Disciplină: Psihologia educației

Profesor:
Student: Ciobanu Ioan

Succesul școlar
Factorii interni și externi ai succesului școlar

Orice analiză a rezultatelor școlare va ajunge la aceeași concluzie legată de existența celor doi
poli, succesul și eșecul școlar. Aceste concepte au fost analizate, de-a lungul timpului, în
funcție de mai multe criterii, printre care: nivelul minim al cerințelor unui program
educațional, nivelul mediu (exprimat în programele școlare), nivelul fixat de profesor pentru
clasa de elevi, potențialul elevului.
Clinciu (2010) definește succesul în învățare ca fiind nivelul superior al rezultatelor școlare,
în care obiectivele pedagogice sunt atinse sau depășite. Salade (1983) se referă la succesul
școlar ca la un indicator al aptitudinilor elevului, al atitudinilor față de activitatea școlară și al
nivelului de aspirație. Indiferent de definiția urmărită, succesul în învățare reprezintă o reală
sursă a unei imagini de sine favorabile pentru elev, fiind, la început, un scop în activitatea
educațională, iar la finalul acesteia, un rezultat. Pentru profesor, succesul școlar este un
indicator al calității activității de predare. (Clinciu et al., 2010)
Cercetările asupra acestui concept relevă existența mai multor factori care contribuie la
succesul școlar, interni și externi, legați de mediul familial, mediul școlar și elev (individuali).
Familia, ca factor extern al succesului școlar, influențează elevul prin maturitatea părinților,
nivelul ridicat și adaptat al aspirațiilor acestora, atitudinile pozitive față de instituția școlară,
frecventarea mediilor stimulative pentru copil (teatre, muzee, centre culturale, biblioteci, etc),
realizarea activităților educative împreună cu copilul (lectură, activități artistice, călătorii,
etc). Nivelul educațional ridicat al părinților va contribui la progresul școlar al copilului.
Astfel, analize realizate de-a lungul timpului, au relevat faptul că elevii ai căror părinți au
urmat studii superioare sunt mai predispuși la adaptare școlară, progres și succes în mediul
academic. Ca factor al progresului școlar, familia influențează și prin climatul familial ce se
constituie în interiorul acestei unități sociale. Climatul familial optim contribuie la formarea
atitudinii copilului față de școală și învățătură, prin aprecierile părinților la adresa școlii,
preocuparea lor față de rezultatele și progresul copilului, stimulările și încurajările continue.
De asemenea, situația financiară a familiei poate fi un predictor pentru succesul școlar.
Siguranța financiară a familiei va susține succesul în învățare prin asigurarea materialelor
necesare școlarizării copilului (rechizite, excursii, etc). (Clinciu et al., 2010)
Structura instituțională a sistemului de învățământ își lasă amprenta, la rândul ei, asupra
progresului școlar, prin specificitatea relațiilor instituite (vertical și orizontal), nivelul de
pregătire al cadrelor didactice (studii, experiență didactică, nivelul aspirațiilor față de elevi),
calitatea echipamentelor școlare (laboratoare, biblioteci, manuale), modul de grupare al
elevilor, influențele din partea grupului școlar, stabilitatea personalului didactic, situația
financiară a școlii, etc. Neagu (2011) afirmă faptul că școala nu are puterea de a controla
Disciplină: Psihologia educației
Profesor:
Student: Ciobanu Ioan

factorii exteriori ei, prin urmare ar trebui acordată mai multă atenție factorilor interni
instituției. Acesta consideră că factori precum: pregătirea temeinică a corpului profesoral,
modernizarea infrastructurii materiale a școlii, înființarea de programe extracurriculare și de
sprijin educațional, colaborarea dintre școală și familie, reducerea de elevi dintr-o clasă, fac
ca unele școli să ofere educație înalt calitativă, iar altele nu. Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai
puțini elevi într-o clasă, cu atât va fi mai ușor pentru profesor să lucreze adaptat fiecărui elev,
în funcție de potențialul acestuia. Cu cât sunt mai implicați în activității extrașcolare, elevii își
vor lărgi perspectivele educaționale, bagajul informațional și aspirațiile. Totodată,
interacțiunea directă și nemijlocită dintre școală și familie va susține succesul elevului prin
informațiile actualizate privind climatul familial, starea elevului, situația de acasă. (Darii &
Dabija, 2010)
Pregătirea cadrelor didactice este, de asemenea, extrem de importantă în progresul școlar. Cu
cât este mai calitativ și actualizat procesul de pregătire al profesorilor, cu atât aceștia se vor
adapta mai ușor la cerințele elevilor, vor folosi metode moderne și eficiente de predare și vor
putea gestiona corect atât conținutul teoretic, cât și interacțiunile cu elevii. Pentru a crește
șansele progresului școlar, notele oferite de profesori trebuie să fie stimulative, declanșând și
întreținând o atitudine pozitivă față de activitatea școlară. (Țoc, 2016)
În ceea ce privește factorii interni ai succesului școlar, aceștia pot fi biologici sau psihologici
(intelectuali și non-intelectuali). Importanța factorilor de ordin somatofiziologic sau legați de
dezvoltarea fizică și starea de sănătate este decisivă în urmărirea succesului școlar. De ce? Fie
că vorbim de maturizare fizică sau stare generală de sănătate, toți parametri biologici își lasă
amprenta asupra puterii de muncă și a rezistenței la efort a elevului. În concordanță cu această
categorie de factori, cei psihologici intelectuali asigură trecerea de la dezvoltarea fizică la cea
cognitivă. Dacă factorii biologici se concentrează asupra stării de sănătate, factorii
intelectuali vin în completare, cu dezvoltarea inteligenței și a proceselor cognitive (gândire,
memorie, imaginație, limbaj, etc) care stau la baza adaptării în societate a elevului. Cu alte
cuvinte, o stare bună de sănătate corelată cu o dezvoltare completă a funcțiilor psihice va
asigura, într-o proporție majoră, progresul și succesul școlar. Pe de altă parte, un coeficient
de inteligență ridicat asociat cu o stare de sănătate precară nu va asigura succesul școlar.
Dimpotrivă, o dezvoltare armonioasă a tuturor funcțiilor cognitive, a sistemelor mnezice și a
operațiilor gândirii vor ajuta elevul cu un coeficient mediu al inteligenței să atingă cu succes
orice obiectiv academic. (Darii & Dabija, 2010)
Factorii non-intelectuali rezumă motivația, afectivitatea, atitudinile și caracterul elevului. O
motivație puternică favorizează obținerea performanțelor, în timp ce o motivație slabă va
diminua participarea activă a elevului în demersul academic. Motivația asigură un rol
activator în reușita școlară, însă numai atunci când se află la un nivel optim (numit „optim
motivațional”). Optimul motivațional se referă la echilibrul necesar dintre nivelul de aspirații
și expectanță. Altfel spus, este nevoie de o relație echilibrată între ceea ce se așteaptă și ceea
ce e posibil, între posibilitate și realitate. Acest concept amintește și de supramotivare,
respectiv submotivare, ca extreme ce conduc la eșecul școlar. Supramotivarea elevului
determină o mobilizare maximă a energiei și o tensiune emoțională ce pot duce la blocaje
psihice, stres, competitivitate exagerată, dezorganizare în activitate și manifestări.
Disciplină: Psihologia educației
Profesor:
Student: Ciobanu Ioan

Submotivarea presupune o mobilizare insuficientă a energiei psihonervoase și o tratare

superficială a sarcinilor, ceea ce va duce la eșec. (Darii & Dabija, 2010)
Predictorii afectiv-atitudinali și caracteriali ai succesului școlar se referă la raportul
stabilitate-instabilitate emoțională și la atitudinile elevului față de activitatea școlară, precum
și la acțiunile acestuia. O atitudine pozitivă față de mediul academic va mobiliza elevul în
atingerea obiectivelor, pe când una negativă va declanșa mecanisme de evitare sau refuz
privind activitatea didactică. În ceea ce privește afectivitatea, menținerea unor stări pozitive
(apreciere față de profesori și procesul de învățare, entuziasm în ceea ce privește activitatea
didactică, integrare în grupul de elevi, adaptare la mediul școlar, etc) va contribui la atingerea
cu succes a obiectivelor propuse. (Țoc, 2016)
Analizând toate cele menționate anterior, conchidem că succesul școlar este determinat și
susținut de o serie de factori care pot acționa concomitent sau succesiv. Succesul academic,
prin prisma tuturor factorilor, se manifestă diferit de la un individ la altul, de la un moment la
altul. În fiecare caz acești factori se corelează în mod specific, generând modele diverse ale
progresului școlar, în funcție de personalitatea elevului și a influențelor de mediu.

Bibliografie:
Darii, L., & Dabija, A. (2010). Factorii ce condiţionează succesul şcolar. Studia Universitatis
Moldaviae (Seria Ştiinţe ale Educaţiei), 35(5), 91-95.
Țoc, S. (2016). Familie, şcoală şi succes şcolar în învăţământul liceal românesc. Calitatea
vieţii, 27(3), 189-216.
Clinciu, A., Cocorada, E., Luca, M., Pavalache-Ilie, M., & Usaci, D. (2010). Psihologie
educationala. Editia a treia, Editura Universitatii Transilvania: Brasov, 23.