Lipsa consensului dintre 2 opinii proprii.

Disonanta cognitiva

31 Martie 2011

Conceptul de "disonanta cognitiva" a fost introdus pentru prima data in 1959, de catre psihologul Leon Festinger,
profesor la Universitatea Stanford. Potrivit acestuia, disonanta cognitiva este o tensiune psihologica care apare atunci
cand o persoana are, in acelasi timp, a doua elemente cognitive (informatii, opinii), care se contrazic, se exclud
reciproc. Ulterior, teoria disonantei cognitive a fost studiata si de catre alti psihologi.

Experimentul clasic asupra teoriei disonantei cognitive a fost realizat de catre psihologii James Merrill Carlsmith si
Leon Festinger.

Experiment

La experiment au participat studenti de la Universitatea Stanford, care au fost impartit in doua grupuri. Experimentul a
fost impartit in 3 etape.

Etapa 1 - membrii primului grup au prestat, in mod repetitiv, diferite activitati plictisitoare si lipsite de sens.
Etapa 2 - cercetatorii au cerut membrilor primului grup sa le spuna celor din grupa 2 ca prima etapa a fost placuta,
utila, educativa si interesanta. Pentru a-i motiva si pentru a fi cat mai convingatori, cercetatorii au oferit participantilor
1 dolar pentru fiecare nou candidat cu care interactioneaza.
Etapa 3 - cercetatorii au afla care sunt opiniile participantilor cu privire la activitatile prestate. Au fost intr-adevar
plictisitoare, chinuitoare sau nu?

Rezultate

Majoritatea participantilor la studiu din grupa 1 si-au schimbat atitudinea asupra activitatilor plictisitoare desfasurate,
dandu-le valoarea. De ce? Subiectii experimentului au avut un dialog interior cu ei insisi, si in fata sumei de bani
acestia au gasit o justificare pentru minciuna lor. Astfel, oamenii sub influenta unor factori externi isi modifica
atitudinea si actioneaza in mod contrar credintei lor.

De asemenea, oamenii sunt tentati sa creada ca alegerile facute sunt cele corecte, in ciuda dovezilor contrare, iar
aceasta prejudecata asigura teoriei disonantei cognitive o putere predictiva , evidentiand comportamentul irational al
oamenilor.
Alte sensuri ale disonantei cognitive: existenta unui dezacord intre atitudine si realitate, nevoia de a reduce o stare
tensionala prin schimbarea atitudinii fata de un anumit eveniment, obiect, situatie.
Un exemplu clasic al acestor sensuri atribuite disonantei cognitive este fabula "Vulpea si strugurii" scrisa de Esop
(aprox. 620-564 i.Hr.). In fabula este o vulpe pofteste la niste struguri aflati pe o vita foarte inalta. Cand realizeaza ca
nu poate ajunge la ei, vulpea isi creeaza in minte un scenariu potrivit caruia, strugurii nu sunt comestibil, deoarece
sunt necopti si acrii. Acest exemplu urmeaza un model clar: o persoana are o dorinta, pe care mai apoi isi da seama
ca nu o poate indeplini, motiv pentru care isi neaga sau critica dorinta.