FACTORII

NONCOGNITIVI AI
ÎNVĂŢĂRII
 1. Motivaţia
 2. Afectivitatea
 3. Atenţia
Caracteristici ale elevului care fac imposibilă
standardizarea:
• factori interni/ personali (biologici şi
psihologici şi psihofizici;
• factori/ condiţii externe ale învăţării,
reprezentate de elemente ale spaţiului
şcolar,
• caracteristici ale profesorului sau
grupului din care face parte elevul
Motivatia

Motivaţia învăţării este constituită de

totalitatea mobilurilor care declanşează,
susţin energetic şi direcţionează activitatea
de învăţare.
 Motivaţia „motivare” – activitatea
şi mijloacele pe care educatorul le
desfăşoară pentru a stimula motivaţia de
învăţare elevilor.
Piramida trebuinţelor
 Dacă în calea satisfacerii unei trebuinţe există un obstacol, atunci apare o
stare de încordare, de tensiune, nemulţumire = frustrare.
 Răspunsurile elevilor la frustrare sunt variate - agresivitatea
Denumirea reactiei Exemple
Agresivitate în plan real Distrugerea unor obiecte, jignirea
profesorului care a acordat o notă mică.

Agresivitate în plan imaginar Închipuirea unui şir de nenorociri în

Agresivitate deplasată (se descarcă
asupra unui obiect sau persoană mai
puţin periculoasă decât cea
frustrantă)
care sunt implicaţi colegii care l-au
respins.
Un elev admonestat de profesor devine
agresiv cu colegul de bancă.
Copiii crescuţi într-un mediu sever sunt
agresivi cu jucăriile.

Regresiunea (subiectul se întoarce la Copilul de şapte ani reîncepe să-şi sugă

forme de comportament specifice unui degetul, când mama lui este grav
stadiu anterior) bolnavă.
Fantezia (satisfacerea dorinţelor Elevul nemulţumit de note se consolează
Pentru a creşte toleranţa la frustrare:
 Ajutaţi elevii să aprecieze câştigurile şi costurile pe termen scurt
ale evitării disconfortului creat de sarcinile şcolare, apoi să
evalueze beneficiile tolerării pe termen scurt a acestui disconfort.
 Folosiţi efectul Premack: condiţionaţi finalizarea temelor de
îndeplinirea unor activităţi preferate de elevi (Internet, jocuri etc.)
 Ajutaţi elevii să-şi modifice credinţele iraţionale privind activitatea
şcolară şi relaţiile din acest mediu. Reamintiţi-le că au reuşit şi în
alte momente.
 Învăţaţi elevii să fragmenteze sarcinile dificile, să caute ajutor
sănătos.
 Recompensaţi finalizarea fiecărei sarcini mici şi frustrante.
 Motivaţia extrinsecă
tendinţa de afiliere
tendinţa de afirmare
 Motivaţia intrinsecă
Motivaţia cognitivă / disonanta
cognitivă / impulsul cognitiv
 Ce înseamnă a fi chel?
 Are găina urechi?
 Un
ansamblu de 3 elemente este o
mulţime? Dar de 1000 elemente? Dar de 0
elemente?
 Intereseleştiinţifice = structuri
motivaţionale complexe ce constau în
orientarea precisă, stabilă asupra unor
obiecte sau activităţi de învăţare. Ele
debutează cu preferinţa pentru un domeniu
al cunoaşterii şi se stabilizează treptat.
Relaţia dintre motivaţie şi performanţă
 Intensitatea motivaţiei – optim motivaţional
 Nivelul de aspiraţie - dependent de :
• resursele energetice ale elevului;
• gradul de obiectivitate al imaginii de sine (subestimarea
este asociată cu un nivel de aspiraţie scăzut, iar
supraestimarea cu nivel de aspiraţie ridicat);
• mediul familial, grupul şcolar; de exemplu elevul dintr-o
clasă mediocră are, de regulă, aspiraţii mai scăzute decât
într-o clasă medie;
• succesele sau eşecurile anterioare ale elevului
Rolul educatorului în stimularea
motivaţiei pentru învăţare
 Care credeti ca este rolul educatorului?
 nu aşteaptă apariţia spontană a motivaţiei, ci creează condiţii
de învăţare stimulative: prezintă clar scopurile, evidenţiază
perspectiva aplicabilităţii cunoştinţelor şi sporul de cunoştinţe;
 dezvoltă impulsul cognitiv reducând accentul pe învăţarea
pentru notă, examene;
 utilizează noul, surpriza, disonanţa cognitivă;
 captează şi menţine interesul prin alegerea unor exerciţii
atractive, prin propriul entuziasm faţă de disciplina predată;
 utilizează competiţia şi comparaţia cu sine şi mai puţin cu
colegii;
 evită nivelurile foarte înalte de motivaţie şi presiunea continuă
asupra elevului
 analizează şi reajustează sistemul de recompense şi pedepse în
funcţie de evoluţia elevilor;
 valorizează elevul ca personalitate, îi apreciază succesele,
calităţile;
 creează situaţii de interactivitate;
 foloseşte eroarea ca ocazie de învăţare, acordă elevului
dreptul de a greşi;
 evaluează formativ, evită ameninţările cu nota mică,
nepromovarea, încurajează
 interevaluarea şi autoevaluarea
Factorii afectivi ai învăţării
 stările afective pozitive influenţează favorabil
performanţele
 elevii au tendinţa de a conferi mai multă valoare
activităţilor pentru care se simt competenţi şi se
simt mai competenţi în activităţile pe care le
valorizează şi pentru care sunt valorizaţi de către
profesori.
 va evita apariţia anxietăţii, a fobiei şcolare, a
didactogeniilor
 Învăţarea prin asociere cu stări afective negative
conduce la reactualizarea lor împreună cu
aceleaşi stări
 repetarea situaţiilor de insucces care creează
neîncredere în forţele proprii, rememorarea doar
a aspectelor negative conducând treptat la
neajutorarea dobândită.
 Intervenţia profesorului consta în valorizarea
elevilor, abţinerea de la generalizarea eşecului,
oferirea unui feedback realist însoţit de direcţie şi
speranţă, formarea optimismului.
Atenţia şi rolul ei în învăţare
 întoarcerea capului, fixarea privirii asupra obiectului, a
persoanei vizate; dacă obiectul atenţiei este un gând, o
imagine, o amintire, privirea este „pierdută în depărtare, în
gol“;
 reţinerea, inhibarea mişcărilor inutile; în cazul atenţiei
fixate asupra unei sarcini intelectuale sunt prezente
imobilitatea sau tăcerea; atenţia la o mişcare implică un
control mai fin, execuţie precisă, cu eliminarea mişcărilor
inutile;
 scăderea frecvenţei respiraţiilor; în momentele de
concentrare maximă mişcările respiratorii se inhibă pentru
scurt timp.
 Atenţia involuntară = o formă simplă, declanşată
spontan, desfăşurată fără efort, dar cu o
durată relativ scurtă.
 Factorii externi = forma nouă, neobişnuită a obiectelor
sau fenomenelor, mişcarea unui obiect pe un fond fix,
apariţia sau dispariţia bruscă a unor obiecte, sunete,
lumini, complexitatea stimulilor, intensitatea puternică a
stimulilor.
 Factorii interni = interesul elevilor pentru un obiect,
fenomen, activitate, stările afective pozitive (bucurie,
satisfacţie, speranţă etc. ) create de unele obiecte sau
activităţi.
 Atenţia voluntară = o formă superioară, declanşată
intenţionat, desfăşurată cu efort pe intervalul de timp dorit
de elev.
 condiţii:
 • claritatea scopului, a rezultatului urmărit;
 • înţelegerea semnificaţiei, a importanţei obiectului sau a
sarcinii de realizat;
 • desfăşurarea activităţii într-un mediu lipsit de factori
perturbatori (zgomot, dezordine);
 • alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă;
 • gradul de antrenament al elevului pentru sarcina
desfăşurată.
 Atenţia post-voluntară apare datorită repetării
neschimbate a condiţiilor de activitate. Este
„deprinderea de a fi atent” la lecţie, la
efectuarea temelor pentru acasă, la explicaţiile
altor persoane.
 apare la elevi după 14 ani, se desfăşoară
intenţionat, are un scop precis, dar efortul
necesar este mai mic.
 Oboseala se instalează în acest caz mai greu
decât la atenţia voluntară.