Psihologia adictiilor

Psihologia adictiilor

Psihologia adictiilor

Psihologia adictiilor

Psihologia adictiilor

Psihologia adictiilor

Psihologia adictiilor

Aproximativ 4000 de plante contin substante psihoactive, din care circa 60 sunt consumate n mod curent n diferite parti ale globului. Istoria drogurilor se pierde n cea a inceputurilor rasei umane; alcoolul, tutunul (Nicotiana tabacum), cnepa (Cannabis sativa), macup opiofer (Papaver somniferum) si alte plante care con]in substante psihoactive au fost folosite de la inceputurile istoriei omenirii.

Notiuni de terminologie
Dezvoltarea actuala a notiunii de adictie este legata de evolutia conceptului de dependenta si extensia limitelor sale.

Notiuni de terminologie
Adictie. OMS a recomandat n anii '60 abandonarea acestui termen n favoarea celui de dependenta, iar ICD-10 oficializeaza aceasta recomandare ntrucit nu l retine ca formulare diagnostica distincta. Cu toate acestea literatura psihiatrica, inclusiv unele tratate l utilizeaza in mod constant. Sensul sau tradiional este identic cu cel de dependenta asa cum demonstreaza si definitia OMS (1994) si cea a Asociatiei Americane a Medicinei Adictive (1990): uz repetat a unei (unor) substante psihoactive n masura n care subiectul devine periodic/cronic intoxicat, si administreaza substanta la modul compulsiv, renunta la/si modifica cu greutate modul de a utiliza substanta si o cauta prin orice mijloc

Notiuni de terminologie
Pentru Donovan si Marlatt (1988) comportamentele adictive urmaresc realizarea unei stari imediate de placere. Cautarea acestei stari este recompensa pe care comportamentul respectiv o induce si poate consta fie n cuparea unei stari emotionale de tensiune anxioasa, consecutiva eliberarii" antrenate de chiar trecerea la act, fie n obtinerea unei stari particulare de relaxare, sau de exaltare emotionala etc. Individul este constient ca efectul obtinut este consecinta unui act/comportament care i va aduce totodata si alte consecinte, neplacute (disconfort fizic, o stare de boala, dezaprobare sociala, pierderi financiare, prejudicii relationale, scaderea stimei de sine, etc.). Din aceast dubla contabilizare a aciunii, respectiv consecintelor contrare, rezulta natura compulsiva a comportamentelor adictive, care implica si dificultatea tratarii lor.

Notiuni de terminologie
In ultimii ani adictia are un sens echivalent cu compulsia de a lua un drog", unii extinzindu-i conotatiile la comportamentele compulsive implicate in dependene non-farmacologice (adictia la jocul de noroc, la sedentarism, la TV, la munc. la sex - n condiiile unui comportament sexual de risc crescut, etc.). Aceasta implica, fireste, absenta dependentei fizice n favoarea, doar, a celei psihice, manifestata prin pierderea controlului asupra uzului n pofida consecinelor negative. In prezent adictia si dependena sunt utilizate intersanjabil.

Notiuni de terminologie
Dependenta reprezinta o tulburare grava a comportamentului definita prin dorinta puternica, compulsiva de a utiliza o substanta psihoactiva, dificultatea de a controla prizele, un comportament de cautare al substantei cu invadarea progresiva a ntregii existente de catre acest fenomen. Comportamentul persoanei dependente se refera la activitatea de cautare (si obtinere a substantei) si la modelul patologic de utilizare al acesteia.

Notiuni de terminologie
Dependenta psihic este definita prin nevoia de a mentine sau de a regasi senzatia de placere, de bine, satisfactia, stimularea pe care substanta o aduce consumatorului, dar si de a evita senzatia de rau psihic care apare cind subiectul nu mai are produsul respectiv. Aceast dependenta psihica se traduce prin dorinta (craving) si cautarea compulsiva a substantei. Dependenta fizica este definita printr-o nevoie care nu poate fi reprimata si care obliga subiectul sa consume substanta pentru a evita starea de sevraj legata de privarea de produs. Dependenta fizica se caractenzeaza prin aparitia sindromului de abstinenta (sevraj) si include efectele somatice ale utilizarii repetate a substantei respective.

Notiuni de terminologie
Co-adicia sau co-dependena este situaia n care dou sau mai multe persoane au o relatie care este responsabil n mod esenial de meninerea comportamentului de dependen, la cel puin una dintre persoane. Persoanele au de obicei un comportament care permite perpetuarea situaiei.

Notiuni de terminologie
Conditionarea la un anumit drog se dezvolta cnd elementele din mediu (locuri sau persoane evocatoare, ambianta sau chiar rememorari ale unor evenimente, etc.) dobndesc proprietati secundare de ntarire pozitiva prin asocierea cu efectele substantei. Simpla prezentare a anumitor elemente ale mediului asociate cu utilizarea produsului, ar putea provoca efecte similare cu ale acestuia sau dorinta de a consuma produsul. Studii realizate pe subiecti umani sau pe animale au sugerat ca acest fenomen ar putea juca un rol important n recaderea la un comportament adictiv, dupa o perioada de abstinenta.

Notiuni de terminologie
Craving sau apetena pentru un drog este definit de OMS (1992) n termeni de motivaie. Apetena este astfel exprimat prin nevoia imperioas pentru produsul respectiv i cutarea compulsiv a acestuia. Acest fenomen joac un rol important in apariia dependentei, iar din perspectiva neurobiologic el este explicat prin interaciunea dintre substana psihoactiv i sistemul dopaminergic din cadrul circuitului de recompens. Craving-ul este definit de Comitetul de experi OMS (1992) ca dorinta de a experimenta din nou efectele unei substane anterior consumate".

Modele ale adictiei

Modele epidemiologice Modele psihodinamice Modele neurobiologice Modele clinicopsihopatologice.

Modele clinice/psihopatologice
Aceste modelele ale adictiei propun o sinteza conform careia actul adictiv ar putea fi "un scurt circuit" in secventa: nevoi, iluzii de satisfacere, dorinta, absenta satisfactiilor, aparitia principiului realitatii...

Modele clinico/psihopatologice

Modelul psiho-biologic al ordaliei (al judecatii divine) elaborat de Charles-Nicolas si Valleur (1980) se aplica ansamblului conduitelor adictive si in special celor de risc: conduitele ordalice (toxicomanii, joc patologic, suicidul cu repeti]ie..) ar reprezenta prin intermediul unui joc consimtit si cautat cu riscul si moartea, o tentativa de structurare a unei personalitati...

Modele epidemiologice

Modele psihodinamice

Abord\rile psihodinamice globale ale comportamentului adictiv duc pn\ la originile psihanalizei [i sunt intricate cu cele neurobiologice.

Spre un model unic al adictiei ?

Este un model ce arunca o punte de legatura intre diverse comportamente asociate la un singur subiect.

 Ingustimea acestui nucleu comun, incita la generalizari facile nu lipsite de reductionism: care conduita umana cit de cit marcata de cautarea repetitiva a unei placeri, sublimata in timp prin satisfacerea unei necesitati justificate scapa acestei paradigme?

Placere, recompensa, reintarire pozitiva

Sobolanii vor apasa levierul pentru a primi o doza de drog (auto-administrare) si vor continua sa apese levierul pentru a-si administra mai mult drog deoarece aceasta substanta il face sa se simta bine. Acest proces este denumit intarire pozitiva sau recompensa. Recompensele naturale includ: alimentele, apa, sexul, etc. fiecare fiind necesare pentru supravietuirea sa perpetuarea speciei. Animalele si oamenii vor repeta un comportament care este urmat de o recompensa si vor renunta la un comportament care nu este urmat de o recompensa.

Placere, recompensa, reintarire pozitiva

Exista un sistem localizat in creier care este activat de recompensele naturale si artificiale (substantele psihoactive). Aceasta zona a creierului se numeste sistemul de recompensa. Se cunosc exact zonele cerebrale responsabile implicate cu ajutorul electrozilor implantati in creierul sobolanilor. In imaginea din dreapta, sobolanul isi va auto-administra substantele adictive numai in anumite zone ale creierului apartinand sistemului de recompensa. Daca acul se deplaseaza cu 1-2 mm fata de zona respectiva sobolanul nu-si va mai autoadministra substanta. Cu ajutorul sobolanilor, s-a putut intocmi o harta a creierului cu localizarea structurilor cerebrale activate cand o substanta psihoactiva este administrata voluntar.

Activarea sistemului de recompensa

Ca rezultat al actiunii drogului la nivelul nucleului accumbens, un influx puternic activraza sistemul de recompensa.

Cariera unui consumator de substante:

etape si mecanisme
Etapele si mecanismele care caracterizeaza consumul de droguri licite si ilicite (droguri ok si droguri neok) sunt in mare masura aceleasi Diferentele principale in manisfestarile acestora: drogurile ilicite sunt identificate in etapele timpurii cu delincventa/actiuni ilegale, probleme de sanatate, probleme ale comunitatii, iar cerearea de asistenta apare mult mai devreme. Pentru alcool: in etapele tirzii, consumul este legat de probleme sociale (abuzuri, performanta la locul de munca), delincventa (accidente de trafic) [i probleme de sanatate (adesea ramase nediagnosticate). Dependenta apare dupa ani de zile (> 7 ani) de consum.

Cariera unui consumator de substante:

etape si mecanisme

Modelul Prochaska - Di Clemente

Stadiile schimbarii (dup\ Prochaska - Di Clemente)

Preven]ia recaderilor. Modelul Marlatt & Gordon

Ciclul schimbarilor. Modelul Marlatt & Barett

Epidemiologia dependen]ei la droguri