Facultatea: PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

Specializarea: PSIHOLOGIE
Disciplina: INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ
Studente: SUCIU THEODORA, TODERAȘCU REBECA

ANALIZA CRITICĂ A CAPITOLULUI

Clashing Cognitions: When Actions Prompt Attitudes

În anul 2004, Robert P. Abelson, Kurt P. Frey și Aiden P. Gregg redactează și publică
lucrarea „Experiment with People. Revelations from Social Psychology” în New Jersey,
Statele Unite ale Americii. Autorii au cuprins în această lucrare un număr de 28 de
experimente din sfera psihologiei sociale, extrem de valoroase pentru analiza și înțelegerea
comportamentului uman.
Articolul „Clashing Cognition: When Actions Prompt Atitudes” a fost publicat în „Cognitive
consequence of forced compliance. Journal of Abnormal and Social Psychology”, ediția 58,
de autorii Festinger, L. și Carlsmith, J. (1959). Acest articol studiază teoria disonanței
cognitive și pornește de la predicția lui Leon Festinger care spune că efectuarea unui act
contra-atitudinal provoacă o disonanță cognitivă numai dacă stimulentul pentru efectuarea
acestuia este suficient de puternic sau valoros.
Festinger și Carlsmith au inițiat un experiment în care participanții erau convinși să facă ceva
contrar atitudinilor și convingerilor lor după ce primeau un stimulent mai mare sau mai mic
pentru a îndeplini această sarcină. Pe scurt, participanților li s-a indus o disonanță cognitivă
și, ca urmare, au avut de-a face cu o tensiune internă neplăcută.
Inducerea disonanței cognitive într-un set experimental nu ar fi fost o realizare mică în sine.
Cu toate acestea, cei doi cercetători au dorit, de asemenea, să testeze dacă ar putea împiedica
apariția disonanței cognitive prin manipularea amplorii stimulentului oferit participanților
pentru a se comporta contrar atitudinii lor.
Studiul a prevăzut 71 de studenți de la Universitatea Stanford. Aceștia trebuiau sa rezolve o
sarcină plictisitoare si apoi voluntar să convingă un viitor participant că sarcinile sunt plăcute
și distractive. Această acțiune contrară cu credințele lor a creat o stare de tensiune interioară,
o contradicție a cognițiilor, ce nu a putut fi diminuată decât prin schimbarea atitudinii față de
proiect. În urma manipulării experențiale pentru a crea disonanță cognitivă, participanții au
completat un chestionar despre importanța studiului și despre experiența de a participa. Acest
studiu științific si design-ul experimental au confirmat ipotezele autorului: oamenii își
modifică atitudinile ca să fie consistente cu credințele lor vechi atunci când acestea nu sunt
concordante (să avem gânduri si sentimente consistente unele cu celelalte este o motivație
umană primară), iar motivațiile exterioare mai mari scad probabilitatea disonanței cognitive și
a schimbării atitudinii ulterioare, prin o consolare față de motivele propriilor noastre acțiuni.

Deși multe studii ulterioare au încercat să găsească inconsistențe în cercetările lui Festinger
privind efectele disonanței asupra atitudinilor, rezultatele par să difere in funcție de contextul
in care au loc. Teoria lui Bem despre schimbarea atitudinii văzută ca un act de percepere a
propriului comportament este validă in cazul unui acțiuni contra-atitudinale minore, în timp
Facultatea: PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
Specializarea: PSIHOLOGIE
Disciplina: INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ
Studente: SUCIU THEODORA, TODERAȘCU REBECA

ce disonanța cognitivă are loc în cazuri de schimbări extreme ale

acțiunilor in contrast cu propriile convingeri. Pe de altă parte, studiile arată ca nevoia de
raționalizare este eliminată atunci când consecințele actului contra-atitudinal nu sunt văzute
ca fiind negative. Alte studii au arătat că cognițiile nu sunt neapărat disonante între ele, ci
doar pot să nu coreleze cu imaginea unei persoane despre sine. Astfel, motivația ascunsă a
schimbării atitudinale nu este legată de rezolvarea inconsistenței, ci de păstrarea unei imagini
pozitive a sinelui. Astfel, studiile ulterioare au adăugat la teoria originală a lui Festinger
posibilitatea cazurilor in care inconsistența nu este rezolvată si aspectul care face cogniția
importantă: importanța de sine si imaginea de sine.

Raționalizarea poate fi înțeleasă in termeni de consistență cognitivă. În cazul inconsistenței

dintre credințe si acțiuni, mintea umană folosește mijloacele posibile pentru a le armoniza,
prin schimbarea atitudinii inițiale. Fenomenele cercetate sunt valide și variază in funcție de
context, de motivația primită, de importanța unei persoane pe care i-o atribuie consistenței.
Cercetarea este de tip explicativ, deoarece pornește de la cauzele si factorii contextuali care
declanșează disonanța cognitivă si care conduc spre schimbarea atitudinii. Cu toate acestea,
fenomenele care susțin că principiile morale compromise conduc la disonanță cognitivă sunt
în contradicție cu ideea că sinceritatea conduce la schimbări atitudinale mai mari decât
decepția.

Studiul și experimentul analizat anterior prezintă în ansamblu teoria disonanței cognitive,

pornind de la definirea conceptelor, prezentarea obiectivelor studiului și a designului,
interpretarea rezultatelor și formularea de concluzii relevante.

Explicarea conceptului de disonanță cognitivă poate fi explicat, așadar, prin faptul că

tendinţa omului de a nivela conflictele interioare duce adeseori la automanipulare şi la
acceptarea unor opinii complet iraţionale.