Prevenirea eșecului profesional începe din școală

Prof. diriginte Blagoe Mariana Mădălina

Formarea armonioasă a personalităţii presupune o educaţie intelectuală, estetică, fizică,

tehnologică, profesională și moral civică. Cea care ocupă un loc central în formarea integrală a
personalităţii omului contemporan este educaţia intelectuală. Obiectivele educaţiei intelectuale se
realizează prin procesul de învăţământ, activităţile didactice din afara clasei, prin mass-media
etc..
Succesul în activitatea de învăţare este condiţionat pe de o parte de inteligenţă, dar de
multe ori nu aceasta este factorul cel mai important, de aceea este necesar să fie cunoscute toate
cauzele care determină reuşita sau nereuşita şcolară.
Succesul şcolar poate fi considerat, pe de o parte, o expresie a concordanţei între
capacităţile, interesele elevului, iar pe de altă parte exigenţele şcolare, formulate şi prezentate
elevului prin diverse metode instructiv-educative.
Dacă succesul exprimă o potrivire, insuccesul la învăţătură reprezintă discordanţa dintre
posibilitatea şi exigenţa impusă printr-o anumită metodă instructiv-educativă. Elevii care
prezintă dificultăţi de adaptare la exigenţele şi programele şcolare, necesită o atenţie mărită din
partea şcolii, pentru a-şi restabili echilibrul faţă de şcoală.
Astfel, eşecul la învăţătură poate fi cauzat de o mulţime de factori fizici, intelectuali,
afectivi, caracteriali etc., pe de o parte, şi familiali, sociali, pedagogici, pe de altă parte. Se
consideră că eşecul la învăţătură provine din dizarmonia dintre factori sau din absenţa unora
dintre ei.
Reuşita şcolară se defineşte prin formarea la elevi, în concordanţă cu cerinţele
programelor şcolare, a structurilor cognitive (sisteme de cunoştinţe), afectiv-motivaţionale şi
socio-morale (atitudini, trăsături de voinţă şi de caracter). Reuşita şcolară trebuie analizată din
perspectiva obţinerii de către elevi a unui randament şcolar superior, care să le permită în viitor
integrarea socio-profesională şi realizarea ca personalităţi productive, receptive faţă de
schimbări, inteligente, creative, capabile să ia decizii şi să se adapteze rapid la situaţii noi.
Eşecul şcolar se defineşte prin rămânerea în urmă la învăţătură a unor elevi, care nu
reuşesc să obţină un randament şcolar la nivelul cerinţelor programelor şi al manualelor şcolare.
Reuşita şcolară este determinată de mai mulţi factori, inteligenţa fiind doar unul din
elementele constelaţiei factorilor interni ai performanţei şcolare. Nu în toate cazurile aceasta este
factorul cel mai important, deoarece pe lângă inteligenţă, performanţa şcolară depinde şi de alte
condiţii interne (motivaţie, atitudini etc.) cât şi externe (metoda, exigenţele, natura sarcinilor
şcolare, manualele etc.).
Eşecul şcolar poate fi generat de cauze psihoindividuale: anatomo-fiziologice
(deficienţe fizice, tulburări endocrine ), psihice ( nevroze, de eşec, hiperemotivitate, apatie,
astenie, tulburări afective şi de comportament, surmenaj intelectual etc.); cauze socio-familiale:
climatul cultural educativ, familiile dezorganizate, dezinteresul părinţilor sau cerinţe prea mari
din partea familiei ce depăşesc posibilităţile elevului, condiţiile de muncă, de supraveghere şi
îndrumare, conflictele familiale, atitudinea familiei faţă de şcoală, comportamentul dur sau prea
liber al părinţilor; cauze pedagogice: metode ineficiente de predare-învăţare, lipsa de îndrumare
a elevilor, deficienţe privind controlul şi evaluarea randamentului şcolar, relaţia profesor-elev,
relaţiile dintre elevi, ritmul muncii şcolare, atitudinea elevilor faţă de învăţare, lipsa de motivaţie
a învăţării, orientarea şcolară şi profesională defectuoasă, ineficienţa metodelor de învăţare etc.
Elevul se adaptează la fiecare situaţie şcolară cu întreaga lui personalitate, iar
succesul/insuccesul şcolar este dependent de interacţiunea mai multor factori (factorii biologici,
factorii psihologici, factorii pedagogici, factorii socioculturali, factorii stresanţi de natură fizică).