UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

PROGRAMUL DE STUDII DE MASTERAT: PRACTICA
ASISTENȚEI SOCIALE CENTRATE PE VALORI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR: MASTERAND:

CONF. UNIV. DR. VENERA BUCUR BOTA DANIELA-MARIA

Timișoara

2023

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
 PROGRAMUL DE STUDII DE MASTERAT: PRACTICA
ASISTENȚEI SOCIALE CENTRATE PE VALORI

STUDIU COMPARATIV PRIVIND PERCEPȚIA

VIOLENȚEI ÎN ȘCOALĂ

COORDONATOR: MASTERAND:

CONF. UNIV. DR. VENERA BUCUR BOTA DANIELA-MARIA

Timișoara

2023

Cuprins

Rezumat 4

Fundamentarea teoretică.

1.1 Problematica studiată.

1.2 Relevanța temei

1.3 Scopul

1.4 Descrierea conceptelor.

1.5. Identificarea situațiilor de bullying în rândul grupurilor de elevi de către cadrele didactice
1.6. Sinteza literaturii de specialitate.

1.7 Ipotezele studiului

PARTEA A II-A METODOLOGIE.

2.1. Designul cercetării

2.2. Variabilele cercetării

2.3. Participanții studiului

2.4. Instrumentul utilizat

2.5. Procedura.

PARTEA A III-A REZULTATE.

3.1 Prezentarea și interpretarea datelor descriptive.

PARTEA A IV-A DISCUȚII

4.1 Interpretarea corelațiilor.

4.2 Integrarea rezultatelor în literatură.

4.3 Implicații teoretice și practice.

4.4 Limitele studiului și sugestii viitoare.

4.5 Concluzii

Bibliografie.

Fundamentarea teoretică.

1.1 Problematica studiată.

Definirea violenței s-a dovedit a fi o sarcină suficient de dificilă în literatura de

specialitate. Acest fapt poate fi explicat prin polivalența fenomenului, dar și prin varietatea
manifestărilor sale. Nu în ultimul rând, dificultățile provin și din asocieri și uneori din
confuzia violenței cu agresivitatea. Propunem câteva astfel de definiții ale violenței pentru a
surprinde specificul violenței școlare. Dicționarul de violență și criminalitate definește
violența astfel: „Un act activ, spontan sau voluntar de amenințare sau rănire a unui adversar,
care provoacă daune și suferință mentală sau fizică”. Raportul Organizației Mondiale a
Sănătății privind violența și sănătatea (2002) definește violența ca „ameninţarea sau folosirea
intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia sau contra unui
grup sau unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un
deces sau traume psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni”.

Privind activitatea elevilor chiar din interiorul școlilor am putut observa înclinarea
elevilor cu tendințe mai agresive, fie verbale fie fizice, spre a-și căuta într-un mod subtil
posibile victime în rândul colegilor de clasă sau a celor din alte clase. Având acces și la
comisia de anti-bullying a școlii ajung să mă îngrozesc. Elevii care oferă violență nu resimt
vina în urma acțiunilor lor sau părerea de rău, se văd îndreptățiți să ofere violență în
momentele în care ceva nu le convine sau doar din distracție.

O direcție importantă în literatură este o recunoaștere a faptului că mulți diferite

variabile contextuale aduc contribuții semnificative la dezvoltare și menținerea
comportamentelor agresive. Bullying-ul și victimizarea au fost conceptualizat ca rezultat al
unei interacțiuni între bătăuși, victime și ale lor medii (Swearer & Doll, 2001). Espelage
(2004) a definit bullying-ul ca „... an fenomen ecologic care se stabileşte şi se comite în timp
ca urmare a interacțiunea complexă dintre copilul individual, familia sa, grupul de colegi,
școala și comunitatea, precum și cultura lor" (p. 4). În concordanță cu această conceptualizare
a hărțuirii și a victimizării, studiile au furnizat dovezi care diferă aspecte ale acestor contexte
sunt la lucru în experiențele sociale ale bătăușilor și victimelor cum ar fi caracteristicile
familiei, asocierea de colegi și caracteristicile școlare. Semenii să ia diverse părți într-un
incident de agresiune ca „asistenți” care se alătură agresiunii, „întăritori” care oferă încurajare
verbală, „străini” care ignoră hărțuirea, sau „apărători” care iau măsuri pentru a opri
agresiunea (Salmivalli et al., 1996). The tipurile și calitatea relațiilor între semeni par să facă,
de asemenea, o diferență. Amandoua numărul de prieteni ai unui copil și capacitatea
prietenilor de a apăra și proteja copilul a moderat relația dintre inadaptare (internalizare și
externalizare probleme) și victimizare (Hodges et al., 1997).

Notele academice scăzute și dificultățile de învățare au fost asociate în mod constant

cu comportamente agresive (Campbell et al., 2006; Ledingham & Schwartzman, 1984), iar
eșecul școlar prezice violența în rândul adolescenților și adulților (Walker et al., 2004). Deși
o relație cauzală directă între comportamentele agresive și dificultățile de învățare nu este
clară, iar mecanismul care stă la baza acestei asociere poate să nu fie uniform pentru diferite
tipuri de copii agresivi (Hinshaw, 1992), 13 Rolul cadrelor didactice în prevenirea violenței
școlare și a hărțuirii 253 cercetătorii au susținut că unii copii prezintă modele de
comportamente agresive, ostile însoțite de frustrări legate de sarcinile de învățare în clasă,
evitând în consecință sarcinile și sfidând profesorii. De asemenea, s-a sugerat că problemele
de atenție adesea asociate cu comportamente agresive sunt responsabile de eșecul școlar
(Shinn et al., 1987). Indiferent de situație, acești copii sunt frecvent îndepărtați de procesele
de instruire pentru disciplină din cauza comportamentului agresiv și/sau sfidător, perturbator
comportamentale (de exemplu, time-out, trimitere la birou) și o sarcină de depășire a
dificultăților academice dificultăților și creșterea competențelor academice este deosebit de
dificilă. Acești copii rămân și mai mult în urmă în ceea ce privește competențele academice și
continuă să se lupte pe tot parcursul școlarizării lor, cu atitudini din ce în ce mai negative față
de școală ca cerințele academice cresc în clasele superioare. Cu toate acestea, nevoile
academice ale copiilor agresivi, violenți au fost în mare măsură ignorate și puține studii le-au
abordat în intervenție (de exemplu, Gorman-Smith et al., 2007). Remedierea academică
trebuie să fie un domeniu important al prevenirii violenței școlare, în special în primele
experiențe de școlarizare, atunci când copiii dobândesc cunoștințe de bază competențe
academice de bază, care sunt atât de importante în construirea unei baze solide pentru
pregătirea academică ulterioară succesul academic ulterior. Departamentul de Sănătate și
Servicii Umane al SUA (2001) a identificat creșterea succesului academic ca fiind o
modalitate principală de prevenire a violenței școlare. În acest raport, au fost recomandate
două strategii specifice: progresul continuu continuu și învățarea prin cooperare. Câteva
studii au demonstrat importanța depistării timpurii a elevilor care prezintă un risc de rezultate
școlare scăzute (Fuchs et al., 2003; Vaughn et al., 2003) și de a oferi o intervenție intensivă
pentru acești elevi. Torgesen (1998) și Fuchs și Fuchs și Fuchs (2006) susțin cu tărie că este,
de asemenea, esențial să se asigure în mod continuu monitorizarea răspunsurilor elevilor la
intervenție și ajustarea strategiilor de intervenție pe baza răspunsurilor, astfel încât
preocupările academice ale elevilor să fie abordate din timp. Remedierea timpurie a
dificultăților academice prin depistare și monitorizare continuă monitorizare continuă crește
competența academică a tuturor copiilor (Greenwood et al., 1993; Slavin & Madden, 2001),
dar poate fi deosebit de importantă pentru copiii agresivi ale căror caracteristici
comportamentale și sociale pot interfera cu învățarea lor procesele de învățare în clasă.
 PARTEA A II-A METODOLOGIE

2.1. Designul cercetării

Studiul cuprins în această lucrare este unul non-experimental, de tip cantitativ

coparativ ce urmărește observarea diferențelor de gândire între elevi și profesori privind
violența în școală.

2.2. Variabilele cercetării

Variabilele cercetării sunt în număr de 2.

2.3. Participanții studiului

Participanții acestui studiu sunt împărțiți în 2 categorii: prima categorie 50 de cadre

didactice care provin din toate cele trei tipuri de învâțământ preuniversitar: primar, gimnazial
și liceal; a doua categorie este constituita din 40 de elevi ce survin din învățământul
gimnazial și liceal.