SPECIALIZARE: Psihologie

DISCIPLINĂ: Metodologia cercetării în psihologie

PROFESOR: Conferențiar dr. Camelia Truța

PROCRASTINAREA ȘI REUȘITA ȘCOLARĂ A STUDENȚILOR

POPENCIU NAOMI, STROESCU CRISTINA, SUCIU TEODORA,
ȘEITAN ALINA, TODERAȘCU REBECA

Abstract
Această cercetare intenționează să identifice relațiile dintre procrastinare si reușita școlară la
studenți. Cercetarea a fost realizată pe un eșantion format din XX STUDENTI , dintre care XX
de gen feminin si XX de gen masculin. În urma analizelor statistice se constată că ipotezele
formulate se confirmă, total sau parțial.

Cuvinte cheie: procrastinare, reușita academică.

1. INTRODUCERE
Procrastinarea este unul dintre cele mai studiate subiecte, fapt datorat efectelor sale negative asupra
populației, mai ales a celei studențești.
Tendința de a amâna sarcinile academice a fost generalizată sub denumirea de procrastinare
academică. Această tendință reprezintă un adevărat obstacol pentru studenți, mulți elevi/studenți
fiind nevoiți să se confrunte cu ea în mediul academic. Prezentul studiu își propune să cerceteze
relația dintre procrastinare și reușita școlară în rândul studenților.
Conceptele utilizate în cercetarea prezentă sunt procrastinarea si reușita școlară.
Procrastinarea academică reprezintă acel tip de comportament care implică în mod intenționat
amânarea sarcinilor educaționale, ducând la consecințe precum anxietate, performanță scăzută sau
la sentimentul de eșec (Gil, De Besa, &Garzon-Umerenkova, 2019; Steel, 2007 ; Steel & Ferrari,
2013 ) .
Conform lui Steel (2007) ,75% din studenții care au participat la acest studiu s-au considerat
procrastinatori si 50% au admis/ recunoscut că adesea au procrastinat in studiile lor.
Studiile evidențiază corelația intre procrastinarea academică si frica de eșec, dificultăți de
gestionare a timpului, aversiunea față de teme, studenții fiind caracterizați de angajarea in activități
cu întărire imediată, amânarea sarcinilor programate pe termen lung si lipsa de autoreglare a
învățării (Azizi, Soroush, & Khatony, 2019; Ferrari, 2000).
De asemenea, Azizi, Soroush and Khatony (2019) arată existența unor corelații între dependența de
rețele sociale , procrastinarea academică si performanța academică, indicând că abuzul de rețele
sociale reduce în mod semnificativ timpul alocat studiului și are un impact negativ asupra
performanței academice.
Prezenta cercetare cuprinde analiza asocierii dintre procrastinarea academică, performanța
academică și gen. Alte teorii definesc procrastinarea academică ca fiind tendința de a amâna
sarcinile academice până în punctul de a trăi anxietatea asociată cu acestea. De asemenea, în
studiile anterioare, a fost dovedit faptul că procrastinarea academică este asociată negativ cu
performanța academică (Rothblum, Solomon & Murakami, 1986; cit. în Balkis & Erdinic,
2017).
Multe studii au demonstrat că procrastinarea academică se asociază negativ cu performanțele
școlare (Balkis, 2013; Kim & Seo, 2015; Steel, 2007; cit. în Balkis & Erdinic, 2017) și cu
satisfacția față de viața academică (Balkis, 2013: Chow, 2011; cit. în Balkis & Erdinic, 2017).
În studiile de mata-analiză, Kim și Seo (2015, cit. în Balkis & Erdinic, 2017) au constatat că
studenții care procrastinează au niveluri mai scăzute ale satisfacției față de activitatea lor
școlară. De asemenea, studiile au arătat că studenții de sex masculin sunt mai predispuși la
tendința de amânare (Balkis & Duru, 2009; Prohaska, Morrill, Atiles & Perez, 2000; Steel &
Ferrari, 2013: cit. în Balkis & Erdinic, 2017).
SPECIALIZARE: Psihologie
DISCIPLINĂ: Metodologia cercetării în psihologie
PROFESOR: Conferențiar dr. Camelia Truța

Este previzibil faptul că studenții procrastinatori au performanțe academice mai scăzute,

deoarece este mai probabil ca aceștia să amâne finalizarea temelor până în ultimul moment
(Balkis, Duru & Buluș, 2013; Lay & Schouwenburg, 1993; cit. în Balkis & Erdinic, 2017).
Luând în calcul toate studiile amintite mai sus, presupunem că procrastinarea are un impact
semnificativ asupra performanțelor academice ale studenților. Totodată, deși sunt bine
cunoscute efectele negative ale procrastinării academice în ceea ce privește performanța
academică, precum și diferențele de gen asupra procrastinării academice, nu este clară măsura
în care studenții de sex masculin și feminin sunt influențați de aceste efecte. Această
cercetare, prin analiza diferențelor de gen, contribuie la o mai bună înțelegere a consecințelor
negative ale procrastinării academice asupra performanței academice, atât pentru studenții de
sex masculin, cât și pentru cei de sex feminin.

2. OBIECTIVE SI IPOTEZE

2.1. Obiective
Principalul obiectiv al cercetării este analizarea relației dintre procrastinare si reușita școlară a
studenților.

2.2. Ipoteze
Au fost formulate doua ipoteze pentru acest obiectiv:
 Exista o relație de asociere negativă între procrastinare si reușita academică a studenților.
 Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește procrastinarea.

3. DESIGNUL SI PROCEDURA DE CERCETARE

PARTICIPANTII
Participanții la acest studiu au fost ..... studenți de licență (......% de sex feminin cu media= și
abaterea standard= și .....% de sex masculin cu media= și abaterea standard=), cu vârste cuprinse
între 18 și 25 de ani (cu media de vârstă de ...... și abaterea standard de ......). Printre participanți s-
au numărat .....% studenți în primul an de studii, ....% în anul doi de studii și ....% în an terminal.

4. INSTRUMENTE
 Pentru culegerea datelor demografice a fost utilizat un formular ce cuprinde întrebări
referitoare la gen, vârstă și facultate.
 The General Procrastination Scale (Lay, 1986) , utilizat pentru a determina nivelul de
procrastinare academică al studenților (Lay, 1986) .
 Performanța academică , referindu-se la media pe care studenții au obținut-o în semestrul
precedent, anterior completării chestionarului.

PROCEDURA
Studenții care au acceptat să participe la studiu au primit câte un chestionar care includea
instrumentele descrise anterior și itemii privind variabilele demografice.
Chestionarele completate au fost returnate cercetătorilor.

PRINCIPALELE REZULTATE ALE STUDIULUI

CONCLUZII PRIVIND REZULTATELE

A. INTERPRETARE REZULTATE
B. LIMITE
SPECIALIZARE: Psihologie
DISCIPLINĂ: Metodologia cercetării în psihologie
PROFESOR: Conferențiar dr. Camelia Truța

Una dintre limitele studiului se referă la natură de auto-raportare a chestionarului, ceea ce

face ca răspunsurile studenților să fie biasate sau neoneste.
O altă limită a cercetării pune în lumină numărul redus de variabile analizate, ceea ce face ca
rezultatul experimentului să fie limitat.
C. IMPLICAȚII
SPECIALIZARE: Psihologie
DISCIPLINĂ: Metodologia cercetării în psihologie
PROFESOR: Conferențiar dr. Camelia Truța

BIBLIOGRAFIE

Azizi, S. M., Soroush, A., & Khatony, A. (2019). The relationship between social networking
addiction and academic performance in Iranian students of medical sciences: A cross-sectional
study. BMC psychology, 7(1), 1–8.
Ferrari, J. R. (2000). Procrastination and attention: Factor analysis of attention deficit, boredomne,
intelligence, self-esteem, and task delay frequencies. Journal of Social Behavior & Personality,
15(5), 185–196.
Gil, J., De Besa, M. R., & Garzon-Umerenkova, A. (2019). ¿Por que procrastina el alumnado
universitario? Analisis de motivos y caracterizacion del alumnado con diferentes tipos de
motivaciones. Revista de Investigacion Educativa, 38, 183–200.
Steel, P. (2007). The nature of procrastination: A meta-analytic and theoretical review of
quintessential self-regulatory failure. Psychological Bulletin, 133(1), 65–94.
Steel, P., & Ferrari, J. R. (2013). Sex, education and procrastination: An epidemiological study of
procrastinator’s characteristics from a global sample. European Journal of Personality, 27(1), 51–
58.
Balkis, M., Erdinc, D. U. R. U. (2017). Gender differences in the relationship between
academic procrastination, satisfaction with academic life and academic performance.
Electronic Journal of Research in Educational Psychology, 15(1), 105-125.