Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IASI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

MASTER CONSILIERE EDUCAIONAL I INTERVENIE N ORIENTAREA COLAR I VOCAIONAL

Consiliere educationala si interventie in problematica adictiei

Conf. univ.dr.Victor Badea Luciana

Student: Pohoata Andreea An I sem II

"Dependenta este un termen care ne sugereaza ca nu se poate "fara", ca exista o modalitate aparte de a folosi o substanta sau un comportament, fara oprire, fara variatii, intr-un mod repetat si stereotip", ne spune Anca Munteanu. "Desi activitatea sexuala este una esentiala, la om ia forma psiho-sexualitatii in sensul in care este mediata de ganduri, dorinte, amintiri. Poate fi amanata sau interzisa in anumite circumstante, iar satisfacerea acestei pulsiuni tine seama de exigentele societatii in care traim", continua specialistul. Dependenta sexuala afecteaza intre 3 si 6 % din populatia globului, dar foarte putine persoane cer ajutorul pentru ca celor mai multi le este rusine sa vorbeasca deschis despre acest subiect. Adictia sexuala poate lua diverse forme: dependenta de masturbare, de pornografie, prostitutie, relatii sexuale heterosexuale sau homosexuale. In cazurile extreme, dependentul poate deveni pedofil sau violator, iar relatiile sexuale pe care le intretine pot fi duse la extrem. De ce apare si cum se manifesta? Nu exista studii clare care sa arate daca dependenta sexuala are o cauza fizica. Unii autori sunt de parere ca poate apare si din cauza unei anomalii hormonale sau a patologiei lobilor temporali. Pentru altii, comportamentul sexual deviant se poate datora si dezechilibrului serotoninei - hormonul care intervine in producerea somnului, in anumite procese afective, in functii hormonale sau motorii. Dependenta sexuala se caracterizeaza printr-o cautare obsesiva si repetata a raportului sexual. Persoana care are o astfel de dependenta nu se ataseaza sentimental de partenerul sexual. Fiind preocupat doar de sex, isi schimba des partenerii sau se implica in mai multe aventuri. De regula, adictia sexuala nu este cunoscuta de ceilalti.Dependenta sexuala se aseamana cu toxicodependenta: cel care se confrunta cu ea, desi e constient ca trebuie sa puna o bariera, nu se poate opri. Si de aici frustrarile, nefericirea, sentimentele de vinovatie. Adesea, adictia sexuala influenteaza negativ viata de cuplu, relatiile de familie si sociale, dar si starea de sanatate si capacitatea de lucru a persoanei in cauza. Toate acestea devin inevitabil secundare sexualitatii. "Foarte important este conflictul dintre dorinta si realitate. Pe de o parte este dorinta de contact sexual, pe de alta parte este realitatea care stabileste ca nu intotdeauna cand se manifesta dorinta, realizarea ei sa fie si posibila", este de parere Claudiu Ganciu, psiholog. "In mod obisnuit, oamenii accepta frustrarea oferita de realitate. Vorbim de dependenta atunci cand aceasta frustrare nu poate sa fie tolerata, iar limitele realitatii par sa fie incalcate", continua specialistul. Psihologul Anca Munteanu ne vorbeste despre doua aspecte diferite: "dependenta de pornografie" si incapacitatea de satisfacere sexuala. In primul caz este vorba despre un deficit de excitatie, in care unul dintre parteneri, adesea barbatul, nu reuseste sa ajunga

la o stare de excitatie decat privind materiale pornografice. Partenera este profund lezata de aceste materiale si sesizeaza o problema de cuplu: "Eu nu-l atrag suficient?". Asta inseamna ca partenerul real nu are mare importanta in comparatie cu personajele din materialele pornografice sau ca relatia practic nu exista din punct de vedere sexual. Astfel, se poate vorbi despre masturbare, un proces solitar de satisfacere sexuala fara a tine seama de partener, fara o relatie in adevaratul sens al cuvantului. Al doilea aspect se refera la cautarea obsesiva a satisfactiei sexuale, care nu este gasita in niciun fel. Asta face ca persoana sa caute neincetat parteneri, tehnici sau substitute in speranta ca va gasi o modalitate de descarcare a tensiunii sexuale, de satisfactie sexuala. Cum se trateaza? Psihologul Claudiu Ganciu recomanda psihoterapia. Aceasta are rolul de a analiza cele doua componente: dorinta (care este mecanismul prin care apare, pe care se bazeaza, cum se manifesta compulsia, etc.) si realitatea in aspectele ei de legatura cu persoana in cauza. Cum aceasta stare nu a aparut azi, ci este consecinta unor procese care au o istorie, vom vedea ca aceasta situatie este rezultatul unui aparat care a transformat diferite componente in ceea ce putem numi "dependenta". Spre exemplu, sexul poate sa semnifice dorinta de afectiune, este singura modalitate a unei persoane de a fi in relatie emotionala cu altcineva. Cand vorbim de istorie, vorbim despre o carenta afectiva inca din cadrul legaturilor familiale, iar cautarea afectiunii a luat aceasta forma. Nu este o suferinta actuala, ci una veche. Pe masura ce persoana se prinde de aceste transformari intr-un mod autentic, in cadrul unei relatii, putem vorbi despre "vindecare". De cealalta parte, psihologul Anca Munteanu afirma ca "este dificil sa discutam despre o vindecare, ca in cazul oricarei dependente". In spatele comportamentului actual sunt multe lucruri constiente si inconstiente, angrenate prin diferite legaturi care formeaza un ansamblu de care ne apropiem cu dificultate. Primul obstacol este insa altul si anume caaceste persoane nu cer ajutor. Sexul nu este daunator precum tutunul sau alcoolul, iar persoana respectiva ajunge foarte rar sa o considere o problema. Uneori partenerul sau este cel care cere ajutor. Esential intr-un proces terapeutic este sa intelegem impreuna cu cei care cer ajutor ce se intampla cu ei, ce semnificatie au pentru ei diferite lucruri, cum si-ar dori sa fie de fapt, care sunt temerile etc. Cand este cazul sa apelam la ajutorul unui specialist? Psihologul Claudiu Ganciu recomanda ajutorul din partea unui specialist in urmatoarele situatii:

Cand vrem sa stim ce se intampla cu noi, sa ne cunoastem, sa ne intelegem;

Cand suferinta este suficient de puternica; Cand vedem ca istoria vietii noastre se repeta; Cand acceptam ca exista o problema.

"Fiecare dintre noi are momente cand simte ca se afla in dificultate. In viata sexuala, aceste dificultati sunt resimtite, dar mai rar persoanele cer ajutor. Cel ma adesea, cred ca ajutorul este cerut de acel membru din cuplu despre care am putea spune ca este o portavoce o suferintei intregului cuplu, care resimte suferinta, neimplinire si frustrare", completeaza Anca Munteanu, psiholog. ADICTIA SEXUALA Adictia sexuala Termenul de adictie sexuala pune accentul pe pierderea controlului asupra comportamentului, asemanator cu ce se intampla in dependenta de substante, incadrand aceste cazuri in marele capitol al adictiilor. O problema aparte de incadrare diagnostica o pune dependenta de sex sau adictia sexuala. Este vorba despre pacienti cu o afectare importanta a functionarii lor sociofamiliale si profesionale, din cauza unei compulsiuni sexuale exprimata prin cautarea repetata si necontrolata a activitatii sexuale. Se incadreaza aceasta categorie la parafilii sau nu? Raspunsul clinicienilor nu este unanim. Atunci cand comportamentul compulsiv cuprinde practici perverse, inscrierea in cadrul parafiliilor este evidenta. Dar numerosi pacienti prezinta aceasta compulsiune sexuala pentru un comportament sexual normal, care nu poate fi definit in sine ca pervers. ELEMENTE DEFINITORII ALE ADICTIEI (dupa Brown,1991) Este compulsiva. Conduce la cresterea preocuparilor despre sex. Continua in ciuda problemelor asociate. Este caracterizata prin asumarea riscurilor si a necesitatii de a depasi sau de a se elibera de sentimentele dureroase, asigurandu-se acele mijloace vitale inlaturarii nevoii adictive. Nu este incurajat de atasamentul emotional pentru un partener sexual. Este necunoscuta de catre ceilalti, conduce la cresterea fisurilor din personalitatea adictiva. Adesea, conduce la implicarea in numeroase aventuri. Este o sursa de sentimente de vinovatie si rusine in sexualitatea adictiva. Adesea merge netratata pana la un punct de criza, cum ar fi divortul sau expunerea publica a comportamentului adictiv. Este ciclica, cu obsesionalitate si rationalizari care conduc catre episoade de acting out, urmate de sentimente de teama, rusine, care tind sa opreasca acest comportament, continuat de obsesionalitate si rationalitate. Fara indoiala ca orientarea teoretica a fiecarui sexolog influenteaza incadrarea diagnostica a acestui tip de comportament. Curentul psihofarmacologic, de exemplu, tinde sa considere aceste cazuri ca fiind inrudite cu parafiliile (paraphilia related disorders), din cauza consecintelor similare, comorbiditatii similare si, mai ales, a raspunsului asemanator la medicatie. Psihanalistii considera ca la aceste persoane exista fantezii parafiliace inconstiente, care ies la suprafata in cadrul unei cure psihanalitice, vorbind despre "afectiuni apropiate parafiliilor" (nearparaphilia). In termeni clinici, se considera ca sapte sau mai multe orgasme pe saptamana ar fi o definitie rezonabila a compulsiunii sexuale, de cea mai mare importanta pentru diagnostic ramanand totusi mai putin numarul de orgasme, cat absenta controlului asupra comportamentului. Cu toate ca "normale" in sine, ca act sexual distinct, repetarea lor necontrolata poate fi daunatoare atat subiectului, cat si partenerului, acesta fiind un argument in sprijinul apropierii adictiei sexuale de parafilii. Un punct de vedere pe care il

impartasim foloseste termenul de adictie sexuala atunci cand intentiile constiente ale subiectului sunt conventionale, neparafile, ramanand sa se incadreze ca parafilii cazurile cu intentii constiente si punere in practica parafile. 20 de ani este varsta de debut a afectiunii, evolutia fiind cronica sau episodica. Conceptul de dependenta de sex s-a dezvoltat in ultimele doua decenii, o data cu aparitia modelului adictiilor. Esenta adictiei este reprezentata de lipsa controlului asupra comportamentului respectiv, care se repeta si persista in mod inadaptat. Subiectul nu poate rezista impulsului de a adopta acel comportament, traind o perioada prodromala de tensiune, urmata de un sentiment de eliberare o data cu realizarea actului. Comportamentul poate fi mediat de administrarea unei substante (dependenta la alcool si alte substante psihoactive), caz in care, de cele mai multe ori, la dependenta psihologica se adauga si cea fizica. In alte cazuri este vorba despre un comportament repetitiv in sine (jocul patologic, cumparaturile patologice, bulimia etc.). CARACTERISTICILE ADICTIEI SEXUALE (dupa Carnes,1991) Pierderea controlului asupra comportamentului respectiv Consecinte adverse severe (medicale, legale, interpersonale) Persistenta unor comportamente sexuale autodistructive sau de risc Incercari repetate de a limita sau stopa comportamentul Obsesia sexuala sau fantezia sexuala ca mecanism primar de coping Nevoia unei activitati sexuale crescande Schimbari severe de dispozitie legate de activitatea sexuala (de exemplu: depresie, euforie) Un timp neobisnuit de mare pentru a obtine, a desfasura si a-si reveni din activitatea sexuala Interferenta comportamentului sexual cu activitatile sociale, ocupationale sau recreationale In aceasta a doua categorie se inscrie adictia sexuala, in care pacientul se implica in mod compulsiv in activitati sexuale, tentativa de a stopa comportamentulproblema soldandu-se cu o marcata stare de frustrare si disconfort. Individul intra astfel sub semnul repetitiei incontrolabile a aceluiasi comportament, ajungand la o afectare a functionarii sale socioprofesionale si familiale. In secolul al XIXlea, psihiatrul vienez Krafft-Ebing, in a sa "Psychopathia sexualis", a descris mai multe cazuri de dorinta sexuala anormal crescuta, sub numele de "hiperestezie sexuala", diagnostic relativ superpozabil pe cel actual de adictie sexuala. In prezent, acest diagnostic ramane unul controversat. Cu toate ca nu se regaseste in clasificarea DSM IV, el acopera o realitate clinica greu contestabila. Tablouri clinice care pot trimite la adictia sexuala se intalnesc in donjuanism si nimfomanie. In donjuanism (sau satiriazis), barbatul respectiv isi multiplica intalnirile si cuceririle, aparand ca hipersexual. De obicei, nu se mai arata interesat de o femeie o data cucerita. Spre deosebire de adictia sexuala pura, in donjuanism accentul este pus pe a avea o relatie sexuala cu o noua cucerire si nu pe relatia sexuala in sine. Se presupune ca la baza acestui comportament ar sta sentimente marcate de inferioritate, compensate in acest fel, sau impulsiuni homosexuale latente. In nimfomanie, pacienta prezinta o dorinta excesiva sau patologica de a avea relatii sexuale. Adesea, in nimfomanie exista o nevoie marcata de dependenta si teama de a pierde dragostea, mai mult decat o simpla nevoie de a satisface un impuls sexual. Nimfomania "autentica" este mai mult un exhibitionism (obtinerea satisfactiei sexuale prin expunerea nuditatii corporale, a zonelor erogene sau a organelor genitale). Sunt femei care obtin adevarata placere doar in acest mod, pentru ele actul sexual in sine neavand o valoare deosebita. Este vorba despre persoane a caror viata este sub semnul cautarii permanente a sexului si activitatilor legate de el, petrecand un timp excesiv in aceste activitati si facand tentative nereusite de a stopa acest comportament, a carui oprire declanseaza importante

simptome de distres (Kaplan and Saddock, 2000). In clasificarea internationala a maladiilor (ICD-10) se intalneste diagnosticul de "Activitate sexuala excesiva" - F52.7, definita prin prezenta unor pulsiuni sexuale excesive. Din pacate, acest diagnostic trece cu vederea nucleul sau adictiv, care are implicatii majore in terapia acestui tip de comportament. In mod paradoxal, dependentii de sex sufera adesea de tulburari erectile sau de inhibitie orgasmica. Relatia adictiei sexuale cu alte tulburari psihice trebuie investigata cu atentie pentru fiecare pacient, pentru ca adesea ea poate fi asociata unei alte patologii, fie ca o manifestare a acesteia, fie ca o comorbiditate. Dupa G. Abraham, exista depresii care se insotesc de la inceput in mod paradoxal de o crestere a libidoului si nu de o scadere a lui ca in depresia clasica. La randul ei, adictia sexuala, prin dificultatile relationale si functionale pe care le genereaza, poate favoriza aparitia depresiei, a anxietatii. 5% este frecventa adictiei sexuale in Statele Unite ale Americii, 80-90% dintre pacienti fiind barbatii(D. Black 1998). Dupa alti autori raportul de frecventa barbati/femei ar fi de 4/1(S. Levine,2000) In adictia sexuala, de obicei, anamneza revela un lung istoric al tulburarii, cu repetate incercari esuate de a opri comportamentul. Cu toate ca subiectul poate traversa sentimente de culpabilitate dupa ce trece la act, acestea nu previn recurentele. Frecvent intalnita in practica este si asocierea adictiei sexuale cu adictia la substante, ele fiind inalt corelate statistic, mergand pana la 80% in unele studii. Alte comportamente adictive intalnite sunt cele legate de tulburarile alimentare, aproape 40% din pacienti, compulsiunea pentru cheltuieli si cumparaturi, aproape 30%, iar 5% sunt gambleri (jucatori compulsivi). Unii pacienti descriu o nevoie mai mare de a trece la act in perioade de stres ale vietii, atunci cand se simt mai deprimati, anxiosi, colerici, disforici. Exista autori care afirma ca in loturile de adictivi sexuali exista tulburari de timp compulsiv (altele decat adictia) in 100% din cazuri. In alte studii se evidentiaza, pe langa o comorbiditate importanta a celor doua tipuri de adictii, faptul ca existenta unei adictii sexuale este adesea o cauza prea putin cunoscuta de recadere la pacientii cu farmacodependente (J.P. Schneider, R.R. Irons, 2001). Manifestari de adictie sexuala se pot intalni in depresie, tulburari anxioase, tulburarea bipolara, schizofrenie. Din cauza caracterului de "urgenta" a compulsiunii sexuale, pacientii cu adictie sexuala sunt mai inclinati sa adopte conduite sexuale de risc pentru boli cu transmitere sexuala, astfel incat o atentie speciala ar trebui acordata acestor pacienti pentru prevenirea, depistarea si tratarea acestor maladii, in special a infectiei cu HIV. Terapia in adictia sexuala In terapia adictiei sexuale se folosesc cu succes grupuri de tip "Sexaholics Anonymus" (SA), "Sex Addicts Anonymus" (SAA), care urmeaza un program in 12 etape, asemanator cu cel al alcoolicilor anonimi, axat pe un grad de abstinenta fie de la comportamentul adictiv, fie de la sex in general. In terapia adictiei sexuale se mai foloseste psihoterapia individuala orientata pe insight, psihoterapie suportiva, psihoterapie cognitivcomportamentala. Psihoterapia maritala sau de cuplu, la randul ei, ajuta cuplul sa-si restabileasca modul de comunicare, de obicei profund afectata cand unul dintre membrii cuplului prezinta o adictie sexuala. In ceea ce priveste farmacoterapia, exista un beneficiu al antidepresivelor tip inhibitor selectiv de recaptura a serotoninei in adictia sexuala, folosindu-se de fapt un efect secundar de scadere a libidoului pe care il au aceste medicamente. De exemplu, s-au obtinut rezultate pozitive cu Fluoxetin in masturbarea compulsiva. Medicatia hormonala, de tipul Medroxiprogesteron acetat (Depo- Provera), are la randul ei un efect de scadere a libidoului la barbat, dar ramane o medicatie rar utilizata. S-a incercat folosirea antiandrogenilor pentru a controla hipersexualitatea la femei, cu unele rezultate pozitive.

Dezavantajul farmacoterapiei actuale in adictia sexuala este scaderea globala a libidoului, inclusiv a celui necesar unei relatii monogame normale, fara sa se atinga nucleul adictiv al acestei patologii. Prof. univ. dr. Florin TUDOSE, Departamentul de Psihiatrie de Legatura, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Cazurile de adictie sexuala par a deveni din ce in ce mai frecvente. Actorul David Duchovny s-a internat in luna august a acestui an, chiar inainte de noul sezon al seriei Californication, intr-una din clinicile de reabilitare pentru cei cu astfel de probleme. In noua sa carte, Desire: when sex meets addiction (Dorinta: cand sexul intalneste adictia), Susan Cheever isi aminteste faptul ca obisnuia sa faca sex cu barbati pe care abia daca ii cunostea, ori de cate ori se simtea extrem de stresata. Muncitori, doctori, avocati, vanzatori orice barbat pe care ajungeam sa il asociez cu o schimbare periculoasa in viata mea devenea extrem de atragator din punct de vedere erotic, cu rezultate previzibile. Este insa adictia sexuala o boala adevarata sau doar o scuza pentru un comportament nu tocmai meritoriu? Cat de mult este prea mult? Cand preocuparea pentru sex devine patologica? Comunitatea psihoterapeutica se lupta cu aceste intrebari de ani de zile. Unii considera ca notiunea de adictie sexuala implica o viziune ingusta, moralista a ceea ce este acceptabil. Exista milioane de oameni prinsi in relatii nefericite care se duc la un salon de masaj sau navigheaza pe site-urile porno. A demoniza sexualitatea acestor oameni este incorect e de parere Marty Klein, terapeut de familie si sex terapeut in Palo Alto, California. El spune ca oamenii care sunt nefericiti cu alegerile lor sexuale pot fi deprimati sau bipolari sau au nevoie sa constientizeze ca relatiile lor au esuat, dar problema lor nu este sexul [cu alte cuvinte, as adauga eu, adictia sexuala sau comportamentul lor sexual exagerat sau deviant este expresia unei probleme subiacente si nu problema insasi; odata recunoscuta si tratata aceasta problema, care duce la adictie sexuala, dispare si dependenta de sex] Adictia de sex a fost una dintre bolile pomenite in Manualul de Statistica si Diagnostic ed. III , din 1980. In editia a IV a aceluiasi manual, din 1994, adictia sexuala nu a mai fost pomenita, datorita sentimentului general la acea vreme ca numai substantele, nu si comportamentele, pot fi adictive. Cei care pregatesc editia a cincea a Manualului de Statistica si Diagnostic se gandesc sa reintroduca adictia sexuala pe lista bolilor psihice, insa pana atunci s-ar putea sa asistam la o lunga dezbatere. Notiunea de adictie sexuala i se datoreaza psihologului Patrick Carnes care, in anii '70, a gasit unele asemanari intre adictia sexuala si dependenta de jocurile de noroc: cei dependenti nu isi pot controla comportamentul, in ciuda consecintelor negative, si petrec excesiv de mult timp in cautarea obiectului dependentei lor. Nu e vorba de hormoni. Este vorba despre folosirea excitatiei si satisfactiei sexuale pentru a obtine starea de jubilatie pe care orice dependent o cauta spune Robert Weiss, seful programului de adictie sexuala de la Healing Center din Santa Fe. Trebuie sa te intrebi singur: interesul meu pentru sex este un secret? Cheltui cumva bani pe care nu ii am pentru a obtine sex? Imi afecteaza jobul si mariajul? Ce s-ar intampla daca as fi prins? spune Robin Cato, director executiv al Societatii pentru Promovarea Sanatatii

Sexuale (SPSS), formata dintr-un grup de psihoterapeuti din Atlanta. Cati americani sunt dependenti de sex? Nu se poate spune exact, dar SPSS estimeaza ca intre 3 si 5 la suta dintre americani se angajeaza in ceea ce poate fi considerat comportament sexual de tip adictiv cifre care au crescut enorm in ultima vreme datorita internetului care a facut ca sexul sa fie accesibil, ieftin si anonim. In 1985, daca vroiam sa ma uit la filme porno trebuia sa ma duc la cel mai apropiat magazin de inchiriat casete. Acum il pot descarca direct pe iPod-ul meu spune Weiss. Terapeutii sunt de parere ca dependentii de sex sunt frecevent narcisici adica, ei cauta in mod constant validarea externa pentru ca nu sunt capabili sa isi genereze propriile sentimente de auto-apreciere. Realmente ei sunt goliti de orice trairi emotionale si simt uneori nevoia intensa de ceva care sa le creasca rapid ego-ul cam ca atunci cand mananci chipsuri de cartofi cand ti-e foame, spune Weiss. Pentru ei, adevarata intimitate emotionala poate fi inspaimantatoare. Te poate speria mai tare perspectiva de a te face vulnerabil in fata sotiei tale decat aceea de a merge in oras la trei noaptea si a agata o prostituata. Pentru ca prostituata nu te poate rani atat timp cat nu iti pasa de ea adauga Weiss. Pe de alta parte, la fel de adevarat este ca foarte multi oameni nu reusesc sa isi satisfaca nevoile emotionale si totusi nu toti devin dependenti de sex. Sex terapeutii spun ca cei care o fac au fost probabil neglijati sau abuzati sau expusi unor imagini neadecvate, copii fiind. Psihologul Eric-Griffin-Shelley din Lafayette Hill e de parere ca toti cei cu nevoi afective neimplinite se angajeaza in comportamente adictive cel mai adesea in munca excesiva (workaholism) sau in tulburari de alimentatie. Numarul barbatilor care sufera de dependenta sexuala este de cinci ori mai mare decat numarul femeilor, in timp ce tulburarile de alimentatie sunt prezente intr-un raport inversat. Femeile sunt mai inclinate sa devina dependente de dragoste decat de sex. Cunosc femei care imediat ce au cunoscut un tip se intreaba ce culoare a parului ar avea copiii facuti cu acesta spune Dr. Griffin-Shelley. In ultimii ani, au devenit tot mai numeroase facilitatile si modalitatile de tratament pentru adictii sexuale. Multi psihiatri prescriu antidepresive, care pot ameliora sentimentele de devalorizare si pot reduce nevoia sexuala. Programele cu pacienti internati (in Statele Unite exista circa 12 asemenea programe specializate in dependenta sexuala) ca si cele ambulatorii folosesc adesea un program in 12 pasi creat special pentru cei cu adictie sexuala. un articol de Melinda Beck, in "The Wall Street Journal" NOTA: Ideea cf careia barbatii au dorinta sexuala mai mare ca a femeii - e un MIT. Femeia are dorinta sexuala mult mai mare si capacitate mult mai mare a avea orgasme multiple si complexe, insa datorita sociatetii patriarhale i s-a indus ideea ca ea nu are un libidou asa de inalt....si ca trebuie sa se multumeasca cu putin...cu cit mai putin...Din pacate - astfel multe femei si-au ignorat sexualitatea in detrimentul barbatilor care au exaltat-o insa nu calitativ ci mai ales cantitativ. Dependenta de sex - e o dependenta ca oricare alta si poate ascunde : o depresie (sau alta tulburare), o incapacitate de a trai iubirea, o incapacitate de a trai intimitatea, o fuga de durere (emotionala) obsedanta si neeficienta. Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut-psiholog clinician specialist autonom

De la Freud incoace, toti suntem obsedati sexual. Exista insa o categorie aparte de oameni a caror obsesie apare chiar si in afara cabinetului psihanalistului. Sexul poate da dependenta si poate deveni o obsesie, conducand la un comportament iesit de sub control. Este, de altfel, si felul in care aceasta dependenta se defineste: specialistii pun eticheta de "adictie sexuala" asupra oricarui comportament sexual iesit de sub control. Un dependent de sex se simte constrans sa se angajeze intr-un comportament sexual in ciuda efectelor nocive in plan social sau personal pe care acesta le poate produce. Adictia sexuala poate lua multe forme, dar include de obicei manifestari cum ar fi: consumul excesiv de pornografie masturbarea excesiva exhibitionismul voyeurismul fetisuri partide de sex cu grad foarte mare de risc prostitutie voluntara aventuri sexuale numeroase sex la telefon sau pe Internet Sexul poate da depedenta in aceeasi masura ca si alcoolul si drogurile. In timpul sexului, corpul nostru elibereaza un adevarat cocktail de substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Anumite persoane devin dependente de aceste substante si simt mereu nevoia de a ajunge in "posesia" lor.

Ca si in cazul altor adictii, corpul se obisnuieste cu "dozele" si are nevoie de stimuli din ce in ce mai puternici pentru a reactiona. Dupa ce au atins culmile placerii, pentru majoritatea dependentilor de sex urmeaza caderea in depresie. Au sentimente de vina, rusine, respect scazut de sine. Se intra astfel intr-un cerc vicios pentru ca dependentii de sex vor apela din nou la acesta pentru a uita starile nefericite. O data cu popularizarea Internetului si gradul inalt de accesibilitate al materialelor pornografice, numarul dependentilor de sex a crescut semnificativ, ne avertizeaza specialistii. Un sondaj realizat in Angla a relevat ca intre 3 si 6% din populatie sufera de aceasta afectiune. 20% dintre persoanele afectate fiind femei. O situatie cat mai exacta a raspandirii acestei probleme este greu de realizat. Fiind un subiect atat de delicat, foarte multi suferinzi prefera sa isi ascunda problema.

De asemenea, majoritatea celor afectati se amagesc ca pot rezolva aceasta problema singuri, fara sa apeleze la ajutor specializat. Este principalul motiv care amana vindecarea. De fapt, adictia de sex este o problema serioasa care nu poate fi rezolvata decat cu ajutorul unui psiholog.

Dependenta de sex sau adictia sexuala, numita in unele contexte si nimfomanie, se afla la granita intre joaca, placere, nebunie si boala. Cu toate acestea, multi specialisti o considera mai mult o boala, care tinde sa se manifeste in momente de maxima tensiune sau excitatie a persoanei care sufera de adictie. Limita dintre dependenta de sex si placerea de a face sex in mod regulat este destul de mica. O persoana dependenta de sex este obsedata de gandul producerii unei activitati sexuale, dar nu de fiecare data obtine o placere reala din acel act sexual. Ce inseamna mai exact adictia sexuala? Adictia sexuala implica un comportament impulsiv, nebunesc, cu aceleasi reactii si impulsuri ca si in cazul adictiei de shopping, jocuri de noroc, mancare, navigare pe Internet. Persoana dependenta de sex, indiferent ca este vorba despre o femeie sau despre un barbat, nu poate inceta sa se gandeasca la sex si chiar ajunge sa isi neglijeze atributiile socio-profesionale, fiind implicata in iluzii, vise sau activitati sexuale. Comportamentul difera, din moment ce o alta manifestare a dependentei de sex este implicarea in comportamente sexuale riscante: orgii sexuale, sex in grup, sex ocazional, sexul cu o persoana necunoscuta, sex in public, organizarea de petreceri sexuale. Majoritatea persoanelor dependente de sex sunt implicate intr-o relatie stabila, insa continua practicarea unui comportament sexual riscant, ignorand consecintele asupra relatiei stabile. De cele mai multe ori, persoanele dependente de sex nu simt o placere reala si o experienta emotionala puternica in timpul actului sexual, asa cum se intampla in interiorul majoritatii cuplurilor cu o dorinta sexuala normala. Dependentii de sex simt placere mai mult pentru ca stiu ca fac sex, nu ca si rezultat al apropierii fizice. Ce anume provoaca adictia sexuala sau nimfomania? Cauzele adictiei sexuale sunt multiple. Principala cauza pare sa fie de natura biochimica, mai precis, persoana dependenta de sex sufera de o dereglare a organismului ce o impinge sa fie dependenta de eliberarea a anumitor hormoni si receptori chimici specifici actului sexuali si starii de climax. Cauza adictiei sexuale poate fi si de natura emotionala, persoana in cauza simtind constant nevoia de afectiune, de implicare intr-o relatie chiar si pasagera si de apropiere fizica. Rezultatul este trecerea de la un partener sexual la altul, intr-o incercare disperata a persoanei respective de a se simti apreciate, atinse, mangaiate, iubite chiar si pentru cateva minute. Departe de ideile preconcepute ale societatii moderne, acesta este unul dintre motivele principale pentru care multe fete depresive, abuzate, parasite de parinti sau cu o copilarie nefericita ajung sa fie prostituate, dame de companie sau femei cu o viata sexuala foarte libertina. Cum iti dai seama ca tu sau partenerul tau sunteti dependenti de sex Dependenta de sex nu este ceva rar. Mai mult decat atat, chiar si tu poti suferi de adictia sexuala, mascandu-

ti aproape inconstient dorinta sexuala exagerata sub dorinta de apreciere, afectiune si apropiere fizica. Iata semnele care evidentiaza adictia sexuala la femei sau barbati: - dorinta de a face sex sau de a te masturba in fiecare zi, de mai multe ori; - folosirea activitatilor sexuale pentru a masca sentimente negative sau pentru a sustine mandria personala; - ascunderea activitatilor sexuale fata de partener; - sentimentul de pierdere a controlului asupra vietii sexuale; - incapacitatea de a-ti impune limite cu privire la comportamentul sexual; - dereglarea activitatilor zilnice, acasa si la serviciu, din cauza dorintei de a face sex sau de a-ti provoca placere; - realizarea faptului ca oricat de mult rau ar face relatiei existente, nu poti renunta la comportamentele sexuale riscante. Frecvent, persoanele dependente de sex sunt si amatoare ale practicilor SM (sado maso). 3 tipuri de comportament specific adictiei sexuale Comportamentul persoanelor dependente de sex poate fi incadrat in 3 tipuri: 1. Preocuparea cu ganduri si idei ce tin exclusiv de sex, acestea cauzand un nivel ridicat de excitatie ce se finalizeaza de cele mai multe ori cu o partida de sex, programata sau nu; 2. Diferitele comportamente sexuale, majoritatea riscante, devin obiceiuri. Aceste comportamente nu au scopul direct de a provoca orgasm sau de a face sex normal (prin penetrare), mai degraba pot folosi doar la mentinerea unui nivel constant de excitatie sau pot consta doar in sex oral; 3. Existenta unui sentiment acut de vinovatie si rusine in privinta comportamentului sexual deviat, asociat cu lipsa autocontrolului si regretul de a fi cauzat probleme si altor persoane dragi. Controlul si tratamentul adictiei sexuale Controlul si tratamentul adictiei sexuale urmeaza aceleasi tehnici si tactici folosite in depasirea adictiei de shopping, jocuri de noroc, Internet, etc. Pasii de control si tratament ai adictiei presupun: - Terapia - Medicii sunt convinsi de eficienta combinarii terapiei individuale cu terapia de cuplu pentru a ajuta persoana in cauza sa inteleaga efectele adictiei asupra celor dragi si cum trebuie sa se confrunte cu problema sa. Scopul este restabilirea unei vieti sexuale de cuplu sanatoase, bazata pe intimitate si afectiune reala, bucurii si emotii impartasite sincer si totusi la fel de intens. - Un program bazat pe pasi - Poate fi de mare ajutor pentru o persoana dependenta de sex sa urmeze un program cu pasi concreti, reali si atent selectati. Urmarea si respectarea fiecarei etape de program ofera sprijin emotional si moral, dar si un nivel de apreciere si respect din partea membrilor comunitatii. - Medicamentele - Anumite pastile pot controla dorinta sexuala exagerata a persoanelor nimfomane. Aceste pastile includ: antidepresive triciclice, pastile impotriva anxietatii, pastile de reglare a nivelului hormonal si eliberatori de serotonina (hormonul fericirii). Totusi, medicii au descoperit ca administrarea acestor medicamente are efectul dorit doar daca este combinata cu terapiile complementare. Adictia sexuala este o dereglare comportamentala care necesita o implicare serioasa si constienta mai ales din partea persoanei in cauza, dar si din partea partenerului si familiei sale. Primirea unui ajutor specializat este in 90% din cazuri singura solutie pentru a reconstrui o viata sociala si de cuplu normala. Stiai ca 12% din populatia Europei sufera

de adictie sexuala?

Alcoolul, tutunul, drogurile, sexul, jocurile, televizorul, mancarea, internetul pot deveni sursa unei dependente. La fel si o o relatie de cuplu poate fi adictiva. Cuvantul adictie vine din latinescul addictus care se refera la un obicei vechi, prin care un individ era dat in sclavie. Adictia se referala o stare de sclavie. Dar evident, nu aceasta era tinta originala a subiectului, de a fi sclavul alcoolului, tutunului alimentelor, partenerului. ci de a obtine placere pentru a-si tolera starile afective percepute altfel ca intolerabile. Unde se situeaza granita dintre normal si patologic? In aceea ca adictia tulbura complet viata afectiva si sociala a subiectului, drogul devenind centrul existentei lui. Adictia este insuportabila prin acea ca implica o pierdere a libertatii, prin impresia de a fi constrans sa faci ceva penibil si dureros, pentru a obtine placere. Pentru ca o adictie sa se dezvolte sunt necesare anumite conditii care permit faimoasa intalnire intre produs (alcool, drog, joc ,sex) personalitate si momentul socio-cultural. Conduitele adictive au cel mai adesesa o functie de refugiu, de adapost fata de trairile traumatice si constituie pentru unii o incercare de a face fata dificultatilor existentei. Cand o persoana are impresia ca viata ei nu mai merita sa fie traita, ca nici un entuziasm nu o mai atrage catre viitor, ea poate fi tentata sa treaca liniile de demarcatie, adica sa transgreseze, sa caute senzatii tari prin intermediul alcoolului, a drogurilor, a jocului de noroc, al iubirilor interzise. Un individ angoasat in fata viitorului incert poate cauta refugiul in paharul de alcool baut seara, in somnifere, in cazinou sau bar. Placerea se transforma in adictie atunci cand organismul devine blazat, cand se obisnuieste cu efectele produsului sau ale conduitei: este binecunoscutul fenomen al tolerantei, care explica necesitatea maririi dozelor (de droguri, de medicamente, de mize sau de realtii sexuale). Specialistii explica aceasta toleranta a organismului prin fenomenul proceselor opozante. Conform lor, placerea si durerea se anuleaza reciproc, un amestec echilibrat de placere si durere producand o stareneutra. Pentru subiectul supus in permanenta unei surse de placere, induse de drog, organismul ar dezvolta, ca frana, un mecanism de suferinta . Astfel se explica diminuarea placerii si obisnuinta cu drogul. In urma incetarii intoxicarii, organismul va continua un anumit timp sa secrete durere. Acesta este clasicul sindrom de sevraj. Mecanisme asemanatoare pot fi evocate si in cazul adictiilor fara droguri: relatia de cuplu poate fi adesea traita ca o dependenta de partener. Dupa cativa ani, placerea extrema de la inceput dispare, dar ideea despartirii este o sursa cauzatoare de suferinta. Pentru fiecare tip de adictie exista doua mari moduri de a fi dependent: primul este o forma devoranta, pasionala, in care individul se uita pe sine, dispare in favoarea obiectului pasiunii sale: este viata acaparata de drog a heroinomanului, frenezia jocului de noroc dar si nebunia din dragoste a iubirii la prima vedere. Al doilea este o forma mai

ascunsa, care se instaleaza lent: alocoolismul din obisnuinta, dependenta fata de tutun sau medicamente, codependenta intr-un cuplu constituit de multi ani. In universul nostru de indivizi consumatori, perceputi ca target de producatori, totul e regizat ca sa traim repede si sa ajungem la placere fara intarziere. A consuma si a avea placere sunt noile noastre cuvinte de ordine.

Termenul de adictie sexuala pune accentul pe pierderea controlului asupra comportamentului, asemanator cu ce se intampla in dependenta de substante, incadrand aceste cazuri in marele capitol al adictiilor. O problema aparte de incadrare diagnostica o pune dependenta de sex sau adictia sexuala. Este vorba despre pacienti cu o afectare importanta a functionarii lor sociofamiliale si profesionale, din cauza unei compulsiuni sexuale exprimata prin cautarea repetata si necontrolata a activitatii sexuale. Atunci cand comportamentul compulsiv cuprinde practici perverse, inscrierea in cadrul parafiliilor este evidenta. Dar numerosi pacienti prezinta aceasta compulsiune sexuala pentru un comportament sexual normal, care nu poate fi definit in sine ca pervers. ELEMENTE DEFINITORII ALE ADICTIEI (dupa Brown,1991) Este compulsiva. Conduce la cresterea preocuparilor despre sex. Continua in ciuda problemelor asociate. Este caracterizata prin asumarea riscurilor si a necesitatii de a depasi sau de a se elibera de sentimentele dureroase, asigurandu-se acele mijloace vitale inlaturarii nevoii adictive. Nu este incurajat de atasamentul emotional pentru un partener sexual. Este necunoscuta de catre ceilalti, conduce la cresterea fisurilor din personalitatea adictiva. Adesea, conduce la implicarea in numeroase aventuri. Este o sursa de sentimente de vinovatie si rusine in sexualitatea adictiva. Adesea merge netratata pana la un punct de criza, cum ar fi divortul sau expunerea publica a comportamentului adictiv. Este ciclica, cu obsesionalitate si rationalizari care conduc catre episoade de acting out, urmate de sentimente de teama, rusine, care tind sa opreasca acest comportament, continuat de obsesionalitate si rationalitate. Fara indoiala ca orientarea teoretica a fiecarui sexolog influenteaza incadrarea diagnostica a acestui tip de comportament. Curentul psihofarmacologic, de exemplu, tinde sa considere aceste cazuri ca fiind inrudite cu parafiliile (paraphilia related disorders), din cauza consecintelor similare, comorbiditatii similare si, mai ales, a raspunsului asemanator la medicatie.

Psihanalistii considera ca la aceste persoane exista fantezii parafiliace inconstiente, care ies la suprafata in cadrul unei cure psihanalitice, vorbind despre "afectiuni apropiate parafiliilor" (nearparaphilia). In termeni clinici, se considera ca sapte sau mai multe orgasme pe saptamana ar fi o definitie rezonabila a compulsiunii sexuale, de cea mai mare importanta pentru diagnostic ramanand totusi mai putin numarul de orgasme, cat absenta controlului asupra comportamentului. Cu toate ca "normale" in sine, ca act sexual distinct, repetarea lor necontrolata poate fi daunatoare atat subiectului, cat si partenerului, acesta fiind un argument in sprijinul apropierii adictiei sexuale de parafilii. Un punct de vedere pe care il impartasim foloseste termenul de adictie sexuala atunci cand intentiile constiente ale subiectului sunt conventionale, neparafile, ramanand sa se incadreze ca parafilii cazurile cu intentii constiente si punere in practica parafile. 20 de ani este varsta de debut a afectiunii, evolutia fiind cronica sau episodica. Conceptul de dependenta de sex s-a dezvoltat in ultimele doua decenii, o data cu aparitia modelului adictiilor. Esenta adictiei este reprezentata de lipsa controlului asupra comportamentului respectiv, care se repeta si persista in mod inadaptat. Subiectul nu poate rezista impulsului de a adopta acel comportament, traind o perioada prodromala de tensiune, urmata de un sentiment de eliberare o data cu realizarea actului. Comportamentul poate fi mediat de administrarea unei substante (dependenta la alcool si alte substante psihoactive), caz in care, de cele mai multe ori, la dependenta psihologica se adauga si cea fizica. In alte cazuri este vorba despre un comportament repetitiv in sine (jocul patologic, cumparaturile patologice, bulimia etc.). CARACTERISTICILE ADICTIEI SEXUALE (dupa Carnes,1991) Pierderea controlului asupra comportamentului respectiv Consecinte adverse severe (medicale, legale, interpersonale) Persistenta unor comportamente sexuale autodistructive sau de risc Incercari repetate de a limita sau stopa comportamentul Obsesia sexuala sau fantezia sexuala ca mecanism primar de coping Nevoia unei activitati sexuale crescande Schimbari severe de dispozitie legate de activitatea sexuala (de exemplu: depresie, euforie) Un timp neobisnuit de mare pentru a obtine, a desfasura si a-si reveni din activitatea sexuala Interferenta comportamentului sexual cu activitatile sociale, ocupationale sau recreationale In aceasta a doua categorie se inscrie adictia sexuala, in care pacientul se implica in mod compulsiv in activitati sexuale, tentativa de a stopa comportamentulproblema soldandu-se cu o marcata stare de frustrare si disconfort. Individul intra astfel sub semnul repetitiei

incontrolabile a aceluiasi comportament, ajungand la o afectare a functionarii sale socioprofesionale si familiale. In secolul al XIX-lea, psihiatrul vienez Krafft-Ebing, in a sa "Psychopathia sexualis", a descris mai multe cazuri de dorinta sexuala anormal crescuta, sub numele de "hiperestezie sexuala", diagnostic relativ superpozabil pe cel actual de adictie sexuala. In prezent, acest diagnostic ramane unul controversat. Cu toate ca nu se regaseste in clasificarea DSM IV, el acopera o realitate clinica greu contestabila. Tablouri clinice care pot trimite la adictia sexuala se intalnesc in donjuanism si nimfomanie. In donjuanism (sau satiriazis), barbatul respectiv isi multiplica intalnirile si cuceririle, aparand ca hipersexual. De obicei, nu se mai arata interesat de o femeie o data cucerita. Spre deosebire de adictia sexuala pura, in donjuanism accentul este pus pe a avea o relatie sexuala cu o noua cucerire si nu pe relatia sexuala in sine. Se presupune ca la baza acestui comportament ar sta sentimente marcate de inferioritate, compensate in acest fel, sau impulsiuni homosexuale latente. In nimfomanie, pacienta prezinta o dorinta excesiva sau patologica de a avea relatii sexuale. Adesea, in nimfomanie exista o nevoie marcata de dependenta si teama de a pierde dragostea, mai mult decat o simpla nevoie de a satisface un impuls sexual. Nimfomania "autentica" este mai mult un exhibitionism (obtinerea satisfactiei sexuale prin expunerea nuditatii corporale, a zonelor erogene sau a organelor genitale). Sunt femei care obtin adevarata placere doar in acest mod, pentru ele actul sexual in sine neavand o valoare deosebita. Este vorba despre persoane a caror viata este sub semnul cautarii permanente a sexului si activitatilor legate de el, petrecand un timp excesiv in aceste activitati si facand tentative nereusite de a stopa acest comportament, a carui oprire declanseaza importante simptome de distres (Kaplan and Saddock, 2000). In clasificarea internationala a maladiilor (ICD10) se intalneste diagnosticul de "Activitate sexuala excesiva" - F52.7, definita prin prezenta unor pulsiuni sexuale excesive. Din pacate, acest diagnostic trece cu vederea nucleul sau adictiv, care are implicatii majore in terapia acestui tip de comportament. In mod paradoxal, dependentii de sex sufera adesea de tulburari erectile sau de inhibitie orgasmica. Relatia adictiei sexuale cu alte tulburari psihice trebuie investigata cu atentie pentru fiecare pacient, pentru ca adesea ea poate fi asociata unei alte patologii, fie ca o manifestare a acesteia, fie ca o comorbiditate. Dupa G. Abraham, exista depresii care se insotesc de la inceput in mod paradoxal de o crestere a libidoului si nu de o scadere a lui ca in depresia clasica. La randul ei, adictia sexuala, prin dificultatile relationale si functionale pe care le genereaza, poate favoriza aparitia depresiei, a anxietatii. 5% este frecventa adictiei sexuale in Statele Unite ale Americii, 80-90% dintre pacienti fiind barbatii(D. Black 1998). Dupa alti autori raportul de frecventa barbati/femei ar fi de 4/1(S. Levine,2000)

In adictia sexuala, de obicei, anamneza revela un lung istoric al tulburarii, cu repetate incercari esuate de a opri comportamentul. Cu toate ca subiectul poate traversa sentimente de culpabilitate dupa ce trece la act, acestea nu previn recurentele. Frecvent intalnita in practica este si asocierea adictiei sexuale cu adictia la substante, ele fiind inalt corelate statistic, mergand pana la 80% in unele studii. Alte comportamente adictive intalnite sunt cele legate de tulburarile alimentare, aproape 40% din pacienti, compulsiunea pentru cheltuieli si cumparaturi, aproape 30%, iar 5% sunt gambleri (jucatori compulsivi). Unii pacienti descriu o nevoie mai mare de a trece la act in perioade de stres ale vietii, atunci cand se simt mai deprimati, anxiosi, colerici, disforici. Exista autori care afirma ca in loturile de adictivi sexuali exista tulburari de timp compulsiv (altele decat adictia) in 100% din cazuri. In alte studii se evidentiaza, pe langa o comorbiditate importanta a celor doua tipuri de adictii, faptul ca existenta unei adictii sexuale este adesea o cauza prea putin cunoscuta de recadere la pacientii cu farmacodependente (J.P. Schneider, R.R. Irons, 2001). Manifestari de adictie sexuala se pot intalni in depresie, tulburari anxioase, tulburarea bipolara, schizofrenie. Din cauza caracterului de "urgenta" a compulsiunii sexuale, pacientii cu adictie sexuala sunt mai inclinati sa adopte conduite sexuale de risc pentru boli cu transmitere sexuala, astfel incat o atentie speciala ar trebui acordata acestor pacienti pentru prevenirea, depistarea si tratarea acestor maladii, in special a infectiei cu HIV. Terapia in adictia sexuala In terapia adictiei sexuale se folosesc cu succes grupuri de tip "Sexaholics Anonymus" (SA), "Sex Addicts Anonymus" (SAA), care urmeaza un program in 12 etape, asemanator cu cel al alcoolicilor anonimi, axat pe un grad de abstinenta fie de la comportamentul adictiv, fie de la sex in general. In terapia adictiei sexuale se mai foloseste psihoterapia individuala orientata pe insight, psihoterapie suportiva, psihoterapie cognitivcomportamentala. Psihoterapia maritala sau de cuplu, la randul ei, ajuta cuplul sa-si restabileasca modul de comunicare, de obicei profund afectata cand unul dintre membrii cuplului prezinta o adictie sexuala. In ceea ce priveste farmacoterapia, exista un beneficiu al antidepresivelor tip inhibitor selectiv de recaptura a serotoninei in adictia sexuala, folosindu-se de fapt un efect secundar de scadere a libidoului pe care il au aceste medicamente. De exemplu, s-au obtinut rezultate pozitive cu Fluoxetin in masturbarea compulsiva. Medicatia hormonala, de tipul Medroxiprogesteron acetat (Depo- Provera), are la randul ei un efect de scadere a libidoului la barbat, dar ramane o medicatie rar utilizata. S-a incercat folosirea

antiandrogenilor pentru a controla hipersexualitatea la femei, cu unele rezultate pozitive. Dezavantajul farmacoterapiei actuale in adictia sexuala este scaderea globala a libidoului, inclusiv a celui necesar unei relatii monogame normale, fara sa se atinga nucleul adictiv al acestei patologii.

Prof. univ. dr. Florin TUDOSE, Departamentul de Psihiatrie de Legatura, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Adictiile sexuale, ca si alte adictii, de cele mai multe ori au legatura cu un trecut in care persoana a fost abuzata (sexual, fizic, si/sau emotional) si/sau a fost neglijata iar in familie au existat persoane cu adictii. Comportamentul compulsiv se refera la : - masturbare compulsiva - infidelitati repetate - pornografie - cyber sex sau sex pe ,,linia fierbinte - parteneri multipli anonimi - activitati sexuale neprotejate - cerere permanenta pentru sex - petrecerea timpului in cluburi de strip si magazine de inchiriat filme XXX - folosirea de femei usoare/escorta - aversiune sexuala/anorexie sexuala - parafilii si/sau sau orice comportament sexual ofensiv De multe ori acest comportament se declanseaza dupa o situatie in care persoana nu gestioneaza bine agresivitatea/presiunea sau se teme de intimitate, si isi poate avea radacinile in familia de origine acolo unde parintii sau bunicii au facut din sexualitate un subiect tabu. Incestul, evitarea educatiei sexuale, standardele inalte, secretele sexuale, infidelitatile unuia dintre parinti, sau folosirea pornografiei pot sta toate la baza fundatiei compulsiei sexuale. Pentru ca de cele mai multe ori clientii nu se prezinta la cabinet pentru adictia sexuala neaparat, este rolul nostru sa descoperim daca exista o adictie. De exemplu, partenera de cuplu isi exprima ingrijorarea in legatura cu infidelitati fizice sau emotionale sau pornografie. Altcineva poate raporta probleme de relationare sau de intimitate, sau lupta cu depresia sau cu furia. Acestea sunt stegulete rosii ce pot identifica o posibila adictie sau compulsie sexuala. Rolul terapeutului este acela de a explora istoria sexuala a clientului, inauntrul sau in afara relatiei de cuplu.

Trei intrebari pe care ti le poti pune pentru a fi sigur/a ca definesti corect adictia sexuala : - Imi dau seama ca am pierdut controlul asupra mea in ceea ce priveste comportamentul sexual ? - Am suferit consecinte negative de pe urma comportamentului mei sexual ? - Simt ca ma gandesc constant la comportamentul mei sexual lipsit de control, chiar si atunci cand nu vreau ?

Poate parea surprinzator, dar aproape toate activitatile umane - ca de exemplu munca, alimentatia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul unor medicamente, consumul de alcool si alte droguri pot lua trasaturile unei dependente. De obicei, insa, folosim notiunea de dependenta doar pentru manifestarile care duc la o pierdere a libertatii pentru persoana in cauza prin afectarea capacitatii de decizie in anumite privinte. Comportamentul respectiv este constientizat la un moment dat, ca o problema tot mai serioasa pentru propria persoana sau pentru cei din jur, dar totusi nu se renunta la el. In aceasta privinta, apare o asemanare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniacale, care pot merge pina la lezarea demnitatii umane. Din cauza pierderii libertatii personale se modifica si unele trasaturi de personalitate, dar aceasta se produce intr-un mod insidios si poate trece neobservata multa vreme. De exemplu, comportamentul dependent impinge omul catre autoamagire si minciuna, deoarece cel in cauza are nevoie de un sistem sucit de explicatii pentru a nu-si pierde respectul de sine, precum si respectul celorlalti. O alta caracteristica a notiunii de dependenta o constituie siconotatia negativa cu care este perceputa, motiv pentru care in general oamenii nu doresc sa fie etichetati ca atare. Libertatea, autodeterminarea si autocontrolul, indeplinirea functiilor sociale si sanatatea sunt valori deosebit de apreciate ale societatii, dar atata vreme cat cineva se dedica anumitor pasiuni sau chiar placeri neinfranate, fara sa-i fie afectate sanatatea, pozitia sociala sau capacitatea de munca, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac. Acesti termeni se folosesc de regula doar daca aceste valori au fost lezate, daca intreaga sfera de interese a omului se ingusteaza si cand comportamentul dependent apare tot mai frecvent, oferind insa tot mai putina satisfactie. In cele din urma un alcoolic va constata ca bautura nu i-a adus nici o satisfactie, asa cum un workoholic (dependent de munca) nu se va mai interesa de rezultatele muncii sale, astfel incat comportamemtul sau nu mai este influentat de succes sau de rezultatul muncii. Aceasta autodinamica a dependentei duce in cele din urma la incapacitatea progresiva de a percepe placerea si la pierderea poftei de viata. Se disting doua feluri de dependenta: cea fizica si cea psihica. Dependenta fizica este o consecinta unui consum frecvent si abuziv de substante nocive

si a adaptarii organismumui prin modificari metabolice la acesta, obtinindu-se o crestere a tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanta ca sa functioneze. Dependenta fizica se manifenta intotdeauna la intreruperea consumului cind apar o serie de fenomene neplacute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzatia trupeasca de normalitate se reinstaleaza la reluarea administrarii. Despre dependenta psihica se vorbeste atunci cand exista dorinta interioara, iar apoi cerinta obsesiva de a consuma in continuare substanta nociva, fie pentru a-si procura din nou placere, fie pentru a evita neplacerile. Depedentul psihic foloseste acea substanta pentru a obtine starea de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand substanta nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica. Este foarte posibil ca dependenta psihica si cea fizica sa apara independent una fata de alta. O atitudine gresita tipica exista la viitorul dependent cu mult inaintea instalarii bolii. Pentru producerea dependentei, nu substanta este atunci decisiva, stand practic la dispozitia tuturor oamenilor. Decisiva este impulsionarea hotarata a unei persoane de a se folosi de acesta substanta in vederea obtinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoana dependenta.

Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta Atunci cand vorbim de dependente, ne gandim, de obicei, la alcool, tutun, droguri, desi putem fi dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica, de orice aspect al vietii noastre: jocuri de noroc, munca, mancare, relatii, chiar dragoste. In literatura de specialitate, este folosit termenul de "adictie" (engl. "addiction"), cu intelesul de dependenta, patima, inclinatie. Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un atasament psihologic sau fizic fata de un "obiect" care, atunci cand este retras provoaca repliere sau intensificarea simptomelor. Se caracterizeaza prin prezenta mai multor elemente: toleranta (cresterea progresiva a nevoii de obiectul adictiei pentru a obtine acelasi efect); perseverarea intr-un anumit tip de comportament; obsesia (preocuparea); un sentiment de pierdere a controlului. Suntem tentati sa credem ca orice comportament in exces duce la dependenta, insa, aceasta are de a face, mai degraba, cu impactul obiectului adictiei asupra vietii noastre decat cu cantitatea de obiect (consumata sau traita). Granita dintre dependentele sanatoase si cele nesanatoase este data de prezenta suferintei psihice. Dependenta

nesanatoasa are motivatii psihologice, iar identificarea lor este necesara pentru a o putea depasi. Dependentele pot aparea ca urmare a incercarii inconstiente de satisfacere a nevoilor neimplinite in copilarie si prin consolidarea anumitor credinte puternice dobandite in acea perioada. Cautam raspunsuri la intrebari precum: cine sunt eu?, cine sunt ceilalti?, cum pot obtine ceea ce imi doresc in viata?. Drama, desi neconstientizata, ne afecteaza gandirea, emotiile, alegerile si comportamentele. Miturile, rolurile si restrictii autoimpuse in copilarie pentru satisfacerea nevoilor de supravietuire isi au locul in aceasta drama. Dependenta are influente puternice asupra multor aspecte ale vietii noastre: - este radacina psihologica a multor afectiuni, de exemplu, depresia sau afectiunile psihosomatice; amplifica durata si efectele afectiunilor fizice si psihice, favorizeaza invaliditatea; - creste riscul toxicomaniilor - alcool sau orice forma de drog; - tinde sa se opuna libertatii sub toate formele sale; induce conformismul si adapteaza oamenii la norma; - tinde sa accentueze somajul, in masura in care persoanele dependente se bazeaza mai putin pe fortele proprii si mai mult (supra)protectia societatii, a mediului sau a familiei; - ii impiedica pe copii sa isi asume autonomia fata de parinti si sa devina adulti responsabili; - faciliteaza aparitia geloziei si creaza legaturi de prizonierat intre soti, care indeplinesc prea putin unul fata de celalalt roluri de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu. Psihoterapia ne poate ajuta sa ne descoperim propriile resurse sa sa le folosim in avantajul nostru. Exista numeroase forme de terapie: individuala, de grup, de cuplu, de familie si de orientari diferite, potrivite fiecaruia dintre noi. Orice demers terapeutic pune in miscare un proces care cuprinde trei etape esentiale: a simti, a constientiza, a actiona: Perceperea senzatiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezinta prima etapa a unui drum dificil, dar plin de satisfactii. Este important sa simtim placerea, dar si suferinta. Atunci cand nevoile importante (iubire, siguranta, libertate, afirmare) nu sunt satisfacute, se creeaza un dezechilibru interior semnalizat de catre instantele noastre psihice prin intermediul emotiilor, sentimentelor si senzatiilor. Atunci cand o nevoie nu primeste raspuns, corpul ne transmite semnale, uneori mai confuze (oboseala nejustificata, tristete, apatie), alteori mai precise (palpitatii in prezenta unei persoane autoritare). Cea mai mare parte a tehnicilor terapeutice incearca sa descopere nevoile nesatisfacute. Dupa ce ne-am dat voie sa simtim, suntem gata sa luam cunostinta de problema noastra. Urmeaza, de asemenea, un drum lung, presarat cu impasuri (rezistente) si intoarceri. Unele persoane raman in stadiul constientizarii nevoilor, considerand ca este suficient sa stie care este problema pentru ca situatia sa se schimbe. A ne pune in actiune inseamna sa actionam pentru modificarea propriilor comportamente, pentru a creste puterea asupra mediului si pentru a gasi un raspuns adecvat nevoilor noastre. Ne imaginam solutii si schimbari, cantarim avantajele si dezavantajele, luam hotariri si actionam in consecinta. Insa, nu orice fel de actiune este eficienta: pentru

echilibrarea nevoilor noastre interne este nevoie sa reflectam asupra impactului actiunilor exterioare, sa ascultam rezonanta interna a acestora... BIBLIOGRAFIE: 1. Freud A., Normal si patologic la copil, Editura Fundatiei Generatia, 2002 2. Freud A., Eul si mecanismele de aprare, Editura Fundatiei Generatia, 2002 3. Freud S., Eseuri de psihanaliz aplicat, Editura Trei, 1999 4. Freud S., Nevroza la copil, Editura Trei, 2000 5. Freud S., Psihologia inconstientului, Editura Trei, 2000 6. Freud S., Studii despre societate si religie, Editura Trei, 2000 7. Freud S., Inhibitie, simptom, angoas, Editura Trei, 2001 8. Freud S., Studii despre sexualitate, Editura Trei, 2001 9. Manzano J., Palacio Espasa F., Zilkha N., Scenariile narcisice ale parentalitatii, Editura Fundatiei Generatia, 2002 10. Thom H., Kchele H., Tratat de psihanaliz contemporan, vol I, Editura Trei Bucuresti, 1999 11. Thom H., Kchele H., Tratat de psihanaliz contemporan, vol II, Editura Trei, Bucuresti, 2000