripi şi
1 fundaş). Se joacă pe un teren cu iarbă (lungimea de 100 m şi lăţimea de
75 m), cu un balon (minge) oval, pe o durată de 80' împărţită în două
reprize de 40' şi cu o pauză între ele de 10'. Jucătorii au dreptul să joace
balonul cu mâinile (să alerge cu el ţinându-l sau să-l paseze unui
coechipier) şi cu picioarele, şutându-l. Aceasta nu înseamnă că este
permis chiar totul, pentru că nişte reguli foarte precise vin să
reglementeze acest sport, făcându-l şi mai pasionant, favorizând
imaginaţia. Mijloc excelent de educaţie, de călire a voinţei, iniţiativei,
curajului şi disciplinei şi de dezvoltare a simţului moral. Joc bărbătesc, fără
XXIII
să fie dur; el constituie în multe tări, unde a fost introdus în şcoli şi în
armată, un adevărat sistem educaţional pe plan naţional. Jocul se
desfăşoară pe terenuri mari (cele de fotbal plus terenurile de ţintă) cu buturi
(stâlpi în formă de H) ,de două echipe a câte 15 jucători, cu o minge ovală,
după un regulament relativ complicat, aplicat de arbitru în spiritul jocului
şi are ca scop imediat marcarea de puncte ce se înscriu fie cu mâna
(încercare-eseu), fie cu piciorul (ţintă şi lovitură de picior cazută ¬ dropgol).
În România, rugby-ul îşi are înregistrată apariţia în anul 1913.
SCHEMĂ TACTICĂ j.s. Program de acţiuni pentru un grup de coechipieri,
folosit în situaţii tipice de atac sau de apărare, în care dispozitivul, circulaţia
mingii şi a jucătorilor sunt stereotipe
SCHIMBARE DE DIRECŢIE rg. Element tehnic folosit frecvent de
jucătorul aflat în atac, în scopul de a se demarca de apărătorul direct şi de
a acţiona nestingherit sau pentru simpla modificare a direcţiei de deplasare
în teren. ~ în rugby constă în deplasarea laterală a unui picior, brusc,
înainte ca acesta să fi atins solul.
SCHIMBARE DE LOCURI j.s. Combinaţie tactică în care doi sau mai mulţi
coechipieri circulă în atac sau în apărare, schimbându-şi locurile, pentru a-
şi crea un avantaj poziţional sau numeric faţă de adversar sau pentru a-l
deruta.
SCOR j.s. Expresie aritmetică prin care se consemnează manual sau
electronic punctele sau golurile realizate de către o echipă sau de către
un jucător în timpul şi la sfârşitul meciului în raport cu acelea ale
adversarului. ~ în rugby se socoteşte astfel: pentru o încercare ¬ 5
puncte; pentru o ţintă după încercare (transformare) ¬ 2 puncte; pentru
o ţintă obţinută prin lovitură de pedeapsă ¬ 3 puncte; pentru o ţintă obţinută
prin lovitură de picior căzută (altfel decât ca urmare a unei lovituri libere
sau în urma unei grămezi ordonate cerute în locul loviturii libere ) ¬ 3
puncte.
SEMN rg. Loc în care se acordă o lovitură liberă sau de pedeapsă.
SEMNALIZARE . j.s. Modalitate prin care arbitrul conduce întrecerea
sportivă şi ţine legătura cu ceilalţi oficiali şi jucători pe baza unor mijloace
sonore şi a unui cod de semne stabilite prin regulament.
SMULGERE rg. ~ balonului Procedeu tehnico-tactic de apărare prin care
se recuperează balonul de la adversar (purtător de balon).
STÂLP rg. Jucător component al compartimentului grămezii (linia I),
XXIV
specializat pentru a susţine acţiunea trăgătorului la grămada ordonată şi a
prinzătorului de margine
SUPERIORITATE NUMERICĂ j.s. Avantaj tactic creat temporar, în care
numărul unor coechipieri depăşeşte numărul adversarilor participanţi direct
în aceeaşi fază de joc.
SUPRAFAŢA DE JOC rg. Teren constituit din câmpul de joc şi terenurile
de ţintă. .
SUSŢINĂTOR rg. Jucător aflat înainte sau înapoi faţă de prinzător, având
sarcina să sprijine şi să protejeze acţiunile acestuia sau jucător care
sprijină asigurarea acţiunii de înaintare a purtătorului de balon.
TAMPON rg. Procedeu tehnic prin care purtătorul de balon încearcă să
împiedice sau să întârzie placajul apărătorului, care constă din întinderea
braţului liber şi apăsarea palmei pe capul sau umărul apărătorului care
plachează, când acesta a ajuns la distanţa convenabilă. Sin.: apărare de
placaj.
TEREN de rugby Suprafaţă de formă dreptunghiulară, incluzând
marcajul transversal şi marcajul longitudinal. Marcajul transversal conţine:
liniile de balon mort, liniile de ţintă, liniile de 5 m în faţa buturilor, liniile de
22 m, de 10 m şi linia de centru. ♦~ de ţintă Spaţiu cuprins între o linie de
ţintă, liniile de margine de ţintă şi linia de balon mort. El include linia de
tintă şi stâlpii ţintei, dar nu şi liniile de margine de ţintă şi linia de balon
mort.♦~ propriu Jumătate de teren a fiecărei echipe şi, în general, partea
dintre balon şi propria linie de ţintă. În mod ideal, toţi jucătorii unei formaţii
trebuie să se afle sau să revină neîntârziat înapoia balonului, în terenul
propriu, spre a putea astfel participă, în mod regulamentar şi eficient, la
fa
teren, a adversarului, în care fiecare echipă luptă să mute jocul. Termenul
se mai foloseşte spre a desemna poziţia de afară din joc a celui ce vrea să
participe la o grămadă spontană sau la un mol venind dinspre câmpul
advers, adică de dincolo de balon. În general, orice jucător aflat între balon
şi terenul de ţintă al adversarului se cheamă că se află în terenul advers şi
este susceptibil a fi sancţionat pentru afară din joc.
TRAGERE A BALONULUI rg. Procedeu tehnico-tactic de atac prin care
se câştigă sau se conservă posesia în cadrul repunerilor la grămada
ordonată. Sin.:talonare.
TRANSFORMARE DUPĂ ÎNCERCARE rg. Lovitură aşezată sau
XXV
căzută spre ţintă de pe o linie perpendiculară pe linia de ţintă, care
trece prin punctul unde s-a marcat încercarea, executată de jucătorul
echipei care a înscris, după ce s-a marcat o încercare. Pentru transformare
se acordă 2 puncte.
TRANSFORMARE A JOCULUI rg. Acţiune de joc, care poate fi prin: ~
indirectă (cu ajutorul unei aglomerări) sau ~ directă (fără aglomerare).
TRĂGĂTOR rg. Jucător component al compartimentului grămezii (linia
I) specializat pentru tragerea balonului la grămada ordonată şi aruncarea
balonului la margine. Sin.: taloner.
ŢINERE rg. ~ a balonului Păstrare neîntreruptă a balonului de către
jucătorii unei echipe în timpul desfăşurării jocului, folosind diferite acţiuni
tehnico-tactice acceptate de regulamentul competiţiei.
ŢINTĂ. rg. Marcare prin şutarea balonului în câmpul de joc, peste bara
transversală a stâlpilor adversarilor şi între stâlpii ţintei, cu ajutorul oricărei
lovituri aşezate sau căzute, cu excepţia loviturilor de începere, de
reîncepere sau a loviturii libere indirecte şi fără ca balonul să atingă
pământul sau vreun coechipier al şuterului.
ŢINUT rg. Situaţie în care se află un jucător purtător de balon care, placat
fiind, cade la pământ şi balonul, aflat încă în posesia sa, atinge solul. Ca
urmare a acestei împrejurări de joc, regulamentul pretinde că jucătorul pus
în această situaţie să elibereze imediat balonul fără să se mai preocupe de
el, să se ridice în picioare sau, dacă nu poate, să se îndepărteze
rostogolindu-se. Orice altă atitudine va fi sancţionată prompt cu o lovitură
de pedeapsă.
VOLEU rg. Mişcare prin care balonul este transmis direct şi, aşa cum
spune termenul, din zbor, fără a mai fi reţinut nici măcar o clipă. ~ este
folosit de săritorii din margine, care, în acest fel, grăbesc deschiderea
liniei de trei sferturi. Un ~ scurt, efectuat pe ultimele sau pe primele locuri în
margine, dă posibilitatea partenerilor veniţi în mişcare razantă să amorseze
un atac dincolo de închizător sau în spaţiul de 5 m (între linia de margine şi
primii jucători din aliniament)
ZECE METRI rg. Distanţa minimă la care sunt obligaţi să stea jucătorii
atunci când se execută o lovitură sau o lovitură liberă. Distanţa faţă de linia
de repunere în joc la margine ce crează o zonă interzisă accesului
neparticipanţilor la margine. Aşadar, cei 10 m reprezintă dimensiunea
fundamental interdictivă pentru regula afară din joc (ofsaid).
XXVI
ZONĂ . rg. Cele 12 zone geografice care împart terenul cu ajutorul a trei
culoare şi a patru fâşii, iar în funcţie de nivelul unde se lansează sau
continuă jocul există cinci zone tactice.
XXVII
8. Tehnici de trasmitere a balonului, de depasire a adversarilor. Procedee tehnice în S
rugby-Pasa
Pasa
• Poartă balonul cu două mâini (în degete), departe de corp, la o înălţime între piept şi
bazin.
• Priveşte ţinta. - "TÎNTA LA ÎNALTIMEA UMERILOR"
• Balansează balonul uşor lateral; vizează ţinta.
• Utilizează încheietura mâinii şi degetele pentru a elibera şi crea forţa şi viteza necesara
pasei.
Prinderea balonului pasat (în alergare)
• Creaţi o ţinta, întindeţi-vă către cel care pasează.

• Cereţi balonul când este necesar - daţi-i de înţeles purtătorului de balon ca este sprijinit.
• Priveşte balonul din palme când îl prinzi.
• Primeşte balonul cu degetele relaxate.
• Poarta balonul cu doua mâini departe de corp la o înălţime între corp şi bazin.
Culegerea balonului
• Aleargă către balon, poziţie joasa, privirea la balon.
• Culege cu mana opusa piciorului aflat lângă balon şi acoperă cu cealaltă mana.
• Adopta o adopta o poziţie puternica, cu genunchii îndoiţi, CAPUL SUS.
• Ridica balonul.
• Oferă sau pasează balonul unui jucător de suport.
Atragerea unui adversar (doi la unu)

• Purtătorul de balon aleargă spre apărător
• Unghiul de alergare este spre umărul interior al apărătorului astfel încât sa-l mutam din
poziţia în care voi pasa (ex. atacam umărul drept al adversarului Dacă vrem sa pasam în
dreapta).
• Pasează balonul jucătorului de suport imediat ce apărătorul începe sa se depărteze de
zona în care voi pasa SAU când adversarul este static şi cel ce va primi balonul este
imposibil de atins.
1
Rotire in jurul
2.1. Controlul balonului
2.1.1. Exerciţiul C.B.1 - Abilitaţi de control a balonului

Figura 3 -tehnicile de manipulare a balonului
Scop - Familiarizarea jucătorilor cu tehnicile de manipulare a balonului- Vezi figura 3
Echipament - un balon de rugby pe jucător
Strânge balonul şi stai în grid.

Executa oricare dintre exerciţiile de familiarizare după următoarea schema:
De exemplu: Rotirea în jurul trunchiului
• Roteşte balonul în jurul trunchiului

• Roteşte balonul în ambele direcţii fără a-ti atinge trunchiul.
• De câte ori poţi sa roteşti balonul în jurul trunchiului în 20 de secunde?

Rotire în jurul gatului, rotire în jurul trunchiului şi rotire în jurul picioarelor,genunchi, solduri,
bate din palme.
Arunca balonul în aer şi atinge-ti genunchii înainte de a prinde balonul. Pe măsura ce abilităţile
ţi se dezvolta, atinge-ţi genunchii, şoldurile şi bate din palme înainte să prinzi balonul.
2.1.2. Exerciţiul C B . 2 - Pasare şi prindere
Fig.4-Comunicare, pasare-prindere
Scop - Exersarea pasei după model, dezvoltarea şi îmbunătăţirea abilităţilor de| comunicare!-
Vezi figura 4
Echipament
Numărul de jucători implicaţi: minimum 10. Baloane: 4. Conuri: 4, ca şi marcaje ale colturilor.
Dimensiunea terenului: 10mxl0m.
Jucătorii stau într-un cerc şi sunt numerotaţi dela 1-10 la întâmplare. Nici un
număr consecutiv nu poate sta unul lângă celălalt.
Numărul 1 pasează numărului 2, 2 la 3, până la numărul zece care pasează numărului1.
Primul grup care termina 3 runde câştigă.
I. După fiecare prindere roteşte balonul în jurul trunchiului.

II. După fiecare prindere pasează balonul printre picioare.
III. Urmăreşte balonul şi ia locul celui care primeşte.
IV. Aleargă cu balonul către următorul număr şi îi dă o pasă scurtă, uşoară.
V. Foloseşte două baloane.
VI. Foloseşte trei baloane.
VII. Foloseşte atât de multe baloane cu cât se poate descurca grupul.
NB. Jucătorii trebuie să ceară balonul pentru a-l anunţa pe purtătorul de balon unde trebuie ei să
alerge.
2.1.3. Exerciţiul CB. 3 - Familiarizarea (obişnuirea) cu balonul.
Fig.5-Familiarizarea (obişnuirea) cu balonul
Scop - îmbunătăţirea abilităţilor tuturor jucătorilor de mânuire a

balonului!Echipament
Numărul de jucători: perechi. Baloane: 1 pe pereche. Conuri: 4, ca şi marcaje ale colţurilor.
Dimensiunea terenului: 20mx20m.-Vezi figura 5
Alergare şi pasare
După fiecare prindere - trece balonul în jurul trunchiului.
Progresia 1. Pasează balonul printre picioare din faţă spre înapoi şi roteşte în spatele unui picior.
Progresia 2. Acum celălalt picior.
Progresia 3. Acum se unesc cele trei exerciţii. De exemplu: roteşte în jurul trunchiului, în jurul
piciorului drept, în jurul piciorului stâng.
Executaţi 5 pase, apoi:
I. Primul jucător pasează balonul printre picioare. După 5 pase, partenerul va face acelaşi lucru
Scop - îmbunătăţirea abilităţii jucătorilor de mânuire a balonului!
Echipament
Numărul de jucători: 2 echipe de câte 4. Baloane: 1. Conuri: 0.
Dimensiunea terenului: 20mx20m.
Pase în cerc
Fig. 6-Pase în cerc

Folosind un singur balon, aşezaţi jucătorii în cerc la distanţa de 2m. unul de altul. Jucătorul 1
care are balonul, îl pasează în cerc, în sensul acelor de ceasornic, până când balonul ajunge
înapoi la el. Apoi repetaţi schimbând direcţia.Vezi figura 6.
I. Folosind două baloane: primul balon este pasat în cerc, în sensul acelor de ceasornic.
Apoi, antrenorul introduce al doilea balon în cerc, care va fi de asemenea pasat în sensul
acelor de ceasornic. Aşteaptă prinderea primului balon.
II. Repetă în direcţie inversă.
II.1.4. Exerciţiul C B . 4- Mânuire şi evitare
Fig7.îmbunătăţirea îndemânării în spaţii înguste şi aglomeratei
Scop - îmbunătăţirea îndemânării în spaţii înguste şi aglomeratei

Echipament
Număr de jucători: 6. Baloane: 2 pe grup. Conuri: 4 pe grup ca şi marcatoare ale colţurilor.
Dimensiunea terenului: canal de 10mx2m. -Vezi figura 7
Asezaţi un balon în faţa fiecărei jumătăţi a grupului. Jucătorul din fruntea fiecărei echipe culege
balonul, aleargă de-a lungul terenului către cealaltă parte, evitând orice contact şi aşează balonul
la un metru de primul jucător din cealaltă jumătate. Acest jucător ridică balonul şi îl returnează
celeilalte părţi.
I. Primul jucător al fiecarui grup aleargă către cealaltă grupa, culege balonul, îl pasează
următorului jucător care îl pune la rândul său pe sol, aleargă până în partea cealaltă,
culege balonul, pasează şi tot aşa.
2.1.5. Exerciţiul C B . 5 - Culegere şi pasare
Fig8.Exersarea culegerii balonului şi pasarea uşoară către jucătorul în mişcare

NB. Pasa trebuie să fie lansată în faţa jucătorului care primeşte (poziţia sa viitoare).
Scop - Exersarea culegerii balonului şi pasarea uşoară către jucătorul în mişcare
Echipament
Numărul de jucători: 6. Baloane: 1 pe grup. Conuri: 4.
Mărimea terenului: canal de 10mx5m.Vezi figura 8
Un balon este aşezat central, la jumătate, între fiecare grup. Un jucătorul din grupa A aleargă
înainte, ridică balonul şi îl pasează unui jucător din grupa B, care aleargă imediat la centru şi
pune balonul la sol. Imediat ce balonul este pus la sol, următorul jucător din grupa A aleargă şi
exerciţiul continuă.
I. Din grupa A aleargă 2 jucători, primul jucător ridica balonul şi îl pasează celui deal doilea,
care imediat culcă balonul. Doi jucători din grupa B aleargă şi repetă exerciţiul.
II.1.5. Exerciţiul C B . 6 - Mânuirea balonului într-un spaţiu aglomerat
Fig9. Mânuirea balonului într-un spaţiu aglomerat
Scop - Exersarea îndemanarii în spaţii înguste şi aglomerate cu o varietate de pase

Numărul de jucători: 4. Baloane: 1 pe grup. Conuri: 4.
Dimensiunea terenului: 20mx20m. -Vezi figura 9
Grupul care aleargă şi pasează

Împărţiţi jucătorii în grupuri de câte 4. Fiecare grup lucrează independent de ceilalţi. Alergarea
în orice direcţie a purtătorului de balon, la comanda "încercare", plasează balonul în interiorul
terenului. Jucătorul de suport aleargă către balon, desface picioarele şi ridica balonul după care
va continua avansarea. Exerciţiul continuă.Ca şi în exemplul anterior, însă cel ce ridică balonul
pasează.
Exerciţiul P.R 4 -Alergare şi pasare
Scop - Exersarea alergarii în linie dreaptă şi pasarea laterală.
Echipament
Număr de jucători: 4 grupe. Baloane: 1. Conuri: 8. Dimensiunea terenului: 10mx20m.

Grupul 1 - Purtătorul de balon aleargă către colţul B şi pasează jucătorului 2, care aleargă şi
pasează jucătorului 3, care pasează jucătorului 4. Jucătorul 4 pasează jucătorului 1 din grupul 2..-
Vezi figura 12
Grupul 2 - Purtătorul de balon aleargă către colţul C şi pasează. Exerciţiul continuă. După un
minut de alergare şi pasare jucătorii schimbă poziţiile în interiorul grupului.
I. Fiecare grup foloseşte balonul propriu şi marchează în acelaşi timp, producând circulaţia
balonului şi decizia luată de purtătorul de balon.
Nu uitati să exersaţi pasele spre stânga şi apoi spre dreapta.
Fig 10.Alergare şi pasare

Exerciţiul P.R 5 -Pase din alergare- sprint –aşezarea balonului în spaţiul delimitat
- se delimitează un spaţiu de 10/20m;
- efectivul este împărţit în grupe de 4 jucători aşezaţi pe diagonală;
- distanţa dintre jucători este de 2m;
- la celălalt capăt al terenului se marchează un spaţiu de 1/1m unde se va aşeza balonul;
- se efectuează un rând de pase între jucători, ultimul, după ce primeşte balonul, sprintează în
linie dreaptă până la spaţiul marcat şi aşează balonul;
- se cronometrează timpul de execuţie de la începutul pasării până la culcarea balonului în
spaţiul marcat;
- fiecare jucător din grupă va efectua 2 sprinturi cu aşezarea balonului;
- în cazul pierderii balonului în timpul paselor, exerciţiul se reia, mingea trebuind să ajungă la
ultimul jucător care va sprinta.
Exerciţiul P.R 6- Joc de mişcare (naveta)-Vezi fotografia 1
Se trasează pe sol, două linii paralele, la distanţă de 10 m una de cealaltă. În spatele
fiecărei linii se desenează 2 cercuri
tangente, fiecare cu diametrul de 50 cm. În
cercurile dintr-o parte se aşează câte o
minge de rugby. Subiectul se află în
cercurile din partea opusă, cu câte un picior
în fiecare cerc. La semnal, executantul
pleacă în alergare de viteză, parcurge
distanţa de 10 m, până la cercurile din
cealaltă parte, ia o minge şi o aduce într-
unul din cercurile din care tocmai a plecat.
Fotografia nr 11
Apoi, face acelaşi lucru şi cu cealaltă minge. Mingea nu se aruncă, ci se aşează uşor jos.
Cronometrul se opreşte când cea de a doua minge este aşezată corect în cerc. Rezultatul
se exprimă în secunde şi zecimi de secundă.
Exerciţiul P.R 7 - Pasa de la sol

Scop - Exersarea paselor de la sol
Echipament
Numărul de jucători: grupe de 6+. Baloane: 1. Conuri: 4.
Jucătorii sunt împărţiţi în doua grupe şi asezaţi în şir, în spatele conurilor A şi B. Jucătorul 1,
purtătorul de balon, urmat de jucătorul numărul 2, aleargă în spatele conului D.
Jucătorul 1 plasează balonul pe o linie între conurile D şi C.
Jucătorul 2, într-o singură mişcare, roteşte şi pasează balonul departe de primul jucător avansând
de la conul B; acest jucător va avea suficientă adâncime pentru a-i permite jucătorului să alerge
spre balonul distanţat.
Jucătorii se deplasează în perechi, astfel încât, imediat după ce balonul este culcat, el va fi
imediat pasat de partea cealaltă a terenului de către jucătorul de suport secund, către celălalt
grup.
Fig 12.- Pasa de la sol
I. Ca şi mai sus, dar în loc sa fie culcat balonul, jucătorul 1 se întoarce şi pasează
balonul jucătorului de suport 2, care pasează de partea cealaltă parte a terenului.
Exerciţiul P.R 8 - Trecerea de un singur apărător
Scop - îmbunătăţirea fixării unui apărător pentru a creea sau menţine un spaţiu
eficient pentru atac.
Echipament
Numărul de jucători: perechi. Baloane: 1 per pereche. Conuri: 10.
Dimensiunea terenului: 10mx50m.- Vezi figura 13
Construiţi exerciţiul după cum urmează:

Iniţial apărătorul de la B şi D stau la departare de 20m. Stimulaţi apărătorii de la A, C şi E şi
apoi A, B, C, D, E - la depărtare de 10m. Apărătorii trebuie să rămână doar pe linie (nu
înaintează, nu se duc înapoi). Jucătorii aleargă în grid în perechi utilizând tehnica "2 vs 1" pentru
a trece de singurul apărător de pe fiecare linie.
Apărătorii se pot deplasa doar lateral, nu vor avansa sau recula.
Odată ce se trece de apărători, concetrarea trebuie să fie pe următoarea pereche deatacanţi.
În etapa de învăţare permite-ţi apărătorilor să "atingă" purtătorul de balon de la nivelul pieptului
în jos cu o singura mana.
Dacă apărătorul începe sa domine exerciţiul, determinaţi-l să atingă cu ambele mâini de la
nivelul bazinului în jos.
Fig 13.Trecerea de un singur apărător

3.Transmiterea balonului. Pasarea mingii catre un coechipier. Sutul. PASAREA ŞI
RECEPŢIA S rugby
1. ExerciţiulP.R 1 - Griduri Auckland
Fig 1.Griduri Auckland
Scop - Exersarea alergării şi pasării în spaţii

aglomerateEchipament
Numărul de jucători: min 12, max 20. Baloane: 4. Conuri: 4.
Dimensiunea terenului: 10mx15m. -Vezi figura 1
Jucătorii sunt împărţiţi în 4 grupe, 1 balon pe grupă.
1
Un grup merge către fiecare colţ al terenului. Colţul A lucrează cu colţul C; B cu D. Purtătorul
de balon al fiecărui grup sprintează de-a lungul diagonalei terenului şi pasează primului jucător
din grupul opus. După ce pasează, jucătorul merge înapoi, în spatele grupului.
Jucătorul care a primit balonul aleargă înapoi pe diagonala terenului, pasând jucătorului din faţă
şi exerciţiul continuă.
I. Purtătorul de balon dă o pasă scurtă jucătorului opus.

II. Se va reduce mărimea terenului, pentru a creşte aglomerarea de jucători.
Exerciţiul P.R 2 - Progresia pasei
Fig 2.Progresia pasei
Scop - îmbunătăţirea execuţiei elementelor de bază ale pasei laterale
Echipament
Numărul de jucători: grupe de câte 4. Baloane: 1 pe grup. Conuri: 4.
Progresia 1
Jucătorii sunt pozitionati de-a lungul unei linii drepte la distanţa de un braţ. Jucătorii sunt statici,
uşor aplecaţi în faţă, cu genunchii flexaţi, simulând poziţia de alergare.
Fiecare jucător pasează balonul de-a lungul liniei către următorul jucător prin întinderea braţelor
în faţă corpului.Spaţiul dintre jucători trebuie să fie în aşa fel încât jucătorul care primeşte
balonul să îlpoată ajunge şi primi confortabil din mâinile jucătorului care pasează.
Jucătorul trebuie să înceapă şi să termine exerciţiul cu braţele întinse şi coatele uşorîndoite.
Progresia 2
Ca în exemplul anterior, însă de dată aceasta jucătorii sunt separati la 1,5m., iar balonul este
eliberat şi pasat către partenerul opus.
Progresia 3
Ca şi mai sus, dar distanţa creşte la 3m.
Este esenţial ca jucătorii să se străduiască să păstreze un ritm calm în toate mişcările când
executa aceste exerciţii.
Exerciţiul P.R 3-Pase de pe loc timp de un minut

- efectivul este împărţit în grupe de 4 jucători;
- distanţa dintre jucători este de 2m;
- se delimitează un spaţiu de 5/10m marcat cu jaloane;
- jucătorii se aşează pe diagonala spaţiului marcat, purtătorul de balon fiind cel mai avansat.
Acesta începe pasarea spre dreapta, după care se retrage la jalonul din spate. Ceilalţi jucători vor
face acelaşi lucru, ultimul, după ce primeşte balonul,
aleargă spre jalonul din faţă şi se reia pasarea în sens invers. Exerciţiul continuă timp de un
minut.Se contabilizează numărul de pase efectuate în timp de un minut.
13 Jocul de rugby-tag pentru junior- Regulamentul jocului de Srugby (Rugby Tag)
SRugby-ul este o activitate fizică rapidă fără contactat direct cu adversarul, ce se

adresează atât băieţilor, cât şi fetelor, sau echipelor mixte. Fiind o combinaţie între distracţie şi
energia dată de mişcare, Srugby–ul este acum versiunea oficiala a rugbyului pentru grupele de
şcolari.
Posesia balonului, care este foarte schimbătoare, duce la schimbarea rapidă de la atac la
apărare şi face ca acest sport să cultive şi să dezvolte practicanţilor o serie întreagă de însuşiri
motrice. Cooperarea, intregrarea şi determinarea, alături de o responsabilitate colectivă şi
individuală, sunt elementele cheie în jocul de Srugby.
CE ESTE CUREAUA TAG?

Este cureaua purtată în jurul taliei de care sunt ataşate două eşarfe din materiale viu
colorat prinse de curea prin sistemul “ARICI”. Eşarfele (TAGURILE) sunt prinse într-o parte şi
în alta (pe şolduri). Cureaua cu cele două eşarfe (TAGURI) se poartă peste tricou, care trebuie să
fie băgat în şort sau în pantalon. Echipele se deosebesc după culoarea
TAGURILOR/TRICOURILOR.
NUMĂR DE JUCĂTORI
Jocul de S Rugby sau Rugby-Tag este jucat de două echipe cu număr egal de jucători.
Pentru meciurile oficiale, o echipă nu trebuie să aibă în suprafaţa de joc mai mult de 7 jucători,
cel puţin 6 jucători, iar pentru meciurile oficiale in sala, o echipă nu trebuie să aibă în suprafaţa
de joc mai mult de 6 jucători, cel puţin 5 jucători, iar pentru antrenamente, o echipă nu trebuie să
aibă în suprafaţa de joc mai mult de 6 jucători, cel puţin 4 jucători. La meciurile oficiale, o
echipă, la începutul jocului, cuprinde 7 jucători, la care se adaugă jucătorii de rezervă 5 pentru
înlocuiri şi/sau substituiri echipele pot avea un număr total de 12 jucatorii, dintre care 5/6
rezerve ce pot fi folosite tot timpul. Jucatorii vor juca la urmatoarele categorii:
Clasele I-IV; Clasele V-VIII (cu mentiunea ca se va tine cont si de varsta normala clasei
respective si ca in echipa de pe teren, indiferent de categorie sa fie minim 2 fete); Clasele IX –
XII (cu mentiunea ca in echipa de pe teren, indiferent de categorie, sa fie inclusa minim o fata).
Schimbările pot fi făcute doar când balonul este nejucabil (cand se afla in mana arbitrului) sau la
pauză cu permisiunea arbitrului.
1
DURATA JOCULUI
Două reprize a câte 7 min.(finalele 10 min.), cu pauză de 2-3 min.
DIMENSIUNILE TERENULUI - In exterior:

Lungimea – 50 m., lăţimea – 30 m. pentru antrenament şi distracţie, dimensiunile
terenului pot varia, dar cu condiţia de a avea destul spaţiu pentru alergare.
-In interior:
In functie de sala se vor folosi marcajele terenurilor de volei si handbal acolo unde ele
exista, sau se vor folosi conuri, cu mentiunea ca nu se poate juca un meci oficial pe un teren in o
echipă nu poate să cuprindă mai puţin de 5 jucători.
ROLUL ANTRENORULUI
În timpul meciului, antrenorii (câte unul pentru fiecare echipă), pot da indicaţii stând în
spatele sau pe lateralele terenului. Antrenorii trebuie să încurajeze purtătorul de balon , care
poate controla balonul cu o mana sau cu ambele mâini să paseze coechipierului de echipa înainte
sau dupa ce de a fost smuls tagul, cu menţiunea ca pasa va fi oferita dupa smulgerea tagului intr-
un interval de 2 secunde. În pauză, el trebuie să încurajeze şi să dea indicaţii jucătorilor.
ROLUL ARBITRULUI
Rolul arbitrului de Srugby este acela de educator al tinerilor sportrivi.
Acesta trebuie sa cunoasca bine regulamentul de srugby, iar pentru a arbitra la fazele
finale trebuie sa fi arbitrat inainte cel putin doua turnee de sector. Arbitrul poate arăta cartonase
galbene sau rosii, dar niciodata pe suprafaţa de joc, o echipă, nu trebuie sa cuprindă mai puţin de
5 jucători (cand sunt 6 pe teren) sau mai putin de 4 jucatori (cand sunt 5 pe teren). In cazul
cartonasului galben, jucatorul este substituit cu o rezerva si poate intra peste 2 minute. In cazul
cartonasului rosu, jucatorul poate fi oprit sa joace, un meci sau tot turneul ( in functie de
gravitatea infractiuni), iar echipa va cuprinde 5 jucători, in acel meci. In cazul putin probabil, al
unui al doilea cartonas rosu, echipa va putea introduce un alt jucator de pe banca (se aplica
regula cartonasului galben), pentru ca numarul jucatorilor sa ramana 6X5. Arbitrul incepe meciul
cu o pasă liberă catre echipa care a castigat la tragerea la sorti-balonul. Pasa libera este folosită la
începutul meciului, după pauză şi după fiecare încercare marcată de catre o echipa si pleaca din
mana arbitrului. Ea mai poate fi efectuată şi de la marginea terenului (tuşa) atunci când balonul
părăseşte terenul, tot de catre arbitru. Arbitrul are obligatia de a controla tagurile inainte de
inceperea partidei si de a controla legitimatiile de SRugby (daca acestea exista). Daca in timpul
meciului un jucator pune piedica sau da peste mana jucatorului care vrea sa smulga tagul,
primeste la prima abatere atenţionare. La a doua abatere de acest arbitrul arată cartonas galben.
Jucatorul poate sa faca pirueta in timpul meciului, acest procedeu fiind folosit des in jocul actual
de rugby.
PASĂ LIBERĂ
Pasă liberă, de la centrul terenului, este folosită la începutul meciului, după pauză şi după
fiecare încercare marcată de catre arbitru. Ea mai poate fi efectuată şi de la marginea terenului
(tuşa) atunci când balonul părăseşte terenul, tot de catre arbitru. În caz de o neregularitate în
terenul de ţintă sau în cel 5 m. de la terenul de ţintă, lovitură liberă/lovitură de pedeapsă se
acordă celeilalte echipe la o distanta nu mai mica de 5 m. de terenul de ţintă. La o pasă liberă,
arbitrul trebuie sa incerce sa paseze tuturor jucatorilor, pentru a evita situatii in care anumiti
jucatorii nu ating balonul pe parcursul unei reprize. Din motive de siguranţă, cel care a primit
balonul, trebuie să aibă o distanţă de aproximativ 2 m. faţă de arbitrul care lansează jocul,
continuând să alerge şi să paseze mai departe. La loviturile libere/loviturile de pedeapsă,
adversarii trebuie să stea la 5 m. în spate faţă de locul unde a fost dictată lovitura. Ei nu se pot
deplasa către adversari până când mingea pasata de arbitru nu ajunge in bratele unui jucator.
Tinand cont de faptul ca actualul regulament se adreseaza si claselor III-IV, este important ca
balonul sa plece din mana arbitrului, acesta avand timp sa observe daca jucatorii au tagurii, daca
sunt asezate regulamentar, sa permita anumite schimbari, dar mai ales poate pasa tuturor
jucatorilor asigurand astfel participarea intregii echipe la joc.
ÎNCERCAREA SAU ESEUL

Scopul jocului este înscrierea a cât mai multor încercări prin culcarea balonului în terenul
de ţintă, înscriind astfel 5 puncte, dar pentru a simplifica lucrurile, putem să socotim încercarea 1
punct. Când jocul se desfăşoară pe suprafeţe tari (beton) sau terenul de ţintă este îngust, eseul
(încercarea) înseamnă doar trecerea jucătorului (cu balonul într-o mana sau in ambele mâini )
dincolo de linia din terenul de ţintă, fără să-l pună jos. Acest lucru se intampla din motive de
siguranţă, jucătorul purtător de balon, care reuşeşte încercarea, este protejat de anumiti jucatorii
care din dorinta de a impiedica eseul (încercarea) se arunca cu picioarele sau corpul inainte.
RUGBY-TAG (SRUGBY) SE JOACĂ NUMAI ÎN PICIOARE – jucatorul NU are voie sa
se arunce dupa balonul cazut la sol.
PASAREA BALONULUI
Figura 1-Pasa- regulamentară

-Înainte
Balonul poate fi pasat spre axele laterale şi înapoi prin aer, nu înmânat unui jucător (a nu
fi pus în braţele altui jucător).-Vezi figura 1
• Pasă în spate - legală
• Pasa la nivel - legală
• Pasa înainte – ilegală
Incercarea este acordată dupa ce purtatorul/purtatoarea de balon a trecut dincolo de linia
terenului de tinta. Dacă balonul este scăpat înainte de terenul de ţintă si intra in terenul de tinta si
este culcat sau luat in brate de cel care l-a scapat sau de un coechipier, se acordă lovitură liberă
celeilalte echipe. Incercarea nu este acordată.
Dacă mingea este pasată sau scăpată înainte (înainte însemnând deplasarea balonului spre linia
de ţintă a adversarului) către alt jucător, atunci se acordă o lovitură liberă împotriva echipei care
a pasat sau a scăpat balonul înainte.
Dacă mingea este smulsă din braţele purtătorului de balon care atacă, se dictează o lovitură de
pedeapsă pentru echipa care atacă. Lovitura de pedeapsa se execută din mana arbitrului.
TAG (centura)
„Tag” este atunci când una dintre cele două eşarfe ataşate de centura jucătorului cu
balon, este smulsă (luată). Numai jucătorul cu balonul trebuie atins („tag”). Jucătorul cu balonul
poate alerga schimbând adversarii, dar nu poate să îşi folosească mâinile pentru a-şi apăra eşarfa
(tag-ul). In acest caz arbitrul acorda lovitură de pedeapsă. Balonul nu poate fi smuls sau luat din
mâinile jucătorului care atacă (în acest caz arbitrul acorda lovitură de pedeapsă). Jucătorii trebuie
să aibă tot timpul meciului, ambele eşarfe ataşate. Aceste esarfe vor fi controlate la inceputul
meciului daca au dimensiunea corespunzatoare.Daca pe parcursul competitiei se constata
deteriorarea voita, schimbarea lor, micşorarea dimensiunilor sau alte modificari, se vor da
sanctiunii care pleacă de la pierderea unui meci pană la excluderea din competiţie. Dacă unui
jucător îi lipseşte o eşarfă sau amândouă, acesta este jucător „afara din joc”, el neputând să
participe la joc până nu îşi ataşează eşarfa sau eşarfele. Dacă unui jucător i se smulge esarfa fără
a avea balonul, se acordă lovitură de pedeapsă împotriva celui care face infracţiunea.
Arbitrulpoate lăsa avantaj (meciul continua pana se concretizeaza avantajul), iar în cazul în care
nu se concretizează avantajul, se revine la infracţiune.
ACŢIUNI PURTATE DE JUCĂTORUL CU BALON

Când unui jucător îi este smulsă o eşarfă sau doua, el trebuie să paseze IMEDIAT în
maxim 2 sec., alergând sau rămânând pe loc. El trebuie să încerce să paseze cât mai repede, după
smulgerea eşarfei în intervalul de 2 sec. Jucătorii care nu au 2 taguri când intră în terenul de
ţintă, nu pot marca (cu excepţia cazului în care, fără intervenţia adversarului, în timp ce se
îndreaptă spre terenul de ţintă, purtătorului de balon îi cade o esarfă). Ei trebuie să paseze.
După ce balonul este pasat partenerului, jucătorul fără eşarfă trebuie să o recupereze de la
adversar pentru a putea intra înapoi în joc. Dacă nu îşi recuperează eşarfa şi joacă în continuare
influenţând jocul, atunci echipa acestuia este penalizată cu o lovitură de pedeapsă exact în locul
unde se află jucătorul.
Dacă o eşarfă cade(se desprinde) accidental(fără aportul unui apărător) de la cureaua unui jucător
în atac sau apărare, care are sau nu are balonul, arbitrul fluieră, opreşte meciul, aşteaptă până
când jucătorul îşi pune eşarfa şi fluieră reluarea jocului cu balonul în posesia echipei care a avut
balonul în momentul opririi jocului.
ACŢIUNILE JUCĂTORULUI FĂRĂ BALON
Jucătorul care smulge eşarfa unui adversar, trebuie să se oprească ţinând eşarfa sus şi să
strige “TAG”, atunci arbitrul trebuie să strige “ PASEAZĂ”.
Odată ce balonul este păsat, jucătorul apărător trebuie să înapoieze eşarfa adversarului. El
neputând reintra în joc dacă nu face acest lucru.
Dacă jucătorul apărător aruncă eşarfa jos şi continuă să joace şi să influenţeze jocul, atunci se
acordă lovitură de pedeapsă împotriva sa.
Reguli de bază: 1- eşarfă luată → 2 – balon pasat → 3 – eşarfă înapoiată → 4 – eşarfă pusă la loc
– 5. poate juca
PASĂ ÎNAINTE
Când un jucător încearcă să prindă balonul şi îl scapă înainte, atunci se acordă lovitură
liberă echipei adverse . Balonul va fi repus în joc de către arbitru.
AFARĂ DIN JOC (OFSAID)
Fig. 2-Afară din joc(offside)
Când avem o lovitură de pedeapsă, toţi jucătorii din echipa în apărare trebuie să se
retragă spre terenul lor, dincolo de linia imaginară a balonului, dacă un jucător nu este retras
dincolo de linie şi încearcă să împiedice jocul echipei care atacă, atunci se acordă lovitură de
pedeapsă la locul infracţiunii. Totuşi un jucător retras după linia balonului, poate intercepta o
pasă proastă a adversarului. -Vezi figura 2
PRINCIPIILE JOCULUI
Avansare – Suport – Continuitate – Presiune
În atac, jucătorul trebuie să aibă balonul într-o mână sau în ambele mâini şi trebuie să
alerge mereu în faţă, înconjurat de parteneri care aşteaptă o pasă de la el. El nu poate folosi mâna
pentru a îndepărta adversarii care încearcă să-i smulgă eşarfele. In acest caz arbitrul acordă
lovitură de pedeapsă. El trebuie să caute spaţiile libere din apărare, iar dacă nu poate pătrunde în
aceste spaţii, atunci el trebuie să paseze. Nu trebuie să ia contact cu apărătorul, ci doar să-l evite,
dar dacă intră în contact intenţionat cu acesta, arbitrul trebuie să oprească jocul şi să acorde o
lovitură de pedeapsa împotriva jucătorului din atac care a provocat contactul. Jucătorul din
apărare trebuie să alerge spre purtătorul de balon pentru a micşora distanţa dintre adversar şi
linia de ţintă. Nu trebuie să existe contact fizic între jucători. Singurul contact permis este acela
când eşarfa este smulsă, orice alt contact (obstrucţionarea adversarului, smulgerea balonului,
blocarea adversarului cu braţele), este penalizat cu lovitură de pedeapsă.
JOCUL LA PĂMÂNT (la sol)

SRugby sau Rugby tag se joacă numai în picioare. Dacă balonul este scăpat, jucătorii nu
trebuie să se arunce pe balon pentru a-l recupera, cel care face acest lucru v-a fi penalizat cu
lovitură de pedeapsă. Pentru a întări acest aspect de siguranţă chiar dacă purtătorul de balon cade
la pământ fără a fi obstrucţionat de adversar, se acordă lovitură liberă echipei adverse. Dacă
balonul este pasat legal, iar apoi jucătorul cade la pământ, jocul poate continua. Dacă balonul
este pasat legal, iar balonul cade pe sol, fără a lua direcţia spre înainte şi ajunge în braţele
coechipierului, jocul poate continua. Dacă balonul pasat iese în margine, se acordă o lovitură
liberă echipei adverse pe locul pe unde balonul a părăsit terenul.
LOVITURI DE PICIOR
LA S RUGBY NU SUNT PERMISE LOVITURILE DE PICIOR
AVANTAJUL
Ca să nu oprească jocul la fiecare infracţiune, arbitrul acordă avantaj echipei adverse
dacă există o şansă să beneficieze de un avantaj din punct de vedere tactic, teritorial sau prin
marcare de încercări (eseuri).
CRONOMETRARE
In jocul de Srugby cronometrarea şi evidenţa scorului se fac de un cronometror numit de
comisia de organizare.
Sistem de punctaj, stabilirea clasamentului, modul de calificare
Se atribuie:
- 5 puncte la victorie cu bonus la diferenţă de 4 eseuri(încercări);
- 4 puncte la diferenţă mai mică de 4 eseuri(încercări);
- 2 puncte la meci egal;
In stabilirea clasamentului avem următoarele criterii:
- diferenţa dintre eseurile(încercările) marcate şi cele primite;
- numărul de eseuri(încercări) marcate şi cele primite;
- vârsta participanţilor.
- Dacă în fazele finale meciurile se termină egal vor avea loc doua reprize de 2 minute după care
dacă egalitatea persistă se joacă eseul(încercarea) de aur. Prima echipă calificată la faza
judeţeană se califică la faza pe regiune, unde de asemeni primele clasate în cele 8 regiuni se
califică la finală. Programarea meciurilor se face cu ajutorul tabelei Berger.
- Norme de formulare a contestaţiilor

- Contestaţiile se fac în scris la începutul, la pauză sau la sfârşitul meciului în termen de 10
minute(nu a competiţiei). In funcţie de tipul contestaţiei comisia de organizare a fazei respective
poate da răspuns oficialilor echipei care a depus contestaţia. Nu se pot face contestaţii asupra
brigăzii de arbitri sau a modului de arbitraj.
- Categorii de cheltuieli suportate de FRR

- Arbitraj la fazele finale şi premierea profesorilor–antrenori pentru cele opt echipe şi premierea
cu materiale a echipelor participante.
- Titluri şi premii acordate de FRR: Trofeu transmisibil pentru echipa câştigătoare, trofee pentru
cel mai tehnic jucător, cel mai tânar participant, cea mai tehnică fată participantă la finală şi
antrenorul competiţiei.

Rugby

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rugby

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Caiet de Studiu Individual

1 NOTIUNI GENERALE IN JOCUL DE RUGBY SI RUGBY IN 7

2 TEHNICI FOLOSITE IN TRANSMITEREA BALONULUI

3 TEHNICI IN JOCUL DE RUGBY

4 JOCUL IN MOMENTELE FIXE – GRAMADA ORDONATA,

5 TACTICA IN JOCUL DE RUGBY - NOTIUNI PARTICULARE DE

6 JOCUL DE RUGBY PE TEREN REDUS PENTRU JUNIORI

7 JOCUL DE RUGBY IN 7, TENICA SI TACTICA.

Te felicit pentru parcursul tau academic, îți doresc succes și

platforma E-learning sau prin e-mail, la adresa gymcta@yahoo.com

Nu uitați că pe prima pagină a lucrării trebuie să se regăsească

Spor la învăţat şi succes!

Unitate de învăţare Nr. 1

NOTIUNI GENERALE IN JOCUL DE RUGBY SI RUGBY IN 7

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 . Educarea capacităţii de a folosi un limbaj de 8

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

1.1 Notiuni generale de regulament in jocul de rugby si rugby in 7.

Aceast curs de rugby prezinta o serie de criterii de evaluare a manierei de

sa-i provoci orice fel de accidentare. O bună parte a atracţiei exercitate de

E Echipă: Un grup de jucători, în mod obișnuit 15, care încep meciul, la

Lovitură de reîncepere: Metoda de reîncepere a jocului, cu o lovitură din

de la distanţă. Când ei s-au apropiat, şuterul loveşte balonul cu piciorul şi îl

Reguli de baza in jocul de rugby

- «offsaid» - spre deosebire de alte jocuri sportive - fotbal, polo, hochei -

tintă (teren de tintă) unde se marcă încercările. Această zonă măsoară

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 25

1.2 Pozitiile jucatorilor in fiecare compartiment in jocul de rugby si rugby in 7

Dispunerea jucatorilor in gramada ordonata la echipa de rugby in XV

O echipă este formată din 15 jucători împărţiţi pe două compartimente

Linia a II-a – 2 jucători:

Linia a III-a – 3 jucători:

Liniile dinapoi (linia de treisferturi) sunt formate din

Dispunerea jucatorilor in echipa de rugby in 7

Rugby in 7 - aspecte caracteristice

În timp ce o echipă mare de rugby joacă cu 15 jucători, la rugby in 7, sunt

Prezentarea celor doua loturi de jucatori in paralel,

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 26

1.3 Sarcinile jucatorilor in diferite momente fixe ale jocului.

La rugby-ul in XV, jucatorii trebuie sa identifice si sa-si indeplinesca

da antrenorilor intreaga complexitate a unui sportiv implicat in rugby-ul in

a reusi acest lucru, multe echipe adopta o tactica speciala de conservare a

Fundasul. Pentru satisfacerea multiplelor sarcini ce-i revin fundasului

de referinta si apreciere. Alte elemente de tehnica se refera la culoarea

Jocul in gramada ordonata .

Apararea la gramezile ordonate

La rugby in 7, optiunea e aceeasi ca si la rugby-ul in XV, adica sa contesti

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 26

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Am aflat ca jocul de rugby în sine cultivă valori sociale şi afective. Care

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Raspunsul la testul de autoevaluare 1.1

Raspunsul la testul de autoevaluare 1.2

Raspunsul la testul de autoevaluare 1.3

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

Unitate de învăţare Nr. 2

TEHNICI FOLOSITE IN TRANSMITEREA BALONULUI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2. Formarea capacităţii de a folosi si intelege 28