O introducere in teoria disonantei cognitive si o privire de ansamblu a perspectivelor curente ale teoriei

Cu putin mai mult de 40 de ani in urma,Leon Festinger a publicat A Theory Of Cognitive Dissonance(1957).Teoria lui Festinger despre disonanta cognitiva a fost una dintre cele mai influente teorii din psihologia sociala.A generat sute si sute de studii,din care s-au invatat multe despre determinantii atitudinilor si credintelor,internalizarea valorilor,consecintele deciziilor,efectele neintelegerilor dintre persoane si alte procese psihologice importante. Cum a prezentat Festinger in 1957,teoria disonantei a inceput prin postularea ca perechi de cognitie pot fi relevante sau irelevante unele fata de altele.Daca doua cognitii sunt relevante una fata de alta ,sunt fie consonante sau disonante.Doua cognitii sunt consonante daca una deriva din cealalta,si sunt disonante in cazul opus.Existenta disonantei,fiind incomfortabila psihologic,motiveaza persoana sa reduca disonanta si duce la evitarea informatiilor care pot cauza cresterea disonantei.Cu cat este mai mare magnitudinea disonantei cu atat este presiunea de a reduce disonanta mai mare.Magnitudinea disonantei este egala cu numarul de cognitii disonante impartit la numarul de cognitii consonante si adunat cu numarul de cognitii disonante.Aceasta se numeste rata disonantei. Disonanta poate fi redusa prin indepartarea cognitiilor disonante,adaugarea unor noi cognitii disonante,reducerea importantei cognitiilor diosnante,sau prin cresterea importantei cognitiilor consonante.Probabilitatea ca o cognitie specifica sa se schimbe pentru a reduce disonanta este determinata de rezistenta la schimbare a cognitiei. Un exemplu folosit de Festinger(1957) poate asista la elucidarea teoriei.Un fumator obisnuit care afla ca fumatul face rau la sanatate va experimenta disonanta,deoarece stiind ca fumatul face rau este disonant cu cognitia de a continua sa fumeze.Poate reduce disonanta prin schimbarea

comportamentului,adica ar putea renunta la fumat,fapt care ar fi consonant cu cu cognitia ca fumatul face rau.Sau alternativ fumatorul poate reduce disonanta prin schimbarea cognitiei despre efectele fumatului asupra sanatatii si sa creada ca fumatul nu face rau sanatatii.Ar putea cauta efecte pozitive ale fumatului si sa creada ca fumatul reduce tensiunea si il impiedica din a lua in greutate.Sau poate considera ca riscul fumatului pentru sanatate este neglijabil in comparatie cu pericolul accidentelor de circulatie.In plus poate lua in considerare placerea pe care o are de la fumat,ca pe o parte importanta din viata lui. De cand a fost prezentata de Festinger in urma cu 40 de ani,teoria disonantei cognitive a continuat sa genereze cercetari,revizuiri si controverse.

Paradigme de cercetare in cercetarea disonantei

Paradigma alegerii libere Odata ce o decizie a fost luata,disonanta este posibil sa apara.Dupa ce o persoana face o alegere,atat aspectele negative ale alegerii cat si cele pozitive sunt disonante cu decizia.Pe de alta parte,atat aspectele pozitive ale alegerii cat si cele negative ale alegerii respinse sunt consonante cu decizia. J.W. Brehm(1956) a condus primul experiment folosind paradigma alegerii libere pentru a testa predictiile derivate din teoria disonantei.In experimentul sau,care a fost prezentat ca o cercetare de piata,a pus niste femei sa evalueze cat de dezirabile gasesc 8 produse diferite si le-a pus dupa aceea sa aleaga intre 2 produse cu o dezirabilitate apropiata sau intre 2 produse care nu erau apropiate ca deziralibitate.Dupa ce au ales care din cele 2 produse le vor pastra,femeile au evaluat din nou deziralibiatea produselor.Rezulatele au indicat ca femeile care au luat o decizie dificila si-au schimbat evaluarile facute produselor ca fiind mai pozitive asupra produsului ales si mai negative asupra celuilalt.

Paradigma credintelor neconforme Disonanta apare cand oamenii sunt expusi la informatii neconsecvente cu credintele lor.Daca disonanta nu este redusa de schimbare credintei cuiva,disonanta poate duce la o perceptie, si o interpretare ,gresita a informatiei,respingerea sau negarea informatiilor. Paradigma justificarii efortului Disonanta apare cand o persoana se angajeaza intr-o activitate neplacuta pentru a obtine un rezultat dorit.Din cognitia ca activitatea este neplacuta,se presupune ca persoana nu s-ar angaja in aceasta;cognitia ca activiattea este neplacuta este disonanta cu implicarea in activitate.Disonanta ar trebui sa fie mai mare,cu cat mai mare este efortul neplacut necesar obtinerii rezultatului. Paradigma respectarii induse Disonanta apare cand o persoana face sau spune ceva care este contrar unei credinte anterioare.Din cognitia credintei anterioare,s-ar presupune ca o persoana nu s-ar angaja intr-un asemenea comportament.Pe de alta parte,inducerea implicarii in asemenea comportamente,promite o recompensa sau unele pedepse,care duc la cognitii consonante cu comportamentul.

Alte alternative ale fenomenului de disonanta

Teoria auto-perceptiei Teoria auto-perceptiei(Bem,1967,1972) a sustinut faptul ca efectele disonantei nu au fost rezultatul motivatiei de a reduce discomfortul psihologic produs de disonanta cognitiva ci s-au datorat unui proces non-motivational in care persoanele de-abia sau interferat cu atitudinile din comportamentul lor si circumstantele in care comportamentul a avut loc.

Teoria managementului impresiei O alta alternativa teoretica care a fost oferita pentru efectele obtinute in experimentele de disonanta este teorie managementului impresiei.Conform acestei interpretari,atitudinile para sa se schimbe deoarece persoanele incearca sa controleze impresiile pe care altii le au despre ei.Incearca sa creeze o impresie favorabila sau sa evite o impresie nefavorabila prin atitudini care sunt consistente cu comportamentul lor.

Revizii ale teoriei disonantei

Auto-coerenta Una dintre primele revizii propuse a fost interpretatrea auto-coerenta a disonantei.Este bazata pe ideea ca situatiile care evoca disonanta fac asta deoarece creeaza inconsistenta intre auto-concept si comportament.Deoarece majoritatea persoanelor au un auto-concept pozitiv,aceste persoane sunt probabil sa simta disonanata cand se comporta intr-un fel pe care ei il percep ca incompetent,imoral sau irational. Noua viziune O alta revizie a propus ca efectele observate in studiile disonantei sunt rezultatul simtirii responsabile pentru producerea consecintelor aversive.Aceasta revizie,des mentionata ca versiunea new look a disonantei,sustine ca schimbarea atitudinii observata in experimentul lui Festinger si Carlsmith a rezultat din dorinta de a evita simtirea responsabila pentru pruducerea consecintelor aversive care au ranit ceilalti participanti prin ai face sa creada ca o sarcina plictisitoare a fost distractiva. Auto-afirmarea Teoria auto-afirmarii sustine ca efectele disonantei nu sunt rezultatul cognitiei incosistente,auto-inconsistentei sau a simtirii responsabil pentru producerea consecintelor aversive,ci a comportarii intr-o maniera care ameninta simtul moral si integritatea.