Cauzele insuccesului scolar

Ele sunt in mare masura situatiile opuse strategiilor si conditiilor care favorizeaza succesul
scolar. Enumerarea cauzelor esecului scolar, cu sublinierea specificului lor este necesara
pentru ca factorii educativi si elevii (studentii) sa le constientizeze, observand influentele
negative in pregatirea si in formarea personalitatii lor.

Cauzele insuccesului scolar sunt de tripla natura: a) familiala; b) psihosocio-

fiziologica si c) pedagogica.

a) Cauzele de natura familiala ale insuccesului scolar.

Printre aceste cauze se pot evidentia:

- familiile dezorganizate, in care sotii traiesc in acelasi spatiu, dar ca si cum ar fi persoane
straine, deoarece nu se inteleg si nu se respecta, unul din soti lipsind adesea de acasa,
despartirea lor fiind neoficiala, ceea ce creeaza tensiuni in relatiile cu copiii, pe unul dintre ei
nemaiinteresandu-l problemele familiei, educatia copiilor lor;

- familiile dezorganizate, in care sotii s-au despartit oficial prin divort, educatia copiilor
adesea este lasata numai in seama unui sot, celui caruia i s-a incredintat copilul minor, celalalt
fost sot (sotie) rezumandu-se de multe ori numai la darea unei pensii alimentare, iar in unele
cazuri frustrand copilul si de aceasta;

- lipsa conditiilor necesare vietii (hrana, imbracaminte, incaltaminte, spatiu de locuit etc);

- lipsa conditiilor de invatatura, cum ar fi lipsa spatiului de studiu, a cartilor, rechizitelor si

chiar a linistii, datorita tensiunilor si certurilor dintre soti;

- comportarea autoritara a unor parinti fata de copiii lor, cu aplicarea de restrictii si sanctiuni
exagerate, care provoaca inhibari si teama;

- lipsa controlului unor parinti asupra activitatii scolare si a celei extrascolare, care-i
determina pe unii elevi sa nu invete, sa se ocupe de altceva, mergand pana la vagabondaj si
abandon scolar, iar uneori pana la infractiuni;

- lipsa legaturii unor parinti cu scoala, cu profesorii, cu profesorul diriginte indeosebi, ceea ce
ii face pe parinti sa nu cunoasca indatoririle copiilor lor, elevi, sa nu sprijine scoala in
indeplinirea misiunii sale;

- exigentele exagerate ale unor parinti, care cer copiilor lor, elevi, rezultate la invatatura peste
posibilitatile lor reale, supraincarcandu-i cu sarcini scolare suplimentare, cu meditatii
indeosebi, ceea ce poate sa le produca tulburari nervoase si psihice;
- lipsa preocuparii unor parinti fata de orientarea scolara si profesionala a copiilor lor, elevi,
sau directionarea fortata spre anumite scoli si profesii, care nu corespund posibilitatilor reale
si dorintelor copiilor lor, si aceasta fiind o cauza a esecului scolar sau a unei realizari scolare
la limita si altele.

Cauzele de natura fiziopsihosociologica ale insuccesului scolar

Printre cele mai importante se pot mentiona urmatoarele grupe de cauze ale esecului scolar, in
interactiune:

- tulburarile fiziologice, cum sunt cele senzoriale, indeosebi auditive si vizuale, maladiile unor
sisteme ale organismului specifice varstelor copilariei, cum sunt unele boli cardiace, biliare,
digestive, endocrine etc. si indeosebi ale sistemului nervos sau unele modificari firesti ale
dezvoltarii la aceste varste, cum sunt cele legate de dentitie, de glandele sexuale, mai ales la
pubertate etc, lipsa conditiilor de dezvoltare fizica (hrana, educatie fizica, odihna, igiena etc.)
si altele;

- tulburarile psihice si de comportament, care pot fi de natura nevrotica, mentala, afectiva,

volitiva si caracteriala, in cadrul carora pot sa se manifeste psihozele (obsesiile, fobiile, ideile
fixe etc), anumite tendinte, actiuni si ganduri refulate, care greveaza subconstientul si
inconstientul elevului (studentului) respectiv, sau anumite stari de instabilitate, excitabihtale,
impulsivitate ori chiar negativismul psihic, care-l fac pe elevui (studentul) in cauza sa nu mai
raspunda la solicitarile agentilor psihosocioeducationali, sau sa reactioneze invers sensurilor
pozitive ale solicitarilor acestora si altele;

- tulburari psihosociale, care pot fi conflicte cu normele etice si sociale, ca urmare a

tulburarilor relatiilor sociale si interpersonale in cadrul grupului social din care face parte
(familie, grup scolar etc), care sa se manifeste ca insatisfactie psihosociala, obiectivata in
inadaptabilitate familiala, scolara, sociala in general.

c) Cauzele de natura pedagogica ale insuccesului scolar

Printre cele mai importante se pot enumera urmatoarele cauze:

- calitatea necorespunzatoare a organizarii scolare la anumite niveluri (clasa, scoala etc);

- continutul invatamantului (curriculum) necorespunzator cu exigentele contemporane ale

progresului stiintifico-tehnic, cultural etc, cu cerintele particularitatilor de varsta, cu profilul
scolii etc;

- pregatirea necorespunzatoare a profesorilor din punctul de vedere al specialitatii si din cel

pedagogico-metodic;

- baza tehnico-materiala si didactica (mijloacele de invatamant) necorespunzatoare;

- metodologia didactica pasiva si neadecvata unei participari active si euristice a elevilor

(studentilor) in procesul instructiv-educativ;
- tratarea globala si numai ca obiect al educatiei, ceea ce franeaza dezvoltarea performantelor
scolare pe baza de capacitati, aptitudini, interese, aspiratii ale elevilor (studentilor);

- lipsa de cooperare dintre profesori, ceea ce poate duce la paralelisme de continuturi

suparatoare, la supraincarcarea elevilor (studentilor) etc;

- relatii de tutelare, chiar nedemocratice, autoritariste fata de elevi (studenti) care-i jignesc si
le indeparteaza interesul fata de invatatura;

- existenta unui grup scolar neunitar, neinchegat, dezorganizat, care se manifesta ca un factor
negativ fata de invatatura si educatia elevilor (studentilor);

- orientarea scolara si profesionala necorespunzatoare, care determina dezinteres sau

preocupari la limita fata de pregatirea scolara si profesionala;

- evaluarea subiectiva, incorecta a rezultatelor scolare, care nedreptateste pe elevi (studenti)

-si-i demobilizeaza la invatatura;

evaluarea subiectiva, incorecta a rezultatelor scolare, care nedreptateste pe elevi (studenti) -si-
i demobilizeaza la invatatura;

- insuficienta contributie a mass-media si a altor factori educativi (societatile comerciale,

institutiile culturale, asociatiile de tineret si de alta natura cu preocupari educationale etc.) in
sustinerea rolului scolii, in constientizarea tineretului fata de necesitatea pregatirii lor de
calitate etc;

- lipsa preocuparilor socioeducative de dezvoltare a calitatilor necesare integrarii eficiente

socioprofesionale la absolvirea scolii (facultatii), pentru evitarea alienarii profesionale;

- insuficienta apreciere si sprijinul limitat pentru dezvoltarea invatamantului, ca domeniu

social prioritar, din partea factorilor de decizie la nivel macrosocial, precum si neasigurarea
conditiilor gasirii unui loc de munca corespunzator pregatirii scolare si profesionale la
absolvirea scolii (facultatii) constituie cauze ale realizarii la limita a pregatirii si chiar a
esecului scolar, deoarece elevii (studentii) nu au certitudinea implinirii aspiratiilor lor etc.

Strategiile si conditiile favorabile prevenirii si eliminarii insuccesului scolar se stabilesc, in

mare masura, in functie de cauzele nereusitei scolare (universitare), ele reiterand
caracteristicile strategiilor si conditiilor obtinerii succesului scolar. Ele se stabilesc in stransa
legatura cu cele trei naturi ale cauzelor: familiala, psihosociofiziologica si pedagogica.

Pentru orientarea factorilor educativi in gasirea strategiilor si conditiilor de prevenire si

eliminare a insuccesului scolar se va da cate un exemplu de fiecare natura a cauzelor.

a) Daca lipsa unei legaturi a parintilor cu scoala, cu profesorii este o cauza familiala
importanta a nereusitei scolare, atunci eforturile factorilor educativi se vor indrepta spre a
convinge parintii sa tina sistematic legatura cu scoala, cu profesorii, indeosebi cu profesorul
diriginte, pentru ca impreuna sa contribuie la prevenirea si eliminarea nereusitei scolare a
copiilor lor, asigurand astfel promovarea succesului scolar.
b) In ipostaza cauzelor de natura psihosociofiziologica, cum sunt tulburarile nervoase si
psihosociale, printre strategiile de prevenire sau eliminare a insuccesului scolar, trebuie avuta
in vedere psihoterapia, care asigura un sistem de metode si masuri psihosociopedagogice
terapeutice. Psihoterapia foloseste urmatoarele metode si procedee mai importante:
persuasiunea, sugestiile, procedeele catarsice, hipnoza, analiza conflictelor psihice si
constientizarea efectelor subconstiente si inconstiente. Metodologia psihoterapeutica se
realizeaza prin comunicarea si relatiile interumane directe dintre educator (psiholog, terapeut)
si subiect (elev sau student), in cadrul carora se imbina procedeele de comunicare verbale cu
cele nonverbale indeosebi, cum sunt impresionarea sugestiva, gesturile, faptele, mijloacele
intuitive si explicatia simpla si directa, la obiect si altele.

c) In situatia existentei cauzelor de natura pedagogica, cum ar fi cele determinate de strategiile

didactice pasive si neadecvate specialitatii si varstei elevilor, solutia de optimizare a
procesului didactic, care sa previna si sa elimine esecul scolar, consta in gasirea si folosirea
unor strategii didactice activ-par-ticipative si euristice, cum ar fi problematizarea, modelarea,
studiul de caz, experimentul, exercitiile teoretico-aplicative in clasa, laborator etc, care sa faca
din elev (student), intr-o masura cat mai mare, subiect al educatiei, propriul sau educator.

Exemplificarile de mai sus (a, b, c) pot fi extrapolate la gasirea strategiilor si solutiilor de

inlaturare ale tuturor cauzelor esecului scolar.

Pentru optimizarea actului didactic, in contextul caruia sa se previna ori sa se elimine esecul
scolar si sa se dezvolte succesul scolar, factorii educativi, profesorul indeosebi, in afara de
calitatile ce-i definesc personalitatea, trebuie sa dovedeasca si sa respecte cateva conditii
specifice, printre care se pot enumera: manifestarea unei conceptii optimiste fata de educatie,
in sensul ca fiecare elev (student) normal, pus in conditii favorabile de dezvoltare si educatie,
poate deveni un succes scolar; dragoste si daruire fata de elevi (studenti), in sensul de a fi
parintii lor spirituali, caci fara iubire si daruire fata de tanara generatie studioasa nu se poate
realiza un act pedagogic de valoare si eficient; maiestrie pedagogica si tact pedagogic;
constientizarea copilului, elevului si chiar a studentului fata de posibilitatile sale reale, de
aspectele pozitive sau negative ale activitatii si comportarii sale, transformandu-l intr-un
partener al procesului instructiv-educativ, in cadrul caruia sa se imbine indrumarea si
exigentele normale, cu cooperarea, consilieratul, raspunderea personala fata de actele sale,
respectul si ajutorul reciproc.

Desigur, atunci cand s-au folosit strategiile adecvate si valoroase pentru obtinerea succesului
scolar si nu s-a reusit, atunci, in mod firesc trebuie procedat in consecinta, in sensul ca elevii
(studentii) care se mentin cu o situatie scolara la limita sau in nereusita scolara, sa fie
indreptati spre acele scoli sau activitati profesionale ce corespund posibilitatilor lor limitate de
pregatire scolara.

O astfel de atitudine fata de pregatirea elevilor si studentilor si chiar a profesorilor este in

conformitate cu exigentele si aprecierile ce se fac de specialisti pe plan mondial: „Daca ei nu-
si pot ridica nivelul de pregatire - spunea Frederico Mayor - fostul Director General al
UNESCO - trebuie sa se ocupe de altceva, invatamantul contemporan trebuie sa se bazeze pe
calitate. Este necesar ca in cazul unor elevi, studenti si profesori mediocri sa se lupte pentru
ridicarea lor calitativa sau sa fie scosi din aceasta activitate".

invatamantul romanesc, ca domeniu de prioritate nationala si sociala, cu sprijinul factorilor de

decizie la nivel macrosocial, trebuie sa procedeze in asa fel incat sa ridice calitatea pregatirii
elevilor si studentilor la nivelul standardelor europene si mondiale, asigurand, fara echivoc,
recunoasterea internationala a diplomelor de studii acordate de scolile si universitatile de stat
si particulare.