Education

Dragos Hutuleac

Promovarea stării de bine în scoala

Academic Paper
Bibliographic information published by the German National Library:

The German National Library lists this publication in the National Bibliography;
detailed bibliographic data are available on the Internet at [Link] .

This book is copyright material and must not be copied, reproduced, transferred,
distributed, leased, licensed or publicly performed or used in any way except as
specifically permitted in writing by the publishers, as allowed under the terms and
conditions under which it was purchased or as strictly permitted by applicable
copyright law. Any unauthorized distribution or use of this text may be a direct
infringement of the author s and publisher s rights and those responsible may be
liable in law accordingly.

Imprint:
Copyright © 2018 GRIN Verlag
ISBN: 9783668771826

This book at GRIN:

[Link]
Dragos Hutuleac

Promovarea stării de bine în scoala

GRIN Verlag
GRIN - Your knowledge has value

Since its foundation in 1998, GRIN has specialized in publishing academic texts by
students, college teachers and other academics as e-book and printed book. The
website [Link] is an ideal platform for presenting term papers, final papers,
scientific essays, dissertations and specialist books.

Visit us on the internet:

[Link]

[Link]

[Link]
 Cuprins
Introducere ................................................................................................................................................. 3
Motivarea alegerii temei ........................................................................................................................... 3
Scopul cercetării ....................................................................................................................................... 4
Metoda de cercetare.................................................................................................................................. 5
Structura lucrării ....................................................................................................................................... 5
Cap. I. „Starea de bine” a elevilor și cadrelor didactice – elemente esențiale ale calității educației .. 7
I.1 Context ................................................................................................................................................ 7
I.2 Importanța promovării stării de bine în rândul elevilor ...................................................................... 8
I.3 Importanța promovării stării de bine în rândul cadrelor didactice ...................................................... 8
I.4 Importanța promovării stării de bine prin management eficient ......................................................... 9
I.5 Factori responsabili de promovarea stării de bine în sistemul educațional ........................................10
I.5.1Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare în școală ...................10
I.5.2Susţinerea cooperării şi învăţării active în școală ........................................................................10
I.5.3 Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei în școală.....................................................................11
I.5.4 Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare în școală ..............................................12
I.5.5 Dezvoltarea activităţilor creative în școală .................................................................................12
I.5.6 Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor ........................................................13
I.5.7 Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor în școală ...........................14
Concluziile capitolului I ..........................................................................................................................15
Cap. II Starea de bine în rândul elevilor .................................................................................................16
II.1 Aspecte conceptuale cu privire la starea de bine ..............................................................................16
II.2 Starea de bine a elevului din punct de vedere individual..................................................................17
II.3 Starea de bine a elevului din punct de vedere al relațiilor ................................................................18
II. 4 Starea de bine a elevului din punct de vedere contextual ................................................................19
Concluziile capitolului II ........................................................................................................................20
Cap. III Starea de bine a cadrelor didactice ...........................................................................................21
III.1 Opiniile cadrelor didactice cu privire la existența stării de bine în sistemul educațional ................21
III.2 Factori ai stării de bine în rândul cadrelor didactice .......................................................................22
III.2.1 O cultură școlară favorabilă......................................................................................................24
III.2.2 Profesionalizarea cadrelor didactice .........................................................................................25
III.2.3 Relațiile pozitive dintre profesor și elev ...................................................................................25
Concluziile capitolului III .......................................................................................................................25
Cap. IV Studiu de caz cu privire la măsurarea gradului de entuziam al elevilor din clasa
pregătitoare la debutul lor în viața școlară .............................................................................................27
IV.1 Identificarea problemei şi formularea unei preipoteze ....................................................................27

1 
 IV.2 Obiectivele cercetării ......................................................................................................................28
IV.3 Delimitarea cercetării ......................................................................................................................28
IV.4 Formularea ipotezelor .....................................................................................................................28
IV.5 Analiza rezultatelor .........................................................................................................................28
IV. 5.1 Metoda de cercetare ................................................................................................................28
IV. 5.2 Prezentarea şi interpretarea datelor .........................................................................................30
IV. 5.3 Concluzii şi recomandări.........................................................................................................35
Concluzii .....................................................................................................................................................39
Bibliografie .................................................................................................................................................42
Anexe ..........................................................................................................................................................44
 

2 
 Introducere
 

„Promovarea stării de bine în școală” este o temă care stârnește tot mai mult interes în spațiul
public, îndeosebi între cei interesați de promovarea unui act educațional de calitate, un învățământ
care pune în prim plan oamenii și relațiile dintre dânșii, dar și utilizarea unor resurse bogate în
conținut interactiv, punând accent în mod evident pe comunicare, creativitate și flexibilitate în
gândire.

Actul didactic în sine are nevoie e o transformare, de o reformă care să pornească de la

realitățile lumii contemporane. Educația trebuie să se adapteze noii paradigme în care societatea
se dezvoltă, pentru a se face utilă și pentru a pune umărul la construcția viitorului. Școala nu își
mai permite să rămână prizoniera trecutului, unde actul educațional se construia preponderent pe
realația de subordonare dintre profesori și elevi, o relație care trebuie să recunoaștem că cel mai
adesea avea la bază un respect născut mai degrabă din frică, decât din aprecierea profesională sau
a calitățioi umane a cadrului didactic de la catedră. Astăzi, „subordonarea”, lasă locul „colaborării”
iar munca în echipă dă rezultate numai dacă grupul este omogen și iar forța motrice care face
echipa să funcționeze corespunzător este tocmai acestă „stare de bine” despre care vom vorbi în
acestă lucrare. „Șeful” este înlocuit cu „liderul” iar acesta din urmă, nu „dictează”, ci „participă”
activ la activitățile în care este implicat grupul, coordonând activitatea acestuia mai degrabă prin
mediere, decât prin impunerea propriei voințe. Iar această metodă de management, fie că vorbim
de managementul clasei, a instituției școlare sau a sistemului de învățământ în cel mai cuprinzător
sens pe care îl poate avea cuvântul „sistem”, pare să înlocuiască în mod natural vechile deprinderi
manageriale, sistemul de învățământ căutând printr-o noua abordare managerială, să se vindece de
problemele trecutului, venind practic în întâmpinarea provocărilor ridicate de prezent.

Motivarea alegerii temei

 

Hotărârea de a face o cercetare cu privire la promovarea stării de bine în școală, are la bază
un cumul de motive, care se întrepătrund, creând o nouă realitate educațională foarte complexă de
care trebuie să ținem cont pentru ca actul educațional să mai conteze în viitor.

Astfel, putem observa că în ultimii ani se vorbește tot mai mult despre inteligența
emoțională, iar acceptarea noilor deschideri pe care această abordare asupra intelectului uman le
oferă pedagogiei, ne oferă noi modalități de înțelegere a elevului și nu numai a acestuia, inteligența
emoțională fiind o ușă deschisă spre cunoașterea mai profundă a omului și a societății în general,
cunoaștere care ne poate ajuta să aducem plus valoare sistemului de învățământ.

3 
 Sub alt aspect, Societatea Cunoașterii, datorită evoluției uimitoare pe care știința și tehnica
au avut-o în ultimii ani, a impus un așa zis „management al cunoașterii”1 care „reprezintă o metodă,
un concept nou de management ce urmăreşte transformarea calităţilor intelectuale ale personalului
din organizaţie în putere competiţională şi valoare nouă. Concentrându-se asupra utilizării
intelectului profesional în activităţi care folosesc cunoaşterea individuală şi externă,
managementul cunoaşterii oferă valoare organizaţiilor, le particularizează.”2 Acest tip de
management poate fi definit ca „un demers, orientat strategic, de motivare şi facilitare a angajării
membrilor organizaţiei în dezvoltarea şi utilizarea capacităţilor lor cognitive, prin valorizarea,
subordonată obiectivelor ei de ansamblu, a surselor de informaţii, experienţei şi abilităţilor
fiecăruia dintre ei”3. Ori tocmai tocmai acestă perspectivă managerială pare să câștige teren și în
instituțiile școlare, „starea de bine” fiind cea care reușește să contribuie la succesul acestui stil de
management, după cum vom vedea în paginile următoare

Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere că educația „este domeniul care are cel mai mare
impact asupra societății. Vrei, nu vrei, trebuie să treci prin școală un anumit număr de ani. Acei ani în mod
cert vor lăsa o amprentă în sufletul tău și îți vor influența viața mai mult decât conștientizezi la vârsta
respectivă. Abia ulterior realizezi de cât de mult au contat respectivii ani pentru tine, pentru viața ta. Poate
fi vorba despre o experiență pozitivă, fie una negativă, dar în mod cert te vei raporta la ea anii care
urmează”4 Din acest punct de vedere, considerăm că o experiență pozitivă în școală, reușește să influențeze
decisiv viitorul tânărului școlar, contribuind la conștientizarea propriei valori, la consolidarea încrederii în
sine și construirea unei imagini pozitive și realiste asupra propriei persoane, iar în paginile următoare ne
propunem să demonstrăm și acest lucru.

Scopul cercetării
 

Scopul principal al acestei disertații este acela de a demonstra că prin promovare stării de bine în
școală, obținem un act educațional eficient, integru, echilibrat cu rezultate deosebite asupra elevilor atât sub
aspect intelectual, cât și în ceea ce privește personalitatea lor. Promovarea stării de bine în școală asigură
prin aceasta, dezvoltarea unor cetățeni responsabili, conștienți de calitățile și limitele peoprii, care se vor
integra cu bine în realitatea socială oferită de societatea contemporană.

                                                            
1
Barreiro Fernando, Diez de Castro, ,Redondo Lopez, Carmen, Lopez Cabarcos, Maria , Administración de
empresas. Dirigir en la sociedad de conocimiento, Ediciones Pirámide, Madrid, 2000, p. 71
2
Shanhong Tang, Knowledge Management in Libraries in the 21st Century, 66th IFLA Council and General
Conference, Jerusalem, 2000, p. 1
3
Uit Beijerse, , Questions in knowledge management: defining and conceptualising a phenomenon, în Journal of
Knowledge Management, 1999, p. 94
4
Huțuleac Dragoș, „Rolul cadrului didactic este acela de a descoperi cât este de bun și deștept copilul din fața lui,
nicidecum cât este de rău și prost”, în volumul colectiv „Educația românească în contextul globalizării”, Editura
Cadrelor Didactice, Bacau, 2018, p. 135

4 
 Un scop secundar este acela de a arăta că promovarea stării de bine la nivelul colectivului didactic
îmbunătățește rezultatele școlii pe ansamblu, crește calitatea actului didactic, mărește atractivitatea față de
această profesie, reduce stresul și crește eficiența profesională.

Metoda de cercetare
 

Raționamentul folosit în realizarea acestei lucări de disertație este unul deductiv, pentru că
vom începe cercetarea noastră pornind de la imaginea de ansamblu oferită de literatura de
specialitate, cu scopul de a ajunge la acele puncte de vedere particulare care ne validează scopul
lucrării în sine, anume acela de a demonstra impactul pozitiv pe care prezența stării de bine în
sistemul de învățământ îl are asupra elevilor și al colectivului profesoral, acest fapt contribuind
inclusiv la dezvoltarea pozitivă a societății în ansamblul ei. Din acest punct de vedere am căutat
ca în fiecare capitol în parte să arătăm modificările pe care le aduce prezența stării de bine în
personalitatea umană, precum și schimbările pe care le produce la nivel de grup, creând un mediu
propice dezvoltării personale. Încheiem cu un studiu de caz care va arata în ce măsură îi
entuziasmează școala pe elevii care intră în sistemul de învățământ.

Structura lucrării
 

Prezenta lucrare este structurată pe 4 capitole și concluzii, fiecare capitol în parte încercând să
clarifice ce este „stare de bine” și cum poate fi promovată în multitudinea de activități care țin de buna
funcționarea școlii.

Astfel, în primul capitol ne propunem să explicăm ce este „starea de bine” și care sunt factorii care
o influențează, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, utilizând în explicația noastră un studiu recent
făcut de autoritățile române cu privire la această temă, precum și opiniile puse la dispoziție de literatura de
specialitate și diverse cercetări din domeniu.

În al doilea capitol, vom păși în lumea școlii, pentru a arăta cum poate fi implementată aceasta
„stare de bine” în instituție, în mod special la clasă și în rândul elevilor, scoțând în evidență benefiicile
acestui efort, bazându-ne cercetarea pe studiile existente în domeniu, pe bibliografia de specialitate și pe
experiențele personale avute la clasă atât ca elev cât și ca practicant pedagogic.

În capitolul trei, vom discuta despre prezența stării de bine în rândul cadrelor didactice și despre
modul în care aceasta poate fi perpetuată atât la nivel individual, câr și la nivel colectiv. Și în acest capitol
ne vom sprijini discursul științific pe literatura de specialitate, utilizând în demersul nostru cele mai noi
informații din domeniu, care permit o abordare critică a temei de lucru.
5 
 În capitolul patru, vom discuta pe marginea unui studiu de caz care demonstrează cât de important
este atât pentru școlari, cât și pentru profesori, prezența unei stări de bine la nivelul întregii școli. În acest
sens, vom face o analiză a entuziasmului generat de debutul în viața școlară a elevilor din clasa pregătitoare.

În ultima parte a lucrării, ne vom prezenta concluziile cu privire la cercetarea făcută, concluzii care
sperăm să aducă un plus de claritate cu privire la ce înseamnă pentru sistemul de învățământ promovarea
stării de bine și importanța perpetuării acestei stări pe termen lung, pentru a obține un învățământ de calitate,
care să se muleze pe specificul societății contemporane.

În demersul nostru, suntem conștienți că „Sistemul actual de învăţământ din ţara noastră este
rezultatul valorificării creatoare a tradiţiilor valoroase ce s-au cristalizat de-a lungul unei îndelungate
evoluţii istorice. El este, astfel, o expresie directă a unor particularităţi naţionale de ordin economic,
social şi cultural. Restructurările şi inovările ce i s-au adus în ultimul timp au fost determinate, pe de
o parte, de profundele transformări din viaţa economico-socială a ţării, iar pe de altă parte, de legităţile
5
interne ale funcţionării sistemului.” Dar, în acealași timp înțelegem că „Programele de dezvoltare
trebuie să fie elaborate ţinând cont de diversitatea culturilor şi a interacţiunilor culturale care există
între populaţiile din interiorul unei ţări sau între diferite regiuni ale lumii. Aceasta presupune naşterea
unei noi mentalităţi, la scară planetară, mai atentă la aspectele calitative şi umane ale dezvoltării şi la
formarea unui curent de opinie conform căruia progresul trece prin educaţie şi cultură.”6 Urmărind
această direcție în dezvoltarea învățământului, avem certitudinea că o astfel de abordare va contribui
la promovarea stării de bine în școală, fiind răspunsul natural la problemele pe care le ridică sistemul
educațional al zilelor noastre.

                                                            
5
Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006, p. 62 (PDF)
6
Ibidem

6 
 Cap. I. „Starea de bine” a elevilor și cadrelor didactice – elemente
esențiale ale calității educației
 

I.1 Context
 

Promovarea stării de bine în școală este o preocupare tot mai evidentă a sistemului
educațional din ultimii ani, atât la nivel global cât și la nivel național. Responsabilii din educație
sunt tot mai conștienți că cei implicați în procesul de învățământ trebuie să se simtă cât mai bine
în cadrul sistemului, pentru numai așa vor putea oferi calitate și numai așa se vor obține rezultatele
scontate. Obținerea acelei „stări de bine” necesare unei bune desfășurări a activității didactice stă
într-un complex de factori, care se completează și se întrepătrund. Ea nu este posibilă fără a lua
în seamăn factorii care influențează societatea în momentul de față, cum ar fi globalizarea, apariția
noilor educații specifice societății cunoașterii, societatea cunoașterii în sine, apariția internetului
și nu în ultimul rând, economia de piață. Din acest punct de vedere, suntem de acord cu profesorii
Todoruț, Cîrnu și Tselentis de la universitățile „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, respectiv
Universiteatea Piraeus din Grecia, care afirmă într-un articol scris împreună că „Internaționalizarea
și globalizarea educației reprezintă una din tendințele majore ale evoluției sistemelor avansate de
instrucție în lume. În acest context calitatea reprezintă astfel cheia competitivității și a succesului,
care cunoaște abordări noi, într-o societate bazată pe cunoaștere cu transformări profunde în toate
componentele sale. Vorbim de o îmbogățire și o rafinare a conceptului de calitate a educației, din
perspectiva valorii noi create și adăugate la nivelul educabilului, furnizorului de educație și la nivel
de sistem. Calitatea educației ca un set de practici, principii și procese ce traversează întregul
mediu educațional poartă amprenta ritmului rapid al schimbărilor sociale, al dezvoltării
tehnologice care transformă învățarea în principala activitate umană și în care organizațiile care
învață se transformă continuu, facilitând dezvoltarea individuală și organizațională. La nivelul
organizațiilor școlare ce au ca principală funcție educarea și învățarea, limitele dintre viață și
învățare devin tot mai fluide, iar școala trebuie să promoveze învățarea împletită cu viața, pe tot
parcursul vieții, relevantă pentru viața personală și socială, inclusiv pentru viața profesională”7

                                                            
7
Amalia Venera Todoruț, Vassilis Tselentis, Doru Cîrnu, Designing new standards a strategic dimension for quality
education, în Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series,
Supplement 3, 2015, pp. 16-17

7 
I.2 Importanța promovării stării de bine în rândul elevilor

Tot autorii menționați mai sus subliniază, în continuarea articolului că „starea de bine
elevului atât din punct de vedere material, cât și psiho-social trebuie să fie preocuparea majoră a
școlii având în vedere faptul că ei petrec în şcoală cea mai mare parte a timpului, la vârsta maximei
dezvoltări individuale şi pentru viaţa socială şi profesională. Mai mult decât atât, un elev care se
simte bine şi în siguranţă la şcoală obţine rezultate mai bune şi abandonează mai greu şcoala. De
aceea se impune o rafinare a conceptului de calitate a educaţiei, atât prin includerea indicatorilor
care ţin de bunăstarea tânărului, cât şi prin dezvoltarea capacităţii instituţiei de învăţământ de a fi
prietenoasă în raport cu nevoile acestuia şi de a colabora cu părinţii în beneficiul copilului.”8

Cu alte cuvinte, elevul se află în centrul actului educațional și trebuie să-i asigurăm acestuia
un mediu de studiu propice dezvoltării sale personale din toate punctele de vedere, utilizând la
maximum calitățile sale native și să găsim cel mai potrivit context pentru optimizarea evoluției
sale din punct de vedere educațional.

I.3 Importanța promovării stării de bine în rândul cadrelor didactice

 

O altă preocupare majoră pe care trebuie să o aibă în vedere responsabilii cu buna funcționare
a sistemului de învățământ constă în promovarea stării de bine și în rândul cadrelor didactice. Aici
suntem de acord cu cele susținute în lucrarea „Teachers’ satisfaction with life, job satisfaction and
their emotional intelligence” semnată de doamnele Aurora Adina Ignat și Otilia Clipa de la
Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, care afirmă în debutul articolului că „în România,
profesia de dascăl este deseori provocatoare din pricina reformelor educaționale și a contextului
social. Dascălii trebuie să fie conștienți de rolul pe care îl îndeplinesc în cadrul comunității și de
faptul că trebuie să facă față nevoilor unei societăți nesigure. Această presiune socială poate scoate
la iveală o serie de riscuri și provocări emoționale. Dascalul ar putea depăși aceste provocari prin
intermediul dezvoltării competențelor profesionale și prin dezvoltarea competențelor emoționale
proprii, dar și ale studenților/elevilor pe care îi indrumă.” 9 În continuarea articolului, cele două
cadre didactice universitare ne atrag atenția că satisfacția este un indicator specific „stării de bine”
(sau a bunăstării) și că aceasta poate fi atinsă dacă ai rezultate pozitive în domeniile cele mai
importante ale vieții, cum ar fi relațiile, sănătatea, munca, venitul, spiritualitatea și timpul liber.
Tot din același material aflăm că persoanele care au un nivel ridicat de satisfacție, simt că viața lor

                                                            
8
Ibidem, p. 18
9
Aurora Adina Ignat, Otilia Clipa, Teachers’ satisfaction with life, job satisfaction and their
emotional intelligence, în Procedia - Social and Behavioral Sciences nr. 33, 2012, p. 498

8 
are un sens și împărtășesc cu ceilalți obiective și valori care sunt importante pentru ei. De aici,
putem trage concluzia că un nivel bun al satisfacției ar putea conduce la performanțe mai bune la
locul de muncă și ar aduce o influență pozitivă asupra celorlalți. Altfel spus, profesorii cu un nivel
ridicat de satisfacție ar putea fi mai buni agenți de învățământ și munca lor ar putea fi mai
folositoare pentru dezvoltarea copiilor.10

I.4 Importanța promovării stării de bine prin management eficient

 

Cu privire la „starea de bine” care poate fi promovată cu ajutorul unui management al

cunoașterii specific societății contemporane, trebuie să subliniem faptul că „sunt necesare de
eforturi susţinute şi convergente în direcţia consolidării capacităţii instituţiilor şcolare de a crea şi
utiliza date, de a planifica şi decide, pe baza datelor şi dovezilor astfel colectate, împreună cu
purtătorii relevanţi de interese de la nivel comunitar, direcţiile dezvoltării instituţionale şi, nu în
ultimul rând, de a evalua rezultatele acestei dezvoltări în termeni de progres, valoare adăugată şi
valoare creată – cu focalizare pe rezultatele învăţării. Aceasta deoarece se constată lipsa de
continuitate a procesului decizional, cu schimbări frecvente la nivel normativ şi structural (dar fără
a măsura impactul acestor schimbări la nivel funcţional şi al rezultatelor învăţării. La aceasta se
adaugă şi lipsa preocupărilor strategice, în contextul unor legături slabe, conjuncturale şi
nesistematice cu beneficiarii de educaţie. Totodată, lipsa unor date solide, complete şi credibile
privind educaţia a devenit cronică. Se impun restructurări care își au seva în firescul evoluției,
pentru că viața însăți se restructurează, concurența și competiția devenind vectorii determinanți
funcție de care se construiește o arhitectură total diferită a mediului de viață, mai întâi în statele
dezvoltate, apoi, contaminarea atât de acută în era globalizării - mai pretutindeni.”11

Odată înțelese aceste aspecte manageriale și căutând soluții pentru probelemele existente,
starea de bine starea de bine la nivelul sistemului de învățământ, va deveni o constantă, Înțelegând
transformările prin care trece societatea și odată cu ea, școala, managementul educațional va da
rezultate mult mai bune la nivel de sistem, contribuind din plin la modernizarea acestuia, conform
necesităților reale avute atât de cadrele didactice cât și de elevi

                                                            
10
ibidem, p. 499
11
Todoruț, Tselentis, Cîrnu, p. 18

9 
I.5 Factori responsabili de promovarea stării de bine în sistemul educațional
 

Interesul pentru stare de bine în școală a condus în țata noastră la realizarea unei cercetări
unde se subliniază mai multe aspecte care influețează acestă percepție a școlii în rândul elevilor și
al personalului didactic. Studiul a fost efectuat de Ministerul sănătăţii, Institutul Naţional de
Sănătate Publică în intervalul 2014-2016. Au fost incluse în studiu un număr de 40 unităţi de
învăţământ în cadrul cărora au fost chestionaţi 2362 elevi şi 633 cadre didactice. În cadrul
cercetării au fost analizate mai multe arii de interes, pe care le prezentăm în cele ce urmează și
care influențează în mod direct starea de bine la nivelul școlii.12

I.5.1Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare în școală

 

Conform studiului menționat, o școală prietenoasă asigură elevilor un mediu sigur sub
aspect emoțional și fizic, asigurându-le acestora o dezvoltare optimă în perioada școlară. Pe baza
cercetării efectuate, s-a stabilit că profesorii reprezintă cel mai important factor în realizarea unei
atmosfere eficiente și incluzive. În privința acestui îndeplinirii acestui item, s-au obținut
următoarele procente

 78,25% din partea cadrelor didactice

 68,50% din partea elevilor

Putem remarca pe baza acestor rezultate, că din perspectiva cadrelor didactice, școala asigură
un mediu adecvat corespunzător ariei cercetate, dar din punctul de vedere al elevilor, atmosfera
din clasă nu corespunde în egală măsură punctului de vedere al angajaților din învățământ.
„Rezultatele obţinute relevă necesitatea ca la nivel general şcolile să-şi revizuiască o serie de
aspecte legate de această arie calitativă şi să stabilească mecanisme eficiente de feed-back între
profesori şi elevi pentru identificarea deficienţelor şi stabilirea de măsuri de corectare.”13

I.5.2Susţinerea cooperării şi învăţării active în școală

 

Cooperarea, munca în echipă, ajutorul reciproc, sunt niște caracteristici importante ale școlii,
care promovează o atitudine prietenoasă față de copii și au grijă de sănătatea lor psihică. Prin
încurajarea grupurilor mici de lucru la clasă și interacțiunea tolerantă a elevilor incluși în grup, se
                                                            
12
Sorina Irimie (coord.), Sinteza națională 2015-2016. Evaluarea profilului de risc psihosocial în comunitățile
școlare, ed. Institutului Național de Sănătate Publică, 2016;
13
Ibidem, p. 7

10 
induce o atmosferă de cooperare la nivel de clasă, acesta reducând anumite stereotipii și
ameliorează relațiile dintre elevi și cadrelele didactice. La nivel naţional, pe baza analizării acestui
item, s-au obținut următoarele procente.

 74% din partea profesorilor

 64.75% din partea elevilor

Rezultatele ariei studiate arată necesitatea implementării mai atente a procedurilor de

predare/învățare. Noile metode didactice, încurajate de didactica modernă (cum ar fi proiectele de
cercetare, jocurile de rol, etc) pot fi necunoscute printre unele cadre didactice, impunându-se de la
sine formarea lor continuă pentru dobândirea acestor cunoștințe, a abilităților didactice aferente şi
pentru a avea încredere în utilizare lor.14

I.5.3 Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei în școală

 

Pedeapsa fizică a școlarilor este o greșeală și din vedere moral, dar și pentru că le afectează
sănătatea psihică. Violența în relația cu elevii poate fi pedepsită în mod legal, fiind văzută de lege
și societate ca o formă de abuz asupra minorului. Acestă formă de pedepsire nu este recomandată
nu numai din cauza problemelor legale pe care le ridică, dar este și ineficientă, fiind o soluție pe
termen scurt pentru comportamentul nedorit afișat de elev, creând pe de altă parte, pe termen lung,
o atmosferă de frică care nu este propice educației15. În analiza acestui item, s-au obținut
următoarele procente, la nivel național

 83.25% din partea profesorilor

 72.75% din partea elevilor

Aceste procente ne arată că „existența unor reguli clare, corecte şi aplicarea lor cu consecvenţă este
vitală pentru menţinerea disciplinei. Scorurile ariei studiate denotă necesitatea creăriu de
oportunităţi pentru ca profesorii să poată dobândi cunoştinţe şi deprinderi care să le permită să facă
faţă violenţei la diverse niveluri, mergând de la agresiunea verbală, de tipul poreclelor şi rumorii
în clasă, până la intervenţia în cadrul unor încăierări.”16

                                                            
14
Rosalind Murray-Harvey, Relationship influences on students’ academic achievement, psychological health and
well-being at school, în Educational & Child Psychology Vol. 27 No. 1, 2010, p. 38;
15
ibidem
16
Rolul Școlii În Starea De Bine A Copilului – Sinteza Naţională 2015 – 2016, articol accesat pe
[Link] la data
de 24.05.2018

11 
I.5.4 Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare în școală
 

În analiza acestei arii de interes, s-a plecat de la premisa că „intimidarea reprezintă o

problemă care implică întreaga comunitate, deoarece nu se întâmplă doar în grupurile sanitare şi
pe terenurile de joacă din şcoală, dar şi în orele petrecute în afara şcolii, când elevii vin sau pleacă
de la şcoală.”17 În analiza acestui factor care influențează starea de bine a școlarilor, făcându-se
referire la cât de capabilă este școala să asigure un climat favorabil vis-avis de acestă chestiune, s-
au obținut următoarele procente

 81.5% din partea profesorilor

 70% din partea elevilor

Aceste procente ne arată că deși cadrelele didactice cred că unitățile școlare au în mare
măsură, instrumentele necesare cu ajutorul cărora pot combate agresivitatea, intimidarea, hărțuirea
și discriminarea, elevii nu se simt pe deplin protejaţi, considerând că școlile nu au politici ferme și
clare cu privire la combaterea agresivităţii, hărţuiri şi hărțuirii. De asemenea, școlarii cred că
profesorii nu se implică suficient în combaterea discruminării și a excluderii.

Cu privire la acest aspect, studiile din domeniu ne demonstrează că prin cultivarea „Creşterii
capacităţii şi motivării elevilor pentru cooperare, poate conduce la reducerea agresivităţii în şcoală.
Intervenţiile de succes necesită ameliorări marcate ale climatului şcolar, în special în termenii
ordinii şi disciplinei, întăririi atitudinilor pozitive faţă de şcoală şi muncă, pentru reducerea
numărului de victime, injurii, traume emoţionale şi comportamente anti-sociale de tipul
vandalismului.”18

I.5.5 Dezvoltarea activităţilor creative în școală

 

Una dintre trăsăturile esențiale ale unităților școlare care promovează starea de bine, constă
în asigurarea unor spații de joacă pentru elevi și crearea de oportunițăți pentru aceștia de a se juca
cât mai mult împreună, încurajând prin acesta abilitățile lor de socializare, împreună cu stimularea

                                                            
17
Sorina Irimie, p. 8
18
Rolul Școlii În Starea De Bine A Copilului – Sinteza Naţională 2015 – 2016, articol accesat pe
[Link] la data
de 24.05.2018

12 
creativității. De asemenea, se încurajează utilizarea jocului cât mai des ca metodă didactică19. La
nivel național, pe baza studiului indeplinirii acestui item în unitățile școlare, s-au obținut
următoarele procente:

 75.5% din partea profesorilor

 65% din partea elevilor

Trebuie de notat faptul că aceasta „este aria şcolară care a obţinut cele mai mici scoruri, atât
din partea profesorilor, cât şi a elevilor, ceea ce denotă faptul că nu sunt asigurate într-o măsură
suficientă locuri de joacă şi oportunităţi de dezvoltare a capacităţilor creative ale elevilor.”20

Este necesar ca unitățile școlare să analizeze aceste rezultate și să caute soluții pentru
ameliorarea lor. Sunt agreate ideile simple, care nu implică mari costuri, cum ar fi utilizare
pietrelor pentru amenajarea diferitor spații, marcale colorate pentru delimitarea unor suprafețe
destinate diverselor jocuri, ș.a.m.d, idei care pot fi eficiente și distractive pentru acest scop.
Totodată, trevuie să ținem cont că, „solicitarea de idei în acest sens din partea elevilor poate aduce
soluţii inovatoare, simple, eficiente şi agreate de către aceştia.”21

I.5.6 Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor

 

Promovarea stării de bine în învățământ depinde foarte mult și de relația stabilită între școală
și părinți, îndeosebi de felul în care cele două instituții (școala și familia), colaborează atunci când
vine vorba de deciziile care trebuie luate în folosul elevilor22. Analizând importanța acestui item,
s-au obținut următoarele procente:

 83% din partea profesorilor

 71.25% din partea elevilor

Cu privire la aceste procente, putem conchide că unitățile de învățământ trebuie să-și

modifice atitudinea față de relația pe care o stabilesc cu familiile școlarilor și să găsească o formă
mai bună de comunicare cu acestea, implicându-le mai mult în actul educațional. Prin acesta,
cadrelele didactice pot înțelege mult mai bine nevoile elevilor, putând să-și adapteze tehnica de

                                                            
19
Martin Andrew, Marsh Herbert , McInerney Dennis, Green Jasmine, Dowson Martin, Getting along with teachers
and parents: The yields of good relationships for students’ achievement motivation and self-esteem. Australian
Journal of Guidance and Counselling, vol. 17/ 2007, p. 109
20
Sorina Irimie, p.9
21
ibidem
22
Martin, A.J. at all, p. 125

13 
predare astfel încât să nu încalce eventualele tradiții sau valori deprinse de elevi în sânul familiei,
evitând astfel eventuale situații conflictuale și nefericite23.

Lipsa contactului dintre școală și familie, face ca multe dintre problemele școlarului să
râmână neobservate, în timp ce o mai bună colaborare între părinți și profesori, ar asigura un mediu
propice de dezvoltare a elevului, stimulându-i încrederea în sine și auto-aprecierea.

I.5.7 Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor în școală

 

Școlile care pun accent pe promovarea stării de bine în rândul elevilor, le asigură acestora
atât suport emoțional, cât și suport social, ajutându-i să dobândească încredere vorbind liber despre
unitatea școlară și felul în care își petrec timpul acolo. Aducându-și contribuția la modul în care
funcționează și este organizată școala, elevii o consideră datorită acestor tip de activități, mai
atractivă24. Analizând gradul de promovare a oportunităților egale de participare la luarea
deciziilor în școală a elevilor, s-au obținut următoarele rezultate:

 79.25% din partea profesorilor

 66.5% din partea elevilor

Prin prisma acestor procente, putem remarca că profesorii consideră că școala promoveză
suficient egalitatea în luarea deciziilor, în schimb elevii, găsesc că implicarea lor este redusă.

Pe baza acestei analize, suținem că profesorii trebuie să înțeleagă că o stare de bine la nivelul
clasei, se obține prin acceptarea personalităților distincte ale fiecărui elev.

Profesorii trebuie să realizeze că o componentă importantă a bunăstării emoţionale şi sociale

a unei persoane este sentimentul acceptării ei aşa cum este. Sentimentul excluderii sau inegalităţii
nu face bine stimei de sine sau deminității. Școlarii care au parte de un tratament egal, cred mai
mult în sansa lor de succes în viață, își prețuiesc școala și sunt mai toleranți cu cei diferiți de dânșii.
Din acestă cauză, școlile trebuie să promoveze politici proprii, adaptate realității sociale de
moment, prin care recunosc și primesc școlari de etnii diferite, religii diferite, culturi diferite, clase
sociale diferite, făra ca aceștia să se simtă excluși.

                                                            
23
Hoffman Michael, Reflecting on social emotional earning: A critical perspective on trends in the United States.
Review of Educational Research, nr. 79, 2009, p. 535
24
Ibidem, p. 543

14 
 Pe baza celor 7 puncte discutate mai sus, putem observa că profesorii consideră mai
importante pentru promovarea stării de bine în învățământ următoarele:

 Susţinerea cooperării şi învăţării active în școală;

 Dezvoltarea activităţilor creative în școală;
 Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare în școală.

Elevii în schimb, apreciază ca prioritare pentru promovarea stării de bine în unitățile școlare,
următoarele puncte, discutate anterior:

 Susţinerea cooperării şi învăţării active în școală;

 Dezvoltarea activităţilor creative în școală;
 Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor;
 Promovarea oportunităţilor egale şi participarea la luarea deciziilor în școală.

Concluziile capitolului I
 

Conform studiului discuta în acest capitol, considerăm că „Avantajele unui mediu şcolar
pozitiv constau în bunăstarea şi fericirea, întărirea sentimentului de apartenenţă şi o mai bună
calitate a vieţii celor implicaţi în procesul instructiv-educativ. Indirect, poate avea ca rezultat
performanţe academice mai bune. De asemenea, poate modifica unele aspecte negative ale vieţii
şcolare prin reducerea intimidării şi hărţuirii, injuriilor şi absenteismului şcolar. Are potenţialul de
a diminua stereotipiile, teama, anxietatea, depresia şi pierderea motivaţiei.”25 Existența stării de
bine în copilărie și adolescență, sunt bazele de la care se pleacă pentru o maturitate echilibrată .

Conform psihologului Donald Winnicott creativitatea aparţine sentimentului de a te simţi

viu. „Pentru a fi creativi, copiii trebuie să se simtă în siguranţă din punct de vedere
emoţional. Copiii sunt exploratori prin natură, dar pentru a fi creativi au nevoie de un mediu
propice. Îndrăzneala de a face ceva diferit, sau într-un mod nou, este inima creativităţii. Copiii au
nevoie de experienţe pozitive, de spaţiu personal pentru a fi singuri cu ei înşişi şi în acelaşi timp
au nevoie de sentimentul de conexiune cu alte persoane, în special cei care sunt importanţi pentru
ei emoţional.”26
 

 
                                                            
25
Sorina Irimie, p.
26
Donald Winnicott, PLAYING & REALITY, Tavistock Publications, SUA, 1971, p. 17

15 
 Cap. II Starea de bine în rândul elevilor
 

Vom porni în acest capitol de la premisa că fericirea este scopul fiecărei ființe umane. Este
dovedit faptul că oamenii fericiți, au relații mai bune, lucuri de muncă mai bine plătite, mai mulți
prieteni, etc. Practic „Fericirea este starea firească a copilului şi paradisul pierdut al adultului după
care veşnic aleargă sau pe care veşnic încearcă să îl păstreze.”27

II.1 Aspecte conceptuale cu privire la starea de bine

 

Ca și concept, starea de bine a elevului, s-a conturat începând cu anul 1970 pornind, la rândul
său, de la monitorizarea copilului28 iar 9 ani mai târziu, UNICEF a elaborat o serie de rapoarte care
ating această temă, cel mai important raport fiind „Atlasul mondial al copilului”, realizat cu
sprijinul Băncii Mondiale. De atunci și până acum, s-au facut mai multe cercetări pe acestă temă,
iar la „nivelul multor țări s-au dezvoltat politici și programe de dezvoltare a comportamentelor
pozitive și s-au elaborat indicatori de volum privind starea de bine a elevilor, care s-au bazat pe o
echilibrarea mai bună dintre indicatorii pozitivi și negativi. S-a creat un sistem necesar pentru a
măsura și raporta calitatea vieții copilului și un cadru de indicatori pentru a monitoriza starea de
bine a copilului, atât la nivel național, cât și la nivel internațional”29
Potrivit lucrării „Positive Indicators of Child Well-Being: A Conceptual Framework,
Measures and Methodological Issues”, din punct de vedere conceptual, starea de bine a elevilor
(sau bunăstarea acestora, potrivit unor altor traduceri) „are o construcție multidimensională, care
încorporează dimensiuni mentale, psihologice, fizice și sociale. Așadar nu este un concept simplu,
liniar, ci unul complex, cu peste 50 de factori constitutivi. Școala poate controla doar o parte dintre
acești factori, neputând interveni, direct, asupra cauzelor. Pe de altă parte, școala poate atenua sau
compensa influența unor factori, care țin de familie, comunitate, relații etc. și care influențează
negativ bunăstarea copiilor/elevilor.”30
Starea de bine a elevului poate fi analizată, conform profesorului Șerban Iosifescu, pe 3
niveluri: unul care se referă la individ, altul care se referă la relații, în timp ce ultimul nivel se

                                                            
27
Cristina Lungu, Starea de bine a copiilor din şcoală la debutul în clasa pregătitoare, articol accesat pe
[Link]
Starea_de_bine_a_elevilor_in_mediul_scolar.pdf, în data de 21.05.2018
28
Ben Arieh, The Child Indicators Movement: Past, Present, and Future. Child
Indicators Research, 1(1), 3-16. , accesat pe [Link]
007-9003-1#, la data de 21.05.2018
29
Todoruț, Tselentis, Cîrnu, p. 20
30
Lippman Laura, Kristin Anderson Moore and Hugh McIntosh , „Positive Indicators
of Child Well-Being: A Conceptual Framework, Measures and Methodological Issues‟, în
Applied Research Quality Life , nr.6/2011, pp. 425-449, accesat pe [Link]
011-9138-6#page-1, la data de 21.05.2018

16 
referă la context. Trebuie de precizat în legătură cu această viziune, că nu toate elementele care
compun „starea de bine” țin de școală și nu trebuie puse neapărat în legătură directă cu școală.
Totuși, ele se întrepătrund și „pot arăta aspectele care pot fi avute în vedere fie pentru a identifica
verigile slabe (și, pe cât posibil, a iniția măsuri compensatorii), fie pentru a îmbunătăți starea
generală de bine a copiilor/elevilor, la nivelul școlii” 31

II.2 Starea de bine a elevului din punct de vedere individual

 

Sub aspect individual, „starea de bine” a copilului este determinată, în opinia lui Șerban
Iosifescu de următorii factori:
1. Sănătate şi siguranţă, acești factori presupunând analiza „nivelului de sănătate a elevilor
în timp ce la elevii mari urmărim îndeosebi cunoștințele și abilitățile legate de riscurile
privind alimentația nesănătoasă, consumul de alcool, tutun, droguri, privind sexul
neprotejat; comportamente legate de siguranţa personală și a celorlalți în cadrul şcolii și
în vecinătate; comportamente legate de sănătate;”32
2. Participarea școlară și rezultatele învățării, aici analizându-se „rezultatele școlare pe
competențe cheie și specifice; participarea la educație și prezența la școală; autopercepția
performanței școlare și a propriilor abilități și competențe; calificări obținute - diplome
și certificate; gândire critică; nivelul competențelor de viață; atitudine pozitivă față de
învățare; cunoștințele și comportamentul civic; cunoștințele și comportamente privind
cariera; angajarea în viața școlară;”33
3. Dezvoltarea psihologică și emoțională, unde căutăm să aflăm date despre „satisfacția
privind propria viață; managementul de sine; inițiativa încredere; optimism și rezistență
spritualitate / credință.”34
4. Dezvoltare și comportament social, unde se va analiza comportamentul elevului cu
privire la dimensiunile morale, a valorilor prosociale, a inteligenței sociale, a inteligenței
culturale, precum și comportamentul și conștiința legate de protecția mediului și nu în
ultimul rând comportamentele civice

                                                            
31
Șerban Iosifescu, Câteva cuvinte despre „bunăstarea elevului” , articol accesat pe
[Link] la data de 22.05 2016
32
Ibidem
33
Ibidem
34
ibidem

17 
II.3 Starea de bine a elevului din punct de vedere al relațiilor
 

Felul în care relaționăm cu ceilalți ne ne înfluențează în mod evident starea de bine. Suntem
ființe sociale și relațiile ne definesc într-o oarecare măsură felul de a fi. Natura relațiilor, felul lor,
felul în care ne raportăm la ele, ne construiesc ca indivizi și au o deosebită importanță în
dezvoltarea noastră personală. În consecință, este normal să le luăm în calcul atunci când analizăm
starea de bine a elevilor.35

Așadar, sub aspect relațional, starea de bine a școlarului presupune o analiză a următoarelor
tipuri de relație:

1. Relațiile din familie. Aici trebuie luate în considerare relațiile avute cu părinții, relațiile
avute cu frații dar și relațiile avute cu familia extinsă, încercând să analizăm cum comunică
școlarul cu aceștia, cât este de apropiat de ei, care este sprijinul pe care și-l conferă reciproc și nu
în ultimul rând aprecierea de care se bucură școlarul în relație cu familia sa.

2. Relațiile cu colegii/grupul de egali. Aici urmărim să analizăm în special capacitatea

școlarului de a lega prietenii, comportamentul pe care îl are în relația cu amicii săi, felul în care îi
sprijină sau are o atitudine pozitivă față de aceștia.

3. Relațiile din școală. Sub acest aspect, trebuie luate în considerare mai multe aspecte,
printre care, relațiile pe care le stabilește școlarul cu cu personalul școlii, în mod deosebit cu
cadrele didactice, trebuie de analizat părerile elevilor despre sprijinul primit în unitatea școlară de
la personalul angajat și nu în ultimul rând, se cuvine să observăm participarea elevului în diverse
activități școlare și extrașcolare subliniind prin acesta nivelul de apartență a acestuia la grupul
școlar36.

4. Relațiile din comunitate. Când vorbim despre acest tip de relații, vom observa felul în
care școlarul relaționează cu adulții din afara familiei, analizând sentimentul apartenenței la
comunitate și angajamentul acestuia în activitatea diverselor instituții comunitare. Totodată trebuie
luat în considerare angajamentul civic al acestuia, implicarea școlarului în munca comunității și
relațiile pe care le stabilește în mediul virtual.

                                                            
35
Sava Florin, Causes and effects of teacher conflictinducing attitudes towards pupils: A path analysis model., în
Teaching and Teacher Education, nr. 18, 2002, p. 1007
36
Ibidem, p. 1008

18 
 5. Relațiile la nivel de macrosistem (de societate). Din acest punct de vedere vom urmări
felul în care școlarul se identifică cu un anumit grup, precum lu eventualele angajamente față de
anumite ideologii și mișcări culturare, spirituale, ș.a.m.d.

II. 4 Starea de bine a elevului din punct de vedere contextual

 

Atunci când vorbin de context și stare de bine a elevului, evident că ne referim la grupurile
de indivizi cu care acesta interacționează. Din punctul de vedere al mai multor cercetători
științifici, grupurile care trebuie discutate sunt familia, prietenii, școala, comunitatea și societatea
în ansamblul ei. Raporturile stabilite între școlar și aceste entități sociale influențează, la rândul
lor, starea de bine a acestuia.

Astfel, la nivel de context, starea de bine școlarului este influențată de:

1. Familie. Sub acest aspect, rolul determinat în stare de bine a copilului o au părinții.
Căldura lor, felul în care comunică cu copiii, modelul pe care îl oferă acestora, timpul acordat celor
mici, așteptările avute de la aceștia determină în mare parte felul în care simt și se dezvoltă aceștia.
Tot părinții sunt responsabili cu activitățile care îmbogățesc viața spirituală a propriiloe copii, prin
lecturile recomandate, excursiile făcute, drumețiile, participarea le diverse evenimente, etc.
Importantă este și implicarea părinților în comunitate dar si capacitatea acestora de a le oferi
resurse materiale decente din surse constante, legale și sigure de venit. De asemenea, tot în
responsabilitatea părinților cade și asigurarea unei locuințe în care familia, în asamblul ei, să se
simtă protejată.37

2. Colegii/prieteni. Starea de bine a școlarului ține și de grupul de prieteni sau colegi, atâta
timp cât aceștia nu se angajază în comportamente negative și au rezultate școlare decente.

3. Școala. Starea de bine a elevului este determinată de accesul acestuia la școli bune. Putem
remarca în acest sens că părinții fie sunt mulțimiți de școala unde învață copilul lor, fie vor să-l
mute în alte unitate școlară, ambele comportamente dovedind interes față de calitatea actului
educațional. De asemenea, este important ca școala să fie sigură, oferind protecție împotriva
oricărui tip de abuz.

4. Comunitatea. Sub acest aspect, vorbim în primul rând de o vecinătate sigură, care se
traduce printr-un mediu lipsit de violență, fără delicvență, netoxic pentru dezvoltarea armonioasă
a personalității școlarului. Următorii factori care aparțin comunității și contribuie la promovarea

                                                            
37
Zullig Keith, Koopman Tim, Beyond GPA: Towards more comprehensive assessments of students’ school
experiences, în Child Indicators Research, nr. 2, 2009, p. 97

19 
stării de bine a școlarului, se referă la un existența unui mediu fizic pozitiv, în care elevul să aibă
spațiu suficient și facilități recreative, la adulți implicați care să organizeze diverse activități pentru
copii, la existența unor servicii sociale și economice adecvate și nu în ultimul rând, la promovarea
unor norme sociale pozitive, cum ar fi toleranța, munca, acceptarea diversității, etc.

5. Societatea. Studiile arată că starea de bine a scolarului, atunci când vine vorba despre
relația sa cu societatea, ține de valorile promovate de societate precum și de sistemele de credințe
pe care aceasta pune accent, din punct de vedere al spiritualității, al filosofiei, politicii și
economiei38.

Concluziile capitolului II
 

În concluzie, putem spune că, „Necesitatea de a promova starea de bine a copiilor este, ca
imperativ moral, larg acceptată, iar ca imperativ pragmatic, este la fel de demnă de prioritate,
incapacitatea de a proteja și promova starea de bine a copiilor fiind asociată cu un risc crescut mai
târziu în viață, într-o gamă largă de aspecte. Acestea variază de la afectarea dezvoltării cognitive,
la performanțe școlare slabe, de la competențe și așteptări reduse, la productivitate și câștiguri
reduse, de la rate mai mari ale șomajului la dependență crescută de asigurări sociale, la prevalența
crescută a comportamentelor antisociale și implicarea în criminalitate, la o mai mare probabilitate
de consum de droguri și abuz de alcool, la niveluri mai ridicate ale nașterilor în rândul
adolescentelor, creșterea costurilor de îngrijire medicală și o incidență crescută a bolilor psihice”39

                                                            
38
Ibidem
39
Sorina Irimie, pp. 4-5

20 
 Cap. III Starea de bine a cadrelor didactice
 

Starea de bine a cadrului didactic poate fi definitită ca o emoție ce îmbină nevoile personale,
cu așteptătile elevilor și ale profesorului în egală măsură. Felul în care cadrul didactic se simte și
satisfacția sa la catedră înfluențează felul în care acesta se comportă și se corelează într-o manieră
pozitivă cu climatul școlar și al clasei, influențând în cele din urmă succesul școlarului.40 De
asemenea, studiile ne arată că există o relație bine conturată între motivația cadrelor didactice,
performanța lor și starea de bine a școlarilor.41Mai mult, în unele cercetări se subliniază că starea
de bine a cadrelor didactice ține și de menținerea locurilor de muncă pentru profesorilor înalt
calificați, acesta fiind un aspect de importanță majoră pentru școlile unde se pregătesc școlari cu
nevoi speciale. Starea de bine a cadrelor didactice influențează și eficiența acestora, ajutând prin
asta la prevenirea părăsirii școlii de către elevi, acesta fiind un motiv în plus pentru care ar trebui
să sprijinim corpul profesor în vederea obținerii unui sentiment bunăstare și împlinire.42

Luând în considerare cele descrise mai sus, se ridică următoarea întrebare: Se mai simt
cadrele didactice împlinite la catedră?

III.1 Opiniile cadrelor didactice cu privire la existența stării de bine în

sistemul educațional
 

Vom utiliza în demersul nostru opinia a doi user anonimi, cu privire la rolul și statutul
cadrului didactic în societatea de azi, opinii luate de pe blogul [Link], urmând
să discutăm pe seama lor cu privire la starea de bine resimțită în educație. Cităm:

„Draga mea [...], au trecut 25 de ani de când ne democratizăm și vreo 17 de când ne

reformăm. Tot mai speri? Nu e cam târziu? Salarii mizere, un plan de învățământ mai sufocant
decât ăla comunist (ai văzut cataloage cu 18 rubrici?), calculatoare care-și dau duhul de mai multe
ori pe zi, fiind ele moarte de mult, aici în buricul târgului, manuale pe cale de dispariție (la a XII-
a nu mai am, editurile nu le mai tipăresc), clase de 38 de elevi, dar și de 22 (după norocul fiecăruia)
la același salariu, o manelizare accelerată, păduri distruse de tonele de hârtie consumată degeaba
(cum ar fi planificările care musai trebuie scoase la imprimantă în nu știu câte exemplare, deși ar
putea sălășlui bine mersi în spațiul online) etc. etc. Lume obosită și prăfuită. Nu mai am energie
să înșir totul. Dar la ore merg uneori cu plăcere, de cele mai multe ori ca omul responsabil, întrucât

                                                            
40
Flueraş Vasile- Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005, p. 31
41
Ibidem, p.36
42
William Pavot, Ed Diener, Findings on Subjective Well‐Being: Applications to Public Policy, Clinical
Interventions, and Education, ed. John Wiley & Sons, Inc., USA, 2004, p. 218

21 
nu e chiar lipsit de sens ceea ce fac. Apropo (de listă) orele astea nu contează în nicio
grilă/ierarhizare de pe niciunde. E drept că e și foarte greu să creezi măsuri pentru așa ceva. De
aceea e bine să formezi în timp profesori de elită (de unde atâția bani? de la ăștia care au început
să înfunde pușcăriile) și să-i lași să-și vadă de treabă la ore. Eu una aș interzice orice altă activitate
în școli (doar până vor merge orele strună)”43

Următoarea opinie pusă în discuție este aceasta „Profesorii trăiesc la limita supraviețuirii,
dar acesti apostoli stresați de viața de zi cu zi trebuie sa fie calmi, sanătoși tun și zâmbitori la clasă,
ca să nu mai vorbim despre teancurile de hârtii pe care trebuie sa le scrie. În plus, fac asta de ani
de zile, timp în care sunt luați peste picior de mass-media, de parinți și de elevi că sunt niste
”pârliți” (și chiar sunt prost îmbrăcați, cu probleme locative ș.a). Elevii văd zilnic la TV că
intelectualii sunt ironizați iar respectul merge către maneliști neciopliți și inculți, politicieni veroși,
[...] ș.a. Credeți că idealul elevilor e să fie, la rândul lor, călcați în picioare pe motiv că sunt tocilari
(intelectuali în devenire)? Modelul social actual, promovat pe toate rețelele media, e sa fii șmecher.
Noroc ca mai există câțiva părinti care țin din greu să aibă copii educați în spiritul unor valori
sănătoase. Pe scurt, nu există nici baza (resurse financiar materiale) și nici ținta motivatoare (statut
social dupa scoala). E ca si cum ai vrea să plantezi o floare, dar nu ai ghiveci și nici un motiv ca
să faci asta (chiar dacă ești dispus să o îngrijești)”44

Am pus în discuție aceste opinii nu pentru că ne-am identifica neapărat cu ele sau cu starea
de descurajare pe care o prezintă, ci pentru pun în evidență mai degrabă prezența unei stări de
abandon în rândul cadrelor didactice, nicidecum prezența unei stări de bine. Totodată, subliniem
cu ajutorul acestor opinii faptul că profesorul nu trebuie neglijat, îndeosebi pentru că el este cel
care crează și generează calitatea actului educațional, prin interacțiunea avută cu elevii. Din acest
punct de vedere, considerăm că asigurarea unor condiții decente de muncă și de viață, pentru
personalul instituțiilor de învățământ este prioritară în vederea asigurării unui nivel minim de
calitate.

III.2 Factori ai stării de bine în rândul cadrelor didactice

 

Din punctul nostru de vedere, instituția de învățământ ar trebuie să asigure starea de bine în
rândul cadrelor didactice, iar profesorii, la rândul lor, să o transfere apoi mai departe, asupra

                                                            
43
Opinie preluară de pe blogul [Link]
accesat pe 22.05.2018
44
ibidem

22 
elevilor. Pe cale de consecință, folosindu-ne de aceeași perspectivă avută în subcapitolul dedicat
stării de bine a elevilor, considerăm că stare de bine a profesorilor ar putea fi obținută:

1. La nivel de individ - și aici discutăm despre sănătatea şi siguranţa cadrului didactic, atât
din punct de vedere personal cât și profesional; despre activitate profesională, corelată
cu rezultatele obținute; despre evoluția sa din punct de vedere psihologic și emoțional,
precum și despre dezvoltarea și comportamentul social al acestuia.
2. La nivel de relații – iar sub acest aspect avem în vedere relațiile cadrului didactic cu
familia, relațiile avute colegii și prietenii, natura relațiilor stabilite în școală, relațiile din
comunitate și nu în ultimul rând relațiile avute cu societatea în ansamblul ei.
3. La nivel de context- și aici vorbim despre relațiile cadrului didactic cu diverse grupuri,
pronind de la familie, continuând cu colegii, prietenii, școala, comunitatea, și scoietatea în
ansamblul ei.

Profesorul Șerban Iosifescu, directorul Agenției Române de Asigurare a Calității în

Învățământul Preuniversitar, completează lista de mai sus cu următoarea declarație „este evident
că bunăstarea profesorului nu poate fi asigurată exclusiv la nivelul școlii, și nici măcar la nivelul
sistemului de învățământ. Ea depinde de mulți alți factori, cum ar fi: resursele financiare alocate,
cadrul legal, serviciile de sănătate publică, mentalitățile și valorile promovate în societate, statutul
social al profesiunii – deci, depinde inclusiv de aspecte economice, sociale și culturale profunde,
care nu pot fi rezolvate prin aceste standarde”45
Sub alt punct de vedere, ar trebui să nu uităm că scopul în sine a activității cadrului didactic
este elevul (profesorul umărind să obțină anumite rezultate datorate învățării prestabilite, cu
ajutorul desvoltării personale, prin integrarea peofesională, socială, prin curriculum, etc.) întocmai
cum scopil medicului este acela de a vindeca pacientul, a avocatului de a apăra justițiabilul, ș.a.m.d
. „Iar standardele în discuție tocmai la acest aspect se referă: calitatea serviciilor educaționale
pentru cel care învață, din perspectiva celui care învață”46. Ba mai mult, relația care se stabilește
între calitatea serviciilor și statutul social al școlii, este în mod evident una de interdependență.
Adică, oferirea unor servicii educaționale de calitate, atrage după sine respectul și statutul dorite.
În același timp, respectul oferit de societate și statutul superior atrag o creștere a calității împreună
cu o mai mare răspundere socială. În mare măsură depinde doar de noi dacă această relație de
interdependență se va transforma într-un cerc al viciilor sau în unul al virtuților, dacă prin natura
acestor relații vom contribui la promovarea stării de bine în școală sau la subminarea ei.

                                                            
45
Șerban Iosifescu, Câteva cuvinte despre ”bunăstarea elevului”, artocol accesat pe
[Link] la data de 22.05.2016
46
ibidem

23 
 Chiar dacă cele mai recente studii cu privire la starea de bine a cadrelor didactice s-au
concentrat în mod deosebit asupra aspectelor negative ce țin de stres sau epuizare, ele arată, în
același timp, cât este de important acest subiect, al promovării stării de bine în școală, pentru
formarea inițială și ulterioară a cadrelor didactice. Bineînțeles că bunăstarea celor de la catedră nu
va fi obținută numai cu ajutorul atelierelor sau prin participarea acestora la diverse activități de
formare continuă. Îmbunătățirea stării de bine în rândul personalului didactic este un proces de
lungă durată, care are nevoie de reflecție, o abordare echilibrată și coerentă, însoțite toate acestea
de experimentarea diverselor practici constructive.
În esență, promovarea stării de bine în rândul cadrelor didactice, presupune interacțiunea
mai multor factori, pe care îi prezentăm mai jos.

III.2.1 O cultură școlară favorabilă

Aici vorbim despre o îmbunătățire a condițiilor de muncă pentru cadrele didactice,

considerând că acest factor are o importanță majoră pentru promovarea stării de bine în rândul
profesorilor. O îmbunătățire a condițiilor de muncă este importantă în creșterea gradului de
satisfacție a cadrului didactic, contribuind prin acesta și la maximilizarea succesului în rândul
elevilor.
Studiile ne arată că este foarte important pentru creșterea gradului de satisfacție la catedră,
să li se acorde cadrelor didactice timpul și și spațiul corespunzătoare pentru a desfășura o muncă
în colaborare cu ceilalți participanți la actul educațional. O cultură a colaborării înseamnă
acordarea de sprijin reciproc, existența posibilității de a participa la deciziile luate de școală și
existența unei încrederi bazate pe valori comune, la nivel de grup. Ba chiar mai mult, o atmosferă
școlară pozitivă este caracterizată printr-un cumul de factori, atât individuali cât și colectivi, care
presupune existența aprecierii pentru cadrul didactic, respectarea autonomiei sale, încurajarea sa,
atitudine colegială în relația cu ceilalți și o conducere administrativă echillibrată. Să nu uităm că
„a face parte dintr-o comunitate profesională interesată de activitatea de învățare, este conturată
atât prin colaborările cu școala, cât și prin rețelele formate cu alte școli și cu comunitatea, toate
astea reprezentând elemente esențiale pentru motivație și asimilare. Directorii de școli și stilurile
de conducere, valorile, personalitatea și acțiunile acestora au, de asemenea, un rol major în
promovarea bunăstării profesorilor.”47

                                                            
47
Bunăstarea cadrelor didactice, articol accesta pe
[Link] la data de
24.05.2018

24 
III.2.2 Profesionalizarea cadrelor didactice

Cercetările din domeniul educațional ne arată că există o puternică conexiune între

profesionalismul cadrului didactic, statutul acestuia, eficiența lui și starea de bine pe care o resimte.
Formarea sa inițială, dacă este serios făcută, crează o bază solidă pentru bunăstarea acestuia și are
o importanță covârșitoare în hotărârea cadrului didactic de a constinua să profeseze. Dezvoltarea
profesională continuă contribuie și ea la îmbunătățirea performațelor la clasă, crescând astfel
nivelul de satisfacție a personalului din învățământ.
În occident, s-a constata de asemenea că relațiile care se stabilesc între profesorul debutant
și mentorul său, au legătură directă cu entuziasmul și motivația cadrului didactic în profesia aleasă,
acesta fiind un motiv pentru care se acordă o mare atentie selecției de mentori, în unele state
existând departamente special create pentru această activitate.
Alte studii ne demonstrează că rețelele organizate între angajații din învățământ (cum ar fi
grupurile de pe rețelele de socializare, asociațiile didactice, chiar și sindicatele, etc.) influențează
pozitiv starea de bine a cadrelor didactice.48

III.2.3 Relațiile pozitive dintre profesor și elev

Relația care se stabilește între cadrul didactic și elevi, este foarte importantă în determinarea
stării de bine atât pentru cel de la catedră, cât și pentru cei din bănci. Natura pozitivă a acestei
relații, o putem considera o condiție cel puțin necesară atât pentru succesul elevului, cât și pentru
starea de bine a profesorului. Este vorba de un confort psihic care influențează în bine ambii actori
ai actului educațional. Cercetările cu privire la acest tip de relație ne arată că ea este percepută ca
o recompensă la nivel intrisec de către cadrul didactic și îi intensifică motivația. Va mai mult,
studiile în domeniu ne vorbesc despre faptul că relațile pozitive cu elevii, contribuie la evitarea
situațiilor stresante și dezvoltă starea de bine a cadrelor didactice.49

Concluziile capitolului III

În concluzie, în ceea ce privește promovarea stării de bine în rândul profesorilor, suntem de

acord cu doamna Ina Triboi, cadru didactic al Universității de Stat din Modova care, într-un articol
despre structura bunăstării psihologie la viitorii profesioniști, inclusiv a viitorilor profesori, ne cere
                                                            
48
Bălţătescu, Sergiu - Fericirea în contextul social al tranziţiei postcomuniste din România,
Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2009, p. 16
49
Joachim Stoeber, AnnaRambow, Perfectionism in adolescent school students: Relations with motivation,
achievement, and well-being, în Personality and Individual Differences, vol 42, Issue 7, 2007, 1379

25 
să înțelegem că actualele „condiţii socioeconomice pentru dezvoltarea societăţii moderne necesită
dezvoltarea unor noi abordări în domeniul formării profesionale a tinerilor. Sistemul de învăţământ
superior primordial se axează pe pregătirea specialiştilor într-un anumit domeniu de activitate,
formează competenţele necesare pentru activitatea profesională. Pentru ca activitatea profesională
să fie eficientă şi productivă sunt importante şi particularităţile personalităţii tinerilor specialişti.
Astfel, pentru a formula cerinţele înaintate pregătirii specialiştilor moderni, este necesar de
a studia şi a analiza formarea capacităţilor profesionale, educarea trasăturilor de personalitate,
formarea calităţilor comportamentale la tinerii profesionişti, eficienţa şi productivitatea activităţii
profesionale, stabiltatea psihoemoţională şi bunăstarea psihologică.
Este important ca la etapa de pregătire a tânărului specialist să fie luată în considerare
bunăstarea psihologică care este reflectată, desigur, în procesul de învăţare a viitoarei specialităţi,
iar mai târziu – în activităţile profesionale.”50

                                                            
50
Ina Triboi, Strctura bunăstării psihologice la studenți, în Studia Universitatis Moldaviae nr.5, 2017, p 150

26 
 Cap. IV Studiu de caz cu privire la măsurarea gradului de entuziam al
elevilor din clasa pregătitoare la debutul lor în viața școlară
 

IV.1 Identificarea problemei şi formularea unei preipoteze

 

Ca părinte și cadru didactic, este normal să mă preocupe promovarea stării de bine în școli.
Este important pentru toată lumea ca școală să reprezinte un mediu în care copiii noștri să se poate
dezvolta ca indivizi în cel mai armonios mod cu putință, drept pentru care, pe primul loc în
desfășurarea activităților didactice consider că trebuie să se afle fericirea lor, iar aceasta nu poate
fi prezentă acolo unde lipsește starea de bine, sau conceptul de „bunăstare” atât de invocată de
bibliografia de specialitate.

Conform unui studiu publicat pe pagina web a Facultății de Științe ale Educației din
București, stare de bine „se referă la calitatea vieții unei persoane în termeni de sănătate, stare
materială, accesul la educație sau servicii sociale de calitate. Cu toate acestea, starea de bine a unei
persoane nu poate fi înțeleasă doar ca absența problemelor sau a riscurilor. De aceea, vorbim și
despre aspecte subiective ale stării de bine, precum gradul de satisfacție al oamenilor față de viața
lor, potențialul de dezvoltare, sănătatea mentală a acestora, calitatea relațiilor sociale.

Contextele în care trăiesc oamenii pot promova sau, dimpotrivă, submina starea de bine. Un
efect valabil și pentru locul în care, un copil își petrece o buna parte din timp: școala.
Aceasta poate contribui, cu adevarat, la dezvoltarea unor persoane sănătoase, împlinite și pregătite
pentru viața în comunitate. O viață plină de provocări!

În plus, știm că starea de bine este în strânsă legătură cu învățarea, o legătură importantă
pentru activitățile și eforturile zilnice ale unui profesor. Munca acestora devine tot mai
provocatoare, în contextul condițiilor sociale și fenomenelor ce generează categorii de copiii
vulnerabile. Accesul la educație, mobilitatea și stresul zilnic alături de sărăcie, conflictele,
problemele de mediu aduc mai multă presiune asupra sistemului educațional și asupra
profesorului.”51
Pornind de la aceste premise, vom pune în discuție următoarele întrebări: Școala reprezintă
pentru elevi o sursă de fericire? În intervalul de timp petrecut pe băncile școlii, au parte de emoții
pozitive?

                                                            
51
Starea de bine, articol accesat pe 27.05.2018 pe [Link] la
data de 27.05. 2018

27 
IV.2 Obiectivele cercetării

Obiectivele acestei cercetări sunt următoarele:

1. Determinare gradului de entuziasm al școlarilor din clasele primare, din perspectiva

părinților
2. Identificarea factorilor răspunzători de fericirea școlarilor, din perspectiva părinților.

IV.3 Delimitarea cercetării

 

Am inițiat acest studiu de caz pornind de la părerile părinților despre școală, întemeiate pe baza
impresiilor pe care mediul de învățământ le lasă propriilor copii, în uma desfășurării activitățolor
educaționale.

În acest sens, am aplicat un chestionar (Anexa 1) cu 8 itemi în cadrul a 3 ședințe cu părinții

defășurate atât în primul semestru, cu scopul de a obține cât mai multe răspunsuri de la părinții elevilor.
Am încercat prin aceasta să determinăm nivelul de entuziasm al școlarilor din clasa pregătitoare la
debutul lor în viața școlară, felul în care este percepută școala de către aceștia în primele luni de
activitate și impactul avut de mediul școlar asupra proaspeților elevi. Motivul pentru care am apelat la
părinți, constă în faptul că îi considerăm pe aceștia cei mai în măsură să ne răspundă, având în vedere
că își cunosc și cel mai bine copiii.

IV.4 Formularea ipotezelor

   

Pentru acest studiu de caz am dormular următoarele 3 ipoteze

1. Copii de la sate sunt mai entuziasmați decât cei de la oraș, de mediul școlar;
2. Fetelor le place școala mai mult ca băieților;
3. Elevii mai mici ca vârstă sunt mai fericiți la școală decât colegii lor mai mari.

IV.5 Analiza rezultatelor

IV. 5.1 Metoda de cercetare
 

Metoda ce cercetare utilizată pentru a arăta entuziasmul elevilor din clasele pregătitoare
pentru școală, constă în aplicarea chestionarului de mai sus părinților acestora, în cadrul ședințelor
cu părinții care au avut loc la trei școli la sfârșitul lunii octombrie 2017.

28 
 Acest chestionar are 8 întrebări cu ajutorul cărora s-a urmărit ce atitudine au copii fața de
școală, față de actul educațional și mediul de instruire. Datorită acestui instrument de cercetare am
descoperit informații foarte importante cu privire la felul în care văd părinții școala ideală, dacă
copiii din clasle pregătiroare își fac prieteni în primele luni de activitate, dacă merg cu bucurie la
școală sau dacă sunt mai fericți când se întorc de acolo, etc.

Eşantionul cercetat este alcătuit din 72 de persoane, atât de sex masculin cât și de sex
feminin, subiecții în cauză fiind părinții elevilor din clasele pregătitoare. În cadrul grupului
chestionat, există părinți cu studii medii și studii superioare.

Grupul elevilor despre care discutăm în chestionare este alcătuit din 37 de fete și 35 de băieți,
din 3 clase distincte, una aparținând unei școli din mediul rural și două clase provenind din mediul
urban. Am împărțit elevii în două categorii de vârstă, prima cuprizându-i, pe cei între 5,7 ani și
6,5 ani, acesta categorie incluzând 36 de școlari, în timp ce a doua categorie de vârsta a inclus
copiii între 6,6 ani și 7,6 ani (tot 36 de indivizi), iar chestionarele au fost aplicate la 2 luni de la
începerea anului școlar.

Tehnica de cercetare a constat a explica în mod deschis părinților ceea ce se urmărește prin
completarea respectivelor chestionare, oferindu-le suficient timp pentru completarea
răspunsurilor. Ulterior am colectat toate datele adunate și le-am introdus într-o bază de date Excel,
pentru a o interpreta. Nu au existat valori, ci numai am comparat în funcție de 3 criterii (mediul
din care provin copiii, sexul și vârsta acestora) care dintre elevi sunt mai fericiți în mediul școlar
căruia îi aparțin. Aceste rezultate au fost prezentate părinților în altă ședință, fiindu-le explicate
amănunțit.

Menționăm că este un chestionar cu majoritatea itemilor închiși, unde cei chestionați pot
folosi următoarele variante de răspuns: „în foarte mare măsură”, „în mare măsură”, „în moderată
măsură”, „în mică măsură”, „în foarte mică măsură”, „deloc” şi/sau „nu ştiu”. Există o întrebare
cu răspunsuri date și o întrebare deschisă.

29 
IV. 5.2 Prezentarea şi interpretarea datelor
 

În acest subcapitol, vom discuta fiecare întrebare din cadrul chestionarului, vom face o analiză
a răspunsurilor obținute și le vom interpreta.

Întrebarea 1- Copilul dumneavoastră merge zilnic la şcoală de plăcere?

Aceasta este o întrebare corelată cu întrebarea numărul 6 și urmărește în ce măsură proaspeții

elevi din clasa pregătitoare merg cu bucurie la școală. În cazul acestei întrenări, am obținut următoarele
răspunsuri:

- 42 de răspunsuri „în foarte mare măsură”;

- 28 de răspunsuri „în mare măsură”;
- 2 răspunsuri „în moderată măsură”.

Ultimile 2 răspunsuri provin de la un părinte din mediul rural, iar celalalt din mediul urban,
primul fiind părinte de fată, al doilea de băiat. Fetița face parte din categoria de vârstă (5,7-6,6 ani), iar
băiețelul din a doua categorie de vârstă (6,6-7,6). Dintre cei 42 de subiecți, 21 sunt părinți de fete și 21
sunt părinți de băieți, iar când discutăm de cele 28 de răspunsuri, vorbim de răspunsurile oferite pentru
14 băieți și 14 fete.

Întrebarea 2- Cât de des vine copilul dumneavoastră entuziasmat de la şcoală?

La această întrebare, am obținut următoarele răspunsuri:

- 36 au spus că școlarii vin de la școală „foarte entuziaşti”

- 33 vin în „mare măsură entuziaşti”,

- 1 unul în „măsură moderată” (băiat, mediu urban, prima categorie de vârstă);

- 2 sunt entuziasmați în „mică măsură” ( ambii băieți, unul din prima categorie de vârstă, respectiv
a doua categorie de vârstă, ambii din mediul urban);

Cei 36 de participanţi care au răspuns „foarte entuziaști” la chestionar, se împart astfel:

-14 părinţi de eleve;

- 22 de părinți de elevi;

Cele 33 de răspunsuri „în mare măsură”, se împart în următoarele categorii:

30 
 - 13 sunt fete;
- 20 băieţi.

Trebuie de specificat că din totalul celor 72 de răspunsuri, 13 aparțin părinților elevilor din mediul
rural, iar din aceștia, 12 au răspuns că proprii copii vin entuziasmați de la școală „în foarte mare
măsură” și unul „în mare măsură” (fată, din a doua categorie de vârstă).

Întrebarea 3- Ce face copilul dumneavoastră după ce vine de la şcoală?

La această întrebare, părinţii au trebuit să aleagă 2 din 8 variante de răspuns sau să scrie
orice alt răspuns, dacă cele oferite nu corespund realității. S-au obținut următoarele rezultate:

a – pus b– c– d– e – râde f– g– h – se altele

pe joacă obosit şi vorbeşte vorbeşte şi e nervos vorbeşte izolează

apatic despre despre fericit şi agitat despre în

colegi cu lucrurile lucruri cameră

plăcere noi neplăcute

învăţate la şcoală

FETE 16 1 10 31 15 0 0 0 0

BPIEŢI 25 1 7 24 9 0 2 0 1

Figura 1- Cum îşi petrec timpul copiii imediat după întoarcerea de la şcoală

Întrebarea nr. 3 este una indirectă, care ajută îndeosebi atingerii primului obiectiv al acestei
cercetări, care constă în „determinare gradului de entuziasm al școlarilor din clasele primare, din
perspectiva părinților”. Putem observa, pe baza raspunsurilor primite, că majoritatea copiilor, după
ce vin de la școală, discută despre lucrurile noi aflate acolo, vor să se joace, și că vorbesc cu plăcere
despre colegi. Pentru că variantele alese, relevă aspectele pozitive întreprinse de elevi odată veniți
de la școală, ajungem la concluzia că școlarii din clasa pregătitoare sunt fericiți în noul mediu de
studiu. O altă trăsătură specifică micilor școlari constă în apetența mai mare a fetelor de a vorbi
despre lucrurile nou învățate, în timp ce băieții preferă să se joace.

31 
 Întrebarea 4- Comunică şi relaţionează bine cu colegii de clasă?

Comunicarea și relațiile pe care școlarii le stabilesc între ei, influențează în mare măsură
stare de bine a acestora în școală. De obicei, copiilor le place să se joace cu alți copii, se simt bine
între cei de-o vârstă cu ei, acestea fiind niște motive în plus pentru care școala, ca și mediu de
viață, ar trebui să îi bucure.

La această întrebare, am obținut următoarele răspunsuri:

- 16 părinţi cosideră că copiii lor comunică „foarte bine” cu colegii;

- 36 comunică „bine” cu colegii;
- 14 comunică „moderat” cu colegii;
- 6 părinți nu știu cum comunică copiii lor cu ceilalți colegi, toți provenind din mediul
urban, fiind vorba de 3 fete și 3 băieți, 5 din prima categorie de vârstă și unul din a doua
categorie de vârstă;

Întrebarea 5- Copilul dumneavoastră se întâlneşte cu colegii de clasă la joacă în afara

şcolii?

La această întrebare am obținut următoarele rezultate:

- 2 părinți susțin că copii lor (băieți din mediu urban), se întâlnesc „des” cu colegii după
programul școlar;
- 6 părinți, tot din mediul urban, au considerat că aceștia se întâlnesc „în mare măsură”
cu colegii după programul școlar;
- 18 se întâlnesc „ocazional” cu colegii după programul școlar;
- 18 se întâlnesc „rar”, cu colegii după programul școlar;
- 14 se întâlnesc „foarte rar” cu colegii după programul școlar;
- iar 16 nu se întâlnesc „deloc” cu colegii după programul școlar;

În urma analizei procentuale, rezultă că 40% din școlarii din mediul rural nu se întâlnesc și
nici nu se joacă împreună după orele de curs, în timp ce în mediul urban, procentul celor care nu
interacționează împreună după orele de curs, se ridică la 17%.

Indiferent de mediul din care provin, procentul elevilor care nu interacționează deloc după
programul de școală rămâne destul de ridicat și considerăm că părinții ar trebui să faciliteze cumva
aceste întâlniri, încurajând prin asta consolidarea relațiilor dintre ei, acest lucru ducând la
înțelegere, cooperare și echilibru între dânșii atât la școală, cât și în viața de zi cu zi.

32 
 În acest sens, sunt încurajate și cadrele didactice să acorde mai multă atenție activităților
extrașcolare, unde ar trebui să pună accentul pe cooptarea copiilor, cât și a părinților. Mai multe
activități comune, în care părinții și copiii lor ar participa împreună, vor consolida relațiile dintre
membrii claselor, fiind de bun augur pentru promovare stării de bine în școli.

Întrebarea 6- Opune rezistenţă când trebuie să meargă dimineaţa la şcoală?

Întrebarea numărul 6, verifică practic întrebarea numărul 1. Răspunsurile de la acest item,
confirmă răspunsurile anterioare, astfel avem următoareele rezultate:

- 2 părinţi consideră că „e greu” să-și ducă copii la școală dimineața;

- 2 părinți au afirmat că îi duce „destul de greu” la școală dimineață;
- 7 părinți consideră că au „puține dificultăți” să-i ducă la școală dimineață;
- 17 părinți cred au „dificultăți minore” în a-și duce copii la școală dimineața;
- 43 din părinți afirmă că nu „nicio dificultate” în ași duce la școală copii dimineață;

Practic, sub aspect procentual, observăm că 60% dintre copiii merg la școală fără să opună
rezistență.

Mai trebuie să menționăm că dintre cei 17 elevi care întâmpină „dificultăți minore” în a se
deplasa la școală, 10 sunt fete și 7 sunt băieți. Dintre cei 43 care nu au dificultăți, 19 sunt fete și
24 băieți.

Întrebarea 7- Este interesat să lucreze suplimentar sau să aprofundeze anumite

cunoştinţe?

Am pus această întrebare cu scopul de a observa dacă școala îi conduce pe copii spre dorința
de a învăța, sau dacă îi solicită mai mult decât este necesar, reufuzând mai târziu nevoia lor de a
învăța suplimentar. „Bineînţeles că aceste informaţii vor fi culese doar de la clasele la care
profesăm, răspunsurile părinţilor fiind influenţate de stilurile noastre de abordare a procesului de
învăţământ, de accesibilitatea informaţiilor cu care operăm la clasă, de utilizarea mijloacelor
atractive de predare şi învăţare.”52

Pentru acest item, am obținut urmărtoarele răspunsuri:

                                                            
52
Cucoș, p. 289

33 
 - 19 părinţi consideră că copiii lor „sunt foarte dornici să lucreze în plus”;

- 35 sunt doar „dornici să lucreze suplimentar”;

- 6 elevi doar în „măsură moderată” își doresc să lucreze suplimentar;

- 6 școlari în „mică măsură” își doresc să lucreze suplimentar;

- 2 elevi își doresc în „foarte mică măsură” să lucreze suplimentar;

- 1elev nu-și dorește „deloc” să lucreze suplimentar;

- 3 părinţi nu au ştiut ce să răspundă.

Pe baza răspunsurilor obținute, am ajuns la concluzia că majoritatea elevilor își doresc în

mare măsură să lucreze suplimentar, iar acest lucru ne indică că cel puțin în primele luni de la
integrarea lor în viața școlară, aceștia consideră școala ca pe un mediu educațional atractiv și nu
foarte solicitant.

Întrebarea 8: Care credeţi că ar fi ingredientele necesare pentru ca un elev să fie fericit

în mediul şcolar?

Întreabarea nr. 8 a fost pusă cu scopul de a se atinge al doilea obiectiv, anume „Identificarea
factorilor răspunzători de fericirea școlarilor, din perspectiva părinților”. Datorită acestui item, am
aflat care sunt trasăturile unui mediu școlar propice, din punctul de vedere al acestora.

Astfel, factorii necesari promovării stării de bine în școală ar fi următorii:

-cadrul didactic, trebuie să se remarce prin vocația avută pentru această meserie, să fie
talentat, prietenos, informat, empatic;

-atmosfera în clasă trebuie să fie una relaxată, atractivă, care să se bazeze pe o bună
comunicare atât între cadrul didactic și elevi, cât și între elevi, iar mediul de lucru să inspire
siguranță;

- părinții vor mai multe activități extrașcolare, concretizate mai ales în drumeții, excursii,
diverse activități în aer liber dar și cursuri opționale care să pună în evidență calitățile native ale
elevilor, cum ar fi dansul, desenul, muzica, sporturi de auto-apărare;

34 
 - aceiași părinți nu mai vor teme pentru acasă, vor în schimb ca sălile de curs să fie bine
dotate iar cea mai utilizată metodă didactică să fie învățarea prin joc și să predomine activitățile în
grup, unde copiii să învețe să socializeze;

IV. 5.3 Concluzii şi recomandări

 

Luând în considerare rezultatele obținute, putem remarca că subiecții supuși cercetării susțin
că școlarii din clasa pregătitoare sunt în mare măsură mulțumiți de mediul educativ în care au
intrat. În continuare urmează să observăm dacă ipotezele studiului de caz se adeveresc. Pentru asta,
am împărțit eșantioanele studiate în funcție de diferențele de gen, mediu de proveniență și vârstă.

Cu privire la aspectele legate de diferența de gen, putem afirma că eșantioanele sunt

echilibrate, având în clasele supuse cercetării 37 de fetițe și 35 de băieței. Din punct de vedere al
vârstei, echilibrul este perfect, pentru că 36 de școlari se încadrează în prima categprie de vârstă
(5,7-6,5 ani) și ceilalți 36 de elevi se încadrează în următoarea categorie de vârstă (6,6-7,6 ani)

Cea mai mare diferență este legată de mediul de proveniență (doar 13 elevi fiind din mediul
rural), dar în acest caz am calculat procentual cât la sută din numărul total al participanților, au
răspuns chestionarului.

Pentru a verifica ipotezele propuse, ne-am raportat la răspusurile obținute pentru întrebările
1, 2 și 6, interpretându-le din punct de vedere procentual. La primele două întrebări, am luat în
considerare numai nivelul maxim al răspunsurilor, adică bifarea „în foarte mare măsură”. La
întrebarea nr. 6, am luat în considerare nivelul minim al răspunsurilor, mai exact, când părinții au
bifat „deloc”, atunci când copiii nu depun rezistență când merg la școală dimineața. În situațiile
în care calculul a depășit 50 de zecimale, am luat în calcul procentajul superior.

35 
 Mai jos, vă prezentăm un tabel cu procentele obținute la întrebările care vizează entuziasmul
elevilor fața de mediul școlar. Pentru o mai bună întelegere a acestuia, vă reamintim care sunt
întrebările puse în discuție:

-întrebarea1: „Copilul dumneavoastră merge zilnic la şcoală de plăcere?”;

- întrebarea 2: „Cât de des vine copiul dumneavoastră entuziast de la şcoală?”;

- întrebarea 6: „Opune rezistenţă când trebuie să meargă dimineaţa la şcoală?”

Criteriu I1 I2 I6 Total

urban 51% 39% 58% 49%

rural 85% 92% 69% 82%

fete 57% 38% 51% 49%

băieţi 60% 63% 69% 64%

I-a
categorie
de vâstă 53% 45% 56% 51%

a II-a
categorie
de vârstă 59% 56% 64% 60%

Fig 2. Procentele obținute la I1, I2, I3

Zonele colorate cu galben arată că majoritatea școlarilor au un entuziasm ridicat față de

mediul școlar. Fie că discutăm de băieți sau fete, de cei din mediul rural sau despe cei din mediul
urban, fie de subiecții din prima categorie de vârstă, sau a doua categorie de vârstă, putem
constanta că toți se bucură că sunt la școală.

În ciuda faptului că peste jumătate dintre subiecți au răspuns pozitiv întrebărilor alocate,
putem observa unele diferențe în funcție de mediile de proveniență, de gen și vârstă. Astfel, am
constatat că cei din mediul rural au înregistrat un procent mai ridicat la toate întrebările puse în
discuție, de asemenea, băieții au procente mai ridicate la întrebările analizate, precum și cei din a
doua categorie de vârstă.

36 
 Mai jos, avem un grafic cu nivelul de entuziam al elevilor din clasa pregătitoare, realizat
ținând cont de cele 3 întrebări analizate mai sus, în funcție de gen, mediul de proveniență și vârstă.

100%

90%
80%

70% I1

60%

I2

50% I6
40%

Total
30%

20%

10%

0%

urban rural fete băieţi mici mari

Fig. 3 Entuziasmul elevilor faţă de clasa pregătitoare

Comparând rezultatele obținute în urma studiului de caz , raportate la cele 3 ipoteze

preliminare formulate la începutul studiului de caz, constatăm următoarele:

1. Prima ipoteză (Copii de la sate sunt mai entuziasmați decât cei de la oraș, de mediul
școlar), se confirmă deoarece, după cum ne arată graficul și tabelul procentual, elevii
din mediul rural sunt mai entuziasmați de școală decât cei din mediul urban;

2. A doua ipoteză (Fetelor le place școala mai mult ca băieților) este infirmată, pentru
că, conform tabelului procentual și al graficului, fetele au înregistrat un scor mai
slab comparativ cu băieții cu privire la entuziasmul față de școală;

37 
 4. A treia ipoteză (Elevii mai mici ca vârstă sunt mai fericiți la școală decât colegii lor
mai mari), se infirmă și ea, pentru că pe baza rezultatelor obținute, a rezultat că cei
mari sunt mai entuziasmați de mediul școlar, decât colegii de vârstă mai mică;

După cum putem observa, ipotezele au fost soluționate, una dintre ele fiind confirmată și
două infirmate. Rezultatele obținute, ne demonstrează că există totuși o stare de bine prezentă la
nivelul școlii, odată ce micii școlari supuși studiului de caz au arătat că sunt fericiți în mediul școlar
existent. Practic, școlarii din clasa pregătioare merg și se întorc de la școală cu bucurie, indiferent
de gen, mediul de proveniență sau diferențele de vârstă.

38 
 Concluzii
 

În urma cercetării efectuate, putem afirma că promovarea stării de bine în școală este un
subiect care necesită o aprofundare mult mai amănunțită decât permite o lucrare de disertație, fiind
o temă extrem de complexă, cu ramificații ce ating toate aspectele care definesc societatea
contemporană.

Pe baza prezentului studiu, putem conchide că prezența stării de bine în școală este resimțită
diferit de către cadrele didactice și elevi. Diferența nu este foarte mare și vorbim despre cel mult
10 procente în favoarea cadrelor didactice, care se simt mai comod la locul de muncă.

Ca o excepție de la acestă regulă, ne vom referi la eșantionul de elevi folosiți la studiul de

caz, care ne demonstrează prin măsurarea gradului de entuziasm pe care aceștia îl înregistrează la
debutul lor în viața școlară, că starea de bine resimțită la nivelul școlii este foarte ridicată la
începutul anilor de studiu. Rămâne să ne întrebăm ce se întâmplă pe parcurs, având în vedere că
studiile prezentate la începutul lucrării, ne oferă o altă perspectivă asupra gradului de entuziasm
înregistrat în rândul elevilor odată cu trecerea lor în clasele superioare, când starea de bine nu mai
este atât de mult resimțită, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv.

Probabil o analiză a evoluției factorilor responsabili cu prezența stării de bine atât la cadrele
didactice, cât și a elevilor, odată cu transformările psiho-sociale prin care trec aceștia cu timpul,
precum și o raportare a acestor factori la contextul socio-economic la care cele două categorii
studiate participă activ, ne va oferi o imagine mult mai clară asupra transformărilor suferite de
starea de bine, atât de necesară unui proces educațional eficient și echilibrat.

Ținând cont de aspectele prezentate mai sus, am ajuns la concluzia că promovarea stării de
bine în școală nu se face neapărat pe baza unei strategii naționale, coordonate de organismele
statului răspunzătoare de situația educației, ci că fiecare școală în parte își aduce aportul în acest
sens, unele școli mai mult, altele mai puțin, în funcție de dedicația cadrelor didactice față de actul
educațional. În urma cercetării efectuate, am observat că atât profesorii cât și părinții, sunt din ce
în ce mai conștienți că fără o stare de bine resimțită la nivelul școlii, educația copiilor lor va avea
de suferit și de cele mai multe ori îi vedem împreună cum pun mâna la promovarea stării de bine
în școală, luând-o înaintea autorităților și a reformelor din educație.

De altfel, în România, cercetarea cu privire la starea de bine în școală este abia la început,
făcându-se pași timizi în acest sens: Abia începând cu 2010, cercetătorii au început să publice câte
un articol științific în acest sens, fără a face referire în mod direct la stare de bine, ci mai mult la

39 
subiecte tangențiale cu tema lucrării noastre de disertație, cum ar fi calitatea educației (Todoruț,
Cîrnu, etc.), bunăstarea psihologică a elevilor (Triboi, Cucoș, Bălțătescu, etc.), bunăstarea
psihologică a cadrelor didactice (Cucoș, Gheorghiu, Moldovan, etc.), inteligența emoțională la
clasă (Ignat, Clipa, Brodner, etc.).

Singurul studiu cu referire exactă la starea de bine a școlarilor este cel realizat de dr. Sorina
Irimie (coord.), intitulat „Sinteza națională 2015-2016. Evaluarea profilului de risc psihosocial în
comunitățile școlare”, studiu folosit în lucrarea noastră, unde cercetarea se concentrează pe prezența stării
de bine în școli și felul în care aceasta influențează activitatea cadrelor didactice și a elevilor. Această
lucrare a fost utilizată de ARACIP (Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar)
pentru stabilirea direcției de dezvoltare a învățământului românesc în anii următori. Totodată, studiul
respectiv a fost bine primit de Asociația „Părinții cer schimbare”, care l-au promovat intesiv pe rețelele de
socializare și în media, susținând din plin importanța existenței unei stări de bine la nivelul școlii, pentru
dezvoltarea corespunzătoare a copiilor în mediul școlar.

Nici la nivel internațional nu putem spune că preocuparea pentru starea de bine în școli ar avea o
vechime extrem de mare. Primile studii în acest sens au fost realizate începând din anul 1979, la inițiativa
UNICEF-ului, în urma căruia s-a realizat raportul „Atlasul mondial al copilului”, unde autoritățile au
arătat că absența unei stări de bine în unitățile școlare, influențează negativ performanța școlară,
școala fiind mai degrabă un factor de stres pentru elevi și profesori decât un mediu constructiv.

Ulterior acestui studiu, tot mai mulți specialiști internaționali din domeniul educației și-au
arătat interesul pentru acestă temă de cercetare, bibliografia internațională fiind mai bogată decât
cea de la noi din țară, cu privire la stare de bine în școli. Îi enumerăm aici pe Barreiro Fernando,
Hoffman Michael, Martin Andrew, Uit Beijerse, Lippman Laura, Zullig Keith, etc., autori pe care
îi regăsim și în prezenta lucrare.

Interesul tot mai crescut pentru acesta temă este de înțeles, odată ce toată lumea implicată în
procesul de învățământ își dorește ca acest domeniu să fie cât mai eficient. Societatea are nevoie
de un învățământ de calitate, care să corespundă nevoilor sale, iar realizarea acestui deziderat face
ca societatea însăși să crească calitativ.

Tinând cont de faptul trăim într-o lume a globalizării, nu mai putem limita viziunea asupra
învățământului doar la punctul de vedere a doi, trei specialiști, care stabilesc niște reguli ale actului
didactic identice cu cele de acum 50 de ani. Educația este un domeniu complex, în continuă
schimbare, care pentru a fi înțeles și pus în practică așa cum trebuie, este necesar corelarea sa cu
realitățile zilei de azi, mai exact, trebuie să țină cont de toți factorii implicați, respectiv elevi,

40 
părinți, cadre didactice. Toți acești participanți la actul de învățământ trebuie armonizați și găsită
cea mai potrivită formulă pentru a le evidenția potențialul educativ.

Considerăm că prezența stării de bine în școli este un deziderat pe care școala contemporană
îl poate atinge. Îndeplinirea acestui obiectiv face ca integrarea ulterioară a elevului în societate să
fie mai lină și mai firească decât până acum. Spunem aste deorece putem observa ușor șocul
absolvenților, atunci când termină școala și văd că aceasta nu i-a pregătit deloc pentru viața de zi
cu zi.

De asemenea, îndeplinirea acestui obiectiv, va mulțumi părinții, pentru că aceștia vor găsi în
școală un sprijin în creșterea propriilor copii, nu o sursă de stres, școala reprezentând sub acest
aspect o prelungire a educației familiale și un loc unde copilul se simte bine, ca la el acasă, un loc
unde este fericit că se află.

Toodată, nu în ultimul rând, prezența stării de bine în școli, va face cariera didactică mult
mai plăcută pentru cei de la catedră. Munca lor va avea sens și își vor găsi împlinirea prin ceea ce
fac. De aceea, considerăm că prezența stării de bine în școli, este liantul de care educația are nevoie
pentru a se regăsi pe sine.

În concluzie, această disertație, și-a propus să atragă atenția asupra importanței pe care
trebuie să o acordăm prezenței sării de bine în școli, arătând că în ceea ce privește învățământul
românesc, deși acest obiectiv este abia la început, are un impact major în rândul școlarilor, a
cadrelor didactice și în rândul părinților, răspunzând prim implementarea lui, unei nevoi strigente
a societății.

41 
 Bibliografie
 

1. Amalia Venera Todoruț, Vassilis Tselentis, Doru Cîrnu, Designing new standards a strategic
dimension for quality education, în Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu,
Letter and Social Science Series, Supplement 3, 2015;

2. Aurora Adina Ignat, Otilia Clipa, Teachers’ satisfaction with life, job satisfaction and their
emotional intelligence, în Procedia - Social and Behavioral Sciences nr. 33, 2012;

3. Barreiro Fernando, Diez de Castro, Redondo Lopez, Carmen, Lopez Cabarcos, Maria ,
Administración de empresas. Dirigir en la sociedad de conocimiento, Ediciones Pirámide, Madrid,
2000;

4. Bălţătescu, Sergiu - Fericirea în contextul social al tranziţiei postcomuniste din România,

Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2009;

5. Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006;

6. Donald Winnicott, PLAYING & REALITY, Tavistock Publications, SUA, 1971;

7. Flueraş Vasile- Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2005;

8. Hoffman Michael, Reflecting on social emotional earning: A critical perspective on trends in

the United States. Review of Educational Research, nr. 79, 2009;

9. Huțuleac Dragoș, Rolul cadrului didactic este acela de a descoperi cât este de bun și deștept
copilul din fața lui, nicidecum cât este de rău și prost, în volumul colectiv „Educația românească
în contextul globalizării”, Editura Cadrelor Didactice, Bacau, 2018;

10. Ina Triboi, Strctura bunăstării psihologice la studenți, în Studia Universitatis Moldaviae nr.5,
2017;

11. Joachim Stoeber, AnnaRambow, Perfectionism in adolescent school students: Relations with
motivation, achievement, and well-being, în Personality and Individual Differences, vol 42, Issue
7, 2007;

12. Martin Andrew, Marsh Herbert , McInerney Dennis, Green Jasmine, Dowson Martin, Getting
along with teachers and parents: The yields of good relationships for students’ achievement
motivation and self-esteem. Australian Journal of Guidance and Counselling, vol. 17/ 2007;

13. Rosalind Murray-Harvey, Relationship influences on students’ academic achievement,

psychological health and well-being at school, în Educational & Child Psychology Vol. 27 No. 1,
2010;

14. Sava Florin, Causes and effects of teacher conflictinducing attitudes towards pupils: A path
analysis model., în Teaching and Teacher Education, nr. 18, 2002;

15. Shanhong Tang, Knowledge Management in Libraries in the 21st Century, 66th IFLA Council
and General Conference, Jerusalem, 2000;

42 
16. Sorina Irimie (coord.), Sinteza națională 2015-2016. Evaluarea profilului de risc psihosocial
în comunitățile școlare, ed. Institutului Național de Sănătate Publică, 2016;

17. Uit Beijerse, Questions in knowledge management: defining and conceptualising a

phenomenon, în Journal of Knowledge Management, 1999;

18. William Pavot, Ed Diener, Findings on Subjective Well‐Being: Applications to Public Policy,
Clinical Interventions, and Education, ed. John Wiley & Sons, Inc., USA, 2004;

19. Zullig Keith, Koopman Tim, Beyond GPA: Towards more comprehensive assessments of
students’ school experiences, în Child Indicators Research, nr. 2, 2009;

Bibliografie online:
 

1. Ben Arieh, The Child Indicators Movement: Past, Present, and Future. Child
Indicators Research, 1(1), 3-16. , accesat pe [Link]
007-9003-1#;

2. Cristina Lungu, Starea de bine a copiilor din şcoală la debutul în clasa pregătitoare, articol
accesat pe [Link]
Starea_de_bine_a_elevilor_in_mediul_scolar.pdf;

3. Lippman Laura, Kristin Anderson Moore and Hugh McIntosh , „Positive Indicators
of Child Well-Being: A Conceptual Framework, Measures and Methodological Issues‟, în
Applied Research Quality Life , nr.6/2011, pp. 425-449, accesat pe
[Link]

4. Rolul Școlii În Starea De Bine A Copilului – Sinteza Naţională 2015 – 2016, articol accesat pe
[Link]
2015-2016/;

5. Șerban Iosifescu, Câteva cuvinte despre „bunăstarea elevului” , articol accesat pe

[Link] la data de 22.05 
   

43 
 Anexe
Anexa1: Chestionar

1. „Copilul dumneavoastră merge zilnic la şcoală de plăcere?”

a. în foarte mare măsură

b. în mare măsură
c. în moderată măsură
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
f. deloc

2. „Cât de des vine copilul dumneavoastră entuziast de la şcoală?”

a. în foarte mare măsură

b. în mare măsură
c. în insuficientă măsură
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
f. nu ştiu

1. „Ce face copilul dumneavoastră după ce vine de la şcoală? Alege două variante. Dacă
este altceva, completează pe spaţiul punctat.”

a. este pus pe joacă

b. este obosit şi apatic
c. vorbeşte cu plăcere despre colegi
d. povesteşte despre ce lucruri noi a învăţat
e. râde şi este fericit
f. este nervos şi agitat
g. povesteşte lucruri neplăcute întâmplate la şcoală
h. se izolează în camera sa

............................................................................................................................

44 
 4. „Comunică şi relationează bine cu colegii de clasă?”

a. în foarte mare măsură

b. în mare măsură
c. în moderată măsură
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
f. deloc
g. nu ştiu

5. „Copilul dumneavoastră se întâlneşte cu colegii de clasă la joacă în afara şcolii?”

a. în foarte mare măsură

b. în mare măsură
c. în moderată măsură
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
f. deloc

6. „Opune rezistenţă când trebuie să meargă dimineaţa la şcoală?”

a. în foarte mare măsură

b. în mare măsură
c. în moderată măsură
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
f. deloc

7. „Este interesat să lucreze suplimentar sau să aprofundeze anumite cunoştinţe?”

a. în foarte mare măsură
b. în mare măsură

45 
 c. în insuficientă măsură
d. în mică măsură
e. în foarte mică măsură
f. deloc
g. nu ştiu

8. „Care credeţi că ar fi ingredientele necesare pentru ca un elev să fie fericit în mediul

şcolar?”

46