Sunteți pe pagina 1din 26

LP 1 Elemente de terapie ocupationala

2 Colocvii (examen scris: 1 sb terapie ocupationala + 1 sb ortezare-protezare) in


ianuarie.

Ergoterapia si terapia ocuptionala au aceleasi obiective cu KT.

Afectiunile ce beneficiaza de terapie ocuptionala:


- Afectiunile traumatice
- Afectiunile reumatice
- Afectiunile neurologice

Exista aparate ce au grija de aparatele respirator si cardiovascular. In acest


caz aceste aparate ii adapteaza nivelul de activitate la capacitatea de efort
restanta.

In SUA terapia ocupationala s-a dezvoltat f mult dupa al doilea Razboi


Mondial. => f multe amputatii. Au realizat niste asezaminte unde se desfasoara
activitati de:
- Terapie ocupationala
- Ortezare si protezare
Principala institutie era caminul-spital al veteranilor si care era dotat cu sala
de KT pt reeducare. Stateau acolo pana li se implanta proteza.
Dupa amputatie

Zona ideala a bontului pt protezare este treimea mijlocie. Dupa ce se educa


bontul el trebuie modelat, unde ortezistul il ajuta pe KT sa faca din bont o
forma conica care va corespunde formei protezei.
Bontul are o cicatrice care initial e sensibila. Un prim obiectiv e sa scada
sensibilitatea de la acest nivel. In unele cazuri in cicatrice se prind filete
nervoase care vor fi f greu de combatut si dau dureri f mari.
Ortezistul tb sa adapteze protezele in fc de pcient:
-inaltime
-greutate
-marimea bontului
-segmentul afectat

Dupa aceste adaptari urmeaza montarea protezei. KT va invata pacientul


cum sa se adapteze cu proteza. Pana la 1 an pacientul va fi chemat periodic la
control pt a se evalua bontul si a se face ajustari.
O proteza inlocuieste un segment/organ/ o functie a corpului.
Proteze:
-oculara
-auditiva
-dentara
-sold,genunchi,cot,umar

In timp ce ortezele asista segmente si functii (corsetul e orteza)…..?


Cea mai eficienta orteza trebuie sa se intinda de o parte si de alta a articulatiei
asistate.

Ortezare si terapie ocupationala in afectiunile reumatice:

Spondilita achilozanta
- Evolueaza centrifug
- Actiuni ce implica hiperextensia coloanei
- Dormit fara perna pe pat tare

Poliartrita reumatoida
- Evolueaza centripet
- Deviatie cubitala a degetelor
- Realinierea axelor degetelor
- Police in butoniera (falanga distala e in extensie mare)
- Exersate prehensiunile (6 tipuri- vezi)
Pierderea mobilitatii policelui: se pierde 60-70% din capacitatea functionla a
mainii.
- Activitati: lucrul cu margele; curatat boabe: grau,orez; tastat; impletitul
curelelor; modelajele in plastelina, lut incalzit, aluat; infasare ghem –
pentru membrele superioare
- Activitati: masina de cusut – pentru membrele inferioare

Terapia Ocupaţională LP 2
Terapia Ocupaţională în bolile cardiovasculare
Face pare integrantă din profilaxia secundară.
Profilaxia este primară atunci când previn îmbolnăvirea
Secundară este prevenirea agravării bolii deja instalate
Tertiala prevenirea instalării sechelelor
Terapia ocupaţională se adresează bolii deja apărute.
TO începe cu apariţia deficitului organic său funcţional urmărind blocarea evoluţiei către
incapacitatea pe termen lung. Termenul de terapie ocupaţională aparine sc americane.
Termenul de TO a fost introdus de RAD după al doilea război mondial. Termenul se suprapune
parţial de ergoterapie aparţinând sc franceze. Are o arie mai largă de acoperire. Ergoterapia se
referă stric la activităţile strict lucrative care permite obţinerea de bunuri ce se pot comercializa.
TO include şi activităţi recreative, hobyuri. TO se suprapune peste noţiunea de terapie şi cea de
recuperare.
Funcţii
1. Tratează deficitele funcţionale
2. Realizează compensări pt deficitele anatomice determinate de boli cronice cu potenţial
evolutiv (Artroza, spondilita, diabet).
3. Realizează profilaxia agravărilor deficitelor deja apărute precum şi profilaxia apariţia
altor deficite cu caracter invalidant
4. Învaţă pacientul cu boli cronice cum să se comporte permanent, ce posturi să adopte, ce
mişcări să utilizeze atât în timpul muncii cât şi în afara ei pt a bloca sau încetinii evoluţia
bolii.
5. Că disciplină, TO se ocupa şi de adaptarea mediului de viaţă şi munca creându-se
facilităţi pentru pacienţii cu nevoi speciale. Semaforul cu semnal audio, rampele, toalete
speciale adaptate, etc.
Obiectivele TO
1. Păstrarea şi dezv capacităţii de efort
2. Evitarea supradozarii efortului în activităţile curente peste limitele de adaptare a
cordului sau circulaţiei afectate de patologia specifică
3. Evitarea apariţiei sau recuperară tulburărilor psihice care apar la unii indivizi că urare a
stabilire a diagnosticului. Acestea necesitând condiţiilor de viaţă şi de muncă în funcţie
de toleranţă la efort scăzută
TO are caracter specific, selectează activităţile cu maxim de adresabilitate, selectând mişcări,
gesturi, acţiuni, tipuri de activităţi care să corespundă mereu capacităţi funcţionale restante şi
să se adapteze gradului şi formei deficitului.
TO are caracter global, nespecific adresându-se organismului în întregime şi, sau unor tulburări
complementare. Tulburări care apar la modificarea statutului individual, pacientul devenind
dintr-o pers activă în una sedentara şi dependentă.
Prescrierea TO necesită:
1. Analiza precisă a deficitului pe baza unui examen clinic complet, anatomic, funcţional,
kinetic, psihologic şi socio-profesional. Examen realizat de o echipă multidisciplinară
formată din medici, kinetoterapeut, psiholog şi asistent social.
2. Analiza celor mai incitate activităţi ocupaţionale dpdv kinetic (se analizează mişcările
şi gesturile, dpdv fiziologic se analizează consumul de energie, dpdv psihologic se
analizează motivaţia şi componenta recreativă, dpdv social fiind preferate activităţile în
grup).
Studiul la 1300 de meserii a decelat existenţa la doar 43 de gesturi de bază, dintre care 24 aparţin
mâinii. Aceste gesturi se combină variat rezultând activităţi diverse. Se va da pacientului o listă
de activităţi curente, gospodăreşti de autoservire sau profesionale cu valoarea numerică a
cantităţii de efort necesare pt desfăşurarea fiecăreia. În cazul patologiei asociate, aceasta trebuie
specificata din mai multe motive. Dacă trebuie recuperate, se aleg exerciţii sau programe care
trebuie executate cu eforturi sub maximale pt a nu creşte peste anumite limite necesarul de O2
a pacientului cu boala cardiovasculară preexistenta. Se aleg manevre şi exerciţii permise de
starea bolnavului dpdv funcţional:
- Se va evita izometria extinsă (grupele musculare mari)
- În unele cazuri se vor evita în unele cazuri mişcări simetrice simultane cu amplitudini
mari.
- Se vor evita mişcările care produc durere (durerea determina descărcarea de
CATECOLAMINA (adrenalină şi nonadrenalina) urmate de tahicardie şi
vasoconstricţie periferică, duce la HTA, urmată de travaliu cardiac crescut urmată de
cerinţe de O2 crescute.
- Se evita activităţile stereotipe, repetitive dacă plictisesc sau irita bolnavul. 46.

Opţiunea pt alegerea unei ocupaţii adecvate pacientului v-a fi supusă următoarelor regului
1. Ocupaţia trebuie să fie simplă, uşor de explicat, înţeles şi de executat
2. Ocupaţia trebuie să fie utilă în urma exercitări ei să se obţină produse folositoare care
se pot eventual comercializa în vederea obţinerii unor beneficii materiale. Aceasta dă
pacientului senzaţia de independenţă materială în scopul de menţinere a tonusului
psihic.
3. Activitatea trebuie să fie variată, evitându-se monotonia
4. Activitatea trebuie să necesite un efort mic, mediu sau progresiv, prin aplicarea ei să
crească toleranţă la efort a bolnavului
5. Activitatea să fie liber acceptată sau chiar agreata de pacient
6. Activitatea să poată fi executată în grup constituit din pers cu afecţiuni asemănătoare
sau cu toleranţă la efort apropriata pt a se simula emulaţia de grup.
În scopul cuantificării efortului, asociaţia cardiologică din america a introdus noţiunea de MET
(echivalent metabolic al muncii inimii) el reprezintă consumul de O2 pt kg corp şi pe min VO2
necesar susţinerii metabolismului bazal. 56.30. despre metabolismul bazal cum se măsoară!
3.5 ml de O2 pe kg corp / min.
În functie de cantitatea de energie consumată în diverse activităţi se poate face conversia în
calorii. Pt obţinerea unei kcal se consuma 4.85 ml O2. În funcţie de consumul de O2 activitate
se împart în 4 grupe:
1. Activităţi cu solicitare cardiacă:
- Minimă
- Uşoară
- Moderată
- Severă

Poziţia din care se desfăşoară Consumul de O2


Solicitarea Cardiacă
activitatea exprimat în MET
Activităţi cu solicitare cardiacă minimă
Şnuruirea Decubit dorsal 1.25 met
Asamblarea unor curele Decubit rezemat în pat 1.25 met
Decupaje Decubit rezemat în pat 1.3 met
Stanţarea pielii Decubit rezemat în pat 1.35 met
Ascultarea unor emisiuni la radio Decubit rezemat în pat 1.4 met
Înşirat mărgele pe ata Decubit rezemat în pat 1.4 met
Activităţi cu solicitare uşoară cardiacă
Alimentaţia/hrănirea Din aşezat la masă 1.5 met
Cusutul Din aşezat la masă 1.5 met
Sculptatul în lemn a unor miniaturi Din aşezat la masă 1.6
Sortatul de boabe Din aşezat la masă 1.6
Schimbarea poziţiei din dd în aşezat şi invers 1.65
Ţesutul la gherghef/război Din aşezat 1.7
Activităţi de bijuterie Din aşezat 1.9
Activităţi de ceasornicărie Din aşezat 2
Activităţi de prelucrare în metal prin Din aşezat sau ortostatism 2.5
ciocănire
Activităţi în brutărie Ortostatism 2.25
Legatorie de cărţi Ortostat 2.25
Activităţi de tipografie Ortostat 2.30
Activităţi de croitorie Ortost 2.40

Activităţi cu solicitare moderată


Activităţi de curăţenie în casă Ortostatism 2.5
Seceratul Ortostatism 2.5
Cântatul la pian 2.5
Tăiatul lemnelor cu ferestrăul electric Ortostatism 2.55
Mersul pe bicicleta pe plan cu viţ mică 2.8 – 2.9
Conducerea Autoturismului 2.8
Conducerea Camionului 3
Ridicarea de mici greutăţi Ortostatism 2.8
Preparatul mâncării 3
Sudura Uşoară Ortostatism 3
Aranjarea de obiecte uşoare în raft Ortostatism 3
Plimbarea/mersul la viţ de 2km/h Ortostatism 3.2
Cioplitul în lemn Ortostatism 3.5
Duşul călduţ Ortostatism 3.5

Activităţile de îmbrăcat de dezbrăcat Ortostatism / Aşezat 2.5 – 3.5


Activităţi cu solicitare cardiacă severă
Defecaţia Din aşezat de pe scaunul de budă 3.6
Actul defecaţiei DD în pat 4.7
Aranjarea patului Ortostatism 3.9
Purtarea de obiecte uşoare sau de greutate Ortostatism 4
medie/ de la piaţă
Duşul fierbinte Ortostatism 4.2
Munca în livada săpat uşor/văruit Ortostatism 4.5
Mers cu viţ de 3.5km/h Ortostatism 5
Testul Master la scărita de 2 trepte Ortostatism durata de 6 min 5.7
Mersul rapid pe bicicletă 6.9
Alergat uşor 7.4
Activităţi în grădina la intensităţi mai mări/ 7.7
tunsul ierbii cu maşina de tuns/cositul
Urcatul scărilor Ortostatism 9
Activităţi de minerit 11
Terapia Ocupaţională LP 3
Cartea: Metodica recuperării mâinii
Bilanţul funcţional al pumnului şi mâinii
Desfăşurarea şi finalizarea activităţilor membrului super sunt condiţionate de prehensiune.
Membrului super este implicat în toate activităţile manuale, eficienta acestor activităţi depinde
de poziţionarea segmentelor şi de stabilitatea articulaţiilor.
Umărul orientează MS în spaţiu, zona maximă de libertate a MS depinde de mobilitatea
umărului adică de amplitudinile de mişcare în fiecare plan. Stabilitatea umărului şi forţa
muşchilor săi şi respectiv a muşchilor care mobilizează omoplatul determina capacitatea
portanta a Membrului Superior (MS).
Cotul
Permite scurtarea sau alungirea braţului de pârghie, respectiv aproprierea sau depărtarea
extremităţii (mâinii). Acţiunea este asigurată de flexorii şi extensorii cotului.
Antebraţul
Orientează mana în raport cu obiectul prin mişcările de prono-supinatie şi determină modul de
prehensiune, adică priză pe obiect.
Pumnul
Orientează mana în raport cu axul brahial, înclinarea cubitală
Pt prehensiunile de forţă, respectiv flexorul şi extensorul ulnar al braţului.
Înclinarea radială atunci când scopul este de a apropria mâna de corp: că în acţiunea în care
ţinem un pahar din care bem apă sau lingura pt a mânca. Lungul şi scurtul flexor radial al
carpului.
Extensia pumnului favorizează prizele de forţă.
Principalele tipuri de prehensiune sunt:
- Prizele digitale
- Bi digitale sau poli-digitale
- Termino-terminala: flexorul policelui şi flexorul degetelor
- Termio-subterminala sau termino pulpara
- Priză subterminală sau pulpara: Se asociază pt mobilizarea policelui muşchii tenari,
muşchii scurţi, interosoşi palmari care fac flexia carpului.
- Priză sutermino laterală: Adductorul policelui, Flexorul policelui, Flexorul indexului,
- Priză interdigitala latero-laterală: realizează pensă între două degete şi se execută cu
participarea interosoşilor.
- Prizele pluri digitale: pensă tri-digitală opune policele faţă de celelalte două degete,
degetele 4-5 fiind flectate. Ia permite susţinerea unui creion sau stilou sau manevrarea
tacâmurilor. Se realizează cu acţiunea flexorul lung al policelui, flexorului indexului,
extensorul comun pt degetele 2, 3, muşchii interosoşi palmari corespunzători, opozantul
scurtul abductor şi scurt flexor al policelui.
- Pensă tetra sau penta digitală care implică toate degetele pt susţinerea sau manevrarea
obiectelor de mari dimensiuni sau grele: se realizează pt înşurubare şi deşurubarea, pt
susţinerea unor boluri cu opoziţia policelui faţă de cele 4 degete. Pt realizarea corectă a
prizei este necesară abducţia amplă a policelui şi opoziţia lui cu deschiderea primului
spaţiu interosos.
- Prizele palmare se realizează cu participarea degetelor şi a zonei metacarpiene (podul
palmei) şi pot fi:
a) Digito-palmare când opun palma ultimelor 4 degete cu sau fără participarea
policelui
b) Priză digito-tenara: muşchii efectori sunt; flexorii superficiali şi profunzi,
interosoşii dacă se asociază şi policele atunci lucrează flexorul lung al policelui
că în priză de susţinere a volanului sau de folosirea unui levier.
c) Prehensiunile palamare pt susţinerea de obiecte grele şi voluminoase, forţa
acestui tip de prehensiune depinde de volumul obiectului. F este maximă dacă
policele reuşeşte să facă contact cu indexul.
d) Prizele centrate – sunt acelea în care obiectul susţinut prelungeşte axul
antebraţului. Ex: o şurubelniţă sau o furculiţă. Obiectul este susţinut printr-o
priză palmara cu intervenţia policelui şi următoarelor 3 degete. Indexul joacă
rolul de orientare a uneltei. Aceste prize implica flexia primelor 3 degete, flexia
pumnului, extensia falangelor indexului şi o uşoară opoziţia a policelui.
e) Pensele agăţate – Care se realizează cu degetele 2-5 prin flexia falangelor distale.
Este una din prehensiunile de forţă, este utilizată pt purtarea greutăţilor, necesită
contracţia flexorului comun superficial şi a extensiilor pumnului şi degetelor. În
unele situaţii la pacienţii neurologici, se observă o spasticitate a flexorilor
muşchilor care împiedică relaxarea acestei prize
f) Prehensiunea de apucare care permite susţinerea unui obiect fără participare a
mâinii între braţ şi peretele toracic. Pensă toraco brahiala.
g) Alte tipuri de prehensiunea sunt implica în activităţi bimanuale adică,
aproprierea celor două mâini, una dintre ele realizând o priză deja descrisă ca
atunci când ducem la gură şi bem dintr-un bol.
h) În cazul în care este necesară stabilizarea obiectului, mâna liberă care nu-l
susţine, v-a realiza aşa numita contra presiune.
i) Prizele de substituţie sunt implicate când alte regiuni ale corpului substituie
prehensiunile digitale. Ex: când folosim pt susţinerea unui obiect o singură mână
şi gură, vorbim de priză bucala.
j) Prizele mentoniere
k) Prizele scapulo-cefalice
l) Prizele în brăţară sau îmbrăţişare care permit purtarea obiectului între antebraţ
şi trunchi cu coatele flectate.
m) Prizele inter crurale care permit stabilizarea obiectelor atunci când este necesară
o forţă mai mare. Ex: desfacerea unui borcan, menţinerea în şa pe cal.
Sistemul de cotaţie în evaluare diferitelor tipuri de prehensiune cuprinde 4 niveluri:
a) Notam cu 0 o priză normală
b) Cu 1 priză eficienta dar realizată defectuos au lentă
c) Cu 2 o priză parţial perturbată sau mai puţin eficientă
d) Cu 3 priză imposibilă.
Gesturile de ansamblu pt MS care de asemenea cotată de la 0-3 sunt:
- Ducerea mâinii la gură – Gestul este implicat în alimentaţie şi presupune flexia şi
abducţia braţului, flexia cotului şi prehensiunea adaptată pe obiect + supinaţie şi în unele
cazuri flexia cervicală.
- Ducerea mâinii la cap pt pieptănat – Presupune ascensionarea omoplatului, abducţia şi
flexia braţului, flexia cotului. Limitarea mişcării de ridicare a braţului poate fi
compensată prin flexia cervicală iar limitarea mişcării de abducţie care apare în PSH, se
compensează partial fara a ajunge cu mâna în partea posterioară a capului.
- Ducerea mâinii la spate – Necesită extensia braţului, rotaţia internă a braţului, flexia
cotului. Această mişcare este implicată în acţiuni de prehensiune realizate în spatele
câmpului vizual pt susţinerea unor obiecte aşezate în spate sau pt îmbrăcare. Forţa de
prehensiune pt prehensiunile mici digito digita şi digito palmare se poate aprecia
subiectiv de către kineto sau prin utilizarea unui dinamometru. Dinamometrele pot
evalua prizele cu toată mâna şi prizele prin opoziţie digito digitală şi digito palmara.
Dinamometrele mai mari , mai rigide, cu arc se utilizează în evaluarea prehensiunilor
digito-palmare. Aceste dinamometre sunt ineficiente cad există deficit de prehensiunea
sau este dureroasă.
Bilanţul în atingerile motorii centrale Hemiplegie
În atingerile SNC deficitul muscular apare ca urmare a tulburărilor comenzilor voluntare.
Bilanţul analitic executat pe fiecare muşchi în parte este posibil dar trebuie analizată mişcarea
nu fiecare musci. Este nevoie să se analizeze cantitativ, diverşi factori care împiedică funcţia
musculară legată de sistemul piramidal. Căile piramidale sunt căile motorii principale iar cele
extra piramidale sunt cai secundare.
Bilanţul tulburărilor de comandă voluntară
Aceste tulburări apar în paraliziile centrale în care este posibil să se obţină o contracţie
musculară prin utilizarea unor manevre de facilitare.
Observaţii:
Forţa de mişcare scade, dar contracţia izometrică rămâne totuşi posibilă. Rapiditatea mişcări
este redusă datorită creşterii timpului de latenţă a realizării lente a mişcării şi a relaxării sau
decontracturării mai lente a muşchiului.
Selectivitatea mişcărilor este redusă (pacientul cu afecţiune centrală nu poate să facă acelaşi nr
de mişcări, datorită existenţei sincineziilor (contracţii paratizare care alterează mişcarea).
Contracţia anumitor muşchi antrenează contracţia grupelor musculare sinergice (cu aceiaşi
acţiune) acestea sunt sincineziile de coordonare şi sunt relativ stereotipe.
La mamber superioare abducţia umărul antrenează flexia cotului în timp ce adductia antrenează
extenisa cotului
La niv membrului infer:
Flexia şoldului antrenează flexia dorsală a piciorului (sincinezia de flexie) în timp ce extensia
genunchiului antrenează flexia plantara sincinezia de extensie. Aceste sincinezii sunt reciproce
adică flexia cotului antrenează abducţia umărului şi sunt amplificate de intensitatea contracţiei
care declanşează mişcarea.
Anumite posturi ameliorează comanda motorie, adesea, contracţia unui muşchi care este
imposibilă într-o anumită poziţie se poate realiza dacă poziţia se schimbă. Pt fiecare muşchi
există o poziţie în care se poate obţine mai uşor contracţia voluntară, această poziţie se numeşte
poziţie de facilitare. Ex: rotaţia capului de partea hemiplegiei favorizează extensia membrului
paralizat, rotaţia de partea opusă ajuta flexia membrului. Extensia degetelor este facilitata de
flexia pumnului. În cursul bilantarii se va nota poziţia bolnavului şi se vor menţiona poziţiile
care facilitează sau inhiba contracţia.
Realizarea bilanţului
Pierderea selectivităţii v-a duce la imposibilitatea studierii analitice a muşchilor, din această
cauză se vor bilanta grupuri de muşchi sinergici care realizează o mişcare.
Forţa mişcării se apreciază pe o scală de la 0 la 5 :
- 0 absenţa contracţiei
- 1 contracţie fără mişcare
- 2 contracţie cu deplasare fără gravitaţie
- 3 contracţie cu gravitaţie
Amplitudinea mişcării se măsoară comparând cu amplitudinea mişcării pasive. Viteza de
mişcare este cotata cu lentă medie sau rapidă.
Aprecierea şi analizarea sincineziilor – se urmăreşte şi se notează dacă mişcarea solicitată este
însoţită de sincinezii de coordonare.
Bilanţul tulburărilor de tonus
Tulburările de tonus de origine supra medulara vor fi diferenţiate de cele medulare.
Tulburările de tonus de origine supra medulara vizează în mod special spasticitatea. Ea
accentuează mişcările motorii limitând jocul articular. Ea se manifestă în cursul mobilizării
pasive printr-o contracţie reflexă care se opune mişcării.
Spasticitatea interesează muşchii antigravitaţionali la niv membr inferioare:
Cvadriceps, triceps, flexorii degetelor.
La nivelul mâinii adductorii, rotatorii interni ai braţului, flexorii antebraţului, pronatorii, flexorii
mâinii şi degetelor.
Intensitatea şi persistenţa tonusului se apreciază pe o scală de la 0 la 4.
- Pt 0 nu există reflex de întindere
- Pt 1 contracţia este doar vizibilă
- Pt 2 există o schiţă de contracţie percepută în timpul mobilizării care cedează imediat
- Pt 3 contracţia durează sau se înregistrează câteva secuse (mişcări) care cedează în
câteva secunde
- Pt 4 se înregistrează o contracţie sau un clonus care nu cedează chiar după mai multe
secunde.
Amplitudinea de mişcare se exprimă prin valoarea unghiului care apare deoarece cu cât
spasticitatea este mai importantă cu atât unghiul este mai mic. Viteza de mişcare pt a obţine
reflexul se cotează după o scală cu 3 niveluri:
- V1 viteza este scăzută
- V2 viteza medie corespunde căderii pasive a segmentului sub influenţa gravitaţiei
- V3 viteza este rapidă

Terapia Ocupaţională LP 4
În cazul pacienţilor spastici mobilizarea foarte lentă şi progresivă poate permite obţinerea uni
amplitudini complete. În acest caz se vor evita contracţiile voluntare care pot împiedica reflexul
de întindere. Spasticitatea poate fi influenţată de mai mulţi factori în cazul în care contracţiile
sunt slabe reflexul de întindere poate să fie exagerat. În acest caz, bilanţul funcţional este cel
mai important urmărindu-se activităţile pe care le poate desfăşura pacientul.
Tulburări de tonus de origine medulară
Trebuie evaluate spasticitatea şi contracturile spontane sau provocate prin exagerarea reflexelor
osteo tendinoase (ROT)
1. Tonusul muscular normal
2. Creşterea discretă a osului
3. Creşterea moderată uşor perceptibilă
4. Creşterea importantă a tonusului
5. Permanentizarea posturii de flexie
Aceasta este Ashwort scala pe 5 trepte pt evaluarea tonusului.
În cazul prezenţei de contracturi sau spasme musculare asociate, se utilizează scara PENN tot
pe 5 trepte de la 0 la 4.
1. Nu există contractura
2. Contractura spontană provocată de diverşi stimuli
3. Contractura spontană ocazională
4. Contractura spontană frecvenţă
5. Contractura permanentă
Bilanţul de independenţă
Se realizează pt aprecierea independenţei pacientului în viaţa cotidiană, notându-se
compensările utilizate de pacient.
Mijloacele tehnice folosite, bilanţul de independenţă, urmăreşte:
- Utilizarea toaletei şi a mijloacelor de igiene (spălat pe dinţi, pe faţă, periatul părului,
spălatul corpului, utilizarea toaletei
- Alimentarea – Priză pe tacâmuri, ducerea lor la gură, utilizarea cuţitului pt tăierea
alimentelor, întinderea untului pe pâine, turnarea lichidului din sticlă în pahar şi purtarea
paharului la gură.
- Îmbrăcatul – Felul în care se îmbracă cu o cămaşă/tricou, felul în care îşi pune ciorapii,
modul în care se încălţa.
- Activităţile mâinii – Scrisul (ce fel de priză foloseşte pe pix), răsfoirea unei cărţi,
deschiderea unui plic, folosirea telefonului, deschiderea sau închiderea uşii (priză pe
clanţă). Prinderea şi utilizarea monezilor, prehensiunile fine pe un ac sau chibrit.
Sistemul de cotaţie pt diferită prehensiuni sau gesturi, utilizează o scală pe 4 nivele:
0 - Este activitatea normală
1 - Activitatea perturbată dar care se finalizează
2 – Activitate dificilă care are nevoie de ajutor
3 – Activitate imposibilă
Bilanţul independenţei de situaţie – Încearcă să aprecieze handicapul care rezultă din
deficienţele şi incapacitatea legate de disfuncţiile instalate odată cu boala, fie boala neurologică,
ortopedica, degenerativă. Au fost propuse mai multe scale de evaluare, multe dintre ele sunt
specifice anumitor boli şi funcţii, alte tipuri de evaluare să aprecieze dificultăţile întâmpinate
de pacient în mobilizare în diferite activităţi şi respectiv ajutoarele necesare, fie ele substituţii
banale / individuale, fie ajutoare tehnice.
Există două tipuri de evaluări mai mult folosite:
1. Bilanţul funcţional comun în urma căreia se obţine indicele Barthel care se utilizează şi
în scop predictiv. Sunt evaluate 9 activităţi:
 Alimentarea
 Toaletă
 Îmbrăcatul
 Controlul vezicii urinare
 Controlul defecaţiei
 Utilizarea toaletei
 Transferurile
 Ambulaţia /deplasarea pe picioare
 Urcarea şi coborârea scărilor
Pt fiecare dintre aceste activităţi se acordă o notă de la 0 la 15 (0,5, 10. 15) care apreciază
performanţele obţinute spontan şi repetat. Evaluarea se repetă la intervale precise (în fiecare
săptămână) sapt 1, sapt 2, apoi din 2 în două sapt. Indicele obţinut rezultă din însumarea
scorurilor pt fiecare activitate. Un scor de 100 va corespunde anatomiei complete pt funcţiile
evaluate, scorul de 90 până la 65 semnifică o autonomie parţială dar suficientă pt desfăşurarea
activităţilor la domiciliu. Limitele testului Bartel apar în cadrul activităţilor netestate:
- Comunicare (poate sau nu să vorbească şi cât de bine vorbeşte)
- Înlănţuirea gesturilor în acţiune.
Testul nu ţine cont suficient de condiţiile de viaţă ale pacientului:
- Alimentaţia (poate să fie independentă şi se notează cu 10, poate să fie realizată cu ajutor
se notează cu 5, sau poate să fie imposibilă 0.
- Toaleta – Poate să-şi realizeze singur toaleta nota 10, în cazul bărbieritului, se piaptănă,
se spala pe fata nota 5, dacă toaleta este imposibilă nota 0.
- Îmbrăcatul – Dacă îmbrăcatul este independent 10, cu ajutor 5, dacă este imposibil 0
- Controlul vezical – controlul perfect 10, probleme ocazionale 5, imposibil 0.
- Defecaţia - controlul perfect 10, probleme ocazionale 5, imposibil 0
- Folosirea WC-ului – Copii sub 2 ani nu se pot aprecia. Independenţa 10, ajutor parţial
5, dependenta totală 0.
- Transferul de pe pat pe scaun – Independent 15, cu ajutor minim 10, cu ajutor substanţial
5, şi dacă pacientul este complet pasiv 0
- Ambulaţia – independenţă pe o distanţă de cel puţin 50m nota 15, cu ajutor pe 50m -
10, în scaun rulant 5, imposibil 0.
- Scările – Urcarea independentă a scărilor 10, urcarea scărilor cu ajutor sau supraveghere
5, imposibil 0.
Bilanţul independenţei funcţionale
Măsurarea independenţei funcţionale se bazează pe aprecierea diferitelor activităţi ale unei pers
cu deficit funcţional în mediul său normal de viaţă. Clasificarea cuprinde evaluarea a 18
activităţi grupate dupa tipul lor şi selectate ca indicatoare de bază ale severităţii incapacităţii
pacientului. U prim grup cuprinde necesităţile personale:
- Alimentaţia
- Îngrijirea fizică
- Toaletă
- Îmbrăcatul (partea superioară)
- Îmbrăcatul partea inferioară
- Utilizarea toaletei
Alt grup de activităţi cuprinde controlul sfincterian, respectiv, controlul vezicii urinare şi
defecaţia.
Un alt grup, mobilitatea, transferurile care sunt de mai multe tipuri, de la pat la scaun, de la
scaun la fotoliu, intrarea în cadă sau în cabina de duş.
Locomoţia care cuprinde
- Mersul cu sau fără mijloace ajutătoare
- Urcatul şi coborâtul scărilor şi folosirea scaunului rulant
Comunicarea –
- Înţelegerea şi felul de transmitere (verbal, nonverbal, gestuala)
Consecinţele mediului exterior:
- Interacţiunile sociale
- Rezolvarea problemelor
- Memorie
Fiecare dintre aceste activităţi se cotează în funcţie de necesitatea asigurării asistentei umane
sau asistente tehnice (scaune,etc) şi presupune 7 nivele de evaluare:

Dependenţa Dependenţa Totală Ajutor total / Ajutor maximal


Dependenţa parţială Ajutor maximă
Mediu
Minimal
Supraveghere

independenţa Totală
Parţială

Urmărirea informaţiilor obţinute prin bilanţul de autonomie, ne permite să observăm dacă


pacientul poate să realizeze o activitate sau are nevoie de o altă pers pt activităţile cotidiene.
Dacă este necesară o altă persoană, bilanţul permite aprecierea cantitativă a ajutorului. Prin
toate aceste evaluări se obţine tabloul de sinteză a bilanţului de autonomie.

Grupul de Activităţi Poate realiză singur Are nevoie de ajutor Are nevoie de ajutor
ocazional cotidian
Autonomie sfincteriana
Autonomie în igienă
Autonomie în îmbrăcat
Autonomie la dezbrăcat
Autonomie la hrănire
Autonomie la schimbarea
poziţiilor
Autonomie în ambulaţie
Autonomie în transport
Autonomie în comunicare
Autonomie în activităţile domestic şi familiale
Autonomie în funcţiile sociale
Din analiza şi adaptarea bilanţului de autonomie, la handicapul specific al mâinii, alegând
exclusiv obiectivele şi acţiunile în care mână este direct implicata rezultă o fişă de evaluare uşor
de urmărit în cadrul testelor periodice ale pacientului.

Metodologia evaluării mâinii


Evaluarea trebuie să fie cuprinzătoare şi să includă aspecte trebuie să cuprindă toate aspectele
funcţional aplicative dpdv al activităţilor cotidiene. Fişele sunt individuale şi trebuie să cuprindă
evaluări succesive realizată întâi la o sapt şi apoi din două în două săptămâni. Fişa trebuie să se
adreseze pacientului în general, indiferent de patologie, fie ea ortopedica, neurologică sau
inflamativ-degenerativa.
Pe baza acestor fise, se poate aprecia ulterior tipul şi nivelul handicapului al pacientului.
Aceasta fisă cuprinde mai multe aspecte:
1. Parametrii articulari
a. Durerea articulara care este evaluată în 3 trepte:
i. Dacă este prezentă se notează cu 0 puncte
ii. Dacă este episodica sau inconstanta, în funcţie de articulaţie sau de
activitate 1 punct
iii. Dacă este absenţa se adaugă 2 puncte pt fiecare articulaţie evaluată
b. Inflamaţia articulara
i. Dacă este prezentă 0 puncte
ii. Dacă este inconstanta în fiecare articulaţie afectată urmărită se adăugă
câte 1 punct
iii. Dacă este absenţa câte 2 puncte pt fiecare articulaţie
c. Limitarea mobilităţii
i. 0 dacă este prezenta urmărind fiecare articulaţie şi fiecare sens de
mişcare
ii. Dacă este episodica sau inconstanta în fiecare articulaţie, 1 punct
iii. Dacă este absenţa în fiecare articulaţie şi sens de mişcare 2
d. Instabilitatea articulara
i. Dacă este prezentă 0 puncte
ii. Dacă este absenţa pt fiecare art sănătoasă 2 puncte
e. Scăderea capacităţii funcţionale a musculaturii
i. Se apreciază elasticitatea muşchilor
ii. Forţa
iii. Rezistenta
iv. Coordonarea
1. Dacă este prezentă 0 puncte
2. Dacă este prezentă 1 pt arti
3. Dacă este absenţa câte 2 puncte pt fiecare art
2. Scăderea funcţionalităţii crizelor digitale şi palmare
a. Evaluare: Priză termino pulpara. Dacă este activa şi la parametrii funcţionali
normali se dă 0 puncte
b. Dacă funcţionalitatea este afectată ca forţa, viteza, coordonare 1 punct
c. Dacă este imposibilă 2 puncte
3. Priză prin opoziţie subterminală sau pulpara
a. Activă în parametrii funcţionali 0
b. Funcţionalitatea afectată 1
c. Imposibila 2
4. Priză prin opoziţie subtermino-laterala
a. activa şi la parametrii funcţionali normali se dă 0 puncte
b. funcţionalitatea afectată 1
c. imposibilă 2
5. Priză interdigitala-laterolaterala
a. activa şi la parametrii funcţionali normali se dă 0 puncte
b. funcţionalitatea afectată 1
c. imposibilă 2
6. prizele pluri digitale pensă tri-digitală (police, index, medius
a. activa şi la parametrii funcţionali normali se dă 0 puncte
b. funcţionalitatea afectată 1
c. imposibilă 2
7. Pensă tera sau penta digitală
a. activa şi la parametrii funcţionali normali se dă 0 puncte
b. funcţionalitatea afectată 1
c. imposibilă 2
8. Prehensiunile digito palmare
a. activa şi la parametrii funcţionali normali se dă 0 puncte
b. funcţionalitatea afectată 1
c. imposibilă 2
9. Prehensiunea poli-digito-palmare
Gesturi de ansamblu ale membrului superior
Sunt mişcările complexe care se realizează în acelaşi timp pe mai multe planuri de mişcare
1. Ducerea mâinii la gură
a. Dacă este imposibilă 0
b. Dacă este incompletă 1
c. Imposibilă 2
2. Ducerea mâinii la cap t pieptănat
a. Dacă este imposibilă 0
b. Dacă este incompletă 1
c. Imposibilă 2
3. Ducerea mâinii la spate
a. Dacă este imposibilă 0
b. Dacă este incompletă 1
c. Imposibilă 2
Evaluarea forţei de prehensiune
Sub 50 mmGH 0 puncte
Între 50 şi 100 , 1 puncte
Peste 100 mm hg 1 puncte
Peste 100 2 puncte

Bilanţul de independenţă
Trebuie să ţină seama de mână afectată(dacă este mâna dominantă sau nu).
Pt igiena –
1. Spălatul corpului ,
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
Spălatul pe dinţi
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
2. Bărbieritul
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
3. Spălatul pe cap
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
4. Pieptănatul
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
5. Îmbrăcatul părţii superioare a corpului
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
6. Îmbrăcatul inferior
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
7. Îmbrăcarea cu lenjerie de corp
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
8. Îmbrăcarea pieselor exterioare
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
9. Încălţatul
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
10. Adăugarea de accesorii vestimentare
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
11. Dezbrăcatul veşmintelor din partea de sus a corpului
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
12. Dezbrăcare veşmintelor din partea de jos a corpului
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
13. Dezbrăcarea lenjeriei de corp
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
14. Dezbrăcarea hainelor exterioare
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
15. Descălţarea
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
16. Scoterea accesoriilor vestimentare curele, eşarfe, etc.
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
17. Alimentarea scala va fi diferită, dacă este afectată doar o mână în funcţie dacă este cea
dominantă sau dacă sunt afectate ambele
1. Servitul alimentelor solide, semisolide lichide
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
2. 29.30
3. Folosirea telefonului
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
4. Scrisul manual sau la tastatura
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
5. Funcţii domestice şi familiale se precizează mana afectată
a. Posibilitatea de a aprinde sau a stinge focul în soba, aragazul
b. Posibil 0
c. Dificil 1
d. Imposibil 2
6. Deschiderea sau închiderea uşii sau a ferestrei
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
7. Folosirea cheii
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
8. Sarcini menajere – pregătirea mesei
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
9. Efectuarea de cumpărături
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
10. Efectuarea menajului, spălat, călcat, etc
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
11. Funcţii familiale – îngrijirea copiilor
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
12. Organizarea vieţii de familie
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
13. Activităţi interioare de agrement – Cititul
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
14. Folosirea aparaturii audiovizuale butoane, taste, rotoare
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
15. Activităţi distractive şi sau culturale – jocuri, activităţi artistice, artizanale
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
16. Opţional dacă iese din casa activităţi de agrement exterioare – Plimbat, grădinărit
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
17. Activităţi sportive
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
Evaluarea prin ADL-uri grup de activităţi cotidiene
1. Alimentaţia
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
2. Formarea tartinelor
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
3. Tăiatul cărnii
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
4. Utilizarea lingurii
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
5. Mâncatul cu furculiţa
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
6. Băutul cu paiul
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
7. Băutul cu paharul / ceaşca
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
8. Turnatul din sticlă
a. Posibil 0
b. Dificil 1
c. Imposibil 2
Îmbrăcatul
1. Pantalonilor lungi sau scurţi
2. Aplicarea de curea sau bretele
3. Curăţatul sutienului
4. Îmbrăcatul chilotului, furoului
5. Îmbrăcatul rochiei/fustei/cămăşii/bluzei
6. Aplicarea eşarfei/cravatei
7. Încălţarea ciorapilor lungi
8. Îmbrăcarea pijamalei sau a cămăşii de noapte
9. Îmbrăcarea hainei de casa
10. Îmbrăcarea jachetei, pălăriei, a obiectelor vestimentare exterioare, pulover, a manuşilor
cu un degete sau cu toate degetele
11. Punerea şi scoaterea ochelarilor
12. Aplicarea sau scoaterea ortezei
13. Încălţarea cu pantofii/şosetelor/cizmelor
Dezbrăcatul se evaluează exact ca şi îmbrăcatul.

Utilizarea mijloacelor de închidere


1. Butoni, nasturi, fermoar, copci, capse
2. Şireturi inodare şi dezlegare
3. Utilizarea benzilor adezive cu arici
Activităţi de igienă personală
1. Suflatul nasului
2. Spălatul mâinilor şi fetei
3. Spălatul extremităţilor
4. A spatelui
5. Spălatul dinţilor / protezei
6. Pieptănatul părului
7. Machiat
8. Curăţatul unghiilor / tăiatul
9. Folosirea sprayurilor
10. Folosirea şamponului de păr
11. Hârtia de toaletă
Comunicarea
1. Cititul susţinerea cărţii, ziarului...
2. Gestul de răsfoire
3. Scrisul de mână
4. Folosirea telefonului
5. Scrisul la tastatură
Activităţi manuale
1. Număratul monezilor
2. Deschiderea corespondenţei
3. Folosirea foarfecelor
4. Deschiderea dopurilor a sticlelor, borcane, etc.
5. Cusutul (însăilarea, cusutul nasturilor)
6. Lustruitul pantofilor
7. Ascuţitul creioanelor
8. Deschiderea cutiilor
Activităţi combinate
1. Deschide / închide frigiderul
2. Deschide / închide
3. Uşa
4. Poarta greutăţi în deplasare
5. Montează sau înlocuieşte becuri
6. Foloseşte priza şi ştecherul
7. Ridica obiecte de pe jos
Activităţi operative
1. Aprinde /stinge luminile
2. Foloseşte soneria
3. Foloseşte mânerele / încuietorile de usa şi fereastra după ce sare pe ea...
4. Folosirea robineţilor
5. Folosirea transperantelor sau a draperiilor
6. Deschide / închide ferestrelor
7. Agăţatul sau atârnatul hainelor pe umeraş
Activităţi de curăţenie
1. Ridicarea obiectelor de pe podea
2. Curăţarea petelor
3. Aranjarea patului
4. Folosirea cârpei de praf
5. Scuturarea cârpei de praf
6. Ştergerea prafului de pe suprafeţe joase / înaltei
7. Măturat
8. Spalt pe jos
9. Folosirea periei de praf
10. Folosirea aspiratorului
11. Purtarea uneltelor uşoare de curăţat MOP
12. Folosirea bătătorului de covoare
13. Curăţarea băii
14. Schimbatul aşternuturilor de pe pat
15. Caratul unei caldări cu caca
Activităţile de pregătirea mesei
16. Dat drumul la apă
17. Dat drumul la aragaz (pe scari ))
18. Aprinderea gazului cu chibritul

Terapie ocupaţională LP 6
Program de TO în sindromul Algo-Neuro-Distrofic Post Traumatic al mâinii
Principalele obiective sunt:
1. Exersarea contracţiilor active cu rol asupra îmbunatăţirii circulaţiei locale şi creşterea
troficităţii tisulare
2. Normalizarea comenzii corticale pe baza ameliorării transmiterii stimulilor periferici,
extero şi proprioceptivi
3. Ameliorarea verigii neuropsihice cu acceptarea afecţiunii, dezvoltarea încrederii şi
creşterea participării pacienţilor la program
Activităţile selectate urmăresc în primul rând, răsunetul psihologic. Desfăşurarea programului
în etape, progresiv, presupune :
1. La început, activităţi bimanuale, simple, de scurtă durată şi nesolicitante
2. Activităţi diversificate că forţa, rezistenta şi precizie.
Activităţile propuse în programul de TO sunt activităţi :
a. Ale vieţii cotidiene, urmărind crearea de modele dinamice
b. Dacă este posibilă, treptat, creşterea exigentelor prin activităţi de precizie, ţesut,
imprimerie pe hârtie sau pe pânză, olărit, modelaj, tâmplărie
În amputaţiile parţiale ale mâinii, programul de TO, porneşte de la tipul amputaţiei:
- Amputaţia mâinii de relaţie (police, index, medius
- Amputaţia celor 3 degete intermediare 2-4
- Amputaţia mâinii de forţă 3,4,5
- Mana metacarpiana

Programul de TO se adresează diferitelor tipuri de amputaţii, restantului anatomic şi


funcţional şi are următoarele obiective:
1. Ameliorarea stării neuropsihice
2. Antrenarea funcţiei bonturilor prin
a. Activităţi ce presupun prehensiuni simple
b. Prin activităţi selective
c. Folosirea unei atele mulate care asigură contactul complet cu tegumentul
realizând stimularea senzitivă a zonei restante iar în cazul amputării policelui,
lateralizarea prehensiunii
3. Reeducare după intervenţie care cuprinde
a. Prehensiuni globale
b. Prehensiuni simple, variate
c. Pense de relaţie
d. Prehensiuni cu toată mâna prin activităţi de imprimerie sau de ţesut
e. Activităţi selective : scris, desen, pirogravura, decupaje, activităţi menajere
4. Reinserţia socio-profesională.

Aspecte particulare în prog de TO pt mana reumatoida


Prog de TO adaptat mâinii reumatoide, porneşte de la obiectivele generale ale tratamentului
recuperator care se vor urmării indiferent de etapa de evoluţie a bolii.
Obiective:
1. Ameliorarea durerii şi inflamaţiei
2. Combaterea sau ameliorarea atrofiilor musculare
3. Ameliorarea sau compensarea limitării mobilităţii articulare
4. Prevenirea sau ameliorarea contracturilor, retracturilor sau a altor simptome secundare
afecţiunilor de părţi moi
5. Prevenirea sau compensarea deformărilor articulare
6. Ameliorarea modificărilor circulatorii
7. Combaterea sau ameliorarea demineralizării osoase
Prog de TO se adaptează în funcţie de tipul deviaţiilor şi trebuie să ţină cont de mecanismele
care determină aceste deviaţii. Prevenirea acestei deviaţii se realizează prin:
- Utilizarea prehensiunilor bidigitale terminoterminale
- Evitarea prehensiunilor termino-laterala sau subtermino-laterală care accentuează
deviaţia
- Exersarea prehensiunii poli-digito-palmare cu evitarea pronaţiei

Posturi recomandate pt realizarea ortezelor


o Postura de repaus:
 Pumnul în uşoara extensie
 Metacarpo-falangiene în uşoara flexie
 Inter-falangiană proximala în uşoara,,,, cu policele în uşoara opoziţie,
astfel încât, primul spaţiu interdigital să fie cât mai larg.
o Postura corectoare
 Se menţine prin inele corectoare
 Atele mobile aplicate pe margine cubitală
 Activităţi de tipul lucrului de mână, tricotat, croşetat sau scris
Activităţi recomandate în cardul Programului de TO:
- Scris cu inele corectoare
- Confecţionarea de mărgele din hârtie, rulând hârtia pe andrele
- Rularea unei faşe sau altor materiale textile în direcţie radială
- Imprimarea de materiale, hârtie sau textile prin utilizarea unei ştampile
- Înşirarea de mărgele pe sârmă
- Confecţionarea de diverse obiecte, coşuleţe, flori
- Utilizarea prehensiunii bimanuale pt suplinirea prehensiunii digitopalmare. Se
realizează astfel o distribuţie mai uniformă a greutăţii pe mâinii.
În cazul deviaţiei în gât de lebădă
Clinic, se manifesta prin:
- Hiper extensia articulaţiei interfalangiene proximale cu flexia art interfalangiene distale
- Este mai frecvenţă şi mai pregnantă la degetele 2-3 .
- Deviaţia se datorează afectării articulaţiilor metacarpofalangiene şi intarfalagiene
proximale prin dezechilibru muscular, cu subluxaţia falangei proximale şi hiperextensia
ei.
- Falangă a 3 a pe care se însera muşchiul flexor profund al degetelor, va fi deviată în
flexie. Acest tip de deviaţie afectează prehensiunea digitopalmara şi prehensiunile
policedigitale.
Prog kinetic cuprinde:
1. Prog pt art metacarpofalangiene, acelaşi ca de la deviaţia cubitală
2. Tonifierea flexorului superficial al degetelor, cel care flectează falangă a doua
3. Tonifierea extensorilor carpului în special de partea radială
Activităţile de To recomandate sunt:
Cusutul cu acul, brodatul împletitul cu andrele, croşetat, modelaj

În cazul deformării în butoniera


Deviaţia poate afecta şi degetele 2-5 , mai frecvent, ultimele.
Mecanismul deviaţiei este :
- Distrucţia bandeletei extensoare (tendonului flexorilor) pe fata dorsală a art
interfalaginene proximale
- Afectarea inserţiei extensorilor pe falangă mijlocie fapt ce va determina devierea în
flexie în art interfalangiana proximala şi pierderea completă a extensiei active
- Afectarea prehensiunii digito-palmare şi polidigitale mai ales asociind deformaţia
policelui
Prog Kinetic cuprinde:
- Mobilizarea intrerfalangienelor proximale
- Flexia în ar metacarpofalangiene cu interfalangienele extinse
- Mobilizarea pumnilor cu articulaţiile metacarpofalangiene şi interfalangiene în uşoara
flexie
- Extensia intrerfalangienelor proximale cu art metacarpofalangiene menţinute în flexie
- Extensii ale art metacarpofalangienelor cu interfalangienele extinse

Activităţile de TO sunt
- Înşirare de mărgele pe ata
- Cusut, brodat
- Alegerea şi înşirare de mărgele de diferite dimensiuni

În cazul deformării în Z a policelui


Dpdv clinic, se produce flexia art metacarpoflangiene cu hiperxtensia .....
Deficit al prehensiunilor policedigitale, pierderea adductiei antrenând agravarea deficitului de
prehensiune.
Prog kinetic presupune în fazele iniţiale :
- Mobilizarea policelui în abbductie şi opoziţie
- Trebuie imobilizată art interfalangiala cu art metacarpofalangiana în extensie. Art
policelui se realizează cu art trapezo-meta-carpiană
În faza tardivă pensele polidigitale se menţin prin mobilizarea articulaţiei trapezo-meta-
carpiană a indexului
TO foloseşte toate activităţile incluse la recuperarea deviaţiei cubitale de cele mai multe ori,
cele două tipuri de deviaţie fiind asociate.
În concluzie, prog de TO adaptat mâinii reumatoide :
- Trebuie să fie precoce
- Trebuie să fie continuu
- Trebuie în permanentă adaptat etapei evolutive a fiecărui pacient şi fazei în care acesta
se afla
- Trebuie adaptat tipului sau tipurilor de deformare pe care pacientul le prezintă în fiecare
moment
- Trebuie adaptată restantului funcţional de etapa
- Trebuie adaptat necesitaţilor funcţionale obiective ale pacientului în fiecare oment al
evoluţiei sale

Mâna reumatismala prin afecţiuni degenerative


Prog de TO pt mana reumatismala
Prog kinetice de TO urmăresc în afecţiunile degenerative ale mâinii , creşterea amplitudinii de
mişcare în articulaţiile afectate, tonifierea musculaturii care controlează şi stabilizează aceste
articulaţii.
Trebuie realizate exerciţii de mobilizare a art învecinate umăr şi cot, vizând recuperarea
funcţionarii întregului lanţ cinematic al membrului superior.
Prog kinetic include:
- Exerciţii pt antrenarea
o Flexiei dorsale ale mâinilor cu degetele flectate şi apoi cu degetele extinse
o Dirijarea radială cubitală a degetelor şi mâinilor (pumnului)
o Abducţia , adductia degetelor şi strângerea lor în pumn
o Mobilizarea analitică a fiecărui deget în parte
o Strângerea pumnilor şi întinderea degetelor
o Strângerea degetelor în pumn, progresiv, începând de la interfalngienele distale
o Prinderea diverselor bâle şi greutăţi prin prehensiune bi-digitală, pe rând intre
police şi celelalte degete
o Dacă există hipotrofie de eminenta tenară, prin proces artozic la nivelul ar t
trapezo-metacarpiana şi metacarpo-falangiana ale policelui, se recomandă
prehensiuni latero laterale, care opun policele auricularului
o Exerciţii de mobilizare a policelui cu rezistenţa realizată prin banda elastică
o Rezistenţa poate fi reprezentată prin presiuni pe un burete sau spumele cu
memorie
o Prehensiune cu toată mâna, repetată pe alte obiecte elastice 9miingi de plastic
sau de cauciuc) variind progresiv rezistenta obiectului
o Modelaj – Utilizare de materiale semi moi, realizând progresiv antrenarea
analitică a diverselor tipuri de prehensiune şi a diferitelor grupe musculare
Prog de TO urmăreşte să antreneze:
- Prehensiunile fine care pot fi exersate prin prinderea repetată a unor obiecte de mici
dimensiuni, ace , chibrituri, mărgeluşe, bile
- Dezvoltarea abilităţii polidigitale, prin acţiuni care implică mai multe degetele i acelaşi
timp
- Inodare şi deznodarea unor şireturi
- Împletituri diverselor fibre
- Broderii de diverse tipuri
- Tricotat
- Croşetat
- Ţesut la război sau la gherghef
- Activităţi de mică tipografie
- Desen , pictura, scris la tastatură
- Cântat la diferite instrumente cu clape

Terapia Ocupaţională LP 7
Program De TO În Recuperarea Traumatismelor, Tendoanelor Flexorilor Degetelor
Programul de TO se structurează pe 3 nivele
În primul nivel obiectivele sunt:
- Recâştigarea prehensiunii simple
- Ameliorarea coordonări
- Ameliorarea fenomenului dureros
- Ameliorarea anxietăţii
Activităţile recomandate sunt:
- Desenul
- Ţesutul
- Activităţi de imprimerie
- Olărit
Trebuiesc evitate activităţile complexe care se execută cu forţa crescută, necesită rezistenta şi
precizie. Se vor evita activităţile care pot declanşa dureri sau contracturi.
În nivelul 2
Obiectivele:
- Recâştigarea prehensiunilor cu dominantă statică care necesită susţinerea de obiecte sau
greutăţi.
Pt realizarea acestor obiective se recomandă aplicarea unei atele de pumn care să asiste
mişcarea.
Activităţile recomandate sunt:
- Activităţile de la nivelul 1 plus activităţi de mică tâmplărie. Se vor evita prehensiunile
de forţă, executate fără ortezarea pumnului
În nivelul 3 obiectivele sunt:
- Dezvoltarea/creşterea toleranţei pe prehensiunile statice
- Recâştigarea automatismului prehensiunilor dinamice (care solicită mişcări rapide de
fexie-extensie)
- Introducerea şi performarea prehensiunilor diversificate
În acest stadiu nu mai este nevoie de asistarea pumnului / de ortezare.
Activităţile sunt:
- De tâmplărie
- De folosirea uneltelor
- Şi a activităţilor care necesită prize diversificate (folosirea şurubelniţei)
În cazul traumatismelor complexe ale mâinii care asociază şi paralizii traumatice de nervi
periferici Ulnar, Radial şi Cubital.
În cazul afectării nervului Ulnar:
Paralizia posttraumatică a cestuia se repercuta asupra funcţiei ultimelor 2 degete, manifestându-
se prin tulburări motorii şi senzitive care în cazuri grave pot ajunge la imobilizarea în grifa
cubitală.
Bilanţul patologic poate include şi secţiuni ale tendoanelor muşchilor flexori.
Obiectivele prog de TO se adresează celor 2 stadii de evoluţie:
- În faza de întreţinere se urmăreşte prevenirea deformărilor şi întreţinerea motricităţii
- Faza de recuperare propriu-zisă. Activităţile în paralizia de N Ulnar, urmăresc să crească
forţă musculară şi supleţea la nivelul aparatului mio-artro-kinetic.
Activităţile alese urmăresc:
- Adaptarea pumnului – ţesut, tâmplărie
- Antrenarea / recâştigarea prehensiunilor prin activităţi simple, repetitive, poligestuale
- Antrenarea stabilităţii şi a mobilităţii pumnului şi degetelor
- Recâştigarea sensibilităţii în special a celei tactile fine.
În cazul afectării nervului Median
Paralizia posttraumatică implica afectarea funcţiei primelor degete 2 şi 3, determinând tulburări
motorii şi senzitive. Sunt afectate în primul rând abducţia şi opoziţia policelui, determinând
apariţia în cazuri grave, a mâinii simiene.
Activităţile recomandate în faza de refacere, urmează să recâştige mobilitatea şi cât de cât
sensibilitatea prin lucruri cu materiale cu diferite structuri şi rugozităţi, respectiv, folosirea
praştiei elastice.
În faza de recuperare activităţile propuse trebuie să utilizeze prehensiuni cu toată mâna, pensă
police index şi relateralizarea policelui, mai ales când leziunea afectează mana dominantă.

În cazul afectării Nervului Radial


Disfuncţia se localizează la nivelul extensorilor degetelor şi ai pumnului.

TO în mâna spastica
Urmăreşte recâştigarea abilităţii pt activităţile cotidiene (ADL), indiferent de tipul de activitate,
se recomandă aplicarea de orteze.
În cazul mâinii spastice a hemiplegicului, în sechelele după traumatisme cranio-cerebrale, în
sechelele postoperatorii, în tetraplegie, TO urmăreşte:
- Conservarea sau câştigarea maximului de independenţă pt:
o alimentaţie,
o igiene personală, îmbrăcat, transferuri şi deplasare
- Reeducarea specifică particularizata după tipul de handicap şi tipul patologiei asociate
în funcţie de individualizarea tratamentului
Pt mana spastica a hemiplegicului TO trebuie individualizata în funcţie de tipul deviaţiei.
Ea urmăreşte:
- Reeducarea senzitivo-motorie,
- Reeducarea tulburărilor asociate
- Folosirea întregului restant funcţional al pacientului pt obţinerea independenţei sale
- Ameliorarea autonomiei este urmărită de la debutul bolii, chiar dacă la început nivelul
de independenţă este 0, este esenţială integrarea pacientului în activităţile vieţii
cotidiene. Se va evita perioada de decubit, pacientul va fi antrenat cât mai rapid să
participa la câştigarea poziţiei aşezat şi chear ortostatice care o bună influenţă psihică
asupra sa.
În cazul hemiplegicului flasc
Cu afectarea hemicorpului dominant, este esenţială relateralizarea de partea sănătoasă care se
poate obţine prin:
- Învăţarea gesturilor de auto îngrijire, toaleta şi îmbrăcat
- Reluarea scrisului prin antrenarea mâinii sănătoase
Tulburările asociate necesită un prog de TO îndelungat, activităţile performante sunt simple
apoi tot mai complicate, ele fiind obligatoriu introduse în prog de recuperare pt a combate:
- Anxietatea
- Apraxiile
- Afaziile
- Tulburările vizuale şi de sensibilitate
Reeducarea motorie se realizează folosind tehnici de facilitarea neuro musculară. În primele
faze când pacientul prezintă doar motricitate involuntară, aceasta va putea fi controlată, mai
degrabă prin gesturi segmentare decât globale. Se va evita instalarea schemelor de tracţiune,
pulsiune şi se va evita spasticitatea care poate limita recâştigarea capacităţii motorii. Pe măsura
evoluţiei se lasă loc treptat, mişcărilor ample asistate, apoi active de extensia a membrului
superior, ex: şterge masă sau geamului cu o amplitudine cât mai mare, folosirea roţii pt
antrenarea umărului sau a diverselor jocuri pe tabla magnetică).
După revenirea motricităţii voluntare de pe partea dominantă, se va trece la exerciţii active
progresive care urmăresc ca pacientul să-şi poată utiliza în fiecare moment segmentele la nivel
motor maxim posibil. Activităţile propuse, tre să crească în amplitudine, complexitate, viteza
de execuţie pe măsură ce riscul de apariţie a spasticitaţii scade. După recuperarea prehensiunilor
se va urmări:
- Readaptarea pacientului la mediul social şi la cel profesional.
În cazul traumatismelor craniene
TO adoptată va fi introdusă încă din perioada de comă, prim utilizarea de mijloace senzorială
(stimularea auditivă). Se urmăreşte stabilirea unei comunicări nonverbale cu pacientul comatos.
(Primul grad al comei este comă vigila, pacientul răspunde la stimul). 38.
În acest caz la revenirea din comă se pot evalua tulburările motorii asociate, tulburările motorii
modificările de comportament şi de personalitate, în unele cazuri este necesară reînvăţarea unor
deprinderi din copilărie, activităţile de joc individuale sau de grup, pot reprezenta o bună formă
de recuperare, alegerea materialelor pt jocuri trebuie făcută astfel încât să nu-i lezeze
pacientului orgoliu, şi pe tot parcursul recuperării se vor urmării recâştigarea independenţei şi
confortul pacientului, pregătindu-l pt activităţile cotidiene.

În faza sechelară
Prog de To va cuprinde
- Activităţi artizanale, cusut, etc.
- Activităţi menajere
- Activităţi care să pregătească pacientul pt viaţa profesională
În afecţiunile neurologice, prog de TO, începe prin posturarea pacientului în pat. Aceasta se va
realiza în perioada precoce de imobilizare. Extremitatea superioară trebuie posturată fără durere
prin mişcări fără rezistenţă:
- Umărul – abducţie 90, uşoara rotaţie internă
- Cotul flexia 90
- Antebraţul semipronat
Că variante:
- Abducţie maximă posibilă
- Rotaţie maxim posibilă
- Cu segmentul sprijinit pe o pernă, cotul flexie 90 antebraţul semipronat
O altă variantă
- Umărul uşoară abducţie
- Cotul extins
- Antebraţul supinat
Acestor poziţii le asociem poziţiei pumnului şi mâinii
Prima variantă:
- Pumn extins
- Degete uşor flectate la nivelul interfalangian şi metacaprofalangian
- Police opus abdus, şi în uşoara flexie, poziţia fiind menţinută printr-o orteza sau un rulou
palmar (hârtie igienică)
Varianta II
- Pumnul la fel
- Degetele extinse, poziţia fiind menţinută cu o orteza de repaus.
Prog de posturare a pumnului şi degetelor tre să realizeze cu menţinerea mobilităţii articulare a
pumnului, între poziţia neutră şi cea mai amplă extensie posibilă, şi pt cât mai mare mobilitate
în art metacarpofalangiene.
Prog de TO va urmări:
- Câştigarea independenţei funcţionale (îmbrăcat, igiena personală şi de autoalimentare)
Pacienţii vor fi evaluaţi pe baza tabelului, după capacitatea lor de a se îmbrăca/dezbrăca şi după
principalele tipuri de îmbrăcăminte folosite.
Uneori sunt necesare mijloace ajutătoare, în special atunci când aceste activităţi se realizează
cu o singură mână.
Uneori este dificilă îmbrăcarea obiectelor de vestimentaţie strâmte, cu mâneci lungi sau a
hainelor mătăsoase!
Deteriorarea funcţionalităţii mâinii şi pierderea coordonării degetelor va afecta mişcările de
fineţe mişcările de fineţe:
- Înnodarea şireturilor,
- Incheierea nasturilor,
- Realizarea fundei.
Că adaptare, în prezent se folosesc benzile adezive, inclusiv pt încălţăminte, se folosesc capsele.
Nasturii vor fi reaşezaţi, se înlocuiesc închiderile cu benzi elastice care să facă îmbrăcatul mai
uşor.
Igiena uzuală, spălatul, periajul dinţilor, bărbieritul, necesită în unele cazuri echipamente pe
care pacientul să le poată controla. Limitarea utilizării braţului său a prehensiunii, scad
capacitatea de realizare a acestor activităţi. Dacă pensele nu se pot realiza corect, dar braţul
poate fi controlat, se pot folosii prelungitoare care să fixeze unele articole sau aparate, asigurând
independenta pacientului pt aceste activităţi. Mijloace ajutătoare sunt variate, de la o simplă
manşeta sau banda elastică până la orteze mecanice sau electrice.
Dacă musculatura umărului şi a cotului sunt slabe, este necesară compensarea prin deltoid care
să ajute la creşterea mobilităţii braţului.
Pacienţii pot fi inapţi să se auto alimenteze prin pierderea prizelor şi prin pierderea coordonării
mişcării. În aceste cazuri sunt necesare sisteme de apucare pe tacâmuri, pe cana, de asemenea,
este necesară adaptarea uneltelor dacă mobilitatea este limitată sau coordonarea membrelor
superioare, se poate folosi un sistem de balans al antebraţului care să substituie musculatura
slabă. Tre urmărit modul de aşezare a mâncării pe farfurie sau pe suprafaţa de alimentare.
Acestea sunt importante când se asociază tulburări ale câmpului vizual.

Dificultăţile de înghiţire
Necesită alegerea consistentei alimentelor pt pacienţii care au pareza la nivel bulbar, este mai
eficientă aspiraţia substanţelor lichide. Mecanismele de înghiţire, trebuie adăugată în lista de
evaluare a pacientului alături de ADL-uri. Digestia orală a altor substanţe înafară de alimente
(medicamente) reprezintă în acest caz, o parte importantă a antrenamentului pt recâştigarea
independenţei funcţionale.