Specificul invatarii la varsta adulta.

Orientari, provocari,
tendinte actuale in educatia adultilor

Educatia este forma de adaptare esentiala a omului la lume si a lumii la om. Adaptarea se
face insa printr-un model interior tridimensional de cunoastere, de apreciere, de actiune.
Etimologic cuvantul “adult” vine de la participiul trecut al lui “adolesco” (ceea ce s-a intarit,
dezvoltat, a crescut). Adult semnifica deci ceea ce a crescut, este format, adica sinonim cu matur.
Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan maturizarea dezvoltarii fizice,
intelectuale, morale, socale, emotionale si afective. Maturizarea insa, la randul ei, presupune
acceptarea unui nivel satisfacator in dezvoltarea unei aptitudini. Andragogia este stiinta care se
ocupa cu modele de educatie ale adultilor. Domeniul de cunoastere si practica sociala al carui
obiect specific este ajutorul educativ in folosul adultilor.

Educatia adultilor este un domeniu disciplinar mai putin dezvoltat in ansamblul stiintelor
edicatiei. Teoreticienii educatiei s-au focalizat mai mult pe dezvoltarea mecanismelor explicative
si metodologice pentru educarea copilului, el fiind in crestere, in formare si necesitand suport si
asistare in dezvoltarea sa. Educatia copilului se realizeaza in sistemul formal de invatamant,
eforturile cele mai mari fiind concentrate in asigurarea calitatii educarii si formarii copilului. O
data format copilul si incheind educatia obligatorie, s-a considerat mult timp ca nu mai are
nevoie sa invete sau cel putin ca devenind adult, stie cum sa faca acest lucru si nu mai are nevoie
de sprijin. La varsta adulta, educatia nu mai este obligatorie, cel putin formal, educatia adultilor
realizandu-se mai ales in cadrul non-formal sau informal. Sunt argumente pentru care educatia
adultilor s-a aflat intr-un con de umbra, daca ne gandim la dictonul “omul cat traieste invata”. In
plus, adultul are de implinit o serie de roluri sociale, are o serie de responsabilitati, aferente
dieritelor statusuri sociale, pentru a caror realizare nu este cu totul legat de abilitatile din scoala
pentru a le face fata ca aceste roluri se suprapun, intr-o continual dinamica si schimbari (fie ca
are statutul de parinte, angajat, director, somer, sot, divortat, bunic, pensionar etc) de multe ori
provocand situatii de criza in care adultul are nevoie de asistenta, ne putem imaginea diversitatea
nevoilor educationale incapand cu cele de perfectionare, oentru avansare in carierea sau
recalificare, de petrecere a timpului liber si dezvoltare personala ale adultului respectiv
complexitatea educatiei sale.

O definitie comprehensiva a educatie la adult, elaborata cu prilejul celei de-a XIX-a

sesiuni a Conferintei Generale UNESCO: ansamblul proceselor organizate de educatie, in ceea
ce priveste continuturile, nivelurile si metodele, formale sau informale, care prelungesc sau
inlocuiesc educatia initiala efectuata in institutii scolare sau universitare sau sub aspectul
formarii profesionale, gratie carora persoanele considerate adulti de carte societatea careia ii

1
apartin isi dezvolta aptitudinile, isi imbogatesc cunostintele, amelioreaza calificarea lor tehnica
sau profesionala sau ii dau o noua orientare, facand sa evolueze atititudinile si comportamentele
in dubla perspectiva a infloririi integrale a omului si a unei participari la o dezvoltare
socioeconomica si culturala echilibrata si independenta. De-a lungul timpului s-a incercat
stabilirea celei mai eficiente cai de urmat, adica ce metoda, mijloace, respectiv forme de
organizare care pun in valoare o metoda sau alta. Diversitatea metodelor avute la dispozitie poate
fi foarte mare, iar criteriile de grupare a metodelor sunt de asemenea variate in functie de unghiul
de analiza. Cele mai utilizate metode de orientari sunt in functie de sarcina dicactica dominanta,
in functie de gradul de implicare a cursantilor sau de nivelul de activitate al acestora si in functie
de modul de grupare a cursantilor, respectiv de organizare a muncii.1

Un punct de plecare ar putea reprezenta cercetarile realizate de Schleicher 1970,

prezentare in “Influenta activitatii profesionale asupra dezvoltarii randamentului intelectului la
adulti” pentru grupele de varsta de cercetare (sun 20, 20-30 de ani, 30-40 de ani 40 si mai mult)
au rezultat deosebiri statistice semnificative intre randamentul subiectilor activi pentru care are
in vedere: a) o pregatire de specializare sau de studii siperioare, b) o perfectionare de muncitor
specializar si c) nici o pregatire profesionala. Cei care au avut un nivel de specializare academic,
se evidentiaza, o data cu inaintarea in varsta o usoara crestere a valorii medii in testul global, la
cei care exerecita o activitate calificata se produce o scadere medie, iar la cei cu o activitate
necalificata, s-a inregistrat o scadere mare, pe masura ce se inainteaza in varsta. La prima grupa
de ocupanti, deosebirile de randament intre treapta cea mai scazuta si cea mai ridicata de varsta,
pot fi considerate inca intamplatoare, la grupa a doua , ele devin statistic semnificative, iar la a
treia, ele devin foarte semnificative. Din toate acestea se poate treage concluzia ca dezvoltarea
intelectuala la adulti se desfasoara in depedenta de nivelul activitatii profesionale.

Randamentul intelectul al oamenilor muncii, care presteaza o munca la un nivel

elementar de calificare, slabeste mai curand, pe masura ce ating o varsta mai inaintata decat
randamentul celor care sunt ocupati iin munci profesionale cu un nivel de calificare mai inalt; la
acestia din urma, randamentul se ridica uneori o data cu varsta. . Hans Lowe sustine in urma
ipotezelor testate ca randamentul intelectual la adulti nu depinde, in nici un caz, numai dupa
particularitatile de varsta determinate biologic, ci este determinat in mare masura de factori
sociali cum ar fi intructia scolara premergatoare, activitatea profesionala specializata si
deprinderile intelectuale diferentiate legate de acestea. Cercetarea varstei adultilor trebuie sa aiba
punct de plecare un model multidimesional al dezvoltarii punandu-se accent pe aspectul
socialpsihologic. 2

Se poate sublinia faptul ca nu exista o delimitarea precisa a limitelor grupelor de varsta la adulti,
intocmai ca si la varsta copilariei si a tineretii, pentru ca in toate societatile superior dezvoltate,
schimbarea de la o grupa de varsta la alta este mult prea estompat marcata. Trecerile sunt fluide

1
https://www.scribd.com/document/132059093/Educatia-Adultilor
2
Hans Lowe, Indroducere in psihologia invatarii la adulti, ed Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978, pag 221-222

2
si prezinta o mare dispersie individuala. O caracterizare cuprinzatoare a modurilor tipice de
randament si comportament din ziua nasterii pana la 18-20 de ani se gaseste la Clauss si
Hierbsch, Friedrich si Kossakowski. 3

Plecand de la punctul de vedere ca sarcinile si cerintele de varsta timpurie a adultului(18-

20 pana la 25-30 de ani) se concentreaza in jurul problemelor profesiei, familiei si soacietatii.
Aceasta etapa de varsta se caracterizeaza prin prima incheiere a pregatirii profesionale si prin
integrarea globala a adultului in viata sociala, ca urmare a acestei pregatiri. Momentul intemeierii
familiei care decurg din aceasta creeaza anumite atitudini. La varsta mediana a adultului (25-30,
40-50 de ani), apar mai accentuat si pe plan responsabilitatile sociale. Cerintele sunt determinate
de problemele de calificare si perfectionare care influenteaza in mod hotarator asupra
randamentului si aspura atitudinilor oamenilor de aceasta varsta si care trebuie sa fie rezolvare
cu succes. Este o perioada a dezvoltatii intergrale a capacitatii de creatie profesionala, perioada
integrarii toatale a posibilitatilor proprii in conditiile sociale specifice. Varsta tarzie a adultului
(45-50, 65-70 de ani) aduce de la sine anumite probleme conexate cu schimbarile de randament
psihofizic. Mai exact este vorba despre particularitatile psihice caracteristice care constau in
urmatoarele aspecte: 1. Experientele de viata din trecut dobandesc o importanta tot mai mare
pentru personalitatea omului varstei a treia. Trecutul se coreleaza adeseori cu o valorificare
predominant subiectiva. Pentru impresiile si trairile din trecut memoria se parteaza relativ bine,
capacitatea de a retine cedeaza, in cazul unei insuficiente antrenari ai al nerespectarii regulilor
desfasurarii unei vieti sanatoase. Se formeaza o asa numita memorie profesionala. 2. Se ajunge la
o relativa solodificare a calitatilor comportamentale. In legatura cu acest proces, distingem
dificultatile de restructurare care pot sa apara la schimbarea conditiilor de munca, de pilda o data
cu necesitatea formarii unei noi deprinderi. 3 in general semne foarte pozitive ale atitudinii fata
de munca sunt: o atitudine echilibrata, concentrare asupra muncii, o bogata experienta inmunca,
bucuria de amuncii, punctualitate, statornicie, responsabilitate, legatura afectiva cu locul de
munca, toate acestea fiind in mod substantial dependente de factorii mitivationali ai
randamentului in munca si care compenseaza, adeseori, slabirea altor factori ai randamentului.
Deoarece activitatea rational inteleasa influenteaza intotdeauna asupra vietii mentinand-o si
insufletind-o, iar inactivitatea imbatraneste. Pentru toate grupele de varsta problema unei
sanatoase si stimulative activitati creatoare in timpul liber joaca un rol tot mai mare. In vederea
mentinerii capacitatii de munca si a sanatatii oamenilor varstnici, factori extraprofesionali ca de
pilda activitatile judicioase din timpul liber, diferentiate fata de munca profesionala, hobby-urile,
satisfacerea diferitelor nevoi si interese, pot dobandi o mare importanta. 4

In prezent, teoria andragogica este considerata cea mai elocventa. Bazele aceste teorii,
destinate sa-i ajute pe adulti sa invete, au fost puse de cercetatorul M. Knowles(1913-1997).
Andragogia se bazeaza pe ideile umaniste despre adult. Ea abordeaza adultul ca persoana
capabila de autoconceptualizare independenta, cu o puternica motivatie intrinseca si vasta
3
Hans Lowe, Indroducere in psihologia invatarii la adulti, ed Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978, pag 225
4
Hans Lowe, Indroducere in psihologia invatarii la adulti, ed Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978, pag 228

3
experient ain viata. Astfel s-au conturat o serie de specificitati ale adultilor implicati in procesul
de invatare si anume faptul ca adultii: au o motivatie intrinseca si sunt orientati spre un scop bine
definit; au o bogata experienta de viata care trebuie valorizata in procesul de instruire; sunt
autonomi si isi directioneaza activitatea in mod independent; sunt atenti si selectivi privind
relatia cunostintelor; au un grad mai inalt de responsabilitate si constiinciozitate, au un respect
deosebit pentru profesori si doresc sa fie respectati de acestia, au o orientare educationala
centrata pe viata.5 Referitor la barierele care ii pot opri pe adulti de la efectuarea studiilor, se
observa o tendinta de a se regrupa in jurul urmatoarelor justificari: lipsa timpului, lipsa banilor,
responsabilitati familiale, organizarea orarului, probleme de motivatie, lipsa increderii in sine.

Cateva din metodele de intruire in educatia adultilor sunt urmatoarele: metoda expotitiva
(modalitate de prezentare orala a unei teme intr-o organizare logica, caracterizata prin densitatea
ideilor si prezentarea fluenta si pregnanta a acestora), metoda interogativa, metoda practic-
demonstrativa (capata o importanta deosebita, datorita utilizarii principiilor euristicii, ale
descoperirii unor idei, semnificatii sau deprinderi de interes major), metoda proiectelor, metoda
lucru in grup, metoda schimbul de experienta.6

In orice alta forma de educatie prin cursuri, seminarii, universitati sau oameni care predau
ce nu este insotita de interesul accentuat ap participantului impreuna cu bucuria, entuziasmul si
intelegerea sa, invatarea nu se inregistraza sau nu se imprima in viata adultilor. Procesul
educatiei adultului se rezuma la scop. De ce sa mai invatam ca adulti? Scopul este trezirea
interesului si continuitatea sa, iar acest tip de efort aduce fericirea.

5
Curs Gonta Iulia, 68-69
6
Nicolae Vintanu, „EDUCATIA ADULTILOR”, E.D.P. R.A. Bucuresti, 1998