Comportamentul uman si adictiile/viciile

DOC 1 – pentru teorii si introducere, din ce am citit eu poti face cele doua de aici 
O noua viziune societala?
Traim intr-o lume in continua schimbare si reconfigurare a structurilor socioeconomice si
politice, precum si a relatiilor dintre oameni si state. Putem vorbi de un apogeu al societatii
cunoasterii, bazate pe actuala revolutie a tehnologiilor informatiei si comunicatiilor. Mai
precis, suntem cuprinsi in valtoarea fenomenului istoric al globalizarii, vazut sub forma celui
de-al treilea val (conform conceptiei lui Alvin Toffler), inceput dupa anul 1980 si sustinut pe
plan teoretic si de conceptul novator la acea vreme de societate informationala, originar din
limba japoneza sub forma „johoka sakai“, lansat in lumea stiintifica si nu numai de
Yasushiro Ito, in anul 1981.
Noua constructie societala prezinta numeroase aspecte de particularitate si superioritate fata
de celelalte forme privite in evolutia lor istorica. Sub impactul noilor tehnologii ale
informatiei, avand in Internet un adevarat „varf de lance“, asistam la o puternica
interrelationare (de natura comerciala in primul rand) si comunicare intre toate compo
737x237h nentele economiei mondiale, ce dau caracterul de aparent „shrinking world“
(lumea care se contracta), in care indivizii, comunitatile, structurile organizationale din
diferite colturi ale lumii sunt afectate, sufera influenta unor evenimente, actiuni si decizii
luate in cu totul alte zone ale globului. Globalizarea actuala trebuie perceputa astfel nu
numai in termeni economici, ci este determinata si de componentele politice si social-
culturale ale societatii postmoderne in care traim.
In aceasta directie, marele sociolog si filosof contemporan Jürgen Habermas sustinea ca
dezvoltarea si implinirea societatii civile actuale, adica a asa-numitei sfere publice, se poate
realiza prin intermediul sistemului concurential, al teoriilor si practicilor comerciale si de
afaceri specifice societatii occidentale. Nu ne putem opri aici si trebuie adaugat ca
arhitectura evolutiva a societatii edificabile in aceasta perioada se bazeaza pe conceptul
multidimensional al dezvoltarii durabile. Ce semnifica el? Contopirea intr-un tot unitar,
primordial, a aspectelor de ordin economic, social si ecologic, ce concura la buna derulare si
sustinere a intregului mecanism economico-social si politic al epocii actuale. Conceptul
relevat doreste sa evidentieze si sa implementeze in gandirea oamenilor, printre altele, ideea
ca profitul nu este totusi totul, asertiune sprijinita si de conceptia unuia dintre primii mari
sociologi contemporani, Lester F. Ward, anume aceea a legii fundamentale a naturii umane,
in care scopul final al actiunilor si activitatilor umane se traduce in obtinerea avantajului
maxim (deci fara nici o referire expresa la notiunea de profit). Insa stabilirea si urmarirea
unor obiective punctuale, precum profitul, raman principalele surse ale emulatiei permanente
si ale progresului general al societatii, deoarece motivatiile se constituie in postulatul
fundamental al economiei, in directionarea eficienta a consumurilor de energie umana.
Deci spiritul antreprenorial, intreprinzator, nu poate fi conceput in afara realizarii eficientei
(gandita cel putin de o tripla maniera: economica, sociala, ecologica) si fara a lua in
considerare ca profitul (utilitatea) este ratiunea oricarei activitati economico-sociale, ca si
criteriul de apreciere a eficientei pentru orice firma (intreprindere). Datorita activitatii
sustinute, in special a companiilor transnationale, principalele sustinatoare ale actualului
fenomen al globalizarii, reprezentante ale celor mai dezvoltate tari al lumii (SUA avand rolul
de lider incontestabil in sustinerea acestui fenomen actual), putem vorbi de tendinta
generalizata a capitalismului corporatist global spre absolutizarea eficientei economice si
maximizarea profitului, de natura unei „lacomii contagioase“, aproape fara limite, cum
plastic se exprima A. Greenspan. Aceasta situatie nu are si nu poate avea decat consecinte
nefaste asupra mediului socioeconomic (prin adancirea decalajelor dintre bogati si saraci),
dar mai ales asupra mediului ambiant, periclitand chiar existenta vietii in continuare pe
Terra. Remarcabil sintetizate sunt aceasta situatie si stare de lucruri globala in cuvintele
marelui economist si profesor american J.K. Galbraith: „Motivatia producatorului (subl. ns.)
este perspectiva profitului, pe care cauta... sa-l maximizeze“ (J.K. Galbraith - „Stiinta
economica si interesul public“, Ed. Politica, Bucuresti 1982).
Prezentarea actualelor caracteristici si tendinte ale/din societatea globala a informatiei, de la
cumpana mileniilor II si III, nu am facut-o pentru simpla analiza in sine a realitatilor epocii
pe care o parcurgem, ci pentru a exemplifica celebra maxima a lui Terentiu referitoare la
faptul ca „ineditul si originalitatea sunt intotdeauna relative“. Raportarea se face la o lucrare
aparuta in anul 1714, apartinand medicului si filosofului englez de origine olandeza Bernard
de Mandeville (1670-1733), cu titlul „Fabula albinelor“ („The Fable of the Bees“), dar cu un
subtitlu foarte elocvent pentru prezenta analiza: „private vices, public benefits“ (viciile
private, individuale, asigura beneficiile generale ale societatii). Atat autorul, la baza
specialist in boli ale sistemului nervos (denumite in epoca „pasiuni“), considerat din punct
de vedere al gandirii economice ca un liant intre mercantilismul si clasicismul britanic, cat si
opera sa de referinta mentionata mai sus se impune a fi redescoperite si revalorizate pentru
marile idei si viziuni asupra societatii, ca si pentru evidentierea unor trasaturi de caracter ale
oamenilor universal valabile.
Concret, in „Fabula albinelor“ (gen literar foarte apreciat in epoca, a se vedea si exemplele
unui La Fontaine sau Dimitrie Cantemir), Mandeville a dorit sa-si expuna parerea critica
despre prosperitatea Marii Britanii din secolul al XVIII-lea, intr-o perioada cand aceasta se
cristalizeaza ca principala putere economica a lumii si, de ce nu?, ca principal propulsor al
mondializarii din vremea aceea. Societatea este vazuta prin prisma unui stup de albine care,
ca si evolutia reala a comunitatilor umane, se caracterizeaza prin ciclicitate, de la faza de
prosperitate pana la faza de declin. In aceasta comunitate imaginara se traia prosper si vicios.
Dar dorinta de a reveni la onestitate, la regasirea virtutilor si a milosteniei crestine se
realizeaza, viciile sunt eradicate, insa o data cu ele si prosperitatea si activitatile utile,
ajungandu-se la haos si decadere generala. Ceea ce utilizeaza astfel filosoful moral englez in
constructia ideatica este dihotomia originara intre conceptul de vicii si, respectiv, virtuti,
ambele fundamentale pentru caracterizarea comportamentului uman.
Am facut precizarea ca este vorba de o abordare mai deosebita, deoarece, in viziunea lui
Mandeville, viciile nu se identifica cu trasaturile de caracter negative ale fiintei umane,
precum betia, fumatul, piromania, jocurile de carti si de noroc s.a., ci cu vanitatea, invidia,
cupiditatea, dorinta de a avea cat mai mult, urmarirea interesului (profitului) personal. Nu
tendinta de economisire este cea care incita dezvoltarea economica (deci nu iesirile din
sistemul general al circuitului economic), ci exact dorinta de putere si bogatie devine, in
opinia autorului englez, logica economica a devenirii societatii. Toate acestea nu conduc la
altceva decat la legatura cauzala dintre atingerea si satisfacerea trebuintelor in crestere si
diversificare ale intreprinzatorului (ale celui bogat) si angajarea de lucratori, asigurarea de
locuri de munca pentru productie sau prestari servicii in scopurile dorite de antreprenor,
deoarece numai prin munca se poate ajunge la rezultatul final (ultim) urmarit, si anume
asigurarea bogatiei intregii natiunii, punerea in functiune a tuturor resorturilor dezvoltarii
societatii omenesti si o mai buna alocare a bogatiei create.
Deci aceasta idee-forta a folosirii motivatiilor (viciilor, pasiunilor naturale) in materializarea
utilitatii economice a fost preluata de clasicii economiei (celebrul concept al „mainii
invizibile“, enuntat de Adam Smith, este exemplul cel mai elocvent), dezvoltata si transmisa
pana in zilele noastre, prin sustinerea ideii ca sistemul capitalist si implicit economia de piata
se sprijina pe interesul particular si egoismul util al celorlalti. „Viciile“ din viziunea lui
Bernard de Mandeville pot fi asemuite cu „virtutile“ sustinute de reprezentantii
capitalismului corporatist global, dincolo de puterea propriilor guverne si transfrontalier, de
speculatorii de pe pietele de capital, sustinatori ai fenomenului „bulelor speculative“, de cei
care cred ca prin forta si santaj pot asigura extinderea democratiei si a libertatii de miscare si
expresie, de cei ce sunt simpli imitatori ai valorilor culturale si comportamentale ale
Occidentului s.a.
Concluzia lui Bernard de Mandeville era simpla si dura in acelasi timp: indiferent ca era
vorba de indivizii intreprinzatori sau de institutiile statului, toti erau nevoiti sa-si asigure cele
indispensabile subzistentei, de unde si observatia ca o epoca de aur in existenta unei natiuni
(cum a fost si cea deschisa de guvernul lui Sir Robert Walpole, prin eforturi sustinute de
dezvoltare a industriei si comertului) nu se poate baza numai pe adevaratele virtuti, intai
trebuind hranit organismul si apoi urmand a se infaptui celelalte scopuri.
Transland la noile realitati ale inceputului mileniului III, sa precizam ca relatiile stabilite
intre tarile bogate si cele sarace sau in dezvoltare, in conditiile globalizarii, nu trebuie sa
conduca la adancirea si mai pregnanta a decalajelor existente intre Nord si Sud, ci se impun
gasite masuri de catre cele mai dezvoltate tari (care infaptuiesc de fapt guvernarea globala a
lumii) de sprijinire a tarilor defavorizate, pentru ca toti sa aiba de castigat din procesul
mondializarii (in proportii departe de a fi echitabile), intr-o strategie de tip win-win care sa
asigure sustenabilitatea tuturor si dezvoltarea continua ascensionala (bineinteles cu bucle de
diametre mai mari sau mai mici) a societatii omenesti care, asa cum am vazut in randurile de
mai sus, contine in tiparele sale contributii ale generatiilor anterioare la implinirea
patrimoniului general al umanitatii.

DOC 2 aplicatii
PROIECT -DROGURILE
Adictiile arata o patologie a comportamentului si
actiunii celor dependenti,ce trebuie luata in seama si tratata corect.Adictia este o
dependenta fata de o anumita substanta,comportament si este vazuta ca o boala tratabila.Ea
este vazuta ca o scuza pentru neasumarea responsabilitatii.De altfel,oamenii cu adictii sunt
extrem de creativi si asta deoarece gasesc solutii inedite pentru a ocoli sarcinile vietii.
Domeniul adictiilor este circumscris fenomenului dependenta pe care il creaza consumul de
substante care au un caracter psihoactiv asupra omului.Asadar consu 747h75h mul de
substante cu caracter psihoactiv constituie o amenintare puternica asupra fiintei
umane,printre care si drogurile.
1
[1]Termenul de drog se refera in general la droguri ilegale,desi trebuie subliniata si
semnificatia sociala a alcoolului,tutunului si a tranchilizantelor.
2
[2]Drogul este o substanta care poate produce o stare de dispozitie fizica si/sau
psihica si care poate genera o toxicomanie,indiferent de tipul substantei in cauza.
3
[3]Consumul de substante stupefiante reprezinta introducerea benevola a acestora in
organism prin injectie,inspirare,administrate sub forma de lichid,cu mancare etc.
4
[4]Multitudinea de situatii,contextele diferite in care aceasta problematica este
analizata fac ca,de multe ori,sensul care este atribuit cuvantului drog sa difere.Semnificatia
primara a fost aceea de substanta medicamentoasa,de unde si numele de 'drugstore' folosit in
engleza americana pentru 'farmacie'.Sensul a evoluat in limbajul comun de astazi cuvantul
drog semnificand o substanta de natura a produce modificarea functiilor cognitive sau
motrice ale organismului si care,de asemenea,poate crea dependenta.
Clasificarea drogurilor

4
 Principalele clasificari ale drogurilor se realizeaza in functie de originea produsului,de
regimul sau juridic si de efectul pe care il produce asupra sistemului nervos central.
a)Dupa originea produsului,drogurile se impart in:
-sintetice(produsele de plecare se obtin prin sinteza)
-semisintetice(produsele de plecare contin si produsi naturali);
-naturale(compusi naturali).
b)Dupa regimul juridic al substantelor din care sunt alcatuite,drogurile pot fi:
-licite(substante a caror fabricare este supusa controlului,dar consumul este liber);
-ilicite(substante a caror producere,traficare,consum etc.sunt interzise,cu exceptia cazurilor
strict specificate de actele normative).
c)Dupa efectul produs asupra sistemului nervos central,drogurile se impart in:
-psiholeptice,respectiv:hipnoticele,tranchilizantele si sedativele,neurolepticele;
-psihoanaleptice,respectiv:stimulentii starii de vigilitate,antidepresive;
-psihodisleptice,respectiv:halucinogenele,stupefiantele,euforizantele.
O analiza pertinenta a fenomenului drogurilor in lume in ultimii ani permite sa se
constate caracterul complex,dinamic al acestuia,extinderea sa pe intraga planeta.Din analiza
contextului international general si cunoscand cauzele interne de evolutie si de extindere a
acestui fenomen,rezulta ca abordarea globala reprezinta unica modalitate de tratare eficienta
a sa.Aceasta presupune instaurarea unui sistem instaurat de monitorizare,control si
reprimare,realizat printr-o cooperare stransa,intre toate statele lumii.Abordarea unor noi
tipuri de solidaritate si cooperare internationala,dezvoltarea unor capacitati de reactie rapida
a tuturor institutiilor implicate in contracararea fenomenului sunt impuse de amploarea
traficului si a consumului de droguri,de globalizarea fenomenului la scara planetara.
Traficul de droguri reprezinta pentru intreaga planeta una din marile probleme ale
acestui inceput de mileniu.Astazi,in lume,peste o suta de milioane de oameni sunt victime
ale abuzului de consum de droguri.Toxicomania a fost practicata din cele mai vechi
timpuri,aproape ca urmele sale se pierd in negura vremurilor.Ea a cunoscut o mare
raspandire in societatile primitive,precum si in Evul Mediu.
In prezent in intrega lume se desfasoara multiple actiuni pentru reprimarea si limitarea
flagelului drogurilor.In acelasi timp in deceniile care au trecut cei care lupta pentru
legalizarea drogurilor au facut si ei progrese,deoarece nu putine sunt tarile in care aceasta
idee se pare ca se va materializa printr-o legislatie permisiva din anumite puncte de vedere.
Consideratii generale privind traficul de droguri in Romania
Asezata geografic la raspantia marilor drumuri care leaga tarile consumatoare de
droguri de cele producatoare,Romania,a reprezentat o adevarata placa turnanta pentru
traficantii de droguri.Evolutia traficului si consumului de droguri din ultimii ani si nu in
ultimul rand nivelul capturilor realizate in anul 2001-aproximativ 40 % din cantitatea totala
de droguri capturate in ultimii 10 ani- ne indreptatesc sa afirmam ca in prezent Romania a
devenit si o noua 'piata de desfacere' in peisajul tarilor europene cu traditie in acest domeniu:
Germania,Olanda,Spania,Italia,Franta,Anglia etc.
Nivelul actual al traficului si consumului ilicit de droguri in Romania a cunoscut
dimensiuni noi,constatandu-se o crestere semnificativa a numarului consumatorilor cetateni
romani,indeosebi tineri,dar mai ales a persoanelor implicate in furnizare.Din ultimele date
furnizate de Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate din cadrul Ministerului
Sanatatii si Familiei rezulta ca la nivel national,in anul 1999 au fost luate in evidenta 650 de
persoane care au solicitat servicii medicale specifice ca urmare a consumului de
droguri,comparativ cu anul 2000,cand s-au inregistrat 1552 persoane,rezultand ca numarul
dependentilor aproape s-au triplat.Grav este faptul ca s-au inregistrat 24 decese,suspectate a
fi intoxicatii acute cu droguri,din care 12 s-au confirmat prin efectuarea unor analize de
laborator.
 Fara a gresi,putem astfel afirma ca a crescut complexitatea fenomenului sub toate
aspectele,retelele de traficanti si-au extins activitatea pe intreg teritoriul tarii,avand
conexiuni la nivel regional,national si international.
Cauze psihosociale care determina consumul de droguri
5
[5] Analizand o multitudine de situatii individuale,specialistii care studiaza
problematica drogurilor au reusit sa desprinda o serie de factori esentiali referitori la
structura psihica si comportamentala a persoanelor potential consumatoare de droguri,pe de
o parte,precum si la ansamblul conditiilor care caracterizeaza mediul social de influenta in
care traiesc acestea,pe de alta.In ceea ce priveste structura psihica si comportamentala a
potentialului consumator de droguri,trebuie subliniat cu toata claritatea ca nu exista un
anumit tip de personalitate care sa manifeste predispozitie fata de droguri.Nu se poate asadar
afirma ca ar exista o anumita categorie'condamnata' sa recurga la acestea. 6[6]Exista insa o
serie de trasaturi psihologice care predispun la asa ceva si o serie de trasaturi care se
intalnesc in mod frecvent la toxicomani.Acestia au de regula un control slab asupra eului
propriu.In dorinta de a obtine o eventuala satisfactie imediata,ei sunt uneori incapabili sa
gandeasca pe termen mai lung,sa inteleaga efectele de perspectiva ale actiunilor
lor.Toxicomanul nu are o imagine pozitiva asupra persoanei proprii,nu costientizeaza pozitia
sa in cadrul ansamblului social.El se considera un 'neinteles',are tendinte depres Un alt factor
care determina recurgerea la drog il reprezinta polarizarea avutiei sociale.Imbunatatirea
situatiei financiare a unor persoane,pe de o parte si,pe de alta parte,alunecarea in lipsa cea
mai crunta de mijloace a altor oameni pot conduce la rezultate identice.Reducerea rolului
factorilor de presiune pozitiva,indeosebi destramarea familiilor si absenteismul scolar
genereaza migrarea unor copii catre orasele mari,acolo unde ei devin copiii strazii,locuitori
ai retelelor de canalizare 'aurolaci' sau consumatori de alte droguri.
ive.Nemultumit de lumea in care traieste,consumatorul de droguri o respinge uneori de
teama de a nu fi el insusi respins.El are tendinta de a se refugia,de a se ascunde,evita
situatiile stresante.Lui ii este frica in egala masura de actele agresive ale semenilor lui,dar si
de un posibil succes personal,care l-ar putea scoate din izolare.
Una dintre cele mai importante cauze,invocata frecvent de consumatori,este presiunea
grupului,anturajul nefericit in care ei au esuat.Si,indiscutabil,au dreptate.Grupurile impun
simboluri,reguli tipare,sabloane comportamentale,practici de initiere sau de acceptare.
In droguri unii spera sa afle placerile pe care nu le gasesc in lumea din jur.Atunci
cand muzica zgomotoasa,asurzitoare,luminile intermitente,naucitoare si alcoolul nu li se mai
par suficiente,ei cheama drogurile sa le stimuleze ori sa le inhibe simturile,sa le ofere
senzatii noi,puternice.Fraza inselatoare 'Dependenta este o prostie,eu ma droghez doar atata
timp cat vreau' a fost prea des repetata de toxicomanii care s-au lasat amagiti de ea simtind
ca le sunt adulate asa-zisele lor mari forte volitive.Si ea s-a dovedit falsa.
Un alt factor care determina recurgerea la drog il reprezinta polarizarea avutiei
sociale.Imbunatatirea situatiei financiare a unor persoane,pe de o parte si,pe de alta
parte,alunecarea in lipsa cea mai crunta de mijloace a altor oameni pot conduce la rezultate
identice.Reducerea rolului factorilor de presiune pozitiva,indeosebi destramarea familiilor si
absenteismul scolar genereaza migrarea unor copii catre orasele mari,acolo unde ei devin
copiii strazii,locuitori ai retelelor de canalizare 'aurolaci' sau consumatori de alte droguri.
Masuri luate in vederea aplicarii Legii nr.143/2000 privind traficul si consumul ilicit
de droguri
7
[7] In vederea aducerii la indeplinire a prevederilor Legii nr.143/26.07.2000 si
Hotararii de Guvern nr.1359/20.12.2000,la nivelurile I.G.P si in cadrul D.G.C.C.O.A. a luat

6
fiinta Brigada Atidrog,formatiune centrala de reprimare a traficului ilicit de droguri,iar la
nivelul Centrelor Zonale activitatea este desfasurata de lucratori specializati in acest sens.
Ca masuri de combatere a consumului si traficului ilicit de droguri,aceasta structura
urmareste:
-organizarea si coordonarea activitatii cu caracter preventiv;
-instruirea cadrelor in scopul actionarii pentru reducerea cererii de droguri;
-elaborarea de materiale pentru pregatirea antiinfractionala a populatiei;
-efectuarea de verificari,supravegheri pentru depistarea situatiilor de incalcare a legislatiei
vamale;
-varificarea si supravegherea diferitelor obiective,unde se gasesc sau ar putea sa se gaseasca
droguri;
-prelevarea de probe in vederea identificarii si expertizarii bunurilor care au facut obiectul
operatiunilor vamale;
-controlul magazinelor si al punctelor de desfacere aflate in zonele vamale in vederea
identificarii drogurilor;
-executarea de masuri de retinere si confiscare a drogurilor;identificarea persoanelor
suspecte de incalcare a reglementarilor vamale pe linie de droguri;
-organizarea livrarilor supravegheate pe teritoriul Romaniei;
-toata gama masurilor de combatere a traficului si consumului ilicit de droguri.
In acest sens s-a elaborat strategia si programul privind prevenirea si combatrea
traficului si consului ilicit de droguri,iar in cursul lunii iunie 2001,au fost incheiate
protocoale cu Inspectoratul General al Politiei de Frontiera si Directia Generala a Vamilor.
Caracteristicile consumului de droguri in Romania,ca motivatie a strategiei si
programului national constau in:
-formarea unor grupuri de consum si distributie pe criterii etnice sau microgeografice;
-aparitia si dezvoltarea unei criminalitati conexe consumului si traficului de droguri;
-concentrarea activitatii ilegale in aglomerarile urbane,unitatii de alimentatie publica si in
familiile destramate;
-realizarea consumului de droguri cu participarea unui numar mare de tineri in locurile
nesupravegheate;
-promovarea apologiei drogurilor prin grupurile de cartier.
Strategie privind prevenirea si combaterea traficului si consumului de droguri
In perioada 1991-2000 politia si organele vamale au descoperit si confiscate peste 21,5
tone droguri diverse care au facut obiectul a 731 cauze penale in care au fost implicate 1020
de persoane,dintre care 540 cetateni straini.Traficul de droguri a generat o crestere a
consumului de droguri,cea mai mare pondere avand-o categoria de varsta 13-40 ani.
In Romania a inceput sa se formeze o piata a drogurilor,dozele comercializandu-se in
locuintele dealerilor,discoteci,baruri,institutii de invatamant si stradal.In centrele universitare
se consuma mai ales opiacee,cocaina si droguri sintetice,in mediul liceal se consuma cu
precadere cannabis,una dintre explicatii fiind pretul de vanzare mai accesibil acestor
categorii de persoane.In acelasi timp se consuma droguri sintetice sub forma comprimatelor
de amfetamina,L.S.D,ECSTASY ca si medicamente psihotrope.
Participantii si rolul acestora la lupta contra flagelului drogurilor
Abordarea situatiei drogurilor a constituit si continua sa constituie o prioritate absoluta
pentru organismele internationale infiintate la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite,cu
puternice inflexiuni asupra guvernelor tarilor care au aderat neconditionat la acele obiective
ce au ca numitor comun intarirea luptei impotriva flagelului drogurilor.

7
 Putem clasifica aceste organe si organizatii internationale in a caror sfera de activitate
intra problema criminalitatii internationale,in mod special cea a stupefiantelor,in trei mari
grupe:
a)     organe principale si subsidiare ce intra de drept in structura O.N.U.:
-Adunarea Generala;
-Secretariatul General;
-Consiliul Economic si Social;
-Comisia Stupefiantelor;
-Organismul International de Control al Stupefiantelor;
-Divizia Stupefiantelor;
-Fondul Natiunilor Unite pentru lupta impotriva abuzului de droguri.
b) institutii specializate care au in sfera de preocupare probleme legate de prevenirea si
combaterea consecintelor nefaste ale traficului cu droguri:
-Organizatia Mondiala a Sanatatii;
-Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie Stiinta si Cultura;
-Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.);
-Organizatia Aviatiei Civile Internationale;
-Fondul Monetar International si Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare
(F.M.I. si B.I.R.D.);
-Uniunea Europeana.
c) alte organisme guvernamentale si neguvernamentale a caror sfera de preocupare intra
problema crimei drogurilor:
- Ministere: Ministerul Sanatatii si Familiei;
Ministerul Educatiei si Cercetarii;
Ministerul Tineretului si Sportului;
Ministerul de Interne;
-Organizatia Internationala de Politie Criminala (INTERPOL);
-Consiliul de cooperare vamala;
-Asociatia Internationala a sefilor de politie;
-Asociatia Internationala a Transporturilor Aeriene;
-Societatea Internationala de Criminologie;
-Societatea Internationala de Drept Penal;
-Comisia Internationala de Justitie;
-Fundatia Internationala pentru Penitenciare.
STUDIU DE CAZ
O tanara de 21 ani Crina,studenta la Facultatea de Jurnalism,anul I provine dintr-o
familie instarita,alcatuita din mama in varsta de 41 ani,proferor,tata in varsta de 43
ani,inginer si o sora Miruna in varsta de 16 ani,eleva.Aceasta familie locuieste intr-o zona
centrala,intr-un apartament cu doua camere,beneficiind de conditii de locuire foarte
bune.Mama si tatal lucreaza de la 8:00 la 16:30,fetele avand parte de un control parental
scazut,acest lucru favorizand iesirile Crinei.Aceasta frecventeaza localuri si grupuri de
prieteni rau famate,iar rezultatele obtinute fiind foarte scazute.Parintii lucrand nu au timp sa-
si supravegheze fetele cum ar trebui.Asadar,atat Crina cat si Miruna au libertatea deplina de
a se angaja in tot felul de activitati.Miruna este o eleva constiincioasa cu rezultate
deosebite,este genul de persoana care-si urmareste cu atentie scopurile,canalizandu-si
intreaga atentie asupra scolii.Crina,in schimb isi petrece serile intr-un mediu prielnic
dezastrului,acest lucru indemnand-o sa consume substante toxice.
Spre deosebire de Miruna,Crina are un control slab asupra eului propriu si are o
imagine negativa asupra propriei persoane.Ea nu-si constientizeaza pozitia in cadrul
social,fiind nemultumita de lumea in care traieste.Faptul ca petrece foarte mult timp in
compania acelor persoane,aflate in permanenta sub influenta drogurilor o aduce si mai
aproape de acea lume nefasta.Presiunea grupului si anturajul nefericit o schimbase pe
Corina, nu mai era acea fata de odinioara.Preluase de la ei gesturi,comportamente,isi
schimbase vestimentatia,tunsoarea si mai tot timpul o vedeai trista.Cu familia nu prea mai
comunica,iar dorinta de afirmare a propriei identitati,dorinta de a fi altfel,teribilismul a
indemnat-o sa consume droguri.Aceasta ca sa-si ascunda temerile fata de problemele cu care
se confrunta a incercat tot felul de substante,conducand-o pe un drum nu tocmai potrivit
pentru varsta ei. Crina deja se confrunta cu grave probleme si avea nevoie de un specialist
ca sa le depaseasca.
Un prim pas pe care cred ca ar trebui sa-l faca este sa vorbeasca cu parintii,sa le
povesteasca temerile si ce anume a determinat-o sa consume droguri,sa constientizeze faptul
ca are nevoie de un specialist,iar impreuna cu familia sa apeleze la el.De asemenea ea trebuie
sa fie constienta ca substantele pe care le consuma puteau sa-i provoace moartea si sa
recunoasca faptul ca are nevoie de ajutor .Acesta ar putea fi considerat un prim pas spre
vindecarea ei.
BIBLIOGRAFIE

- Abraham,Pavel,Capcana drogurilor,Bucuresti,Editura Detectiv,2005.

- Hasanov,Eldar,Lupta impotriva infractionalitatii legate de droguri,Bucuresti,Editura
Paideia,2002.
- Marshall,Gordon,Dictionar de sociologie,Oxford,Bucuresti,Editura Univers Enciclopedic,2003.
- Sandu,Florin,Stop drogurilor,Bucuresti,Editura Sylvi,2002.
CONSILIERE IN DOMENIUL ADICTIILOR
Dragan Zamfirica
Asistenta Sociala
An II
Modulul: P.S.A.P.
Grupa 1
Bucuresti,200

Noţiuni introductive despre adicţii

          Termenul „adicţie” provine din latinescul „adictus” care desemna o persoană adusă în
stare de sclavie din cauza imposibilităţii de a-şi plăti datoria faţă de o altă persoană sau faţă de
stat. Adicţia era procedura juridică prin care persoana ajungea practic lipsită de libertate,
privată de dreptul la voinţă proprie şi pusă în slujba unei alte persoane.
          Poate părea surprinzător, dar aproape toate activităţile umane - ca de exemplu
alimentaţia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri,
consumul unor medicamente, consumul de alcool şi droguri pot lua trăsăturile unei
dependenţe. În limbajul curent, folosim termeni ca „dependenţă” sau „adicţie” doar pentru
acele manifestări care pot duce la o pierdere a libertăţii pentru persoana în cauză prin
afectarea capacităţii de decizie în anumite privinţe.
          Unul dintre tipurile de dependenţă cu cea mai mare incidenţă la nivel global, afectând
deopotrivă femei, bărbaţi, tineri sau vârstnici, indiferent de nivelul de educaţie sau de statutul
social este dependenţa de alcool. Alcoolismul reprezintă o stare rezultată din consumul
susţinut de băuturi alcoolice şi constă în continuarea consumului de alcool sau chiar creşterea
cantităţii consumate în ciuda problemelor de sănătate şi a consecinţelor nefaste în plan social.
În ultima perioadă, perspectiva societăţii asupra consumului de alcool s-a schimbat,
alcoolismul fiind astăzi asimilat unei boli iar alcoolici unor bolnavi, unor victime.

               2. Clasificări ale adicţiilor

          Adicţiile pot fi clasificate în adicţii de ordin fizic şi adicţii de ordin psihic. În cazul
majorităţii dependenţelor, cele două forme sunt întâlnite simultan, în ponderi diferite.
          Dependenţa fizică este o consecinţă a unui consum frecvent şi abuziv de substanţe
nocive şi a adaptării organismului, prin modificări metabolice, la acesta, obţinându-se o
creştere a toleranţei. Drept urmare, organismul devine dependent de respectiva substanţă
pentru a funcţiona. Dependenţa fizică se manifestă întotdeauna la întreruperea consumului,
când apare o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzaţia
de normalitate se reinstalează la reluarea administrării.
          Despre dependenţa psihică se vorbeşte atunci când există dorinţa interioară, iar apoi
cerinţa obsesivă de a consuma în continuare substanţa nocivă, fie pentru a-şi procura din nou
plăcere, fie pentru a evita neplăcerile.
          Dependentul psihic foloseşte acea substanţă pentru a obţine starea de confort psihic şi
pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile. Atunci când substanţa nu este la îndemână,
apar disconfortul psihic, anxietatea sau chiar frica. Există posibilitatea ca dependenţa psihică
şi cea fizică să apară independent una faţa de cealaltă.
          Dependenţa psihică este determinată de interacţiunea unui complex de factori,
farmacologic, psihologic şi social. Aceasta apare deseori pe fondul efectului plăcut, direct sau
indirect (ca urmare a calmării unor simptome neplăcute, cum ar fi anxietatea sau durerea),
îndemnând la repetarea administrării, ceea ce duce în final la dependenţă.

               3. Tipologii ale consumatorilor de alcool

          Studii executate pe diferiţi alcoolici au dus la identificarea a cinci tipuri de consumatori
de alcool, catalogaţi după incidenţa consumului şi nivelul de control pe care îl au asupra
nevoii de a consuma alcool.
          Prima categorie de consumatori este reprezentată de consumatorii de tip ALFA. Aceştia
consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi rezolve prin acesta diferite probleme. În
această formă, încă există control asupra consumului de alcool, dar dependenţa se poate
instala progresiv.
          Băutorii de tip BETA consumă frecvent alcool, în diferite ocazii, fără a fi încă instalată
dependenţa. Totuşi, pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice cauzate de
abuzul de alcool (boli de ficat, de stomac etc.).
          Consumatorii de tip GAMMA sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic, dar şi
fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare nu se pot opri
până la îmbătare).
          Alcoolicii de tip DELTA sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic. Pot păstra o
perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool consumate (nu se îmbată tare, dar nici
nu pot renunţa).
          Ultima categorie este aceea a alcoolicilor de tip periodic sau EPSILON. Aceştia sunt
dependenţi de alcool, consumând necontrolat timp de câteva zile, având însă şi perioade mai
lungi fără consum abuziv.

               4. Etapele şi efectele consumului de alcool asupra organismului.

          Din punctul de vedere al instalării progresive, alcoolismul urmează cursul majorităţii
adicţiilor, putându-se observa patru etape ale dezvoltării alcoolismului:

          Prima etapă este cea denumită faza prealcoolică.

          Aceasta se caracterizează printr-un sentiment de destindere oferit iniţial de alcool.
Majoritatea alcoolicilor au consumat prima dată în cadrul unor evenimente sociale. Spre
deosebire de consumatorul obişnuit, viitorul dipsoman îşi manifestă mai pronunţat tendinţa de
a apela la efectele alcoolului pentru destindere şi socializare, fiind predispus la a căuta
evenimente în cadrul cărora se consumă alcool. După o perioadă care poate dura între şase
luni şi doi ani, toleranţa la alcool creşte, iar toleranţa la stres sau frustrare scade. Astfel,
consumul devine din ocazional, zilnic, deoarece alcoolul începe să fie văzut ca un mijloc de
deconectare eficient. Din păcate, din cauza creşterii rezistenţei organismului, începe să fie
necesară o cantitate din ce în ce mai mare de alcool pentru inducerea beţiei. În plus, alcoolul
începe să fie asociat în mod reflex cu plăcerea şi relaxarea, ceea ce duce la instalarea etapei
următoare.

          A doua etapă este faza de debut a alcoolismului.

          În această etapă, alcoolicul începe să consume pe ascuns deoarece conştientizează că
modul lui de a consuma alcool diferă de al celor din jur. Nevoia crescândă de alcool se
manifestă şi prin faptul că tot mai des apar gânduri la băutură şi preocuparea de a nu rămâne
fără „rezervă”. Uneori, această fază nu este evidentă, mai ales la cei care prin natura ocupaţiei
şi programului lor au practic toata ziua băutură la îndemână.
          Evoluţia dependenţei de alcool se poate manifesta şi prin faptul că, după câteva zile sau
doar după câteva ore de întrerupere a consumului, primul sau primele două pahare sunt
consumate „cu sete”, chiar cu lăcomie. Unii alcoolici însă, mai ales din păturile sociale
superioare, consumă cu un stil „elegant” până la degradarea totală, autoamăgindu-se că, dacă
îşi menţin anumite tabieturi, nu pot fi dependenţi. În această etapă apar primele sentimente de
vinovăţie cu privire la consumul de alcool, cu atât mai pregnante cu cât controlul asupra
consumului este mai redus. Din acest motiv, orice discuţie sau aluzie cu privire la consumul
de alcool va fi evitată. De asemenea, încep să apară tulburări de memorie (palimpse
alcoolice), ca semnal de alarmă înaintea instalării toxicomaniei alcoolice.

          A treia etapă este denumită faza critică a alcoolismului.

          Prima formă de manifestare este pierderea controlului asupra cantităţii de alcool
consumate şi poate fi declanşată de o cantitate inofensivă de alcool, ba chiar numai de
impresia de a-l fi consumat. În momentul în care în organism pătrunde o cantitate mică de
alcool, apare o dorinţă puternică, resimţită de băutor de-a dreptul organic, de a consuma mai
mult. Această dorinţă are o determinare predominant psihică. Dorinţa imperioasă persistă
până când băutorul este fie prea beat pentru a mai consuma, fie prea bolnav pentru a mai
suporta alcoolul. După trezirea din beţie, următorul exces nu trebuie sa aibă loc din cauza unei
dorinţe fizice sau psihice puternice, de obicei fiind o ocazie obişnuită care induce următorul
consum. Pierderea controlului se manifestă, practic, numai după ce individul a început să
consume alcool, dar el încă are libertatea de a decide dacă la o anumită ocazie începe să bea
sau nu, fiind astfel capabil să-şi impună voluntar perioade de abstinenţă. Cu cât ratează mai
mult în menţinerea abstinenţei, cu atât devine mai disperat sau se resemnează, ceea ce duce la
o evadare tot în alcool. Din cauza sentimentelor de vinovăţie tot mai puternice, apare o
tendinţă de autoizolare, însoţită de ostilitate şi adesea agresivitate manifestate faţă de cei care
nu îi înţeleg situaţia. Creşte ostilitatea faţă de soţie sau soţ, pe fondul scăderii apetitului sexual
şi frustrării. Alcoolismul este însoţit de celebra gelozie alcoolică, în care soţiei sau soţului i se
reproşează aventuri extraconjugale. În această fază, interesul individului este centrat practic
exclusiv pe consumul de alcool, de unde o pierdere totală a interesului manifestat faţă de locul
de muncă, familie, prieteni sau orice altceva. Consumul matinal, remuşcările permanente,
sentimentul omniprezent de autocompătimire, neglijarea alimentaţiei, tendinţa de a evada
manifestată printr-o nevoie de schimbare a anturajului, a locului de muncă sau chiar a
locuinţei sunt manifestări specifice acestei perioade.

          Ultima etapă este faza cronică

          Aceasta se manifestă, în primul rând, printr-o cedare totală a rezistenţelor individului şi
o acaparare cvasicompletă a acestuia de către alcoolism. Apar stările de ebrietate prelungită
sau consumul de alcool la serviciu sau în alte situaţii în care, în mod normal, individul se
putea controla. În această fază, pe fondul abuzului de alcool, la aproximativ 10% dintre
alcoolici pot apărea adevărate psihoze alcoolice, tulburări psihice datorate alcoolului. Ele se
anunţă prin tulburări de memorie şi de concentrare, oscilaţii puternice pe plan emoţional,
lentoarea mişcărilor şi a raţionamentului, precum şi tulburări ale atenţiei. Pierderea moralităţii
este atât de avansată încât cel dependent, în anumite situaţii, acceptă compania la băutură a
unor persoane aflate cu mult sub nivelul său social. Apar comportamente care înainte nici nu
existau: minciuna, furtul, promiscuitatea etc. În cazul în care alcoolicul nu poate să procure
niciun fel de băuturi alcoolice, recurge la consumul unor produse nealimentare, tehnice sau
medicale (loţiuni de păr şi de bărbierit, spirt sanitar, frecţii antireumatice). Nu mai ţine cont de
gustul neplăcut şi de toxicitatea suplimentară a acestora. Stările de anxietate nedefinite
însoţesc această etapă, împreună cu tremurăturile şi alte tulburări psihomotorii. Are loc
prăbuşirea totală. Adesea, în cursul acestei evoluţii, cel bolnav poate ajunge la crize depresive
de o intensitate extremă, care impun o asistenţă medicală corespunzătoare. Uneori se ajunge la
tentative de sinucidere. Delirumul alcoolic este de asemenea întâlnit în majoritatea cazurilor,
îmbrăcând forma unor halucinaţii vizuale şi auditive, cum ar fi animale mici de care subiectul
încearcă să se ferească sau pe care încearcă să le prindă. Degradarea personalităţii este
inevitabilă în cazul în care nu se opreşte complet consumul de alcool şi nu se acordă tratament
de specialitate.

               5. Tratamente contra alcoolismului şi măsuri de prevenire ale acestuia.

          Tratamentul dependenţei este, de regulă, unul foarte dificil, din cauza prezenţei
concomitente a trei factori: elementul psihotrop, teren psihic şi condiţii sociale favorizante. În
plus, intervin şi elementele de condiţionare a efectului plăcut şi efectele sindromului de
abstinenţă.
          Existenţa unor modele, cum ar fi părinţii sau cercul de prieteni, care dau propriului
comportament adictiv legitimitate şi chiar aparenţa de normalitate contribuie la dispariţia
reţinerilor şi a îmbrăţişării fără a opune mari rezistenţe a unei adicţii. Din aceste motive,
tinerii şi îndeosebi copiii sunt extrem de vulnerabili în ceea ce priveşte toate tipurile de
adicţie. De asemenea, aceste două categorii au capacitatea cea mai redusă de a renunţa la acest
gen de comportament înainte de a deveni extrem de nociv. Prevenirea în aceste cazuri se
poate face doar prin educaţie, prin abordarea problemei alcoolismului, a fumatului sau a
drogurilor în discuţiile cotidiene şi înfăţişarea paletei complete de efecte pentru fiecare dintre
ele. De o importanţă vitală este dezvoltarea încrederii copilului sau a tânărului în propria
persoană, găsirea domeniilor în care excelează şi dezvoltarea lor, conturarea identităţii în jurul
unor valori reale, care să-l individualizeze şi care să înlocuiască nevoia de a se integra şi
impune în colectiv prin abordarea unor comportamente de tip adictiv.
          În situaţia în care dependenţa de orice fel este deja instalată, tratamentul presupune,
dată fiind complexitatea fenomenelor care compun adicţiile, o abordare bio-psiho-socială a
dependenţei şi un tratament extins pe toate dimensiunile afectate de adicţie. Astfel, în cazul
alcoolismului, tratamentul fizic se realizează în spitale prin dezalcoolizare, tratamentul psihic
se realizează prin consiliere psihologică, iar relaţiile sociale se refac în paralel cu tratamentul
fizic şi cel psihic (prin suportul oferit din partea familiei, prietenilor).
          De notat este faptul că, în cazul tuturor dependenţelor, este necesar ca renunţarea să se
facă în totalitate. Consumul „ocazional”, „planificat” sau „în mod controlat” nu este posibil şi
antrenează revenirea la adicţie şi uneori agravarea stării anterioare. Din acest motiv, odată
hotărârea luată, abstinenţa trebuie să fie totală. Motivaţia joacă un rol foarte important şi
individul trebuie să aibă în permanenţă în minte mulitudinea lucrurilor pe care le-a recâştigat
prin depăşirea adicţiei. Unii psihologi recomandă chiar întocmirea unei liste pe care subiectul
să o poarte întotdeauna asupra lui şi care să conţină motivele pentru care a ales să scape de
dependenţă şi beneficiile aduse de această decizie.
          Încheiem această temă printr-un citat sugestiv despre alcoolici, Friedrich von
Bodelschwingh:
          „Dacă întâlneşti un alcoolic salvat, atunci întâlneşti un erou. În el pândeşte duşmanul
adormit. Acest om rămâne împovărat de slabiciunea sa şi îşi continuă drumul printr-o lume în
care se bea fără discernământ, o lume care nu îl înţelege şi o societate care se crede
îndreptăţită în ignoranţa ei să îl privească de sus ca pe un om inferior fiindcă îndrăzneşte să
înoate împotriva fluviului de alcool. Să ştii însă: El este un om excepţional!”
 
PATRICIA BIELTZ - Ofiţer psiholog
 
Bibliografie:
         • Ameliorarea performanţelor individuale prin tehnici de psihoterapie – prof. univ. dr.
Irina Holdevici, Editura Lider, 2005;
         • Anorexie, adicţii şi alte fragilităţi narcisice – Vladimir Marinov, Editura Trei, 2005;
         • Cum poate fi depăşit sentimentul de vinovăţie – Wendy Dryden, Editura Polymark,
2007 ;
         • Opere complete, vol. 3, Psihogeneza bolilor spiritului – C.G. Jung, Editura Trei, 2005;
         • Marele dicţionar al psihologiei – Larousse, Editura Trei, 2006;
         • Introducere în psihologie – A. Golu, M. Dicu, Editura Ştiinţifică, 1973;
         • Psychodynamique de l’identite face a l’exclusion – Desroche Soula, Editura Eres,
Toulouse, 1996 ;
         • Psihologie generală – Lieury Andre, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996 ;
         • The Spiral of Silence, Public Opinion, Our Social Skin – Elisabeth-Noelle Neumann,
University of Chicago Press, 1984.

Toxicomania pune accentul asupra produsului toxic in cadrul comportamentului de adictie,

comportament care vizeaza o anumita constrangere corporala, carente afective care angajeaza
subiectul in a-si expune corpul pentru a plati angajamente neonorate anterior si contractate
ulterior.
Kxista sau nu o personalitate a toxicomaniei care difera de personalitatea normala, aceasta
este o dilema a studiilor psihologice si psihopatologice actuale.
Din punct de vedere psihanalitic, comportamentul de adictie este determinat sa se manifeste
de existenta unui conlliet intern care se naste intre exigentele contradictorii ale unor nevoi
imposibil de elaborat mintal si incapacitatea subiectului de a satisface insasi aceste nevoi
altfel decat in comportament.
"Nevoia" in sens psihanalitic reprezinta o stare de tensiune care induce satisfactie in actiune,
legata de un obiect specific, cautat ea indispensabil in aceasta satisfactie.
"Cererea" corespunde ajutorului reclamat pentru a recrea climatul de caldura afecti trait de-a
lungul satisfactiilor primare.
"Dorinta" ramane la nivelul imaginarului si se prezinta sub forma unor scenarii fantasmatiee
care necesita o elaborare mintala. Dorinta isi are sursa in nevoie si conditioneaza cererea.

Acestui tip de subiect, dorinta ii este redusa la nevoie din doua motive principale: pe de o
parte, deceptia continua si repetat inregistrata la nivelul unor relatii primare si fundamentale;
pe de alta parte, capacitatile de elaborare fantasmatica raman destul de precare la toti indivizii
cu o functionare psihologica mai mult sau mai putin depresi. Acesti subiecti simt nevoia de a
trece la act in diferite moduri pentru a linisti nevoia. Conjugarea unor nevoi autoerotice cu
nevoi agresive care antreneaza manifestari autoagresive frecvente si compulsionarc se
produce iara a atinge o satisfactie narcisica suficienta. Acesta reprezinta un regres specific al
comportamentelor adictive.In cadrul curei psihanalitice sunt prezenti subiecti nevrotici,
psihotici, dizarmonici. Un grup special este constituit din tineri care nu au reusit sa integreze
criza de adolescenta (nici sub primatul genitalului, nici prin incercari partiale de integrare a
elementelor violente). La acesti subiecti exista un comportament organizat dupa modelul
"depresiei esentiale", al adictiei esentiale. Orice negociere, orice tranzactie este imposibil de
realizat intr-un spatiu imaginar trait ca extrem de anxiogen. Nevoia si cererea opereaza un
scurtcircuit care face inutila elaborarea dorintei, dar cere o recurgere imperati la procesele
primare. Imediat, cu orice fel de obiect partial magic si exterior, sunt satisfacute nevoia si
cererea.

Studiile efectuate in domeniul psihanalizei si al psihopatologiei au demonstrat cate idei legate

de structura psihica specifica adictiei:
1. Nu exista o structura psihica profunda si sila specifica adictiei. Orice structura mintala
poate conduce la comportamente de adictie.
2. Adictia nu modifica natura specifica a structurii psihice profunde, dar modifica modul de
functionare secundara a acestei structuri.
3. Adictia este cautata nu numai ca urmare a unei nevoi manifeste a subiectului, dar latent
reprezinta o tentati de aparare si de reglare a unor falii care privesc structura psihica
profunda.In cadrul adictiei exista o serie de factori comuni, manifestati cu deosebire in
conduitele toxicomane:
I. Factorul comportamental. La nivel comportamental exista un aspect regresiv (regresia se
produce dinspre registrul mintal spre cel comportamental), in registrul mintal sunt utilizate
modurile de gandire magica, care nu tin cont de realitate si care folosesc obiecte care fac parte
din realitatea interna a subiectului, carora acesta le confera puteri iluzorii.
II. Regresia pulskmala asociata regresiei formale semnalata anterior care pleaca de la
principiul realitatii in directia principiului placerii. Continutul pulsional nu este integrat si
provine din etape anterioare, cand acesta nu a suportat meolizari si elaborari logice la nivelul
imaginarului, incorporand elemente genitale si oedipiene, care au emanat in pulsiuni
primitive.
La baza comportamentului adictiv sta imposibilitatea realizarii unui compromis intre violenta
fundamentala si dragostea obiectuala; de aici rezulta intricarea pulsionala primiti
nediferentiata (dragoste-ura).
III. Al treilea factor comun se situeaza la nivelul dificultatilor identificatorii, constante,
prezente la toti subiectii cu conduita adicti, in cazurile sociale sau in cadrul comportamentelor
psihopatice sau chiar la nivelul manifestarilor depresive. Este vorba de identificarile propriu-
zise, adica de imposibilitatea subiectului de a lua locul obiectului parental, ceea ce in secundar
blocheaza capacitatea naturala de a incorpora obiectul parental ca

obiect al iubirii.
Exemplu: familiile care au o colaborare de tip pasiv, in care parintii raman pentru copii niste
"adolescenti" asexuati care se joaca de-a prietenii, ofera o afectiune conformista si nu intra in
discutie o confruntare reala intre dragoste si ura. Aici au loc identificari laterale care produc
angoasa si imposibilitatea realizarii unor identificari labile.
Concluzie: subiectul cu comportament adictiv lanseaza intense mesaje non-verbale care se
interpun intre el si diversitatea mediului sau de viata. Comportamentul adictiv exprima in
mesajele pe care le transmite o serie de contradictii: intre nevoia radicala de a repune in
discutie sistemele clasice de lori, considerate sigure, pe de o parte, si, pe de alta parte, o
presanta si confuza reclamatie adresata celor care in aceasta civilizatie (sistem de lori) se simt
capabili sa propuna alte lori eficiente si integrate. Solutiile cautate in comportamentul adictiv
sunt regresive si proiective. Aceste conduite reprezinta manifestarea brutala a unor
comportamente care par subtile, deghizate la persoanele ce aparent respecta convenientele.
Subiectul cu comportament adictiv transgreseaza normele sociale si se prezinta ca o imagine
in oglinda a onestitatii, a fidelitatii, a priceperii. Este vorba de o cautare antidc-presi a
magicului in exterior.

Aspecte metapsihologice ale toxicomaniei

J. Bergeret considera ca exista doua forme de toxicomanie: cautarea cu orice pret a unei linisti
interioare; aspiratia individului catre o viata banala.
Psihanalistii sunt de parere ca toxicomania reprezinta o boala a civilizatiei in fata careia
individul se revolta. Civilizatia il transforma pe individ intr-un fel de "lucru" al ei. Exemple:
mamele care-i transforma pe copii in lucruri (reprezentari ale unor imagini izvorate din
inconstientul lor); subiecti care in copilarie au prezentat accese ale spasmului hohotului de s si
care la maturitate au repetate tentative de suicid prin ingestie de barbiturice (in cursul
psihoterapiei s-au gasit echilente intre aceste tentative si impulsuri accentuate, accese prezente
intr-o veriila toxicomanie).
Comportamentul toxicomanului este favorizat de o relatie afecti incompleta cu un obiect
partial (inconstientul lucreaza spre completarea creati a relatiei cu obiectul).
Studiile clinice au pus accentul asupra depresiei si mai putin asupra aspectelor privind stima
de sine, desi cele doua sunt legate in mod originar astfel: reglarea autonoma a stimei de sine
este inseparabila de sexualitatea umana. S. Freud considera ca la originea stimei de sine se
afla conditiile optime de sprijin ale primelor pulsiuni erotice (conserrea corporala si
mentinerea achizitiilor speciei). Este vorba de investitiile primare de incredere, suport de care
raspunde si pe care le mediaza personajul matern. Marile functii organice a caror dezvoltare
asigura conserrea sunt inseparabile (sau se-parabile in mod artificial) de cadrul familial si
social.