Teoria disonanței

Leon Festinger
Psiholog American nascut la 8 mai 1919 care a trait 69 de ani si a decedat de cancer ne
dorind sa faca tratament. Initiatorul Asociatiei Psihologice Sociale Transpersonale si primul
ei presedinte.Fondatorul Asociatiei Europene de Psihologie Sociala Experimentala .Cea mai
cunoscuta teorie a sa este cea a disonantei cognitive.Opere principale: A Theory of Cognitive
dissonance (1954)Cognitive Disonance (1962)A Theory of social comparison Processes
(1954).Social Pressure in informal Group (1950)

Pentru anumite conduite ale sale,omul adopta ca informatie de referinta rezultatul

elaborarii logice a informatiilor anterioare considerate adevarate.Fiecare informatie noua este
comparata cu aceste deducții iar daca aceasta comparatie dezvaluie o lipsa de
coerență,individul incearcă să restabilieasca echilibrul rupt,modificindu-și de pilda
credințele.L .Festinger (1957) a descris acest mecanism ca o motivatie de a reduce orice
„disonantă cognitivă”.Disonanța cognitivă este un concept ce desemneaza o stare de
disconfort psihic pe care individul o incearca datorita prezenței simultante a doua cogniții
inconsistente.Atunci cind doua elemente cognitive (comportamente,opinii,credinte)se afla în
contradicție (unul implică negarea celuilalt),individul va suferi o stare de
disonanta .Incompatibilitatea celor doua elemente este de ordin psihologic.
Leon Festiger afirma ca indivizii incearca sa reduca sau sa elimine disonanța cognitiva si sa
evite orice ar determina cresterea ei.Disonanta cognitiva poate fi considerata un conflict
esețialmente intrapsihic,care motiveaza acțiunea umană datorită faptului ca oamenii au
nevoie de coerență logică si de armonia afectivă.Cînd această coerentă este afectată indivizii
incearcă să restabilească echilibrul distrus fie modificîndu-și cognitiile existente fie adaugînd
noi cognitii.De exempu,daca un copil isi doreste o bomboana si este constient de faptul ca va
avea dureri de dinti dupa ce o va consuma,fie va inceta sa mai manince bomboane,fie va
căuta noi argumente sa-și justifice comportamentul(argumente de genul:eu maninc bomboane
doar de cele bune;prefer sa simt putină durere in schimb primesc placere ).
Un individ care a trebuit sa faca o alegere dificila intre doua decizii va simti
disonanta.Teoreticienii disonanței sustin că,pentru reducerea fenomenulu ,individul va
incerca să se convingă că alternativa reținută este cea mai bună,valorificînd toate argumentele
in favoare deciziei luate și minimalizînd argumentele in favoarea celelaltei decizii.De
exemplu un elev care a avut de ales între două facultati care-l interesau la fel de mult,în
momentul cand se decide pentru una dintre ele,va incerca ,probabil o stare de disonanta și va
cauta să valorifice toate aspectele pozitive ale alegerii facute in detrimentul celeilalte.Sau un
elev bun cu o imagine pozitiva despre sine,care copiaza la o lucrare,va încerca sa-și justifice
gestul (care contravine atit imaginei de sine,cit si convingerilor sale)prin argumente de
genul:toți au copiat,este prima data cind fac acest lucru si orice elev a copiat măcar o
data ,profesorul nu ne-a anunțat despre lucrare și nu puteam risca sa-mi stric media.Explicatia
furnizată de elev are menirea de a evita situatia de disconfort creata de inconsistența a doua
idei:„Eu sunt elev bun și nu copiez” și „astazi am copiat la lucrare„.
 Fenomenul disonanței cognitive a fost investigat de Festinger și Carlsmith(1959) și în
situația numita acordul forțat.Prin acord forțat se intelege împrejurarea în care un individ
accepta sa efectuieze un act cu care nu este de acord.Autorii au facut o experienta în care
subiecții erau invitați să descrie intr-o maniera atractiva o sarcină lungă si plictisitoare pe care
tocmai o realizasera .Pentru aceasta ,unii subiectii au fost remunerați cu o suma mica de
bani(1 dolar),în timp ce alții au primit o suma importantă(20 de dolari).Rezultatele au aratat
că membrii grupului care au primit o suma mica de bani au descris sarcina ca interesantă și
placuta,în timp ce membrii celuilalt grup au calificat-o ca plicticoasă,
Pentru teoriticienii disonanței,banii au rolul de element consonant si diminuiază disonanta
cognitivă.Acest lucru a facut ca subiectii plătiti cu 20 dolari să evalueze în mod onest
sarcina,considerind-o neinteresantă,stiind că au facut acest lucru pentru bani.Pentru subiectii
care au primit 1 dolar,nivelul de disonanță este mai mare si modul cel mai comod de a reduce
disonanța constă in modificarea atitudinii față de sarcina si anume în sensul de a o considera
interesanta.Obținerea acestor rezultate contrazice ideile behavioriste referitoare la intărire.O
reconpensa ridicată ar fi trebuit să intăreasca la subiecți atitudinea de supunere față de
experimentator,deci ar fi trebuit ca ei să considere interesantă o muncă lipsită de interes.Un
numar mare de cercetări au aratat că schimbarea de atitudine este invers proportională cu
importanța recompensei sau,respectiv ,a pedepsei doar daca subiecții au realizat acest act cu
sentimentul că nimeni nu-i obliga .Deci,educatorii ar putea să obțina rezultate mai bune in
privința modificării opiniilor și atitudinii elevilor intr-o anumita situație uzînd de o sanctiune
mica.
Cu cit disonanta este mai ridicata, cu atît motivația de a o reduce e mai puternică.Festinger
atribuie fenomenului disonantei proprietati dinamogene si motivante.Disonanta produsă de
dezacordul între doua cogniții este însotita de o stare psihologica de disconfort,de o tensiune
care va accelera dinamica cognitiva,ea fiind orientată spre reducerea disonanței,deci spre
instaurarea unui echilibru cognitiv mai bun.Festinger considera aceasta tensiune o motivație
asemanatoare celor psihologice tradiționale:„La fel cum foamea este montivantă,disonanta
cognitivă este și ea.Disonanța va da nastere unei activitați orientate spre reducerea sau
eliminarea disonanței.Reducerea disonanței constituie o raspata la fel ca mîncatul atunci cand
ti-e foame”
Starea de disonanta nu duce automat la schimbarea de atitudini.Totuși, ea produce o serie de
distructurari si restructurări cognitive,de justificari si rationalizari care merita sa fie
cunoscute.Educatorii ar trebui,de pilda ,sa știe ca elevii sunt extrem de sensibili la
informatiile ce afectează imaginea pe care o au despre ei înșiși.Orice ființă umana tinde să
mentină o imagine pozitivă despre sine,iar in cazul in care apar elemente ce contrazic aceasta
imagine,se va stradui să diminuieze numarul și importanta acestor elemente,avansînd o
anumită raționalizare a mai mult sau mai putin credibila.Unii autori au analizat fenomenul
disonanței cognitive in termeni de gestiune a imaginei de sine,ca o protejare a identitatii
pozitive fața de celălalt.
Bibliografie:„Psihologia Educatiei„Dorina
Sălavastru
Psihosociologie volum coordonat de Septimiu
Chelcea.
Realizat de :Frantuz Anna gr 104