Succes şi insucces şcolar

Succesul şcolar sau reuşita şcolară este produsul intervenţiei mai multor factori
aflaţi în diferite raporturi de interacţiune dinamică:
 factori biologici (starea generală de sănătate şi rezistenţa elevului la
oboseală);
 factori psihologici (factorii intelectuali – procesele psihice, factorii
afectivi-emoţionali – sentimente, interese, factori caracteriali – orientarea
şi autoreglarea personalităţii),
 factori sociali (familia – climatul socioeducaţional şi condiţiile social-
economice şi socio-culturale; clasa de elevi – număr, microgrupuri
formate, lideri influenţi, climat educaţional, grad de coeziune a
colectivului, comunitatea educativă locală din afara şcolii şi a familiei –
grupul de prieteni pe stradă),
 factori psihosociali ai personalităţii pedagogului (structura personalităţii
profesorului; atitudinea profesorului faţă de profesia didactică, faţă de
elev, de părinţi; aptitudinea pedagogică a profesorului, prestigiul
pedagogic social real),
 factori pedagogici (capacitatea profesorului de a organiza procesul de
instruire, de proiectare eficientă a activităţii şcolare, capacitatea de a
îmbina teoriile didactice cu experienţa personală).
 Un rol important îl au factorii psihosociali ai personalităţii profesorului
ce ţin de inteligenţa generală socio-culturală şi inteligenţa verbală. În
categoria acestor factori se includ o serie de alţi factori de personalitate
care acţionează alături de cei menţionaţi: motivaţia, interesul, atitudinea
afectivă şi caracterială, voinţă, perseverenţă etc.
Insuccesul şcolar exprimă o discordanţă accentuată între eforturile pedagogice şi
cerinţele instructiv-educative şi trebuinţele şi posibilităţile psihice şi psihofiziologice
ale elevului . Cauzele eşecului şcolar sunt multiple exprimate prin diverse forme,
reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare:
1. inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar şi
extraşcolar;
 2. inadaptarea şcolii (profesorului) la factorii interni (biologici, psihologici) şi
externi (socioeconomici, socio-culturali, care conferă individualitatea personalităţii
elevului).

Configuraţia dată este rezultatul intersecţiei şi interacţiunii următorilor factori

cauzali:

1. imaturitatea şcolară, inteligenţa şcolară sub limită;

2. instabilitatea psihoafectivă;

3. tulburări instrumentale;

4. tulburări comportamentale.

Combinarea extrem de diversificată şi de specifică a acestor factori cauzali poate

genera forme la fel de variate de inadaptare şi de nereuşită şcolară, care evoluează de
la simplu la complex, de la situaţii uşor sau relativ uşor de corectat la situaţii grave şi
chiar extrem de grave.

Eşecul şcolar apare şi ca un eşec psihologic, rezultat din incapacitatea elevului (şi
a profesorului) de valorificare a resurselor sale interne (cognitive, afective, volitive,
motivaţionale, atitudinile, aptitudinale, temperamentale, caracteriale, creative).
Printre factorii prioritari, care pot deveni cauzali, ai insuccesului şcolar se înscriu:
1. Insuficienţa sau lipsa de pregătire a copilului către şcoală,
delăsarea/retardarea socialpedagogică;
2. Deprivarea psihică îndelungată;
3. Îmbolnăvirile somatice cronice, slăbirea somatică a organismului copilului;
4. Dereglarea formării unor funcţii psihice şi a proceselor de cunoaştere;
5. Dereglările de formare a deprinderilor şcolare (dislexia, disgrafia,
discalculia, acalculia, tulburările globale de limbaj etc.);
6. Dereglările motrice;
7. Dereglările emoţionale.
Conform opiniei savanţilor , factorii enumeraţi sunt prezenţi şi în manifestarea
diferitelor abateri caracteristice categoriilor de copii cu probleme în dezvoltare.