Adictiile

Subiecte importante:
1. Ce sunt adictiile si care este dinamica lor sociala?
2. De ce si cum devine o presoana dependenta de adictii?
3. Ce este de facut in raport cu fenomenul adictiilor?
4. Ce fel de interventii sunt cele mai utile cand vorbim de adictii?
5. Pe fond adictiile sunt vindecabile sau tratabile? de ce? care este sansa de reusita?
6. Care este paleta de modele, metode si instrumente utilizate in abordarea adictiilor?
7. Ce poate spune caracterul peren al adictiilor despre fiinta umana?
1. Ce sunt adictiile?
Raspunsul la aceasta intrebare deriva din patru perspective: perspectiva simtului comun/
perspectiva nestiitifica, perspectiva religiei, perspectiva juridico-politieneasca si perspective
stiintifice (ce inglobeaza explicatii din disciplinele: biomedicale, stiinte sociale si
comportamentale, neuro-psihice).
Perspectiva simtului comun/perspectiva nestiintifica:
Din aceasta perspectiva, adictiile sunt vazute ca fiind obiceiuri proaste, indezirabile;
comportamente amendabile, vicii, tare caracteriale.
Atitudinea comuna este aceea de etichetare, stigmatizare, distanta sociala, marginalizare, in
general o atitudine contraperformanta.
De ce este importanta cunoasterea perspectivei simtului comun, in tratarea adictiilor?
deoarece, consilierii de adictii lucreaza la acest nivel, al simtului comun, iar specialistul se
adapteaza nivelului de cunoastere al clientului, pentru a-l face sa intelega complexitatea
problemei cu care se confrunta.

De fiecare data trebuie sa muncim cu materialul clientului, terapeutul are rolul de a-l ajuta
pe client sa isi dea seama ca are probleme, ca trebuie sa isi schimte modul de a gandi si de aici sa
ajunga sa isi schimbe comportamentul.
Perspectiva religiei:
Comportamentul adictiv din perspectiva religiei este explicat prin urmatorul lant
conceptual: ispita-pacat-patima. Ispita vine prin pofta, prin dorinta de a-ti satisface o nevoie
neimplinita. Pacatul este cedarea in fata ispitei. Patima fiind pacatul repetat, continuu.
Tratamentul utilizat in abordarea adictiilor prin aceasta prisma este credinta, care
reprezinta un factor protectiv de interventie in invingerea comportamentelor adictive, ilustrata si
de Metoda celor 12 pasi. Din acesta perspectiva dependenta se traduce prin pacate repetate.
Perspectiva juridico-politieneasca:
Adictiile sunt privite ca fiind comportamente deviante, sanctionabile, necesare a fi
controlate social, la nivel legislativ si institutional. Limitele acestei perspective:
Comportamentele adictive sunt pedepsite, dar interdictia nu a eliminat niciodata consumul,
dimpotriva a creat imaginea fructului oprit. Un exempu elocvent in acest sens este reprezentat
de perioada prohibitiei din America. In al doilea rand, pedepsirea persoanei dependente, ex. prin
condamnarea la inchisoare, nu o va ajuta sa scape de dependenta. Astazi, la nivelul specialistilor
se face o diferenta ferma intre consumator- dependent, considerat a fi un bolnav ce trebuie tratat,
si comerciant-traficant, care este considerat un infractor ce trebuie penalizat.
Aceasta perspectiva are un caracter inert prin faptul ca ramane in urma fata de practica
sociala si progresul stiintei.
Perspective stiintifice
Perspectiva stiintelor biomedicale: adictiile la inceput erau definite ca fiind o boala dar
explicatiile erau vagi si se mergea foarte mult pe ideea ca adictiile reprezinta o boala care
afecteaza doar partea somatica. Apoi a urmat o perioada in care a fost luata in considerare si
abordarea psihologica si anume ca adictiile sunt o boala psihica. O perioada destul de
indelungata de timp aceste perspective au mers in contradictoriu. La ora actuala se vorbeste
despre boala de adictie, omul fiind responsabil atat pentru faptul ca a ajuns dependent dar si
pentru recuperarea sa. Fara acordul persoanei nu se poate face nimic in traterea adictiei, mereu se
merge pe munca impreuna cu clientul. Iar pentru tratament intervine un efort din partea

clientului, se presupun anumite riscuri, iar cand vorbim de efort apare elementul cel mai
important in tratarea adictiilor: responsabilitatea.
Perspective stiiintelor sociale si comportamnetale: definesc adictiile ca fiind modele
comportamentale alterate, dobandite prin invatare sociala, cu alte cuvinte prin transmitere
ereditara socio-culturala. Ideea de fond fiind urmatoarea: adictiile nu reprezinta doar
comportamente invatate in familia de origine ci si in grupul de egali (peer-groups) care in ceea ce
priveste comportamentul adictiv in randul tinerilor, au un rol crucial.
Perspectiva neuro-psihica/ neurostiintelor: o perspectiva noua, aparuta in urma cu 15 ani
fiind o combinatie intre biologie, psihologie si computeristica.
In plan neuropsihic, explicarea adictiilor rezida in: dereglarea mecanismelor
neurotransmitatorilor. Acesta perspectiva incearca sa inteleaga comportamentul uman prin
explicarea mecanismelor neuropsihice: ce se intampla in creier, se reflecta si in psihicul uman
(planul neurologic este conexat cu planul psihic, desi din punct de vedere stiintific aceste
domenii sunt tratate separat). In anii 60-80, creierul uman a fost considerat din punct de vedere
stiintific ca fiind similar unui aparat electric (deoarece functioneaza pe baza de impulsuri
electrice), dar datorita explicatiilor mecanismelor neurotransmitatorilor din ultimele 2 decenii, sa constatat urmatorul lucru: creierul este similar unei glande hormonale iar neurotransmitatorii
sunt considerati in aceasta acceptiune: hormonii creierului (adrenalina, oxitocina, serotonina,
melatonina, dopamina etc.)
Neurotransmitatorii sunt compusi bio-chimici, mediatori chimici ce au rolul de a transmite
informatii in mod continuu, producand efecte neuropsihice. Drogurile au rolul de a compensa
activitatea neurotransmitatorilor. De aici rezulta faptul ca: orice adictie are doua laturi: somatica
si psihica. Notiunea de soma deriva din punct de vedere etimologic, din lb. greaca si inseamna
corporalitate , iar acest lucru este demonstrat prin faptul ca : neurotransmitatorii pot fi studiati la
microscop.
Efectele de natura somatica sau cu alte cuvinte substratul material al adictiilor consta in
dereglarea mecanismelor neurotransmitatorilor.
Daca ne raportam la explicatiile neurostiintelor, ideea este urmatoarea: fiinta umana nu
poate sa isi obtina bucuria sau relaxarea in mod natural, prin intermediul neurotransmitatorilor si
astfel se inlocuieste producerea naturala a acestor stari cu o producere artificiala, lucru ce duce la
instalarea dependentei. Din punct de vedere genetic, omul este echipat cu tot ce ii trebuie pentru
a simti in mod natural toate starile: atat durere cat si placere.

Cum se instaleaza dependenta? Simplu. Prin invatare: corpul uman inhiba producerea
naturala a hormonilor care produc starile de bine, atunci cand i se administraza pe cale artificiala
substanta inlocuitoare, de tip surogat. Din moment ce producerea naturala a hormonilor
inceteaza, se instaleza acea incapabilitate a organismului de a mai produce acesti hormoni, apare
asa numita starea de lenevie si atunci persoana dependenta trebuie sa recurga la administrarea
artificiala a ceea ce nu mai poate fi produs pe cale naturala. Tot ceea ce duce la adictie (droguri,
relatii) sunt comportamente de substitutie, de inlocuire, de tip solutie-surogat.
In materie de durere si placere adictiile sunt pe fond patologii ale placerii si durerii.
Durerea este utila- necesara pentru prezervarea fiintei umane. Durerea ne avertizeaza ca trebuie
sa faci ceva, ca trebuie sa te tratezi, te indeamna sa mergi mai departe, sa nu stagnezi.
Placerea, in schimb are rolul de a fi momeala vietii deoarece motiveaza, il determina pe individ
sa lupte pentru a obtine; ea face viata mai placuta, o indulceste, placerea ne determina sa dorim
viata. Ambele: atat placerea cat si durerea sunt absolut necesare, se poate vorbi despre o
patologie a placerii si durerii. Adesea aceste doua apar in interdependenta: durerea poate trece in
placere si invers.
2. De ce si cum devine o presoana dependenta de adictii?
O persoana poate deveni dependenta atunci cand:
I. Se deregleaza mecanismele neurotransmitatorilor- lenea fiintei umane la nivel
comportamental, biologic, neuro-psihic.
II. Modelul de personalitate cu predispozitie adictiva.
Caracteristici ale modelului de personalitate cu predispozitie adictiva:
Sindromul amotivational: de obicei riscul mai mare in preluarea unui
comportament adictictiv este lipsa unei ocupatii, activitati care sa implice si sa solicite
atentia si efortul individului.
Imaturitate afectiva: individul care considera ca este dreptul lui sa fie iubit, sa i se
acorde atente in mod neconditionat, ceilalti fiind obligati sa faca acest lucru, are un risc
crescut de a face o adictie. In mod normal in relatiile de iubire ambii parteneri sunt
capabili sa ofere si sa primeasca afectivitate, acest lucru insemnand maturitate
emotionala intrucat o relatie tranzactionala este sanatoasa (primesti, oferi afectiune si
reciproca) iar o relatie in care nu exista acest echilibru de: input si autput este definita
ca fiind patologica .

Slaba rezistenta la frustrare: de obicei persoana care are aceasta trasatura de

personalitate, atunci cand caile de acces la resurse sunt blocate, persoana in cauza nu
are capacitatea de a amana nevoia dorind sa obtina gratificari, recompense imediate.
III.Model comportamental, relational-social
Adictiile sunt mai amplu dezvoltate in clasa de jos si in clasa de sus a structurii sociale. In
ceea ce priveste clasa de jos explicatia ar fi urmatoarea: indivizii din aceasta categorie sociala
resimt privatiunile vietii, deprivarea educationala si saracia se asociaza puternic cu adictia.
Deoarece au blocate canalele legitime (trimitere la teoria mertoniana despre anomie) pentru a
ajunge la resurse recurg mai des la comportamente adictive.
In clasa de sus vorbim despre nivelul ridicat al stachetei aspirationale, individul accede tot mai
sus, este invatat sa aiba din ce in ce mai mult, nivelul aspirational se asociaza cu frustrarea si cu
rezistenta la schimbare iar in acest sens, drogurile ajung sa compenseze frustrarea resimtita.
In ceea ce priveste planul relational-social, un factor important este reprezentat de stilurile
de viata valorizate social. Asadar, se considera o problema sau un factor de risc important acele
comunitati in care consumul de droguri este acceptat sau chiar cerut pentru a putea face parte din
comunitarea sau grupul respectiv. De exemplu miscarile hippie si flower power din America
anilor 60 incorpora ideea unor stiluri de viata associate cu consumul de droguri, in acceptiunea
ca: drogurile vizeaza explorarea noilor orizonturi ale constiintei umane.
De asemenea un rol foarte important il au strategiile si instrumentele de insertie si de
promovare sociala intrucat se asociaza cu comportamentele care duc la adictie. Spre exemplu:
modelul societal ce accentueaza retentia emotiilor (persoanele care sunt incurajate in mod
societal sa-si inhibe sentimentele, la un moment dat pot ceda, iar pentru a face fata tensiunii
interioare si presiunii din exterior, acestea pot recurge la comportamente adictive) ideea ca in
exprimarea sentimentelor trebuie mereu sa te simti OK, sa spui celorlalti acest lucru si de
asemenea sa le arati ca esti OK. Stim cu totii ca viata are si parti bune si parti rele si de aceea
atunci cand treci printr-o perioada mai proasta ca sa poti spune ca esti OK se ajunge sa se apeleze
la consum de droguri.
Un alt pericol il reprezinta faptul ca: societatea poate crea bariere de excluziune sociala
pentru anumite grupuri si astfel se formeaza anumite subculturi si contraculturi: care devin o
reflexie a dificultatii de integrare sociala. Acesti oameni vor cauta o integrare la marginea
societatii, integrarea adesea fiind privita ca un privilegiu, ca un castig nu ca ceva normal si
propriu fiecarei peroane. Refuzul pentru o masa mai mare de oameni a integrarii sociala si
satisfactiei sociale creeaza contextul perfect al formarii unor subculuri care sa recurga la
comportamente adictive.

Presiunea grupului social este un alt factor important care duce la adictii. De asemenea tot
legat de grup este si grupul de aventura, pentru senzatii tari des intalnit in comportamentul
adolecentiilor.
3. Ce este de facut in raport cu adictiile?
Prohibitia este o metoda de a veni in contracaracararea adictiilor, dar este depasita deoarece
creeaza ideea fructului oprit, care stim bine ce efect a avut asupra primilor oameni creati:
Adam si Eva. Daca drogurile sunt universale si perene atunci nu le putem eradica, singura
metoda este sa invatam sa traim, sa convietuim impreuna cu ele pentru a le putea controla.
Preventia este o metoda de a abordare a drogurilor. Dar trebuie sa fim atenti cum facem
preventie pentru a nu crea imaginea fructului oprit ca si in primul caz. Asadar, informatiile
trebuiesc comunicate astfel incat sa contina in aceeasi masura beneficiile si dezavantajele
consumului de droguri.
In raport cu anumite droguri trebuie sa se faca preventia doar dupa ce individual a
consumat o data acel drog, aici este tipic cazul alcoolului pentru ca individul daca nu are
experienta consumului (ce gust are), ii vorbesti in zadar, nu pricepe nimic. In general omul e
tentat sa incerce toate lucrurile pe propria-i piele iar atunci cand stie cum e sa consumi alcool se
merge cu preventia pe un teren deja cunoscut de ambii parteneri ai comunicarii.
Programele de preventie trebuie sa contina informatii, practici si atitudini pentru ca doar
asa se face prevente in adevaratul sens al cuvantului. Informatiile nu sunt asimilate decat daca se
comunica in contingenta clara cu atitudiniile si practicile personale astfel se fac trimiteri la
prescriptiile de comportamente cotidiene.
Planul terapiei-recuperarii-reabilitarii-reinsertiei este o alta metoda de a aborda adictiile.
Inainte de terapie se face consiliere motivationala, adica informam persoana dependenta de
serviciile la care poate apela pentru tratarea bolii de adictie. Pentru dependent este foarte greu sa
recunoasca ca este dependent si de aceea este indicat sa se lucreze pe partea de recunoastere a
problemei. Mereu ramane o mica farama de orgoliu care de exemplu alcoolicului ii da increderea
ca oricand poate sa se lase de alcool doar ca inca nu si-a propus acest lucru.
In cadrul consilierii motivationale exista un principiu important si anume priincipiul
incercarii fundului sacului. Ce inseamna acest lucru: ajungerea in situatia in care nu mai este loc
de intors, nu mai poate sa se lase de consumul de alcool. Nu poate sa isi schimbe
comportamentul singur.

Sunt doua cai de a se ajunge la fundul sacului: pe cont propriu, atunci cand persoana cu
comportament adictiv recunoaste ca nu mai are nicio sansa de a reusi singur si dorese sa fie
ajutat in al doilea rand se ajunge la fundul sacului si cu ajutorul terapeutului, consilierului de
adictii si anume dependentul spune ca poate sa se lase de consum cand vrea dar terapeutul stie ca
acest lucru nu este adevarat si de aceea ii face o provocare contolata. De ex: ii poate spune hai
sa mergem sa bem ceva bere ca tu dupa doua beri te poti opri, dar dependentul cand se vede cu
berea in mana nu se mai poate opri pana nu se face beat crita, si atunci cand vede ca nu se mai
poate opri in acel context cu cartile pe fata terapeutul ii spune dependentului ca nu poate de unul
singur si ca are nevoie de ajutor. Acestea sunt metode de a crea contexte dirijate in care
dependentul sa isi recunoasca neputinta.
Terapia trebuie sa fie multidimesionala: nu este doar medicala, este si ergoterapie,
ludoterapie, terapie ocupationala, terapie motivationala, terapie comunitara (interventie
comunitara), psihoterapie, kinetoterapie etc.
Recuperarea are o intelegere medicala si urmeaza imediat dupa terapie, ea vizeaza in
general latura biologica, aspectul fiziologic. Terapie se face de fiecare data inainte de recuperare
si reinsertie. Terapie inseamna interventia asupra mecanismelor complexe ale adictiilor, la nivel
psihologic si comportamental. Terapia se face atat la nivel somatic cat si la nivel psihic. La nivel
somatic tratarea da rezultate mult mai rapide decat tratarea la nivel psihologic. Este mai dificil de
abodat la nivel psihologic pentru ca deja comportamentul adictiv a devenit un reflex de
comportament. Este foarte important sa tinem cont de complexitatea terapiei.
Reabilitarea: are in vedere faptul ca: adictiile sunt tratabile nu si vindecabile. Cand ne
gandim la tratarea adictiilor trebuie sa asociem aceasta boala cu diabetul si cu tratarea acestuia.
Reabilitare vine de la recapatarea abilitatilor, abilitatile vizeaza mai multe nivele si anume:
cognitive, emotionale, de relatie interpersonala, volitionale. Reintegrarea sau reinsertia: are doua
paliere si anume reinsertia in cadrul familiei si reinsertia profesionala.
O relatie stricata este imposibil sa o mai repairi singur mai ales cand e vorba de vina ta
pentru deteriorarea relatiei, de aceea este nevoie ca cei care urmeaza sa fie integrati in familie si
la locul de munca sa fie sprijiniti de terapeuti. Terapeutul are rolul de a media conflictele si de a
restabilii legaturile. Recuperarea in adictii este foarte greu de realizat, reusita in acest sens,
munca consilierului in adictii poate fi similara cu cea a Mesterului Manole (ce se cladeste astazi,
maine se darama). De foarte putine ori recuperarea reuseste din prima incercare.