Eseu Succesul și Insuccesul școlar

Problema succesului şi a insuccesului şcolar i-a preocupat pe mulţi învăţători, părinţi,

dar şi pe unii elevi. Deseori ne întrebăm ,,De ce acest copil nu poate să înveţe mai
bine?”, ,,De ce nu-i place la şcoală?”, ,,Ce trebuie să fac eu ca părinte sau profesor să-l
îndemn spre învăţătură?”. Unii, însă şi-au pus întrebări precum: ,,Ce-i determină pe unii
copii să înveţe?”, ,,De ce acest copil are succes şcolar sau de ce are note bune?”, ,,Cum s-a
produs această dorinţă de a învăţa şi de a fi un viitor om intelectual?” Aceste întrebări pot
continua pentru că numărul lor este mare.
Succesul şcolar constă în ,,obţinerea unui randament superior în activitatea
instructiv-educativă la nivelul cerinţelor programelor şi ale finalităţilor învăţământului,
iar insuccesul se referă la rămânerea în urmă la învăţătură sau la neîndeplinirea
cerinţelor obligatorii din cadrul procesului instructiv educativ, fiind efectul discrepanţei
dintre exigenţe, posibilităţi şi rezultate”. Insuccesul se începe odată cu rămânerea în
urmă la învăţătură, ceea ce poate să decurgă pe mai departe la abandon, fapt ce-l face pe
elev să aibă anumite trăiri cu o anumită intensitate.
Succesul şcolar este recunoaşterea capacităţii de exprimare, prin performanţele
învăţării, valorificându-se la maximum capacităţile. Succesul şcolar se manifestă prin
rezultate maxime la învăţătură, examene, concursuri. Succesul şcolar presupune cunoaşterea
de sine, conştientizarea forţelor, mobilizarea în depăşirea obstacolelor, perseverenţa in
depăşirea lor.
În spatele succesului şcolar se află renunţări la activităţi plăcute atăt ale copiilor cît şi
ale părinţilor, neliniştea şi teama de nereuşită.
Succesul depinde de numeroşi factori ce ţin de structura individului.

Factorii biologici se referă la starea sănătăţii organismului, tulburări nervoase şi

dezvoltarea fizică.
Factorii psihologici includ procesele psihice (cognitive, afective, volitive), însuşirile
psihice(temperament, aptitudini, interese), fenomene psihice (atenţia, limbajul), nivelul
de inteligenţă şi de aspiraţie, atitudinea faţă de muncă, voinţa de a învăţa.
Factorii socio-culturali sunt mediul psiho-socio-cultural, familial şi grupul de
prieteni al copilului.
Aceşti factorii au o pondere, deosebită în realizarea şcolară şi în performanţele
recunoscute ca, succes. Starea generală de sanatate condiţionează biologic reuşita în
invăţare. Capacităţile intelectuale ( memorie, gândire şi imaginaţie) şi abilitatile
(deprinderi, aptitudini) sunt cele care determină in cea mai mare măsură înalta
performanţă şcolară.
Insuccesul înseamnă eşec, nereuşită, infrîngere sub povara propriei neputinţe sau a
greutăţilor exterioare. Insuccesul şi eşecul sunt respinse de societate, de colectivitate, de
individ. Ca reacţii faţă de insucces apar dispreţul, dezamăgirea, cumpasiunea care pe,
unii îi alină, pe alţii îi umileşte. Insuccesul şcolar, cu toate formele lui de manifestare,
reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale căror efecte se manifestă negativ asupra
integrării sociale şi asupra relaţiilor de convieţuire cu semenii.
Insuccesul şcolar poate fi determinat de următorii factori:
1. Factorii individual: (reduceri mintale, dezvoltarea fizică, starea de sănătate).
Din moment ce apar astfel de factori ei determină apariţia a mai multor factori
precum lenea, rea-voinţa, nepăsarea, lipsa de atenţie, de energie, maturizare
insuficientă etc.
2. Factorii familiali Situaţia economică a familiei, nivelul cultural, stilul
educaţional familial, structura familiei, relaţiile intrafamiliale Situaţia
economică precară şi instabilă, nivelul scăzut la veniturilor afectează
traiectoria şcolară a elevului în mai multe feluri.
Unul dintre cele mai complete tablouri ale cauzelor care pot produce eşecul şcolar sunt :
• Organizarea defectuoasă a învăţământului preşcolar
• Atitudinea negativă a familiei
• Dezorganizarea celulei familiale, tensiunile şi conflictele dintre părinţi
• Existenţa de tensiuni în relaţia elev – învăţător
Depistarea şi determinarea formei de manifestare a eşecului şcolar trebuie să se facă cât mai
devreme şi să favorizeze acţiunea pedagogică, oportunitatea acesteia însemnând intervenţia
la timp şi obţinerea eficienţei.
• Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l cîştigăm. (Victor Hugo)
• Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copiii, mai mult decat toti banii din lume
si toata puterea de pe pamant. ( Mario Puzo)
• Copilul se-nvată cînd nu se răsfată. (Anton Pann)

Bibliografie.
1. Beckers, J., & Stegen, P. (1989). Demovite. Chaiers Pedagogiques, 277.
2. Cosmovici, A., & Iacob, L. (1998). Psihologie școlară. Editura Polirom.
3. Iacob, L. (2000). Despre complexe. Psihologia, 4, p. 28-29.
4. Luca, M. (1999). Succesul – un țel al fiecăruia? Psihologia, 5, p. 28-34.
5. Merlevede, P., Bridoux, D., & Vandamme, R. (2004). Decouvrir et utiliser votre
intelligence emotionnelle. Editions du Dauphin.
6. Popescu, V.V. (1991) – Succesul și insuccesul școlar – precizări terminologice, forme
de manifestare, cauze.  Revista de pedagogie, 12.
7. Șchiopu, U. (1997). Dicționar de Psihologie. Editura Babel.
8. Zamfir, C., & Vlăsceanu, L. (1993). Dicționar de sociologie. Editura Babel.