Referat

La consiliere si psihoterapie

Tema:
Consilierea persoanelor cu comportament adictiv

Elaborat de: Galben Alina Coordonator stiintific: Moraru Ina

Consilierea persoanelor cu comportament adictiv

Comportament adictiv: Un tip al comportamentului deviant, pentru care este caracteristica tendinta de a se retrage, de a fugi de realitate prin modificarea artificiala a starii psihice, fie prin administrarea unor sudstante, fie prin fixarea atentiei asupra unor tipuri de activitati cu scopul dezvoltarii si mentinerii unor emotii intensive. Motivul principal al persoanelor predispose pentru adictie este modificarea activa a starii lor psihice percepute ca fiind nesatisfacatoare ( plictisit, posomorit, cenusiu, apatic). Un asemenea individ nu reuseste sa descopere in realitatea vietii activitati care sa-l inspire, sa-l bucure sau sa-i provoace oricare alta reactie emotionala pozitiva evidenta. Nu este interest de activitatile cotidiena obisnuite. B. Segal mentioneaza urmatoarele particularitati psihologice ale indivizilor cu comportament adictiv. 1) Toleranta scazuta la greutatile vetii cotidiene, parallel suporta bine situatiile de criza. 2) Complexul de inferioritate ascuns, care se manifesta in aparenta prin demonstrarea superioritatii. 3) Sociabilitate manifestata, la care se alatura frica fata de contactele emotionale stabile. 4) Tendinta de a nu spune adevarul. 5) Tendinta de a-i acuza pe altii, fiind constienti de nevinovatiea acestora. 6) Tendinta de a evita responsabilitatea de a lua decizii. 7) Dependenta. 8) Comportament steriotipic. 9) Anxietatea. Individul se concentreaza intr-un domeniu anumit al activitatii, deseori cel care distruge personalitatea, si le ignora pe celelalte. Individul devine pasionat de anumite activitati. Pasiunile sunt manifestarea unui inres sporit fata de ceva cu formarea unei atitudini emotionale intense. Exista 4 tipuri de refugiu de realitate: I. Refugiu in corp: Are loc inlocuirea activitatii traditionale orientate sptre familie, crestere profesionala sau hobby cu activitati de perfectionare fizica sau psihica personala. La fel are loc modificarea irarhiei valorilorvetii cotidieene.Paranoia sanatatii mecanismul formarii ei este deplasarea motivului spre scop, cind din mijloace de sanatate procedurile devin scop in sine, sursa exclusive de satisfactie II. Refugiu in activitate: Daca la omul obisnuit lucrul este mijlocul de crestere a prestigiului, autoritatii, si a starii material, la individual adictiv lucrul devine un scop in sine si nu nu mijloc de realizare a altor necesitati. El este satisfacut de procesul de activitate si nu de rezultatul acestuia, desi si rezultatul conteaza. Adictivul este concentrate pe activitatea sa permanenta, el nu e capabil sa se deconecteze de la gindurile despre activitate nici cind se odihneste, nici in cadrul altei activitati. III. Refugiu in contacte sau singuratate: in cadrul acestora comunicarea devine singurul mod dorit de asatisfacere a necesitatilor, inlocuind toate celelalte, sau cantitatea contactelor se reduce la minim. Singuratatea nu este doar autoizolarea, limitarea contactelor, dar si orientarea interna a intereselor. IV. Refugiu in fantezii: tendinta de a medita, a face proiecte parallel cu absenta dorintei de a realiza ceva in veata, de a intreprinde o actiune, de a manifesta real activism.

Tipuri de adictie 1) Fanatizmul 2) Psiunile patologice 3) Intoxicatiea filozofica 4) Pasiunea de a se plinge, de a depune plingeri 5) Pulsiunile patologice 6) Ritualurile obsessive 7) Pasiunea fata de jocurile de noroc - gembling 8) Dependenta de calculator 9) Alcoolismul 10) Narcomaniea Consilierea persoanelor cu adictie jocurilor de noroc Pentru depistarea dependentei, in timpul sesiunii de consiliere se clarifica anumite aspect ce tin de joc: Cit de des joaca? Cit timp joaca, pierde simtul timpului si a spatiului, pierde mai mult decit planifica? Cit e de mare dorinta de a se revansa dup ace pierde? Se gindeste le joc in timp ce sata acasa, la serviciu? Daca continua sa joace necatind la datorii? Si alte intrebari. In timpul consilierii trebuie de atras atentiea la urmatoarele aspect: In primul rind e important de a aprecia riscul suicidar si de a discuta despre aceasta cu clientul. In rindul doi trebuie sa avem o atitudine serioasa si ferma la faptul ca ghemblingul este o forma de comportament distructiv si de a-l ajuta pe client sa inteleaga acest lucru. In al treilea rind stimulind activitatea lui asupra trairilor emotionale din present, e important de a-l asigura cu deprinderi, de a descrie starea sa determinate de ghembling. In al patrulea rind trebuie sa tinem cont de forta mecanismelor de aparare, care se vor manifesta in timpul lucrarii. In al cincilea rind trebuie de accentuat faptul, ca rezultatele positive initiale sunt doar inceputul dobindirii controlului asupra comportamentului de joc ce ca necesita de la client insistenta si efort. Pentru izolarea jucatorului se recomanda internarea lui in spital pe termen de 2-3 luni in timp ce va primi tratament medicamentos si psihoterapeutic. Se utilizeaza desensibilizarea imaginative. Intentii paradoxale de ajuca conform unui regim strict elaborat. Se recurge la terapiea de grup, orientate asupra lucrului cu emotiile si dezvoltarea ablitatilor de comunicare. Tratamentul poate incepe cu cura de terapie individuala timp de 2-3 saptamini, orientate spre inlaturarea dezamagirii. Apoi cu pacientl si familiea se intocmeste un contract, conform caruia el se angajeaza sa faca totul pentru a evita decaderea. Se trece la terapiea de grup, orientate spre comportamentul manipulative si elaborarii motivatiei de participare la asociatiea jucatorilor anonimi, cu ajutorul carora pacientul isi tezolva problemele financiare si familiale. Consilierea persoanelor cu net adictie Se recomanda de a fi utilizate diferite abordari, care se practica pentru vindecarea comportamentelor compulsive. In mod traditional psihologii care se ocupa de tratamentul adictiei combina metodele terapiei individuale, de grup si ale familiei, atragind o deosebita atentie problemelor abstinentei. In acest caz nu este vorba de refuzul total, ci de dezvoltarea cu masura a utilizarii netului. E nevoie de a-l invata pe pacient sa-si puna anumite limite, de a gasi un echilibru si rational de a opera cu timpul, inclusive de a refuza calculatorul.

Masuri cu caracter psihoprofilactic a alcoolismului si a narcomaniei Este important de subliniat ca vom putea astepta un rezultat mai bun din activitatea de preventive cind vom reusi mobilizarea mai multor personae si structure intr-o activitate de echipa. Activitate, care necesita pe linga implicarea familiei si a pedagogilor, a psihologilor scolari, a sistentilor sociali, a lucratorilor organelor de drept, a medicilor de familie, a reprezentantilor organizatiilor non guvernamentale. Este important ca in aceasta activitate sa fie antrenati si elevi, liderii claselor, colectivelor de adolescent, persoanelor care au reusit sa evadeze din dependent narcotic, fosti narcomani. Fiecare protagonist isi are un rol al sau care poate adduce la rezultatul comun reusit. Tratamentul comportamentului adictiv. La ora actuala sunt trei abordari a tratamentului comportamentului aductiv: 1) Tratamentul medicamentos: Sustinerea pe perioada de dezintoxicare Tratamentul bolilor adiacente si a complicatiilor Inlocuirea drogurilor cu metadona ( tratamentul cu ajutorul inlocuitorilor substantelor psihoactive interzise ) Folosirea antagonistilor opiumului Tratamentul cu medicamentele care creaza sensibilitate la alcool 2) Psihoterapie: Terapiea comportamentala; Terapii analitice; Terapii electice 3) Socioterapia: camine terapeutice cu fosti narcomani si alcoolici in calitate de personal Societati terapeutice cu terapeuti profesionisti ( clinici specializate ) Grupurile ambulatorii de ajutor ( de exemplu: societatea alcoolicilor anonimi, crucea albasdtra Blaukreuz ) Modelul si programe terapeutice aplicate in cazul alcoolismului Masuri standartizate: Analiza functionala a comportamentului. Training de relaxare Tehnica autocontrolului sau a refuzului Trainingul increderii in sine Restructurarea cognitive Recomandari pentru organizarea rationala a timpului liber. Autoorganizarea Masuri individuale. In dependent de indicatii aceasta ar putea fi, de exemplu, terapiea relatiilor familiar sau sexuale. Tratamentul dependentei de droguri Cele mai raspindite actiuni se refera la inlocuirea in conditii de ambulator a drogului cu metadona si la grupurile stationare terapeutice de autoajutor. Un model de program de tratament care include masuri cu character psihoterapeutic si socioterapeutice elaborate de germanii Buhringer si De jong 1980. Comportament legat de utilizarea drogurilor: Formarea noilor mijloace de comportament alternative in situatii critice care anterior puteau provoca consumul grogurilor. Activitati pentru intarirea autocontrolului. Comportamentul in timpul liber: Formarea noilor sau stimularea incurajarea intereselor existente.

Comportament legat de munca: Formarea modelelor de comportament, care contribuie la normalizarea activitatii profesionale si a invatarii. Pregatirea pentru integrarea in veata profesionala sau de studii. Comportamentul social: Stabilirea contactelor noi, dezvoltarea increderii sociale si schimbului eficient de intariri in relatiile sociale. Inbunatatirea deprinderilor de comunicare. Autoorganizarea: Dezvoltarea felurilor de comportament, care ar facilita sau ar face posibila veata de sine statator. Comportament legat de solutionarea problemelor si luarea deciziilor: Depasirea active a problemelor, alegerea gindita a solutiei. Am mai mentionat mai inainte ca atractiva pentru individ nu este insasi substanta psihoactiva in sine ci efectul acesteia. Consumind alcoolul, drogul individual devine vessel, bine dispus, degajat, spontan, creative, glumet, dezinhibat, lipsit de anxietate, ingrijorare. Satcina terapeutului este sa-l invete pe individual ce sufera de adictie sa fie astfel ducind un mod de veata obisnuit, ca trasaturile mentionate mai sus sa-I devina firesti si ca sa nu mai aiba nevoie de alcool pentru aceasta. Este un obiectib mai greu de realizat, dar totusi posibil.

Bibliografie
1) Baciu Tatiana Psihologia comportamentului deviant Chisinau 2009 2) Mitrofan N. Butoi V. Psihologiea judiciara Editura Fundaiei Romnia de Mine, 1992 3) Dragomirescu V. Psihologiea comportamentului deviant Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976 4) Adler. A Psihologiea copilului greu educabil 1995