Sunteți pe pagina 1din 6

Succesul şi insuccesul şcolar

Reuşita şcolară constituie o temă permanentă şi complexă a


psihopedagogiei de care se loveşte zi de zi cadrul didactic în
activitatea lui instructiv-educativă. Este necesar să cunoaştem unele
elemente care manifestă un rol important în realizarea progreselor în
rândul elevilor. În consecinţă, este necesar să se cunoască factorii
principali în determinarea succesului / eşecului şcolar ,rolul profesorilor (ca atitudine a
modalităţilor de evaluare a elevilor), modul în care ne raportăm la propria persoană şi
valoarea pe care şi-o dă individul lui însuşi (stima de sine).

Conceptul de “succes şcolar”

În evoluţia sa, conceptul a fost înţeles în sensuri diferite, determinat şi de stadiul


cunoaşterii particularităţilor psihofizice individuale ale elevilor. Cercetari privind
identificarea factorilor care explică nivelul rezultatelor şcolare au condus la determinarea
capacităţii de învăţare a elevilor, ca ansamblu de însuşiri individuale varíate: - nivel de
dezvoltare intelectuală;
- interes şi motivaţie faţă de activitatea şcolară;
- starea de sănătate;
- capacitate de efort;
- condiţii de studiu, etc.
Succesul scolar şi-a conturat conţinutul şi totodată şi-a delimitat sensul şi semnificaţia
faţă de alţi termeni care definesc nivelul rezultatelor obţinute de elevi în activitatea
şcolară. Astfel, acest concept cuprinde urmatoarele criterii: - nivelul elevului faţă de
rezultatele precedente;
- nivelul elevului faţă de nivelul clasei;
- nivelul elevului faţă de cerinţe.
Această întelegere a succesului şcolar conduce la cel puţin două concluzii
importante pentru practica şcolară:
- prima subliniază faptul că succesul şcolar concretizat în rezultatele obţinute
de elevi reprezintă o realitate şcolară complexă, incluzând deopotrivă: cunostinţele
însuşite, capacităţile intelectuale formate, abilităţile de aplicare a cunostintelor în
rezolvarea unor probleme teoretice şi în acţiuni practice, trăsături non-cognitive de
personalitate.
- a doua concluzie pune în evidenţă faptul că, privit în perspectiva succesului
tinerilor pe treptele superioare ale sistemului şcolar şi integrării lor în viaţa socială şi în
activitatea profesională, succesul şcolar înglobează şi reuşita acestora în activitatea post-
şcolară, cu posibilitatea de a păsi pe treptele următoare ale învăţământului si este corelată
cu cerinţele reuşitei elevilor pe treptele următoare în activitatea socio-profesională.
Succesul se poate atinge în mai multe domenii: şcolar, profesional, ştiinţific,
artistic, militar etc. şi se manifestă prin rezultate maxime la examene, concursuri,
olimpiade, festivaluri si presupune obligatoriu conduita scopului, cunoaşterea de sine,
conştientizarea forţelor, mobilizarea în depăşirea obstacolelor, perseverenţa in depăşirea
lor. Lupta cu sine, conflictele interioare, invingerea proprillor limite fac parte din lupta
pentru succes . In spatele succesului şcolar se află renunţări la activităţi plăcute, neliniştea
si teama de nereuşită, spectrul eşecului.
Conceptul de “insucces şcolar”

Insuccesul este simptomul unei discordanţe între solicitari si nivelul dezvoltarii


psihofizice a elevului si presupune raportarea concomitenta atat la exigentele externe, cat
si la posibilitatile interne ale elevului. Calitatea performantelor scolarului sunt masurate,
evaluate, constituind un criteriu de apreciere a eficientei procesului de învatamant si
implicit un obiectiv de referinta în analizarea insuccesului.
Insuccesul scolar poate avea caracter:
1. generalizat - un elev cu insucces generalizat prezinta lacune grave in cunostinte,
absenteaza nemotivat, manifesta, aversiune fata de invatatura si dispret fata de
autoritatea scolara in general, iar in clasa perturba orele prin tachinarea colegilor si
realizarea unor glume de prost gust (bufonerie), are dificultati de adaptare la viata
scolara în ansamblu, nu rezista o perioada de timp mai mare întampinand greutati în
fata baremurilor simple la majoritatea disciplinelor;
2. particular - un elev cu insucces particular întampina greutati o anumita perioada
de timp sau numai la anumite discipline ca expresie a lipsei de interes si de inclinatii
(aptitudini) pentru respectivele materii sau ca urmare a unui mod neinteresant in care sunt
predate aceste materii.).
Insuccesul scolar poate fi:
1. de tip cognitiv- se refera la nerealizare de catre elevii in cauza a obiectivelor
pedagogice. Acest tip de esec atesta niveluri scazute de competenta la elevii respectivi
provocand rezultate slabe la examene si concursuri scolare, respectiv corigente, repetentie
2. de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elevului la exigente ambiantei
scolare. Acest tip de esec vizeaza, mai precis, inadaptarea la rigorile vietii de elev, la
exigente de tip normativ pe care le presupune functionarea corespunzatoare a fiecarei scoli
sau a oricarei colectivitati scolare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul scolar, la
parasirea precoce a scolii, in favoarea unui mediu mai putin coercitiv, de regula cel al
strazii sau al grupurilor de tineri necontrolati. Cauzele aceste dezadaptari scolare constau
fie in probleme individuale de natura afectiva (de exemplu, teama sau repulsia fata de
scoala, aparute in urma unor pedepse severe sau a unor conflicte repetate cu parintii,
profesorii), fie in determinari psiho-nervoase de natura congenitala (de exemplu,
hiperexcitabilitate, dezechilibru emotional, autism, impulsivitate excesiva).
3. exista in realitatea scolara si numeroase situatii de false esecuri scolare, sau incercari
de exagerare ori diminuare de catre unii elevi a nereusitelor lor de moment. Astfel, timizii
autentici, indecisii, resemnatii apreciaza, de obicei, in mod exagerat dificultatea sarcinilor
scolare de moment, considerandu-le chiar de netrecut, deoarece nu au incredere in
propriile posibilitati de actiune. Cel mai mic esec inregistrat ii determina pe acesti elevi sa
se devalorizeze si mai mult si sa dezvolte o teama de esec, pe care-l vor privi ca pe o
fatalitate.
Insuccesul şcolar se manifestă sub două aspecte: rămânerea în urmă la învăţătură
sau retardul şcolar şi eşecul şcolar (aspect foarte sever) sub două forme: abandon şi
repetenţie.
1. Rămânerea in urmă la invăţătură sau retardul scolar se manifestă prin incapacitatea
temporară de a face faţă activitatilor şcolare, incapacitatea sau refuzul de a invăţa,
de a nu avea rezultate in concordanţă cu capacităţile, elevul nu poate avea
rezultatele pe care le-ar dori sau care i se cer, sau aparent, elevul poate să inveţe, dar
refuza, ii lipseşte motivaţia. Retardul este de scurtă durată, explicat prin dificultăţi
temporare - oboseală, stare de boală, după vacanţă, evenirnente stresante din viaţa
intima sau de familie; sunt şanse mari de redresare. Retardul poate fi de lungă
durată, cu şanse reduse de redresare, cu eforturi mari din partea elevului şi a celor ce
vor să-1 ajute.
2. Esecul scolar este periculos, deoarece determina efecte negative atat in plan
psihologic individual, (alterarea imaginii de sine a elevului in cauza), cat si in plan
social (marginalizarea sociala a elevului in cauza -respectiv o limitare a dreptului
elevului la o calificare profesionala autentica si la exercitarea unor roluri sociale
apreciate si recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate).
J. Kanopnicky a ajuns la concluzia că există patru faze care determină apariţia eşecului
şcolar:
 În prima fază elevul apare nemulţumit de şcoală pentru că nu înţelege lecţiile şi nu
poate rezolva temele şcolare. Ca urmare, apar primele goluri în cunoştinţe, priceperi
şi deprinderi, precum şi complexele de inferioritate, observând că ceilalţi colegi
reuşesc mai bine decât el.
 Faza a doua se caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în cunoştinţe şi
incapacitatea elevului de a realiza independent sarcinile şcolare.
 În faza a treia apar note nesatisfăcătoare urmate de corigenţe, profesorii încearcă
unele măsuri dar, de cele mai multe ori, fără să cunoască adevăratele cauze. Elevul
manifestă uneori rezistenţă sau revoltă, alteori face dezordine în clasă sau devine
neliniştit.
 Faza a patra este faza nepromovării clasei, ca urmare a eşecului încercărilor şcolii
sau familiei de a înlătura insuccesul şcolar al elevului. În unele cazuri, ca urmare a
unor deficienţe în metodele folosite de şcoală sau familie, elevul poate merge în
continuare pe o cale greşită, fiind greu de recuperat(fugă de la şcoală, vagabondaj,
refuzul de a învăţa, abandonarea şcolii).
Mediocritatea este şi ea o formă a insuccesului şcolar, dar care poate fi mai uşor
înlăturată, întrucât elevii din această categorie au posibilităţi intelectuale, dar nu vor să
înveţe din diferite cauze. Cauzele mediocrităţii pot fi:
• cauze psiho-individuale: anatomo-fiziologice, psihice
• cauze socio-familiale: familii dezorganizate, dezinteresul părinţilor sau,
dimpotrivă, cerinţe prea mari din partea familiei ce depăşesc posibilităţile
elevului, conflicte familiale, atitudinea familiei faţă de şcoală,
comportamentul prea dur sau prea liberal al părinţilor
• cauze pedagogice: metode ineficiente de învăţare, lipsa de îndrumare a
elevilor, deficienţe în controlul şi evaluarea randamentului şcolar, relaţia
profesor-elev, lipsa de motivaţie a învăţării, orientarea şcolară şi
profesională greşită, atmosfera nefavorabilă din clasă sau şcoală privind
activitatea de învăţare.
Factorii care stau la baza succesului/insuccesului scolar

Reuşita/nereuşita elevilor poate fi explicată prin natura şi acţiunea factorilor


implicaţi în organizarea şi desfăşurarea activităţii şcolare. Unii dintre aceştia acţionează ca
factori interni şi privesc condiţia biopsihică a subiecţilor, iar alţii sunt externi, referindu-se
la cadrul în care se realizează activitatea de instruire/învăţare.

1) Factorii interni (biopsihologici) pot fi:


a) factori biologici
• starea de sănătate a organismului - influenteaza puterea de munca si rezistenta la
efort
• dezvoltarea fizica( statura, greutate, forta musculara, maturizare fizica) - anomaliile
si dereglarile acesteia înlesnesc instalarea starii de oboseala, ce se rasfrange apoi
asupra activitatii intelectuale a elevilor.
• echilibrul fiziologic ( modul de realizare a functiilor vitale ale organismului, starea
generala a sistemului nervos si a analizatorilor); anumite deficienţe ale
analizatorilor precum si anumite tulburări nervoase se manifesta prin reducerea
capacitatilor de mobilizare si invatare; uneori, parintii si/sau copiii reactioneaza fata
de acestea printr-o atitudine de subestimare a dereglarilor fiziologice (sunt
considerate forme ale caracterului scolarului ” lene”, ”rea vointa”, ”imprastiere„ )
sau dimpotriva devin supraprotectivi , caz in care se perpetueaza peste limita
statutul de ”copil”mic”, prin conduite pasive si dependente ( I. Nicola, Tratat de
pedagogie scolara, Ed. Aramis, 2003, pag. 498).

b) factori psihologici
• cognitivi (dezvoltarea intelectuală: gandire, imaginatie, limbaj, memorie, atentie,
creativitate, etc); inteligenta sau aptitudinea generala asigura elevului adaptarea la
situatii noi, inedite anticiparea unor solutii potrivite pentru îndeplinirea unor sarcini;
în cazul insuccesului scolar, inteligenta ( prin toate formele ei) prezinta un
randament scazut al operatiilor gandirii , al corelatiilor, al descoperirii relatiilor
intre obiecte si fenomene, etc. Posibilitatea adaptarii elevului la situatiile
problematice din timpul lectiilor este strans legata de functiile psihice ale acestuia.
Aptitudinea scolara se bazeaza si pe programul genetic al fiecarui individ.
• non-cognitivi (atitudini, interese, aspiraţii, atitudinea faţă de muncă, voinţa de a
învăţa, temperament). Motivatia scazuta a invatarii duce la neparticiparea elevului
la activitatea de învatare ( fie refuza categoric implicarea în procesul învatarii, fie
are participari slabe, lipsite de dinamica ). Factorii motivationali se pot clasifca
dupa mai multe criterii, dar pentru activitatea scolara specifica este motivatia
cognitiva (dorinta copilului de a învata, de a sti, de performanta, de statut, de
competitie, de evitare a insuccesului sau a pedepsei, etc); motivele insuccesului tin
si de trasaturile de personalitate ale individului; instabilitatea emotionala depinde
de mediul familial si scolar, atunci cand copilul nu se adapteaza cerintelor activitatii
scolare, instabilitatea emotionala manifestandu-se prin dezechilibru, agitatie, lipsa
de concentrare, care toate se rasfrang asupra organizarii interne a personalitati,
asupra capacitatii de autoreglare. Atitudinea fata de învatatura devine negativa
atunci cand elevul evita sau refuza îndeplinirea obligatiilor scolare, aceasta si în
functie de specificul sarcinilor si de aprecierea ( evaluarea) rezultatelor învatarii de
catre parinti, profesori, colegii de clasa. Învatarea presupune efort pentru a învinge
dificultatile interne si externe, iar trasaturile caracterului unui elev pot fi pozitive
atunci cand acesta este perseverent, constiincios, cu spirit de initiativa, independent,
dar pot îmbraca si forma negativa a lenei, nestapanirii, apatiei, încapatanarii,
dependentei.

2) Factorii externi (sociopedagogici) pot fi:


a) factori sociali
 mediul familial pregateste , întretine si influenteaza spiritul de respect pentru şcoală
si efortul de invăţare. Prin regimul de viata pe care parintii îl impun si controleaza
se formeaza stilul individual de munca si unele trasaturi de caracter ale copilului,
acestea fiind rezultatul organizarii si supravegherii activitatii copilului, stabilirea
unor relatii intrafamiliale bune, în care copilul sa fie integrat si implicat în diferite
roluri si activitati care sa-l angajeze în formarea unui substrat motivational adecvat.
 grupul şcolar (extrafamilial) de prieteni, cu aspiraţii prosociale, proşcolare,
influenţează aspiratiile şcolare şi profesionale.

b)factori pedagogici
 organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ includ:
 informatia didactica - modul în care este prelucrata – ceea ce-i confera
accesibilitatea, si cum este ordonata;
 tehnologia procesului de învatamant (metode, procedee, mijloace de
învatamant, evaluarea);
 personalitatea profesorului ( pregatirea lui psihopedagogica, afectiunea si
întelegerea de care da dovada, stilul lui de predare (totalitatea trasaturilor ce
caracterizeaza comportamentul profesorului în procesul de învatamant) care
este strans legat de personalitatea lui, experienta, pregatire, interese,
temperament, caracter, aptitudini, competente.
 proiectarea şi realizarea situaţiilor de învăţare

Văzând care sunt factorii care determină apariţia insuccesului şcolar este nevoie să se
cunoască unele metode de prevenire şi înlăturare a acestor eşecuri:
 Realizarea educaţiei în zonele defavorizate şi atenuarea discrepanţelor dintre
anumite regiuni ale ţării cu privire la condiţiile de educaţie, la atenţia acordată
elevilor şi alocarea de resurse materiale.
 Îmbunătăţirea colaborării dintre şcoală şi familie
 Creşterea rolului învăţământului preşcolar pentru că multe din cunoştinţele pe care
de dobândesc se datoreaza acestei perioade.
 Abordări multi şi pluridisciplinare. Corelări între disciplinele de învăţământ.
 Pregătirea de specializare a profesorilor dublată de o bună pregătire
psihopedagogică.
 Elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi individualizată a elevilor aflaţi în
situaţie de insucces şcolar.
 Evaluarea să se concentreze pe progresul elevilor şi nu pe comparaţii şi ierarhizări.
 Ameliorarea practicilor educaţionale din clasă: evitarea discrepanţelor, etichetării,
reacţiilor impulsive neadecvate, ameninţărilor, intimidării elevilor etc.
 Depistarea precoce a eventualelor probleme de învăţare încă de la începutul
şcolarităţii (dacă se poate, chiar din etapa preşcolarităţii);
 Utilizarea întregului arsenal de metode psiho-pedagogice de stimulare şi recuperare
a dificultăţilor şcolare;
 Orientarea şcolar-profesională adecvată în care trebuie să primeze interesele
elevilor, dar şi cererea pieţei muncii, acţiune desfăşurată pe tot parcursul
şcolarizării, dar mai ales la sfârşit de cicluri şi la trecerea în viaţa activă.
Importanţa prevenirii insuccesului şcolar

Relaţia succes-insucces este o relaţie dinamică, complexă. Succesul total nu există,


aşa cum nu există nici insuccesul definitiv, echivalent cu situaţia în care nu se mai poate
face nimic pentru un elev anume, din perspectiva şcolii, a educatorului, a părinţilor şi a
tuturor factorilor interesaţi. Identificarea factorilor care condiţionează rezultatele şcolare
permite stabilirea cailor prin care creează premisele succesului şcolar, asigurându-se
reuşita şcolară a elevilor.

Concluzii :

Succesul/insuccesul scolar are un caracter complex, si presupune raportarea


cocomitenta atat la exigentele externe, cat si la posibilitatile interne ale elevului. Calitatea
performantelor lui ( masurate si evaluate) constituie un criteriu de apreciere a eficientei
procesului de învatamant.
Reuşita şcolară poate fi definită deci, atât ca adaptare a elevului la exigenţele şcolii
şi ale profesorului , în raport cu propriile posibilităţi individuale,cât şi ca adaptare a şcolii,
respectiv a profesorului la aceste posibilităţi.
Insuccesul este simptomul unei discordanţe între exigenţe-posibilităţi-realizări;
include forme de inadaptare şcolară, fenomenul mediocrităţii şi subrealizării şcolare
(performanţe şcolare inferioare posibilităţilor intelectuale), abandonul şcolar .

Bibliografie :

Dumitriu, Gh,- Psihologia dezvoltarii si educatiei, Editura Alma Mater, Bacau, 2003

Dumitriu Gh., Dumitriu Constanta, - Psihopedagogie – Curriculum suport pentru examenele de


definitivare si gradul II în învatamant, EDP, Bucuresti, 2003

Nicola , I. – Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, Bucuresti, 2003