Comportamentul agresiv

C.A. – este un comportament verbal sau acțional care are ca scop umilirea, vătămarea
sau chiar suprimarea altor persoane, care sunt motivate să evite acest tratament
(Chelcea, 2003).

C.A. – este rănirea deliberată, cu intenție, a altei persoane, care este motivată să evite
un astfel de tratament (Geen, 1999).

C.A. – comportamentul care conduce la vătămarea celui atacat fie că este vorba de
rănire sau distrugere, fie că este vorba de enervare, ironizare sau jignire (Eibl-
Eibesfeldt, 1999).

C.A. – este un comportament fizic sau verbal săvârșit cu intenția de a distruge un obiect
sau de a răni o persoană (Wosinska, 2005).
 Comportamentul agresiv
C.A. – este un comportament verbal sau acțional care are ca scop umilirea, vătămarea
sau chiar suprimarea altor persoane, care sunt motivate să evite acest tratament
(Chelcea, 2003).

Teorii despre comportamentul agresiv:

1. Biologic-Etologice – Lorenz – Cele opt păcate capitale ale lumii civilizate;
2. Psihosociologice – experiment aplicarea unor șocuri electrice în prezența unui
pistol; copii care au privit jucăriile printr-o plasă de sârmă (acest exp se incadreaza
in t frustrare-agresivitate);
3. Sociologice – experiment A. Bandura, păpușa gonflabilă.
Arnold Buss (1971) face diferența dintre:

Agresivitatea Instrumentală – se referă la acele comportamente realizate cu scop, în

vederea obținerii unor avantaje;
Agresivitatea Emoțională – se referă la comportamentele care permit descărcarea
emoțională, determinând reducerea tensiunii psihice; poate fi acompaniată de furie
pentru pedepsirea victimei;
Moyer (1968) a clasificat comportamentul agresiv atât din punct de vedere biologic, cât
și din punct de vedere evoluționist:

1. De pradă - pentru asigurarea hranei;

2. Între masculii din aceeași specie - pentru accesul la femele, pentru dominanță;
3. Indus de frică – pentru a putea scăpa de prădători;
4. Iritat – indusă de frustrare;
5. Teritorial – pentru apărarea spațiului împotriva intrușilor;
6. Maternal/paternal – pentru protejarea descendenților;
7. Instrumental – direcționat spre obținerea unor scopuri, considerat a fi un răspuns
învățat.

* Nu toate comportamentele agresive sunt și comportamente violente; nu toate

comportamentele agresive sunt și comportamente antisociale; gesturile obscene,
furturile sunt comportamente agresive, dar fără o manifestare violentă.
 Teorii despre comportamentul agresiv
1. Biologic-Etologice - explicarea C.A. prin factori înnăscuți; etologia privește
agresivitatea ca pe un instinct declanșat de nevoia de teritoriu, de nevoia de
dominație în cadrul ierarhiei sociale sau de nevoia de reproducere;
Konrad Lorenz (1998) – Agresiunea reprezintă instinctul luptei îndreptate împotriva
indivizilor din aceeași specie, la animal și la om;
„Niciun comportament social al omului nu este dictat exclusiv de rațiune și de tradiția
culturală, ci se supune încă tuturor acelor legități ce domnesc în orice
comportament instinctual născut pe cale filogenetică, legități pe care le cunoaștem
foarte bine din studiul comportamentului animal”
În cartea Cele opt păcate capitale ale lumii civilizate, Konrad Lorenz (1996) a analizat
următoarele „păcate”: suprapopularea, pustiirea spațiului vital, întrecerea cu sine
însuși, moartea termică a simțurilor, decăderea genetică, sfărâmarea tradiției,
receptivitatea la îndoctrinare și armele nucleare.
* Moștenirea biologică se poate modifica prin mecanismele învățării.
* Modelul hidraulic – emoțiile neexprimate generează o presiune asupra psihicului în
sensul exprimării lor asemănătoare cu presiunea exercitată de apa aflată la punctul
de fierbere într-o oală acoperită.
2. Psihosociologice

- Teoria frustrare-agresivitate: C.A. depinde de anumite antecedente – trăirea de

către individ a unor experiențe frustrante poate conduce la creșterea probabilității
de manifestare a unor comportamente agresive ca răspuns la aceste stări psihice cu
valență negativă.
Frustrarea – reprezintă o stare afectivă negativă datorată întreruperii comportamentului
orientat spre un scop din cauza unui factor exterior (apariția bruscă a unei bariere
reale sau imaginare) sau a unui factor interior (inabilitate de moment, bariere
morale).
Frustrarea determină un C.A. în situațiile în care:
 Actul frustrant este atribuit unui agent frustrator;
 C.A. este cerut de modelul cultural;
 Agentul frustrator este perceput ca fiind de dinainte ostil;
 Frustrarea este intensă.
Frustrarea nu conduce la agresivitate când:
 Socializarea este completă și în acord cu valorile sociale general-umane;
 Reacția agresivității este redirecționată spre acțiuni acceptate social (sport,
manifestații de stradă, lovirea unor manechine, în scop terapeutic).
 EXPERIMENTE:

1. Unor copii li s-a arătat o cameră cu multe jucării; celor din grupul experimental,
inițial li s-a permis să privească aceste jucării printr-o plasă de sârmă mult timp,
după care li s-a permis să intre în cameră; celor din grupul de control, li s-a permis
să intre imediat în camera cu jucării. Rezultatul: copiii din grupul experimental
loveau jucăriile de perete, iar cei din grupul de control erau veseli și se jucau.
2. Într-un experiment la care au participat mai mulți studenți, aceștia trebuiau să
primească șocuri electrice din partea altor studenți, complici ai experimentatorului.
Apoi, primilor li s-a oferit șansa să aplice, la rândul lor, șocuri elecrice complicilor.
Au existat două condiții experimentale. În prima, un pistol era amplasat lângă
dispozitivul de aplicat șocuri electrice. În condiția experimentală de control, lipsea
„indiciul agresiv”. S-a constatat că prezența pistolului a determinat o creștere a
numărului mediu de șocuri electrice de la 4,67 la 6,07.
3. Sociologice
-Teoreia învățării sociale (Bandura)
EXPERIMENTE:
• Unor copii, le-a fost prezentat un film în care o persoană adultă manifestă
comportamente agresive față de o păpușă gonflabilă. Au existat 3 condiții experimentale:
1. La începutul și la sfârșitul filmului apare un al II-lea adult care oferă o recompensă
sub forma unei băuturi răcoritoare;
2. Adultul care se manifestă agresiv față de păpusă a fost pedepsit, fiind certat și
pălmuit de un al II-lea adult;
3. În condiția experimentală de control, adultul care s-a manifestat agresiv nu a fost
nici recompensat, nici pedepsit pentru comportamentul său agresiv.
În cele din urmă, copiii din cele trei grupuri experimentale au fost puși în prezența
păpușii gonflabile, iar rezultatele au fost următoarele: în prima și cea de-a III-a
situație, copiii au imitat în mai mare măsură acțiunile agresive ale adultului decât au
făcut-o copiii din cea de-a II-a situație, când comportamentul agresiv a fost
pedepsit.
• Subiecții grupului experimental au vizionat un film cu scene de violență (meci de
box), iar cei din gupul de control au vizionat un film fără scene de violență.
Rezultatul: cei din grupul experimental au manifestat mai puțină agresivitate decât
subiecții din grupul de control.
• Banalizarea agresivității – expunerea la scenele de violență din mass-media „provoacă
dezinhibarea restricțiilor față de tendințele agresive” ;
• Victimă – orice persoană care suferă injurii, pierderea bunurilor, suferință din diferite
motive;
• Victimologia – studiul științific al vătămărilor fizice, emoționale, financiare suferite
de pe urma unor acțiuni care încalcă legislația în vigoare.
• Tipuri de victime:
1. Complet inocente;
2. Cu vinovăție redusă;
3. Vinovate în mare măsură;
4. Foarte vinovate;
5. Simulate sau imaginare.