A RT . 1.

Statul român
DAN CLAUDIU DÃNIªOR 1

CONSTITUÞIA ROMÂNIEI COMENTATÃ

Titlul I. Principii generale
2 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 1. StatulDAN
român CLAUDIU DÃNIªOR 3

DATE DESPRE AUTOR

Dan Claudiu Dãniºor este decan al Facultãþii de Drept ºi ªtiinþe
Administrative a Universitãþii din Craiova, director al Centrului de Cercetãri
Juridice Fundamentale, aflat sub egida Academiei Române ºi membru al Centre
de recherche et d’étude en droit et science politique din Dijon. Pentru activitatea
didacticã desfãºuratã la Universitatea din Craiova ºi, ca profesor invitat, la
CONSTITUÞIA
universitãþile din Dijon ºi Strasbourg a fost decorat cu Ordinul Naþional
«Meritul pentru învãþãmânt». Activitatea ºtiinþificã a autorului acestei lucrãri ROMÂNIEI
a fost recompensatã de Academia Românã cu Premiul «Nicolae Titulescu» ºi
de Uniunea Juriºtilor din România cu Premiul «Istrate Micescu». COMENTATÃ
Titlul I. Principii generale

Universul Juridic
Bucureºti
– 2009 –
Editat de S.C. Universul Juridic
4 S.R.L. R OMÂNIEI C OMENTATÃ
C ONSTITUÞIA A RT . 1. Statul român 5

Copyright © 2009, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin

S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiatã fãrã acordul scris
al S.C. Universul Juridic S.R.L.
NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI
COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOÞIT DE SEMNÃTURA
AUTORULUI ªI ªTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE
INTERIORUL ULTIMEI COPERTE.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
INTRODUCERE
Titlul I. Principii generale
Titlul I al Constituþiei României este dedicat, cel puþin aºa o indicã
denumirea sa, celor mai importante dispoziþii de naturã constituþionalã,
celor de care depinde logica juridicã a întregii construcþii normative a
legii fundamentale. El normeazã «principiile» Constituþiei,
desemnându-le ca «generale», ceea ce justificã analiza sensului noþiunii
de principiu general al Constituþiei pornind de la înþelesul pe care teoria
juridicã îl dã conceptului de «principiu general al dreptului» (Dãniºor, D.
C., Dogaru, I., Dãniºor, Gh., Teoria generalã a dreptului, ediþia a II-a, C.H. Beck,
Bucureºti 2008, p. 171-174).

§1. Noþiunea de «principiu general al dreptului»

,,Cuvântul principiu vine din latinescul principium, care înseamnã

început, obârºie, având ºi sensul de element fundamental. Orice principiu
este deci un început în plan ideal; el poate fi, de asemenea, o sursã, o
REDACÞIE: tel./fax: 021.314.93.13 cauzã de acþiune” (Popa, N., Teoria generalã a dreptului, T.U.B., 1992, p. 67).
tel.: 0732.320.666 Dreptul este, sau, mai degrabã, cum am încercat sã arãtãm cu altã ocazie
e-mail: redactie@universuljuridic.ro (Dãniºor, D. C., Dogaru, I., Dãniºor, Gh., Teoria generalã a dreptului, ediþia a II-a,
DEPARTAMENTUL telefon: 021.314.93.15; 733.673.555 C.H. Beck, Bucureºti 2008, p. 37-41), ar trebui sã fie un sistem. ,,Principiile
DISTRIBUÞIE: tel./fax: 021.314.93.16 generale ale unui sistem constituie ansamblul propoziþiilor directoare
e-mail: distributie@universuljuridic.ro cãrora le sunt subordonate atât structura cât ºi dezvoltarea sistemului”
(Buch, H., La nature des principes généraux du droit, în Rapports belges au VIème Congrès
www.universuljuridic.ro international de droit comparé, Bruxelles, 1962, p. 67). Din aceste afirmaþii pot fi
desprinse trei idei: a. principiile generale ale dreptului sunt «normative»
COMENZI ON-LINE, pentru sistem; b. ele sunt principii de structurã ºi c. sunt principii de
CU REDUCERI DE PÂNÃ LA 15% dezvoltare.
6 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
a. Principiile generale ale dreptului sunt normative atât în raport
cu realitatea, cât ºi cu sistemul juridic însuºi. Ele sunt normative în
raport cu realitatea, în sensul cã orice situaþie realã este reglementatã de
douã niveluri suprapuse de reguli: un nivel superficial, constituit din
regulile dreptului pozitiv în sens strict (reguli legale, administrative,
convenþionale, cutumiare etc.) ºi un nivel mai profund, cel al principiilor
generale ale dreptului. În general, regulile observabile sunt doar primele,
ele dând soluþiile particulare ale diverselor cazuri concrete, principiile
generale fiind oarecum «mascate» de aceastã faþadã normativã. Atunci
când legea este neclarã sau inexistentã, aceste principii îºi revelã însã
automat prezenþa. Dar ele sunt normative ºi în raport cu însuºi sistemul
juridic pozitiv, cãci principiile generale ale dreptului se impun chiar
normelor însele. Principiile acestea nu au doar rolul de a suplini
neclaritatea sau inexistenþa legii, ci ºi de a limita legea, fundamentând-o.
Ele normeazã normele. Altfel spus, ele sunt norme care reglementeazã
modul de producere a celorlalte norme.
b. Principiile generale ale dreptului sunt principii de structurã,
în sensul cã ele tind sã facã din ordinea juridicã un sistem coerent. Ele
au rolul de a asigura unitatea sistemicã a dreptului în mijlocul dezordinii
regulilor pozitive, formând «puncte de reper» ce permit situarea ºi
ordonarea regulilor de drept în funcþie de anumite idei directoare. Putem
vorbi astfel de valoarea «topicã» a principiilor (din grecescul topos, loc).
Pe de altã parte, ele tind sã asigure completitudinea sistemului, doar
existenþa lor ºi recurgerea la ele putând sã asigure completarea lacunelor.
Principiile generale ale dreptului asigurã supleþea sistemului, fãcând
sã prevaleze spiritul dreptului asupra literei lui, sensul comun asupra
tehnicii, justiþia asupra simplei legalitãþi, prin faptul cã ele permit trecerea
dincolo de dreptul expres formulat, pânã la inspiraþiile profunde ale ordinii
sociale (Pescatore, P., Introduction à la science du droit, Centre universitaire de l’Etat,
Office des imprimés de l’Etat, Luxembourg, 1978, p. 120).
c. Principiile generale ale dreptului sunt principii de dezvoltare.
Ele sunt vectorii dezvoltãrii sistemului juridic, în sensul cã normeazã
scopul ºi modul producerii normelor care ne încadreazã comportamentele.
Introducere 7
§2. Noþiunea de «principiu general constituþional»
Constituþia, ca orice izvor de drept, poate fi privitã din mai multe
unghiuri de vedere (Dãniºor, D.C., Drept constituþional ºi instituþii politice, Tratat,
Vol. I – Teoria generalã, C. H. Beck, Bucureºti, 2007, p. 135-141). Din punct de
vedere formal, constituþia reprezintã ansamblul de norme juridice
adoptate ºi modificate dupã o procedurã specialã, superioarã celei utilizate
la adoptarea ºi modificarea celorlalte legi; de multe ori ºi organul ce
adoptã ºi modificã normele constituþionale este unul special. Decisiv
este însã care norme trebuie sã fie prezente într-o constituþie ºi care nu.
Determinarea normelor care sunt material constituþionale precede deci
formalizarea acestora.
Existã douã moduri de a înþelege conceptul de izvor material al
unei norme. Într-un prim sens, izvorul material al normei este voinþa
celui care o creeazã. Într-un al doilea sens, aspectul material al normei
este analizat în funcþie de obiectul reglementãrii. Dacã avem în vedere
acest al doilea sens, unele norme vor fi material constituþionale, deci
cu necesitate prezente în constituþia formalã, pentru cã au un obiect
specific de reglementare. Acest obiect specific de reglementare poate
fi, la rândul lui, privit în douã moduri. Într-o primã viziune se înþelege
prin constituþie ansamblul normelor juridice care „reglementeazã relaþiile
sociale fundamentale care apar în procesul instaurãrii, menþinerii ºi
exercitãrii statale a puterii” (Muraru, I., Tãnãsescu, E. S., Drept constituþional ºi
instituþii politice, Lumina Lex, Bucureºti, 2001, p. 23). Acest tip de circumscriere
materialã a constituþiei ca izvor de drept din punct de vedere material
este subiectiv, tautologic ºi neoperaþional din punct de vedere juridic.
Determinarea normelor constituþionale prin caracterul «fundamental»
al relaþiilor sociale reglementate este subiectivã, cãci aceastã noþiune
extrajuridicã poate primi orice conþinut în raport de orientarea ideologicã
a celui care o utilizeazã. Ea este tautologicã, cãci defineºte constituþia
prin noþiuni a cãror definire este fãcutã prin intermediul noþiunii înseºi
de «constituþie»: puterea este statalã pentru cã este instituitã de o
constituþie ºi nu prin simpla forþã, iar constituþia este ansamblul normelor
privind puterea statalã. Datoritã acestor imprecizii noþionale ºi
metodologice, acest tip de circumscriere a constituþiei materiale este
8 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
neoperaþional din punct de vedere juridic. Aceastã lipsã de
operaþionalizare a conceptului se transpune într-o incertitudine a
procesului de selecþie a normelor constituþionale.
Pentru a evita aceste neajunsuri, trebuie determinat sensul material
al constituþiei utilizând doar noþiuni juridice, optând deci pentru o viziune
«normativistã». Viziunea aceasta «normativistã» este însã doar
metodologicã, necesarã pentru trierea normelor constituþionale din
ansamblul normelor juridice, fãrã a implica evacuarea pur ºi simplã a
valorilor din drept. Ca ºi definiþia citatã mai sus, aceastã definiþie porneºte
de la faptul cã o constituþie are un caracter fundamental, în sensul cã
fundamenteazã sistemul juridic ºi determinã validitatea, deci
normativitatea celorlalte elemente ale sale. Dar, spre deosebire de
definiþia anterioarã, definiþia normativistã refuzã imixtiunea valorizãrilor
politice sau filosofice în procesul de definire a normelor constituþionale,
care determinã imprecizia celeilalte, þinându-se ferm doar de planul
normativitãþii ºi arãtând cã este constituþie din punct de vedere material
„ansamblul normelor care determinã modul de producere a celorlalte norme
generale ºi abstracte”. Acest ansamblu de norme existã în orice sistem
juridic. Fãrã el, prin ipotezã, nicio normã nu ar putea exista în sistem,
cãci nu ar putea fi validã, deci juridicã. Este ansamblul a ceea ce H. L. A.
Hart a numit «norme secundare», prin opoziþie faþã de «normele primare»,
ansamblul normelor care regleazã producerea normelor, deosebite de
normele care reglementeazã conduitele. Sistemul juridic nu existã decât
în mãsura în care apar aceste norme secundare.
Dacã încercãm sã combinãm conceptul de principiu general ºi cel
de constituþie în sens material, rezultã cã principiile generale ale unei
constituþii trebuie sã fie acele reguli care reglementeazã modul de
producere a celorlalte norme juridice ºi care sunt reguli de structurã ºi
de dezvoltare ale sistemului însuºi al normelor constituþionale. Pentru
ca o regulã juridicã sã fie material de natura «principiilor generale» ce
trebuie sã figureze în Titlul I din Constituþia României, trebuie sã
îndeplineascã deci douã condiþii: sã fie material constituþionalã ºi sã fie
un principiu general, adicã sã cuprindã un principiu care sã structureze,
sã determine finalitatea sau sã impunã direcþia ori mijloacele de dezvoltare
ale sistemului însuºi al normelor constituþionale. «Principiile generale»
Introducere 9
ale Constituþiei sunt deci de douã feluri: obiective de naturã
constituþionalã ºi mijloace constituþionale de realizare a acestor obiective.
Din prima categorie fac parte, de exemplu, valorile supreme. Din a doua,
supremaþia Constituþiei sau separaþia puterilor în stat. Unele principii
reprezintã o sintezã între scopuri ºi mijloace. De exemplu, statul de drept.
§3. Problemele de structurã ale Titlului I din Constituþia României
Principiile generale ale unei constituþii trebuie sã îndeplineascã
condiþiile arãtate mai sus. Rãmâne de vãzut dacã normele cuprinse în
actualul Titlu I al Constituþiei României îndeplinesc aceste condiþii. Dupã
pãrerea noastrã, sfera de cuprindere a Titlului I din Constituþia României
ridicã trei tipuri de probleme: a) unele dispoziþii cuprinse în aceastã parte
a Constituþiei nu sunt norme constituþionale din punct de vedere
material; b) unele dispoziþii ale acestui Titlu nu sunt «principii generale»
de naturã constituþionalã ºi c) unele norme de naturã constituþionalã
care ar trebui sã fie prezente printre principiile generale nu sunt cuprinse
în Titlul rezervat de Constituþia României acestora.
a. Dispoziþii material neconstituþionale cuprinse în Titlul I al
Constituþiei României. Dintr-un exces de zel, unele dispoziþii cuprinse
în Titlul I al Constituþiei României, deºi importante, nu sunt material
constituþionale. Se întâmplã astfel cu cea care dispune cu privire la faptul
cã municipiul Bucureºti este capitala României. Aceastã dispoziþie nu
cuprinde o regulã material constituþionalã pentru cã de ea nu depinde
modul producerii celorlalte norme. Nici dacã aplicãm cealaltã metodã
de definire a constituþiei materiale, norma nu poate fi constituþionalã
prin naturã, cãci ea nu reglementeazã o relaþie socialã fundamentalã
care apare în procesul de instaurare, exercitare ori transmitere a puterii
publice. Este adevãrat cã structura verticalã a puterii, determinantã
pentru forma de stat este de naturã constituþionalã, cãci de ea depinde
partajarea competenþelor normative între puterea centralã ºi comunitãþile
teritoriale ºi cã am putea admite cã problema capitalei este una legatã
de devoluþiunea verticalã a puterii, dar atunci ar fi trebuit ca dispoziþia
constituþionalã sã determine modul partajãrii exerciþiului puterii între
10 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
capitalã, sediul aparent logic al puterii centrale ºi restul structurilor
teritoriale. O astfel de partajare opereazã constituþiile care determinã
care structuri ale puterii centrale au în mod obligatoriu sediul în capitalã
ºi, a contrario, care pot avea sediul în alte localitãþi, deºi apoi este de
discutat dacã o astfel de dispoziþie este un principiu constituþional general.
Aceastã precizare este însã utilã, pentru cã ea determinã modul
interpretãrii unei astfel de dispoziþii. Ea, fiind formal constituþionalã,
trebuie interpretatã în sensul în care produce efecte material
constituþionale. De exemplu, în cazul art. 14 din Constituþia României,
în sensul în care stabileºte o regulã de devoluþiune verticalã a puterii.
b. Unele dispoziþii ale Titlului I din Constituþia României nu
sunt principii generale. Principiile generale constituþionale sunt reguli
de structurã ºi de dezvoltare, normative în raport cu însuºi sistemul
normelor constituþionale. Or, Titlul I al Constituþiei României, chiar
dacã este denumit «Principii generale», cuprinde unele dispoziþii care
nu au în mod evident aceastã naturã. De exemplu, art. 10 se referã la
românii din strãinãtate, dispunând cã „statul sprijinã întãrirea legãturilor
cu românii din afara frontierelor þãrii ºi acþioneazã pentru pãstrarea,
dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii lor etnice, culturale, lingvistice ºi
religioase, cu respectarea legislaþiei statului ai cãrui cetãþeni sunt”. Nu
contestãm importanþa raporturilor pe care statul român le are cu românii
care sunt cetãþeni ai altor state, dar a impune aceste relaþii ca pe un
principiu general, deci în raport de care se structureazã ºi se dezvoltã
sistemul constituþional, este excesiv.
c. Constituþia României nu impune ca «principii generale» unele
norme care au aceastã calitate. Sunt astfel de reguli de structurã ºi de
dezvoltare a sistemului, de care depinde atât finalitatea sa cât ºi mijloacele
de realizare a obiectivelor sale specifice, principiile libertãþii individuale ºi
egalitãþii. Primul este plasat de Constituþia României în art. 23, printre
celelalte drepturi ºi libertãþi, deºi libertatea individualã este scopul
existenþei puterii statale ºi condiþia de existenþã a tuturor drepturilor ºi
libertãþilor. Cel de al doilea a primit calificarea de «dispoziþie comunã»
în materia drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, Titlul I cuprinzând
Introducere 11
doar o dispoziþie referitoare la criteriile de nediscriminare ºi nu o
reglementare de principiu a egalitãþii. De altfel, fragmentarea
reglementãrii problemei egalitãþii creeazã o dublã dificultate:
interpretarea ei devine mai grea ºi se creeazã un dubiu cu privire la nivelul
normei într-o eventualã ierarhie internã a dispoziþiilor constituþionale.
§4. Problema ierarhiei interne a normelor constituþionale
Dacã unele dispoziþii constituþionale sunt principii generale, atunci
ar trebui ca ele sã fie normative în raport cu celelalte norme
constituþionale. Aceasta înseamnã cã nicio normã constituþionalã nu
poate deroga de la un «principiu constituþional general». Cu alte cuvinte,
stabilind unele «principii generale», Constituþia României pare sã instituie
o ierarhie internã a normelor constituþionale însele. De altfel, acesta
este sensul general al principiilor unui sistem.
Instituirea unei ierarhii a normelor constituþionale este susþinutã
formal de existenþa unui control al constituþionalitãþii revizuirii
Constituþiei. Unele norme de principiu sunt deci superioare normelor
constituþionale obiºnuite, fiind norme de referinþã în cadrul acestui
control. Acest rol ar trebui rezervat tuturor principiilor constituþionale
generale, dar sistematizarea defectuoasã a Constituþiei României, pe care
am analizat-o mai sus, împiedicã acest lucru.
A vorbi de controlul constituþionalitãþii constituþiei poate pãrea
paradoxal. Totuºi acest discurs nu este deloc nou, acest tip de control
fiind admis de unii doctrinari deja la începutul secolului XX (Hauriou,
M., Précis de Droit constitutionnel, ediþia a II-a, Paris, 1929). Dar admiterea acestui
control al constituþionalitãþii revizuirilor constituþionale este departe de
a crea un consens. De multe ori este negatã pur ºi simplu aceastã
competenþã a instanþei constituþionale pe motiv cã intervenþia puterii
constituante a poporului în procedura adoptãrii revizuirii face ca
judecãtorul sã nu poatã fi competent. Alteori este admis doar controlul
iniþiativei de revizuire, ceea ce ar presupune, în opinia unora, doar un
control al condiþiilor de exercitare a iniþiativei ºi un control al respectãrii
limitelor revizuirii (Muraru, I., Tãnãsescu, E. S., Drept constituþional ºi instituþii
politice, Lumina Lex, Bucureºti, 2001, p. 568; pentru o opinie uºor nuanþatã, Drãganu, T.,
12 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ Introducere 13

Drept constituþional ºi instituþii politice, Lumina Lex, Bucureºti, 1998, I, p. 312),

iar în Aºadar, instanþa constituþionalã admite o ierarhie internã a
opinia altora, opinie la care ne raliem ºi noi, ºi un control al normelor constituþionale, ceea ce înseamnã cã o normã constituþionalã
constituþionalitãþii intrinseci a textului legii de revizuire (Deleanu, I., obiºnuitã nu poate încãlca un «principiu constituþional general». Este
Instituþii ºi proceduri constituþionale în dreptul comparat ºi în dreptul român, Editura Servo- clar cã atunci când controlul are ca obiect revizuirea constituþionalã,
Sat, 2003, p. 706-707). În acest al doilea caz, determinarea normelor de legea de revizuire va fi raportatã la astfel de norme, fie cã ele sunt situate
referinþã devine capitalã, punând problema existenþei unei ierarhii a în afara constituþiei formale, fie în textul acesteia, dar scoase de sub
normelor constituþionale însele. Ar putea fi conceput ºi un control al puterea de revizuire. Astfel, Curtea constituþionalã germanã afirma într-
conformitãþii legii de revizuire cu constituþia dupã ce aceasta a fost o decizie din 23 octombrie 1951: „Existã principii constituþionale care
adoptatã, dar acest control se loveºte de preponderenþa principiului sunt în aºa mãsurã expresia unui drept preexistent Constituþiei încât îl
democratic al supremaþiei voinþei poporului asupra principiului leagã chiar pe constituant ºi celelalte dispoziþii constituþionale, care nu
supremaþiei constituþiei. au dreptul la acest rang, pot sã fie nule datoritã faptului cã violeazã
Sistemele constituþionale contemporane admit de multe ori aceastã aceste principii” (apud Jouanjan, O., La forme républicaine de gouvernement, norme
atribuþie de control al constituþionalitãþii proiectelor de lege de revizuire. supraconstitutionnelle?, în Mathieu, B., Verpeaux, M., (dir.), La République en droit
Uneori doar constituþionalitatea extrinsecã, deci validitatea legilor de français, Economica, Paris, 1996, p. 277).
revizuire poate fi controlatã, cum se întâmplã de exemplu în Austria cu
legile de revizuire a Constituþiei federale, alteori poate fi controlatã ºi
constituþionalitatea intrinsecã, cum se întâmplã în aceeaºi þarã cu
revizuirile constituþiilor statelor federate sau în Italia, deºi în acest caz
doar anumite aspecte ale conþinutului pot face obiectul controlului
(Rousseau, D., La justice constitutionnelle en Europe, Montchrestien, Paris, 1998, p.
88). În ceea ce priveºte sistemul nostru, credem cã instanþa constituþionalã
poate controla atât validitatea proiectului de lege sau propunerii
legislative de revizuire a Constituþiei cât ºi constituþionalitatea internã a
textului. De altfel, credem cã instanþa noastrã constituþionalã a tranºat
ea însãºi problema, afirmând cã „potrivit dispoziþiilor Legii fundamentale,
Curtea Constituþionalã … este competentã sã examineze
constituþionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituþiei,
pronunþându-se asupra ansamblului reglementãrii, cu privire specialã asupra
respectãrii condiþiilor privitoare la limitele revizuirii, prevãzute de
dispoziþiile art. 148 din Constituþie, ºi cu privire la respectarea prevederilor
tratatelor internaþionale în materia drepturilor omului, la care România
este parte (s.n.)” (Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003). Din
aceastã formulare rezultã clar cã instanþa constituþionalã nu are în vedere
doar procedura ºi limitele revizuirii, deºi acestea o preocupã în mod
special.
14 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 1. Statul român 15

BIBLIOGRAFIE GENERALÃ

Lucrãrile Adunãrii Constituante:

Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã
Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998; Ionescu, C., Constituþia României. Legea de revizuire
comentatã ºi adnotatã cu dezbateri parlamentare, Editura All Beck, Bucureºti, 2003.
Dezbaterile prilejuite de revizuirea Constituþiei în 2003 pot fi consultate pe paginile
Internet ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului.

Comentarii ale Constituþiei României:

Constantinescu, M., Deleanu, I., Iorgovan., A., Muraru, I., Vasilescu, F., Vida, I.,
Constituþia României comentatã ºi adnotatã, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti,
1992; Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tãnãsescu, E. S., Constituþia
României revizuitã – comentarii ºi explicaþii, Editura All Beck, Bucureºti, 2004;
Constantinescu, M., Muraru, I., Iorgovan., A., Revizuirea Constituþiei României.
Explicaþii ºi comentarii, Editura Rosetti, Bucureºti, 2003; Duculescu, V., Cãlinoiu, C.,
Duculescu, G., Constituþia României – comentatã ºi adnotatã, Lumina Lex, Bucureºti,
1997; Ionescu, C., Constituþia României. Legea de revizuire comentatã ºi adnotatã cu
dezbateri parlamentare, All Beck, Bucureºti, 2003; Muraru, I., Tãnãsescu, E. S. (coord.),
Constituþia României. Comentariu pe articole, C.H. Beck, Bucureºti, 2008.

Comentarii ale unor tratate internaþionale în domeniul drepturilor omului:

Bîrsan., C., Convenþia europeanã a drepturilor omului. Comentarii pe articole. Vol. I.,
Drepturi ºi libertãþi, C.H. Beck, Bucureºti, 2005; Chiriþã, R., Convenþia europeanã a
drepturilor omului. Comentarii ºi explicaþii. Vol. I, II, C.H. Beck, Bucureºti, 2007; Pettiti,
L.-E., Decaux, E., Imbert, P.-H. (dir.), La Convention européenne des droits de l’homme,
commentaire article par article, Economica, Paris, 1999.

Comentarii ale unor constituþii strãine:

Carcassonne, G., La Constitution, Seuil, Paris, 1999; Emeri, C., Bidegaray, Ch., La
Constitution de la France, Armand Colin, Paris, 1997; Luchaire, F.; Cognac, G. (dir.),
La Constitution de la République française, Economica, Paris, 1987; Renoux, Th., Villiers,
M. de, Code Constitutionnel, Litec, Paris, 2005.
16 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ Bibliografie generalã 17

Cursuri ºi tratate de drept constituþional ºi instituþii politice: Mathieu, B., Verpeaux, M., Droit constitutionnel, P.U.F., Paris, 2004; Muraru, I.,
Tãnãsescu, E. S., Drept constituþional ºi instituþii politice, Lumina Lex, Bucureºti, 2001;
Alexianu, G., Curs de drept constituþional, vol. I-III, Casa ªcoalelor, Bucureºti, 1930-
Muraru, I., Tãnãsescu, E. S., Drept constituþional ºi instituþii politice, vol. I, All Beck,
1938; Ardant, Ph., Institutions politiques et droit constitutionnel, L.G.D.J., Paris, 2002;
Bucureºti, 2003; Muraru, I., Tãnãsescu, E. S., Drept constituþional ºi instituþii politice,
Auer, A.; Malinverni, G.; Hottelier, M., Droit constitutionnel suisse, vol. I, L’Etat,
vol. II, All Beck, Bucureºti, 2006; Nãstase Georgescu, M., Drept constituþional ºi instituþii
Stæmpfli Editions SA Berne, 2000; Auer, A.; Malinverni, G.; Hottelier, M., Droit
politice, Sylvi, Bucureºti, 2001; Negulescu, P., Curs de Drept Constituþional, Bucureºti,
constitutionnel suisse, vol. II, Les droits fondamentaux, Stæmpfli Editions SA Berne, 2000;
1937; Negulescu, P., Alexianu, G., Tratat de drept public, Casa ªcoalelor, Bucureºti,
Bãdescu, M., Drept constituþional ºi instituþii politice, Lumina Lex, Bucureºti, 2001; Brun,
1942-1943; Oliva, O., Droit constitutionnel, Sirey, Paris, 2004; Pactet, P., Droit
H.; Tremblay, G., Droit constitutionnel, Les Editions Yvon Blais inc., Cowansville
constitutionnel et institutions politiques, Armand Colin, Paris, 2001; Portelli, H., Droit
(Québec), 1990; Burdeau, G., Hamon, F., Troper, M., Droit constitutionnel et institutions
constitutionnel, Dalloz, Paris, 2003; Puºcã, B., Drept constituþional ºi instituþii politice, vol.
politiques, L.G.D.J., Paris, 2001; Chagnollaud, D., Droit constitutionnel contemporain, tome 1 –
I-II, Editura Fundaþiei Danubius, Galaþi, 2001; Rarincescu, C., Curs de drept
Théorie générale. Les grands régimes étrangers, Armand Colin, Paris, 2001; Chagnollaud,
e constituþional, Bucureºti, 1940; Rousseau, D., Viala, A., Droit constitutionnel,
D., Droit constitutionnel contemporain, tome 2 – Histoire constitutionnelle. La V République,
Montchrestien, Paris, 2004; Rouvillois, F., Droit constitutionnel de la Ve République,
Armand Colin, Paris, 2001; Chantebout, B., Droit constitutionnel, Armand Colin, Paris,
Flammarion, Paris, 2002; Rusu, I., Drept constituþional ºi instituþii politice, Editura Cerna,
2001; Ciobanu, D., Duculescu, V., Drept constituþional român, Hyperion, Bucureºti,
Bucureºti, 1998; Segur, Ph., Euzet, C., Espulgas, P., Mouton, S., Viguier, J., Droit
1993; Clocotici, D., Drept constituþional ºi instituþii politice, Europolis, Constanþa, 1998;
constitutionnel, Ellipses, Paris, 2002; Turpin, D., Droit constitutionnel, P.U.F., Paris, 2003;
Cohendet, M.-A., Droit constitutionnel, Montchrestien, Paris, 2002; Criste, M., Teoria
Vrabie, G., Bãlan, M., Organizarea politico-etaticã a României, Institutul European,
ºi practica dreptului constituþional, WorldTeach, Oþelu-Roºu, 2007; Dãniºor, D.C., Drept
Iaºi, 2004; Vrabie, G., Drept constituþional ºi instituþii politice, Editura Fundaþiei Chemarea,
constituþional ºi instituþii politice, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1997; Dãniºor, D.C.,
Iaºi, 1992; Zoller, E., Droit constitutionnel, P.U.F., Paris, 1999.
Drept constituþional ºi instituþii politice, vol. I – Teoria generalã, Sitech, Craiova, 2006;
Dãniºor, D.C., Drept constituþional ºi instituþii politice, Tratat, Vol. I – Teoria generalã, C.H.
Alte lucrãri generale citate în text:
Beck, Bucureºti, 2007; Debbasch, Ch., Pontier, J.-M., Bourdon, J., Ricci, J.-C., Droit
Dãniºor, D. C., Dogaru, I., Dãniºor, Gh., Teoria generalã a dreptului, C.H. Beck, Bucureºti
constitutionnel et institutions politiques, Economica, Paris, 2001; Debbasch, R., Droit
2006; Dãniºor, D. C., Dogaru, I., Dãniºor, Gh., Teoria generalã a dreptului, ediþia a II-a,
constitutionnel, Litec, Paris, 2003; Deleanu, I., Instituþii ºi proceduri constituþionale în
C.H. Beck, Bucureºti 2008; Djuvara, M., Eseuri de filosofie a dreptului, Editura Trei,
dreptul comparat ºi în dreptul român, Editura Servo-Sat, 2003; Deleanu, I., Instituþii ºi
Bucureºti 1997; Dogaru, I., Dãniºor, D. C., Dãniºor, Gh., Teoria generalã a dreptului,
proceduri constituþionale, C.H. Beck, Bucureºti, 2006; Dissescu, C., Curs de drept
Editura ªtiinþificã, Bucureºti 1999; Ionescu, C., Dezvoltarea constituþionalã a României.
constituþional, Bucureºti, 1915; Drãganu. T., Drept constituþional ºi instituþii politice, Tratat
Acte ºi documente 1741-1991, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 2000; Kelsen,
elementar, Lumina Lex, Bucureºti, 1998; Duculescu, V., Cãlinoiu, C., Duculescu, G.,
H., Théorie générale du droit et de l’Etat, Bruylant/L.G.D.J., Bruxelles/Paris, 1997; Louis,
Drept constituþional comparat, Lumina lex, Bucureºti, 1999; Duhamel, O., Droit
J.-V., L’Ordre juridique communautaire, Perspectives Européennes, Office des publications
constitutionnel, 2. Les démocraties, Seuil, Paris, 2000; Duhamel, O., Mény, Y., (dir.)
officielles, 6e édition, 1993; Malberg, R. Carré de, Contribution à la théorie générale de
Dictionnaire constitutionnel, P.U.F., Paris, 1992; Favoreu, L., Gaïa, P., Ghevontian, R.,
l’Etat, tome II, Sirey, Paris, 1920-1922; Peces-Barba Martinez, G., Théorie générale des
Mestre, J-L., Pfersmann, O., Roux, A., Scoffoni, G., Droit constitutionnel, Dalloz,
droits fondamentaux, L.G.D.J., Paris, 2004; Popa, N., Dogaru, I., Dãniºor, Gh., Dãniºor,
Paris, 2001; Foillard, Ph., Droit constitutionnel et institutions politiques, Paradigme
D. C., Filosofia dreptului. Marile curente, All Beck, Bucureºti, 2002; Popa, N., Dogaru, I.,
Publications Universitaires, 2006; Gelard, P., Meunier, J., Institutions politiques et droit
Dãniºor, Gh., Dãniºor, D. C., Filosofia dreptului. Marile curente, ediþia a II-a, C. H. Beck,
constitutionnel, Montchrestien, Paris, 2001; Gicquel, J., Droit constitutionnel et institutions
Bucureºti, 2007; Rãduleþu, S., Libertãþi fundamentale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
politiques, Montchrestien, Paris, 2001; Grewe, C., Ruiz-Fabri, H., Droits constitutionnels
Bucureºti, 2008; Renucci, J. Fr., Traité de droit européen des droits de l’homme, L.G.D.J.,
européens, P.U.F., Paris, 1995; Hauriou, M., Précis de droit constitutionnel, ediþia a II-a,
Paris, 1929; Iancu, G., Drept constituþional ºi instituþii politice, Lumina lex, Bucureºti, Paris, 2007.
2002; Ionescu, C., Tratat de drept constituþional contemporan, C.H. Beck, Bucureºti,
2008; Iorgovan, A., Drept constituþional ºi instituþii politice, Galeriile J. L. Calderon,
Bucureºti, 1994; Jacqué, J.-P., Droit constitutionnel et institutions politiques, Dalloz, Paris,
2000; Lascombe, M., Le droit constitutionnel de la Ve République, L’Harmattan, Paris,
2003; Leclercq, Cl., Institutions politiques et droit constitutionnel, Litec, Paris, 1999;
18 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 1. Statul român 19

Statul Articolul 1
român (1) România este stat naþional, suveran ºi independent,
unitar ºi indivizibil.
(2) Forma de guvernãmânt a statului român este
republica.
(3) România este stat de drept, democratic ºi social, în
care demnitatea omului, drepturile ºi libertãþile
cetãþenilor, libera dezvoltare a personalitãþii umane,
dreptatea ºi pluralismul politic reprezintã valori
supreme, în spiritul tradiþiilor democratice ale poporului
român ºi idealurilor Revoluþiei din decembrie 1989, ºi
sunt garantate.
(4) Statul se organizeazã potrivit principiului separaþiei
ºi echilibrului puterilor – legislativã, executivã ºi
judecãtoreascã – în cadrul democraþiei constituþionale.
(5) În România, respectarea Constituþiei, a supremaþiei
sale ºi a legilor este obligatorie.

SUMAR

§1. Caracterul statal al puterii

§2. România este stat naþional
A. Caracterul normativ al dispoziþiei
B. Impunerea unei viziuni voluntariste, politice ºi
individualiste a naþiunii
C. Consistenþa normativã a dispoziþiei privind caracterul
naþional al statului
20 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
§3. România este stat suveran ºi independent
A. Noþiunea de suveranitate ºi consecinþele normative ale
faptului cã România este stat suveran
B. Distingerea suveranitãþii de independenþã
§4. România este stat unitar
§5. România este stat indivizibil
§6. Forma de guvernãmânt a statului român este republica
A. Monarhia
B. Republica
C. Înþelesul republicii în Constituþia României
§7. România este stat de drept
A. Caracterul normativ al statului de drept
B. Consistenþa normativã a statului de drept
§8. România este stat democratic
A. Caracterul normativ al dispoziþiei
B. Definirea «demosului»
C. Tipul de putere pe care demosul este autorizat sã îl exercite
D. Libertatea ºi supunerea faþã de demos
§9. România este stat de drept social
A. Opþiunea pentru una dintre formele statului de drept
B. Conþinutul noþiunii de stat de drept social
§10. Valorile supreme
A. Demnitatea omului
B. Libera dezvoltare a personalitãþii umane
C. Dreptatea ca valoare supremã
D. Pluralismul politic ca valoare supremã
E. Drepturile ºi libertãþile cetãþenilor ca valoare supremã a
statului român
§11. Constituþionalizarea tradiþiilor democratice ale poporului român
ºi idealurilor Revoluþiei din decembrie 1989
A. Transformarea surselor reale în surse formale de valoare
constituþionalã
B. Obligativitatea interpretãrii istorice ºi teleologice
C. Instituirea unui «bloc de constituþionalitate»?
§12. Principiul separaþiei ºi echilibrului puterilor
A RT . 1. Statul român 21
A. O revizuire controversatã
B. Cantonarea în exerciþiul unei singure funcþii
C. Controlul reciproc între puteri
§13. În România, respectarea Constituþiei, a supremaþiei sale ºi a
legilor este obligatorie
COMENTARIU
§1. Caracterul statal al puterii
Caracterul statal al puterii, poate aparent subînþeles ºi neproducãtor
de efecte juridice, este normat de art. 1 alin. (1) din Constituþie. Aceasta
înseamnã cã actul normativ fundamental impune anumite caractere
puterii pentru ca ea sã fie statalã. Puterea trebuie, pentru a fi putere
statalã, sã fie: a) politicã, b) instituþionalizatã, c) legitimatã ºi d) sã deþinã
monopolul constrângerii.
a. Puterea este politicã în sensul cã finalitatea exerciþiului ei trebuie
sã fie socialã, adicã în beneficiul tuturor. Constituþia interzice astfel orice
exerciþiu al puterii în nume personal sau grupal [vezi art. 2 alin (2) care
afirmã cã „nici un grup ºi nici o persoanã nu pot exercita suveranitatea
în nume propriu”]. Pe de altã parte, puterea trebuie sã rezulte din alegeri
politice, atât cea centralã cât ºi cea localã, prohibite fiind alegerile
administrative, pluralismul politic fiind o „condiþie ºi o garanþie a
democraþiei constituþionale” [art. 8 alin. (1) din Constituþie].
b. Puterea este instituþionalizatã în sensul cã persoana titularului
este distinctã de funcþia pe care o exercitã. Aceasta implicã faptul cã
rolurile guvernanþilor sunt limitate ºi controlate. Adicã statul român
este incompatibil cu existenþa vreunui organ care scapã oricãrui control
din partea unei autoritãþi independente faþã de stat.
c. Puterea statalã este legitimatã, nu legitimã, adicã dependentã
de acceptarea sa de cãtre cei asupra cãrora se exercitã. Retragerea
legitimãrii videazã puterea de caracterul sãu statal. Aceastã dispoziþie
legitimeazã deci un drept de rezistenþã contra opresiunii, neprevãzut
expres de Constituþie.
22 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
d. Caracterul statal al puterii implicã monopolul constrângerii, ceea
ce justificã interzicerea oricãrei reglementãri juridice care nu este fãcutã în
numele statului ºi a oricãrei organizãri care poate fi capabilã sã afecteze
monopolul statului asupra mijloacelor de constrângere violentã (de exemplu,
o organizaþie care întreþine o armatã privatã). În timpul dezbaterilor pe marginea
Tezelor Proiectului de Constituþie unele aspecte ale acestui monopol al
constrângerii, care acum rezultã doar implicit din caracterul statal al puterii,
ar fi trebuit, în optica unora dintre membrii Adunãrii Constituante, sã fie
prevãzute expres. Astfel, domnul Radu Câmpeanu propunea sã fie adãugat
un alineat care sã prevadã cã „este interzisã instituirea sau constituirea de
forþe civile de ordine paralele celor legal constituite”. Monopolul constrângerii
presupune, pe de altã parte, cã dreptatea este împãrþitã doar de cãtre stat, cã,
aºa cum se exprimã Curtea Constituþionalã, „într-un stat de drept, principiul
(este) cã nimãnui nu-i este îngãduit, în nicio împrejurare, sã îºi facã singur
dreptate” (Decizia nr. 19/2002, M. Of. nr. 262 din 18 aprilie 2002).
§2. România este stat naþional
Caracterul naþional al statului este, din punct de vedere simbolic, foarte
important. Este ºi motivul pentru care includerea lui în Constituþie a stârnit
ºi stârneºte vii dezbateri. Ideea de naþiune a fost configuratã în douã maniere
principale. O primã viziune pune la baza formãrii ºi existenþei naþiunii
elemente obiective. Ea ar fi rezultatul unei dezvoltãri istorice, incontrolabilã
de cãtre indivizi, a unui determinism obiectiv, care face ca un grup sã
dobândeascã conºtiinþa propriei unitãþi ºi a diferenþelor ce îl despart de
celelalte, datoritã istoriei comune, a spaþiului de viaþã comun, a rasei, etniei,
limbii, religiei ºi culturii pe care membrii sãi le împãrtãºesc. Cealaltã viziune
asupra naþiunii face din aceasta o comunitate voluntarã de indivizi, care,
mai degrabã decât datoritã unui trecut comun, se constituie într-un grup cu
identitate proprie datoritã voinþei indivizilor de a construi un viitor împreunã.
Aceste douã concepþii s-au înfruntat în secolele trecute ºi sunt prezente în
mod evident în cadrul dezbaterilor Adunãrii Constituante române atât în
1991 cât ºi în 2003. Amploarea dezbaterilor, axate mai ales pe prima viziune
asupra naþiunii, dar ºi prezenþa unui curent clar care valorizeazã al doilea
A RT . 1. Statul român 23
mod de înþelegere a acesteia se datoreazã faptului cã transformarea noþiunii
sociologice de «naþiune» într-un concept juridic ridicã multe probleme.
Aceste probleme i-au fãcut pe unii dintre parlamentari sã susþinã cã statul
nu ar mai trebui definit ca stat naþional, înþelegând acest caracter ca periculos
pentru minoritãþile naþionale. Alþii au afirmat cã statul ar trebui sã fie definit
ca multinaþional, având în vedere prezenþa mai multor grupuri etnico-
lingvistice care se autodefinesc ca naþionale pe teritoriu. Un al treilea curent,
majoritar din punct de vedere numeric, a optat pentru menþinerea în textul
Constituþiei a referirii la statul naþional, dar s-a divizat asupra sensului
acestuia. Cei mai mulþi vorbitori în Constituantã au dat noþiunii sensul istoric
ºi determinist descris mai sus, ajungându-se uneori la opinii extreme. O
parte a celor care au intervenit în dezbateri au înþeles prin naþiune o
comunitate a cetãþenilor, optând pentru viziunea voluntaristã ºi politicã a
definirii acesteia. Astfel, Valeriu Stoica preciza, vorbind în numele grupului
liberal, cã acest grup dã „«naþiunii» un sens civic, iar nu un sens etnic.
Într-adevãr, «naþiunea» este în primul rând «naþiunea cetãþenilor», ºi nu o
«naþiune a sângelui». De altfel, astãzi, mai mult decât oricând, este o dovadã
de opacitate politicã sã crezi cã mai existã o naþiune întemeiatã pe puritatea
sângelui” ... „Toleranþa este cea care face posibilã reunirea acestor identitãþi
colective diferite într-o naþiune civicã înþeleasã ca temei al statului român.
Dacã transformãm diferenþele culturale dintre noi, diferenþele lingvistice în
bariere de comunicare, atunci nicio construcþie politicã nu este posibilã”.
Deºi în dezbaterile parlamentare sensul obiectiv al naþiunii pãrea sã fie
dominant, dupã pãrerea noastrã, viziunea politicã, voluntaristã ºi
individualistã a fost cea care a fost impusã prin Constituþie, iar aceastã
interpretare rezultã clar din organizarea principiilor constituþionale.
Pentru a lãmuri aceastã dispoziþie constituþionalã, trebuie sã discutãm
caracterul ei normativ, sã lãmurim care este sensul pe care ea îl dã naþiunii
ºi care sunt consecinþele normative ale juridicizãrii caracterului naþional
al statului.
A. Caracterul normativ al dispoziþiei
Caracterul naþional al statului român este normat de Constituþie.
Nu este vorba de o dispoziþie constatativã, cum ar putea pãrea, ci de o
24 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
normã juridicã ce impune o anumitã înþelegere a naþiunii ca fundament
al statului. Întinderea acestei normativitãþi presupune o opþiune între
mai multe variante de înþelegere a naþiunii, consistenþa sa normativã
fiind datã de poziþia pe care aceastã dispoziþie o are în ierarhia normativã.
Cu alte cuvinte, Constituþia noastrã prescrie o anumitã dialecticã a
raporturilor între stat ºi naþiune.
B. Impunerea unei viziuni voluntariste, politice ºi
individualiste a naþiunii
Constituþia impune o înþelegere voluntaristã, politicã ºi individualistã
a naþiunii. Ea nu face o transpunere automatã a noþiunii sociologice de
«naþiune» ºi nici a concepþiei sociologic dominante asupra acesteia la
nivelul grupului social, ci încearcã sã constrângã aceastã opinie publicã
sã adopte un anumit conþinut al noþiunii, care rezultã din economia
generalã a textelor constituþionale.
Concepþia Constituþiei asupra naþiunii este voluntaristã, pentru cã
suveranitatea naþionalã aparþine poporului român, adicã demosului, iar
caracterul democratic al statului este normat de art. 1 alin. (3) din
Constituþie. Or, demos, în sensul democratic al termenului, nu înseamnã
o realitate sociologic determinatã, ci o funcþie normativ-majoritarã rezultatã
din poziþionarea liberã a cetãþenilor într-o majoritate sau minoritate politicã.
Voinþa indivizilor este singura care conteazã în procesul de construire a
spaþiului public, care este electiv, ºi nu nativ. Cu alte cuvinte, statul nu
este al unui grup etnic, religios, lingvistic sau constituit pe oricare alte
criterii sociologice, indiferent cã este majoritar sau minoritar din punctul
acesta de vedere, ci al cetãþenilor, adicã în mod precis al celor care au
dreptul de a alege ºi de a fi aleºi. De aceea, art. 4 din Constituþie declarã cã
România este patria comunã ºi indivizibilã a tuturor cetãþenilor sãi
indiferent de criteriile de constituire a grupurilor. Exprimarea cetãþenilor,
liberã de orice afiliere ºi constrângere grupalã, este baza naþiunii ca
fundament al spaþiului public în dreptul român. Suveranitatea naþionalã
rezultã din alegeri libere, periodice ºi corecte [art. 2 alin. (1)], adicã aparþine
poporului înþeles ca o funcþie exercitatã de cetãþeni care au fiecare o «parte»
a suveranitãþii. Voinþa acestora este constitutivã pentru naþiune ca
fundament al statului.
A RT . 1. Statul român 25
Constituþia impune o viziune politicã ºi individualistã a naþiunii.
Naþiunea nu este un corp etnic, lingvistic, religios etc., ci un corp electiv.
Ea nu se moºteneºte, ci se construieºte. Este sensul afirmãrii unitãþii
poporului în art. 4 alin (1). Statul român nu aparþine vreunei etnii; el
este separat de etnie. De aceea nicio afiliere grupalã datoratã criteriilor
de nediscriminare prevãzute în art. 4 alin. (2) nu poate produce
consecinþe juridice în spaþiul public, ci doar în spaþiul privat. Cu alte
cuvinte, afirmarea caracterului electiv al organelor reprezentative ale
poporului român, fãcutã în art. 2, impune opþiunea pentru teoria
suveranitãþii populare, adicã interzice înþelegerea organicã ºi obiectivã a
suveranitãþii naþionale. Statul român poate fi astfel multietnic,
multicultural, dar nu multinaþional, cãci «naþiune» înseamnã, potrivit
Constituþiei, doar o majoritate politicã nedependentã de aceste criterii,
ci doar de voinþa individualã. Deci actul fundamental de constituire a
statului român impune o viziune individualistã asupra sistemului politic,
în care doar persoana dezangajatã în raport cu grupurile primare de
identificare conteazã în spaþiul public.
C. Consistenþa normativã a dispoziþiei privind caracterul
naþional al statului
Constituþia noastrã pare sã instituie o supra-constituþionalitate
pentru cã ea sustrage puterii constituante anumite dispoziþii, interzicând
revizuirea lor. Printre aceste dispoziþii, prevãzute în art. 152, se numãrã
ºi caracterul naþional al statului.
Prima consecinþã este cã sistemul constituþional român nu poate
permite, nici chiar prin voinþa poporului, instaurarea unei majoritãþi
sociologice ca majoritate politicã. Este o dispoziþie care protejeazã
minoritãþile sociologice (naþionale, etnice, lingvistice etc.) în mod principial
ºi iniþial. Cu alte cuvinte, caracterul naþional al statului, înþeles în maniera
electivã ºi politicã pe care am arãtat-o înainte, care face din stat un stat al
tuturor cetãþenilor, nu poate fi modificat prin voinþa grupului etnic
majoritar, chiar dacã el constituie o majoritate politicã la un moment dat.
Cea de a doua consecinþã este cã nicio dispoziþie constituþionalã nu
trebuie sã fie contrarã acestui principiu. Altfel spus, puterea constituantã
nu poate introduce derogãri de la acest principiu prin instituirea unor
26 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
regimuri juridice derogatorii în funcþie de criterii de natura celor
enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituþie. Acestea pot fi permise doar
în condiþiile art. 53 din Constituþie privitor la restrângerea exerciþiului
unor drepturi sau al unor libertãþi.
§3. România este stat suveran ºi independent
A. Noþiunea de suveranitate ºi consecinþele normative ale
faptului cã România este stat suveran
Faptul cã România este stat suveran presupune cã statul determinã
competenþa competenþelor sale. Altfel spus, statul român este singurul
care normeazã sau în numele cãruia se normeazã ºi singurul care poate
aplica constrângerea asupra populaþiei în limitele teritoriului. El
determinã singur, prin ordinea sa juridicã internã, competenþele sale
internaþionale. Mai multe consecinþe normative rezultã din acest articol:
a. Puterea statului nu are niciun concurent în interior. Acest
lucru înseamnã cã doar statul sau doar în numele statului se produc
norme juridice. Adicã statul este cel care determinã condiþiile de
producere ºi întinderea efectelor actelor normative autonome (de
exemplu, contractele colective de muncã). Doar statul poate aplica aceste
norme prin constrângere. Doar statul poate împãrþi dreptatea. În statul
român, deciziile arbitrajului, ca ºi cele ale oricãrei alte forme de justiþie
nestatalã, sunt în mod obligatoriu supuse cãilor de atac în faþa unei
instanþe a statului. Doar statul poate pune în miºcare acþiunea publicã ºi
poate uza legitim de violenþã; orice miliþie privatã este neconstituþionalã.
Mijloacele de normare ºi constrângere sunt aºadar centralizate. Orice
atribuire a acestora aparþine puterii suverane.
b. Puterea statului este una de arbitraj între forþele sociale. Pentru
a fi în prezenþa statului ca putere suveranã, nu trebuie ca aceastã putere
sã poatã fi exercitatã de vreun grup socio-economic în nume propriu.
Statul unei clase, în aceastã viziune, nu mai este stat. Doar echidistanþa
faþã de forþele sociale, care nu permite niciuneia dintre ele sã «confiºte
suveranitatea», face ca statul sã existe ca suveranitate. Altfel, pierzând
monopolul deciziei normative, statul nu mai este stat. Consecinþa este
A RT . 1. Statul român 27
cã, în baza art. 1 din Constituþie astfel interpretat, îi este interzis puterii
politice sã utilizeze mijloacele puterii publice pentru a favoriza, indiferent
de mijloc, una dintre forþele sociale în detrimentul celorlalte.
c. Numai puterea care legitimeazã statul poate legitima
transferurile de competenþe cãtre un organ extern. Constituþia
României a fãcut aplicarea acestei consecinþe normative a art. 1, din
moment ce integrarea României într-o organizaþie supranaþionalã, cum
este Uniunea Europeanã, a necesitat, potrivit constituantului român,
revizuirea Constituþiei. Este adevãrat cã „aderarea României la tratatele
constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferãrii unor atribuþii
cãtre instituþiile comunitare,... se face prin lege adoptatã în ºedinþa
comunã a Camerei Deputaþilor ºi Senatului, cu o majoritate de douã
treimi din numãrul deputaþilor ºi senatorilor” (art. 148 din Constituþie),
dar aceastã posibilitate de transfer de competenþe ce þin de suveranitate
cãtre un organ extern se face în baza voinþei puterii constituante, fiind
permisã doar dupã revizuirea Constituþiei, adicã dupã ce puterea care
legitimeazã statul a intervenit în anul 2003.
d. Orice act normativ internaþional este obligatoriu pentru stat
doar în mãsura în care statul contribuie la crearea acestuia. Fãrã o
astfel de înþelegere, statul nu ar mai avea control asupra competenþelor
sale, deci nu ar mai fi suveran. Consecinþa practicã este cã statului român
nu-i poate fi opusã o cutumã internaþionalã, chiar generalã, dacã nu
existã indicii ale aderãrii sale la o astfel de cutumã.
B. Distingerea suveranitãþii de independenþã în art. 1 din
Constituþie
Suveranitatea statului presupune douã aspecte: suveranitatea
internã ºi suveranitatea externã sau independenþa. Constituþia noastrã
distinge suveranitatea de independenþã. Aceastã distingere nu poate fi
judecatã ca aleatorie; ea este normativã. Este sensul interzicerii revizuirii
caracterului independent al statului, fãrã a interzice revizuirea
caracterului sãu suveran. Cu privire la suveranitatea statului, „ca trãsãturã
peremptorie a acestuia”, Curtea Constituþionalã „observã cã ea nu intrã
sub incidenþa art. 148 din Constituþie, care stabileºte limitele revizuirii
Constituþiei, în schimb intrã sub aceastã incidenþã caracterul independent
28 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
al statului român. Independenþa este o dimensiune intrinsecã a suveranitãþii
naþionale, chiar dacã este consacratã de sine stãtãtor în Constituþie. În
esenþã, independenþa are în vedere dimensiunea exterioarã a suveranitãþii
naþionale, conferind statului deplina libertate de manifestare în relaþiile
internaþionale. Sub acest aspect, este evident cã aderarea la structurile
euroatlantice se va face în temeiul exprimãrii independente a voinþei
statului român, nefiind vorba de o manifestare de voinþã impusã de o
entitate exterioarã României. Din acest punct de vedere, Curtea constata
ca introducerea celor douã noi articole în Constituþie – art. 1451 ºi 1452 –
nu reprezintã o încãlcare a dispoziþiilor constituþionale privitoare la limitele
revizuirii” (Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003).
Aºadar, România poate fi stat independent, chiar dacã îºi limiteazã
suveranitatea, dacã puterea constituantã decide astfel. Cu alte cuvinte,
pot fi transmise altcuiva decât statului atribuþii ce rezultã din suveranitatea
internã, dar nu pot fi transmise competenþe care rezultã din independenþa
statului. Aceastã distingere a suveranitãþii de independenþã autorizeazã
transferul de competenþe interne cãtre un organ extern, dar atâta vreme
cât statul rãmâne independent, adicã atâta timp cât el decide limitele
competenþei sale externe. Este exact opusul federalismului, în cazul cãruia
competenþele externe ale statului federat sunt transmise în principiu
federaþiei. În cazul României, doar suveranitatea internã poate fi limitatã,
nu ºi cea externã. Însã ºi cedãrile unor competenþe interne au limite. Aceste
cedãri nu pot privi puterea constituantã, cãci transferul acestei puteri ar
presupune cedarea determinãrii competenþei externe, deci a independenþei,
imposibil de afectat, conform Constituþiei noastre. De asemenea, aceste
cedãri nu pot privi competenþa generalã de reglementare, cedãrile neputând
fi decât de excepþie, punctuale [vezi art. 148 alin. (1)]. Practic, Constituþia
noastrã acceptã ratificarea unui tratat care ar afecta suveranitatea internã,
dacã el nu este contrar Constituþiei, altfel fiind necesarã revizuirea acesteia.
Este motivul pentru care Curtea Constituþionalã susþine cã „în actuala
erã (…) conceptul de suveranitate naþionalã nu mai poate fi conceput ca
absolut ºi indivizibil” (Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003).
Dar Constituþia nu acceptã un tratat care ar afecta suveranitatea externã,
independenþa, nici chiar când existã autorizarea puterii constituante. De
aceea, caracterul independent al statului nu poate face obiectul revizuirii.
A RT . 1. Statul român 29
Titularul suveranitãþii ºi independenþei este statul. Aceasta
înseamnã în primul rând cã ceea ce poate fi transmis cãtre un organ
extern sunt competenþele [atribuþiile conform art. 148 alin. (1)], nu
suveranitatea. Transferul nu poate crea o nouã suveranitate. Curtea
Constituþionalã este formalã în acest sens: „prin actele de transfer al
unor atribuþii cãtre structurile Uniunii Europene, acestea nu dobândesc,
prin înzestrare, o «supracompetenþã», o suveranitate proprie” (Decizia
nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003). În al doilea rând, din faptul cã
statul este titularul suveranitãþii, rezultã cã, indiferent cã sursa
suveranitãþii este naþiunea sau poporul român, acestea o exercitã în
numele statului. Niciun grup, nici naþiunea sau poporul, nu o poate exercita
în nume propriu [art. 2 alin. (2) din Constituþie].
§4. România este stat unitar
Statul unitar este acela în care nu existã decât un singur centru de
putere politicã ce îºi impune voinþa pe întreg teritoriul. El presupune deci o
singurã organizare politicã ºi juridicã. Îi este caracteristic un principiu de
unitate cu privire la teritoriu ºi de unicitate cu privire la puterile statului.
Suveranitatea internã ºi internaþionalã aparþine doar statului, celelalte
persoane de drept public ºi mai ales colectivitãþile teritoriale nefiind decât
modalitãþi de organizare administrativã, ele neexistând decât prin stat ºi
pentru stat, neapãrând niciodatã în ordinea politicã. Împãrþirea teritorialã a
competenþei de normare a statului unitar este posibilã doar la nivelul aplicãrii
legii, nu ºi la nivelul formãrii acesteia. Cu alte cuvinte, vom avea o singurã
ierarhie normativã: o singurã constituþie, un singur sistem legislativ, o
organizare unitarã a aplicãrii legii ºi un singur rând de organe corespunzând
celor trei funcþii ale statului: un singur legislativ, un executiv ºi un sistem
administrativ unic, un singur sistem de organe jurisdicþionale. Caracterul
unitar al statului nu este incompatibil cu existenþa unor legi care se aplicã
doar într-o parte a teritoriului, cu condiþia ca ele sã fie opera unei singure
autoritãþi legislative (C.C.R., Decizia nr. 176/1999, M. Of. nr. 64 din 14 februarie
1999; vezi ºi Decizia 205/2002, M. Of. nr. 544 din 25 iulie 2002) ºi sã nu creeze
discriminãri între cetãþeni pe baza unor criterii de natura celor enumerate
în art. 4 alin (2) din Constituþie sau pe baza situãrii lor pe teritoriu.
30 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Statul român este un stat unitar descentralizat [vezi comentariul
art. 120 alin. (1) din Constituþie] ºi deconcentrat (vezi comentariul art.
123 din Constituþie).
§5. România este stat indivizibil
Un stat este indivizibil dacã el comportã o singurã putere politicã
care se exercitã pe întreg teritoriul. Astfel, caracterul unitar al statului
include caracterul sãu indivizibil, exprimarea Constituþiei pãrând a fi
pleonasticã. Caracterul indivizibil al statului implicã indivizibilitatea
suveranitãþii [art. 2 alin. (2)], indivizibilitatea (unitatea) poporului (art.
4), indivizibilitatea teritoriului (neprevãzutã expres de art. 3) ºi
indivizibilitatea (unitatea) corpului electoral.
Esenþa acestei dispoziþii constituþionale constã în interzicerea oricãrui
act sau statut care împiedicã statul sã dispunã de competenþa competenþelor sale
pe teritoriu sau într-o parte a acestuia. Aceasta înseamnã cã legiuitorului îi
este interzis sã dea comunitãþilor locale orice atribuþie care le-ar conferi
suveranitate. Având în vedere cã acest caracter al statului nu poate forma
obiectul unei revizuiri, nici puterii constituante derivate nu îi este permis sã
transmitã comunitãþilor teritoriale atribute ale suveranitãþii. Descentralizarea
trebuie deci sã se înscrie în cadrul stabilit de indivizibilitate.
Un alt efect al caracterului indivizibil al statului este cã secesiunea
unei pãrþi a teritoriului nu este permisã. Pe de altã parte, teritoriul nu poate
fi alienat, adicã nu poate fi trecut sub nicio formã, în totalitate sau în
parte, sub suveranitatea altui stat. Restul consecinþelor vor fi analizate
când ne vom referi la articolele corespunzãtoare.
§6. Forma de guvernãmânt a statului român este republica
Afirmarea caracterului republican al statului român ºi interzicerea
revizuirii acestuia prin art. 152 alin. (1) sunt fãcute, cel puþin la prima
vedere, pentru a împiedica restaurarea formei monarhice a
guvernãmântului. Consecinþa este cã toate autoritãþile politice ale
statului rezultã din puterea de vot. A contrario, cele care nu rezultã direct
A RT . 1. Statul român 31
sau indirect din puterea de vot nu sunt politice. Se pare deci cã actul
constituþional din 1991 vrea sã considere ca fiind esenþialã clasificarea
formelor de guvernãmânt în raport cu natura funcþiei de ºef al statului,
deºi este evident cã pentru doctrinã mai important este ce tip de putere
acordã constituþia poporului ºi respectiv reprezentanþilor, deci cã ar trebui
ca forma de guvernãmânt sã fie mai degrabã în primul rând calificatã ca
fiind reprezentativã, directã sau semi-directã. Acordarea unei astfel de
importanþe formei republicane ne obligã sã vedem mai întâi ce ar însemna
astãzi forma de guvernãmânt exclusã, monarhia, ºi apoi care este sensul
pe care îl are republica în cultura juridico-politicã occidentalã ºi ce sens
ar putea primi la noi în baza art. 1 din Constituþie.
A. Monarhia
Ca sã fim în prezenþa unei monarhii trebuie ca funcþia de ºef al
statului sã aparþinã unui monarh. Aspectul cel mai important care
departajeazã acest sistem de cel republican nu este însã modul în care
ºeful statului accede la funcþie, cãci au existat monarhii în care regele
era desemnat potrivit unui sistem electiv sau semi-electiv, ci sursa
suveranitãþii. Într-o monarhie, chiar constituþionalã, sursa suveranitãþii,
când ea nu este divinã, este persoana însãºi a monarhului, în timp ce sursa
suveranitãþii într-o republicã este demosul. Intrarea demosului pe scena
politicã semnificã ieºirea regelui din aceasta. O sursã a suveranitãþii o
exclude pe cealaltã. Astãzi monarhii îºi datoreazã suveranitatea demosului.
a. Monarhia constituþionalã. Monarhia constituþionalã este o
monarhie în sensul plenar al termenului; regele este suveran: el nu împarte
aceastã suveranitate cu poporul, cu naþiunea, ori cu reprezentanþii
acestora. Dar ea este limitatã: prin existenþa unei constituþii, a unor
libertãþi individuale ºi a unui control realizat de reprezentanþii aleºi asupra
prelevãrii ºi cheltuirii impozitelor. Dar suveranitatea rãmâne nepartajatã.
Regele acordã o cartã constituþionalã supuºilor: el nu o acceptã ºi, cel
puþin formal, nu o negociazã, ci o dãruieºte, pãstrând astfel toatã puterea
constituantã pentru sine. Pe de altã parte, el nu împarte cu reprezentanþii
puterea legislativã. Reprezentanþii sunt abilitaþi doar sã elaboreze legea;
ea nu devine însã lege decât prin sancþiunea regalã. Suveranitatea
legislativã rãmâne deci nepartajatã, mai ales cã regele are dreptul sã
emitã ordonanþe de necesitate, care au putere de lege.
32 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
b. Monarhia parlamentarã dualistã. Trãsãtura esenþialã a monarhiei
parlamentare dualiste este partajarea suveranitãþii între rege ºi parlament.
Urmare a acestui partaj, constituþia este un pact între reprezentanþã ºi monarh.
Alãturi de suveranitatea regalã ºi egalã, dacã nu supraordonatã acesteia, se
afirmã suveranitatea naþionalã. ªeful statului pãstreazã în acest tip de monarhie
o influenþã realã, dar el nu mai poate pretinde a fi singura sursã a
suveranitãþii. El o împarte cu Camerele, care sunt departe însã de a
reprezenta poporul, în general una reprezentând aristocraþia, iar cealaltã
fiind cenzitarã. Puterea legislativã este ºi ea partajatã. Regele nu mai
cere Camerelor, ca în monarhia limitatã, doar mijloacele politicii sale, ci
se vede nevoit sã accepte ºi sã punã în aplicare politica rezultatã din
compoziþia Camerelor. Puterea executivã aparþine monarhului, dar
miniºtrii sunt responsabili politic atât în faþa ºefului statului, cât ºi în
faþa parlamentului. Dacã naþiunea nu desemneazã guvernanþii, ea îi
desemneazã pe cenzorii guvernanþilor.
c. Democraþiile regale (monarhiile contemporane). Cum am
remarcat deja, apariþia naþiunii pe scena politicã în calitate de sursã a
suveranitãþii a fost însoþitã, cu convulsii mai multe sau mai puþine, de ieºirea
monarhilor de pe aceastã scenã, cel puþin în calitate de sursã ºi depozitari
alternativi ai acestei suveranitãþi. Forma monarhicã a putut uneori supravieþui
acestei miºcãri istorice, conþinutul ei, nu. Astãzi nu mai avem monarhii, ci
democraþii care pãstreazã o aparenþã monarhicã. Chiar ºi acolo unde monarhii
mai au unele atribuþii precise din punct de vedere juridic, ei nu îndrãznesc
sã le foloseascã în concurs cu naþiunea, ci doar în colaborare cu ea. Demosul
a avut abilitatea de a elimina orice concurent de pe scena suveranitãþii.
Astãzi nu mai existã decât câteva rare democraþii regale.
B. Republica
Termenul «republicã» este unul neclar datoritã faptului cã el are
înþelesuri ºi chiar valoare sentimentalã ori simbolicã diferite în diverse
spaþii culturale [Mathieu, B., Verpeaux, M., (coord.) La République en droit français,
Economica, Paris, 1996]. El are sensuri care acoperã tot spectrul, de la
simplismul unei definiri negative, ca lipsã a monarhului, pânã la o realã
filosofie care explicã de pe poziþii particulare întregul mecanism al
raporturilor între libertate ºi autoritate (vezi Pettit, Ph., Républicanisme. Une
théorie de la liberté et du gouvernement, Gallimard, Paris, 2004). Desigur cã aceste
multiple sensuri nu vor putea fi abordate toate aici ºi cã foarte complexa
A RT . 1. Statul român 33
filosofie a raporturilor republicane dintre egalitate, libertate ºi comunitate
nu poate fi decât foarte sumar schiþatã pentru a vedea ce consecinþe poate
avea imposibilitatea de a revizui forma republicanã de guvernãmânt.
a. Republica ca lipsã a monarhiei. Acest sens, evident rudimentar,
este cel predominant. În acest sens restrâns, republica semnificã un regim
în care ºeful statului nu poate fi un monarh, adicã în care magistratura
supremã nu poate fi transmisã ereditar. Dacã ºeful statului este ales,
direct sau indirect, suntem în prezenþa unei republici. Acest sens al
«republicii» nu pare sã poatã fi contestat. ªi, totuºi, au existat regimuri
politice þinute ca fiind monarhice, în care regele era ales. Se pare deci cã
acest prim criteriu de configurare a conceptului de «republicã» nu este
suficient, deºi, în mod evident, este util.
b. Republica – un regim în care suveranitatea aparþine poporului.
În multe sisteme care nu au cunoscut monarhia sau nu au avut o experienþã
monarhicã semnificativã, în orice caz, nu una a monarhiei absolute,
«republica» se defineºte ca democraþie. Republica ar fi, în aceastã înþelegere,
un regim politic în care suveranitatea aparþine poporului, adicã unui «demos»,
nu unui «monos». Sursa suveranitãþii este de data aceasta decisivã, nu modul
ei de exercitare. Aceasta este ideea care fundamenteazã afirmaþia potrivit
cãreia Belgia, de exemplu, este o «monarhie republicanã». Regele nu are
suveranitate, el îºi extrage atât prerogativele, cât ºi legitimitatea din
Constituþie, iar Constituþia este a naþiunii, nu a regelui. Se instituie astfel o
«monarhie reprezentativã» în care regele nu poate face nimic dacã nu gãseºte
un titlu particular în Constituþie care sã-i permitã exerciþiul acelei
competenþe. El nu este decât un reprezentant al naþiunii, care nu este ales.
Dar sunt mulþi alþii care nu sunt aleºi: miniºtrii, judecãtorii … Apoi, regele
nu poate face nimic fãrã contrasemnãtura unui ministru. Cum afirma ironic
Delpérée [în Mathieu, B., Verpeaux, M., (coord.) La République en droit français,
Economica, Paris, 1996, p. 326], „monarhia poate din acest punct de vedere sã
se arate mai republicanã decât Republica”.
Dar aceastã confuzie a republicii cu democraþia nu-i lasã de obicei
primeia o autonomie prea mare, ca noþiune juridicã. De exemplu, în
Germania, unde acest sens este evident [Fromont, M., în Mathieu, B.,
Verpeaux, M., (coord.) La République en droit français, Economica, Paris, 1996, p.
316-321], caracterul republican al statului nu a fost niciodatã folosit de
instanþa constituþionalã, chiar dacã el figureazã în art. 20, tocmai pentru
34 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
cã noþiunile de democraþie ºi de stat social par mai precise ºi mai uºor de
stãpânit din punct de vedere juridic. Totuºi, acest sens al republicii poate
avea o semnificaþie distinctã de cea a democraþiei pure ºi simple. În acest
sens larg, de democraþie, republica semnificã un regim contrar oricãrei
forme de putere personalã. Republica este un regim moderat, în care
puterile sunt temporare, limitate ºi exercitate de persoane responsabile.
Ea se opune astfel ºi puterii nelimitate a unui demos. Nu numai
monocraþiile pot fi oprimante, ci ºi majoritãþile.
Uneori termenul «republicã» poate fi înþeles doar ca o anumitã formã
de democraþie. Acesta pare sã fie cazul american. În Statele Unite „ideea
de republicã serveºte (…) pentru a desemna una dintre formele
democraþiei, democraþia reprezentativã” [Fritz, G., în Mathieu, B., Verpeaux,
M., (coord.) La République en droit français, Economica, Paris, 1996, p. 330]. James
Madison era clar în acest sens: „Într-o democraþie, poporul se asambleazã
ºi guverneazã el însuºi; într-o republicã, el se asambleazã ºi guverneazã
prin reprezentanþi ºi agenþi” (citat dupã Fritz, G., în Mathieu, B., Verpeaux,
M., (coord.) La République en droit français, Economica, Paris, 1996, p. 330). Alegerile
devin cheia sistemului. Nu numai cã în republicã reprezentanþii poporului
trebuie sã fie aleºi, ci aceastã alegere trebuie sã comporte un drept la
egalitate politicã împins cât mai departe posibil. Republica se opune astfel
nu doar monocraþiei, fiind incompatibilã în principiu cu noþiunea de ºef
al statului, Preºedintele american fiind mai întâi un ºef de guvern care
are ºi unele atribuþii de ºef de stat [Fritz, G., în Mathieu, B., Verpeaux, M.,
(coord.) La République en droit français, Economica, Paris, 1996, p. 333], ci se opune
ºi oricãrei forme de oligarhie [Aubert, J.-F., în Mathieu, B., Verpeaux, M.,
(coord.) La République en droit français, Economica, Paris, 1996, p. 324].
c. Filosofia republicanã. Republicanismul, ca filosofie politicã, este
o modalitate particularã de a înþelege libertatea, egalitatea ºi comunitatea,
precum ºi raporturile pe care acestea le întreþin unele cu altele. Libertatea
este pentru republicani non-interferenþã, dacã nu chiar non-dominaþie.
Opusul ei este deci dominaþia. Indivizii care suportã o dominaþie oarecare
nu sunt liberi, chiar dacã aceastã dominaþie nu dã naºtere la o interferenþã
din cauza bunãvoinþei dominatorului. Acest mod de concepere a libertãþii
se ridicã evident împotriva puterii paternale a monarhului absolut: acesta
poate fi limitat în exerciþiul dominaþiei, poate sã nu interfereze în sfera
de libertate a supuºilor, dar aceasta doar pentru cã este binevoitor. El ar
A RT . 1. Statul român 35
putea interveni însã oricând. Simpla existenþã a acestei dominaþii
binevoitoare este în concepþia republicanã inadmisibilã. Dar libertatea
ca non-dominaþie semnificã mai mult decât lipsa puterii monarhice.
Oricare altã dominaþie este un atentat la libertate: cea a corpurilor
intermediare, în primul rând; cea a statului, de asemenea. Statul este, de
aceea, un simplu mandatar al indivizilor, luaþi atât individual, cât ºi
colectiv, ºi anume constituiþi în popor, în demos. Dar libertatea aceasta
ca non-dominaþie exclude ºi dominaþia majoritãþii înseºi: demosul este
el însuºi uneori tiranic, iar republicanismul o înþelege foarte bine.
Guvernãmântul limitat presupune o sursã a suveranitãþii limitatã.
Republicanismul concepe egalitatea ca pe un element constitutiv al
libertãþii. Indivizii nu sunt liberi decât dacã sunt trataþi ca fiinþe egale. A
trata indivizii ca fiinþe egale nu înseamnã însã a-i trata identic. Dimpotrivã,
situaþiile relevant diferite creeazã un drept la diferenþã. Libertatea tinde de
regulã sã fie înþeleasã ca egalitate. Republicanismul înþelege, dimpotrivã,
egalitatea, într-o manierã eliberatoare. Raporturile necesar conflictuale dintre
egalitate ºi libertate sunt rezolvate în favoarea libertãþii, o libertate nu ca
non-interferenþã pur ºi simplã, care presupune o abþinere, ci o libertate ca
non-dominaþie, care presupune o acþiune de promovare. Când libertatea
rezultã din non-intervenþie, statul se abþine sã construiascã regimuri diferite
persoanelor, ceea ce de regulã însemnã cã cei mai vulnerabili rãmân
vulnerabili, iar cei care dominã nu pot fi trataþi diferit în raport de criteriile
însele ale avantajelor care-i fac dominanþi: rasã, etnie, limbã, sex etc. Deci
egalitatea prezervã dominaþia. Dimpotrivã, când libertatea este înþeleasã ca
non-dominaþie, statul trebuie sã acþioneze pentru a corecta inegalitãþile care
duc la relaþiile de dominaþie. Tratamentele juridice diferite nu numai cã
sunt permise, dar sunt absolut necesare. Egalitatea este înfrântã în numele
libertãþii. Rolul acesta de ponderare a exceselor conjuncturale ale unora
dintre principiile fundamentale ale democraþiei liberale – libertatea ºi
egalitatea – îl au valorile supreme ale dreptãþii sau justiþiei sociale.
Republicanismul este deci o ieºire din aparent insolvabila dilemã a
alegerii între liberalism ºi comunitarism. Liberalismul insistã pe libertate,
comunitarismul pe egala participare la comunitate. Liberalismul, concepând
libertatea ca non-intervenþie, se abþine sã trateze indivizii în raport cu
trãsãturile care-i disting, deci în raport de apartenenþa lor grupalã, vãzând
în ei doar cetãþeni; comunitarismul, dimpotrivã, valorizeazã juridic grupurile,
36 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
considerând cã indivizii reali îºi construiesc identitatea ºi deci, necesitãþile,
în raport de apartenenþa grupalã, revenind, poate bine intenþionat, dar posibil
periculos, la parcelarea dreptului în raport cu grupuri sociologic determinate,
tipicã regimul preburghez. Idealul republican nu este nici liberal, nici
comunitar, ci le conjugã în idealul fraternitãþii ori al justiþiei sociale. Justiþia
socialã admite cã putem deroga de la egalitatea formalã, luând în considerare
criteriile de apartenenþã la grupurile primare de identificare, dacã aceasta
duce la maximizarea non-dominaþiei, deci dacã asigurã o participare mai
aproape de egalitate la putere ºi la beneficiile publice. Nu mai multã egalitate
de fapt impune o inegalitate de drept, ci mai multã libertate rezultatã din
asigurarea capacitãþii de a te sustrage dominaþiei. Comunitatea republicanã
este o comunitate egalã de oameni liberi, care admite tratamentele inegale
ca pe un mijloc de scãpare din relaþiile de dominaþie.
d. Înþelesul republicii în România. La prima vedere se pare cã înþelesul
pe care îl dã Constituþia din 1991 noþiunii de «republicã» este cel rudimentar,
adicã de lipsã a monarhului. Acest înþeles ar fi, dacã este sã dãm crezare lui
P. Gélard, sensul pe care îl are în genere conceptul în Europa de Est, chiar
dacã nu suntem întru totul de acord cu el atunci când afirmã cã termenul
„Republicã nu are în þãrile Europei de Est nici o semnificaþie” [în Mathieu, B.,
Verpeaux, M., (coord.) La République en droit français, Economica, Paris, 1996, p.
325]. Totuºi, Constituþia României pare sã-i acorde o importanþã decisivã,
interzicând revizuirea formei republicane de guvernãmânt, chiar dacã
republica a fost introdusã la noi de comuniºti. Sã nu însemne aceastã
valorizare actualã nimic? Sau dispoziþia constituþionalã, preluatã de la
francezi, tinde sã reconfigureze noþiunea în raport de teoria ºi practica
constituþionalã din Hexagon?
e. Sensul interzicerii revizuirii formei republicane de guvernãmânt.
Interdicþia de a revizui forma republicanã de guvernãmânt ar putea avea
mai multe grade, în funcþie de modul înþelegerii conceptului de republicã.
Un prim grad ar fi interzicerea pur ºi simplã a prezenþei unui monarh. Al
doilea grad ar putea admite prezenþa unui rege atâta vreme cât suveranitatea
rãmâne a demosului, iar monarhul îºi extrage puterile dintr-o constituþie
care emanã de la naþiune ºi depinde doar de naþiune. Al treilea grad poate
duce la impunerea unei democraþii reprezentative. Acest ultim grad pare sã
fie din start exclus de Constituþia României, cãci ea afirmã în art. 2 exerciþiul
suveranitãþii prin referendum. Se pare cã, pentru constituantul român,
A RT . 1. Statul român 37
republica, definitã a priori ca lipsã a monarhului, este echivalentã cu
democraþia în genere, ceea ce nu credem cã este justificat nici în principiu,
nici de contextul istoriei României, în care mai degrabã monarhia a fost
consubstanþialã democraþiei, republica fiind instauratã ca stat totalitar. În
plus, interzicerea revizuirii dispoziþiei constituþionale care ar fi rezultatul
referendumului constituþional din 1991 nu este, din punct de vedere juridic,
introdusã dupã o procedurã validã, odatã ce puterii constituante nu i s-a
oferit ºi o variantã monarhicã de constituþie pe care sã o respingã expres.
Sigur cã opinia publicã nu este poate favorabilã monarhiei, dar din punct de
vedere juridic acest lucru nu are nici o relevanþã.
Instaurarea formei republicane de guvernãmânt ar trebui, în aceste
condiþii, interpretatã în sensul filosofiei republicane descrisã mai sus, ca o
înþelegere ºi o conjugare particularã a egalitãþii, libertãþii ºi comunitãþii ºi
nu ca o simplã excludere a monarhului. Republica este deci o formã de
regim politic în care suveranitatea aparþine poporului, în care oricare formã
de putere personalã este prohibitã, un regim în care puterile sunt temporale,
limitate ºi exercitate de persoane responsabile, în care demosul însuºi este
limitat, în care libertatea înseamnã, pe lângã non-interferenþã, non-
dominaþie, în care egalitatea este conceputã în libertate ºi ca un element
constitutiv al acesteia, un regim care conjugã liberalismul cu
comunitarismul într-o egalitate ca diferenþã. Preluarea textului din dreptul
francez ar putea duce, pe de altã parte, la o analogie bazatã pe interpretarea
datã de acest din urmã drept ideilor republicane.
Pe de altã parte, interzicerea revizuiriii formei republicane de
guvernãmânt înseamnã cã ºefului statului nu îi pot fi date, nici mãcar
printr-o manifestare referendarã a voinþei corpului electoral, atribuþii în
baza cãrora sã emitã acte incontrolabile. Ca orice act al unei autoritãþi
publice, ºi actele Preºedintelui trebuie sã fie supuse unei proceduri de
control. Este de remarcat faptul cã în sistemul constituþional actual unele
acte ale Preºedintelui României sunt considerate ca nefãcând obiectul
nici unei proceduri de control. De exemplu, decretele de declanºare a
procedurii referendumului pentru consultarea poporului în ceea ce
priveºte unele probleme de interes naþional (art. 90 din Constituþie).
În altã ordine de idei, impunerea republicii înseamnã cã ºefului
statului nu îi poate fi acordat, nici chiar prin revizuirea Constituþiei, un
drept de veto absolut asupra legislaþiei sau un drept de a refuza sancþiunea
38 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
legilor. Acest drept este tipic pentru monarhia constituþionalã, în care
legea nu poate exista decât în urma sancþiunii regale. Într-o republicã
voinþa reprezentanþei naþionale nu ar trebui sã poatã fi înfrântã de voinþa
unui organ universal.
§7. România este stat de drept
A. Caracterul normativ al statului de drept
Dispoziþia art. 1 alin. (3) din Constituþie impune statul de drept ca
principiu constitutiv al statului român. Dispoziþia are un caracter normativ,
nu este constatativã. Aceastã dispoziþie are caracter imperativ (C.C.R., Decizia
nr. 169/1999, M. Of. nr. 151 din 12 aprilie 1999). Consistenþa acestei normativitãþi
este însã incertã. Mai întâi trebuie sã vedem dacã principiul are o consistenþã
normativã proprie sau doar aplicaþiile pe care Constituþia le face anumitor
caractere ale statului de drept sunt normative. Cu alte cuvinte, trebuie vãzut
dacã noþiunea de stat de drept este aditivã sau constructivã. Constituþia nu
se referã la toate elementele intrinseci noþiunii de stat de drept; de exemplu,
nu prevede nimic despre previzibilitatea constrângerii care impune principiile
certitudinii dreptului ºi securitãþii juridice. Dacã noþiunea statului de drept
ar fi aditivã, ele nu ar putea fi impuse. A contrario, pentru cã ele trebuie
impuse, statul de drept trebuie sã aibã o consistenþã normativã proprie, trebuie
deci ca noþiunea sã fie consideratã o noþiune constructivã. Mai apoi trebuie
vãzut care este întinderea acestei normativitãþi. Constituþia stabileºte care
este latura materialã a acestei normativitãþi. «Valorile supreme» ale statului
de drept sunt „demnitatea omului, libera dezvoltare a personalitãþii umane,
drepturile ºi libertãþile cetãþenilor, dreptatea ºi pluralismul politic” [art. 1
alin. (3)]. Aceasta înseamnã cã statul de drept garanteazã un anumit conþinut
al dreptului, mecanismele formale ale acestuia trebuind sã fie de naturã sã
realizeze acest conþinut.
B. Consistenþa normativã a statului de drept
Principiul este supraconstituþional, cãci art. 152 din Constituþie
interzice revizuirile care ar avea ca rezultat suprimarea acestor valori.
Este vorba însã de latura materialã a principiului, nu de mijloacele formale
de realizare a acestuia.
A RT . 1. Statul român 39
a. Articolul 1 alin. (3) impune un anumit conþinut al dreptului.
Dacã statul de drept este statul supus dreptului, el nu este supus oricãrui
drept. Acest drept trebuie sã aibã o anumitã calitate ºi sã fie cert. Dreptul
trebuie sã asigure libertatea individualã, finalitatea sa trebuie sã fie
garantarea demnitãþii omului (pentru a vedea care este sensul ºi rolul
demnitãþii umane ca valoare supremã a statului, vezi infra p. 51).
Statul de drept de care vorbeºte constituþia noastrã este un stat
liberal, un stat în care libertatea este garantatã prin limitarea puterii
datoratã unei devoluþiuni orizontale a acesteia în cadrul separaþiei ºi
echilibrului puterilor în stat [principiu impus de art. 1 alin. (4) din
Constituþie], unei ierarhizãri controlate a normelor juridice ºi unei
protecþii juridice a libertãþilor. Curtea Constituþionalã este clarã în acest
sens arãtând cã „exigenþele statului de drept... privesc scopurile majore
ale activitãþii statale” (glisând noþiunea de la aspectul formal cãtre o
înþelegere materialã), „prefigurate în ceea ce îndeobºte este numit ca
fiind domnia legii, sintagmã ce implicã subordonarea statului faþã de drept,
asigurarea acelor mijloace care sã permitã dreptului sã cenzureze opþiunile
politice ºi, în acest cadru, sã pondereze eventualele tendinþe abuzive,
discreþionare ale structurilor etatice. Statul de drept asigurã supremaþia
Constituþiei, corelarea legilor ºi a tuturor actelor normative cu aceasta,
existenþa regimului de separaþie a puterilor publice, care trebuie sã
acþioneze în limitele legii, ºi anume în limitele unei legi ce exprimã voinþa
generalã” (Decizia nr. 70/ 2000, M. Of. nr. 334 din 19 iulie 2000).
Dreptul statului de drept trebuie sã fie cert. Aceastã exigenþã rezultã
din cerinþa securitãþii juridice ºi a previzibilitãþii constrângerii. Un drept
cert este un drept care respectã anumite condiþii stricte de preciziune, este
respectuos faþã de cerinþa securitãþii juridice ºi protejeazã încrederea
legitimã a subiecþilor în continuitatea acþiunii statale. Preciziunea dreptului
implicã faptul ca toate noþiunile utilizate de normele juridice sã poatã fi
înþelese de subiect. Adicã acesta trebuie sã fie capabil sã aprecieze
consecinþele actului sau ale normei. Utilizarea noþiunilor indeterminate
nu este în principiu interzisã. Totuºi, exigenþa statului de drept impune ca
termenii nedefiniþi sã fie în mod obligatoriu interpretaþi în sensul limbajului
comun. Cu cât norma este mai restrictivã în materie de libertate, cu atât
preciziunea ei trebuie sã fie mai mare. Este logica principiului legalitãþii
infracþiunilor ºi pedepselor, care impune definirea clarã a infracþiunilor ºi
40 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
limitarea drasticã a puterii de interpretare a magistratului prin impunerea
unei soluþii favorabile inculpatului în caz de dubiu în interpretarea normei.
Securitatea juridicã este o exigenþã a statului de drept. În acest sens,
Curtea Constituþionalã extrage din prevederile art. 1 alin. (3) obligaþia
statului de a fi „un garant al securitãþii cetãþenilor” (Decizia nr. 31/2000,
M. Of. nr. 222 din 19 mai 2000). Securitatea juridicã impune mai întâi ca
dreptul sã nu retroactiveze. Retroactivitatea este o încãlcare a certitudinii
dreptului prin aplicarea unei reguli care nu putea fi cunoscutã de cãtre
subiect în momentul producerii situaþiei juridice. Chiar modificarea pentru
viitor a unui regim juridic poate fi contrarã principiului statului de drept
dacã ea încalcã încrederea legitimã a cetãþenilor în continuitatea acþiunii
statale. Astfel, statul de drept impune un principiu de proporþionalitate.
Orice ingerinþã normativã a unei puteri publice trebuie sã fie necesarã,
adicã sã constituie ingerinþa cea mai blândã necesarã realizãrii scopului
urmãrit, trebuie sã fie adaptatã scopului urmãrit, adicã sã fie aptã sã realizeze
acest scop, ºi proporþionalã în sens strict, adicã sã nu fie disproporþionatã
faþã de scop. Adaptarea este o obligaþie permanentã. Pe de altã parte,
modificarea pentru viitor a regimurilor juridice trebuie sã nu afecteze excesiv
stabilitatea normativã printr-o prea deasã modificare care ar deveni
imprevizibilã, cãci previzibilitatea, element central al statului de drept,
presupune previzibilitatea constrângerii nu doar prin încadrarea legalã a
acþiunii administraþiilor, ci ºi prin previzibilitatea schimbãrii dreptului, adicã
prin temperarea activitãþii normative a statului. Previzibilitatea dreptului
presupune, pe de altã parte, precisa redactare a textelor normative. „În
acest sens s-a pronunþat în mod constant ºi Curtea Europeanã a Drepturilor
Omului, care, de exemplu, în Cazul Rotaru împotriva României, 2000, a
statuat cã «o normã este «previzibilã» numai atunci când este redactatã
cu suficientã precizie, în aºa fel încât sã permitã oricãrei persoane – care,
la nevoie, poate apela la consultanþã de specialitate – sã îºi corecteze
conduita», iar în Cazul Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, a decis
cã «[...] cetãþeanul trebuie sã dispunã de informaþii suficiente asupra
normelor juridice aplicabile într-un caz dat ºi sã fie capabil sã prevadã,
într-o mãsurã rezonabilã, consecinþele care pot apãrea dintr-un act
determinat. Pe scurt, legea trebuie sã fie, în acelaºi timp, accesibilã ºi
previzibilã»” (C.C.R., Decizia nr. 189/2006, M. Of. nr. 307 din 5 aprilie 2006).
A RT . 1. Statul român 41
b. Mecanismele formale de realizare a statului de drept. Separaþia
puterilor este o garanþie a libertãþii prin limitarea pe care controalele
reciproce o fac exerciþiului fiecãrei puteri ºi prin interzicerea cumulului
acestora [vezi comentariul la art. 1 alin. (4)].
Cealaltã tehnicã ce asigurã conþinutul material al statului de drept este
ierarhizarea controlatã a normelor juridice. Constituþia noastrã nu introduce o
exigenþã generalã în acest sens, ci doar face aplicaþii ale principiului afirmând
supremaþia Constituþiei, prioritatea tratatelor privind drepturile omului faþã
de legile contrare mai puþin favorabile etc. Dar exigenþa generalã a ierarhizãrii
normative rezultã din afirmarea statului de drept ca principiu constituþional.
Consecinþa este cã orice normã juridicã trebuie sã-ºi bazeze validitatea pe ºi
sã fie conformã cu o normã superioarã ei în ierarhie. Aceastã ierarhie trebuie
sã fie clarã. Orice confuzie introdusã prin lege în cadrul ierarhiei normative
este contrarã Constituþiei (de exemplu o lege reia în conþinutul sãu un
regulament comunitar, desigur, dupã aderare, creând incertitudine asupra
valorii legislative sau supralegislative a normelor). Pe de altã parte, oricãrui
palier al ierarhizãrii trebuie sã-i corespundã un control al respectului ierarhiei,
lipsa unei prevederi exprese a controlului oferind competenþa oricãrei instanþe
judiciare în baza principiului însuºi al statului de drept. De exemplu, lipsa
unei prevederi exprese privind competenþa controlului conformitãþii legilor
cu tratatele privind drepturile omului nu înseamnã cã acest control nu existã.
El trebuie sã existe în baza principiului statului de drept, iar competenþa va
aparþine instanþelor ordinare. Curtea Constituþionalã are o practicã constantã
în acest sens.
Protecþia juridicã a drepturilor ºi libertãþilor, cea de-a treia tehnicã a
statului de drept, presupune instituirea unor drepturi ºi libertãþi cu valoare
supra-legislativã ºi dreptul persoanelor de a se adresa unei instanþe
independente pentru a fructifica prerogativa inerentã dreptului sau
libertãþii sale. Liberul acces la justiþie devine astfel un element constitutiv
al drepturilor ºi libertãþilor fundamentale. El nu este o libertate printre
altele, ci o garanþie a tuturor acestora (de aceea el este prevãzut de
Constituþia noastrã printre dispoziþiile comune în materia drepturilor ºi
libertãþilor fundamentale). Iar independenþa instanþei devine un element
central al statului de drept. În acest sens, Curtea Constituþionalã afirmã
cã Parlamentul „are îndatorirea de a legifera mecanisme corespunzãtoare
de asigurare realã a independenþei judecãtorilor, fãrã de care nu se poate
42 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
concepe existenþa statului de drept, prevãzutã prin art. 1 alin. (3) din
Constituþie” (Decizia nr. 20/ 2000, M. Of. nr. 72 din 18 februarie 2000).
§8. România este stat democratic
A. Caracterul normativ al dispoziþiei
Ca ºi dispoziþia anterioarã, prevederea constituþionalã este imperativã.
Ea impune caracterul democratic al statului. Dificultatea circumscrierii
conþinutului acestei normativitãþi a democraþiei provine din aspectul utopic
al termenului. Dar aspectul utopic nu þine de caracterul utopic al
principiului, ci de utilizarea lui abuzivã, datoratã forþei sale simbolice, care
îi face pe toþi sã se declare democraþi, chiar când nu au nici o legãturã cu
democraþia. Forþa acestui ideal, aparent utopic, vine din faptul cã
democraþia este singura formã de guvernãmânt care se recunoaºte
imperfectã, adicã singura care se construieºte continuu: o procedurã care
îºi pune tot timpul principiul în discuþie, adicã îl reconstruieºte permanent.
Nu existã astfel un principiu democratic unic, imuabil, ci doar o procedurã
de optimizare a reconstrucþiei principiului. A spune deci ce este democraþia
înseamnã în primul rând a determina cum este ea realizatã. Cu alte cuvinte,
problema democraþiei este mai puþin conceperea unei doctrine
comprehensive, care sã dea seama de principiul sãu, fiind mai mult o
problemã proceduralã: gãsirea modalitãþilor de a realiza un principiu care
se construieºte pe mãsurã ce felul aplicãrii lui se concretizeazã.
B. Definirea «demosului»
Articolul 1 alin. (3) din Constituþie impune mai întâi o anumitã
înþelegere a demosului în funcþie de natura puterii pe care acesta este
autorizat sã o exercite. O primã precizare impusã de dispoziþia normativã
este cã poporul trebuie înþeles în sens procedural ºi nu în sens sociologic.
Poporul cãruia îi aparþine suveranitatea naþionalã nu este nici toatã lumea,
nici o mare parte a mulþimii, nici clasele inferioare, nici un întreg organic, ci
o majoritate. Aceastã majoritate este una limitatã în puterile sale, o altã
înþelegere conducând la consecinþe autodistructive pentru democraþie.
Dacã domnia majoritãþii înseamnã cã numai majoritatea conteazã, cã
doar ea decide pentru toþi, cã ea este absolutã, atunci prima expresie a
A RT . 1. Statul român 43
acestei majoritãþi este ºi ultima, iar democraþia s-a nãscut moartã. Pentru
ca democraþia sã fie ceea ce este, trebuie deci ca poporul sã fie conceput
ca o majoritate limitatã, ca o procedurã de determinare a majoritãþii a
cãrei domnie este limitatã de minoritãþi, procedurã care trebuie sã asigure,
ca o condiþie esenþialã de bazã, convertibilitatea majoritãþii în minoritate
ºi a minoritãþilor în majoritate. Cu alte cuvinte, minoritatea ºi majoritatea
trebuie, pentru a fi democratice, sã fie doar niºte funcþii, nu niºte realitãþi
sociologice dotate cu drepturi proprii. Pentru a fi în prezenþa unei
democraþii, indivizii trebuie sã poatã sã opteze liber pentru participarea
la exerciþiul funcþiei majoritare sau minoritare, fãrã ca aceastã opþiune
sã creeze consecinþe asupra statutului lor juridic. Popor în sens de demos
înseamnã atunci o adunare de indivizi care se autofragmenteazã într-o
funcþie majoritarã ºi una minoritarã, mulþimile rezultate fiind continuu
interºanjabile. Astfel, poporul din democraþie nu este decât o funcþie ºi
nu poate fi definit decât prin kratos, adicã prin felul domniei pe care
trebuie sã ºi-o asume. Mulþimile care constituie majoritatea ºi minoritãþile
politice sunt schimbãtoare, ca orice titular al unei funcþii publice.
C. Tipul de putere pe care demosul este autorizat sã îl exercite
Cea de-a doua problemã a definirii conþinutului normativ al
democraþiei este cea a determinãrii tipului de putere pe care poporul
trebuie sã o aibã ºi a modului în care poate sã o exercite. O primã
constatare, fãcutã deja prin simpla analizã a noþiunii de popor, este cã
puterea demosului trebuie sã fie limitatã. Limitatã mai întâi de existenþa
unei minoritãþi. „În democraþie opoziþia este un organ al suveranitãþii
poporului la fel de vital ca ºi guvernul. A suprima opoziþia înseamnã a
suprima suveranitatea poporului” (Ferrero, G., Il Potere, Milano, Comunità,
1947, p. 217). Cu alte cuvinte, pentru ca puterea sã fie democraticã,
majoritatea nu trebuie sã poatã exclude minoritãþile din demos. Aceasta
presupune libertatea indivizilor de a se situa când în majoritate când în
minoritate, astfel încât kratosul este limitat de drepturile care permit
indivizilor sã aibã libertatea acestei alegeri: libertatea intelectualã,
libertatea cuvântului, libertatea presei, libertatea religioasã etc. Aceastã
libertate individualã permite convertibilitatea majoritãþii în minoritate
ºi a minoritãþilor în majoritate. Ea presupune cã indivizii îºi pot schimba
opiniile, ceea ce presupune cã minoritãþile dintr-un moment pot sã
44 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
primeascã prin aceastã fluctuaþie a opiniei publice calitatea de majoritate
în momentul urmãtor. Astfel, «o democraþie fãrã opinie publicã este o
contradicþie în sine» (Kelsen, H., Théorie générale du droit et de l’Etat, Bruylant,
L.G.D.J., 1997, p. 337). Kratosul pe care poporul, în sensul de majoritate,
este autorizat sã-l exercite, este aºadar limitat prin garantarea libertãþilor
individuale ce permit crearea unei opinii publice independente ºi prin
aceasta permit convertibilitatea minoritãþilor în majoritate. Ideea centralã
a democraþiei pare astfel a fi cea de libertate a opiniei. Doar un regim
care asigurã aceastã libertate poate fi democratic. Cum scria Sartori, «pe
faptul cã (indivizii) au posibilitatea schimbãrii opiniilor se bazeazã nu
numai trãinicia libertãþii lor, ci ºi menþinerea democraþiei ca un corp
politic deschis ce se poate autoguverna» (Sartori, G., Teoria democraþiei
reinterpretatã, Editura Polirom, Iaºi, 1999, p. 55.).
D. Libertatea individualã ºi supunerea faþã de demos
Problema centralã a puterii în democraþie este aceea de a ºti cum anume
individul poate rãmâne liber din punct de vedere politic fiind totuºi supus
puterii demosului. Kelsen dã urmãtorul rãspuns acestei probleme: «Este politic
liber subiectul unei ordini juridice care participã la crearea acestei ordini...
Democraþia semnificã faptul cã «voinþa» exprimatã în ordinea juridicã statalã
este identicã cu voinþa subiecþilor» (Kelsen, H., Théorie générale du droit et de l’Etat,
Bruylant, L.G.D.J., 1997, p. 333). Libertatea subiecþilor unei ordini juridice este
deci cu necesitate limitatã, dar garantatã prin participarea egalã la crearea
regulilor care o limiteazã. Patru idei sunt determinante pentru ca puterea
democraticã sã rezulte din libertate: a. libertatea trebuie sã fie cu necesitate
limitatã; b. subiecþii ordinii juridice sã participe la crearea acesteia; c. aceastã
participare sã fie egalã ºi d. structuratã pluralist.
a. Libertatea este în mod necesar limitatã. Necesara limitare a libertãþii
separã democraþia de anarhie. Democraþia este astfel o societate care impune
legea, legea majoritãþii, o societate în care principiul autodeterminãrii se
converteºte în regula majoritãþii, dar o majoritate limitatã de drepturile
minoritãþilor. Doar astfel ordinea juridicã îºi poate pãstra validitatea ºi atunci
când unii indivizi violeazã regula. Democraþia este astfel incompatibilã cu
unanimismul. Consensul în democraþie nu poate viza doctrina care
fundamenteazã societatea, ci doar procedurile care ne permit sã nu fim de
acord ºi sã soluþionãm paºnic conflictele dintre noi.
A RT . 1. Statul român 45
b. Participarea subiecþilor la formarea ordinii juridice. În
democraþie subiecþii ordinii juridice trebuie sã participe la crearea ei. Pentru
ca aceastã participare sã fie realã trebuie mai întâi ca subiecþii sã vrea sã
participe, ceea ce implicã faptul cã de participare trebuie legate rezultate
vizibile. Apoi trebuie ca subiectul sã fie capabil sã participe, ceea ce implicã
faptul ca el sã fie informat ºi sã aibã criteriile intelectuale pentru a selecta
informaþiile. Pentru ca aceste condiþii sã fie reunite, sistemul politic trebuie
sã asigure: a) un sistem educaþional care sã nu fie un instrument de
îndoctrinare ºi b) o structurã de ansamblu cu centre de influenþã ºi de
informare multiple ºi diverse, pentru a garanta calitatea participãrii. Toate
aceste cerinþe sunt fãcute normative de art. 1 alin. (3) din Constituþie.
c. Egalitatea participãrii. Participarea cetãþenilor trebuie, pentru
ca statul sã fie democratic, sã fie egalã. Dar nu orice fel de egalitate este
compatibilã cu democraþia. Egalitatea nu trebuie sã fie identitate, adicã
nu trebuie sã fie o egalitate materialã. Ea trebuie sã combine egalitatea
formalã, politico-juridicã, cu luarea în considerare a diferenþelor
relevante, pentru a crea regimuri de discriminare pozitivã care sã asigure
o justiþie socialã, care are ca scop asigurarea unui acces egal la beneficiile
sociale ºi a unui start egal. Democraþia corecteazã astfel inegalitãþile
sociale, dar fãrã exces. Discriminãrile pozitive nu trebuie sã transforme
egalitatea formalã în egalitate materialã ºi nu trebuie sã introducã
consecinþe restrictive în materie de libertate pentru celelalte persoane.
d. Structurarea pluralistã a participãrii. În fine, participarea trebuie
sã fie structuratã pluralist. Aceasta înseamnã mai întâi cã societatea civilã
trebuie sã fie independentã faþã de stat. Apoi, cã aceastã societate civilã
implicã un pluralism categorial: mai multe tipuri de structuri independente
unele faþã de altele. Astfel, partidele trebuie sã fie independente faþã de
grupurile de interese, ceea ce implicã, printre altele, existenþa unor reguli
care sã le determine funcþia de a concura la exprimarea voinþei politice a
cetãþenilor ºi necesitatea existenþei unor reguli care încadreazã finanþarea
partidelor. Sindicatele, patronatele ºi alte asociaþii profesionale trebuie sã
fie independente faþã de partide, ceea ce implicã necesitatea unor reguli
care le interzic activitatea politicã, cantonându-le în exerciþiul funcþiei de
a apãra interesele economice, profesionale ºi sociale ale membrilor lor etc.
În fine, societatea civilã democraticã implicã un pluralism intra-categorial,
46 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
adicã existenþa unei concurenþe libere în interiorul fiecãrei categorii ºi
interzicerea încadrãrii obligatorii într-o structurã unicã.
Când Constituþia noastrã declarã, în art. 8, cã pluralismul este o
condiþie ºi o garanþie a democraþiei constituþionale, ea face o particularizare
pertinentã a art. 1 alin. (3) care impune caracterul democratic al statului
român, afirmând de principiu atât pluralismul categorial, cât ºi pluralismul
intra-categorial.
§9. România este stat de drept social
A. Opþiunea pentru una dintre formele statului de drept
Concept extrem de ambiguu, statul de drept social este promovat
de Constituþia noastrã la rang de principiu general. Care ar fi consistenþa
unui astfel de principiu, este însã foarte greu de precizat. Câteva idei pot
fi însã acceptate ca productive de consecinþe juridice concrete.
Constituþia opteazã mai întâi pentru una dintre formele de stat de drept.
Putem detecta patru astfel de forme.
a. Statul de drept parlamentar. Statul de drept parlamentar este
reflexul primei faze de evoluþie a democraþiei, în care existã tendinþa de
a absolutiza valoarea legii ºi a reprezentãrii. Scopul sãu este limitarea
puterii executive ºi a administraþiilor prin încadrarea normativã a acþiunii
acestora. Administraþiile nu pot acþiona decât în aplicarea legii, ceea ce
înseamnã cã acþiunea administrativã nu poate interveni decât dacã o
lege o autorizeazã ºi cã ea nu poate nici sã adauge legii, nici sã acþioneze
contra ei. Parlamentul este exponentul voinþei generale, care este
prezumatã a sta la baza oricãrei legi. Legea nu poate fi decât în acord cu
voinþa generalã, ceea ce o face infailibilã ºi deci incontrolabilã.
Parlamentul confiscã suveranitatea naþionalã, cãci aceasta tinde sã fie
confundatã cu suveranitatea legislativã. El este organul suprem al statului.
b. Statul de drept administrativ. Statul de drept administrativ
corespunde celei de a doua faze de evoluþie a democraþiei moderne, în
care raþiunea instrumentalã, funcþionarul ºi, deci, Executivul ºi
administraþiile sunt elementul sãu central. Acest stat de drept este
caracterizat de asemenea prin încadrarea legalã a acþiunii statale, doar
cã administraþiile capãtã o putere de reglementare proprie. Prioritatea
A RT . 1. Statul român 47
acordatã Executivului ºi administraþiilor, datoratã eficienþei acþiunii
administrative, spre deosebire de lentoarea ºi ineficienþa parlamentelor,
face ca legii sã-i fie rezervat un domeniu propriu, iar puterea generalã
de reglementare sã revinã Executivului. Aºadar, administraþia este
încadratã legislativ în mod strict numai în anumite domenii, în celelalte
ea fiind fie abilitatã legislativ sã normeze, chiar cu valoare de lege, fie
lãsatã sã acþioneze normativ din proprie iniþiativã. Parlamentele
pãstreazã un drept de control al acestei reglementãri administrative ca
ºi al administraþiei înseºi, dar acest drept este în bunã mãsurã iluzoriu.
Dreptul aplicabil acestei administraþii, din ce în ce mai puternice ºi
mai independente, nu mai este dreptul comun, ci un drept special,
administrativ, care derogã de la dreptul comun mai ales prin faptul cã
pãrþile raporturilor juridice reglementate de el nu se mai aflã pe poziþie
de egalitate juridicã, ca în dreptul privat, ci administraþia îºi
subordoneazã celãlalt subiect. Egalitatea în drepturi funcþioneazã între
cetãþeni, nu între aceºtia ºi organele statului (C.C.R., Decizia nr. 225/
1999, M. Of. nr. 126 din 27 martie 2000: „dispoziþia constituþionalã se referã la
egalitatea între cetãþeni, iar nu la egalitatea cetãþenilor cu autoritãþile statului”).
Superioritatea administraþiei se manifestã uneori ºi prin sustragerea
controlului legalitãþii acþiunii administrative din competenþa
judecãtorului ordinar ºi atribuirea controlului unui judecãtor
administrativ, adicã unui administrator care îndeplineºte funcþii
jurisdicþionale, dar care rãmâne funcþionar. Este vorba de un control
al legalitãþii actelor administrative din interiorul administraþiei ºi nu
din exterior. Ca urmare, ordinea judiciarã se dedubleazã. Acest stat de
drept este deci un „stat de drept administrativ bine ordonat” (Meyer,
O., citat de Jouanjan, O., (coord.), Figures de l’Etat de droit, Presses Universitaires de
Strasbourg, 2001, p. 33 ). Organizarea ºi acþiunea administrativã sunt
centrale, pentru el. Principiul legalitãþii este cheia lui de boltã. Dreptu-
rile fundamentale constituie doar „expunerea, sub formã cazuisticã, a
legalitãþii administrative” (Anschütz, G., 1912, p. 98, citat dupã Jouanjan, O.,
(coord.), Figures de l’Etat de droit, Presses Universitaires de Strasbourg, 2001, p. 34).
c. Statul de drept jurisdicþional. Centrarea democraþiei pe
judecãtor, pe garantarea drepturilor fundamentale prin intermediul
controlului pe care acesta îl realizeazã asupra administraþiei ºi Legisla-
tivului, conduce la apariþia unei a treia forme de stat de drept, statul
48 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
de drept jurisdicþional. Acest stat de drept este o reacþie instituþionalã
în faþa ineficienþei acþiunii parlamentare în domeniul garantãrii
drepturilor ºi libertãþilor persoanelor. Statul de drept jurisdicþional
presupune, pe de o parte, o valorizare a drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale, mai întâi prin prevederea lor constituþionalã, mai apoi
prin garantarea lor jurisdicþionalã contra statului însuºi, printr-un
control jurisdicþional al constituþionalitãþii legilor care dubleazã un
control al administraþiilor realizat prin intermediul instanþelor ordinare
ºi, pe de altã parte, o independenþã cât mai aproape de absolut a
judecãtorilor faþã de Executiv, legislativ ºi societatea civilã. Judecãtorul
devine arbitru între stat ºi cetãþeni. Ordinea juridicã ierarhizatã este
doar unul dintre mecanismele formale ale acestui tip de stat de drept.
Centrale devin mecanismele de control al respectãrii acestei ierarhii,
dar nu pentru frumuseþea logicã a sistemului, ci în scopul precis de a
garanta drepturile ºi libertãþile cetãþenilor. Suntem deci în prezenþa unui
drept care nu mai este cu totul indiferent faþã de valori, punându-ºi ca
scop libertatea individualã ºi drepturile cetãþenilor. Mecanismele formale
sunt subordonate realizãrii acestui scop, dar ele rãmân încã centrale.
d. Statul de drept social este un stat care depãºeºte viziunea formalã
tipicã celorlalte trei forme de stat de drept, integrându-le procedurile
într-o înþelegere materialã a statului de drept, care impune o viziune
asupra rolului generic al statului în raport cu socialul. Acesta este tipul
de stat de drept pa care îl impune art. 1. alin. (3) din Constituþie.
B. Conþinutul noþiunii de stat de drept social
a. Negarea prioritãþii mecanismelor formale. Statul de drept social
neagã prioritatea mecanismelor formale care este tipicã celorlalte trei forme,
împingând mai departe tendinþa prezentã deja în statul de drept jurisdicþional.
El este un stat de drept substanþial, material, nu un simplu mecanism formal.
Aceastã revoltã contra formalismului poate duce însã în douã direcþii: cãtre
un stat socialist care nu ar fi decât o tranziþie cãtre o societate fãrã stat,
societatea comunistã sau cãtre un stat social, stat în care problema socialã
devine centralã, statului impunându-i-se asigurarea nu doar a dreptãþii ca
echilibru formal, ci a unei justiþii sociale, care presupune o redistribuire a
beneficiilor sociale ºi o concepþie materialã asupra egalitãþii. Statul de drept
social presupune deci o depãºire a viziunii formale, nu prin negarea ei pur ºi
A RT . 1. Statul român 49
simplã, ca în cazul statului socialist, ci prin înglobarea mecanismelor formale
de garantare a drepturilor ºi libertãþilor – separarea puterilor, ierarhizarea
normativã, controlul jurisdicþional al respectãrii acesteia ºi garantarea juridicã
ºi jurisdicþionalã a drepturilor ºi libertãþilor – într-o viziune materialã asupra
statului de drept, care presupune o determinare a statului de cãtre societate.
b. Societatea determinã statul. Teza de bazã a statului de drept
social este aceea cã societatea determinã statul. Aceasta înseamnã cã în
sistemul nostru, constituþia politicã este subordonatã constituþiei sociale.
Este unul dintre motivele pentru care art. 1. alin. (3) face referire expresã
acum la idealurile Revoluþiei din decembrie 1989: aceste idealuri sunt
constituþia socialã care determinã constituþia politicã a statului,
impunând o anumitã formã de instituþionalizare a statului. Statul social
implicã faptul cã orice putere a statului emanã de la popor. Constituþia
noastrã afirmã indirect acest lucru în art. 2. Dar o consecinþã pe care nu
o afirmã expres Constituþia, dar care rezultã din caracterul social al
statului, este dreptul de a rezista contra opresiunii, afirmat în forme
diferite de Constituþia Germaniei, care afirmã ºi caracterul social al
statului, ºi de Declaraþia francezã a drepturilor omului de la 1789.
c. Controlul constituþionalitãþii constituþiei. O primã consecinþã
formalã a statului de drept social este prezenþa unui control al
constituþionalitãþii constituþiei înseºi. Deoarece statul este determinat
de societate, constituþia socialã îºi subordoneazã constituþia politicã.
Aceasta din urmã nu mai este decât formal în vârful ierarhiei normative,
material fiind situatã în aceastã poziþie constituþia socialã, adicã o anumitã
stare a conºtiinþei colective, anumite principii ºi valori intrinseci societãþii
care cer, determinã o anumitã constituþie ºi nu alta, un anumit drept ºi
nu altul. Valorile devin astfel centrale pentru statul de drept, care nu
mai este statul oricãrui drept, ci statul al cãrui drept respectã valorile
dominante în societate. Justiþia constituþionalã asigurã în acest stat de
drept un control al conþinutului dreptului printr-un control al
conformitãþii legilor cu valorile ºi principiile sociale ºi un control al
constituþionalitãþii constituþiei.
d. Autonomizarea normativã a statului de drept. O a doua
consecinþã formalã este autonomizarea conceptului de stat de drept faþã
de conceptele conexe din constituþionalismul modern: separarea
puterilor, ierarhia normativã controlatã, garantarea drepturilor ºi
50 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
libertãþilor fundamentale, democraþia. El capãtã o consistenþã juridicã
proprie. Când devine normativ, cum este cazul Constituþiei noastre
actuale, toate aspectele sale sunt constituþionalizate, nu doar cele la care
Constituþia face apel în mod expres.
e. Completarea viziunii formale asupra egalitãþii. O altã consecinþã
a afirmãrii statului de drept social este completarea viziunii formale, politico-
juridice asupra egalitãþii. Principiul egalitãþii formale este afirmat expres
în constituþiile contemporane. Dar universalismul egalitãþii formale implicã
de multe ori acces ºi ºanse inegale. Prin afirmarea caracterului social al
statului de drept se autorizeazã discriminãrile derogatorii de la egalitatea
formalã, dacã acestea asigurã ºanse egale pentru cei ce sunt în situaþii
inegale ºi acces egal la unele beneficii sociale pentru cei care suferã din
cauza unei diferenþe relevante. Statul de drept social impune deci o misiune
socialã statului. Aceastã misiune nu constã în a ºterge diferenþele reale, ci
în a deschide celor mai dezavantajaþi calea participãrii. Constituþia afirmã,
consfinþind un astfel de stat de drept, un principiu de redistribuire pentru
a realiza o justiþie socialã, principiu cãruia îi face uneori aplicaþii concrete,
care nu epuizeazã însã sfera normativã proprie a principiului. Dacã statul
de drept liberal nu autorizeazã, de principiu, derogãrile de la egalitatea
formalã, referirea la caracterul social al statului de drept extinde ideea
materialã de stat de drept la organizarea muncii ºi la repartiþia bogãþiei.
Dacã dreptatea este tipicã statului de drept, justiþia socialã este adãugatã
ca valoare supremã de statul social.
§10. Valorile supreme
Constituþia noastrã stabileºte anumite valori supreme pe care le
garanteazã. Aceste valori fac din sistemul nostru juridic un sistem axiologic,
care rupe tradiþia purului pozitivism. Funcþiile ºi conþinutul acestor valori
în sistemul nostru constituþional nu sunt însã prea clare, cãci, pe de o
parte, ele dau impresia unor concepte meta-juridice, cu un conþinut vag,
uneori aproape imposibil de transpus în termeni juridici clari ºi, pe de altã
parte, Curtea Constituþionalã evitã, de regulã, sã facã apel direct la aceste
valori, iar atunci când o face, evitã sã le determine un conþinut clar.
A RT . 1. Statul român 51
A. Demnitatea omului
a. Demnitatea omului, fundament al universalitãþii drepturilor
ºi libertãþilor fundamentale. Faptul cã demnitatea omului este valoare
supremã a statului pune persoana umanã în centrul edificiului statal ºi
juridic, diferenþiind sistemul juridic actual de sistemului juridic feudal.
Proclamarea demnitãþii umane ca bazã a sistemului juridic creeazã
premizele înþelegerii omului ca fiinþã universalã, debarasatã de
prejudecãþile credinþei, rasei, etniei, condiþiei sau poziþiei sociale,
deschizând drumul liberalismului ºi umanismului. Demnitatea devine
astfel bazã a egalitãþii, dar o egalitate în libertate, nu o egalitate ca
identitate. Ea se opune astfel atât societãþii de castã, cât ºi societãþii de
masã. Oamenii sunt egali în demnitatea lor, indiferent de caracteristicile
care îi disting: rasã, naþionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, avere,
origine socialã ºi orice altã caracteristicã de natura acestora. Orice act
care tinde sã degradeze sau sã aserveascã unele fiinþe umane datoritã
unor astfel de criterii este un act care atenteazã la universalitatea omului,
un act care tinde sã excludã din rândul genului uman unele fiinþe care
au un drept imprescriptibil de a-i aparþine. Diversitatea, pluralismul sunt
astfel intrinseci umanitãþii, iar tratarea oamenilor ca simplii atomi identici
ai unei ordini sociale este contrarã demnitãþii lor, contrarã umanitãþii.
Demnitatea umanã ca valoare supremã a oricãrei organizãri politice se
opune astfel atât diferenþierilor în vederea excluderii, cât ºi identitãþii
asimilaþioniste. Ea prescrie unitatea în diversitate, conciliind astfel libertatea
cu egalitatea. Principiul respectãrii demnitãþii umane este astfel principiul
care guverneazã raporturile aparent contradictorii dintre libertate ºi
egalitate ºi este astfel baza tuturor drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.
Aceastã poziþie de pivot între libertate ºi egalitate pe care o are
demnitatea umanã este evidentã în actele internaþionale adoptate la
nivel global sau regional în materia drepturilor omului. Astfel, atât
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, adoptatã de Adunarea
Generalã a O.N.U. la 10 decembrie 1948, cât ºi pactele internaþionale
relative la drepturile civile ºi politice, respectiv economice ºi sociale,
stipuleazã cã „recunoaºterea demnitãþii inerente tuturor membrilor
familiei umane ºi a drepturilor lor egale ºi inalienabile constituie
fundamentul libertãþii”, pactele afirmând apoi cã drepturile omului
„rezultã din demnitatea inerentã persoanei umane”. Declaraþia americanã
52 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
a drepturilor ºi obligaþiilor omului, dupã ce afirmã cã „toþi oamenii se
nasc liberi ºi egali din punctul de vedere al demnitãþii ºi drepturilor lor”,
stipuleazã cã „dacã drepturile exalteazã libertatea individualã, obligaþiile
exprimã demnitatea acestei libertãþi”. Carta africanã a drepturilor omului
ºi popoarelor considerã cã „libertatea, egalitatea, justiþia ºi demnitatea
sunt obiective esenþiale ale realizãrii aspiraþiilor legitime ale popoarelor
africane” ºi cã „orice individ are dreptul la respectul demnitãþii inerente
persoanei umane”. Iar Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, chiar
dacã nu face referire directã la demnitate ca pivot între libertate ºi
egalitate, este impregnatã de acelaºi spirit, odatã ce egalitatea, bazatã pe
interzicerea excluderii datorate rasei, sexului, culorii, limbii, religiei etc.,
este consideratã ca fãcând parte integrantã din fiecare articol care
consacrã drepturi sau libertãþi.
Constituþionalizarea demnitãþii umane dupã cel de-al doilea rãzboi
mondial este reflexul acestei evoluþii a dreptului internaþional ºi o reacþie
la practicile din timpul conflagraþiei, practici bazate pe refuzul de a
recunoaºte umanitatea anumitor fiinþe umane. Constituþia României se
înscrie în aceastã evoluþie, pe de o parte, prin afirmarea demnitãþii omului
ºi liberei dezvoltãri a personalitãþii umane ca valori supreme ale statului
ºi, pe de altã parte, prin obligaþia de a interpreta dispoziþiile
constituþionale privind drepturile ºi libertãþile cetãþenilor în concordanþã
cu Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele ºi cu celelalte
tratate la care România este parte. Astfel, chiar dacã art. 15 privind
universalitatea drepturilor, libertãþilor ºi îndatoririlor fundamentale are
o redactare defectuoasã, referindu-se doar la cetãþeni, el trebuie
interpretat ca garantând tuturor fiinþelor umane demnitatea, egalitatea,
libertatea ºi toate celelalte drepturi inerente calitãþii lor de membri ai
familiei umane.
Demnitatea umanã este deci, în sistemul nostru constituþional, ca ºi
în dreptul internaþional ºi în alte sisteme constituþionale, fundamentul
drepturilor omului ºi termen median între libertate ºi egalitate. Sensul
prim al acestei demnitãþi este de a reprezenta juridic refuzul excluderii ºi
al degradãrii umanitãþii omului. Acest refuz al excluderii pare bine conturat
de principiul egalitãþii, cãci el interzice tratamentele discriminatorii în raport
de anumite trãsãturi ale persoanei: rasã, naþionalitate, etnie, religie, limbã,
sex, origine socialã etc. Ce ar putea aduce în plus centrarea egalitãþii pe
A RT . 1. Statul român 53
demnitate? Aportul novator ar putea consta în „depãºirea cadrului strict
al analizei formale a egalitãþii pentru a ajunge la o analizã «realã»,
contextualã ºi substanþialã” ( Carpentier, E., 2000, p. 91 ). Scopul
nediscriminãrii este prezervarea demnitãþii umane. Discriminãrile sunt
interzise nu doar dacã sunt bazate pe unul din criteriile de nediscriminare,
ci ºi dacã, nebazate fiind pe astfel de criterii, efectele lor aduc atingere
demnitãþii umane. Pe de altã parte, discriminãrile bazate pe criteriile de
nediscriminare sunt permise dacã scopul ºi efectele lor afirmã demnitatea.
De asemenea, lipsa discriminãrii, atunci când ea este necesarã pentru a
conduce la o egalitate realã a ºanselor sau a accesului, poate aduce atingere
demnitãþii umane. Problema egalitãþii este astfel substanþializatã de referirea
la demnitate. Ea este judecatã în mod tradiþional în douã etape: în prima
se decide dacã existã discriminare, în a doua, dacã discriminarea este
justificatã. Problema demnitãþii se poate insinua fie în cadrul primei etape,
fie în cadrul celei de-a doua.
În cadrul analizei existenþei discriminãrii, problema demnitãþii
umane ca valoare supremã, adicã a egalei valori a tuturor oamenilor,
poate extinde sfera criteriilor de nediscriminare. Diferenþa de tratament
juridic poate fi discriminatorie chiar dacã nu este bazatã pe unul din
criteriile expres prevãzute sau pe unul de natura acestora, dacã ea aduce
atingere demnitãþii umane, adicã dacã accentueazã un dezavantaj, un
stereotip, o prejudecatã sau o vulnerabilitate suportate de o persoanã
sau un grup, mai ales atunci când caracteristica ce permite identificarea
lor este imuabilã. Existenþa unui dezavantaj anterior reglementãrii
eventual discriminatorii este un factor pertinent, cãci o diferenþã de
tratament adiþionalã va contribui la perpetuarea sau accentuarea
caracterizãrii sociale injuste a persoanelor vizate ºi va avea asupra lor
efecte mai grave pentru cã ele sunt deja într-o situaþie de vulnerabilitate.
Astfel, nu doar caracteristicile personale sau grupale nu pot constitui
bazã a discriminãrii pentru cã ating demnitatea umanã, ci ºi aflarea într-o
situaþie dezavantajoasã injustã. Existenþa discriminãrii nu mai este
judecatã strict formal, pornind de la criterii interzise prestabilite care ar
sta la baza reglementãrii, ci substanþial, luându-se în consideraþie
eventuala excludere sau situare injustã prin efectul reglementãrii.
Accentuarea unui stereotip cu privire la caracteristicile persoanei sau
grupului sãu de apartenenþã prin reglementarea juridicã sau prin oricare
54 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
altã mãsurã a statului este astfel contrarã demnitãþii umane chiar dacã
nu are la bazã criteriile de nediscriminare. Un stereotip poate fi definit
ca o concepþie eronatã pornind de la care o persoanã sau un grup sunt în
mod injust þinute a poseda caracteristici indezirabile sau caracteristici
pe care grupul, sau cel puþin unii dintre membrii lui, nu le posedã.
Perpetuarea sau accentuarea acestor caracteristici sunt contrare
demnitãþii pentru cã ele traduc sau acrediteazã ideea cã o persoanã sau
un grup particular sunt mai puþin capabile sau valoroase decât altele.
De exemplu, faptul cã vârstnicii au o capacitate de muncã mai slabã
decât tinerii, sau cã tinerii sunt mai lipsiþi de experienþã ºi, prin acest
fapt, mai puþin capabili de a ocupa anumite funcþii. Dar nu este neapãratã
nevoie ca stereotipul sã preexiste mãsurii legislative. Este suficient ca
mãsura legislativã sã promoveze opinia cã un membru al societãþii este
mai puþin capabil sau mai puþin demn de a fi recunoscut sau valorizat ca
fiinþã umanã sau ca membru al societãþii. Pe de altã parte, luarea în
considerare a apartenenþei la un grup defavorizat poate fi un indiciu
pertinent al judecãrii unei reglementãri ca fiind contrarã demnitãþii, dar
nu este ºi necesar. Un membru al unui grup istoric favorizat poate fi în
mãsurã sã cearã ºi sã obþinã judecarea normei ca fiind contrarã demnitãþii
sale, la fel ca ºi un individ care nu este privit ca membru al unui grup
recunoscut din punct de vedere sociologic. Nu existã deci o obligaþie a
celui care afirmã violarea demnitãþii de a face dovada cã aparþine unui
grup. Dacã deci egalitatea formalã uzeazã de criterii de apartenenþã
grupalã, criteriile demnitãþii pot sã fie autonome faþã de o asemenea
afiliere. Violarea demnitãþii poate deci exista chiar dacã nici o altã
persoanã care posedã caracteristici similare cu ale persoanei în cauzã nu
suportã acelaºi tratament injust [vezi în acest sens Curtea Supremã a Canadei,
Law c. Canada (Ministre de l’Emploi et de l’Immigration), (1999) 1 R.C.S., 497, 25
mars 1999].
Demnitatea umanã poate fi violatã nu doar prin excludere, ci ºi
prin includere. Includerea unei persoane într-un grup de apartenenþã,
contra voinþei sale, includere care afecteazã valorizarea sa ca fiinþã umanã,
este contrarã demnitãþii sale. Criteriile de constituire a grupului de
apartenenþã pot fi cele de nediscriminare sau altele. Astfel, prezentarea
unei persoane ca aparþinând unui grup etnic sau rasial, fãrã acordul sãu,
A RT . 1. Statul român 55
dacã aceastã prezentare poate accentua o prejudecatã devalorizantã, este
contrarã demnitãþii, dar ºi calificarea unei persoane în funcþie de
orientarea sexualã fãrã acordul sãu poate fi judecatã ca violând
demnitatea persoanei, cãci o astfel de calificare poate atrage practici
discriminatorii. Demnitatea fundamenteazã astfel dreptul persoanei de
a fi prezentatã sub aparenþa pe care o doreºte.
Pe de altã parte, nu existã discriminare dacã diferenþa de tratament,
deºi ia în considerare unul dintre criteriile de nediscriminare, are ca efect
afirmarea demnitãþii umane. Demnitatea devine astfel unul dintre
criteriile de departajare a discriminãrilor de tratamentele diferenþiate
corective ale inegalitãþilor de fapt relevante pentru participare sau acces
egal. Aºadar, deºi în mod curent o diferenþã de tratament bazatã pe unul
din criteriile de nediscriminare expres prevãzute sau pe un criteriu analog
este suficientã pentru a constata o discriminare, o astfel de distincþie nu
este discriminatorie dacã ia în considerare diferenþe reale în ceea ce
priveºte caracteristicile sau situaþia persoanelor pentru a le respecta sau
valoriza demnitatea, care cuprinde, pe lângã un drept la tratament egal,
ºi un drept la diferenþã.
De asemenea, lipsa discriminãrii, atunci când ea este necesarã pentru
a conduce la o egalitate realã a ºanselor sau a accesului, poate aduce
atingere demnitãþii umane. Poate fi astfel discriminatorie, nu doar o
legislaþie care ia în considerare caracteristici ale persoanelor în vederea
excluderii de la participare sau de la anumite beneficii sociale, ci ºi
omisiunea de a lua în consideraþie diferenþele lor intrinseci. Demnitatea
fundamenteazã deci ºi dreptul persoanei de a fi tratatã aºa cum este,
adicã luând în considerare toate trãsãturile sale caracteristice relevante
pentru participare sau acces. Astfel, Curtea Constituþionalã afirmã cã
dispoziþiile art. 16 alin. (1) din Constituþie nu vizeazã „identitatea de
tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor.
În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic
diferit faþã de anumite categorii de persoane, dar ºi necesitatea lui”(s.n.).
În faza judecãrii existenþei discriminãrii, referirea la demnitate
contribuie la substanþializarea egalitãþii, analiza deplasându-se de la
aprecierea existenþei formale a unui criteriu de nediscriminare la baza
reglementãrii, cãtre o analizã a contextului general, politic, juridic,
56 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
economic ºi social. Ea extinde astfel egalitatea, de la egalitatea formalã
cãtre o egalitate substanþialã, dar o ºi pondereazã: referirea la demnitatea
umanã impune dreptul la diferenþã ca element intrinsec egalitãþii. În
sistemul nostru constituþional, ea ar putea constitui un argument decisiv
în favoarea practicii constante a Curþii Constituþionale de ponderare a
formalismului egalitãþii, fundament neinvocat expres niciodatã când
Curtea afirmã cã „principiul egalitãþii nu este sinonim cu uniformitatea,
astfel încât pentru situaþii diferite poate exista un tratament juridic diferit,
recunoscându-se un drept la diferenþã” (Decizia nr. 198/2000, M. Of. nr.
702 din 28 decembrie 2000; vezi ºi deciziile nr. 70/1993, M. Of. nr. 307 din 27
decembrie 1993; 74/1994, M. Of. nr. 189 din 22 iulie 1994; 139/1996, M. Of. nr.
7 din 20 ianuarie 1997; 20/2000, M. Of. nr. 72 din 18 februarie 2000; 49/2000,
M. Of. nr. 242 din 1 iunie 2000; 34/2000, M. Of. nr. 290 din 27 iunie 2000).
Problema demnitãþii se poate insinua ºi în faza judecãrii justificãrii
discriminãrii în conformitate cu exigenþele constituþionale. Când
discriminarea existã, trebuie decis dacã ea este «pozitivã» sau nu. Aceastã
valorizare a discriminãrii este fãcutã prin raportarea obiectivului legii la
obiectivele ºi principiile constituþionale. Aºadar, pe de o parte, „violarea
principiului egalitãþii ºi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã
tratament diferenþiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã
ºi rezonabilã sau dacã existã o disproporþie între scopul urmãrit prin
tratament inegal ºi mijloacele folosite” (C.C.R., Decizia nr. 107/2000, M. Of.
nr. 389 din 21 august 2000), dar ºi atunci când tratamentul diferit al unor
situaþii diferite sau tratamentul egal al unor situaþii care nu sunt diferite
este contrar obiectivelor ºi valorilor constituþionale. Or, una dintre aceste
valori, declaratã valoare supremã de art. 1 alin. (3) din Constituþie, este
demnitatea omului. Discriminarea este pozitivã dacã tinde sã corecteze
un dezavantaj, o prejudecatã, un stereotip defãimãtor pe care anumite
persoane le suportã. Dar aceastã corecþie trebuie sã nu creeze consecinþe
restrictive în materie de libertate pentru ceilalþi, trebuind ca o eventualã
restrângere a libertãþii acestora prin acordarea unei discriminãri pozitive
sã respecte condiþiile impuse de art. 53 din Constituþie cu privire la
restrângerea exerciþiului unor drepturi sau al unor libertãþi. Afirmarea
demnitãþii omului prin tratamentul discriminatoriu poate fi înþeleasã ca
un criteriu de valorizare a discriminãrii care excede cadrului art. 53, el
A RT . 1. Statul român 57
funcþionând ºi atunci când discriminarea pozitivã a unor persoane nu
creeazã o limitare a drepturilor sau libertãþilor celorlalþi.
Dacã demnitatea ca valoare supremã a statului substanþializeazã
analiza egalitãþii, ea afirmã libertatea, dar o ºi pondereazã. În general,
recunoaºterea caracterului juridic al unei valori are un sens ambivalent:
pe de o parte, ea este astfel garantatã, pe de altã parte, este încadratã ºi,
deci, limitatã. În sistemul nostru constituþional, demnitatea omului capãtã
valoare juridicã prin dispoziþiile conjugate ale art. 1 alin. (3) ºi art. 15 alin.
(1). Art. 23 alin. (1) din Constituþie, care afirmã cã „libertatea individualã
ºi siguranþa persoanei sunt inviolabile”, trebuie deci interpretat în
consonanþã cu demnitatea umanã. Mai întâi trebuie ca libertatea ºi
siguranþa sã fie garantate tuturor fiinþelor umane. De altfel, textul se referã
de data aceasta la «persoane», ºi nu doar la cetãþeni. Libertatea ºi siguranþa
sunt astfel nu doar inviolabile, ci ºi egale, egalitatea în libertate privind
toate fiinþele umane, ºi nu doar pe cetãþeni, deºi art. 16 se referã doar la
cetãþeni. Aceastã egalã libertate ºi siguranþã a persoanelor este
fundamentatã pe egala demnitate a tuturor membrilor familiei umane.
Demnitatea fiinþei umane este o prerogativã a persoanei care exclude
orice atingere publicã sau privatã. Referirea la ea face ca dispoziþia art.
23 alin. (1) din Constituþie sã capete consistenþa pe care nu o oferã
alineatele urmãtoare ale articolului care se referã practic doar la siguranþã.
Dacã libertatea poate fi limitatã în numele ordinii sau moralei publice,
caracterul just al acestei ordini sau al acestei morale trebuie judecat în
raport cu demnitatea umanã. Demnitatea joacã deci rolul de limitã a
acþiunii publice de restrângere a libertãþii. Doar dacã este conformã
demnitãþii umane o opinie socialã devine moralã publicã în numele cãreia
pot interveni restrângeri ale unor drepturi ori libertãþi. Demnitatea
protejeazã deci individul în raporturile cu grupul. Ea se autonomizeazã
faþã de morala publicã ºi afirmã astfel libertatea individualã.
Dar demnitatea are ºi un rol ponderator în raport cu libertatea. O
astfel de ponderare este fãcutã în sistemul nostru constituþional de cãtre
demnitate libertãþii de exprimare, cãci art. 30 alin. (5) afirmã cã
„libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea... persoanei.”
Curtea Constituþionalã a avut prilejul sã se pronunþe în baza acestei
reglementãri cu privire la constituþionalitatea dispoziþiei penale care
58 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
incrimineazã rãspândirea de materiale obscene. Ea considerã demnitatea
umanã ca pe o noþiune ce dã consistenþã conceptelor de moralã publicã
ºi bune moravuri, pe care le considerã ca având „un conþinut variabil de
la o colectivitate la alta, de la o epocã la alta”, cãci indiferent de aceastã
fluiditate conceptualã „existã o limitã a toleranþei manifestãrilor” care
este datã de faptul cã ele nu pot fi niciodatã „ofensatoare pentru
demnitatea umanã prin vulgaritate agresivã, lubricitate, scabrozitate”
(Decizia nr. 108/1995, M. Of. nr. 9 din 17 ianuarie 1996). Curtea face astfel
un salt de la morala publicã ca fundament al restrângerii libertãþii de
exprimare, prezentã în Codul penal, la demnitatea umanã ca un criteriu
de apreciere a acestei moralitãþi publice înseºi.
Aceastã autonomizare a demnitãþii faþã de morala publicã nu este
însã lipsitã de pericole, cãci ea poate conduce la impunerea unei ordini
morale care nu mai depinde de opinia publicã. Dacã morala publicã se
impune de jos în sus, fiind democraticã, ordinea moralã indusã de
înþelegerea demnitãþii ca pe un concept absolut este impusã de sus în jos,
ridicând problema instaurãrii unui adevãr moral unic, deci a riscurilor
derivei cãtre totalitarism. De aceea problema conþinutului demnitãþii ºi a
raporturilor ei cu morala publicã ºi cu voinþa individualã devine esenþialã.
b. Conþinutul ºi titularul demnitãþii. Conceptul de demnitate
umanã este unul metajuridic. Greutatea ºi chiar pericolul juridicizãrii
lui, subliniat cu insistenþã uneori, provin din acest fapt. Este cert cã
privirea demnitãþii omului ca valoare este diferitã de privirea ei ca drept.
O primã tendinþã este de a privi demnitatea ca atare ca valoare
supremã ºi apãrarea ei ca pe un obiectiv constituþional, în timp ce drepturi
sunt doar consecinþele concrete ale acestei valori: dreptul la viaþã ºi la
integritate fizicã ºi psihicã, dreptul la egalitate, dreptul la libertate ºi
siguranþã, dreptul la identitate etc.
Conþinutul demnitãþii este în aceste condiþii cu necesitate fluid ºi
imprecis, fiind preferabil ca el sã nu fie definit ºi, astfel, limitat. Conturarea
sa este fãcutã de o manierã aditivã, nu constructivã, judecând în concret
dacã mãsura statalã sau acþiunea unui alt subiect de drept aduce atingere
valorii supreme care este demnitatea, dar fãrã ca din aceastã judecatã sã
se deducã un conþinut juridic precis al principiului constituþional. Acest
tip de interpretare face însã ca principiul respectãrii demnitãþii umane sã
A RT . 1. Statul român 59
nu aibã decât o „valoare pur incantatorie” (Théron, J.-P., Dignité et libertés, în
Pouvoir et liberté, Bruylant, Bruxelles, 1998, p. 304), lipsitã de consecinþe juridice
concrete. Valoarea demnitãþii ar fi aceea de vector al interpretãrii
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, ea nefiind un astfel de drept sau
de libertate. Ea conduce astfel la o anumitã interpretare a libertãþii, a
egalitãþii, a dreptului la viaþã, dar juridice, deci normative, nu sunt decât
aceste drepturi, nu demnitatea ca atare. Violarea demnitãþii umane nu
poate fi atunci decât subsecventã violãrii unui drept sau unei libertãþi
fundamentale. Ca vector al interpretãrii, ea nu are valoare normativã, ci
doar intelectualã, aºa cum interpretarea istoricã, de exemplu, este valoroasã
din punct de vedere intelectual, dar aceasta nu înseamnã cã istoria este
normativã. Transformarea demnitãþii într-un concept juridic nu este, în
aceastã perspectivã, preferabilã, cãci ea ar fi doar în mod aparent securizantã
deoarece s-ar preta la orice interpretare. Iar pentru a fi operaþionalã ca
vector al interpretãrii, definiþia sa trebuie sã rãmânã strict instrumentalã,
ºi nu materialã. Noþiunea de demnitate umanã seamãnã, din acest punct
de vedere, deºi nu se identificã, cu cea de moralã publicã, sau cu standardele
utilizate în dreptul privat: standardul unui om diligent, al unui bun pater
familias etc. Ea este deci o noþiune relativã ºi conjuncturalã ºi nu una
absolutã, care ar þine de un fel de drept natural.
O altã tendinþã este conferirea unui caracter juridic demnitãþii însãºi,
nu doar consecinþelor sale. Conceptul de demnitate, când tinde sã devinã
juridic, poate avea mai multe sensuri. Demnitatea poate fi conceputã
individualist sau comunitarist. Dacã concepþiile individualiste fac din
persoana umanã titularul demnitãþii, cele comunitariste privesc în primul
rând umanitatea ca depozitar al demnitãþii, se preocupã mai degrabã de
specia umanã decât de persoanã. Dreptul pozitiv, ca ºi jurisprudenþa,
tinde de multe ori sã amalgameze cele douã concepþii. Imposibilitatea
de a separa clar cele douã tendinþe provine din raporturile complexe pe
care demnitatea umanã le întreþine cu morala publicã. Dacã, în calitate
de valoare supremã, demnitatea umanã este independentã faþã de morala
publicã, cum pare firesc dacã vrem ca ea sã nu fie dependentã de
fluctuaþiile opiniei publice, deci cu necesitate conjuncturalã, poate uneori
periculos de conjuncturalã, atunci ea este un standard care nu poate fi
pus în discuþie ºi deci o valoare inerentã persoanei umane care nu poate
60 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
fi în nici un fel dependentã faþã de morala publicã, o limitã a acestei morale
publice înseºi. Dar aceastã concepþie, ce pare inspiratã în mod strict dintr-o
filosofie individualistã, face ca în locul unei morale publice care este
democraticã, cãci este dependentã de opinia majoritãþii cu privire la ce este
moral admisibil într-o comunitate, sã fie impusã o ordine moralã, care,
independentã faþã de opinia publicã, devine factor al unui posibil totalitarism
moral, impus de autoritate, fãrã ca respectiva comunitate sã-l cearã sau sã-l
admitã. Dacã vrem sã evitãm aceastã posibilã impunere a unei doctrine
morale oficiale unice, deci care neagã faptul pluralismului rezultat din refuzul
de a baza societatea pe o singurã doctrinã comprehensivã, inclusiv în
domeniul moral, atunci demnitatea umanã devine dependentã de morala
publicã, doar comunitatea putând defini ce este moral permis în raport de
valoarea demnitãþii umane ºi doar ea putând autoriza o intervenþie a statului
pentru a apãra demnitatea. Impregnatã de comunitarism, aceastã concepþie
duce la democraþie, dar poate fi periculoasã din cauza dependenþei
conþinutului demnitãþii faþã de opinia majoritãþii grupului.
Opþiunea între cele douã concepþii este greu de fãcut. De aici tendinþa
de a le amalgama. Prima poate duce la o intervenþie excesivã a autoritãþii,
cea de-a doua la lipsa unor intervenþii necesare. În fond, aceastã indecizie
provine din aparenta contradicþie dintre cele douã tipuri de totalitarism
care au afectat societatea europeanã în secolul trecut, cel nazist, bazat
preponderent pe excluderea din rândul fiinþelor umane a unor grupuri
sociale ºi cel comunist, bazat preponderent pe egalitatea forþatã impusã
independent de diferenþele inerente fiinþelor umane. Aceastã tensiune
dintre prea multã diferenþã ºi prea multã lipsã de diferenþã marcheazã
profund problema demnitãþii umane. Tocmai de aceea demnitatea se aflã
în postura de termen median între egalitate ºi libertate, preponderenþa
uneia dintre ele afectându-i conþinutul ºi poziþia faþã de morala publicã.
Constituþia noastrã pare sã opteze pentru o privilegiere a egalitãþii,
prin introducerea solidaritãþii cetãþenilor ca fundament al statului, prin
tratarea egalitãþii printre dispoziþiile comune în materia drepturilor,
libertãþilor ºi îndatoririlor fundamentale, în timp ce libertatea individualã
este tratatã ca o libertate printre altele, insistându-se în primul rând pe
siguranþã, prin accentul pus mai degrabã pe prevenirea excluderii decât
pe problema prevenirii unei societãþi egalitariste. Poate cã acest lucru
A RT . 1. Statul român 61
vine ºi dintr-un mimetism exagerat în raport cu constituþiile occidentale,
construite preponderent contra totalitarismului de tip nazist. Totuºi ea
nu rãmâne indiferentã faþã de celãlalt tip de totalitarism, cãci afirmã ca
valoare supremã garantatã ºi libera dezvoltare a personalitãþii umane
(vezi infra p. 61-66).
Tocmai aceastã indecizie între individualism ºi comunitarism, apoi
între privilegierea egalitãþii ºi a libertãþii, face conþinutul demnitãþii
umane imposibil de definit într-o manierã generalã. Definirea se face
într-un mod negativ, cum face de exemplu jurisprudenþa Curþii
constituþionale germane când, afirmând cã demnitatea umanã trebuie
apreciatã întotdeauna în funcþie de un caz concret, determinã conþinutul
acesteia prin afirmarea faptului cã „fiinþa umanã nu trebuie sã fie redusã
la un obiect în mâinile puterii statului”, dar cã aceste exprimãri generale
„pot doar sã schiþeze cadrul în care pot fi gãsite violãrile demnitãþii
umane” (vezi Maurer, B., Le principe de respect de la dignité humaine et la Convention
européenne des droits de l’homme, La documentation française, 1999, p. 125-126). Astfel
se tinde spre obþinerea unei neutralitãþi ideologice, demnitatea umanã
nefiind definitã nici în funcþie de preceptele unei filosofii individualist-
liberale, nici în funcþie de cele ale comunitarismului. Deºi demnitatea
umanã este astfel inerentã fiinþei umane ºi, deci, intangibilã, universalã,
aprecierea ei rãmâne, în aceastã perspectivã, conjuncturalã.
În viziunea individualistã, titularul demnitãþii este orice fiinþã
umanã, în timp ce în viziunea comunitaristã titularul demnitãþii este
mai degrabã specia umanã. Amalgamarea celor douã concepþii este
consecinþa incertitudinii conþinutului demnitãþii. De exemplu, Consiliul
constituþional francez determinã astfel conþinutul demnitãþii: „primatul
persoanei umane, respectul fiinþei umane de la începutul vieþii sale,
inviolabilitatea, integritatea ºi absenþa caracterului patrimonial al
corpului uman ca ºi integritatea speciei umane” (citat dupã Maurer, B., Le
principe de respect de la dignité humaine et la Convention européenne des droits de l’homme,
La documentation française, 1999, p. 96). Este evident cã instanþa francezã
face aplicaþia ambelor teorii, titularul demnitãþii fiind când individul,
când specia umanã. Sistemul juridic internaþional face, de asemenea,
aplicaþia ambelor teorii, incriminând în acelaºi timp posibilele degradãri
sau înjosiri ale fiinþei umane, dar ºi crimele contra umanitãþii, de exemplu.
62 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
B. Libera dezvoltare a personalitãþii umane
Constituþia noastrã distinge, în art. 1 alin. (3), demnitatea umanã
de libera dezvoltare a personalitãþii umane, ca valori supreme ale statului
român. Se pare cã demnitatea umanã este legatã astfel mai degrabã de
egalitate, sistemul juridic reacþionând prin intermediul recunoaºterii ei
faþã de posibila excludere a unor indivizi sau grupuri din rândul speciei
umane sau faþã de posibila degradare sau aservire a unor fiinþe umane
datoritã anumitor particularitãþi, în timp ce recunoaºterea liberei
dezvoltãri a personalitãþii umane este o reacþie faþã de impunerea de
cãtre autoritate a unui sistem de valori oficiale care ar împiedica individul
sã-ºi construiascã liber identitatea. Dreptul la identitate nu este astfel
garantat de Constituþie doar cetãþenilor români aparþinând unei
minoritãþi naþionale, ci tuturor oamenilor.
Pentru ca acest drept sã fie garantat, sistemul politic trebuie sã
asigure cel puþin a) un sistem educaþional care sã nu fie un instrument
de îndoctrinare ºi b) o structurã de ansamblu cu centre de influenþã ºi de
informare multiple ºi diverse (vezi Sartori, G., Teoria democraþiei reinterpretatã,
Editura Polirom, Iaºi, 1999). Astfel, chiar dacã art. 32 din Constituþie nu
vorbeºte decât de autonomia universitarã, referirea din art. 1 alin. (3) la
libera dezvoltare a personalitãþii umane impune o independenþã a
învãþãmântului în general faþã de stat, ceea ce nu-l scoate desigur de sub
tutela administrativã a statului, dar îi garanteazã neutralitatea ideologicã.
Libera dezvoltare a personalitãþii umane ca valoare supremã garantatã
constituie un vector al interpretãrii tuturor dispoziþiilor constituþionale
privind libertatea: dreptul la integritate psihicã (art. 22), libertatea
individualã (art. 23), dreptul la viaþã intimã, familialã ºi privatã (art. 26),
libertatea conºtiinþei (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la
informaþie (art. 31), dreptul la învãþãturã (art. 32), accesul la culturã (art.
33), dreptul de asociere (art. 38), dreptul la muncã (art. 39), interzicerea
muncii forþate (art. 40), libertatea economicã (art. 42) etc. Ea este scopul
pentru care sunt instituite toate aceste drepturi sau libertãþi.
Ca ºi demnitatea umanã, libera dezvoltare a personalitãþii umane
constituie scopul în raport de care trebuie fãcutã interpretarea tuturor
normelor constituþionale ºi a celor juridice în general, în sistemul nostru.
Constituþia impune astfel, determinând valorile supreme ale statului
A RT . 1. Statul român 63
român, interpretarea teleologicã, fãcând o opþiune fundamentalã pentru
un drept orientat spre o finalitate, contra unei prea des postulate evacuãri
a valorilor din drept. Ea formuleazã scopurile ca valori, optând pentru
un drept axiologic ºi nu pentru un drept pur, care ar þine de purul
formalism, fiindu-ºi suficient sieºi, epurat de orice consideraþie valoricã
sau moralã. Ea determinã un scop material al dreptului ºi o regulã
materialã a interpretãrii: demnitatea omului, libera dezvoltare a
personalitãþii umane, dreptatea ºi pluralismul politic.
Reticenþa Curþii Constituþionale de a apela la interpretarea
teleologicã ºi deci de a face prea des referire la valorile supreme ca scop
al statului ºi sistemului juridic, provine dintr-o preponderenþã în cultura
noastrã juridicã a pozitivismului juridic ºi din frica de valorile impuse de
sus în jos, fireascã, dupã jumãtate de secol de comunism. Totuºi, este
evident cã, pentru Curte, „scara valorilor supreme consacrate de art. 1
alin. (3) din Constituþie” „schimbã fundamental relaþia dintre autoritatea
de stat ºi cetãþean” (Decizia nr. 117/1995, M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1996)
ºi cã, deci, toate dispoziþiile normative trebuie sã concretizeze aceastã
nouã relaþie, interpretarea lor trebuind sã se facã prin raportare la valorile
supreme.
O primã concretizare a valorii liberei dezvoltãri a personalitãþii
umane o constituie dreptul la identitate al persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale. Prin art. 6, Constituþia garanteazã acestor
persoane independenþa faþã de cultura majoritarã, interzicând impunerea
unor valori care sã le ºtirbeascã dezvoltarea liberã.
Dreptul la integritate psihicã, prevãzut de art. 22 alin. (1) din
Constituþie alãturi de dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã, este o a
doua concretizare a liberei dezvoltãri a personalitãþii umane. Conþinutul
noþiunii de «integritate psihicã» trebuie deci determinat în funcþie de
valoarea supremã a liberei dezvoltãri a personalitãþii umane. Protejarea
integritãþii psihice nu se referã doar la violenþele psihice, cãci interzicerea
torturii ºi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante este
reglementatã distinct, ci ºi la impunerea unor valori care ar pune sub
semnul întrebãrii libera dezvoltare a personalitãþii umane. Libera
dezvoltare a personalitãþii umane face atunci ca garantarea integritãþii
psihice sã cuprindã un drept al oricãrei persoane de a-ºi construi propria
64 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
identitate, ca ºi un drept de a se autodefini în mod voluntar. Este de
altfel ºi sensul garantãrii, de cãtre art. 30 alin. (6) a unui drept la propria
imagine, pe care Curtea Constituþionalã îl considerã un drept distinct,
chiar dacã în Constituþie el pare sã aparã doar ca o limitã a libertãþii de
exprimare (Decizia nr. 54/2000, M. Of. nr. 310 din 5 iulie 2000).
De asemenea, dispoziþiile art. 23 alin (1), care prevede cã «libertatea
individualã ºi siguranþa persoanei sunt inviolabile», trebuie interpretate
în scopul de a asigura libera dezvoltare a personalitãþii umane. Astfel,
deºi restul articolului se referã la siguranþã, totuºi libertatea este cea
care trebuie privilegiatã. Sensul ei este un sens larg, care nu se confundã
cu asigurarea libertãþii fizice, îngrãdind orice ingerinþã abuzivã a autoritãþii
sau a altor subiecþi care ar pune sub semnul întrebãrii libera dezvoltare a
personalitãþii umane, ºi nu doar procedurile statale ce pot duce la
reþinerea, arestarea sau deþinerea persoanei. În ce priveºte aceste din
urmã proceduri, deºi art. 23 se referã la utilizarea lor în condiþiile legii,
este evident cã legea nu poate stabili orice ºi cã, pe lângã limitele impuse
direct legiuitorului, art. 23 impune ca limitã libertatea individualã, ca liberã
dezvoltare a personalitãþii umane. Astfel, mãsurile represive nu trebuie sã
aibã ca scop sau ca efect distrugerea individului sau izolarea lui pur ºi
simplã, ci trebuie sã permitã ºi chiar sã contribuie la dezvoltarea lui psihicã.
Funcþia educativã a pedepsei nu mai este astfel doar o aserþiune
interpretativã în marginea normei penale, ci o valoare constituþionalã,
care impune judecãtorului alegerea acelei pedepse care contribuie la o
mai bunã dezvoltare a personalitãþii celui care suportã pedeapsa.
Tot astfel, dreptul la viaþã intimã, familialã ºi privatã trebuie privit
ca o concretizare a obiectivului liberei dezvoltãri a personalitãþii umane.
El este din ce în ce mai mult un «drept la independenþã», chiar un «drept
la individualism», un «drept la diferenþã». Nu mai este vorba atunci de a
pretinde sã trãieºti ascuns, ci de a trãi diferit. Dreptul la viaþã privatã nu
mai este afirmat doar pentru a împiedica simpla privire a altuia, ci mai
mult ºi mai ales, pentru a împiedica pe altul sã te judece (Beignier, B., Les
droits de la personnalité, în Droits et libertés fondamentales, Dalloz, Paris, 1995, p. 65).
De altfel, aceasta pare sã fie concepþia Constituþiei României, cãci, în
art. 26, este prevãzutã o dispoziþie mult mai generalã decât viaþa privatã,
intimã sau familialã, adicã dreptul persoanei de a dispune de ea însãºi,
A RT . 1. Statul român 65
dacã nu încalcã drepturile ºi libertãþile altora, ordinea publicã sau bunele
moravuri, dispoziþie care ar fi fost poate mai nimerit sã fie cuprinsã printre
dispoziþiile comune în materia drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.
Este evident cã acest drept generic pune direct în legãturã viaþa privatã,
intimã sau familialã cu libera dezvoltare a personalitãþii umane.
Libertatea conºtiinþei, prevãzutã în art. 29 din Constituþie, este ºi
ea o concretizare a valorii fundamentale care este libera dezvoltare a
personalitãþii umane. Noþiunile de «libertate a gândirii», «libertate a
opiniilor» ºi «libertate a conºtiinþei» trebuie deci interpretate în raport
de valoarea fundamentalã prevãzutã de art. 1 alin. (3) din Constituþie.
În fond ele sunt în acelaºi timp suportul ºi consecinþele acestei dezvoltãri
libere.
Constituþia determinã apoi un alt suport al liberei dezvoltãri a
personalitãþii umane, dreptul la informaþie, care are o sferã mai largã
decât lasã sã se creadã o primã vedere asupra dispoziþiei art. 31 din
Constituþie. Prin raportarea la valoarea fundamentalã a liberei dezvoltãri
a personalitãþii umane, dreptul la informaþie depãºeºte simplul acces la
informaþiile de interes public, cum poate crea impresia formularea din
alin. (1), el implicând un drept la pluralismul informaþiei, un drept la
corectitudinea informãrii, un drept de a recepta liber etc. Astfel, dacã
art. 30 instituie un drept la exprimare, art. 32 instituie un drept de acces
la expresia gândirii altuia, ca o condiþie esenþialã a liberei dezvoltãri a
propriei personalitãþi.
Libertatea de exprimare este completarea acestui acces la informaþie
ºi deci o consecinþã a liberei dezvoltãri a personalitãþii umane, ca ºi o
garanþie pentru ceilalþi cã informaþia va fi pluralistã. Ca sã mã pot
exprima, trebuie sã-mi formez liber gândirea, conºtiinþa ºi opinia, prin
liberul acces la rezultatele gândirii celorlalþi. Cele trei drepturi sunt astfel
aspecte inerente ale liberei dezvoltãri a personalitãþii umane.
Acelaºi sens îl are ºi noul drept de acces la culturã, prevãzut de art.
33 din Constituþie. În fond, acest drept este o generalizare a celor dinainte
ºi o garanþie suplimentarã a liberei dezvoltãri a personalitãþii umane. De
altfel, art. 33 este formal în acest sens, cãci afirmã cã «libertatea persoanei
de a-ºi dezvolta spiritualitatea ºi de a accede la valorile culturii... nu
poate fi îngrãditã».
66 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Desigur cã toate drepturile ºi libertãþile fundamentale pot fi legate
de libera dezvoltare a personalitãþii umane, cãci în definitiv toate tind în
primul rând sã garanteze persoanei o sferã de autonomie care sã-i asigure
dezvoltarea liberã, la adãpost de intervenþiile statului sau ale celorlalþi,
exemplele pe care le-am dat arãtând doar cã prevederea expresã a liberei
dezvoltãri a personalitãþii umane ca valoare supremã garantatã de cãtre
Constituþie are ca funcþie principalã lãrgirea sferei anumitor drepturi ºi
libertãþi, impunând, pe lângã interpretarea teleologicã, o interpretare
extensivã a dispoziþiilor constituþionale. De asemenea, ea are ca efect
trecerea libertãþii individuale din poziþia de libertate printre alte libertãþi,
cum o plaseazã textul art. 23, în poziþia de dispoziþie comunã în materia
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, chiar de principiu general.
C. Dreptatea ca valoare supremã
Termenul de «dreptate» este preferat de Constituþie celui de
«justiþie», dar nu credem cã aceastã preferinþã semnificã o restrângere a
sferei noþiunii. Mai degrabã este o simplã opþiune terminologicã, cãci
termenul justiþie ar putea fi interpretat ºi în sensul sãu instituþional, ceea
ce în contextul art. 1 alin. (3) din Constituþie nu ar fi de preferat. Aºadar,
când Constituþia vorbeºte de dreptate, ea are în vedere justiþia.
Rolul dreptãþii, justiþiei, în cadrul sistemului juridic, este de a „combina
ºi ierarhiza”, dupã un criteriu universal, libertatea individualã ºi
suveranitatea statului, interesul individual ºi binele comun. Dreptatea este
astfel „limitã pentru acþiunile individuale excesive, dar este limitã ºi pentru
excesele guvernanþilor. În funcþie de justiþie, totul rãmâne într-un echilibru
corect” (Dãniºor, Gh., Principiul justiþiei, în Dogaru, I., Dãniºor, D. C., Dãniºor, Gh.,
Teoria generalã a dreptului, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1999, p. 77-78). Justiþia îºi
subordoneazã astfel toate celelalte principii. „Scopul reglementãrilor
pozitive trebuie sã fie justiþia, astfel cã toate celelalte principii care
funcþioneazã la nivelul societãþii trebuie sã fie subordonate acestui ideal al
justiþiei. Numai în felul acesta justiþia poate juca rolul de liant al tuturor
celorlalte principii, ºi, în acelaºi timp, de principiu regulator, prin limitare,
al acestora. Ea are deci un rol pozitiv, pentru cã asigurã coeziunea socialã,
ºi unul negativ, pentru cã vegheazã ca nici unul dintre celelalte principii
sã nu devinã preponderent.” (Dãniºor, Gh., Principiul justiþiei, în Dogaru, I.,
Dãniºor, D. C., Dãniºor, Gh., Teoria generalã a dreptului, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti,
A RT . 1. Statul român 67
1999, p. 78) Astfel „dreptatea este un termen median” (Aristotel, Etica
Nicomahicã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1988, p. 113). Este rolul
tipic al valorilor supreme prevãzute de Constituþie. Am vãzut cum
demnitatea omului mediazã între libertate ºi egalitate, cum libera dezvoltare
a personalitãþii umane face acelaºi lucru, dar fiecare tinde sã afirme
preponderent unul dintre principii: demnitatea afirmã mai degrabã
egalitatea, libera dezvoltare a personalitãþii umane mai degrabã libertatea
individualã. Dreptatea ca valoare supremã joacã rolul de a regulariza aceastã
tensiune, prin ponderarea exceselor conjuncturale în utilizarea unuia sau
altuia dintre principii sau dintre valori. „Scara valorilor supreme” de care
vorbeºte Curtea Constituþionalã (Decizia nr. 117/1995, M. Of. nr. 27 din 6
februarie 1996), nu este deci una prestabilitã, ci depinde de tendinþele de a
abuza într-o conjuncturã datã de una dintre valori, fiind construitã în
funcþie de ceea ce este drept în acea conjuncturã, adicã de ceea ce readuce
echilibrul între principii.
Curtea Constituþionalã face uz de valoarea supremã pe care o
constituie dreptatea pentru a echilibra, de exemplu, libertatea de
reglementare acordatã Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al
poporului român cu egalitatea în drepturi, care interzice privilegiile,
afirmând cã „legea de interpretare (Legea pentru interpretarea art. 21 alin. (1)
ºi alin. (2) din Legea nr. 53/1991 privind indemnizaþiile ºi celelalte drepturi ale
senatorilor ºi deputaþilor, precum ºi salarizarea personalului din aparatul
Parlamentului României, republicatã) atacatã este contrarã ºi principiilor
consacrate de art. 1 alin. (3) din Constituþie: «România este stat de drept,
democratic ºi social, în care demnitatea omului, drepturile ºi libertãþile
cetãþenilor, libera dezvoltare a personalitãþii umane, dreptatea ºi pluralismul
politic reprezintã valori supreme ºi sunt garantate», cãci „neimpozitarea
diurnei de ºedinþã apare ca o injustiþie socialã, þinând seama ºi de faptul cã
toate celelalte categorii de diurne de ºedinþã pe care le primesc titularii de
funcþii publice sunt supuse impozitãrii”, iar principiul libertãþii de legiferare
a Parlamentului „nu presupune ºi stabilirea de cãtre parlamentari, prin
lege, a unor drepturi care depãºesc cadrul constituþional”, cãci „o
dimensiune a statului român o reprezintã protecþia socialã, care nu este de
conceput fãrã o justiþie socialã, situatã deci în sfera dreptãþii” (Decizia nr.
19/1995, M. Of. nr. 39 din 23 februarie 1995).
Criteriul dreptãþii, ca unul de combinare ºi echilibrare a celorlalte
valori sau principii constituþionale, este deci unul conjunctural ºi
68 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
instrumental. Dreptatea nu are un conþinut prestabilit, ci este mai degrabã
un instrument de reechilibrare a principiilor, dând mai mare greutate
unuia sau altuia dintre ele în funcþie de cum conjunctura datã tinde sã-l
punã în poziþie dominantã nejustificatã pe celãlalt. Universalitatea
dreptãþii provine deci din caracterul sãu practic ºi din sensul sãu voit
rudimentar. Ca oricare instrument, dreptatea ca valoare supremã este
definitã astfel mai degrabã prin funcþia pe care o îndeplineºte, decât prin
conþinutul sãu.
În sistemul Constituþiei, dreptatea, ca toatã «scara valorilor supreme
consacrate de art. 1 alin. (3) din Constituþie», are rolul de a «schimba
fundamental relaþia dintre autoritatea de stat ºi cetãþean» (Decizia nr.
117/1995, precitatã). Dar aceastã relaþie nu are un conþinut prestabilit, ci
unul evolutiv, ca ºi dreptatea însãºi, care nu este decât un echilibru formal
între interesele individuale ºi cele comune, între societate ºi individ. Ea
poate, de exemplu, juca un rol esenþial de echilibrare a solidaritãþii
cetãþenilor, prevãzutã de art. 4 alin. (1) din Constituþie ca fundament al
statului, cu libertatea economicã prevãzutã de art. 45 din Constituþie.
Sau rolul de pivot între proprietatea privatã ºi sistemul de impozite, rol
pe care de altfel Constituþia îl prevede expres atunci când aratã cã
„sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aºezarea justã a sarcinilor
fiscale” [art. 56 alin. (2)].
D. Pluralismul politic ca valoare supremã
Cum exigenþa pluralismului politic o vom trata mai amãnunþit în
comentariul fãcut art. 8 din Constituþie, potrivit cãruia „pluralismul în
societatea româneascã este o condiþie ºi o garanþie a democraþiei
constituþionale”, aici nu ne vom referi decât la caracterul parþial al
dispoziþiei art. 1 alin. (3), care se referã doar la pluralismul politic, fãrã
sã ia în consideraþie ºi celelalte forme de pluralism (a) ºi la efectele
declarãrii pluralismului politic valoare supremã a statului român (b).
a. Caracterul parþial al dispoziþiei art. 1 alin. (3) în materia
pluralismului. Constituþia noastrã declarã valoare supremã garantatã
doar pluralismul politic, ca ºi cum celelalte forme de pluralism nu ar fi la
fel de importante pentru statul român: pluralismul economic, pluralismul
media, pluralismul sindical etc. Ca o consecinþã, Constituþia interzice
A RT . 1. Statul român 69
revizuirea dispoziþiilor constituþionale privitoare la pluralismul politic,
dar lasã deschisã calea revizuirii celor privitoare la celelalte forme de
pluralism, ceea ce este mai mult decât ciudat. Probabil cã motivul acestui
caracter parþial al dispoziþiei constituþionale este conceperea pluralismului
politic ca o garanþie suficientã a democraþiei, în calitatea sa de garanþie
a celorlalte forme de pluralism. Se instituie astfel un fel de ierarhie valoricã
a pluralismelor, cu efecte asupra modului de funcþionare a statului, pe
care le vom studia mai jos. Aceastã ierarhie este negatã însã apoi de art.
8 din Constituþie, care face din pluralism în genere, condiþia democraþiei
constituþionale. Constituþia pare astfel contradictorie ºi disfuncþionalã.
Este însã pluralismul politic valoric superior celorlalte pluralisme ºi
o condiþie suficientã a instaurãrii lor ºi a democraþiei? Probabil cã, într-o
societate post-comunistã, suntem tentaþi sã credem cã da, cãci acest tip
de pluralism este aparent cel mai uºor de obþinut. Dar calitatea acestui
pluralism politic ºi calitatea efectelor pe care el le are asupra societãþii,
depind de capacitatea societãþii de a construi celelalte tipuri de pluralism.
Un pluralism politic sãnãtos nu poate exista fãrã un pluralism economic
real, nici fãrã un pluralism real al surselor ºi mediilor de informare etc.,
astfel cã pluralismul în general este o condiþie ºi o garanþie a democraþiei,
ºi nu simplul pluralism politic. Constituþia noastrã este astfel tributarã
conjuncturii atunci când afirmã ca valoare supremã doar pluralismul
politic, firesc fiind ca pluralismul în general sã fie aºezat în aceastã poziþie
privilegiatã. Un pluralism politic real este mai degrabã rezultanta unei
societãþi cu centre de influenþã ºi de decizie diverse ºi independente
unele faþã de altele ºi faþã de stat. Nu doar sistemul de partide trebuie sã
fie structurat pluralist într-o societate democraticã, ci societatea civilã
în ansamblul ei. Astfel cã, în ceea ce ne priveºte, preferãm sã interpretãm
art. 1 alin. (3) din Constituþie în sensul art. 8 din Legea fundamentalã,
considerând ca valoare supremã garantatã pluralismul în general, în
calitatea sa de condiþie ºi garanþie a democraþiei constituþionale (vezi
comentariul art. 8). Preferinþa textului pentru pluralismul politic, singurul
pe care îl declarã expres valoare supremã, nu trebuie, în aceastã opticã,
sã ducã la devalorizarea celorlalte forme de pluralism, ci doar la
interpretarea lor prin prisma contribuþiei lor la asigurarea unei societãþi
politice pluraliste. În optica Constituþiei se pare deci cã «pluralism politic»
70 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
înseamnã «societate politicã pluralistã», incluzând toate formele de
pluralism care concurã la realizarea ei. Aceastã interpretare extensivã a
noþiunii de pluralism politic face deci din pluralismul partizan doar una
din laturile pluralismului politic, care nu numai cã nu epuizeazã
conceptul, dar nu este nici mãcar cea mai importantã dintre faþetele
acestui pluralism. Când Constituþia afirmã deci pluralismul, ea se referã
la toate condiþiile instaurãrii ºi menþinerii pluralismului partizan ºi
nicidecum doar la instituþionalizarea pluralismului politic într-o
pluralitate de organizaþii partizane. Pluralismul politic afirmat de
Constituþie ca valoare supremã, „face sã prevaleze ideea potrivit cãreia
libertatea se câºtigã în cadrul complexitãþii unui sistem politic care, luând
act de divizarea intereselor ºi opiniilor, o leagã de o diseminare a puterii”
(Duhamel, O., Mény, Y. (dir.), Dictionnaire constitutionnel, PUF, Paris, 1992, p. 757).
Pluralismul politic afirmã astfel mai degrabã faptul cã o societate civilã
independentã faþã de stat, care este o condiþie a democraþiei, trebuie sã
fie structuratã pluralist, pentru a asigura nefundamentarea spaþiului
public pe o ideologie unicã, decât faptul pluralismului partizan pur ºi
simplu. În aceastã interpretare extensivã, pluralism politic înseamnã deci
pluralism al opiniilor, al ideologiilor, al centrelor de informare, al celor
de influenþã etc., precum ºi al organizãrilor în care se cristalizeazã acestea.
b. Efectele declarãrii pluralismului politic valoare supremã a
statului român. Dacã art. 8 din Constituþie declarã pluralismul condiþie
ºi garanþie a democraþiei constituþionale, instituind astfel un drept
fundamental la pluralism, art. 1 alin. (3) îl afirmã ca valoare supremã,
fãcând din el unul dintre scopurile în lumina cãrora trebuie interpretate
toate dispoziþiile constituþionale ºi, în general, tot sistemul juridic. Toatã
organizarea statului ºi a societãþii civile este deci subsumatã «faptului
pluralismului». Consecinþele acestui fapt sunt cel puþin urmãtoarele:
1) Dispoziþiile constituþionale trebuie sã fie interpretate în sensul
în care ele conduc la instaurarea ºi menþinerea pluralismului. De
exemplu, faptul cã dispoziþia art. 61 alin. (1) din Constituþie declarã
Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului român nu trebuie
interpretatã în sensul cã Parlamentul ar fi superior celorlalte organe ale
statului, cãci acest lucru ar contraveni «faptului pluralismului», ci doar
în sensul cã funcþia legislativã se supraordoneazã celorlalte funcþii ale
A RT . 1. Statul român 71
statului. Egalitãþii instituþionale i se suprapune astfel ierarhizarea
funcþiilor. Legea este superioarã celorlalte manifestãri unilaterale de
voinþã ale statului, nu Parlamentul este superior celorlalte organe. Sau,
când Constituþia afirmã cã partidele politice se constituie ºi îºi desfãºoarã
activitatea în condiþiile legii, nu înseamnã cã legea poate face orice în
materia reglementãrii partidelor politice, ci doar cã ea poate reglementa
pluralismul în condiþiile impuse de art. 8 ºi art. 1 din Constituþie, deci cã
funcþia legislativã este subordonatã faptului pluralismului opiniilor
politice. La fel, libertatea individualã este inviolabilã, dar cu condiþia ca
ea sã fie exercitatã conform valorilor supreme ale statului român, printre
care ºi pluralismul, astfel cã acesta constituie o limitã a acestei libertãþi:
suntem liberi sã nu fim de acord, atâta vreme cât ne acordãm asupra
procedurilor de soluþionare paºnicã a neînþelegerilor dintre noi, dar nu
suntem liberi sã instaurãm un consens substanþial, cãci ar fi contrar
pluralismului. De asemenea, toate organizãrile care militeazã împotriva
pluralismului politic sunt neconstituþionale, ceea ce implicã faptul cã
pluralismul este intrinsec dreptului de asociere. Tot astfel, referirea la
constituirea organelor reprezentative ale poporului român prin alegeri
corecte nu se referã doar la operaþiunile electorale, ci ºi la baza ideologicã
ºi organizaþionalã pluralistã a acestor alegeri.
Vectorul interpretãrii pe care îl constituie valoarea supremã a
pluralismului politic este prezent în toate textele constituþionale,
exemplele fiind, cred, concludente, cãci ele privesc exerciþiul puterii,
drepturile fundamentale, fundamentul suveranitãþii... Aceastã
dependenþã a interpretãrii de valoarea supremã a pluralismului este
responsabilã de democraþie mai mult decât simpla impunere a unui
pluralism partizan formal. Ea impune o anumitã filosofie, care poate fi
rezumatã astfel: pluralismul nu þine de numãr ci, chiar dacã este
dependent de fracþionare, depinde mai degrabã de calitatea numitorului.
2) Orice temperare a pluralismului impusã de legiuitor trebuie sã
fie „necesarã într-o societate democraticã”, „proporþionalã cu situaþia
care a determinat-o” ºi impusã de necesitatea apãrãrii uneia dintre valorile
prevãzute în art. 53 alin. (1) din Constituþie. Instanþa constituþionalã a
considerat încã de la începutul activitãþii sale cã pluralismul trebuie
temperat. Astfel, în Decizia nr. 2/1992 (M. Of. nr. 165 din 16 iulie 1992)
72 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Curtea susþinea cã „prezenþa excesiv de fragmentatã a acestor partide ºi
formaþiuni ar putea conduce la dificultãþi deloc imprevizibile în realizarea
unei politici de stat coerente ºi de perspectivã, în mãsurã sã corespundã
consolidãrii ºi dezvoltãrii unui stat democratic, întemeiat pe valorile
libertãþii ºi demnitãþii umane”. Curtea Constituþionalã considerã însã
cã temperarea pluralismului partizan, ca laturã a pluralismului politic,
prin instituirea unui prag de reprezentativitate necesar existenþei
partidelor politice, este o problemã de oportunitate pe care ea nu o poate
aprecia, Curtea judecând doar dacã acest prag semnificã sau nu o
suprimare a exerciþiului dreptului de liberã asociere în partide ºi
constatând cã pragul stabilit de legea partidelor politice nu are o astfel
de semnificaþie, fãrã sã aplice deloc celelalte dispoziþii ale art. 53 din
Constituþie, deci trecând direct la ultima condiþie fãrã a analiza
necesitatea unui astfel de prag într-o societate democraticã, ºi nici
verificarea condiþiei de proporþionalitate. În felul acesta, Curtea nu
respectã practic nici logica analizei, impusã de art. 53 din Constituþie,
nici logica pluralismului ca valoare supremã, impusã de art. 1 alin. (3)
(Decizia nr. 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie 1996). Curtea afirmã astfel
cã „aprecierea oportunitãþii unui anumit prag de reprezentativitate nu
este o problemã de constituþionalitate, cât timp pragul instituit nu are
ca efect suprimarea exercitãrii dreptului, urmãrind numai, precum în
legea de faþã, ca asocierea cetãþenilor în partide politice sã aibã
semnificaþia instituþionalizãrii unui curent politic, fãrã de care partidul
rezultat nu-ºi poate îndeplini rolul sãu constituþional, prevãzut de art. 8
alin. (2) de a contribui la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a
cetãþenilor. Chiar autorii sesizãrii apreciazã cã prevederile legii anterioare
«erau prea îngãduitoare, rezultând o veritabilã inflaþie de subiecte
asociative politice». Se considerã însã cã «fenomenul devalorizãrii
partidelor» nu ar trebui contracarat prin condiþia de reprezentativitate
prevãzutã, ci prin «pragul electoral». Nici aceste argumente nu privesc
legitimitatea constituþionalã a prevederii atacate, ci disputa legatã de
oportunitatea sa politicã. În lege, criteriul electoral a fost reþinut numai
pentru aprecierea continuitãþii funcþionãrii partidului, potrivit art. 31.
În concluzie, criteriul reprezentativitãþii nu este, în sine, neconstituþional,
el fiind în general acceptat în domeniul dreptului la asociere în partide
A RT . 1. Statul român 73
politice, þinând seama de rolul lor de a contribui la formarea ºi exprimarea
voinþei politice a cetãþenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstituþional,
dacã prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi
sinonim cu o asemenea suprimare” (Decizia nr. 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11
aprilie 1996). De fapt, însã, Curtea lasã loc deschis, prin aceastã decizie,
unei viitoare analize a necesitãþii mãririi pragului de reprezentativitate
într-o societate democraticã ºi proporþionalitãþii acesteia cu cauza care a
determinat-o, cãci acea formulare finalã, referitoare la caracterul sinonim
cu o suprimare a dreptului la asociere în partide al mãririi excesive a pragului
de reprezentativitate echivaleazã cu o transformare a afirmatei afilieri a
problemei la oportunitatea politicã, aflatã doar în puterea de apreciere a
legiuitorului, într-o problemã de strictã constituþionalitate, judecatã în
temeiul art. 8 ºi art. 1 alin. (3) ºi în limitele impuse de art. 53 din Constituþie.
Declararea pluralismului politic ca valoare supremã ar avea în aceste
condiþii semnificaþia unei limite axiologice a restrângerilor aduse de legiuitor
pluralismului care nu rezultã direct din prea disputatul conþinut al
conceptului de democraþie. Constituþia noastrã tranºeazã astfel disputa
dintre susþinãtorii democraþiei populare ºi cei ai democraþiei liberale în
favoarea ultimilor, prin declararea pluralismului ca valoare supremã a
statului. Conceptul de «pluralism politic» utilizat de constituant face astfel
mai substanþial conceptul de «stat democratic» utilizat în aceeaºi dispoziþie
constituþionalã. Regimul democratic român este cu necesitate un regim
democratic pluralist. Impunerea unei valori extrinseci pluralismului, care
ar rezolva conflictele sociale din exterior, este deci imposibilã în statul
român. Constituþia impune astfel o «republicã proceduralã», în care tehnica
compromisului, care evitã impunerea de cãtre autoritate a unei doctrine
comprehensive sau morale unice, este ridicatã la rang de principiu
constituþional ºi de valoare supremã.
3) Legiuitorul nu poate impune «valori», aceastã facultate
aparþine doar puterii constituante. Curtea Constituþionalã face practic
acelaºi raþionament atunci când afirmã cã limitele revizuirii Constituþiei
nu pot fi preluate de lege ca interdicþii pentru partidele politice, chiar
dacã ea nu se referã expres la problema valorii axiologice a acestor
limite (Decizia nr. 35/1996, precitatã). Valorile depind astfel de opinia
publicã, cãci Constituþia nu poate fi revizuitã decât prin referendum.
74 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
O altã înþelegere ar face dependentã concepþia moralã ºi valoricã a
societãþii, de autoritate, ceea ce ar fi contrar caracterului democratic
al statului român afirmat de art. 1 alin. (3) din Constituþie ºi
pluralismului ca bazã a acestuia.
Judecãtorul constituþional nu poate nici el impune valori prin
interpretare, jurisprudenþa supletivã fiind, în opinia noastrã, nepermisã
în aceastã materie. Curtea Constituþionalã, dupã o îndelungatã abþinere,
(sesizatã de multe ori în baza acestei prevederi ea nu se pronunþã practic
decât o datã), tinde însã sã impunã valori, afirmând, de exemplu, cã
„opera artisticã nu poate fi ofensatoare pentru demnitatea umanã prin
vulgaritate agresivã, lubricitate, scabrozitate”, creaþiile de acest fel
neputând fi „numite opere artistice, ci, aºa cum le denumeºte legea
noastrã penalã, materiale cu caracter obscen” (Decizia nr. 108/1995, M.
Of. nr. 9 din 17 ianuarie 1996), ceea ce face ca morala publicã sã nu mai
depindã de pluralism, ci de opinia judecãtorilor, concepþie contrarã
afirmãrii pluralismului ca valoare supremã. Sigur cã instanþa
constituþionalã nu suferã de tentaþia impunerii unei morale oficiale, dar
aceastã tendinþã este riscantã în principiu, iar Constituþia ia în considerare
acest risc când declarã pluralismul nu doar o condiþie ºi o garanþie a
democraþiei constituþionale, ci ºi o valoare supremã.
E. Drepturile ºi libertãþile cetãþenilor ca valoare supremã a
statului român
Aceastã ultimã valoare supremã impusã de art. 1 alin. (3) din
Constituþie ridicã mai multe probleme. Mai întâi referirea la drepturile
ºi libertãþile cetãþenilor, ºi nu ale omului în general, este de naturã sã
restrângã nejustificat sfera largã deschisã de declararea demnitãþii omului
ºi liberei dezvoltãri a personalitãþii umane ca valori supreme, deviind de
la universalismul impus de acestea cãtre o naþionalizare a valorilor
fundamentale, rãmânând de vãzut cum ar trebui interpretat conceptul
de «drepturi ºi libertãþi ale cetãþenilor» pentru ca cele douã planuri sã se
acorde în opera de realizare a unui sistem liberal. Mai apoi, trebuie vãzut
care este raportul dintre valoarea supremã pe care o constituie drepturile
ºi libertãþile cetãþenilor ºi reglementãrile constituþionale privind
drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale, având în vedere ºi
A RT . 1. Statul român 75
faptul cã art. 1 alin. (3) face referire la drepturi ºi libertãþi în general, ºi
nu doar la drepturile ºi libertãþile fundamentale.
a. Drepturile ºi libertãþile cetãþenilor contra drepturilor ºi libertãþilor
omului? Ca în multe alte dispoziþii, Constituþia face în art. 1 alin. (3) o
utilizare abuzivã a noþiunii de cetãþean. Declararea drepturilor ºi libertãþilor
cetãþeanului ca valoare supremã, pare astfel sã «naþionalizeze» problema
valorilor supreme, contra universalismului demnitãþii umane, liberei
dezvoltãri a personalitãþii umane ºi dreptãþii ca valori supreme ºi contra
afirmãrii acestui universalism ca principiu comun în materia drepturilor ºi
libertãþilor fundamentale, prin denumirea marginalã a art. 15 din Constituþie.
Terminologia derutantã nu trebuie însã interpretatã în sens restrictiv, cãci
nu poate fi vorba de declararea drepturilor ºi libertãþilor cetãþenilor ca valoare
supremã contra aceloraºi drepturi care pot avea ca titulari atât cetãþenii, cât
ºi strãinii sau apatrizii, mai ales cã art. 18 din Constituþie afirmã cã „cetãþenii
strãini ºi apatrizii care locuiesc în România se bucurã de protecþia generalã a
persoanelor ºi a averilor”. De altfel, art. 1 alin. (3) vorbeºte de cetãþeni în
general, ºi nu de cetãþenii români. Sigur cã ar fi fost preferabil ca el sã
vorbeascã de drepturile omului, dar caracterul defectuos al terminologiei
poate fi acoperit prin interpretare, cãci, odatã ce demnitatea ºi libera
dezvoltare a personalitãþii, ca valori supreme, au ca titular omul în general,
celelalte valori nu pot face o restrângere a sferei subiecþilor la care se referã.
Deci valoare supremã garantatã sunt, potrivit Constituþiei României,
drepturile ºi libertãþile omului.
b. Raportul dintre drepturile ºi libertãþile omului ca valoare
supremã ºi drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale. Prima
remarcã ce se impune este cã art. 1 vorbeºte de drepturi ºi libertãþi, ºi nu
ca Titlul II al Constituþiei de drepturi ºi libertãþi fundamentale. Consecinþa
ar fi cã art. 1 alin (3) depãºeºte ca sferã de cuprindere drepturile
fundamentale, fãcând din garantarea drepturilor subiective valoare
supremã a statului român. Dacã drepturile ºi libertãþile fundamentale se
impun aºadar în primul rând ca limitã a puterii legislative, garantarea
drepturilor ºi libertãþilor în general se impune statului în ansamblu.
Consecinþa practicã este cã am putea avea un act contrar Constituþiei
chiar dacã dreptul subiectiv afectat prin el nu este reflexul direct al unui
drept sau al unei libertãþi fundamentale. Declararea drepturilor ºi
76 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
libertãþilor ca valoare supremã induce astfel o posibilitate de a lãrgi prin
interpretare sfera drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, persoana putând
sã invoce încãlcarea valorii supreme chiar dacã dreptul concret nu este
constituþionalizat expres printr-o dispoziþie constituþionalã privind
drepturile sau libertãþile fundamentale.
Aceastã interpretare este concordantã cu utilizarea noþiunii de
«drepturi ºi libertãþi» ºi nu a celei de «drepturi ºi libertãþi fundamentale»
ºi de cãtre art. 53 din Constituþie, cãci, atât denumirea marginalã, cât ºi
textul acestei dispoziþii, se referã, ca ºi art. 1 alin. (3), la drepturi ºi libertãþi
în general. Limitele restrângerilor aduse prin lege se impun deci pentru
toate drepturile ºi pentru toate libertãþile ºi nu doar pentru cele prevãzute
expres de Constituþie ca drepturi ºi libertãþi fundamentale. Instituirea
valorii supreme a drepturilor ºi libertãþilor cetãþenilor constituie astfel
un mijloc de constituþionalizare obligatorie a tuturor drepturilor ºi tuturor
libertãþilor. Statul se obligã sã garanteze ca valoare supremã orice drept
ºi orice libertate, indiferent cã acest drept sau aceastã libertate sunt
constituþionalizate formal sau nu ca fiind fundamentale.
Astfel se instituie o legãturã aparte între drepturile fundamentale,
drepturile subiective ºi valorile supreme. Dacã în mod normal drepturile
subiective sunt reflexul drepturilor fundamentale, neconstituþionalitatea
unei norme legale fiind atrasã de încãlcarea unui drept fundamental,
nesocotirea unui drept subiectiv fiind doar o cauzã a punerii în discuþie
a dreptului fundamental, instituirea drepturilor cetãþenilor ca valoare
supremã tinde sã rãstoarne procedeul, fiind suficient ca un drept subiectiv
sã fie nesocotit prin reglementare, în afara cadrului impus de art. 53,
pentru ca norma sã devinã neconstituþionalã pentru cã încalcã valoarea
supremã. De data aceasta, dreptul subiectiv se transformã el însuºi în
limitã a legiferãrii, pentru cã este ataºat direct unei valori supreme fãrã a
fi ataºat direct unui drept fundamental. La fel se întâmplã cu libertãþile
neconstituþionalizate expres. De exemplu, libertatea contractualã nu este
expres constituþionalizatã, pãrând astfel doar un principiu de aplicare a
dreptului de nivel legislativ, rezultat din Codul civil. Totuºi, o lege care
ar restrânge libertatea contractualã fãrã a respecta condiþiile stabilite de
art. 53 din Constituþie, va fi neconstituþionalã pentru cã încalcã valoarea
supremã pe care o constituie libertãþile cetãþenilor.
A RT . 1. Statul român 77
§11. Constituþionalizarea tradiþiilor democratice ale poporului român
ºi idealurilor Revoluþiei din decembrie 1989
Deºi de le revizuirea Constituþiei au trecut deja mai mulþi ani,
aproape nimeni nu pare sã ia cu adevãrat în serios dispoziþia care leagã
caracterele ºi valorile supreme ale statului român de spiritul tradiþiilor
democratice ale poporului român ºi de idealurile Revoluþiei din
decembrie 1989 ( vezi totuºi Dãniºor, D.C., L’utopie constitutionnalisée:
commentaires en marges de la révision de l’art. 1 alin. 3 de la constitution roumaine, în
Utopies: Entre droit et politiques, Etudes en hommage à Claude Courvoisier, EUD, Dijon,
2005, p. 271-293; Popescu, C.-L., Constituþionalizarea formalã, prin revizuirea
constituþionalã, a normelor care consacrã valorile Revoluþiei române din decembrie 1989,
Dreptul, nr. 1/2005; Dãniºor, D.C., Despre posibilele consecinþe ale constituþionalizãrii
tradiþiilor democratice ale poporului român ºi idealurilor Revoluþiei din 1989, Revista de
Drept Public nr. 1/2007), considerând, aºa cum de altfel pare sã fi considerat
ºi iniþiatorul revizuirii sau parlamentarii, aceste tradiþii ºi idealuri, simple
utopii, iar introducerea lor în Constituþie, simplã demagogie. Numai
cã acum, la baza constituþionalizãrii lor nu mai stã voinþa particularã a
unui iniþiator, ci voinþa conjugatã a Parlamentului României ºi a
poporului român, ceea ce le transformã în dispoziþii normative,
independent de caracterul utopic al conþinutului lor ºi de intenþia
demagogicã a prezenþei lor în Legea de revizuire a Constituþiei. Aceste
tradiþii ºi aceste idealuri fac acum parte integrantã din Constituþia
României, având valoarea juridicã pe care aceasta o are, adicã
bucurându-se de supremaþie în ierarhia normativã internã, supremaþie
afirmatã acum expres de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã.
Consecinþele imediate sunt transformarea acestor surse reale ale
dreptului în surse formale (A), impunerea unei interpretãri istorice ºi
teleologice obligatorii a unora dintre dispoziþiile constituþionale, dacã
nu a întregului dispozitiv normativ constituþional (B) ºi, eventual, a
unui bloc de constituþionalitate (C), cu toate limitele pe care natura
constituþionalã a acestei dispoziþii le impune puterii legislative.
78 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
A. Transformarea surselor reale în surse formale de valoare
constituþionalã
Sursele reale ale dreptului, adicã acele realitãþi exterioare sistemului
juridic (miºcãri politice, cerinþe economice, miºcãri sociale, idei filosofice,
doctrine, tradiþii) care animã conºtiinþa colectivã într-un anumit moment
istoric ºi care determinã conþinutul concret al unui anumit sistem juridic
(asupra clasificãrii surselor dreptului ºi noþiunii de sursã realã vezi Dãniºor, D. C.,
Dogaru, I., Dãniºor, Gh., Teoria generalã a dreptului, Editura C.H. Beck, Bucureºti
2006, p. 108-111), rãmân exterioare sistemului juridic formal, nu sunt ele
însele normative, ci doar determinã voinþa care reprezintã sursa materialã
a normei sã adopte un anumit drept, ºi nu altul, sã adopte un anumit tip
de transformare a dreptului raþional (asupra noþiunii de drept raþional vezi Djuvara,
M., Eseuri de filosofie a dreptului, Editura Trei, Bucureºti, 1997) în drept pozitiv. Ele
sunt deci doar fundamente meta-juridice ale normelor de drept, ºi nu norme
juridice în sens propriu. Revizuirea art. 1 alin. (3) din Constituþia României
transformã însã natura tradiþiilor democratice ale poporului român ºi
idealurilor miºcãrii revoluþionare de la 1989, dându-le aspectul unor surse
formale ale normei, din voinþa popularã manifestatã în tradiþiile legate de
exerciþiul puterii ºi din voinþa popularã revoluþionarã din decembrie 1989,
ridicate la rangul de voinþe normative, adicã de surse materiale ale dreptului,
rezultând direct norme juridice obligatorii pentru legiuitor, pentru justiþia
constituþionalã când interpreteazã Constituþia ºi chiar pentru puterea
constituantã atunci când, revizuind anumite dispoziþii constituþionale,
atinge sfera caracterelor ºi valorilor supreme ale statului român. Astfel,
când afirmã cã suveranitatea naþionalã aparþine poporului român [art. 2
alin. (1)], Constituþia pare acum sã înþeleagã prin popor nu doar demosul
dintr-un moment istoric, ci toate demosurile care au exercitat o putere
democraticã, indiferent de faptul cã aceastã putere a fost instituþionalizatã
sau nu. Actele juridice care rezultã din aceastã voinþã popularã, dacã sunt
conforme principiului democraþiei, sunt introduse în sistemul surselor
formale ale dreptului constituþional român, cel puþin ca vector al
interpretãrii caracterelor ºi valorilor supreme ale statului român. Cel puþin,
pentru cã aceste caractere ºi valori, normative, în sens strict, în sistemul
român de drept, sunt ele însele vector al interpretãrii tuturor dispoziþiilor
constituþionale ºi joacã rolul de ponderare a exceselor conjuncturale ale
A RT . 1. Statul român 79
unui principiu constituþional în raport cu altele, ceea ce face ca zisele
tradiþii ºi idealuri sã fie determinante în interpretarea sistemului juridic în
ansamblul sãu ºi pentru cã ele pot justifica de principiu anumite procedee
de interpretare extensivã, autorizând completarea eventualelor lacune ale
sistemului constituþional pozitiv actual cu norme rezultate din tradiþia
democraticã a poporului român sau direct din Revoluþia românã de la
1989, dacã acestea sunt relevante pentru conturarea statului de drept,
democratic ºi social sau pentru garantarea demnitãþii omului, drepturilor
ºi libertãþilor cetãþenilor, liberei dezvoltãri a personalitãþii umane, dreptãþii
sau pluralismului politic.
Transformarea surselor reale ale dreptului reprezentate de tradiþiile
democratice ale poporului român ºi de idealurile Revoluþiei de la 1989
în surse formale ale dreptului constituþional român, are deci douã posibile
consecinþe juridice concrete: fie ea face doar ca interpretarea istorico-
teleologicã a normelor dreptului pozitiv actual sã devinã obligatorie, fie
conduce ºi la instituirea unui bloc de constituþionalitate în care ar fi
cuprinse, pe lângã dispoziþiile Constituþiei actuale, toate dispoziþiile
constituþiilor democratice anterioare relevante pentru democraþie, statul
de drept sau garantarea valorilor supreme, precum ºi acele principii
juridice care, rezultând din idealurile Revoluþiei, nu au fost formal
cuprinse în Constituþia de la 1991 sau în Legea de revizuire din 2003.
B. Obligativitatea interpretãrii istorice ºi teleologice
a. Interpretarea istoricã ºi tradiþiile democratice ale poporului
român. Interpretarea istoricã nu este foarte prezentã în jurisprudenþa
Curþii Constituþionale române. Totuºi, ea nu lipseºte ºi este bazatã tocmai
pe referiri la tradiþiile democratice ale poporului român, deºi este
anterioarã revizuirii din 2003. Astfel, pronunþându-se asupra
constituþionalitãþii Legii administraþiei publice locale nr. 215/2001,
înainte ca utilizarea limbilor minoritare sã fie constituþionalizatã prin
art. 120 din Constituþie, Curtea se sprijinã pe existenþa „unei lungi tradiþii
democratice în ceea ce priveºte folosirea limbii materne în raporturile
dintre cetãþenii aparþinând minoritãþilor naþionale, cu o anumitã pondere
în ansamblul populaþiei, ºi autoritãþile publice locale” (Decizia nr. 112/2001,
M. Of. nr. 280 din 30 mai 2001) pentru a demonstra constituþionalitatea
80 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
dispoziþiilor contestate, fãcând referire expresã la Rezoluþia din 18
noiembrie/1 decembrie 1918 a Adunãrii Naþionale de la Alba Iulia,
privind unirea Transilvaniei cu România, la Jurnalul Consiliului de
Miniºtri referitor la drepturile minoritãþilor naþionale din 4 august 1938
ºi la Legea nr. 86 din 6 februarie 1945 privind Statutul Naþionalitãþilor
Minoritare. Aceastã lungã tradiþie democraticã îi serveºte Curþii pentru
a da o interpretare particularã dispoziþiei art. 13 din Constituþie privind
limba oficialã – ea afirmând cã „fiecare dintre actele menþionate anterior
dispunea cã limba oficialã a statului este limba românã, aºa cum stabilea,
de altfel, atât art. 126 din Constituþia din 1923, cât ºi art. 94 din
Constituþia din 1938” (Decizia nr. 112/2001, precitatã) ºi, cu toate acestea,
sistemul a putut admite utilizarea limbilor minoritare în administraþie –,
cât ºi dispoziþiei art. 4 care, stabilind principiul unitãþii poporului ca
fundament al statului, interzice de principiu crearea de drepturi colective.
În aceeaºi Decizie, Curtea se sprijinã pe tradiþia democraticã ºi pentru a
justifica crearea prin Legea administraþiei publice locale a «comisiei
administrative a judeþului», invocând existenþa unor „structuri
asemãnãtoare (…) în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale, sub
denumirea de «consiliu de prefecturã» (Legea de unificare administrativã
din 1925), precum ºi sub denumirea de «comisie administrativã a
judeþului» (Legea pentru organizarea administraþiunii locale din 1929)”
(Decizia nr. 112/2001, precitatã).
Aceastã Decizie a Curþii Constituþionale, anterioarã revizuirii art.
1 alin. (3) din Constituþie, este importantã pentru a contura atât sfera
actelor care trebuie luate în consideraþie când vorbim de tradiþiile
democratice ale poporului român, cât ºi sfera dispoziþiilor care trebuie
interpretate în sensul acestor tradiþii. În ce priveºte sfera actelor care ar
fi relevante pentru conturarea acestor tradiþii, trebuie sã observãm mai
întâi cã instanþa face referire atât la acte normative ale statului român
anterioare instaurãrii regimului comunist, cât ºi la acte care nu au caracter
de acte normative oficiale, cum ar fi Rezoluþia Adunãrii Naþionale din
Alba Iulia relativã la unirea Transilvaniei cu România, act care era
proclamaþia unei Adunãri neinstituite oficial ºi care recunoºtea chiar în
actul menþionat cã nu are calitatea de adunare constituantã [„Adunarea
naþionalã rezervã teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pânã la
A RT . 1. Statul român 81
întrunirea Constituantei aleasã pe baza votului universal” (punctul II al
Rezoluþiei, citat dupã Ionescu, C., Dezvoltarea constituþionalã a României. Acte ºi
documente 1741-1991, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 2000, p. 508).
Se pare deci cã instanþa constituþionalã înþelege sã introducã în cadrul
actelor din care pot fi desprinse tradiþiile democratice ale poporului român
ºi acte care nu au caracter normativ, în sens strict, ceea ce ar putea
conduce la impunerea proclamaþiilor revoluþionare ca vector al
interpretãrii tradiþiilor la care face referire art. 1 alin. (3) din Constituþie
ºi deci ca vector al interpretãrii dispoziþiilor Constituþiei actuale, cel puþin
când acestea au relevanþã pentru judecarea caracterelor ºi valorilor
supreme ale statului român la care face referire aceeaºi dispoziþie. Apoi,
Curtea gãseºte relevante pentru conturarea tradiþiilor democratice, nu
doar acte de naturã constituþionalã, ci ºi acte de naturã legislativã, dar,
ceea ce este ºi mai interesant, acte normative ale puterii executive, cãci
ea face referire la Jurnalul Consiliului de Miniºtri referitor la drepturile
minoritãþilor din 4 august 1938. Practic Curtea include deci în sfera
actelor relevante pentru tradiþiile democratice ale poporului român toate
actele normative ale puterii centrale, indiferent de poziþia lor în ierarhia
normativã, precum ºi actele puterii revoluþionare, chiar dacã ele nu sunt
normative în sens strict.
În ceea ce priveºte sfera dispoziþiilor care ar trebui interpretate în
sensul acestor tradiþii, Curtea face referire expresã la mai multe tipuri de
dispoziþii constituþionale, cum ar fi: principiile generale (art. 13 privind
limba oficialã, art. 6 privind dreptul la identitate al persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale, art. 4 privind unitatea poporului), dar ºi la
dispoziþii privind structura statului (art. 120 ºi art. 121 privind admi-
nistraþia publicã localã), pãrând sã înþeleagã ca necesarã interpretarea
tuturor dispoziþiilor constituþionale în sensul acestor tradiþii democratice,
spre deosebire de art. 1 alin. (3) din Constituþia revizuitã care pare sã
oblige doar la interpretarea caracterelor ºi valorilor menþionate în aceeaºi
dispoziþie în sensul tradiþiilor democratice. Totuºi, chiar textul
constituþional obligã la interpretarea întregii Constituþii în spiritul
tradiþiilor democratice, mai întâi pentru cã atât caracterul democratic
cât ºi caracterul de stat de drept social al statului român impun
interpretarea tuturor dispoziþiilor constituþionale privind exercitarea
82 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
puterii ºi ierarhia normativã într-un sens particular ºi, mai apoi, pentru
cã valorile supreme servesc drept vector al interpretãrii dispoziþiilor
privind drepturile ºi libertãþile fundamentale ºi drept mijloc de ponderare
a exceselor conjuncturale ale unuia dintre principiile constituþionale în
raport cu celelalte (vezi Dãniºor, D.C., Valorile supreme ale statului român potrivit
Constituþiei României din 1991, în R.R.D.O. nr. 28/2004, p. 1-15).
Dacã acceptãm aceastã interpretare, atunci dispoziþia aparent
utopicã ºi demagogicã introdusã în art. 1 alin. (3) prin Legea de revizuire
a Constituþiei nr. 429/2003 capãtã o semnificaþie deosebit de importantã,
ea creând obligaþia de a interpreta toate dispoziþiile Constituþiei actuale
în sensul tradiþiilor democratice ale poporului român, indiferent de poziþia
actului normativ anterior în ierarhia normativã ºi chiar, uneori, inde-
pendent de caracterul normativ al actului care contureazã zisele tradiþii.
Curtea Constituþionalã, care invoca pânã în 2003 tradiþiile democratice
doar sporadic, chiar dacã jurisprudenþa era, cum am vãzut, deosebit de
consistentã, ar fi acum obligatã de art. 1 alin. (3) sã facã referire expresã la
aceste tradiþii atunci când ele sunt relevante din punctul de vedere al
democraþiei. O interpretare istoricã devenitã deci obligatorie este prima
consecinþã posibilã a normativizãrii constituþionale a tradiþiilor democratice
ale poporului român.
b. Obligativitatea interpretãrii teleologice, valorile supreme ale
statului român ºi idealurile Revoluþiei. Sistemul constituþional
românesc era unul axiologic încã din 1991, cãci art. 1 alin. (3) din
Constituþie subordona întregul sistem juridic ºi statal unor valori supreme,
rupând astfel o tradiþie juridicã strict pozitivistã impusã de comuniºti
timp de aproape o jumãtate de secol. Scopul oricãrei normãri trebuia sã
fie garantarea anumitor valori determinate chiar de Constituþie:
demnitatea omului, drepturile ºi libertãþile cetãþenilor, libera dezvoltare
a personalitãþii umane, dreptatea ºi pluralismul politic. Toate normele
sistemului juridic trebuiau deci interpretate ºi aplicate în aºa fel încât sã
se obþinã o garantare a acestor valori. Interpretarea teleologicã era impusã
astfel încã din 1991. Revizuirea din 2003 dã însã un sens aparte acestei
obligaþii de a interpreta legile ºi Constituþia în raport de o finalitate impusã
în avans: finalitatea însãºi trebuie determinatã în spiritul idealurilor
Revoluþiei din decembrie 1989. Pentru a înþelege care este sensul acestei
revizuiri, trebuie deci sã vedem care sunt funcþiile acestor valori supreme
A RT . 1. Statul român 83
(Dãniºor, D.C., Valorile supreme ale statului român potrivit Constituþiei României din 1991,
în R.R.D.O. nr. 28/2004, p. 2-9 ) (1) ºi care este impactul pe care
constituþionalizarea idealurilor Revoluþiei din 1989 îl are asupra modului
de interpretare a acestora (2).
1. Funcþiile valorilor supreme. În ciuda faptului cã funcþiile ºi
conþinutul valorilor supreme în sistemul constituþional românesc nu pot fi
prea clare datoritã caracterului meta-juridic al conceptelor, unele dintre
acestea pot fi desprinse din jurisprudenþa, chiar dacã nu prea bogatã,
construitã dupã 1992 de Curtea Constituþionalã, iar altele din aplicaþiile
pe care Constituþia însãºi le face acestora. Nu vom relua aici analiza valorilor
supreme, fãcutã deja, rezumându-ne la a enumera funcþiile acestora: 1)
schimbarea fundamentalã a raporturilor dintre autoritatea de stat ºi
cetãþean (C.C.R., Decizia nr. 117/1995, M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1996); 2)
substanþializarea analizei principiilor constituþionale; 3) combinarea ºi
echilibrarea principiilor constituþionale pentru a evita preponderenþa
conjuncturalã a unuia dintre ele; 4) fundamentarea unei necesare
interpretãri extensive a catalogului constituþional ºi a conþinutului
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale; 5) limitarea cauzelor de restrângere
a exerciþiului unor drepturi sau libertãþi (Decizia nr. 108/1995, M. Of. nr. 9
din 17 ianuarie 1996).
Conþinutul valorilor supreme impuse de art. 1 alin. (3) din
Constituþia României este, cum am vãzut deja în cazul dreptãþii, unul
conjunctural ºi instrumental. Acest conþinut nu este determinat a priori,
ci în funcþie de tipul de încãlcare concretã a unei valori sau alteia.
Opþiunea pentru acest mod de a determina conþinutul valorilor supreme
este impusã de necesitatea unei neutralitãþi ideologice care sã permitã
conceperea demnitãþii umane, a liberei dezvoltãri a personalitãþii umane,
a drepturilor ºi libertãþilor, a dreptãþii sau pluralismului politic ca inerente
fiinþei umane sau sistemului social, deci ca autonome faþã de fluctuaþiile
opiniei sau moralei publice, fãrã a le fundamenta pe o singurã doctrinã
comprehensivã, impusã independent de cerinþele opiniei sau moralei
publice, adicã pãstrând «faptul pluralismului» ca fundament al
democraþiei. Acest mod de definire conjuncturalã ºi instrumentalã a
conþinutului este de dorit în cazul tuturor valorilor supreme, cãci doar
astfel poate fi evitatã distrugerea bazei pluraliste a societãþii democratice.
Democraþia este o societate în care consensul nu poate purta decât asupra
84 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
procedurilor prin care putem sã soluþionãm paºnic conflictele dintre noi.
Impunerea unui consens substanþial distruge acest tip de societate. De
aceea valorile normativizate de Constituþia României nu pot instaura
un consens substanþial, ele trebuind sã rãmânã doar niºte concepte
instrumentale, procedurale, fãrã un conþinut determinat a priori.
2. Idealurile Revoluþiei ºi valorile supreme. În urma revizuirii din
2003, valorile supreme ale cãror funcþii ºi conþinut le-am analizat mai
sus, trebuie interpretate în spiritul idealurilor Revoluþiei din decembrie
1989. Care sunt însã aceste idealuri, care pot fi sursele lor documentare
ºi care sunt efectele constituþionalizãrii lor asupra funcþiilor ºi
conþinutului valorilor, rãmâne sã vedem.
Care sunt idealurile Revoluþiei din decembrie 1989 este greu de
precizat. Or, pentru ca ele sã poatã avea vreo utilitate normativã ca vector
al interpretãrii caracterelor ºi valorilor statului român, ar trebui ca aceastã
incertitudine sã fie depãºitã. La începutul miºcãrii revoluþionare, puterea
provizorie de la Bucureºti a vrut în mod cert doar o revoluþie
antidictatorialã. Mãrturie stau ezitãrile de a desfiinþa structurile de putere
ale statului socialist, dizolvate fiind doar structurile de putere ale „clanului
Ceauºescu” ºi nepublicarea în Monitorul Oficial a decretului-lege de
scoatere în afara legii a Partidului Comunist Român. Este cert cã poporul
român s-a revoltat mai întâi de toate împotriva dictaturii ceauºiste. Deci
idealurile democratice pot fi uºor þinute drept idealuri revoluþionare. De
altfel, Constituþia de la 1989 declarã expres în art. 1 alin. (3) caracterul
democratic al statului român, normativizând conceptul de democraþie.
Rãmâne de remarcat însã cã simpla constituþionalizare a democraþiei nu
rezolvã prin ea însãºi problema, cãci poate fi vorba de o democraþie
popularã, bazatã pe o egalitate materialã, ºi nu de o democraþie liberalã.
Constituþia nu face de altfel nicio referire la caracterul liberal al statului
român. Totuºi, miºcarea revoluþionarã a evoluat cãtre afirmarea acestui
caracter. Este clar cã declararea în afara legii a P.C.R. a fost fãcutã de
puterea provizorie sub presiunea revoluþionarã, tertipul utilizat de C.F.S.N.
pentru a lipsi de eficienþã juridicã decretul-lege prin nepublicare în
Monitorul Oficial neputând sã excludã din cadrul idealurilor Revoluþiei
aceastã intenþie de a desfiinþa structura ideologico-politicã a comunismului.
Era vorba însã doar de P.C.R., nu de partidele comuniste în general,
A RT . 1. Statul român 85
decretul-lege cu privire la înfiinþarea partidelor politice interzicând de
principiu doar partidele fasciste.
Afirmarea fermã a caracterului antitotalitar al Revoluþiei, deci
opþiunea fermã pentru un stat ºi o societate liberale, este fãcutã abia în
martie 1990, ºi nu de puterea provizorie, ci de asociaþia revoluþionarilor
de la Timiºoara, care adoptã o proclamaþie prin care afirmã, contra
Bucureºtiului, caracterul antitotalitar, ºi nu doar anticeauºist, al miºcãrii
populare. Desigur cã aceastã proclamaþie nu are caracter oficial ºi cã ea
este redactatã cu intenþia vãditã de a protesta, nu de a norma. Totuºi,
competenþa puterii provizorii de la Bucureºti de a stabili idealuri sau
valori este la fel de puþin legitimã ca ºi cea a revoluþionarilor timiºoreni.
Disputa acestor douã orientãri revoluþionare, una doar antidictatorialã,
alta expres antitotalitarã, nu putea fi tranºatã decât de puterea
constituantã, prin adoptarea unei noi Constituþii. Dar, deºi aceastã
Constituþie a fost adoptatã la 8 decembrie 1991, ea nu pare sã tranºeze
prea clar conflictul. Astfel, Constituþia din 1991 trãda o intenþie de
afirmare a unei relative continuitãþi între noul regim ºi cel instituit prin
Constituþia comunistã din 1965, cãci ea afirma în art. 149 cã, la data
intrãrii sale în vigoare, „Constituþia din 21 august 1965 este ºi rãmâne
abrogatã”, ca ºi cum ea nu fusese deja desfiinþatã prin miºcarea
revoluþionarã. Perioadei tranzitorii pare sã i se nege astfel fizionomia
proprie, iar idealurile Revoluþiei par sã aibã ca unicã sursã aceastã nouã
Constituþie. Or, aceasta are câteva aspecte care privilegiazã clar viziunea
antidictatorialã, fãrã sã lipseascã cu totul unele dispoziþii antitotalitare.
Cum am arãtat, ea declara expres democraþia ca un caracter al statului
român, dar nu fãcea referire la caracterul sãu liberal, apoi declara doar
pluralismul politic ca valoare supremã, fãrã a valoriza direct celelalte
forme de pluralism, reglementa în cadrul principiilor generale doar
independenþa sindicatelor, nu ºi a patronatelor sau a celorlalte asociaþii
profesionale, reglementa egalitatea în cadrul dispoziþiilor comune în
materia drepturilor ºi libertãþilor individuale, pe când libertatea
individualã era reglementatã ca o libertate printre altele ºi, ca o
consecinþã, afirma ca valoare supremã nu libertatea individualã, ci doar
libera dezvoltare a personalitãþii umane. La nivel instituþional, Constituþia
din 1991 se preocupa mai degrabã de lipsirea formalã de competenþe a
86 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Preºedintelui, decât de construirea unui regim parlamentar, cãci
Guvernului îi era lãsatã posibilitatea unei largi utilizãri a funcþiei
legislative. În materia garanþiilor libertãþilor fundamentale, arestarea
preventivã era lãsatã în 1991 «magistratului», adicã ºi procurorului, deºi
acesta era calificat chiar de Constituþie, practic, ca un organ al puterii
executive ºi era subordonat prin lege ministrului justiþiei, nebucurându-se
nici de inamovibilitate, cum se bucurau judecãtorii. De altfel, limitele
impuse de Constituþia din 1991 puterii legislative în materia reglementãrii
mãsurilor represive erau foarte vagi, textul trimiþând continuu la
reglementarea acestora prin lege.
În 2003, revizuirea constituþionalã autonomizeazã însã idealurile
perioadei tranzitorii, revoluþionare de textul propriu-zis al Constituþiei
din 1991. Nu idealurile vor trebui sã fie interpretate în raport de
dispoziþiile constituþionale, ci acestea în raport de idealurile revoluþionare.
Cum sursele documentare ale acestor idealuri revoluþionare rãmân
incerte, trebuie gãsitã o altã modalitate de a le detecta. Idealurile unei
miºcãri revoluþionare ar putea fi conturate în funcþie de direcþia de
evoluþie ulterioarã a societãþii, cãci dacã ele sunt ferme, chiar dacã dificil
de formulat, puterea politicã va fi silitã, indiferent cât ar încerca sã reziste
schimbãrii, sã le transpunã finalmente în norme juridice. Juridic vorbind,
aceste idealuri ar putea fi conturate atunci chiar în funcþie de temele
revizuirii constituþionale din 2003. Caracterul liberal al statului nu este
nici acum afirmat, dar, în opinia noastrã, acesta poate fi uºor dedus, nu
din conþinutul revizuirilor aduse Constituþiei, cãci acestea sunt uneori
criticabile, ci din orientarea generalã a acestei modificãri constituþionale.
Libertatea este fundamentul liberalismului. Consistenþa acesteia
constã în faptul cã ea este o prerogativã a naturii umane, care presupune
autonomia, siguranþa ºi proprietatea (Dãniºor, D.C., Despre posibilele consecinþe
ale constituþionalizãrii tradiþiilor democratice ale poporului român ºi idealurilor Revoluþiei
din 1989, Revista de Drept Public nr. 1/2007, p. 57-61). Dacã putem detecta o
evoluþie a Constituþiei cãtre întãrirea acestor idealuri liberale, atunci
putem vorbi de clarificarea idealurilor Revoluþiei din 1989.
Autonomia faþã de stat presupune transpunerea libertãþii într-un
catalog constituþionalizat al drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ºi
existenþa unor reguli stricte impuse statului când restrânge exerciþiul
A RT . 1. Statul român 87
acestora. Legea de revizuire a Constituþiei din 2003 tinde în mod clar sã
mãreascã sfera acestei autonomii atât prin introducerea unor noi drepturi
ºi libertãþi fundamentale, cât ºi prin circumscrierea mai exactã a
posibilitãþii restrângerii exerciþiului lor. Astfel, au fost constituþionalizate,
accesul la culturã, libertatea economicã ºi dreptul de a fi ales în
Parlamentul european, ºi au fost reconfigurate pentru o mai bunã
protecþie a individului, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiþie,
libertatea individualã, dreptul de proprietate privatã ºi dreptul persoanei
vãtãmate de o autoritate publicã. De asemenea, a fost îngreunatã
posibilitatea de a restrânge exerciþiul unor drepturi sau a unor libertãþi,
prin introducerea unei condiþii de necesitate a restrângerii într-o societate
democraticã ºi printr-o condiþie de nediscriminare în aplicarea mãsurii.
Idealul liberal al autonomiei individuale poate fi astfel þinut ca intrinsec
evoluþiei constituþionale a României ºi, deci, ca un ideal al Revoluþiei
din 1989 în raport cu care trebuie interpretate dispoziþiile constituþionale.
Liberalismul înseamnã siguranþã, adicã garantare a drepturilor
individuale prin mecanismul statului constituþional, adicã prin
intermediul unui mecanism de limitare a puterii. Siguranþa, ca element
constitutiv al libertãþii în liberalism, presupune prevenirea atingerilor
care ameninþã libertatea. Se poate spune cã siguranþa este procedura
garantãrii libertãþii. Siguranþa, în doctrina ºi practica liberale, presupune
existenþa statului constituþional, care sã garanteze evitarea arbitrariului
printr-un triplu joc, cel al ierarhizãrii normative, adicã al divizãrii verticale
a puterii, cel al separaþiei puterilor, adicã al divizãrii orizontale a puterii, ºi
cel al protecþiei juridice a libertãþii individuale.
Legea de revizuire a Constituþiei României abordeazã exact aceste
teme. Astfel, ea afirmã pentru prima oarã dupã 1989, în mod expres,
supremaþia Constituþiei ºi obligativitatea legii, clarificã poziþia infra-
constituþionalã a tratatelor ºi, afirmând în continuare necesitatea inter-
pretãrii dispoziþiilor constituþionale privind drepturile ºi libertãþile cetãþe-
nilor în conformitate cu tratatele internaþionale referitoare la drepturile
omului, precum ºi prioritatea acestora din urmã faþã de legile interne,
precizeazã cã legile sunt totuºi aplicabile contra tratatelor, dacã cuprind
dispoziþii mai favorabile. Ierarhia normativã este astfel expres afirmatã
ºi mult mai bine conturatã, deducându-se de aici cã statul îi acordã un
88 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
rol central în afirmarea libertãþii individuale. În acelaºi sens este ºi
afirmarea mai pregnantã a caracterului obligatoriu al deciziilor Curþii
Constituþionale, cãci revizuirea renunþã la procedura de confirmare de
cãtre Parlament a constituþionalitãþii legii printr-un vot calificat cu
majoritate de douã treimi, iar deciziilor pronunþate în cadrul controlului
ulterior promulgãrii li se conferã în mod expres caracter general
obligatoriu, consecinþele lor faþã de lege fiind clare acum, cãci legea sau
ordonanþa îºi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea
deciziei Curþii dacã în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune
de acord prevederile neconstituþionale cu dispoziþiile Constituþiei, pe
durata acestui termen dispoziþiile neconstituþionale fiind suspendate de
drept. Astfel, supremaþia Constituþiei nu este doar afirmatã, ci fãcutã
efectivã, iar ierarhia normativã se constituie în mod clar într-o modalitate
de garantare a siguranþei persoanei, a drepturilor ºi libertãþilor ei.
Separaþia puterilor este ºi ea constituþionalizatã prin Legea de
revizuire [art. 1 alin. (4)]. Constituantul înþelege astfel sã garanteze mai
bine libertatea, în ton cu doctrina liberalismului politic transpusã
normativ în timpul Revoluþiei franceze în art. 16 al Declaraþiei drepturilor
din 1789 care stipula cã «nicio societate în care separaþia puterilor nu
este determinatã nu are constituþie». Sigur cã teoria separaþiei puterilor
este criticabilã, dar valoarea introducerii ei în Constituþia României prin
Legea de revizuire nu constã în afirmarea principiului în sine, el fiind de
altfel deja afirmat prin logica internã a Constituþiei din 1991 ºi prin
jurisprudenþa Curþii Constituþionale, ci în simbolismul care însoþeºte
aceastã constituþionalizare: ataºamentul faþã de statul liberal.
Poate cea mai evidentã afirmare a liberalismului politic ca element
intrinsec sistemului constituþional românesc este însã întãrirea protecþiei
juridice a drepturilor ºi libertãþilor. Am arãtat deja tendinþa de a extinde
sfera libertãþilor fundamentale. Or, existenþa unui Habeas Corpus, este
de esenþa liberalismului. Sigur cã simpla sa existenþã sau, în cazul nostru,
extindere, nu garanteazã cã statul este sau va rãmâne liberal. Ea trebuie
însoþitã de garanþii jurisdicþionale ale respectãrii acestor drepturi ºi
libertãþi. Revizuirea din 2003 întãreºte, în mod evident, aceste garanþii
formale. Astfel, art. 21 din Constituþie referitor la liberul acces la justiþie
este modificat într-o manierã consistentã, introducându-se dreptul la
A RT . 1. Statul român 89
un proces echitabil ºi la soluþionarea cauzelor într-un termen rezonabil,
iar atribuþiile jurisdicþionale ale administraþiei sunt clar circumscrise,
cãci jurisdicþiile speciale administrative sunt acum facultative ºi gratuite.
Arestarea preventivã este luatã din competenþa procurorului ºi datã în
cea a judecãtorului (art. 23), ea putând fi dispusã doar în cursul procesului
penal. Sancþiunea privativã de libertate nu mai poate interveni în materie
contravenþionalã, ci doar în materie penalã (art. 23 alin. 13). Percheziþia
domiciliarã se dispune doar de judecãtor (art. 27 alin. 3). Dreptul
persoanei vãtãmate de o autoritate publicã funcþioneazã ºi dacã îi este
atins doar un interes legitim ºi nu un drept (art 52). Garanþia generalã
pe care o reprezintã controlul constituþionalitãþii legilor este, de
asemenea, cum am vãzut, întãritã prin valoarea expres erga omnes pe
care o au acum deciziile ºi prin obligarea Parlamentului de a pune
dispoziþiile constatate neconstituþionale în acord cu decizia Curþii.
În fine, liberalismul respectã proprietatea. Proprietatea este însã
pentru liberalismul autentic mai mult decât posesia, este o condiþie a
autonomiei ºi a siguranþei, deci a libertãþii. Funcþia ei este esenþialmente
politicã. Proprietatea este pentru liberali un drept natural, o libertate,
un criteriu al civismului ºi un motor al progresului, dar nu o valoare în
sine, ci doar prin raportare la libertatea individualã. Liberalismul este
conºtient cã a avea trebuie distins de a fi, dar vede de asemenea cã a avea
înseamnã a avea putere, cã existenþa proprietãþii este o garanþie a libertãþii,
cãci doar puterea poate opri puterea, iar individul lipsit de mijloace
economice nu poate sã se opunã arbitrariului. Statul liberal este deci un
stat care garanteazã proprietatea, nu pentru cã este un stat al
proprietarilor, ci un stat al libertãþii, cãci proprietatea este un mijloc al
libertãþii. Revizuirea Constituþiei României din 2003 atinge ºi acest
aspect. Dacã, potrivit art. 41 din Constituþia din 1991, proprietatea
privatã era doar ocrotitã, potrivit art. 44 din Constituþia revizuitã, ea
este ºi garantatã, iar dacã textul din 1991 nu fãcea nicio referire la
naþionalizare sau la alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a
unor bunuri, actualul text constituþional interzice expres aceste procedee.
Credem cã este clar cã revizuirea fãcutã Constituþiei României în
2003 urmeazã tematic teoria statului liberal, cã ea cautã, chiar dacã
transpunerea normativã nu este întotdeauna prea aproape de ideal, sã
90 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
întãreascã autonomia, siguranþa ºi proprietatea. Aºadar, evoluþia
sistemului constituþional românesc este cãtre afirmarea unui sistem
antitotalitar, nu doar antidictatorial, acesta fiind ºi sensul, clar acum, al
idealurilor Revoluþiei din decembrie 1989 constituþionalizate prin
revizuirea art. 1 alin. (3) din Constituþie.
3. Influenþa idealurilor Revoluþiei asupra interpretãrii Constituþiei.
Rãmâne de vãzut cum anume aceste idealuri liberale trebuie sã influenþeze
interpretarea caracterelor ºi valorilor supreme ale statului român ºi, în
funcþie de ele, toate dispoziþiile constituþionale ºi, în genere, tot sistemul
normativ. Un prim lucru este cert: prezenþa în Constituþie a idealurilor
Revoluþiei din 1989 dã o finalitate scãrii valorilor supreme. Ea trebuie
astfel conturatã încât sã creeze o democraþie liberalã. Libertatea individualã,
chiar neprezentã în mod expres printre valorile enumerate de Constituþie,
devine astfel scopul întregului sistem constituþional. Iar egalitatea,
valorizatã expres mai accentuat decât libertatea individualã, trebuie
interpretatã ca o egalitate în vederea libertãþii. Nu orice tip de egalitate,
aºadar, ci o egalitate liberalã, sens de altfel prezent în mod constant în
jurisprudenþa Curþii Constituþionale care o înþelege ca pe o egalitate ca
drept la diferenþã. Caracterul conjunctural ºi procedural al conþinutului
valorilor supreme este acum substanþializat: garantarea libertãþii individuale
devine scopul oricãrei proceduri; ea, dacã nu valorile, este fãcutã
independentã faþã de conjunctura particularã datã. Funcþiile valorilor
supreme analizate mai sus rãmân valabile, dar acum este clar cã raporturile
dintre stat ºi cetãþean sunt schimbate în vederea mai accentuatei autonomii
a acestuia din urmã, cã substanþializarea analizei principiilor constituþionale
trebuie fãcutã pentru a scoate libertatea individualã de sub influenþa
conjuncturii politice, cã orice tip de combinare a acestor principii trebuie sã
aibã ca scop libertatea, ºi nu doar egalitatea, deci cã egalitatea este o egalitate
care trebuie sã fie compatibilã nu doar cu democraþia, ci ºi cu liberalismul,
cã interpretarea extensivã a catalogului drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale este o obligaþie, ºi nu o facultate a statului ºi cã limitele
exerciþiului drepturilor ºi libertãþilor individuale nu trebuie interpretate
niciodatã în sensul preponderenþei interesului societãþii faþã de libertatea
individualã. Procedeele de organizare a statului pentru ca el sã nu poatã
neglija libertatea sunt cele rezultate din teoria liberalã, fiind constituþionalizate
A RT . 1. Statul român 91
chiar dacã Legea fundamentalã nu face expres referire la ele. Într-un cuvânt,
caracterul central al statului nu mai este democraþia, ci faptul de a fi stat
liberal. Valorile sunt, datoritã idealurilor revoluþionare constituþionalizate,
valori în vederea libertãþii.
C. Un «bloc de constituþionalitate»?
Am vãzut pânã acum cã prezenþa la nivel constituþional a tradiþiilor
democratice ale poporului român ºi a idealurilor Revoluþiei din 1989
face ca interpretarea istoricã ºi cea teleologicã sã devinã obligatorii. O
întrebare pare atunci legitimã: instituie aceastã constituþionalizare un
bloc al constituþionalitãþii? Sunt oare constituþionalizate tradiþiile ºi
idealurile revoluþionare în sensul constituþionalizãrii «principiilor generale
rezultate din legile satului român»? Aceastã posibilã interpretare ar
institui mai mult decât o simplã obligaþie de interpretare: ar extinde
sfera normelor în raport cu care s-ar putea face controlul de constitu-
þionalitate. Curtea Constituþionalã, în Decizia amintitã (nr. 112/2001, M.
Of. nr. 280 din 30 mai 2001), care face referire la lunga tradiþie democraticã
a poporului român, nu pare decât sã interpreteze dispoziþiile Constituþiei
actuale în sensul tradiþiilor, fãrã a constituþionaliza aceste tradiþii însele.
Deci nu am fi în prezenþa unui bloc al constituþionalitãþii. Totuºi, o
situaþie s-ar putea dovedi diferitã: un astfel de bloc ar putea fi instituit
atunci când Constituþia actualã se dovedeºte lacunarã, iar tradiþiile demo-
cratice ale poporului român cuprind norme care se referã la problema
juridicã neglijatã de sistemul în vigoare. Un singur exemplu: Constituþia
actualã nu face nicio referire la interzicerea arestului preventiv în materie
de presã. În schimb, Constituþiile din 1866 (art. 24) ºi din 1923 (art. 26)
cuprind aceeaºi dispoziþie prin care „arestul preventiv în materie de presã
este interzis”. Prezenþa interdicþiei în ambele constituþii democratice
anterioare, singurele care au practic acest caracter, demonstreazã cã în
tradiþia democraticã a poporului român libertatea de exprimare presupune
ºi interzicerea constituþionalã a utilizãrii arestãrii preventive pentru
eventualele infracþiuni legate de exercitarea libertãþii de exprimare prin
presã. Dacã admitem existenþa unui bloc al constituþionalitãþii, construit
prin constituþionalizarea acestei tradiþii, atunci Constituþia actualã
trebuie completatã, când serveºte drept normã de referinþã pentru
92 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
controlul de constituþionalitate, cu acest drept de a nu fi subiectul unei
arestãri preventive pentru delictele de presã. Pãrerea noastrã este cã
acest bloc de constituþionalitate este rezultatul firesc al referirii introduse
în urma revizuirii din 2003 la tradiþiile democratice ale poporului român.
În ceea ce priveºte idealurile Revoluþiei din decembrie 1989,
constituþionalizarea lor ar putea sã le introducã în acest bloc de
constituþionalitate, dar fãrã a constituþionaliza declaraþiile revoluþionare,
cãci acestea sunt contradictorii, ci prin completarea Constituþiei actuale
cu mijloacele ºi principiile statului liberal care, eventual, sunt neglijate
de Constituþia din 1991 sau de Legea de revizuire din 2003. Principiul
securitãþii juridice ar deveni astfel constituþional, la fel ºi cel al
previzibilitãþii constrângerii.
În concluzie, deºi aparent demagogicã, introducerea referirii la
tradiþiile democratice ale poporului român ºi la aparent utopicele idealuri
ale Revoluþiei din decembrie 1989 în textul constituþional creeazã
consecinþe atât de importante în sistemul constituþional românesc, încât
acestea pot fi þinute drept bazã a întregului sistem, putând sã schimbe
radical înþelesul noþiunii înseºi de constituþie ºi obligând în mod cert la
o interpretare istoricã ºi teleologicã a sistemului juridic ºi la o obligatorie
interpretare ºi construire a scãrii valorilor supreme în vederea realizãrii
libertãþii individuale prin mecanismele statului liberal. Utopia sprijinã
aºadar libertatea ºi clarificã principiile ºi structura unui sistem
constituþional ce pãcãtuieºte de prea multe ori prin eclectism.
Normativizatã, utopia devine structurantã.
§12. Statul se organizeazã potrivit principiului separaþiei ºi
echilibrului puterilor – legislativã, executivã ºi judecãtoreascã –
în cadrul democraþiei constituþionale
A. O revizuire controversatã
Aspru ºi pe bunã dreptate criticatã (Deleanu, I., Revizuirea Constituþiei.
Temele revizuirii, în Revista de Drept Public nr. 2/2003, p. 38-39), dispoziþia art. 1
alin. (4), introdusã în urma revizuirii din 2003, impune principiul
separaþiei puterilor ca principiu general de organizare a statului român.
A RT . 1. Statul român 93
Cum ºi noi am mai subliniat (Dãniºor, D. C., Spre o nouã teorie a echilibrului
politic, Revista de Drept Public nr. 2/1995), aceastã teorie, tributarã concepþiilor
ºi realitãþilor secolului al XVIII-lea, este depãºitã ºi transformatã într-o
ficþiune juridicã de realitatea contemporanã, mai ales datoritã cumulului
funcþiilor legislativã ºi executivã de la nivelul partidelor politice, dar ºi
de apariþia unor autoritãþi de care ea nu poate da seama, cum ar fi Curtea
Constituþionalã. De altfel, ea contrazice chiar logica Constituþiei actuale
care vorbeºte de autoritãþi ºi nu de puteri, neinstituind un echilibru între
puteri, cãci Guvernul poate fi demis de Parlament fãrã ca Executivul sã
poatã reacþiona prin dizolvarea Camerelor. Cuplul care devine funcþional
astãzi este cel majoritate/opoziþie ºi nu legislativ/executiv, un cuplu care
este fãcut eficient nu atât prin mijloacele rezultate din doctrina separaþiei
puterilor în stat, de regulã ineficiente, ci mai ales prin jurisdicþionalizarea
ºi constituþionalizarea raporturilor majoritate/opoziþie prin dreptul
acordat ultimei de a sesiza instanþa constituþionalã.
Totuºi, acum, principiul este introdus ca principiu general. El trebuie
sã creeze unele efecte juridice, indiferent cât de discutabilã este
consistenþa lui. De altfel, Curtea Constituþionalã a dat valoare
constituþionalã principiului chiar înainte de prevederea lui expresã,
susþinând cã „acest principiu rezultã din modul în care legea
fundamentalã reglementeazã autoritãþile publice ºi competenþele ce le
revin” ºi din dispoziþiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/ 1992 republicatã,
care prevãd cã „sunt neconstituþionale prevederile actelor normative
(...) care încalcã dispoziþiile sau principiile Constituþiei”, înþelegând cã
principiile pot sã rezulte din spiritul textului fãrã a fi prevãzute expres
(Decizia nr. 209/1999, M. Of. nr. 76 din 21 februarie 2000). Aceastã nelegare
a principiilor constituþionale de formularea lor expresã în Constituþie
este evidentã în jurisprudenþa Curþii, încã din 1994. Astfel, Curtea afirma
(Decizia nr. 45/1994, M. Of. nr. 131 din 27 mai 1994), referindu-se la unele
prevederi din regulamentele Camerelor, cã „orice dispoziþie
regulamentarã care ar implica posibilitatea citãrii unui judecãtor în faþa
unei comisii parlamentare de anchetã încalcã evident dispoziþiile
constituþionale care stabilesc, chiar dacã implicit (s.n.), separaþia puterilor
în stat”.
94 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
B. Cantonarea în exerciþiul unei singure funcþii
O primã consecinþã a principiului separaþiei puterilor este
cantonarea unui organ sau sistem de organe în exerciþiul unei singure
funcþii dintre cele trei enumerate. Dupã cum se exprimã Curtea
Constituþionalã, „specializarea funcþionalã ºi delimitarea atribuþiilor ce
revin diferitelor categorii de autoritãþi publice constituie o cerinþã
constituþionalã ce rezultã din rigorile principiului separaþiei puterilor în
stat” (Decizia nr. 28/1999, M. Of. nr. 178 din 26 aprilie 1999; Decizia nr. 463/
2003, M. Of. nr. 43 din 19 ianuarie 2004). Principiul impune, pe de altã
parte, necesitatea existenþei unei autoritãþi independente ºi a unei
proceduri de soluþionare a conflictelor juridice de naturã constituþionalã
dintre autoritãþile publice. Constituþia noastrã nu cunoºtea o asemenea
autoritate ºi procedurã, ele fiind instituite prin revizuirea art. 144, care
dã acum aceastã competenþã Curþii Constituþionale.
Conform acestei specializãri funcþionale rezultatã din separaþia
puterilor, Parlamentul poate doar sã legifereze, fãrã a putea pune în
aplicare legile prin acte administrative ºi fãrã sã poatã el însuºi sã tranºeze
conflictele juridice, intervenind în contenciosul jurisdicþional.
Parlamentul nu poate deci adopta decât acte care reglementeazã primar
un domeniu sau acte care modificã o astfel de reglementare primarã.
Principiul separaþiei puterilor impune deci o înþelegere precisã a legii:
nu orice act emis de Parlament dupã procedurile prestabilite reprezintã
o lege; trebuie, în plus, ca acea reglementare sã nu încalce competenþa
normativã a Guvernului, constituind un act normativ de organizare a
executãrii legii, rezervat Guvernului de art. 107 alin. (2) din Constituþie.
Legiuitorul nu se poate substitui nici Preºedintelui României în
exercitarea atribuþiilor proprii acestuia. Astfel, analizând
constituþionalitatea prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2003
privind organizarea ºi desfãºurarea referendumului, Curtea
Constituþionalã a decis cã „stabilirea prin lege a problemelor de interes
naþional reprezintã un amestec al Parlamentului în exercitarea atribuþiilor
exclusive ce-i sunt conferite prin Constituþie Preºedintelui ºi, ca atare, o
nesocotire a principiului separaþiei ºi echilibrului puterilor în cadrul
democraþiei constituþionale” (Decizia nr. 567/2006, M. Of. nr. 613 din 14
iulie 2006).
A RT . 1. Statul român 95
Prevederea expresã a principiului separaþiei puterilor impune, pe
de altã parte, un principiu de non-intervenþie a legiuitorului în activitatea
jurisdicþionalã, care este mai larg decât principiul neretroactivitãþii legii.
Acest principiu ar putea fi formulat astfel: „legiuitorul nu se poate
amesteca în desfãºurarea contenciosului jurisdicþional nici prin crearea
de instanþe extraordinare, nici prin adoptarea de legi retroactive, sub
nicio formã, nici prin împiedicarea efectelor unei decizii, ori prin orice
alt mod” (Dãniºor, D. C., Drept constituþional ºi instituþii politice, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1997). Faþã de interzicerea instanþelor extraordinare (art. 125
din Constituþie) ºi a neretroactivitãþii legilor [art. 15 alin. (2) din
Constituþie], pe care le vom comenta la timpul cuvenit, principiul
separaþiei puterilor mai introduce o interdicþie suplimentarã
Parlamentului: aceea de a împiedica efectele unei decizii judiciare. Curtea
Constituþionalã a fãcut deja aplicaþia principiului în acest sens afirmând
cã „o prevedere legalã prin care s-ar interzice – fie ºi numai temporar –
executarea unei hotãrâri judecãtoreºti ar reprezenta o imixtiune a puterii
legislative în procesul de realizare a justiþiei, fiind contrarã principiului
constituþional al separaþiei puterilor în stat” (Decizia nr. 50/2000, M. Of.
nr. 277 din 20 iunie 2000) ºi cã este neconstituþionalã „o dispoziþie legalã
care suspendã cursul judecãþii (...) referitoare la anumite cauze
determinate” (Decizia nr. 48/1993), extinzând principiul ºi la organele
administrative cu atribuþii jurisdicþionale (Decizia nr. 55/2000, M. Of. nr.
366 din 7 august 2000).
Guvernul ºi administraþiile nu pot decât sã organizeze aplicarea legii
sau sã aplice în concret legea prin acte unilaterale de voinþã, fãrã sã
poatã legifera sau soluþiona conflictele de naturã juridicã ivite în aplicarea
legii. Interdicþia de a legifera implicatã de principiul separaþiei puterilor
în stat este încãlcatã de posibilitatea delegãrii funcþiei legislative cãtre
Guvern ºi de existenþa ordonanþelor de urgenþã, acte cu caracter legislativ
care au la bazã voinþa executivului. Totuºi, nu este vorba de o depãºire
a competenþelor executivului, fiind vorba de acte autorizate de
Constituþie (vezi C.C.R. Deciziile nr. 67/2000, M. Of. nr. 334 din 19 iulie 2000
ºi nr. 120/2000, M. Of. nr. 388 din 21 august 2000). Este însã de remarcat cã
logica principiului, devenit acum în mod expres normativ, este încãlcatã
de chiar textul Constituþiei. Este adevãrat cã nu existã, de principiu, în
96 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
optica Curþii Constituþionale, o ierarhizare a normelor constituþionale
însele, excepþie fãcând poate cele care nu pot face obiectul revizuirii,
totuºi ar trebui ca derogãrile de la principiile generale sã nu afecteze
existenþa însãºi a principiului. În logica principiului separaþiei puterilor,
puterea delegatã prin Constituþie unui organ nu poate fi redelegatã de
cãtre acesta. Orice redelegare trebuie autorizatã de textul Constituþiei.
Astfel, Curtea Constituþionalã interzice delegarea atribuþiilor
Parlamentului cãtre comisii. Parlamentul „nu poate fi reprezentat sau
înlocuit de niciunul dintre organele sale interne ºi pe care chiar el ºi le
înfiinþeazã, din simplul motiv cã el nu poate delega nimãnui – ºi cu atât
mai puþin unui grup de parlamentari – suveranitatea naþionalã cu care
electoratul l-a împuternicit în urma alegerilor parlamentare” (Decizia nr.
48/1994, M. Of. nr. 125 din 21 mai 1994).
Separarea puterilor funcþioneazã astãzi mai degrabã între executiv
ºi justiþie, nu ca în teoria clasicã între executiv ºi legislativ. Guvernului
ºi administraþiilor le este interzis sã se substituie judecãtorului, cu alte
cuvinte, sã aibã atribuþii de naturã jurisdicþionalã în baza cãrora sã
tranºeze definitiv un litigiu. Aºa cum se exprimã art. 21 alin. (4) din
Constituþie, „jurisdicþiile administrative sunt facultative”, neputând
împiedica liberul acces la justiþie. Tot în acest sens, Constituþia revizuitã
rãpeºte Curþii de Conturi atribuþiile jurisdicþionale (art. 139). Tot în
baza acestui principiu, Curtea Constituþionalã a reþinut cã nicio autoritate
a administraþiei publice nu poate controla, anula ori modifica o mãsurã
dispusã de instanþã, în legãturã cu activitatea de judecatã (Decizia nr.
662/2006, M. Of. nr. 925 din 15 noiembrie 2006; Decizia nr. 233/2003, M. Of.
nr. 477 din 14 aprilie 2003). Tot din separaþia puterilor, Curtea derivã ºi
interzicerea intervenþiilor ministrului justiþiei în actul de justiþie, „aceasta
având semnificaþia unei ingerinþe a executivului în activitatea autoritãþii
judecãtoreºti” (Decizia nr. 82/2001, M. Of. nr. 293 din 4 iunie 2001).
Evident cã Preºedintelui României îi este interzis sã emitã acte cu
caracter de lege. De altfel el nu are nici iniþiativã legislativã. Dar el ar
putea ajunge sã se implice în legiferare prin intermediul declanºãrii
referendumului, în baza art. 90 din Constituþie. Curtea Constituþionalã
delimiteazã însã clar atribuþia Preºedintelui: „dreptul constituþional al
Preºedintelui de a recurge la referendum nu îi poate conferi ... acestuia
A RT . 1. Statul român 97
posibilitatea legiferãrii, întrucât, în conformitate cu voinþa
Constituantului român, Preºedintele nu poate iniþia un «referendum
legislativ», ci numai un «referendum consultativ». Aceasta rezultã cu
claritate din prevederile art. 58 alin. (1) din Constituþie, în conformitate
cu care Parlamentul este unica autoritate legislativã” (Decizia nr. 70/1999,
M. Of. nr. 221 din 19 mai 1999).
Judecãtorul este cantonat în soluþionarea contenciosului, fãrã sã
poatã legifera ºi fãrã sã se poatã substitui administraþiei în aplicarea legii.
Deºi interdicþia de a se pronunþa pe cale de dispoziþii generale ºi
reglementare este impusã expres judecãtorului doar de Codul civil, prin
art. 4, ea devine constituþionalã prin prevederea expresã a principiului
separaþiei puterilor în stat în art. 1 alin. (4) din Constituþie. Douã
consecinþe rezultã din aceastã interdicþie. În primul rând, judecãtorul
nu se poate pronunþa în afara unui litigiu dedus judecãþii. În al doilea
rând, sunt interzise deciziile de îndrumare care formuleazã o regulã
generalã, obligatorie pentru instanþele ordinare. Dar principiul nu
interzice deciziile de principiu, adicã deciziile date pentru a completa
lacunele legii sau neclaritãþile acesteia, cãci judecãtorul este obligat sã
judece în astfel de situaþii de art. 3 din Codul civil, interzicând doar
acordarea valorii de precedent obligatoriu acestor acte judiciare.
Interdicþia rezultã acum din normativizarea constituþionalã a principiului
separaþiei puterilor în stat, deci nu mai este doar un principiu de aplicare
a legii, ci ºi un principiu de formare a ordinii juridice. Cu alte cuvinte, îi
este interzis ºi legiuitorului sã acorde o astfel de atribuþie judecãtorului
sau sã dea hotãrârilor judecãtoreºti valoarea unui precedent obligatoriu.
Curtea Constituþionalã face aplicaþia primei limitãri a puterii legislative
[Decizia nr. 189 din 2006 M. Of. nr. 307 din 5 aprilie 2006 care are ca obiect
controlul constituþionalitãþii dispoziþiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 care au urmãtorul cuprins: „Hotãrârea pronunþatã în
primã instanþã poate fi atacatã cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunþare ori
de la comunicare”]. Critica de neconstituþionalitate constã, în esenþã, în
susþinerea cã redactarea imprecisã a textului legal criticat îi pune pe
judecãtori în situaþia sã adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, condiþiilor
ºi pãrþilor faþã de care termenul de recurs în care poate fi atacatã hotãrârea
primei instanþe curge de la pronunþare, respectiv de la comunicare,
contravenind astfel prevederilor constituþionale. Examinând excepþia
98 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
de neconstituþionalitate, Curtea constatã cã aceasta este întemeiatã,
printre altele, ºi pentru cã judecãtorul este constrâns datoritã textului
legal „sã stabileascã el însuºi, pe cale jurisprudenþialã în afara legii, adicã
substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunþa
asupra recursului cu judecarea cãruia a fost învestit, încãlcând astfel
dispoziþiile art. 1 alin. (4) din Constituþie privind separaþia puterilor”
(vezi ºi Decizia nr. 647/2006, M. Of. nr. 921 din 14 noiembrie 2006 cu privire la
neconstituþionalitatea art. 4 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ).
Interdicþia de a se substitui legiuitorului este valabilã ºi pentru Curtea
Constituþionalã. Astfel, Curtea însãºi afirmã cã „potrivit competenþei
sale, aºa cum este prevãzutã în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ºi
respectând principiul constituþional al separaþiei puterilor în stat, Curtea
Constituþionalã nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã
controlului” (Decizia nr. 103/2004, M. Of. nr. 252 din 23 martie 2004; Decizia
nr. 614/2006, M. Of. nr. 895 din 3 noeimbrie 2006).
Judecãtorul nu se poate substitui, pe de altã parte, administraþiei,
în aplicarea legii. Dupã cum susþine Curtea Constituþionalã fãcând
aplicaþia principiului separaþiei puterilor în stat, „competenþei
administraþiei publice (…) nu i se poate substitui (…) o altã autoritate
publicã” (Decizia nr. 28/1999, M. Of. nr. 178 din 26 aprilie 1999). Judecãtorul
poate controla legalitatea actelor administrative, dar nu poate sã le judece
oportunitatea ºi nici sã emitã actul în locul administraþiei. El poate sã
oblige administraþia sã emitã un act, dar aceasta din urmã este singura
care îl poate emite. Astfel, Curtea Constituþionalã a decis cã „prin
Ordonanþa Guvernului nr. 102/2000 s-au stabilit competenþa exclusivã
a autoritãþilor administrative de a hotãrî asupra cererilor de acordare a
statutului de refugiat ºi atribuþia instanþei judecãtoreºti de a cenzura
hotãrârea de respingere a cererii ºi de a da dispoziþie Oficiului Naþional
pentru Refugiaþi sã analizeze cererea în procedurã ordinarã. Numai în
aceste limite poate fi apreciatã plenitudinea de jurisdicþie a instanþei de
judecatã care, contrar susþinerii din motivarea excepþiei de
neconstituþionalitate, nu ar putea fi abilitatã sã acorde ea însãºi statutul
de refugiat, substituindu-se autoritãþii administrative, fãrã ca prin aceasta
sã încalce unul dintre principiile statului de drept, ºi anume cel al
separaþiei puterilor” (Decizia nr. 291/2001, M. Of. nr. 38 din 21 ianuarie 2002).
A RT . 1. Statul român 99
C. Controlul reciproc între puteri
O a doua consecinþã a normativizãrii constituþionale a principiului
separaþiei puterilor în stat în forma colaborãrii lor este impunerea unor
proceduri de control reciproc între puteri. Astfel, Curtea Constituþionalã
a decis cã „separaþia puterilor în stat nu înseamnã lipsa unui mecanism
de control între puterile statului, dimpotrivã presupune existenþa unui
control reciproc, precum ºi realizarea unui echilibru de forþe între acestea”
(Decizia nr. 44/2006, M. Of. nr. 178 din 24 februarie 2006; Decizia nr. 637/2006,
M. Of. nr. 914 din 9 noiembrie 2006). Realitatea contemporanã face însã
controalele reciproce între legislativ ºi executiv ineficiente, centrul de
greutate al controlului deplasându-se cãtre judecãtor. Acesta este
competent sã controleze atât actele legislative, pe calea unui dublu
control, cel de constituþionalitate ºi cel de convenþionalitate, cât ºi actele
executivului ºi administraþiei, pe calea controlului de legalitate. Principiul
presupune cã niciun organ nu scapã controlului. Cele trei «puteri» sunt
deci pe poziþie de egalitate juridicã. Nu existã o ierarhizare a funcþiilor
statului. Dacã un organ devine necontrolabil, principiul separaþiei ºi
colaborãrii puterilor este încãlcat.
§13. În România, respectarea Constituþiei, a supremaþiei sale ºi a
legilor este obligatorie
Introdus prin Legea de revizuire nr. 429 din 2003, alineatul (5) al
primului articol transformã obligaþia prevãzutã doar pentru cetãþeni în
art. 51 al Constituþiei din 1991, într-o obligaþie generalã, care incumbã
atât cetãþenilor, cât ºi organelor statului. Desigur, aceastã obligaþie rezulta
din dispoziþiile art. 1 alin. (3) care impunea statul de drept, dar prevederea
ei expresã împiedicã orice interpretare eronatã.
Dispoziþia instituie ierarhia normativã, chiar dacã nu o descrie
complet. Douã idei configureazã noþiunea de ierarhie normativã. Pe de
o parte, toate normele, indiferent de sursa lor, sunt obligatorii, au faþã
de individ aceeaºi valoare, au forþã de drept, toate fiind aduse, la nevoie,
la îndeplinire prin forþa coercitivã a statului. Aºadar, nu gradul de
subordonare a individului faþã de norme duce la ierarhizarea acestora.
100 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Ele toate formeazã «blocul legalitãþii». Implicaþia nu este neglijabilã, cãci
ea constã în faptul cã individul nu poate cere înlãturarea aplicãrii normei
doar pentru cã i-a afectat un drept, ci pentru cã ea este în contradicþie
cu o normã superioarã. În consecinþã, problema ierarhiei se pune prin
raportarea normelor unele la altele. În caz de contradicþie, trebuie aplicatã
o normã ºi nu alta, criteriul fiind natura ºi forma voinþei ce se exprimã în
normã. Constituþia este superioarã celorlalte legi pentru cã ea exprimã
mult mai direct voinþa poporului. Caracterul obligatoriu al acestei
supremaþii implicã faptul cã nici chiar o revizuire constituþionalã nu o
poate înlãtura, nici în ce priveºte latura sa materialã, nici în ce priveºte
latura sa formalã. Din faptul supremaþiei materiale a Constituþiei decurg
cel puþin urmãtoarele consecinþe: 1) niciun act normativ de naturã
legislativã nu poate exista în ordinea juridicã dacã este contrar Constituþiei
ºi 2) doar Constituþia creeazã competenþe; dacã aceasta acordã o anumitã
competenþã unui anumit organ, atâta vreme cât ea însãºi nu prevede
posibilitatea ºi condiþiile redelegãrii, acest organ nu poate sã-ºi cedeze
competenþa unui alt organ; „delegarea formelor puterii este imposibilã,
dar delegarea materiilor nu este astfel, cu condiþia ca puterea cãreia o
materie îi este delegatã sã o reglementeze cu forma de voinþã care îi este
proprie.” (Hauriou, M., Précis de Droit constitutionnel, ediþia a II-a, Paris, 1929, p.
265). Supremaþia formalã a Constituþiei constã, pe de o parte, în procedura
ºi organul speciale care concurã la adoptarea ºi revizuirea sa ºi, pe de altã
parte, în faptul cã ea creeazã principiile procedurilor dupã care celelalte
norme vor fi adoptate; orice normã care nu respectã aceste proceduri este
lipsitã de validitate, adicã nu este normã juridicã. Aºadar, legile se
raporteazã la Constituþie sub douã aspecte, unul material, de conformitate,
ºi unul formal, de validitate. Controlul validitãþii trebuie sã preceadã
totdeauna controlul conformitãþii.
Faptul cã dispoziþia constituþionalã impune caracterul obligatoriu
al legilor implicã formal faptul cã administraþia este supusã legii, cã ea
nu poate acþiona decât în baza ºi în limitele legii. Aceastã cerinþã rezulta
din impunerea statului de drept ºi din alte dispoziþii constituþionale care
îi fãceau aplicaþii, dar prevederea lui expresã în urma revizuirii este de
naturã sã o întãreascã.
A RT . 1. Statul român 101
Faptul cã respectarea Constituþiei, a supremaþiei acesteia ºi a legilor
este transformatã, din obligaþie a cetãþenilor, într-o obligaþie a statului,
implicã faptul cã ea devine nu doar o obligaþie pentru cetãþeni, ci ºi un
drept. Cu alte cuvinte, cetãþenii pot cere statului sã respecte aceastã
obligaþie, ceea ce poate deschide calea unor recursuri împotriva
nelegalitãþii pentru abuz de putere în lipsa unor încãlcãri ale unui drept
sau libertãþi precise. Constituþia noastrã pare deci sã deschidã calea unui
contencios administrativ obiectiv, care sã completeze contenciosul
administrativ subiectiv actual. Altfel, obligaþia genericã de a respecta
legile, stabilitã de art. 1 alin. (5) din Constituþie ar fi lipsitã de consecinþe
juridice concrete. Aceastã obligaþie are ca efect faptul cã niciun act
administrativ ilegal nu trebuie sã subziste în societatea româneascã.
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 2/1992, M. Of. nr. 165 din 16 iulie 1992, p. 71
Decizia nr. 70/1993, M. Of. nr. 307 din 27 decembrie 1993, p. 56
Decizia nr. 48/1994, M. Of. nr. 125 din 21 mai 1994, p. 96
Decizia nr. 45/1994, M. Of. nr. 131 din 27 mai 1994, p. 93
Decizia nr. 74/1994, M. Of. nr. 189 din 22 iulie 1994, p. 56
Decizia nr. 19/1995, M. Of. nr. 39 din 23 februarie 1995, p. 67
Decizia nr. 108/1995, M. Of. nr. 9 din 17 ianuarie 1996, p. 58, 74, 83
Decizia nr. 117/1995, M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1996, p. 63, 67, 83
Decizia nr. 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie 1996 , p. 72, 73
Decizia nr. 139/1996, M. Of. nr. 7 din 20 ianuarie 1997, p. 56
Decizia nr. 176/1999, M. Of. nr. 64 din 14 februarie 1999, p. 29
Decizia nr. 169/1999, M. Of. nr. 151 din 12 aprilie 1999, p. 38
Decizia nr. 28/1999, M. Of. nr. 178 din 26 aprilie 1999, p. 94, 98
Decizia nr. 70/1999, M. Of. nr. 221 din 19 mai 1999, p. 97
Decizia nr. 20/ 2000, M. Of. nr. 72 din 18 februarie 2000, p. 42, 56
Decizia nr. 209/1999, M. Of. nr. 76 din 21 februarie 2000, p. 93
Decizia nr. 31/2000, M. Of. nr. 222 din 19 mai 2000, p. 40
Decizia nr. 49/2000, M. Of. nr. 242 din 1 iunie 2000, p. 56
Decizia nr. 50/2000, M. Of. nr. 277 din 20 iunie 2000, p. 95
Decizia nr. 34/2000, M. Of. nr. 290 din 27 iunie 2000, p. 56
Decizia nr. 54/2000, M. Of. nr. 310 din 5 iulie 2000, p. 64
102 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Decizia nr. 70/ 2000, M. Of. nr. 334 din 19 iulie 2000, p. 39
Decizia nr. 67/2000, M. Of. nr. 334 din 19 iulie 2000, p. 95
Decizia nr. 55/2000, M. Of. nr. 366 din 7 august 2000, p. 95
Decizia nr. 107/2000, M. Of. nr. 389 din 21 august 2000, p. 56
Decizia nr. 120/2000, M. Of. nr. 388 din 21 august 2000, p. 95
Decizia nr. 198/2000, M. Of. nr. 702 din 28 decembrie 2000, p. 56
Decizia nr. 112/2001, M. Of. nr. 280 din 30 mai 2001, p. 79
Decizia nr. 82/2001, M. Of. nr. 293 din 4 iunie 2001, p. 96
Decizia nr. 291/2001, M. Of. nr. 38 din 21 ianuarie 2002, p. 98
Decizia nr. 19/2002, M. Of. nr. 262 din 18 aprilie 2002, p. 22
Decizia nr. 205/2002, M. Of. nr. 544 din 25 iulie 2002, p. 29
Decizia nr. 233/2003, M. Of. nr. 477 din 14 aprilie 2003, p. 96
Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003, p. 28, 29
Decizia nr. 463/2003, M. Of. nr. 43 din 19 ianuarie 2004, p. 94
Decizia nr. 103/2004, M. Of. nr. 252 din 23 martie 2004, p. 98
Decizia nr. 44/2006, M. Of. nr. 178 din 24 februarie 2006, p. 99
Decizia nr. 189/2006, M. Of. nr. 307 din 5 aprilie 2006, p. 40
Decizia nr. 567/2006, M. Of. nr. 613 din 14 iulie 2006, p. 94
Decizia nr. 614/2006, M. Of. nr. 895 din 3 noiembrie 2006, p. 98
Decizia nr. 637/2006, M. Of. nr. 914 din 9 noiembrie 2006, p. 99
Decizia nr. 647/2006, M. Of. nr. 921 din 14 noiembrie 2006, p. 98
Decizia nr. 662/2006, M. Of. nr. 925 din 15 noiembrie 2006, p. 96
BIBLIOGRAFIE
Caracterul statal al puterii:
Beaud, O., La puissance de l’Etat, P.U.F., Paris, 1994; Burdeau, G., L’Etat, Editions du
Seuil, Paris, 1970; Chateket, Fr., Pisier, E., Concepþiile politice ale secolului XX, Editura
Humanitas, Bucureºti, 1994; Chevallier, J., L’Etat, Dalloz, Paris, 1999; Enache, M.,
Conceptele de putere politicã ºi de putere de stat, Dreptul nr. 3/1998; Gorun, T. H.,
Anatomia si fiziologia puterilor, Caiete de drept internaþional nr. 17/2007; Hall, J.A.,
The State: Critical Concepts, Vol. I-III, Routledge, London/New York, 1994; Ionescu,
C., Conceptul de stat în procesul formãrii statelor moderne în spaþiul european, Revista de
Drept Public nr. 1/1999; Ionescu, C., Originea ºi trãsãturile generale ale instituþiilor politice,
Revista de Drept Public nr. 2/1999; Parlagi, A., Consideraþii juridice asupra conceptului
de putere politicã, Revista de Drept Public nr. 2/2001; Pârvulescu, C., Etape ºi factori în
evoluþia puterii. De la puterea personalizatã la puterea instituþionalizatã, Revista de Drept
Public nr. 2/2001; Scott J., (coord.), Power: Critical Concepts, Vol. I-III, Routledge,
London/New York, 1996.
A RT . 1. Statul român 103
Stat naþional:
L. Boia, Douã secole de mitologie naþionalã, Editura Humanitas, Bucureºti, 1999; Calvo,
A. P., Le concept de nation dans la constitution espagnole de 1978, Revue française de
droit constitutionnel nr. 41/2000; Delannoi, G,. Sociologie de la nation. Fondements
théoriques et expérience historique, Armand Colin, Paris, 1999; Delannoi, G., Taguieff,
P.-A., (coord.), Théories du nationalisme. Nation, nationalité, ethnicité, Kimé, Paris, 1991;
Dieckhoff, A., Jaffrelot, C., (coord.), Repenser le nationalisme. Théories et pratiques,
Presses de la Fondatin Nationale des Sciences Politiques, 2006; Dieckhoff, A., La
nation dans tous ses états. Les identités nationales en mouvement, Flammarion, Paris, 2000;
Donciu, I., Provocãrile statului-naþiune în procesul integrãrii europene, Revista Românã
de Drept Internaþional nr. 3/2006; Esposito, R., Communitas, origine et destin de la
communauté, P.U.F., Paris, 2000; Gellner, E., Naþiuni ºi naþionalism. Noi perspective
asupra trecutului, Antet – CEU, Bucureºti, 1997; L’Idée de Nation, Editions Universitaires
de Dijon, 1986; Habermas, J., Après l’Etat-Nation. Une nouvelle constellation politique;
Halperin, J.-L., Entre nationalisme juridique et communauté de droit, P.U.F., Paris, 1999;
Iancu, Gh., Caracterul naþional al statului român, Revista de Drept Public nr. 2/1996;
Neuman, V., Ideologie ºi fantasmagorie: Perspective comparative asupra istoriei gândirii
politice în Europa Est-Centralã, Editura Polirom, Iaºi, 2001; Pop, I.-A., Geneza medievalã
a naþiunilor moderne (secolele XII-XIV), Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti,
1998; Popovici, A., Stat ºi naþiune: Statele Unite ale Austriei Mari: Studii politice în vederea
rezolvãrii problemei naþionale ºi a crizelor constituþionale din Austro-Ungaria, Editura
Albatros, Bucureºti, 1997; Renan, E., Qu’est-ce qu’une nation?, Presses Pocket, 1992;
Schifirnet, C. , Geneza modernã a ideii naþionale. Psihologie etnicã ºi identitate româneascã,
Editura Albatros, Bucureºti, 2001; Savarit, I., Le patrimoine commun de la nation,
déclaration de principe ou notion juridique à part entière?, Revue Française de Droit
Administratif nr. 2/1998; Schulze, H., Stat ºi naþiune în istoria europeanã, Editura Polirom,
Iaºi, 2003; Severin, A., Recomandarea 1735 (2006). Conceptul de “naþiune”. Observaþii
la Raportul privind “Conceptul de naþiune”, Noua Revistã de Drepturile Omului nr. 4/
2007; Smith, A., The Ethnic Origin of Nation, Oxford, Basil Blackwel, 1986;
Stat suveran ºi independent:
Aurescu, B., Noua suveranitate. Între realitate juridicã ºi necesitate politicã în sistemul
internaþional contemporan, Editura All Beck, Bucureºti, 2003; Badie, B., Un monde sans
suveraineté, Fayard, Paris, 1999; Bataille, G., Suveranitatea, Editura Paralela 45, Piteºti,
2004; Corten O., Klein, P., L’assistance humanitaire face à la souveraineté des Etats,
Revue trimestrielle des droits de l’homme, 1992; Cotta, A., L’exercice du pouvoir, Fayard,
Paris, 2001; Duculescu, V., Subsidiaritatea – “ultimul refugiu” al principiului suveranitãþii?,
Revista Românã de Drept Comunitar nr. 3/2007; Ferry, J.-M., Le problème de la
souveraineté en regard d’une politique européenne, în La constitution de l’Europe, Editions
de l’Université de Bruxelles, 2002, sous la direction de Renaud Dehousse, Presses de
sciences po, 2002; Hinsley, F.H., Suveranitatea, Editura ªtiinþa, Chiºinãu, 1998;
Jouvenel, B. de, Du pouvoir. Histoire naturelle de sa croissance, Hachette, Paris, 1972;
104 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
L’Etat souverain à l’aube du XXI-e siècle, Pedone, S.F.D.I., 1994; Luchaire, F., La
souveraineté, Revue française de droit constitutionnel nr. 43/2000; Maillard Desgrées
du Loû, D., (coord.), Les évolutions de la souveraineté, Montchrestien, Paris, 2006;
Popescu, D., Popescu, S., Maxim, F., Conceptul de suverantitate ºi evoluþia acestuia în
timp, Caiete de drept internaþional nr. 18/2008; Suveranitatea naþionalã ºi integrarea
europeanã, Editura Polirom, Iaºi, 2002; Vrabie, G., Constituþia europeanã – Constituþia
României. Reflecþii privind suveranitatea, Revista de Drept Public nr. 3/2003; Vrabie, G.,
Constituþie, stat, suveranitate – concepte ce trebuie regândite, Revista de Drept Public nr.
3/2004; Vrabie, G., Integrarea europeanã ºi suveranitatea de stat, Revista de Drept Public
nr. 1/2002.
Stat unitar:
Argetoianu, C., Descentralizare administrativã ºi regionalism, Revista de Drept Public
nr. 2/2001; Bénoit, J., La liberté d’administration locale, Revue Française de Droit
Administratif nr. 6/2002; Boissard, S., Le contentieux des consultations référendaires locales,
(concl. Sur CE, Ass., 17 oct. 2003 ,,Consultation des électeurs corses”), Revue Française
de Droit Administratif nr. 6/2003; Bon, P., La responsabilité du fait des actes de tutelle
(observation sous CE, 6 octobre 2000, Ministre de l ’Intérieur c/ Commune de Saint-Florent
et autres), Revue Française de Droit Administratif nr. 2/2001; Braibant, G., Le code
général des collectivités territoriales, Revue Française de Droit Administratif nr. 2/1996;
Cammarata, C., Gaïa, P., La création des communautés de communes au regard du principe
constitutionnel de libre administration des collectivités locales, Revue Française de Droit
Administratif nr. 6/1997; Cernea, E., Dinamica legislaþiei privind descentralizarea
administrativã, Revista de Drept Public nr. 1/2000; Chantepy, C., Nature et objet du
référendum communal, Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1996; Deaconu,
ªt., Bunã guvernare ºi descentralizare, Revista de Drept Public nr. 3/2003; Debbasch,
R., Le principe révolutionnaire d’unité et d’indivisibilité de la République, Economica – Presses
Universitaires d’Aix - Marseille, 1988; Delvolvé, P., Le referendum local, Revue Française
de Droit Administratif nr. 1/2004; Dewost, J.L., Le point de vue des instances
communautaires sur la gestion déléguée, Supplément à la Revue Française de Droit
Administratif nr. 3/1997; Dollat, P., Le principe de l’indivisibilité et la loi constitutionnelle
relative à l’organisation de la République française: de l’Etat unitaire à l’Etat uni?, Revue
Française de Droit Administratif nr. 4/2003; Douence J. –Cl., (Note par), Séners,
Fr., (Conclusions par), La prohibition de la tutelle d’une collectivité sur une autre (CE,
Ass., 12 dec. 2003, Dpt des Landes), Revue Française de Droit Administratif nr. 3/2004;
Ecobescu, N., Unitatea ºi integritatea teritorialã, în Interesul naþional ºi politica de securitate,
I.R.S.I., Bucureºti, 1995; Faure, B., La décentralisation normative à l’épreuve du Conseil
constitutionnel, Revue Française de Droit Administratif nr. 3/2002; Fialaire, J., «Le
renouveau de l’aménagement du territoire », Revue Française de Droit Administratif nr.
3/2001; Flamand- Lévy, B., Nouvelle décentralisation et forme unitaire de l’Etat, Revue
Française de Droit Administratif nr. 1/2004; Gohin, O., L’outre-mer dans la réforme
constitutionnelle de la décentralisation, Revue Française de Droit Administratif nr. 4/
A RT . 1. Statul român 105
2003; Guillot, M., La recevabilité des contestations relatives aux référendums d’initiative
municipale, Revue Franaise de Droit Administratif nr. 3/1996; Hauriou, M., Le fondement
de l’unité de l’Etat, în Revue du Droit Public nr. 2/1998; Helmrich, H., Bilan et perspectives
de la gestion déléguée du service public en Allemagne, Supplément à la Revue Française de
Droit Administratif nr. 3/1997; Joyau, M., De l’autonomie des collectivités territoriales
françaises, Essai sur la liberté du pouvoir normatif local, BDP, LGDJ, Paris, 1998; Lagumina,
S., Table ronde: La gestion déléguée du service public dans les collectivités locales:avantages
et inconvénients, Supplément à la Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1997;
Lambert, F., Les engagements financiers des collectivités locales (suite) (Note sous TA
Besançon, 20 février 1997, Société de développement régional Centrest), Revue Française
de Droit Administratif nr. 3/1997; Lavialle, C., Décentralisation et domanialité, Revue
Française de Droit Administratif nr. 5/1996; Le Pourhiet, A.-M. (coord.), Droit
constitutionnel local, Economica – Presses Universitaires d’Aix - Marseille, 1999; Long,
M., La réunion de tous les acteurs de la gestion déléguée au sein de l’Institut de la gestion
déléguée, Supplément à la Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1997; Madiot,
Y., Les techniques de correction de la répartition des compétences entre collectivités locales,
Revue Française de Droit Administratif nr. 5/1996; Marais, B. du, Les délégations de
service public au service du développement: expérience et approche de la Banque mondiale,
Supplément à la Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1997; Marcou, G., «Le
bilan en demi-teinte de l’Acte II – Décentraliser plus ou décentraliser mieux?», Revue Française
de Droit Administratif nr. 2/2008; Martinand, C., L’influence internationale du concept
de gestion déléguée de service public, Supplément à la Revue Française de Droit
Administratif nr. 3/1997; Mouzet, P., Le Conseil d’Etat et le contrôle budgétaire des
collectivités territoriales, Revue Française de Droit Administratif nr. 4/2003; Pândaru,
V., Regionalizarea României, o necesitate?, în Revista de Drept Public nr. 3/2006; Petrescu,
R. N., Certaines questions concernant la nouvelle loi-cadre sur la décentralisation, Studia
Universitatis Babeº-Bolyai nr. 2/2005; Popescu, S., Forma de stat, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1983; Poulet-Gibot Leclerc, N., Le pouvoir hiérarchique,
Revue Française de Droit Administratif nr. 3/2007; Preda, M., Centralizarea sau
descentralizarea în administraþia publicã, Dreptul nr. 9/1995; Rees, J., Existe-t-il un modèle
britannique de gestion déléguée du service public?, Supplément à la Revue Française de
Droit Administratif nr. 3/1997; Rihal, H., Le référendum communal, bilan et perspectives,
Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1996. Roatã, V., Analiza descentralizãrii
administrative din România, comparativ cu descentralizarea din unele state ale Europei
comunitare, Caiete de drept internaþional nr. 14/2007; Roatã, V., Particularitãþi ale
autonomiei locale în legislaþia unor state ale Uniunii Europene, Caiete de drept internaþional
nr. 16/2007; Roux, A., Droit constitutionnel local, Economica, Paris, 1994; Silicani,
J.L., Y-a-t-il une politique de l’Etat dans le domaine de la gestion déléguée du service public?,
Supplément à la Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1997; Verpeaux, M.,
La loi constitutionnelle du 28 mars 2003 relative à l’organisation décentralisée de la République:
libres propos, Revue Française de Droit Administratif nr. 4/2003; Verpeaux, M., La loi
106 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
du 27 février 2002 relative à la démocratie locale, Revue Française de Droit Administratif
nr. 2/20003; Verpeaux, M., Libre administration, liberté fondamentale, référé-liberté (note
sous CE, 18 JANV.2001, Commune de Venelles c/ M. Morbelli), Revue Française de
Droit Administratif nr. 4/2001; Vigouroux, C., La place de la délégation dans la conception
du service public, Supplément à la Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1997;
Viguer, J., Premières expériences de référendum communal, Revue Française de Droit
Administratif nr. 3/1996.
Republica – formã de guvernãmânt:
Antonetti, G., La monarchie constitutionnelle, Montchrestien, Paris, 1998; Barbu, D.,
Republica absentã. Politicã ºi societate în România postcomunistã, Asociaþia Românã pentru
Libertate ºi Dezvoltare, Editura Nemira, Bucureºti, 1999; Guþan, M., Monarhia
administrativã (autoritarã) – o paradigmã a „realismului” constituþional în România modernã,
Pandectele române nr. 7/2008; Mathieu, B., Verpeaux, M., (dir.) La République en
droit français, Economica, Paris, 1996; Ph. Pettit, Républicanisme. Une théorie de la liberté
et du gouvernement, Gallimard, Paris, 2004; Licolet, Cl., L’idée républicaine en France:
1789-1924, Gallimard, Paris, 1982; Rusu, I., Forma de guvernãmânt, Editura Lumina
Lex, Bucureºti, 1997; Sandel, M., La république procédurale et le moi désengagé, în Libéraux
et communautariens, P.U.F., Paris, 1997; Pettit, Ph., Républicanisme. Une théorie de la
liberté et du gouvernement, Gallimard, Paris, 2004.
Stat de drept:
Albici, M., Despre statul de drept, R.R.F.D.F.S. nr. 3/2006; Arsac, P., Chabot, J. L.,
Pallard, H., Etat de droit, droits fondamentaux et diversité culturelle, L’Harmattan, Paris,
2003; Balaguer Callejon, F., Niveaux et techniques internes et internationaux de réalisation
du droit en Europe, Revue fançaise de droit constitutionnel nr. 60/2004; Barilari, A.,
L’Etat de droit: réflections sur les limites du juridisme, L.G.D.J., Paris, 2000; Chaltiel, F.,
«Le principe de sécurité juridique et l’office du juge», LPA, 1er janvier 2007; Chevallier, J.,
L’Etat de droit, Montchrestien, Paris, 1999; Chevallier, J., L’Etat post-moderne, L.G.D.J.,
Paris, 2003; Clausade, J. de, «Sécurité juridique et complexité du droit: le développement
des lois techniciennes», LPA, 5 juillet 2007; Deleanu, I., Statul de drept, Dreptul nr. 7/
1993; Drãganu, T., Introducere în teoria ºi practica statului de drept, Dacia, Cluj Napoca,
1992; Etat de droit, Mélanges en l’honneur de Guy Braibant, Dalloz, 1996; Fernàndez, T.
R., Le principe constitutionnel d’interdiction de l’arbitraire des pouvoirs publics en Espagne:
quid novum?, Revue Française de Droit Administratif nr. 1/1999; Genevois, B., Le
Conseil d’Etat et l’interprétation de la loi, Revue Française de Droit Administratif nr. 5/
2002; Gilia, Cl., Rolul societãþii civile în statul de drept, Studii de Drept Românesc nr. 3-
4/2006; Gilia, Cl., Abordãri contemporane ale statului de drept, Revista de Drept Public
nr. 2/2005; Haberle, P., L’Etat constitutionnel, Economica, Paris, 2004; Henry, J.-P.,
Vers la fin de l’Etat de droit?, Revue de Droit Public 1978; Heuschling, L., L’Etat de
droit, Rechtsstaat, Rule of Law, Dalloz, Paris, 2002; Hocretère, P., Sécurité et insécurité
juridique après la loi «Solidarité et renouvellement urbain», Revue Française de Droit
A RT . 1. Statul român 107
Administratif nr. 1/2003; Jouanjan, O., (dir.), Figures de l’Etat de droit, Presses
Universitaires de Strasbourg, 2001; Kelsen, H., Doctrina purã a dreptului, Editura
Humanitas, Bucureºti, 2000; Koubi, G., Foulquier, N., De la protection de droits à
l’insécurité juridique, Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2003; Leisner, W., L’Etat
de droit – une contradiction?, în Recueil d’études en hommage à Charles Eisenmann, Editions
Cujas, Paris, 1974; L’Etat de droit, P.U.F., Paris, 1987; Lusin, B., Le mythe de l’Etat de
droit, în Etat, société et pouvoir à l’aube du XXIe siècle, Presses Universitaires de Nancy,
1999; Miaille, M., L’État de droit. Introduction – une critique du droit constitutionnel,
Maspero, Presses Universitaires de Grenoble, 1978; Miclescu, P., Statul de drept, Editura
Lumina Lex, Bucureºti, 1998; Moderne, F., Sur l’arbitraire législatif (à propos de l’ouvrage
de T.R. Fernàndez: De la arbitrariedad del législateur; una critica de la jurisprudencia
constitucional), Revue Française de Droit Administratif nr. 1 /1999; Munteanu, C.,
Observaþii privind limbajul dreptului, Revista Românã de Drept Privat nr. 3/2007; Paye,
J.-Cl., Lutte antiterroriste: la fin de l’Etat de droit, Revue trimestrielle des droits de l’homme,
2004; Pécresse, V., Principe de légalité et principe de sécurité juridique?: à propos du retrait
des actes administratifs, Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1998 Arnold, R.,
Le droit fondamental à la sureté dans la Constitution d’Allemagne fédérale, Revue Française
de Droit Administratif nr. 6/1996; Peraldi-Leneuf, F., «L’évolution des lois techniciennes
en droit communautaire: rapport entre technicité, simplification et amélioration du droit»,
LPA, 5 juillet 2007; Popa, N., Curtea Constituþionalã ºi statul de drept, Revista de Drept
Public nr. 2/2001; Popescu S., Ciora, C., Þãndãreanu, V., Probleme privitoare la folosirea
limbajului juridic, Dreptul nr. 9/2007; Popescu, S., Statul de drept în dezbaterile
contemporane, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1998 ; Popescu, S., Statul de
drept ºi cercetãrile socio-juridice contemporane (studiu de sintezã), Revista de Drept Public
nr. 1/1995; Popescu, S., Statul de drept ºi integrarea europeanã, Studii de Drept
Românesc nr. 1-2/2005; Redor, M.-J., De l’Etat légal à l’Etat de droit, Economica,
Paris, 1992.
Stat democratic:
Alexandru, I., Reflecþii privind evoluþiile contemporane ale democraþiei constituþionale,
Revista de Drept Public nr. 3/2006; Arblaster, A., Democraþia, Editions du Style,
Bucureºti, 1998; Aron, R., Democraþie ºi totalitarism, Editura All, Bucureºti, 2001;
Avram, C., Democraþii contemporane comparate, Universitaria, Craiova, 2003; Barber,
B., Démocratie forte, Paris, Desclée de Brouwer, 1997; Berstein, S., (dir.), La démocratie
libérale, P.U.F., Paris, 1998; Boia, L., Mitul democraþiei, Editura Humanitas, Bucureºti,
2003; Bondrea, A. A., Opinia publicã, democraþia ºi statul de drept, Editura Fundaþiei
România de Mâine, Bucureºti, 1996; Burdeau, G., La démocratie, Editions du Seuil,
Paris, 1966; Cioabã, A., Democraþia: putere ºi contra-putere, Editura Noua Alternativã,
Bucureºti, 1995; Dahl, R. A., Democraþia ºi criticii ei, Institutul European, Iaºi, 2002;
Dãniºor, D. C., Principiile democraþiei, Revista de ªtiinþe Juridice nr. 3/2003; Dãniºor,
D. C., Liberalism ºi democraþie: distincþii necesare, Revista de ªtiinþe Juridice nr. 2/2003;
Dãniºor, Gh., Democraþia în era post-modernitãþii, Revista de ªtiinþe Juridice nr. 3/2004;
108 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Darnton, R., Duhamel, O., Démocratie, Editions du Rocher, Paris, 1998; Fabre-Alibert,
V., La notion de «société démocratique» dans la jurisprudence de la Cour européenne des
droits de l’homme, Revue trimestrielle des droits de l’homme, Paris, 1998; Gaboriau, S.,
Pauliat, H., Justice et démocratie. Colloque Limoges, PULIM, Limoge, 2003; Gilia, Cl.,
Regimul constituþional ºi democraþia – premise fundamentale ale statului de drept, Studii de
Drept Românesc nr. 3-4/2005; Gouchet, M., La démocratie contre elle-même, Gallimard,
Paris, 2002; Goyard-Fabre, S., Qu’est-ce que la démocratie?, Armand Colin, Paris, 1998;
Guéhenno, J.-M., Sfârºitul democraþiei, Editura Cristal, Bucureºti, 1995; Habermas,
J., Droit et démocratie, Gallimard, Paris, 1997; Hermet, G., Poporul contra democraþiei,
Institutul European, Iaºi; Ionescu, C., Principii fundamentale ale democraþiei
constituþionale, Editura Lumina Lex, Bucureºti1997; Isaac, G., Jeffrez, C., Democraþia
în vremuri întunecate, Editura Polirom, Iaºi, 2000; Kelsen, H., Théorie générale du droit
et de l’Etat, Bruylant, L.G.D.J., Bruxelles, Paris, 1997; Lauvaux, P., Les grandes
démocraties contemporaines, P.U.F., Paris, 1990; Le Goff, J.-P., La démocratie post-
totalitaire, La Découverte, Paris, 2002; Lijphart, A., Democraþia în societãþile plurale,
Editura Polirom, Iaºi, 2002; Lijphart, A., Modele ale democraþiei: Forma de guvernãmânt
ºi funcþionare în treizeci ºi ºase de þãri, Editura Polirom, Iaºi, 2000; Rawls, J., Justice et
démocratie, Seuil, Paris, 1993; Revel, J.-F., Revirimentul democraþiei, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1995; Rise, R., Mishler, W., Haerpfer, Ch., Democraþia ºi alternativele ei,
Institutul European, Iaºi, 2003; Rotry, R., Repenser la démocratie, în Démocratie, sous la
direction de R. Darnton et O. Duhamel, Edition du Rocher, Paris, 1998; Sartori, G.,
Teoria democraþiei reinterpretatã, Editura Polirom, Iaºi, 1999; Skidmore, M. J., Saporta,
M., La démocratie américaine, O. Jacobe, Paris, 1988; Texte fundamentale ale democraþiei
americane, Teora, Bucureºti, 1994; Touraine, A., Qu’est-ce que la démocratie?, Fayard,
Paris, 1994.
Stat de drept social:
Benetuillière, S., Justice sociale et espace public: l’exemple de affirmative action, Revue
française de droit constitutionnel nr. 69/2007; Jouanjan, O., Sur une origine allemande
de la notion d’Etat social: Lorennz von Stein et le concept de société, în Le droit social – Le
droit comparé, Presses Universitaires de Strasbourg, 2003; Le rôle et la place de l’État au
début du XXIe siècle, Académie des sciendes morales et politiques, P.U.F., Paris, 2001;
Popescu, S., Statul social ºi drepturile economice ºi sociale, Revista de Drept Public nr. 1/
1999; Scutea, N., Principiul constituþional al statului social ºi postulatul dreptãþii sociale,
Revista de Drept Public nr. 4/2007; Waszek, N., L’Etat de droit social chez Lorentz von
Stein, în Figures de l’Etat de droit, sous la direction d’Olivier Jouanjan, Presses
Universitaires de Srasbourg, 2001.
Valorile supreme:
Aristotel, Etica Nicomahicã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1988;
Beignier, B., Les droits de la personnalité, în Droits et libertés fondamentales, Dalloz, Paris,
1995; Cassiers, L., La dignité de l’embryon humain, Revue trimestrielle des droits de
A RT . 1. Statul român 109
l’homme 2003; Dãniºor, D. C., Dãniºor, Gh., Demnitatea omului: valoarea supremã a
statului român, în Revista de ªtiinþe Juridice nr. 1/2004; Dãniºor, D.C., L’utopie
constitutionnalisée: commentaires en marge de la révision de l’art. 1 alin. 3 de la constitution
roumaine, în Utopies: Entre droit et politiques, Etudes en hommage à Claude Courvoisier,
Editions Universitaires de Dijon, 2005, textes rassemblés par Patrick Charlot; Dãniºor,
D.C., Valorile supreme ale statului român potrivit Constituþiei României din 1991, în Revista
Românã de Drepturile Omului nr. 28/2004; Lahalle, Th., Clonage et dignité humaine,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 2003; Maubernard, C., Le «droit fondamental
à la dignité humaine» en droit communautaire, Revue trimestrielle des droits de l’homme
2003; Maurer, B., Le principe de respect de la dignité humaine et la Convention européenne
des droits de l’homme, La documentation française, 1999; Nãstase Georgescu, M.,
Pluralismul – garanþie a democraþiei constituþionale, Revista de Drept Public nr. 1/1998;
Pedrot, Ph., (dir.), Ethique, droit et dignité de la personne, Mélanges Christian Bolze,
Economica, Paris, 1999; Segado, F. F., La dignité de la personne en tant que valeur suprême
de l’ordre juridique espagnol et en tant que source de tous les droits, Revue Française de
Droit Constitutionnel nr. 67/2006; Théron, J.-P., Dignité et libertés, în Pouvoir et liberté,
Bruylant, Bruxelles, 1998; Ungureanu, O., Dreptul la onoare ºi dreptul la demnitate,
Pandectele române nr. 2/2006.
Bloc de constituþionalitate:
Dãniºor, D. C., L’utopie constitutionnalisée: commentaires en marges de la révision de l’art.
1 alin. 3 de la Constitution roumaine, în Utopies: Entre droit et politiques, Etudes en hommage
à Claude Courvoisier, textes rassemblés par Patrick Charlot, Editions Universitaires de
Dijon, 2005; Dãniºor, D.C., Despre posibilele consecinþe ale constituþionalizãrii tradiþiilor
democratice ale poporului român ºi idealurilor Revoluþiei din 1989, Revista de Drept Public
nr. 1/2007; Muraru, I., Blocul de constituþionalitate, concept specific sistemului constituþional
francez, Dreptul nr. 4/1998; Muraru, I., Despre «blocul constituþionalitãþii», Dreptul nr.
8/1999; Popescu, C.-L., Constituþionalizarea formalã, prin revizuirea constituþionalã, a
normelor care consacrã valorile Revoluþiei române din decembrie 1989, Dreptul nr. 1/2005;
Scurtu, I., Bulai, I., Democraþia la români: 1866-1938, Editura Humanitas, Bucureºti,
1990.
Principiul separaþiei ºi echilibrului puterilor în stat :
Beaud, O., La puissance de l’Etat, PUF, Paris, 1994; Bergeron, G., Functionnement de
l’Etat, Armand Colin, Presses de l’Université Laval, 1965; Boissy, X., La séparation des
pouvoirs œuvre jurisprudentielle. Sur la construction de l’Etat de droit postcommuniste,
Bruylant, Bruxelles, 2003; Cernea, E., Apariþia principiului separaþiei puterilor în dreptul
românesc, Revista de Drept Public nr. 1/1999; Constantinescu, M., Echilibrul puterilor
în regimul constituþional din România, Dreptul nr. 3/1993; Constantinescu, M., Rolul
Curþilor Constituþionale în asigurarea echilibrului puterilor în stat, Dreptul nr. 8/1996;
Dãniºor, D. C., Eseu critic asupra teoriei separaþiei puterilor în stat, Revista de ªtiinþe
Juridice nr. 1-2/2001; Dãniºor, D.C., Spre o nouã teorie a echilibrului politic, Revista de
110 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 1. Statul român 111

Drept Public nr. 2/1995; Deleanu, I., Revizuirea Constituþiei. Temele revizuirii, Revista
de Drept Public nr. 2/2003; Deleanu, I., Separaþia puterilor în stat – dogmã sau realitate?,
Dreptul nr. 2-3/1991; Deleanu, I., Separaþia puterilor în stat. Reglementarea constituþionalã
ºi practica Curþii Constituþionale, Revista de Drept Public nr. 2/1995; Enache, M., Funcþiile
statului în lumina principiului separaþiei puterilor, Revista de Drept Public nr. 2/1996;
Gheorghe, Gh. T., Separaþia puterilor în stat: Marea Britanie, Statele Unite ale Americii,
Franþa, România, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1994; Molcuþ, E., Despre separaþiunea
puterilor statului, Revista de Drept Public nr. 3/2003; Montesquieu, L’Esprit des lois,
Classiques Garnier, Paris, 1955; Muraru, I., Eficienþa ºi viabilitatea Constituþiei. Constituþia
României ºi problema separaþiei puterilor în stat, Revista de Drept Public nr. 2/1995;
Théron, S., La substitution de la loi à la jurisprudence administrative: la jurisprudence
codifiée ou remise en cause par la loi, Revue Française de Droit Administratif nr. 2/2004;
Vasilescu, F., Separaþia puterilor în regimurile politice contemporane, Dreptul
nr. 8/1990.
de Droit Administratif nr. 3/2007; Muraru, I., Tãnãsescu, E.S., Despre constituþionalizarea
dreptului român, Revista de Drept Public nr. 2/1996; Pfersmann, O., De l’impossibilité du
changement de sens de la constitution, în Mélanges Pierre Pactet, Dalloz, Paris, 2003; Sandel,
M., La république procédurale et le moi désengagé, în Libéraux et communautariens, P.U.F.,
Paris, 1997; Schwartzenberg, R.-G., La France sans Constitution, în Mélanges Patrice Gélard,
Montchrestien, Paris, 1999; Tãnãsescu, E.S., Politicã ºi constituþie, Revista de Drept Public
nr. 2/1999; Troper, M., La logique de la justification du contrôle de la constitutionnalité des
lois, în Mélanges P. Pactet, Dalloz, Paris, 2003; Une constitution pour l’Europe?, sous la
direction de Renaud Dehousse, Presses de sciences pro, 2002.

Respectarea Constituþiei, a supremaþiei sale ºi a legilor:

Andriþoi, C., Concepþia piramidalã a lui Kelsen privind ordinea juridicã, Caiete de drept
internaþional nr. 15/2007; Avril, P., Les conventions de la constitution, P.U.F., Paris,
1997; Baranger, D., La fin de la morale constitutionnelle (de la «constitution coutumière»
aux conventions de la constitution), Droits nr. 32/2000; Bastid, P., L’Idée de constitution,
Economica, Paris, 1985; Bèchillon, D. de, Hiérarchie des normes et hiérarchie des fonctions
normatives de l’État, Economica, Paris, 1996; Böckenförde, E.-W., Le droit, l’Etat et la
constitution démocratique, L.G.D.J., Bruylant, 2000; Burdeau, G., Une survivance: la
notion de Constitution, Mélanges A. Mestre, Sirey, Paris, 1956; Charlier, R.-E., Evolution
et situation présente de la notion de droit constitutionnel, Mélanges J. Chevallier, 1977;
Constantinescu, M., Supremaþia legii – principiu fundamental de drept, Revista de Drept
Public nr. 2/1996; Deleanu, I., Sancþiunea supremaþiei Constituþiei, Dreptul nr. 7-8/1991;
Eremia, M., Ierarhia actelor juridice cu putere normativã în sistemul de drept din România, în
Revista de Drept Public nr. 2/2001; Genevois, B., Les limites d’ordre juridique à l’intervention
du pouvoir constituant, Revue Française de Droit Administratif nr. 5/1998; Goy, R., Sur
l’origine extranationale de certaines constitutions, în Mélanges Patrice Gélard, Montchrestien,
Paris, 1999; Ionescu, C., Constituþia, concept ºi trãsãturi definitorii, în Revista de Drept
Public nr. 1/2001; Isidoro, C., Le pouvoir constituant peut-il tout faire? în Mélanges en
honneur de Pierre Pactet, L’esprit des institutions, l’équilibre des pouvoirs, Dalloz, Paris, 2003;
La constitution de l’Europe, Editions de l’Université de Bruxelles, 2002, sous la direction
de Renaud, D., Presses de sciences po, 2002; Lacroix, B., Le Constitutionnalisme
aujourd’hui, Economica, Paris, 1984; Laferiérre, Fr. J., La Constitution roumaine du 8
décembre 1991 ou le difficile apprentissage de la démocratie, Revue de Droit Public, 1993; La
coutume constitutionnelle, Revue du droit public, 1979; Luhmann, N., La constitution comme
acquis révolutionnaire, Droits nr. 25/1995; Magnette, P., Questions sur la constitution
européenne, în La constitution de l’Europe, Editions de l’Université de Bruxelles, 2002 sous
la direction de Renaud, D., Presses de sciences po, 2002; Magnon, X., La sanction de la
primauté de la Constitution sur le droit communautaire par le Conseil d’Etat, Revue Française
112 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 2. Suveranitatea 113

COMENTARIU

§1. Distingerea titularului suveranitãþii de sursa acesteia ºi de

exerciþiul ei
Suveranitatea Articolul 2 Formularea art. 2 alin. (1) este una ideologic ambiguã, cãci ea
(1) Suveranitatea naþionalã aparþine poporului român, combinã, dupã modelul Constituþiei Franþei, cele douã concepþii cu
care o exercitã prin organele sale reprezentative, privire la suveranitate: teoria suveranitãþii naþionale ºi teoria suveranitãþii
constituite prin alegeri libere, periodice ºi corecte, precum populare. Ambiguitatea dispoziþiei constituþionale sporeºte dacã este
ºi prin referendum. raportatã la dispoziþia art. 1 alin. (1) din Constituþie, care afirmã cã
(2) Nici un grup ºi nici o persoanã nu pot exercita statul este suveran. Constituþia pare sã amalgameze trei planuri, care,
suveranitatea în nume propriu. deºi în strânsã legãturã, trebuie clar distinse: cel al sursei suveranitãþii,
cel al titularului ei ºi cel al exerciþiului acesteia.
Doctrina francezã sau de inspiraþie francezã face din naþiune sau din
SUMAR popor titularul suveranitãþii. Constituþia noastrã pare însã sã facã o
distincþie suplimentarã, cãci, dupã modelul german, ea afirmã cã statul
§1. Distingerea titularului suveranitãþii de sursa acesteia ºi de este suveran. Indiferent de sursa suveranitãþii, aceasta este un atribut al
statului. În aceastã concepþie, „statul este considerat ca o persoanã juridicã
exerciþiul ei
distinctã nu doar de naþiune, dar ºi de organele sale”. ªeful statului ºi
§2. Suveranitatea naþionalã aparþine poporului român
Parlamentul „sunt doar organele unei persoane juridice care le înglobeazã,
A. Teoria suveranitãþii naþionale ºi guvernãmântul
dar care nu se identificã cu ele. Suveranitatea nu aparþine nici
reprezentativ
guvernãmântului (…) nici reprezentanþei populare, ci acestei persoane
B. Teoria suveranitãþii populare ºi guvernãmântul
juridice numitã stat” («Allemagne», Dictionnaire critique de la Révolution française,
semi-direct
Flammarion, Paris, 1992, citat dupã Hautebert, J., Le sujet de la souveraineté en Italie. Un
C. Amalgamarea constituþionalã a celor douã teorii
siècle de débats (1848-1946) în Les évolutions de la souveraineté, sous la direction de
§3. Exerciþiul suveranitãþii
Dominique Maillard Desgrées du Loû, Montchrestien, Paris, 2006). De altfel, chiar
A. Organele reprezentative ale poporului român
art. 2 din Constituþia României vorbeºte de exercitarea suveranitãþii de
B. Instituirea democraþiei semi-directe
cãtre «organele reprezentative», iar atunci când s-a propus, în timpul
§4. Niciun grup ºi nicio persoanã nu pot exercita suveranitatea în dezbaterilor pe marginea Legii de revizuire din 2003, ca aceastã noþiune sã
nume propriu fie înlocuitã cu cea de «autoritãþi reprezentative», amendamentul a fost
A. Inalienabilitatea suveranitãþii respins, susþinându-se cã Adunarea Constituantã originarã a optat pentru
B. Indivizibilitatea suveranitãþii «concepþia organicistã» (Mihai Constantinescu, ºedinþa Camerei Deputaþilor din
§5. Instituþionalizarea puterii 25.06.2003, http://www.cameradeputatilor.ro/pls/steno/steno.home).
Constituþia României face distincþia între suveranitatea statalã ºi
suveranitatea naþionalã care aparþine poporului român. Când ea dispune
114 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
cã niciun grup nu poate exercita suveranitatea în nume propriu, ea afirmã,
în primul rând, cã aceste grupuri, indiferent cât de importante sunt din
punct de vedere sociologic, exercitã suveranitatea în numele statului.
Naþiunea sau poporul sunt deci, conform Constituþiei României, surse
ale suveranitãþii, dar titularul acesteia este statul. Legea fundamentalã
distinge astfel clar cele trei planuri pe care poate fi situatã suveranitatea,
cel al titularului, statul fiind suveran, cel al sursei suveranitãþii,
combinând teoria suveranitãþii naþionale cu cea a suveranitãþii populare,
ºi cel al exerciþiului suveranitãþii, acesta fiind fãcut prin organele
reprezentative ale poporului român ºi prin referendum.
§2. Suveranitatea naþionalã aparþine poporului român
Constituþia noastrã reproducea în 1991 formularea art. 3 din
Constituþia Franþei din 1958, care relua la rândul sãu textul Constituþiei
franceze din 1946. Dezbaterile asupra acestei formule, cu un caracter
ideologic incert, lipsesc, practic, în 1991. Ele devin ceva mai consistente
cu prilejul revizuirii din 2003, dar ºi atunci niciunul dintre parlamentari
nu face o expunere sistematicã a celor douã doctrine combinate sau a
consecinþelor lor instituþionale, ci doar se propune de cãtre domnul Vekov
Károlz-János, din partea grupului UDMR, ca textul sã fie reformulat în
sensul cã „suveranitatea aparþine cetãþenilor þãrii”, dar, mai degrabã,
pentru a obþine indirect eliminarea referirilor la caracterul naþional al
statului, decât pentru a clarifica opþiunea pentru forma de guvernãmânt
reprezentativã sau semi-directã, care este consecinþa în mod real funda-
mentalã a opþiunii pentru una dintre cele douã teorii ale suveranitãþii
democratice. Dezbaterile parlamentare glisau astfel cãtre problema
minoritãþilor naþionale, remarcabil fiind cã atât reprezentanþii maghia-
rilor, cât ºi reprezentaþii Partidului România Mare, considerat un partid
naþionalist, cãdeau de acord asupra faptului cã minoritãþile naþionale
fac parte din poporul român. Dar problema rolului reprezentãrii, respectiv
al modalitãþilor de guvernare directã, mai ales a referendumului, rãmâne
marginalã în cadrul dezbaterilor, spre deosebire de dezbaterile din a doua
Constituantã francezã din 1946, în care aceste probleme au fost centrale
(vezi Rouvillois, Fr., Construction d’une énigme: «La souveraineté nationale appartient au
A RT . 2. Suveranitatea 115
peuple français», în Les évolution de la souveraineté, sous la direction de Dominique
Maillard Desgrées du Loû, Montchrestien, Paris, 2006, p. 51-67). Înþelegerea
importanþei dispoziþiei art. 2 alin. (1) din Constituþia României depinde
de explicarea celor douã teorii ale suveranitãþii democratice, precum ºi
de conºtientizarea consecinþelor combinãrii lor.
A. Teoria suveranitãþii naþionale ºi guvernãmântul
reprezentativ
Teoria suveranitãþii naþionale este adoptatã de o parte a
revoluþionarilor francezi sub influenþa ideilor lui Sieyès (Sieyès, E., Qu’est-
ce que le Tiers Etat, Quadrige/PUF, Paris, 1982). În 1946, ea este susþinutã de o
parte a membrilor Constituantei franceze, sub influenþa lui Paul Bastid.
Conform acestei teorii, suveranitatea aparþine «naþiunii», „fiinþã idealã,
imaterialã, dar în niciun caz irealã…, evocând continuitatea istoricã,
solidaritatea generaþiilor succesive, constanþa marilor interese colective
sustrase schimbãrilor succesive ºi contradictorii” (Bastid, ANC2, 3 septembre
1946, p. 3478, citat dupã Rouvillois, Fr., Construction d’une énigme: «La souveraineté
nationale appartient au peuple français», în Les évolution de la souveraineté, sous la direction
de Dominique Maillard Desgrées du Loû, Montchrestien, Paris, 2006, p. 59). În
doctrina suveranitãþii naþionale persoana colectivã este cea care posedã
suveranitatea ºi cetãþenii luaþi individual nu au nici cea mai micã parte
din suveranitate. Titularul suveranitãþii este naþiunea consideratã ca
indivizibilã ºi distinctã de indivizii ce o compun. Statul este considerat,
în aceastã opticã, ca naþiunea juridic organizatã. Naþiunea, ca orice
persoanã juridicã, are nevoie de reprezentanþi pentru a exercita
suveranitatea. Aceastã teorie va da deci prioritate reprezentãrii în raport
cu exercitarea directã a suveranitãþii de cãtre popor. Ea conduce cu
necesitate la un guvernãmânt reprezentativ, care exclude orice procedurã
a guvernãmântului direct, mai ales referendumul. Cum se exprima Bastid,
„referendumul este contrar suveranitãþii naþionale, care este, prin esenþã,
reprezentativã”. Pe de altã parte, ea exclude mandatul imperativ. Votul,
în cadrul acestei concepþii, cum se exprimã Ion Deleanu, „rezumã ºi
epuizeazã misiunea alegãtorilor” (Instituþii ºi proceduri constituþionale, C.H. Beck,
Bucureºti, 2006, p. 373). De aceea este exclusã revocarea reprezentanþilor
pe durata mandatului. Calitatea de reprezentant nu este datã
parlamentarului, ci Adunãrii reprezentative: mandatul este colectiv.
116 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Avantajul esenþial al acestei doctrine ar fi, în viziunea celui mai fervent
promotor al ei în Constituanta francezã din 1946, acela cã sistemul pe
care ea îl fundamenteazã „are drept consecinþã practicã faptul cã
suveranitatea nu aparþine în realitate nimãnui”. „Teoria suveranitãþii
naþionale… nu are din punct de vedere juridic decât o consecinþã
negativã…, cã nimeni nu este calificat sã-ºi aproprie statul… Ea condamnã
orice încercare de dominare a unui individ sau a unei majoritãþi oarecare,
ºi acesta este marele sãu merit, în momentul acesta în care suveranitãþii
corpului electoral înseºi tinde sã-i fie substituitã suveranitatea, tirania
partidelor… În sistemul suveranitãþii naþionale nimeni nu se poate
considera ca având o autoritate originarã. Puterea indivizilor sau corpurilor
nu este decât un reflex. În alþi termeni, reprezentarea este peste tot… Cât
priveºte suveranitatea poporului, concluziona Bastid, ea este altceva. Ea
se bazeazã pe ideea cã autoritatea nu aparþine unui corp moral, cã ea este
partajatã între indivizii care compun acest corp… Principiu în realitate
anarhic ºi periculos, cãci el îi autorizeazã pe deþinãtorii momentani ai puterii
sã se comporte ca stãpâni absoluþi sub pretextul cã ei sunt învestiþi de cel
mai mare numãr ºi cã ei ar pãrea sã rezume astfel în ei înºiºi toatã substanþa
Naþiunii” (Bastid, ANC 2, 3 sept. 1946, p. 3478).
Criticii acestei doctrine susþin în esenþã cã ea face Naþiunea sã se
identifice cu statul, cãci, din punct de vedere juridic, doar acesta din urmã
apare în raporturile juridice. Ea ar duce cu necesitate la etatism. Pe de altã
parte, teoria face ca suveranitatea sã fie «confiscatã» de reprezentanþi.
Este optica promovatã chiar de Rousseau când afirma cã din momentul în
care un popor îºi alege reprezentanþii, el nu mai este liber. În fine, aceastã
teorie face de nejustificat un control a posteriori al actelor reprezentanþei
naþionale, cãci ceea ce se transmite reprezentanþilor este chiar voinþa
naþionalã, aceasta fiind prezumatã, ca în reprezentarea din dreptul privat,
cã stã la baza actelor reprezentanþilor, ceea ce le face necontrolabile, cãci
voinþa naþionalã nu poate fi cenzuratã de cãtre nimeni. Legea devine astfel,
odatã ce a fost promulgatã, necontrolabilã.
B. Teoria suveranitãþii populare ºi guvernãmântul semi-direct
Aceastã teorie presupune egalitatea absolutã între toþi indivizii aflaþi
sub suveranitatea unui stat, care au fiecare, ca inerentã propriei persoane,
A RT . 2. Suveranitatea 117
o bucatã de suveranitate. Suveranitatea popularã aparþine poporului,
dar nu ca o entitate juridic distinctã de membrii care o compun, ci ca o
rezultantã a voinþelor individuale, ceea ce impune principiul majoritãþii.
«Sã presupunem, scria Rousseau, cã statul este compus din zece mii de
cetãþeni. Suveranul nu poate fi considerat decât în mod colectiv ºi în bloc,
dar fiecare particular, în calitate de supus, este considerat ca individ. Astfel,
suveranul este faþã de supuºi aºa cum zece mii sunt faþã de unul: adicã fiecare
membru al statului nu are pentru sine decât a zece mia parte din
suveranitate...» (Contractul social, Cartea III, Cap. I). Corpul acesta «moral ºi
colectiv» este format prin contractul social, adicã printr-un act voluntar de
cedare a unei pãrþi din libertatea naturalã cãtre voinþa generalã în schimbul
protecþiei asigurate de aceasta. «Ceea ce îi revine lui Rousseau, afirma G.
Burdeau, este ipoteza contractului social ºi ideea stãrii de naturã. Prin acest
pact, oamenii consimt la abandonarea unei pãrþi din drepturile lor cãtre
colectivitate, pentru a beneficia de avantajele vieþii sociale. În mod evident,
Rousseau nu pretinde cã afirmã realitatea istoricã a contractului; el îl face sã
intervinã cu titlu de procedeu de gândire, pentru a explica formarea statului
ºi mai ales conservarea de cãtre individ, în sânul corpului politic, a unor
drepturi pe care nu le-a putut aliena pentru cã ele sunt inerente naturii
umane. Astfel, teoria contractului social legitimeazã, pe de o parte, drepturile
pe care individul le poate opune statului ºi, pe de altã parte, fondeazã
suveranitatea, deoarece autoritatea va trebui, în mod necesar, sã rezide în
corpul social care este beneficiarul alienãrii suveranitãþii fiecãruia. Suveranul
are ca organ voinþa generalã, care nu este altceva decât legea» (Burdeau,
Droit constitutionnel, LGDF, Paris, 1984, p. 133).
În logica acestei teorii, reprezentarea voinþei populare este exclusã.
Guvernãmântul trebuie sã fie direct, adicã puterea legislativã trebuie sã
fie exercitatã de cetãþenii înºiºi. Poporul poate transmite doar puterea,
nu voinþa. Prin sufragiu nu se transmite suveranitatea, ci doar exerciþiul
unor competenþe. Existã deci un guvern, dar acesta nu are decât funcþii
executive; el nu beneficiazã de o delegare a voinþei generale, cãci aceasta
este inalienabilã; nu este decât un instrument al voinþei generale care
nu poate face decât acte particulare sau de organizare a executãrii legilor,
niciodatã acte de naturã legislativã. Este, pânã la un punct, ºi opinia
Curþii Constituþionale române când afirmã cã „orice judecatã asupra
regimului delegãrii legislative trebuie sã plece de la ideea cã puterea
118 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Guvernului de a emite ordonanþe este o putere delegatã ºi nu proprie”
(Decizia nr. 1/1995, M. Of. nr. 66 din 11 aprilie 1995).
Rousseau înþelege dificultatea guvernãmântului direct în condiþiile
statelor mari. Astfel cã, deºi afirmã cã din momentul în care un popor îºi
alege reprezentanþii, nu mai este liber, el afirmã de asemenea cã libertatea
se diminueazã cu cât statul se mãreºte.
Ideea suveranitãþii populare este reluatã în 1946 în Franþa de cãtre
raportorul general al proiectului de constituþie, Paul Coste-Floret, care afirmã
cã, dupã respingerea prin referendum a unui proiect de constituþie bazat pe
teoria suveranitãþii naþionale, trebuie promovat un proiect care sã urmeze
„regula exactã a suveranitãþii poporului” (ANC 2, JO, 20 august 1946, p. 3185).
„Este motivul pentru care, teoriei ireale ºi false a suveranitãþii naþionale.
proiectul de constituþie îi substituie teoria justã ºi fecundã a suveranitãþii
populare. Suveranitatea rezidã în poporul Franþei compus din ansamblul
cetãþenilor þãrii, ºi nu în voinþa abstractã a unei persoane-Naþiune…” (citat
dupã Rouvillois, Fr., Construction d’une énigme: «La souveraineté nationale appartient au
peuple français» în Les évolutions de la souveraineté sous la direction de Dominique
Maillard Desgrées du Loû, Montchrestien, Paris, 2006, p. 56). Consecinþa practicã
este afirmatã fãrã dubiu: într-o democraþie, suveranitatea veritabilã rezidã
în majoritatea voinþelor cetãþenilor, ºi nu în majoritatea voinþei
reprezentanþilor. Astfel, susþinãtorii doctrinei nu eliminã reprezentarea, dar
deschid mai larg cetãþenilor participarea la guvernare. Democraþia pe care o
impune aceastã teorie a suveranitãþii este cea semi-directã.
Critica acestei teorii se bazeazã, în primul rând, pe caracterul
conjunctural al majoritãþii, care o poate face injustã, vezi chiar tiranicã.
În al doilea rând, lipsa de consistenþã a votului popular (de regulã cetãþenii
fiind incapabili sau neinteresaþi de rezolvarea problemelor politice), ar
face ca acest regim cu necesitate direct sã gliseze inevitabil cãtre un
regim plebiscitar, în care voinþa popularã este doar pasivã, acceptã în
loc sã decidã. În fine, mãrimea statelor actuale ar face regimul direct sau
chiar semi-direct impracticabile. Astfel, critica se bazeazã în mod esenþial
pe imposibilitatea de a obþine o intensitate suficientã a participãrii
cetãþenilor pentru ca aceasta sã fie realã.
C. Amalgamarea constituþionalã a celor douã teorii
Constituþia Franþei din 1946 combina în final cele douã teorii
descrise mai sus, afirmând cã suveranitatea naþionalã aparþine
A RT . 2. Suveranitatea 119
poporului. Astfel, controversa revoluþionarã între suveranitatea
naþionalã ºi cea popularã, resuscitatã de Carré de Malberg (Contribution
à la théorie générale de l’Etat, tome II, Sirey, Paris, 1920-1922), pãrea sã fie tranºatã
printr-un compromis. Unii (Burdeau, G., Le régime des povoirs publics dans la
Constitution du 27 octobre 1946, Revue du Droit Public, 1946) au afirmat cã „în
realitate, textul este hibrid ºi lipsit de sens”. Alþii considerã cã totuºi
„concilierea operatã de constituant în 1946 între aceste douã concepþii
ale suveranitãþii nu era … rãu venitã: tocmai în numele naþiunii,
comunitate umanã care transcende generaþiile, se exprimã poporul,
adicã mai precis cei care îndeplinesc condiþiile, ºi mai ales condiþia de
naþionalitate, pentru a fi alegãtori” (Renoux, Th., Villiers, M. de, Code
Constitutionnel, Litec, Paris, 2005, p. 337). Constituþia noastrã face aceeaºi
combinare a teoriilor suveranitãþii.
Sursa suveranitãþii poate fi, în democraþie, fie naþiunea, fie poporul.
Cele douã noþiuni nu sunt sinonime: naþiunea este un întreg organic,
poporul este un întreg funcþional. Constituþia noastrã pare sã fie indecisã
între cele douã. Totuºi, noi credem cã ea privilegiazã suveranitatea
popularã, chiar dacã tinde sã pãstreze beneficiul esenþial al teoriei
suveranitãþii naþionale: faptul cã suveranitatea, fiind naþionalã, nu aparþine
nimãnui. Prin intermediul acestei indivizibilitãþi a suveranitãþii, ea unificã
beneficiile celor douã terorii. „Se poate afirma astãzi, relativizând valoarea
celor douã teorii, cã suveranitatea este un atribut al statului, indiferent
care ar fi titularul ei (poporul sau naþiunea)” (Lemaire, F., La distinction
souveraineté nationale – souveraineté populaire sous la Révolution, în Les evolutions de la
souveraineté, sous la direction de Dominique Maillard Desgrées du Loû, Montchrestien,
Paris, 2006, p. 21). Astfel, deºi afirmã cã suveranitatea este naþionalã, deci
esenþialmente indivizibilã, Constituþia noastrã exclude viziunea organicã,
în înþelegerea naþiunii, ºi dã poporului un înþeles procedural, ºi nu sociologic
[vezi explicaþiile de la art. 1 alin. (1)]. De altfel, noþiunea de popor este
clar utilizatã într-un sens distinct de înþelesul sãu sociologic de toþi
participanþii la dezbaterile asupra revizuirii din 2003, cãci aceºtia considerã
cã poporul este format din toþi cetãþenii, indiferent de originea etnicã,
deci cã el îi cuprinde nu doar pe etnicii români, ci ºi pe cetãþenii de etnii
minoritare. Art. 2 alin. (1) poate cã nu face o opþiune între cele douã
teorii, dar privilegiazã teoria suveranitãþii populare (suveranitatea naþionalã
aparþine poporului). Aceasta presupune cã suveranitatea se exprimã în
120 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
mod originar prin votul cetãþenilor, referirea la alegeri având deci nu doar
scopul de a stabili caracterul organelor reprezentative, ci ºi scopul de a
institui puterea de vot ca primã putere care exercitã suveranitatea. Desigur,
aceasta nu înseamnã o opþiune pentru teoria lui Rousseau, conform cãreia
fiecare cetãþean are o parte a suveranitãþii, ci pentru o înþelegere a votului
ca element constitutiv al poporului, funcþionalizând poporul, care cuprinde
nu indivizi, ci cetãþeni exercitând prin vot fie o funcþie majoritarã, fie o
funcþie minoritarã. Poporul este demosul, ºi nu o sumã de indivizi. El este o
funcþie exercitatã de majoritatea rezultatã din vot, ºi nu realitatea
sociologicã a acestei majoritãþi. În acest sens, Curtea Constituþionalã afirma
cã „potrivit prevederilor art. 2 din Constituþia României, suveranitatea
naþionalã aparþine întregului popor român ºi nu numai celor care,
dispunând de dreptul de vot, sunt în mãsurã sã participe la alegeri (Decizia
nr. 2/1992, M. Of. nr. 165 din 16 iulie 1992). De altfel, opþiunea pentru
privilegierea suveranitãþii populare este datã ºi de faptul cã art. 4 stabileºte
ca fundament al statului unitatea poporului, ºi nu a naþiunii, interzicând
crearea unei majoritãþi sau a unor minoritãþi în funcþie de criterii obiective,
favorizând, a contrario, formarea exclusiv politicã a acestora, deci prin
exercitarea puterii de vot. De asemenea, art. 58 alin. (1) aratã cã
Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român, iar art. 66 aratã
cã “în exercitarea mandatului, deputaþii ºi senatorii sunt în serviciul
poporului”. Dar argumentul cel mai pertinent pentru a susþine privilegierea
de cãtre Constituþie a suveranitãþii populare, este faptul admiterii
referendumului. Dacã suveranitatea ar aparþine naþiunii, guvernãmântul
nu ar putea fi decât reprezentativ, cãci naþiunea este un corp organic,
istoric ºi proiectat în viitor. «Nu poþi consulta Naþiunea prin referendum
pentru cã este imposibil sã faci morþii ºi pe cei care nu sunt încã nãscuþi sã
voteze. Or, Naþiunea nu se compune doar din indivizii în viaþã, ea este de
asemenea trecutul ºi viitorul” (Debbasch, Ch., Pontiez, J.-th., Bourdon, J., Ricci,
J.-C., Droit constitutionnel et institutions politiques, Economica, Paris, 2001, p. 535).
Exact ca în teoria suveranitãþii populare, ceea ce se transmite prin
vot cãtre reprezentanþi, sunt anumite competenþe, ºi nu suveranitatea,
care este inalienabilã. Aceasta este optica pe care a adoptat-o Adunarea
Constituantã din 1991, preferând punctul de vede al comisiei de redactare
a proiectului de constituþie. Astfel, senatorul Leonard Finþescu propunea
A RT . 2. Suveranitatea 121
ca textul sã aibã urmãtoarea formulare: „Suveranitatea naþionalã aparþine
poporului român, care o exercitã prin delegarea ei reprezentanþei naþionale
ºi prin referendum”. Comisia respingea amendamentul susþinând cã
„suveranitatea este inalienabilã. Ea nu poate fi delegatã. Numai
«competenþa» poate fi delegatã, în condiþiile prevãzute de lege” ( Geneza
Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1998, p. 115).
Titularul suveranitãþii rãmâne însã statul. Aceasta înseamnã cã nici
poporul, nici organele statului nu exercitã suveranitatea în nume propriu,
ci în numele statului. Statul ca titular al suveranitãþii nu se rezumã nici
la puterea de vot, corpul electoral fiind un organ al statului, nici la suma
competenþelor organelor sale, ci reprezintã fundamentul oricãrei
competenþe.
§3. Exerciþiul suveranitãþii
Poporul exercitã suveranitatea „prin organele sale reprezentative,
constituite prin alegeri libere, periodice ºi corecte, precum ºi prin
referendum”. Exerciþiul suveranitãþii este distins de titularul suveranitãþii
ºi de sursa acesteia. Exerciþiul suveranitãþii este fãcut de organele
reprezentative ale poporului ºi de corpul electoral, prin referendum. Art. 2
alin. (1) creeazã o dependenþã a organelor ce exercitã suveranitatea faþã
de popor, adicã faþã de puterea de vot: organele reprezentative nu pot
rezulta decât din vot. Pe de altã parte, referirea la referendum face din
România o democraþie semi-directã.
A. Organele reprezentative ale poporului român
Organele reprezentative ale poporului român sunt, în baza
Constituþiei revizuite, constituite prin alegeri libere, periodice ºi corecte.
Aceastã raportare la alegeri i-a fãcut pe unii sã fie ironici. Astfel, domnul
Vãsãlie Moiº afirma cã „textul este complet inutil…; nu ºtiu cine îmi
poate explica dacã sunt ºi alegeri neperiodice sau alegeri incorecte”
(Camera Deputaþilor, ºedinþa din 25.06.2003, http://www.camera deputaþilor.ro/
pls/steno/steno.home). Ele pot fi însã utile pentru cã impun un caracter
rezonabil al calendarului electoral, conform cãruia, dupã cum se exprima
122 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Consiliul constituþional francez, „cetãþenii trebuie sã-ºi exercite dreptul
de vot conform unei periodicitãþi rezonabile”(citat dupã Renoux, Th., Villiers,
M. de, Code constitutionnel, Litec, Paris, 2005, p. 342).
O altã consecinþã a dispoziþiei constituþionale care conferã exerciþiul
suveranitãþii naþionale organelor reprezentative ale poporului, ar fi cã
organele reprezentative rezultã doar din vot, cã, deci, sunt prohibite orice
norme legale care ar institui mandate de senator ori deputat de drept.
Curtea Constituþionalã s-a pronunþat indirect în acest sens când a judecat
constituþionalitatea asimilãrii organizaþiilor minoritãþilor naþionale cu
partidele politice în ceea ce priveºte operaþiunile electorale. Astfel, Curtea
afirmã cã este „relevant cã reprezentarea minoritãþilor naþionale în
Camera Deputaþilor nu se realizeazã automat ºi necondiþionat, întrucât,
potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, «Organizaþiile
cetãþenilor aparþinând unei minoritãþi naþionale, legal constituite, care
nu au obþinut în alegeri (s.n.) cel puþin un mandat de deputat sau de
senator, au dreptul, împreunã, potrivit art. 59 alin. (2) din Constituþie,
la un mandat de deputat, dacã au obþinut, pe întreaga þarã, un numãr de
voturi egal cu cel puþin 5% din numãrul mediu de voturi valabil exprimate
pe þarã pentru alegerea unui deputat”. Aºadar, dispoziþiile art. 59 alin.
(2) din Constituþie nu au semnificaþia creãrii unor locuri pentru «deputaþi
de drept»” (s.n., Decizia nr. 17/2000, M. Of. nr. 40 din 31 ianuarie 2000).
O consecinþã distinctã este cã doar organele alese exercitã
suveranitatea naþionalã. Sunt excluºi, deci, de la exerciþiul acestei
suveranitãþi, cei care sunt numiþi: miniºtrii, alþi funcþionari publici,
judecãtorii etc. Parlamentul este un astfel de organ reprezentativ, cãci el
este calificat chiar de cãtre Constituþie nu doar ca «reprezentativ», ci ca
«suprem» în ordinea reprezentãrii. Preºedintele României este ºi el organ
reprezentativ al poporului român, cãci este ales prin vot universal direct ºi
exercitã atribuþii ce exprimã direct suveranitatea naþionalã. Curtea
Constituþionalã este clarã în acest sens: „Dreptul Preºedintelui de a cere
poporului sã-ºi exprime, prin referendum, voinþa cu privire la probleme de
interes naþional, ca un drept exclusiv, se fundamenteazã nu numai pe
dispoziþiile art. 80 din Constituþie, ci ºi pe alte dispoziþii constituþionale, ºi
anume: prin legitimarea electoralã egalã cu legitimarea Parlamentului –
art. 81 alin. (1), precum ºi prin alegerea Preºedintelui care se încadreazã
A RT . 2. Suveranitatea 123
în categoria autoritãþilor reprezentative prin intermediul cãrora poporul
exercitã suveranitatea naþionalã – art. 2 alin. (1), ceea ce conferã
Preºedintelui României «un statut constituþional care legitimeazã exerciþiul
unor atribuþii fãrã a fi necesarã intervenþia altei autoritãþi», el reprezentând
statul roman” (Decizia nr. 567/2006, M. Of. nr. 613 din 14 iulie 2006).
Faptul cã doar organele reprezentative ale poporului român sau corpul
electoral pot exercita suveranitatea naþionalã nu înseamnã cã celelalte
organe ale statului nu exercitã în sfera lor de competenþã suveranitatea
statalã. Ele fac un asemenea exerciþiu, dar nu în numele poporului.
Transferul de competenþe este posibil de altfel nu doar cãtre organele
statului, ci ºi cãtre organisme internaþionale. Curtea Constituþionalã afirmã
în acest sens în mod clar cã deºi Preºedintele României exercitã
suveranitatea naþionalã, el reprezintã statul (Decizia nr. 567/2006, precitatã).
De asemenea, Curtea afirmã cã sunt posibile „actele de transfer al unor
atribuþii cãtre structurile Uniunii Europene”, dacã prin acest transfer
„acestea nu dobândesc, prin înzestrare, o «supracompetenþã», o
suveranitate proprie” (Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003).
Pe de altã parte, sunt reprezentanþi ai poporului doar cei care pot
exercita competenþe în numele naþiunii. Sunt deci excluºi cei care exercitã
competenþe într-o adunare aleasã care exercitã o competenþã localã.
Comisia de redactarea a proiectului de constituþie afirma astfel, când se
propusese ca sã se introducã în art. 2 expresia «organe de stat
reprezentative», cã amendamentul nu poate fi primit, cãci „Primarul sau
un consiliul local comunal, dacã sunt alese prin vot în circumscripþiile
respective, sunt organe «reprezentative», dar ele nu exercitã suveranitatea”
(Geneza Constituþiei României, 1991, Regia Autonomã Monitorul Oficial, 1998 p. 115).
Sunt excluºi de la exerciþiul suveranitãþii naþionale ºi cei care, aleºi fiind,
exercitã competenþe în afara cadrului instituþiilor statului: parlamentarii
europeni, de exemplu. Aceºtia nu exercitã suveranitatea naþionalã, ci doar
o competenþã, participând doar în mod derivat la exerciþiul suveranitãþii
naþionale.
B. Instituirea democraþiei semi-directe
O a doua consecinþã a dispoziþiei art. 2 alin. (1) este instituirea
democraþiei semi-directe. Termenul «referendum» utilizat, de dispoziþia
124 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
constituþionalã, nu epuizeazã însã procedeele guvernãmântului semi-direct.
De altfel, Constituþia impune ºi o a doua procedurã de intervenþie a
poporului în exerciþiul puterii: iniþiativa legislativã popularã (art. 73).
Referendumul este menþionat pentru cã el reprezintã o exercitare directã a
suveranitãþii naþionale. Dispoziþia constituþionalã deschide referendumului
un domeniu vast. El intervine obligatoriu în materia revizuirii Constituþiei
(art.147), iar Preºedintele României poate cere poporului sã-ºi exprime
voinþa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naþional (art.
90). Este de discutat, având în vedere faptul cã termenul «referendum»
este utilizat de textele constituþionale într-o manierã generalã, pentru a
desemna, de exemplu, procedura de revocare popularã a Preºedintelui
României, care este distinctã de referendum, dacã aceastã din urmã noþiune
nu are, în sensul art. 2 din Constituþie, semnificaþia autorizãrii tuturor
procedeelor guvernãmântului semi-direct ºi, deci, a autorizãrii de principiu
datã puterii legiuitoare de a institui astfel de proceduri.
Curþii Constituþionale i s-a ridicat ºi problema dacã Consiliul
Frontului Salvãrii Naþionale, ca organ al puterii revoluþionare provizorii,
este un organ reprezentativ al poporului român. Astfel, autorul sesizãrii
susþinea cã „textul de lege încriminator a fost adoptat de fostul Consiliu
al Frontului Salvãrii Naþionale, organism care «nu a fost înregistrat în
justiþie, nu este rezultatul unor alegeri, iar membrii acestui organ nu au
primit validarea unui for abilitat în acest sens» ºi, în consecinþã, acesta
nu putea exercita atribuþii de legiferare”. Curtea evitã oarecum problema,
cãci afirmã cã Decretul-lege nr. 24/1990 a fost adoptat „înaintea datei
intrãrii în vigoare a actualei Constituþii... Prevederile noii Constituþii,
referitoare la organizarea, competenþele ºi atribuþiile autoritãþilor publice,
inclusiv ale autoritãþii legiuitoare, nu pot fi aplicate în privinþa actelor
emise anterior datei intrãrii ei în vigoare (Decizia nr. 347/2003, M. Of. nr.
751 din 27 octombrie 2003). Aceste organe, care îndeplinesc funcþii ale
autoritãþii constituante originare, nu fac o operã constituþionalã ºi
legislativã legitimã decât în mãsura în care puterea lor este provizorie,
iar actul constituþional final este fãcut, nu prin simpla lor manifestare de
voinþã, ci prin intervenþia puterii constituante, adicã a poporului. În
cazul Constituþiei României, acest lucru s-a întâmplat la 8 decembrie
1991. Actele autoritãþii provizorii pot deci sã fie infirmate de actul ulterior
A RT . 2. Suveranitatea 125
al puterii constituante. În acest sens, Curtea Constituþionalã afirmã:
„concordanþa sau neconcordanþa unor acte normative preconstituþionale
cu prevederile noii Constituþii se poate examina numai în privinþa
conþinutului dispoziþiilor lor, iar nu ºi în privinþa competenþei organului
emitent sau în privinþa formei actelor respective” (Decizia nr. 347/2003,
precitatã). Pe de altã parte, „legitimitatea autoritãþii publice emitente poate
fi apreciatã, în opinia Curþii, doar în raport cu reglementãrile cu caracter
constituþional în vigoare la data emiterii actului normativ examinat”
(Decizia 347/2003, precitatã). Or, este de remarcat cã la acea datã nu exista
nicio constituþie în vigoare.
§4. Niciun grup ºi nicio persoanã nu pot exercita suveranitatea în
nume propriu.
„Nici un grup ºi nici o persoanã nu pot exercita suveranitatea în
nume propriu”, dispune art. 2 alin. (2). Aceastã dispoziþie constituþionalã
impune trei principii: cel al inalienabilitãþii suveranitãþii, cel al
indivizibilitãþii suveranitãþii ºi cel al instituþionalizãrii puterii.
A. Inalienabilitatea suveranitãþii
Suveranitatea naþionalã nu poate fi transmisã nimãnui. Acesta este
de fapt beneficiul afirmãrii caracterului naþional al suveranitãþii. Aceasta
înseamnã cã ea nu este transmisã organelor reprezentative ale poporului.
Ele pot doar sã exercite competenþe ce þin de suveranitate, dar nu sunt ele
însele suverane. Pe de altã parte, suveranitatea nu poate fi transmisã unui
alt stat sau unei organizaþii internaþionale. Competenþele transmise Uniunii
Europene nu semnificã, în acest sens, un transfer de suveranitate. Uniunea
nu devine suveranã. Este vorba, în opinia Curþii Constituþionale, doar de
„partajarea exerciþiului acestor atribute suverane cu celelalte state
componente ale organismului internaþional” (Decizia nr. 148/2003, precitatã).
Acest partaj de competenþe între state ºi Comunitãþi a dus la numeroase
discuþii cu privire la natura juridicã a atribuirilor de competenþe ºi la raportul
acestora cu suveranitatea statelor membre. Uneori, se vorbeºte de faptul
cã tratatele atribuie Comunitãþilor «drepturi suverane» (CJCE, 5.2.1963,
126 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
van Gend et loos, af. 26/62 Rec.3),fãcându-se din atribuirea de competenþe
un instrument de remaniere a suveranitãþilor, alteori, atenuându-se puþin
exprimarea, dacã nu consecinþele, de un transfer de competenþe, dar care
este mai mult decât o simplã atribuire, cum se întâmplã în Decizia Costa
a CJCE în care se afirmã cã tratatul CEE “instituind o Comunitate pe
duratã nelimitatã, dotatã cu instituþii proprii, cu personalitate juridicã, cu
o capacitate de reprezentare internaþionalã ºi, mai ales, cu puteri reale
rezultate dintr-o limitare a competenþelor sau dintr-un transfer de atribuþii
de la state la Comunitate, acestea ºi-au limitat, chiar dacã într-un numãr
restrâns de domenii, drepturile lor suverane ºi au creat astfel un corp de
drept aplicabil resortisanþilor lor ºi lor însele” (15.7.1964, Costa/ENEL, Rec.
1964, p. 1158-1159), pentru ca, alteori, sã se susþinã cã este vorba doar de o
«atribuire de competenþe» fãcutã de tratate, care creeazã «competenþe
comune» (Lesguillon, H., L’application d’un traité fondation, le traité instituant CEE,
LGDJ, Paris, 1968, p. 103).
Indiferent de calificarea preferatã, un lucru rãmâne cert:
suveranitatea statelor este limitatã în domeniile în care Comunitãþile
capãtã competenþe. Dar nu poate fi vorba de o pierdere de suveranitate,
cãci “exerciþiul acestor competenþe nu se traduce în termenii unei
«pierderi» de suveranitate pentru stat. Dimpotrivã, participarea la puterea
de decizie, în sânul organizaþiei, îi dã posibilitatea sã exercite
responsabilitãþi care, pe plan naþional, deveniserã pur formale” (Louis, J.-
V., L’Ordre juridique communautaire, Perspectives Européennes, Office des publications
officielles, 6 édition, 1993, p. 16). Nu poate fi vorba nici de un transfer de
e
suveranitate care nu creeazã un nou stat, cãci Comunitãþile nu dobândesc
calitatea de a fi suverane. Totuºi, s-ar putea vorbi de un exerciþiu partajat
al suveranitãþii, dar o suveranitate înþeleasã altfel decât în doctrina clasicã
(abstractã, indivizibilã ºi inalienabilã), o suveranitate care depãºeºte
concepþia cantitativã care o teritorializeazã. Aceastã nouã concepþie
considerã suveranitatea divizibilã funcþional ºi, de aceea, aptã sã descrie
funcþionarea unui mecanism de integrare, indiferent cã se evocã
«reamenajarea suveranitãþilor», «fuziunea» acestora sau «exerciþiul lor
în comun» (Louis, J.-V., L’Ordre juridique communautaire, Perspectives Européennes,
Office des publications officielles, 6 édition, 1993, p. 15). În acelaºi sens, principiul
e
indivizibilitãþii suveranitãþii naþionale este relativizat ºi de Curtea
Constituþionalã atunci când ea acceptã transferul de competenþe cãtre
A RT . 2. Suveranitatea 127
organele comunitare. Astfel, Curtea afirma cã „este evident cã în actuala
erã a globalizãrii problematicii omenirii, a evoluþiilor interstatale ºi a
comunicãrii interindividuale la scarã planetarã conceptul de suveranitate
naþionalã nu mai poate fi conceput ca absolut ºi indivizibil, fãrã riscul
unei izolãri inacceptabile” (Decizia nr. 148/2003, precitatã). Suveranitatea,
în aceastã concepþie, aparþine în fond nu statului, ci naþiunii, care cedeazã
liber exerciþiul puterii «fie unor organe naþionale, fie unor organe
internaþionale» (Vezi avizul Consiliului de Stat luxemburghez din 10 aprilie 1956,
citat de Louis, J.-V., L’Ordre juridique communautaire, Perspectives Européennes, Office
des publications officielles, 6 édition, 1993, p. 17).
e
Raportul între suveranitatea statelor membre ºi Comunitãþi s-ar
complica ºi mai mult dacã s-ar adopta o «constituþie europeanã», cãci
amalgamarea conceptelor dreptului internaþional cu cele ale dreptului
constituþional tinde sã creeze, cel puþin în starea actualã a culturii juridice
europene, impresia cã Uniunea devine un supra-stat. Constituþia este
legatã prea strâns în spiritul european de crearea statului, pentru ca
utilizarea termenului pentru o organizaþie internaþionalã, chiar de
integrare, sã nu creeze rezerve. În acest sens, Paul Magnette arãta cu
îndreptãþire cã “în tradiþia pozitivismului juridic, constituþia este actul
fondator al unui stat, unul dintre elementele sale constitutive, care îl
distinge de alte forme de comunitate politicã, rezultate din tratate sau
convenþii. Utilizarea cuvântului, aplicatã Europei, este departe de a fi
neutrã. Ea participã la o întreprindere simbolicã, vizând sã sublinieze
substanþa forte a Uniunii, sã convingã cã natura sa politicã este mai
aproape de cea a unui stat decât de a unei organizaþii internaþionale”
(Magnette, P., Questions sur la constitution européenne, în La constitution de l’Europe,
Editions de l’Université de Bruxelles, 2002 sous la direction de Renaud, D., Presses de
sciences po, 2002 p. 15). Totuºi, din punct de vedere juridic, Uniunea rãmâne
o organizaþie internaþionalã, chiar dacã aparte, ºi nu un stat, bazatã fiind
pe câteva tratate, ºi nu pe o constituþie, chiar dacã acestea, instituþionale
fiind, au fost uneori, metaforic vorbind, denumite «carte constituþionale».
De altfel, chiar aºa-zisa «Constituþie europeanã» nu este decât un tratat
instituind o constituþie, rãmânând deci un act de drept internaþional.
În altã ordine de idei, exerciþiul suveranitãþii naþionale este repartizat
prin Constituþie, organele reprezentative ºi corpul electoral neputând sã
retransmitã acest exerciþiu. Curtea Constituþionalã a decis în acest sens
128 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
cã Parlamentul nu îºi poate substitui, în exerciþiul suveranitãþii naþionale,
un alt organ, „el nu poate delega nimãnui … suveranitatea naþionalã
(Decizia nr. 48/1994, M. Of. nr. 125 din 21 mai 1994). De asemenea, legiuitorul
nu este competent sã opereze un astfel de transfer al competenþelor unui
organ reprezentativ cãtre altul (Decizia nr. 567/2006, M. Of. nr. 613 din 14
iulie 2006). Pe de altã parte, un organ nu poate sã se substituie altuia în
exerciþiul suveranitãþii naþionale, dacã nu este abilitat direct de Constituþie,
ºi doar în limitele acestei abilitãri. Astfel, Curtea Constituþionalã a decis
constant cã „potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicatã, «în
exercitarea controlului, Curtea Constituþionalã se pronunþã numai asupra
problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã
supusã controlului»”, iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituþie,
“Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ºi unica
autoritate legiuitoare a þãrii. Prin urmare, Curtea Constituþionalã nu este
competentã sã modifice ori sã completeze prevederea legalã supusa
controlului, astfel cum în speþã se solicita de cãtre autorul excepþiei,
deoarece aceste atribuþii aparþin în exclusivitate autoritãþii legiuitoare”
(Decizia nr. 199/2001, M. Of. nr. 521 din 30 august 2001). De asemenea, Curtea
afirmã cã din faptul cã un organ este organ reprezentativ al poporului
român rezultã cã niciun altul nu-l poate obliga sã îºi exercite o atribuþie.
Astfel, în Decizia nr. 1/1993 (M. Of. nr. 129 din 17 iunie 1993) Curtea afirma
cã „din moment ce Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului ºi unica autoritate legiuitoare a þãrii (art. 58 din Constituþie)
Curtea Constituþionalã nu-l poate obliga la o anumitã activitate, oricât de
importantã ar fi problema cuprinsã într-o decizie”.
B. Indivizibilitatea suveranitãþii
Niciun grup nu poate exercita suveranitatea în nume propriu. Poate
avea aceastã pretenþie, mai întâi de toate, o comunitate localã. Într-un
stat unitar, cum este România, nu existã, în principiu, decât o singurã
sursã a suveranitãþii aplicabilã pe întreg teritoriul. Suveranitatea este
indivizibilã pentru cã rezidã în colectivitatea statalã privitã global, fãrã sã
se þinã cont de diversitatea aspiraþiilor locale. Rezultã cã puterea normativã
îºi are sursa primã în stat ºi cã, pe de altã parte, colectivitãþile locale, în
exerciþiul competenþelor lor, trebuie sã respecte prerogativele statului.
A RT . 2. Suveranitatea 129
Puterea normativã a statului este unitarã. Acest lucru înseamnã cã
nu existã o putere normativã localã autonomã. Ordinea juridicã nu se
poate divide. Decizia administrativã localã, chiar normativã, se bazeazã
pe lege, nu pe voinþa comunitãþilor locale. “O colectivitate teritorialã se
administreazã, ea nu se guverneazã” (Luchaire, F., Les fondements constitutionnels
de la décentralisation, Revue du Droit Public, 1982, p. 1543). Rezultã cã este exclusã
transmiterea cãtre aceste comunitãþi a puterii legislative. Pe de altã parte,
ele sunt lipsite de competenþe internaþionale, nefiind subiecþi de drept
internaþional public ºi putând deci sã dezvolte relaþii cu alte colectivitãþi
teritoriale strãine doar în interiorul cadrului stabilit de legiuitor. Statul
pãstreazã deci monopolul conducerii relaþiilor internaþionale.
Colectivitãþile teritoriale trebuie sã respecte prerogativele statului.
Pentru a asigura acest respect se instituie un drept de tutelã al organelor
centrale sau al reprezentantului acestora în teritoriu asupra deciziilor
luate de organele colectivitãþilor descentralizate. Cel mai dificil lucru
este gãsirea mãsurii exacte a acestei tutele. Dacã ea este prea lejerã,
coeziunea statului riscã sã fie compromisã. Dacã este prea accentuatã,
descentralizarea dispare.
Colectivitãþile funcþionale nu pot nici ele sã exercite suveranitatea
în nume propriu. Niciun grup ºi nicio persoanã nu poate exercita atribute
care sunt exclusiv ale statului. Astfel, de exemplu, un partid care întreþine
armatã va fi neconstituþional.
Pe de altã parte, suveranitatea nu aparþine nici grupului majoritar.
Majoritatea exercitã suveranitatea nu în nume propriu, ci în numele
poporului. Ea are funcþii limitate. Minoritãþile politice au ºi ele funcþii
pe care le exercitã în numele suveranitãþii naþionale. Opoziþia este un
organ al suveranitãþii.
§5. Instituþionalizarea puterii
Art. 2 alin. (2), afirmând cã nicio persoanã nu poate exercita
suveranitatea în nume propriu, opereazã separaþia între funcþie ºi titularul
ei. Caracterul instituþionalizat al puterii þine de însuºi caracterul sãu
statal [vezi comentariul art. 1 alin. (1)]. Exerciþiul funcþiei este fãcut în
130 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
numele suveranitãþii, ºi nu în nume propriu, ceea ce înseamnã, pe de o
parte, cã titularul funcþiei nu-ºi poate determina singur competenþele,
doar statul având competenþa competenþelor sale, ºi, pe de altã parte, cã
exerciþiul acestor competenþe este limitat ºi controlat, adicã nu þine de
voinþa titularului decât dacã aceasta respectã limitele funcþiei.
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 2/1992, M. Of. nr. 165 din 16 iulie 1992, p. 120
Decizia nr. 1/1993, M. Of. nr. 129 din 17 iunie 1993, p. 128
Decizia nr. 48/1994, M. Of. nr. 125 din 21 mai 1994, 128
Decizia nr. 1/1995, M. Of. nr. 66 din 11 aprilie 1995, p. 118
Decizia nr. 17/2000, M. Of. nr. 40 din 31 ianuarie 2000, p. 122
Decizia nr. 199/2001, M. Of. nr. 521 din 30 august 2001, p. 128
Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003, p. 123
Decizia nr. 347/2003, M. Of. nr. 751 din 27 octombrie 2003, p. 124
Decizia nr. 567/2006, M. Of. nr. 613 din 14 iulie 2006, p. 123, 128
BIBLIOGRAFIE
Aurescu, B., Noua suveranitate. Între realitate juridicã ºi necesitate politicã în sistemul
internaþional contemporan, Editura All Beck, Bucureºti, 2003; Badie, B., Un monde sans
souveraineté, Les Etats entre ruse et responsabilité, Librairie Arthème, Fayard, Paris, 1999;
Brunet, P., Vouloir pour la nation. Le concept de représentation dans la théorie de l’Etat,
LGDJ, Paris, 2004; Budiºteanu, R., Societatea naþiunilor ºi principiile suveranitãþii statelor,
Revista de Drept Public nr. 2/1926; Burdeau, G., Le régime des pouvoirs publics dans la
Constitution du 27 octobre 1946, Revue du Droit Public, 1946; Chaltiel, F., La souveraineté
de l’Etat et l’Union européenne, l’exemple français: recherche sur la souveraineté de l’Etat
membre, LGDJ, Paris, 2000; Chenot, B., Le référendum dans les institutions françaises,
Institut de France, 1984; Chevalier, J., L’Etat post-moderne, LGDJ, Paris, 2003; Clère,
J.-J., L’emploi des mots nation et peuple dans le langage politique de la Révolution française,
în Nation et République. Les éléments d’un débat, Presses Universitaires d’Aix-Marseille,
1995; Contantinesco, V., Europe fédérale ou fédération d’Etats-nations? în Une constitution
pour l’Europe?, sous la direction de Renaud Dehousse, Presses de sciences po, Paris,
2002; Cristescu, G., Dogma voinþei naþionale ºi preponderenþa politicã a executivului în
statul democrat, Revista de Drept Public nr. 2/1931; Dehousse, R., (dir.), Une constitution
A RT . 2. Suveranitatea 131
pour l’Europe?, Presses de Sciences Po, Paris, 2002; Deleanu, I., Instituþii ºi proceduri
constituþionale, C.H. Beck, 2006; Dictionnaire critique de la Révolution française,
Flammarion, Paris, 1992; Dollat, P., Le principe d’indivisibilité et la loi constitutionnelle
relative à l’organisation décentralisée de la République française: de l’Etat unitaire à l’Etat
uni?, Revue Française de Droit Administratif, 2003; Ferry, J.-M., Le problème de la
souveraineté en regard d’une politique européenne, La constitution de l’Europe, Editions de
l’Université de Bruxelles, 2002 sous la direction de Renaud Dehousse, Presses de
sciences po, 2002 ; Geneza Constituþiei României, 1991, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, 1998; Gohin, O.V., Souveraineté et compétence en droit constitutionnel français
depuis 1946 în Les évolutions de la souveraineté, sous la direction de Dominique Maillard
Desgrées du Loû, Montchrestien, Paris, 2006; Haquet, A., Le concept de souveraineté en
droit constitutionnel français, PUF, Paris, 2004; Gauchet, M., La Révolution des pouvoirs.
La souveraineté, le peuple, la représentation, 1789-1799, Gallimard, Paris, 1995; Ionescu,
C., Rolul reprezentanþei naþionale în sistemul constituþional, Dreptul nr. 11/1997; La
souveraineté partagée en Nouvelle-Calédonie et en droit comparé, Faberon, J.-Y., Agniel,
G., (dir.), La documentation française, coll. Notes et études documentaires, no 5113-
5114, Paris, 2000; Guillaume-Hofmung, M., Le référendum, P.U.F., Paris, 1987; Louis,
J.-V., L’Ordre juridique communautaire, Perspectives Européennes, Office des publications
officiels, 6e édition, 1993; Justice constitutionnelle et démocratie référendaire, Actes du
Séminaire UniDem organisé a Strasbourg les 23 et 24 juin 1995, Commission européenne
pour la démocratie par le droit, Edition du Conseil de l’Europe, 1996; Lemaire, F., în
La distinction souveraineté nationale – souveraineté populaire sous la Révolution, Les évolutions
de la souveraineté, sous la direction de Dominique Maillard Desgrées du Loû,
Montchrestien, Paris, 2006; Magnette, P., Questions sur la constitution européenne, în
La constitution de l’Europe, Editions de l’Université de Bruxelles, 2002 sous la direction
de Renaud D., Presses de sciences po, 2002; Malberg, R. Carré de, Contribution à la
théorie générale de l’Etat, tome II, Sirey, Paris, 1920, reeditare CNRS 1962; Mény, Y.,
Initiative populaire, référendum et recall dans les Etats américains, „Pouvoirs”, nr. 7, 1978;
Mirkine-Guetzevich, B., Le référendum et les nouvelles constitutions européennes, Revista
de Drept Public nr. 2/1930; Natale, V., Le droit à des élections libres ou la construction
d’un véritable ordre démocratique européen, Revue trimestrielle des droits de l’homme,
2006; Negulescu, P., Acte de suveranitate, Revista de Drept Public nr. 1/1926; Newman,
M., Democraty, sovereignty and the European Union, London, Hurst & co, 1996; Renoux,
Th., Villiers, M. de, Code Constitutionnel, Litec, Paris, 2005; Rosanvallon, P., La
démocratie inachevée, Histoire de la souveraineté du peuple en France, Gallimard, Paris,
2000; Rousseau, J.-J., Contractul social, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1957; Rouvillois,
Frédéric, Construction d’une énigme: «La souveraineté nationale appartient au peuple
français» în Les évolutions de la souveraineté sous la direction de Dominique Maillard
Desgrées du Loû, Montchrestien, Paris, 2006; Sieyès, E., Qu’est-ce que le Tiers Etat,
Quadrige/PUF, 1982; Toma, I., Duce ºi Führer (principiul conducerii harismatice), Revista
de Drept Public nr. 3-4/1942; Troper, M., L’Europe politique et le concept de souveraineté,
132 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 3. Teritoriul 133

în L’Europe en voie de construction – Pour un bilan critique des travaux de la Convention,

(dir., O. Beaud, A. Lechevalier, I. Pernice et S. Strudel), Bruxelles, Bruylant, 2004;
Troper, M., La souveraineté comme principe d’imputation în Les évolutions de la souveraineté,
sous la direction de Dominique Maillard Desgrées du Loû, Montchrestien, Paris,
2006; Vrabie, G., Constituþia europeanã – Constituþia României. Reflecþii privind
suveranitatea, Revista de Drept Public nr. 3/2003; Vrabie, G., Integrarea europeanã ºi
suveranitatea de stat, Revista de Drept Public nr. 1/2002; Vrabie, G., Constituþie, stat,
Teritoriul Articolul 3
suveranitate – concepte ce trebuie regândite, Revista de Drept Public nr. 3/2004; Walker, (1) Teritoriul României este inalienabil.
N., (ed.), Sovereignty in Transition, Oxford-Portland Oregon, Hart, 2003. (2) Frontierele þãrii sunt consfinþite prin lege organicã,
cu respectarea principiilor ºi a celorlalte norme general
admise ale dreptului internaþional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ,
în comune, oraºe ºi judeþe. În condiþiile legii, unele oraºe
sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strãmutate
sau colonizate populaþii strãine.

SUMAR

§1. Indivizibilitatea teritoriului

A. Uniformitatea dreptului aplicabil
B. Inalienabilitatea teritoriului
§2. Frontierele
§3. Organizarea administrativã a teritoriului
§4. Interdicþia strãmutãrii ºi colonizãrii populaþiilor
§5. Funcþiile teritoriului

COMENTARIU

§1. Indivizibilitatea teritoriului

Constituþia nu stabileºte un principiu fundamental cu privire la

teritoriu: caracterul sãu indivizibil. Completarea alin. (1) al art. 3 cu
134 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
referirea la acest caracter a fost propusã în 1991 (senatorul Constantin
Sava în ªedinþa din 27 februarie), dar a fost respinsã. Acest caracter al
teritoriului rezultã însã din caracterul indivizibil al statului. Principiul
implicã douã consecinþe: uniformitatea dreptului aplicabil pe teritoriu ºi
inalienabilitatea teritoriului, singura prevãzutã expres de text.
A. Uniformitatea dreptului aplicabil
Prima consecinþã a indivizibilitãþii teritoriului este aceea cã dreptul
este ºi se aplicã uniform pe teritoriul naþional. Acest principiu de unificare,
valabil încã, nu mai este înþeles ca fiind absolut. Este acceptatã o anumitã
teritorializare a dreptului, adicã regimuri juridice aplicabile doar în
anumite pãrþi ale teritoriului; aceastã teritorializare are însã limite stricte.
Prima limitã este cã teritorializarea dreptului nu poate avea
semnificaþia constituirii mai multor ordini juridice care sã coexiste pe
teritoriu. Teritoriul nu poate fi împãrþit la nivelul ordinii juridice. Cu
alte cuvinte, nu pot coexista pe teritoriul statului unitar descentralizat
mai multe surse diferite ale ordinii juridice. Dacã dreptul poate fi
teritorializat, în sensul cã anumite acte normative pot fi aplicate doar pe
o parte a teritoriului, aceastã teritorializare juridicã are ca sursã puterea
legislativã a statului, neputând fi fãcutã prin voinþa comunitãþilor
teritoriale. Curtea Constituþionalã s-a pronunþat în acest sens, arãtând
cã „existenþa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale þãrii
nu este de naturã sã afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai
problema aplicãrii în spaþiu a respectivelor acte … Esenþial în aceastã
materie este faptul cã, în ceea ce priveºte coexistenþa în spaþiu a douã
ori chiar a mai multor reglementãri legale, existã o singurã autoritate
legiuitoare de la care emanã aceste reglementãri, nefiind vorba despre
un conflict de suveranitate” (Decizia nr. 176/1999, M. Of. nr. 64 din 14
februarie 2000). Consecinþa este cã statul nu poate conferi unitãþilor
teritoriale capacitatea de a decide asupra competenþelor lor.
Competenþele acestora sunt delegate de stat, ºi nu originare. Legea poate
deci sã transfere competenþe unitãþilor teritoriale, dar nu poate delega
dreptul de a stabili aceste competenþe.
A doua limitã a teritorializãrii dreptului este cã ea nu poate privi
libertãþile publice, cãci ar fi afectat principiul egalitãþii ºi cel al
A RT . 3. Teritoriul 135
universalitãþii drepturilor omului. Nu pot fi introduse diferenþieri de
tratament juridic între cetãþeni în funcþie de situarea lor într-o parte sau
alta a teritoriului. Libertãþile trebuie sã fie egale, nu doar pentru toþi, ci
ºi peste tot. Astfel, Curtea Constituþionalã a decis cã o dispoziþie din
Legea privind regimul zonelor libere este neconstituþionalã deoarece
„introduce o limitare nouã a dreptului la grevã, care se fondeazã pe un
criteriu teritorial (regional), criteriu ce vine în evidentã contradicþie cu
art. 49 din Constituþie … ºi cu art. 16 din Constituþie, care garanteazã
egalitatea cetãþenilor în fata legii, deoarece condiþioneazã aceastã
egalitate de porþiunea de teritoriu pe care un cetãþean s-ar afla” (Decizia
nr. 4/1992, M. Of. nr. 182 din 30 iulie 1992). Pe de altã parte, în baza
principiului indivizibilitãþii teritoriului, reglementarea condiþiilor de
aplicare a legilor care garanteazã libertãþi fundamentale trebuie sã fie
uniformã pe teritoriu ºi nu poate fi sub nicio formã transmisã
comunitãþilor teritoriale. Ea rãmâne atributul exclusiv al statului.
Fragmentarea teritorialã a organizãrii aplicãrii reglementãrilor privind
drepturile ºi libertãþile fundamentale, este prohibitã. Principiul
indivizibilitãþii se opune deci oricãrui fel de federalism intern.
B. Inalienabilitatea teritoriului
Indivizibilitatea teritoriului implicã ºi inalienabilitatea lui, de data
aceasta expres prevãzutã de art. 3 din Constituþie. Conþinutul acestei
interdicþii este conturat de Curtea Constituþionalã care aratã cã sunt
incompatibile cu acest principiu practicile „de abandonare a unor teritorii,
de pierdere a acestora prin prescripþie, precum ºi înstrãinãrile de teritorii”
(Decizia nr. 73/1997, M. Of. nr. 75 din 29 aprilie 1997). Esenþa acestor
interdicþii este cã teritoriul nu poate fi trecut sub nicio formã, în totalitate
sau în parte, sub suveranitatea unui alt stat existent sau care s-ar constitui
prin acest act însuºi.
a. Interdicþia de a înstrãina pãrþi ale teritoriului. Prima consecinþã
a principiului inalienabilitãþii teritoriului este cã nicio parte a teritoriului
nu poate fi transferatã, sub nicio formã, sub suveranitatea altui stat. De
aceea Constituþia noastrã din 1991 stabileºte cã integritatea teritoriului
nu poate face obiectul unei revizuiri constituþionale, cum nu poate face
obiectul unei revizuiri nici caracterul unitar al statului. Este vorba de
136 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
înstrãinarea teritoriului, ºi nu a terenului. Transferul interzis se referã
deci la dreptul statului de a exercita atributele suveranitãþii într-o sferã
teritorialã, ºi nu la dreptul de proprietate asupra terenurilor. Curtea
Constituþionalã a decis în acelaºi sens: „Teritoriul fiind un element
constitutiv al statului, inalienabilitatea sa, prevãzutã la art. 3 alin. (1)
din Constituþie, þine de exerciþiul suveranitãþii naþionale în anumite limite
geografice ... Aºa fiind, calitatea de proprietar funciar a persoanelor fizice
ºi a celor juridice nu priveºte noþiunea de teritoriu, deoarece, evident,
indiferent cui ar aparþine, terenurile din fondul funciar nu înceteazã
niciun moment sã existe ca parte a teritoriului, asupra cãruia se exercitã,
neºtirbite ºi neîngrãdite, prerogativele puterii publice, suveranitatea ºi
independenþa statului român” (Decizia nr. 73/1997, precitatã). Principiul
inalienabilitãþii teritoriului nu este deci încãlcat de posibilitatea acordatã
strãinilor de a dobândi proprietatea asupra terenurilor. Ceea ce este de
esenþa principiului este faptul cã statul nu poate transmite cãtre altcineva
exerciþiul suveranitãþii într-o parte a teritoriului, ceea ce nu se întâmplã
atunci când un strãin este proprietar asupra terenului: strãinul ºi regimul
terenului se supun legilor române; statul pãstreazã suveranitatea pe acea
parte a teritoriului. De altfel, art. 44 din Constituþie dã acum posibilitatea,
în anumite condiþii (vezi comentariul art. 44), ca cetãþenii strãini ºi
apatrizii sã poatã dobândi dreptul de proprietate privatã asupra
terenurilor.
b. Interzicerea abandonãrii teritoriilor. Prima interdicþie rezultatã
din jurisprudenþa Curþii Constituþionale presupune o manifestare nesilitã
a voinþei statului prin care s-ar transfera, sub o altã suveranitate, unele
teritorii. Aceastã a doua interdicþie presupune cã statul ar fi silit sã
abandoneze un teritoriu. Acest abandon este, în optica Curþii
Constituþionale, interzis de art. 3 din Constituþie. Aceastã interdicþie, care
extinde sensul clasic al termenului inalienabilitate (imposibilitatea
înstrãinãrii), poate pãrea nerealist. Dacã statul român ar pierde un conflict
armat ºi, odatã cu el, o parte din teritoriu, atunci interdicþia ar împiedica
semnarea unui tratat care sã consfinþeascã pierderea teritoriului, ceea ce
ne pare exagerat. Dar credem cã instanþa constituþionalã a avut în vedere
o altã situaþie: cea a abandonãrii unor teritorii din cauza unor simple
presiuni sau ameninþãri, fãrã a apãra acele teritorii, cum s-a întâmplat
A RT . 3. Teritoriul 137
înaintea celui de al doilea rãzboi mondial, când politica româneascã a intrat
în colaps odatã cu nota ultimativã din 26 iunie 1940, prin care guvernul
sovietic cerea României „sã înapoieze cu orice preþ Uniunii Sovietice
Basarabia” ºi „sã transmitã Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei”,
care a dus la pierderea acestor teritorii fãrã luptã, România cedând apoi, tot
fãrã luptã, Bulgariei, în urma negocierilor de la Craiova, Cadrilaterul, ºi
Ungariei, o parte a Transilvaniei, în urma unui aºa-zis «arbitraj» al Germaniei
ºi Italiei. Curtea impune deci o obligaþie de a apãra teritoriul, acesta neputând
sã fie cedat unei puteri strãine fãrã luptã.
c. Interdicþia de a pierde teritorii prin prescripþie. Transferul
noþiunii de prescripþie din dreptul privat în dreptul constituþional pare
în primul moment hazardatã. Sensul acestui transfer poate justifica însã
faptul cã instanþa constituþionalã interzice statului, în baza art. 3 din
Constituþie, sã nu-ºi exercite suveranitatea într-o parte a teritoriului. O
astfel de neexercitare nu atrage dupã sine pierderea suveranitãþii prin
neuz în acel teritoriu, cum se întâmplã în dreptul privat cu proprietatea.
d. Interzicerea secesiunii. O altã consecinþã logicã a inalienabilitãþii
teritoriului este ºi interzicerea secesiunii unei pãrþi a acestuia. Totuºi,
uneori, state care sunt declarate indivizibile, cum este Franþa de exemplu,
recunosc un drept de secesiune. Astfel, Consiliul constituþional francez
admitea cã un teritoriu poate sã înceteze sã mai aparþinã Republicii
„pentru a constitui un stat independent sau pentru a fi ataºat unui astfel
de stat” (Decizia 75-59 din 30 decembrie 1975, citatã dupã Favoreu, Gaïa,
Ghevontian, Mestre, Pfersmann, Roux, Scoffoni, Droit constitutionnel, Dalloz, Paris,
2001, p. 431), evitând însã orice raportare a acestui drept la indivizibilitatea
Republicii. Consiliul întemeia, în 1987 (Decizia 87-226), acest drept de
secesiune pe principiile liberei determinãri a popoarelor, prevãzut pentru
teritoriile franceze de peste mãri. Este evident cã situaþia particularã a
acestor teritorii franceze a fost singurul motiv pentru care Consiliul nu a
fãcut aplicarea indivizibilitãþii. În ceea ce priveºte dreptul românesc, o
asemenea interpretare nu poate fi admisã.
Din inalienabilitatea teritoriului rezultã cã acesta nu poate fi cedat
unei populaþii pentru a forma un nou stat sau pentru a-l alipi unui stat
strãin. Inalienabilitatea funcþioneazã deci ºi în raport cu propriii cetãþeni,
nu numai în raport cu un stat strãin. De altfel, Curtea Constituþionalã
138 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
decide, este adevãrat, tangenþial, în acest sens când afirmã cã „nu poate
fi reþinutã opinia potrivit cãreia inalienabilitatea teritoriului este un regim
constituþional specific numai faþã de strãini ºi apatrizi, iar nu ºi faþã de
cetãþenii români” (Decizia nr. 73/1997, precitatã).
§2. Frontierele
Dacã primul alineat al art. 3 nu a stârnit nicio dezbatere în Constituanta
din 1991, fiind propus un singur amendament în timpul dezbaterii Tezelor,
amendament respins, dupã cum am arãtat, ºi unul în cadrul dezbaterii
Proiectului, respins în Comisie ºi, de altfel, neconcludent, alineatul (2) a
stârnit discuþii mai ample. Textul iniþial prevedea cã „frontierele þãrii sunt
consfinþite prin lege organicã”. Mai întâi s-a propus ca termenul «consfinþite»
sã fie înlocuit cu termenul «stabilite». Comisia a respins amendamentul
afirmând cã „termenul «consfinþite» este mai «trainic», cu semnificaþii mai
accentuate”, ceea ce nu pare deloc evident, dar a adus ºi un argument
pertinent, susþinând cã „acest termen evocã o realitate istoricã, iar nu o
simplã operaþiune juridicã” (Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii
Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 115). Aceastã
formulare este cea reþinutã de Constituþie: frontierele þãrii sunt consfinþite
prin lege organicã. Legiuitorul constatã o realitate, el nu o poate schimba.
Puterea legiuitoare nu poate deci modifica frontierele, altfel ar putea aliena
o parte a teritoriului. Aceastã interpretare rezultã ºi din nereluarea dispoziþiei
art. 2 din Constituþia din 1866 ºi a art. 2 din Constituþia din 1923, potrivit
cãrora “limitele (hotarele) Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât
în virtutea unei legi”. Formularea alin. (2) este deci concordantã cu principiul
stabilit în alin. (1) al art. 3. Legiuitorul dispune numai cu privire la regimul
frontierelor statului ºi doar în forma legii organice. Forma legii organice este
cerutã de faptul cã de regimul juridic al frontierei depinde exerciþiul anumitor
drepturi ºi libertãþi fundamentale, precum ºi atribuþiile anumitor organe ale
administraþiei. Consfinþirea frontierelor þine, în optica adoptatã de
constituantul român, de competenþa internã a statului.
O altã propunere fãcutã în timpul dezbaterilor a fost ca aceastã
consfinþire a frontierelor sã fie fãcutã „prin convenþii internaþionale
A RT . 3. Teritoriul 139
ratificate ºi prin lege organicã (Gheorghe Frunda). Argumentele erau cã
niciun stat nu îºi poate stabili unilateral frontiera: „nu ai punct de reper,
nu ai cu cine sã te înþelegi, este exact ca ºi când doi proprietari ai unui
teren nu ar avea în faþa lor un registru agricol sau o carte funciarã” (Idem).
Argumentul fusese deja promovat de Leonard Finþescu: „frontierele þãrii
rezultã ºi din niºte acte internaþionale semnate de statul român” ºi era
reluat de Dan Lãzãrescu: „noi nu ne putem decreta singuri frontierele
noastre, este un compromis cu alte puteri” (ºedinþa Adunãrii Constituante
din 11.09.1991 Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia
Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 145). Comisia propunea, în aceste
condiþii, varianta care figureazã în textul final. Deci, deºi competenþa
consfinþirii frontierelor rãmâne una de drept intern, aceasta îºi gãseºte
limitã, nu în tratatele internaþionale, ci în «principiile ºi celelalte norme
general admise ale dreptului internaþional». Exprimarea nu este prea
clarã. În optica reprezentantului Comisiei, profesorul Ion Deleanu, între
aceste principii se înscriu „raporturile de bunã vecinãtate, respectarea
integritãþii teritoriale” ºi a „suveranitãþii fiecãrui stat” (ºedinþa Adunãrii
Constituante din 11.09.1991 Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii
Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 145). Aceste
«principii ºi norme general admise ale dreptului internaþional» mai sunt
invocate în Constituþie (de exemplu, în art. 10 privind relaþiile
internaþionale). Neclaritatea lor vine din faptul cã principiile general
admise ale dreptului internaþional nu sunt trecute printre sursele
dreptului internaþional în art. 38 din Statutul C.I.J., în aceastã dispoziþie,
care este referinþa obligatorie în materie, fiind enumerate, printre sursele
formale ale dreptului internaþional, „principiile generale de drept
recunoscute de naþiunile civilizate”. Principiile generale de care vorbeºte
Statutul sunt de drept ºi nu ale dreptului internaþional. Dacã textul
constituþional se referã la principiile dreptului internaþional, atunci
acestea sunt doar „regulile generale deduse din spiritul cutumelor ºi
convenþiilor în vigoare” (Daillier, P., Pellet, A., Droit international public, LGDJ,
Paris, 1994), care nu sunt surse formale autonome în dreptul internaþional,
iar dispoziþia constituþionalã devine pleonasticã, cãci ea se referã distinct
la «celelalte norme general admise ale dreptului internaþional». Dacã
textul constituþional se referã la principiile de drept recunoscute de
naþiunile civilizate, atunci aceste nu sunt tipice dreptului internaþional,
140 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
cum încerca sã acrediteze, nu fãrã oarecare succes, doctrina sovieticã, ci
principii de drept intern pe care le admit toate sistemele în care existã o
ordine juridicã efectivã ºi care, prin natura lor, pot fi transferate în dreptul
internaþional. Care ar fi aceste principii generale de drept recunoscute
de naþiunile civilizate în materia stabilirii frontierelor este destul de
problematic de decis.
Dacã ne referim la «celelalte norme general admise ale dreptului
internaþional» în materia stabilirii frontierelor, trebuie sã remarcãm
centrarea acestora pe douã aspecte: reglarea situaþiei frontierelor statelor
rezultate din decolonizare sau din disoluþia unui stat federal ºi reglarea
regimului zonelor de frontierã. Primul aspect este dominat de principiul
«uti possidetis», care presupune cã statele rezultate din decolonizare sau
din destrãmarea unei federaþii vor avea ca frontiere demarcaþiile
anterioare independenþei ºi cã nici o schimbare a acestora prin forþã nu
va fi permisã. Celui de al doilea aspect îi sunt aplicabile regulile bunei
vecinãtãþi general admise în dreptul privat (vezi Daillier, P., Pellet, A., Droit
international public, LGDJ, Paris, 1994, p. 457-464). Or, este de remarcat cã nici
una dintre situaþii nu pare sã poatã fi ipotezã pentru dispoziþia art. 3 alin.
(2) din Constituþia României.
§3. Organizarea administrativã a teritoriului
Art. 3 alin. (3) afirmã mai întâi cã teritoriul se organizeazã sub aspect
administrativ. Este consecinþa logicã a indivizibilitãþii sale, rezultatã din
caracterul unitar ºi indivizibil al statului român. Aceasta înseamnã cã
diviziunile teritoriului nu pot avea decât competenþa aplicãrii legii. Nicio
lege nu poate introduce diviziuni care depãºesc limita naturii
administrative a competenþelor delegate comunitãþilor locale.
Constituþia stabileºte care sunt diviziunile administrative ale
teritoriului. Legea nu poate, în consecinþã, sã instituie alte diviziuni.
Astfel, regionalizarea este exclusã. Regiunile nu pot fi unitãþi
administrativ-teritoriale fãrã revizuirea Constituþiei. De altfel, o
propunere de introducere a «provinciilor» ca unitãþi administrative
(amendamentul 21 fãcut de senatorul Valentin Vasilescu, Geneza Constituþiei României,
A RT . 3. Teritoriul 141
1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998,
p. 116) a fost respinsã de Constituanta din 1991. Problema era reluatã în
2003, când Attila Varga, din partea grupului UDMR, fãcea propunerea
ca textului iniþial sã-i fie adãugatã o dispoziþie: „prin lege organicã se pot
stabili ºi alte forme de organizare administrativã a teritoriului”. ªi aceastã
propunere a fost respinsã în esenþã, pentru cã integrarea europeanã,
invocatã de promotor, nu necesitã regionalizarea administrativã, cadrul
de dezvoltare regionalã fiind asigurat prin dispoziþiile titlului special
introdus în Constituþie (vezi intervenþia lui Emil Boc în ºedinþa Camerei
Deputaþilor din 24 iunie 2003 http://www.cameradeputatilor.ro/pls/steno/
steno.home). Nici diviziuni administrative infra-comunale nu pot fi stabilite
prin lege.
§4. Interdicþia strãmutãrii ºi colonizãrii
Alin. (4) reia o dispoziþie prezentã în Constituþia din 1866, menþinutã
de cea din 1923, care dispunea cã ”teritoriul României nu se poate coloniza
cu populaþiuni de gintã strãinã” (art. 3), completând-o cu precizarea cã
nici strãmutarea unor astfel de populaþii nu este permisã. Dispoziþia nu
este nici de data aceasta prea clarã. Conform Dicþionarului explicativ al
limbii române, a strãmuta înseamnã „a (se) muta în alt loc, a(-ºi) schimba
locul”, iar a coloniza înseamnã „a popula o þarã sau o regiune cuceritã cu
oameni aduºi de pe alte teritorii sau din alte þãri; a popula regiuni (slab
populate sau depopulate) din propria þarã cu oameni aduºi din alte regiuni”
(DEX, Academia Românã, Institutul de Lingvisticã «Iorgu Iordan», Editura Univers
Enciclopedic, 1998). Astfel, potrivit sensului comun al termenilor, doar
colonizarea presupune aducerea pe teritoriu sau acceptarea pe acesta a
unor populaþii strãine, strãmutarea nu presupune acest lucru, ea putând fi
aplicabilã ºi cetãþenilor proprii, altfel noþiunile devin sinonime, iar
exprimarea Constituþiei pleonasticã. Dar este evident cã optica promovatã
de Comisia de redactare a Proiectului Constituþiei din 1991 era cã
strãmutarea priveºte tot populaþiile strãine, cãci atunci când s-a propus
completarea textului în sensul cã „nici cetãþenii români nu pot fi strãmutaþi
pe teritoriul altor state sau dintr-o zonã în alta a þãrii” (amendamentul 25,
propus de deputatul Ioan Cãtãlin Iamandi, Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile
Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 116) ea a
142 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
respins amendamentul, susþinând cã „sistemul drepturilor ºi al libertãþilor
fundamentale constituie o garanþie în acest sens (de exemplu, art. 19,
25)” (Geneza Constituþiei, p. 116). De altfel, Comisia a fost foarte confuzã în
acest punct. Textul iniþial cuprindea doar interdicþia de a strãmuta populaþii
strãine. Comisia a respins iniþial propunerea de a introduce ºi «colonizarea»,
motivând cã „acum pericolul este cel al strãmutãrii unor populaþii strãine,
colonizarea devenind desuetã” (?!). Textul ar fi avut sens doar dacã
strãmutarea s-ar fi referit la cetãþenii români, altfel el nu este decât un
pleonasm, noþiunea de strãmutare fiind lipsitã de consistenþã normativã
proprie, cum a fost de altfel remarcat în cadrul dezbaterilor din Constituantã
(vezi intervenþia domnului Mihai Carp din ºedinþa din 11.09.1991, Geneza Constituþiei
României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial,
Bucureºti, 1998, p. 147).
Colonizarea populaþiilor presupune cã un grup de strãini este adus
în calitate de grup ºi este aºezat pe un teritoriu. Nu poate fi deci
confundatã cu acordarea individualã a cetãþeniei pentru strãini.
Interdicþia presupune deci cã nu se poate stabili, conform Constituþiei
României, o procedurã de acordare colectivã a cetãþeniei.
§5. Funcþiile teritoriului
Articolul 3 din Constituþie nu se referã direct la funcþiile pe care le
joacã teritoriul, dar credem cã ele rezultã din spiritul acestei dispoziþii,
coroborate, desigur, cu alte texte constituþionale. Teritoriul este, mai
întâi de toate, o limitã a exerciþiului puterii statului. Doar în interiorul
frontierelor guvernaþii îºi pot exercita competenþele care exprimã
suveranitatea. Pe de altã parte, limitele teritoriului sunt limita acþiunii
celorlalte state, independenþa semnificând, din acest punct de vedere,
cã nicio putere strãinã nu poate penetra acest spaþiu. În fine, teritoriul
este domeniul de validitate spaþialã al dreptului statal. Teritoriul este
deci o porþiune din suprafaþa terestrã în care un sistem de reguli juridice
este aplicabil ºi executoriu.
Aplicarea dreptului în spaþiu este determinatã de existenþa unui
teritoriu ºi de modul organizãrii acestuia. Ordinea juridicã nu poate, în
A RT . 3. Teritoriul 143
aceastã opticã, sã existe decât dacã are un teritoriu în care sã se poatã
efectiv aplica. Odatã aceastã condiþie îndeplinitã, principiul care dominã
materia aplicãrii legii în spaþiu este cel al teritorialitãþii acesteia, potrivit
cu care, legea se aplicã în limitele teritoriului statului al cãrui organ
legislativ a edictat-o. Acest principiu se bazeazã pe ideea suveranitãþii
statale, ceea ce implicã excluderea aplicãrii pe teritoriul statului a altei
legi decât a celei edictate de el. Sistemul nostru s-a confruntat cu aceastã
problemã atunci când un protocol interguvernamental a dat efecte în
România legii ungare cu privire la maghiarii din afara frontierelor,
procedeu evident neconstituþional, cãci Guvernul nu are capacitatea de
a da legii strãine aplicabilitate în România.
Legea românã reglementeazã, în limitele teritoriului naþional, toate
situaþiile juridice, indiferent de natura lor. Cu alte cuvinte, apartenenþa
teritorialã, ºi nu relaþia personalã, este liantul fundamental al oricãrei
ataºãri juridice. Cum România este un stat unitar ºi indivizibil, legea ºi
actele administraþiei centrale de organizare a executãrii legilor se aplicã
pe întregul teritoriu, iar actele normative ale organelor administraþiei
locale în limitele unitãþii administrativ-teritoriale.
Existã excepþii de la principiul teritorialitãþii legii în dublu sens: fie
legea naþionalã nu se aplicã pe teritoriul statului anumitor bunuri ori
persoane, fie legea unui stat se aplicã ºi în afara teritoriului naþional.
Efectul extrateritorial al normei juridice poate apãrea pe baza autonomiei
de voinþã a pãrþilor sau independent de voinþa acestora.
În dreptul internaþional privat, dominat de principiul autonomiei
de voinþã a pãrþilor, acestea pot sã determine legea aplicabilã raporturilor
lor, cu condiþia sã nu încalce dispoziþii imperative ale legii. De exemplu,
într-un contract de vânzare-cumpãrare, executat în Franþa, pãrþile pot
conveni ca legea aplicabilã sã fie cea românã. În acest caz, instanþa
francezã va fi obligatã, în caz de litigiu, sã aplice legea românã, cu condiþia
ca, în dreptul francez, sã nu se opunã acestui lucru impedimente de ordine
publicã. Legea românã are, în acest caz, aplicare extrateritorialã.
Legea poate avea efecte extrateritoriale ºi independent de voinþa
pãrþilor. Astfel, conform art. 2 din Codul civil, „legile relative la starea
civilã ºi la capacitatea persoanelor urmãresc pe români, chiar când ei îºi
144 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
au reºedinþa în strãinãtate”. Excepþia este logicã. Dacã un cetãþean român
este cãsãtorit în România ºi pãrãseºte teritoriul, stabilindu-se într-o þarã
unde cãsãtoria poligamã este permisã, va fi considerat bigam dacã încheie
o a doua cãsãtorie în aceastã þarã înainte ca prima sã înceteze. În baza
art. 2 din Codul civil, dacã un cetãþean român dobândeºte capacitate
deplinã de exerciþiu la 18 ani ºi pleacã într-o þarã în care aceastã
capacitate se dobândeºte la 21 de ani, el nu pierde capacitatea deplinã,
fiindu-i aplicabile dispoziþiile legii române. De asemenea, legea penalã
are uneori aplicare extrateritorialã. Astfel, art. 4 din Codul penal prevede
cã legea românã se aplicã infracþiunilor sãvârºite în afara teritoriului
României, dacã fãptuitorul este cetãþean român sau dacã, neavând nicio
cetãþenie, îºi are domiciliul în România. De asemenea, art. 5 alin. (1)
din Codul penal prevede cã legea românã se aplicã infracþiunilor sãvârºite
în afara teritoriului României contra securitãþii statului român sau contra
vieþii unui cetãþean român, ori prin care s-a adus o vãtãmare gravã
integritãþii corporale sau sãnãtãþii unui cetãþean român, chiar atunci
când faptele sunt sãvârºite de cãtre un cetãþean strãin sau de cãtre o
persoanã fãrã cetãþenie, care nu domiciliazã pe teritoriul României. În
fine, art. 6 alin. (1) din Codul penal prevede cã legea românã se aplicã ºi
altor infracþiuni decât cele prevãzute la art. 5 alin. (1) din Codul penal,
dacã: a) fapta este incriminatã ºi de legea penalã a þãrii unde a fost
sãvârºitã ºi b) fãptuitorul se aflã în România la data tragerii sale la
rãspundere penalã.
Pe de altã parte, legea românã nu se aplicã pe teritoriul României
unor bunuri ºi persoane. Este vorba de sediile misiunilor diplomatice ºi
de personalul diplomatic, ceea ce constituie o excepþie de la principiul
teritorialitãþii legii, în sens invers celor arãtate mai sus.
În ceea ce priveºte aplicarea teritorialã a tratatelor internaþionale
în dreptul intern al statelor contractante, principiul este stabilit de art.
29 din Convenþia de la Viena. Acesta aratã cã, dacã din cuprinsul
tratatului nu reiese o intenþie diferitã a pãrþilor sau dacã aceasta nu este
stabilitã pe altã cale, un tratat leagã pe fiecare din pãrþi cu privire la
întregul sãu teritoriu.
A RT . 3. Teritoriul 145
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 4/1992, M. Of. nr. 182 din 30 iulie 1992, p. 135
Decizia nr. 73/1997, M. Of. nr. 75 din 29 aprilie 1997, p. 135
Decizia nr. 176/1999, M. Of. nr. 64 din 14 februarie 2000, p. 134
BIBLIOGRAFIE
Alies, P., L’invention du territoire, Presses Universitaires de Grenoble, 1980; Alvergne
C., Taulelle, Fr., Du local à l’Europe. Les nouvelles politiques d’aménagement du territoire,
PUF, 2002; Andrassy, J., Les relations internationales de voisinage, Recueil des Cours de
l’Academie de Droit International de la Haye 1951-II, vol. 79, p. 77-181; Antheaume,
B., Giraut, F., (éds.), Le territoire est mort, Vive les territoires!, Paris, IRD Editions,
2005; Badie, B., La fin du territoire, Paris, Fayard, 1995; Bastid, S., Les problèmes
territoriaux dans la jurisprudence de la C.I.J., Recueil des Cours de l’Academie de Droit
International de la Haye 1962-III, vol 107, p. 361-495; Béhar, D., Estèbe, Ph.,
„Aménagement du territoire: Une mise en perspective”, în L’État de la France 2005-2006,
e
17 édition, Le Découverte, 2005; Béhar, D., Estèbe, Ph., „L’État peut-il avoir un projet
pour le territoire?”, în Les annales de la recherche urbaine, n° 82, 1999; Bonnemaison J.,
Cambrézy L. et Bourgeois-Quinty L., Le territoire, l’Harmattan, Paris, 1997; Brunet,
R., Le développement des territoires. Formes, lois, aménagement, La Tour d’Aigues, Editions
de l’Aube, 2004; Bussi, M., „L’identité territoriale est-elle indispensable à la démocratie?”,
L’Espace géographique 35(4), 2006; Bussi, M., Badariotti, D., Pour une nouvelle
géographie du politique: territoire, démocratie, élections, Paris, Anthropos, 2004; Caro, P.,
Dard, O., Daumas, J.-C., La politique d’aménagement du territoire. Racine, logiques et
résultats, Presses Universitaires de Rennes, 2002; Chivallon, C., „Fin des territoires ou
nécessité d’une conceptualisation autre?”, Géographie et Culture 31, 1999; Cox, K., „La
structure territoriale de l’Etat : quelques réflexions critiques” în Le territoire est mort, Vive les
territoires! , B. Antheaume & F. Giraut (éds.), Paris, IRD Editions, 2005; Davezies, L.,
La République et ses territoires : La circulation invisible des richesses, Paris, Seuil, 2008;
Debarbieux, B., „Le territoire: Histoires en deux langues. A bilingual (hist-)story of territory“
în Discours scientifique et contextes culturels. Géographies françaises à l’épreuve postmoderne,
C. Chivallon (dir.), Bordeaux, Maison des Sciences de l’homme d’Aquitaine, 1999;
Debarbieux, B., Vanier, M., Ces territorialités qui se dessinent, La Tour d’Aigues, Éd.
de l’Aube / DATAR, 2002; Debernardy, M., Debarbieux, B., (éds.), Le territoire en
sciences sociales, approches interdisciplinaires, Grenoble, Editions de la Maison des Sciences
de l’Homme, 2003, Delbez, L., Du territoire dans ses rapports avec l’Etat, Revue générale
de droit international public, 6/1932; Dembinscki, L., Le territoire et le développement
du droit international, A.S.D.I., 1975, p. 71-96; Diaconu, N., Tarca, ªt., Coordonatele
juridice ale aplicãrii legii strãine în România. Juridical coordinates of enforcing a foreign law
in Romania, Caiete de drept internaþional nr. 11/2006; Dollat, P., Le principe de
146 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 147

l’indivisibilité et la loi constitutionnelle relative à l’organisation de la République française: de

l’Etat unitaire à l’Etat uni?, Revue Française de Droit Administratif nr. 4/2003; Douillet,
A.-C., Faure, A. (éds.), L’action publique et la question territoriale, Grenoble, PUG,
2005; Equité et frontières terrestres, Mélanges Reuter, Pédone, 1981; Foucault, M.,
Sécurité, territoire, population. Cours au Collège de France (1977-1978), Paris, Ed M.
Sennellart (Gallimard), 2004; Foucher, M., Fronts et frontière, un tour du monde
géopolitique, Fayard, 1991; Gerbaux, F., Giraut, F., (eds.), L’innovation territoriale. Unitatea Articolul 4
o
Références, formes et enjeux, Revue de Géographie Alpine, n 1. 2000; Giraut, F., poporului (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român
„Conceptualiser le Territoire”, în Dossier „Construire les territoires”, Historiens et géographes
403, 2008; Hussy, C. (ed.), La territorialité, une théorie à construire. En hommage à Claude
ºi egalitatea ºi solidaritatea cetãþenilor sãi.
Raffestin, Cahiers Géographiques, (Université de Genève) 4, 2002; Jennings, R.-Y., între (2) România este patria comunã ºi indivizibilã a tuturor
The Acquisition of Territory in International Law, Manchester U.P., 1963; Joliveaut, T., cetãþeni cetãþenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naþionalitate,
Amzert, M. (eds.), Les territoires de la participation, Géocarrefour 76(3), 2001; Jolivet,
M.-J. (ed.), Logiques identitaires, logiques territoriales, Autrepart 14, 2000; Lacaze, J.-P., de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie,
L’aménagement du territoire, Flammarion, coll. Dominos, 1995; Levy, J., „A-t-on encore de apartenenþã politicã, de avere sau de origine socialã.
(vraiment) besoin du territoire?” în Les apories du territoire. Espaces, couper/coller,
EspacesTemps, Les cahiers 51/52, 1993; Mercier, G. (ed.), Les territoires de la
mondialisation, Montréal, Presses de l’Université Laval, 2004; Pop, I., Voisinage et bon
voisinage, Pédone, Paris, 1980; Pradelle, P. de la, La frontière, Editura Internationales, SUMAR
1928; Preda, M., Criteriile ce trebuie avute în vedere pentru îmbunãtãþirea organizãrii §1. Noþiunea de «fundament al statului»
administrative a teritoriului României, Dreptul nr. 8/1995; Queva, C., Vergnaud, G., A. Preponderenþa «poporului» în raport cu «naþiunea» ca
L’«intermédiarité» des territoires locaux: essai de réflexions croisées sur les constructions
territoriales locales en Allemagne, en France et en Espagne, în Territoires, territorialité, fundament al statului
territorialisation: et après?», Vanier M. et alli (eds.), Actes des entretiens de la cité des B. Fundamentul statului ºi suveranitatea
territoires, Université Joseph Fourier, Grenoble, 7-8 juin 2007, disponibil http://iga.ujf- §2. Fundamentele statului român
grenoble.fr/territoires/index.htm; Raffestin, C., Pour une géographie du pouvoir, Paris, A. Unitatea poporului
Litec, 1980; Reynuad, A., Société, espace et justice, Paris, PUF, 1981; S.F.D.I., Colloque
de Poitiers, La frontière, Pédone, 1980; Schoenborn, W., La nature juridique du territoire, B. Solidaritatea cetãþenilor
Recueil des Cours de l’Academie de Droit International de la Haye, 1929-2, vol. 30; §3. Conceptul de «patrie» indivizibilã
Seiºanu, R., Istoria frontierelor, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1940; Shaw, M. N., §4. Statul este al cetãþenilor sãi
Territory in International Law, N.Y.B.I.L., 1982; Stern, B., Quelques observations sur les
§5. Criteriile de nediscriminare
règles internationales relatives à l’application extraterritoriale du droit, A.F.D.I., 1986; Turco,
A., „La mondialisation des territoires: échelles, logiques, durabilité”, în Les territoires de la A. Conþinutul criteriilor de nediscriminare
mondialisation, G. Mercier (ed.), Montréal, Presses de l’Université Laval, 2004; Vanier, B. Caracterul exemplificativ al enumerãrii
M., (dir.), Territoires, Territorialité, Territorialisation : et après?, Actes des entretiens de C. Natura criteriilor de nediscriminare
la Cité des territoires, Université Joseph Fourier, Grenoble, 7 et 8 juin 2007; Vanier,
§6. Criteriile de nediscriminare ºi egalitatea
M., Le pouvoir des territoires. Essai sur l’interterritorialité, Paris, Economica, 2008; Veltz,
P., Des lieux et des liens. Politiques du territoire à l’heure de la mondialisation, La Tour
d’Aigues, Editura de l’Aube, 2004; Veschambre, V., Ripoll, F., „Face à l’hégémonie du
territoire: éléments pour une réflexion critique”, în Y. Jean & C. Calenge (eds.), Lire les COMENTARIU
territoires, Tours, Editions Villes et territoires, 2002; Zainea, M., Consideraþii referitoare
la imunitatea diplomaticã de jurisdicþie penalã, Dreptul nr. 3/2008.
Articolul 4 al Constituþiei României conþine, cel puþin în optica
A se vedea ºi bibliografia de la art. 1. privind caracterul unitar ºi indivizibil al statului.
celor care l-au redactat, cele mai importante dispoziþii ale legii
148 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
fundamentale. El stabileºte fundamentul statului. Acest fundament era,
potrivit Constituþiei în forma ei din 1991, unitatea poporului, care
impune, în accepþiunea sa clasicã tributarã concepþiei care vede statul
în mod necesar ca unitar, ºi influenþei doctrinei juridice franceze,
interzicerea divizãrii juridice a poporului pornind de la anumite criterii,
interzicerea drepturilor colective, unitatea corpului politic ºi unitatea
reprezentãrii. În urma revizuirii Constituþiei în 2003 un nou fundament
al statului a fost adãugat: solidaritatea cetãþenilor, transformatã astfel
din solidaritate punctualã cu cei aflaþi într-o situaþie relevant diferitã
care îi pune într-o poziþie de vulnerabilitate, în solidaritate genericã.
Al doilea alineat al articolului afirmã principiul indivizibilitãþii «patriei»,
concept destul de ambiguu care îl dubleazã pe cel de stat indivizibil,
impunând apoi o înþelegere individualistã a statului, cãci acesta este al
cetãþenilor, cu excluderea grupurilor, în calitatea lor de grupuri, de la
constituirea spaþiului public. Criteriile de nediscriminare sunt
enumerate în finalul articolului, într-o formulare care pare limitativã,
pãstratã ca atare de Legea de revizuire din 2003, deºi art. 20 din
Constituþie obligã la interpretarea sa ca enumerare exemplificativã,
iar doctrina ºi chiar jurisprudenþa constituþionalã au subliniat clar acest
lucru. Interpretarea enumerãrii ca exemplificativã, fapt ce presupune
cã niciun alt criteriu de natura celor enumerate nu poate fi utilizat
pentru a trata diferit persoanele, ridicã problema fundamentalã a
«naturii» acestor criterii, problemã deloc simplã ºi complicatã în plus
de faptul cã natura criteriilor enumerate nu pare a fi unitarã, rasa,
originea etnicã sau sexul nefiind în mod evident de aceeaºi naturã cu
opinia sau apartenenþa politicã. Transparenþa aparentã a limbajului,
claritatea intuitivã a termenilor utilizaþi pentru a desemna criteriile,
nu sunt decât aparente, o tentativã de definire sau de aplicare clarã a
noþiunilor în sfera juridicã fiind extrem de dificilã, ceea ce este probat
în dreptul românesc de lipsa unei încercãri jurisprudenþiale de
configurare a sferei criteriilor, Curtea Constituþionalã preferând sã facã
de fiecare datã enumerarea tuturor criteriilor cuprinse în art. 4 în loc
sã se refere la cel care, eventual, ar fi incident în cauzã ºi operând, din
acest motiv, o glisare a bazei juridice a deciziei cãtre art. 16 din
Constituþie.
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 149
§1. Noþiunea de «fundament al statului»
Dacã art. 1 din Constituþie afirmã naþiunea ca element constitutiv
fundamental al statului, dacã art. 2 afirmã cã suveranitatea naþionalã
care aparþine poporului este sursã a puterii statale, dacã art. 3 trateazã
despre teritoriu ca element constitutiv al statului, art. 4 afirmã
«fundamentul statului». Pare clar cã acest fundament este conceput de
textul constituþional ca diferit de elementele constitutive ale statului,
chiar dacã el este legat indisolubil de acestea, impunând, cum am vãzut,
o anumitã înþelegere a naþiunii, a poporului ºi a teritoriului. Legând
fundamentul statului de cetãþenie ºi de egalitatea în drepturi, înþeleasã
ca nediscriminare, art. 4 pare sã dea acestui fundament o accepþie
politico-juridicã ºi nu sociologicã, spre deosebire de accepþia pe care ar
putea-o primi elementele constitutive ale statului, care poate fi
sociologicã. Când Constituþia se referã la fundamentul statului, ea se
referã în primul rând la fundamentul politic al acestuia, pe care îl identificã
cu cetãþeanul, unitatea poporului fiind rezultatul unei înþelegeri
voluntariste, politice ºi individualiste a noþiunii de cetãþean, iar
consecinþa ei fireascã fiind nerelevanþa grupurilor în spaþiul public. În al
doilea rând, Constituþia se referã la fundamentul juridic al acestuia, pe
care îl identificã cu egalitatea ca nediscriminare în raport de criteriile de
constituire a grupurilor primare de identificare ºi de criteriile care derivã
din elementele structurale de bazã ale democraþiei liberale (libertatea
opiniei, pluralismul politic, libertatea proprietãþii).
O problemã esenþialã se ridicã din punct de vedere juridic dacã optãm
pentru o astfel de viziune a fundamentului statului: «dacã fundamentul
statului sunt cetãþenii ºi egalitatea ca nediscriminare, deci ca eliminare
din spaþiul public a grupurilor primare de identificare, ce rol mai joacã
Constituþia ca fundament juridic al statului?». În cultura juridicã actualã
Constituþia este actul de constituire al statului, deci fundamentul sãu
juridic. Ea este conceputã totodatã ca fundament al ordinii juridice, ca
normã fundamentalã în baza cãreia sunt validate toate celelalte norme
juridice ºi, în baza lor, toate acþiunile statului. Pentru a împãca cetãþeanul
ºi unitatea poporului ca fundament al statului cu acest fundament juridic
al sãu, trebuie ca cele trei elemente structurale ale acestuia, cetãþenii,
teritoriul ºi puterea sã fie determinate doar pe cale juridicã, adicã „înþelese
150 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
doar ca valabilitate sau arii de valabilitate ale unei ordini de drept” (H. Kelsen,
Doctrina purã a dreptului, Editura Humanitas, Bucureºti, 2000, p. 341). Sunt excluse
deci noþiunile sociologice de individ sau grup. Cetãþeanul nu este individul,
ci o construcþie juridicã. Indivizii sunt cetãþeni pentru cã se supun unei
ordini juridice. „Problema dacã un om face parte dintr-un stat nu este o
problemã psihologicã, ci juridicã. Unitatea alcãtuitã de cetãþenii unui stat
nu poate fi recunoscutã în nimic altceva decât în faptul cã pentru aceºti
oameni este valabilã una ºi aceeaºi ordine de drept. Cetãþenii unui stat sunt
aria de valabilitate personalã a unei ordini de drept statale” (H. Kelsen, Doctrina
purã a dreptului, Editura Humanitas, Bucureºti, 2000, p. 342). Deci unitatea poporului
ca fundament al statului este o noþiune strict juridicã, ea nu are nicio legãturã
cu vreun grup social determinat în funcþie de criteriile de identificare
sociologicã pe care le enumerã art. 4 din Constituþie. De altfel, enumerarea
acelor criterii este fãcutã tocmai pentru a impune unitatea ordinii juridice în
raport cu persoanele. Dacã deci unitatea statului impune unicitatea puterii
politice care creeazã regulile juridice, dacã indivizibilitatea teritoriului impune
uniformitatea dreptului în teritoriu, unitatea poporului impune unitatea
ordinii juridice în raport de persoanele pe care le vizeazã. În principiu, toate
persoanele se bucurã de acelaºi tratament.
Aceastã înþelegere juridicã a noþiunii de fundament al statului face
ca orice legare a poporului de etnie, rasã, religie etc. sã fie prohibitã. Poporul
este, ca fundament al statului, o noþiune juridicã, nu sociologicã. De aceea
poate cã ar fi fost de preferat ca textul sã nu utilizeze termenul «român»,
cum s-a propus de altfel în 1991 (vezi amendamentul nr. 28, Geneza Constituþiei
României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial,
Bucureºti, 1998, p. 117), propunere respinsã de Comisie pe motiv cã „am fi în
prezenþa unei formulãri generice ºi deci abstracte” ºi cã fãrã aceastã precizare
„nu s-ar ºti despre ce stat este vorba”, argumentare care este mai mult
decât problematicã, pe de o parte, pentru cã odatã ce dispoziþia este cuprinsã
în Constituþia României, este clar despre ce stat este vorba ºi, pe de altã
parte, pentru cã subînþelesul sociologic al noþiunii de popor este evident
în atitudinea Comisiei, cãci ea afirmã, pentru a respinge un alt amendament,
cã în art. 4 „este vorba de dimensiunea demograficã ºi psihologicã a statului”
(s.n. Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã
Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 117).
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 151
Constituþia statului român trebuie sã aibã ea însãºi, în calitatea sa de
act constitutiv al acestuia ºi de fundament al întregii ordini juridice, anumite
trãsãturi definitorii impuse de unitatea poporului ca fundament al statului.
Ea trebuie sã fie individualistã, deci sã nu ia în calcul grupurile în spaþiul
public, ci doar în spaþiul privat, spaþii pe care trebuie sã le menþinã în mod
scrupulos distincte. În spaþiul public, nu existã decât cetãþenii români ºi
statul român. În spaþiul privat, grupurile se manifestã liber. Constituþia
României nu poate permite o «parcelare» a dreptului în raport de
apartenenþa la grupuri. Cum vom vedea la timpul cuvenit, aceastã
înþelegere ar putea oferi o bazã controlului constituþionalitãþii unor revizuiri
constituþionale care introduc consecinþe juridice ale afilierilor la grupuri
în spaþiul public, cum ar fi utilizarea limbii materne în raport de ponderea
grupului minoritar în raporturile cu administraþia localã.
Introducerea solidaritãþii cetãþenilor, ca fundament al statului,
alãturi de unitatea poporului, nu schimbã cu nimic aceastã viziune de
principiu. Solidaritatea este ea însãºi, în calitatea sa de fundament al
statului, o noþiune juridicã. Nu este vorba de o dimensiune psihologicã a
acestei solidaritãþi. Statul îi include din punct de vedere juridic ºi pe cei
care refuzã aceastã solidaritate. Când vorbim de solidaritatea cetãþenilor
ca fundament al statului, trebuie sã înþelegem apartenenþa la stat ca fiind
constitutivã din punct de vedere juridic pentru aceastã obligaþie de
solidaritate, nu solidaritatea psihologicã drept element necesar statului
pentru a exista din punct de vedere juridic faþã de unii din cetãþenii sãi.
A. Preponderenþa «poporului» în raport cu «naþiunea» ca
fundament al statului
Constituþia României afirmã ca fundament al statului unitatea
«poporului» ºi nu a «naþiunii», deºi statul este declarat în art. 1 alin. (1)
din aceeaºi lege fundamentalã ca «naþional». Noi am tras deja unele
concluzii din aceastã dispoziþie, afirmând cã ea duce la impunerea unei
viziuni politice, voluntariste ºi individualiste asupra naþiunii ca element
constitutiv al statului ºi la impunerea unei înþelegeri procedurale a
«poporului» ca titular al suveranitãþii naþionale. Acum vom vedea pe ce
ne bazam când dãdeam o astfel de interpretare primelor douã articole
152 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
din Constituþie. Opþiunea pentru unitatea «poporului», ºi nu pentru
unitatea «naþiunii» ca fundament al statului, nu a fost doar o opþiune
lingvisticã în timpul dezbaterilor pentru adoptarea Constituþiei din 1991.
Astfel, a fost respinsã o propunere de modificare a textului care l-ar fi
reformulat în sensul cã „statul are ca fundament unitatea naþiunii române
cu celelalte naþiuni conlocuitoare” pe motiv cã noþiunea de „popor este
mult mai largã” (Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante,
Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 117). Pe de altã parte, la
propunerea de suprimare a alineatului (1) al art. 4, Comisia rãspundea
cã termenul «popor» „include ºi minoritãþile naþionale”. De asemenea,
în 2003, în cadrul procedurii de revizuire a fost evident, cum am arãtat,
cã a existat un curent puternic care a afirmat cã poporul cuprinde toþi
cetãþenii, curent care a extras din aceastã înþelegere concluzia cã naþiunea
nu este totuna cu etnia, cã ea are un înþeles politic ºi civic. Opþiunea
pentru unitatea poporului, ºi nu a naþiunii, ca fundament al statului
pare deci sã fi fost conºtientã.
Întrebarea fundamentalã este aceea de a ºti ce anume înþelege
Constituþia prin popor, când afirmã cã acesta este fundamentul statului.
Este evident cã prin popor nu se înþelege o agregare a grupurilor, cãci
statul este declarat al cetãþenilor indiferent de criteriile de apartenenþã
a acestora la grupuri. Atunci sã se înþeleagã prin popor suma indivizilor?
Aceastã viziune ar fi nepracticã, cãci ea ar duce la un guvernãmânt cu
necesitate direct. De altfel, este evident cã reprezentarea este baza
guvernãmântului instituit prin Constituþia din 1991, chiar dacã ea admite
exerciþiul suveranitãþii ºi prin referendum. Rãmâne atunci sã înþelegem
poporul în sens procedural. Poporul este o majoritate care decide în
numele întregului. Dar aceastã majoritate nu este sociologic determinatã,
ci politic determinatã. Ea se constituie, deci, prin vot. Poporul (demosul),
ca majoritate, este o funcþie, care, ca orice funcþie într-o societate democ-
raticã, îºi schimbã periodic titularul în raport de votul cetãþenilor. Majo-
ritãþile politice rezultate din vot ocupã deci o funcþie. Ele exercitã funcþia
aºa cum o impun competenþele acesteia ºi nu dupã bunul lor plac. Când
cetãþenii voteazã din nou, majoritatea se schimbã, funcþia rãmâne.
Funcþia este astfel instituþionalizatã. Demosul (poporul) este o instituþie.
Poporul nu este deci legat decât de opinia cetãþenilor, nu de vreun grup
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 153
etnic, naþional, lingvistic sau constituit în funcþie de oricare criteriu de natura
acestora. De aceea, opinia este enumeratã în calitate de criteriu de
nediscriminare. De schimbarea acesteia depinde reconstruirea majoritãþii
care ocupã funcþia de demos ca fundament al statului ºi, deci, de ea nu
trebuie legatã nicio consecinþã juridicã restrictivã sau privilegiu, altfel ea nu
mai este liberã. Poporul este deci o funcþie juridicã, cea de creare a normelor
juridice, exercitatã de o majoritate politicã, niciodatã sociologic determinatã
în raport de criterii de natura celor enumerate de art. 4 alin. (2).
B. Fundamentul statului ºi suveranitatea
Suveranitatea este trãsãtura definitorie a statului. Sursa acestei
suveranitãþi este, în baza art. 2 alin. (1) din Constituþie, poporul român.
Art. 4 pare sã declare cã acelaºi popor este fundament al statului. Existã
consecinþe juridice distincte ale acestor douã afirmaþii normative sau
este doar o repetiþie datoratã unei coordonãri defectuoase a textelor?
De fapt, art. 4 nu reia dispoziþia art. 2. El nu afirmã cã poporul este
fundament al statului, aceasta fusese deja afirmat de art. 2, ci cã unitatea
acestuia este un astfel de fundament. Art. 2 aratã care este sursa politicã
a suveranitãþii juridice a statului. Art. 4 aratã care este fundamentul
juridic al statului, adicã ce tip de ordine juridicã este abilitatã Constituþia
sã valideze: una care nu divizeazã poporul din punct de vedere juridic,
indiferent care ar fi diviziunile lui sociale. Art. 2 este angajant din punct
de vedere ideologic, chiar dacã formularea pe care o cuprinde a fost
interpretatã uneori ca ideologic ambiguã, în timp ce art. 4 este ideologic
neutru. El impune statului o neutralitate faþã de poziþiile adoptate de
grupuri în raport de criteriile lor de constituire, neutralitate care este nu
doar politicã, apartenenþa politicã fiind unul dintre criteriile de
nediscriminare, ci ºi în raport de oricare alt clivaj care ar diviza societatea:
rasial, etnic, lingvistic, pornind de la avere etc.
§2. Fundamentele statului român
Fundamentele statului român sunt, conform art. 4 din Constituþie,
unitatea poporului ºi solidaritatea cetãþenilor sãi. Cele douã concepte
154 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
sunt de aceeaºi naturã, adicã juridice. Unitatea este mai degrabã
indivizibilitate, deci este vorba de o imposibilitate a creãrii unor diviziuni
cãrora sã li se aplice tratamente juridice diferenþiate în raport de anumite
criterii, ºi nu de o unitate internã a poporului, indiferent cum ar fi aceasta
determinatã. Solidaritatea cetãþenilor pare la prima vedere sã se refere
la ataºamentul cetãþenilor unii faþã de alþii ºi la sprijinul reciproc care
întemeiazã relaþiile dintre ei datoritã apartenenþei la acelaºi grup. De
fapt se referã, dacã este privitã ca noþiune juridicã (or, am arãtat cã nu
poate fi privitã altfel), la principiile redistribuirii beneficiilor sociale pentru
a egaliza ºansele ºi accesul ºi la stabilirea contribuþiilor fiecãruia la crearea
bunurilor publice, pornind de la aceste principii. Solidaritatea cetãþenilor
nu este deci una datoratã comunitãþii de sânge, tradiþii, limbã sau culturã,
ci una datoratã participãrii lor la construirea aceluiaºi spaþiu public.
A. Unitatea poporului
a. Conceptul de «unitate» versus Conceptul de «indivizibilitate»?
Cum am arãtat deja, deºi Constituþia foloseºte termenul «unitate», acesta
trebuie înþeles ca «indivizibilitate». Cele douã concepte pot fi gândite
radical diferit. Astfel, s-a putut susþine în timpul dezbaterilor proiectului
de Constituþie cã „afirmaþia cã statul are ca fundament unitatea poporului
român este imprecisã ºi incompletã ºi se contrazice cu prevederile art. 8
alin. 1 («pluralismul este o condiþie ºi o garanþie a democraþiei
constituþionale», n.n.)” (Hosszú Zoltan, motivarea amendamentului nr. 26, în
Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã
Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 116). Unitatea poporului este contrapusã
astfel pluralismului. Dacã termenul este înlocuit cu cel de
«indivizibilitate» a poporului, dat fiind faptul cã înþelesul acestuia din
urmã este conturat din punct de vedere juridic în alte domenii, cum ar fi
cel al indivizibilitãþii statului, a suveranitãþii sau a teritoriului, care nu
înseamnã inexistenþa diviziunilor interne, ci doar refuzul de a face aceastã
divizare la nivelul ordinii juridice, sensul indivizibilitãþii poporului devine
clar. Nu este vorba de o imposibilitate a divizãrii interne care ar contrazice
pluralismul ºi astfel democraþia, ci de refuzul divizãrii ordinii juridice în
raport de diviziunile populaþiei în grupuri constituite pe anumite criterii.
Indivizibilitatea poporului (unitatea sa, potrivit terminologiei
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 155
constituþionale româneºti) implicã pluralismul. Dar acest pluralism este
rezervat spaþiului privat, celui al societãþii civile, neproducând, în
principiu, consecinþe la nivelul ordinii juridice.
b. Consecinþele unitãþii/indivizibilitãþii poporului. Indivizibilitatea
poporului este în mod tradiþional þinutã a produce patru consecinþe
juridice: interzicerea divizãrii juridice a poporului, interzicerea drepturilor
colective, unitatea corpului politic ºi unitatea reprezentãrii. Credem însã
cã toate aceste consecinþe se datoreazã introducerii unei dihotomii
fundamentale, cea între spaþiul public ºi spaþiul privat.
1. Distincþia spaþiu public/spaþiu privat. Spaþiul public este indivizibil
în statul român, în sensul cã el aparþine doar cetãþenilor, cã nicio altã
diviziune a poporului nu poate penetra în acest spaþiu. Spaþiul privat
este, dimpotrivã, divizat, orice impunere a unitãþii în aceastã sferã fiind
prohibitã. Ce anume se înþelege prin cele douã spaþii nu este prea simplu
de decis. De aici tot felul de posibile confuzii, ca în motivarea
amendamentului expus mai sus, care introducea pluralismul în spaþiul
public, sau ca acea calificare legalã a partidelor politice ca persoane
juridice de drept public, care face acelaºi lucru, confundând misiunea
publicã a partidelor cu misiunea de serviciu public sau de putere publicã
tipicã persoanelor juridice de drept public.
Criteriul în mod tradiþional utilizat pentru a distinge dreptul public
de dreptul privat este utilizabil, în principiu, ºi pentru a distinge spaþiul
public de spaþiul privat. Acest criteriu este cel al naturii interesului.
Spaþiul public este cel în care se desfãºoarã activitãþile care tind sã
realizeze un interes general ºi spaþiul privat cel în care se desfãºoarã
activitãþile care tind sã realizeze un interes particular. Distincþia nu este
deci bazatã pe accesibilitatea spaþiului, ci pe interesul pe care îl
structureazã. Cum spunea Bobbio, referindu-se la drept, acesta este privat,
dacã se referã la structura societãþii, ºi public, dacã se referã la
suprastructurã. Grupurile sociale sunt reale ºi nu pot fi ignorate. Ele
reprezintã structura societãþii, spaþiul privat fiind un spaþiu al acestor
grupuri. Suprastructura socialã este o construcþie juridicã. Aceastã
construcþie poate fi diferit realizatã în raport de filosofia care
fundamenteazã statul. În sistemele unde indivizibilitatea poporului, reflex
al unei filosofii individualist-liberale, este fundamentul statului, aceasta
156 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
nu poate admite grupurile în spaþiul public odatã ce acesta a fost construit
prin vot. Suprastructura eliminã concurenþa grupurilor din spaþiul public.
Dar aceastã transcendere a divizãrii în spaþiul public nu se poate face
decât dacã este pãstratã o societate civilã autonomã ºi structuratã
pluralist. Cu cât unitatea poporului este deci mai intens afirmatã în spaþiul
public, cu atât pluralismul ºi diversitatea trebuie pãstrate mai atent în
spaþiul privat. Astfel, nu existã nicio contradicþie, cum s-a încercat sã se
acrediteze, între unitatea poporului ºi protecþia persoanelor aparþinând
minoritãþilor. Unitatea se petrece în spaþiul public, iar protecþia
minoritarilor în spaþiul privat. Problemele apar când unitatea tinde sã
fie impusã în spaþiul privat ºi când protecþia minoritãþilor tinde sã se
petreacã în spaþiul public.
2. Interzicerea divizãrii juridice a poporului. Prima consecinþã a
unitãþii poporului este interzicerea oricãrei divizãri juridice a poporului
în raport de criterii de natura celor enumerate de art. 4 alin. (2). Poporul
este constituit, din punct de vedere juridic, din cetãþeni, orice altã
noþiune, cum ar fi cea de minoritate naþionalã, sexualã, culturalã etc.,
având doar o valoare sociologicã ºi neputând produce nicio consecinþã
juridicã. Aºadar, orice dispoziþie legalã care utilizeazã astfel de noþiuni,
vorbind de drepturi ori regimuri juridice ale grupurilor sau comunitãþilor,
este neconstituþionalã. De exemplu, proiectul legii statutului minoritãþilor
naþionale depus de Guvern în cursul anului 2006 afirma în art. 1 alin. 2
cã „minoritãþile naþionale sunt recunoscute ca factori constitutivi ai
statului român”. Aceastã dispoziþie era neconstituþionalã pentru cã
introducea un grup în calitate de element constitutiv al statului, când
doar cetãþenii au aceastã calitate. Art. 8 alin. 2 din acelaºi proiect afirma
cã „nu constituie discriminãri, potrivit legii, mãsurile luate … în favoarea
unei persoane, a unui grup de persoane sau unei comunitãþi…”. Utilizarea
noþiunii de comunitate sau grup de persoane pentru a desemna un regim
juridic distinct acordat acestora este prin ea însãºi neconstituþionalã.
Art. 57 al aceluiaºi proiect vorbeºte chiar de „capacitatea comunitãþii
minoritãþii naþionale de a avea competenþe decizionale în probleme privind
identitatea” (s.n.), ceea ce este vãdit neconstituþional, cãci transferã, în
spaþiul public, identitatea grupului din spaþiul privat, formularea fiind în
aºa fel fãcutã încât sã nu subziste niciun dubiu cã este vorba de grup, nu
de persoanele care îl compun.
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 157
3. Interzicerea drepturilor colective. În statele unde unitatea
poporului are valoare de principiu constituþional, cum este cazul
României, puterea legislativã nu este competentã sã introducã drepturi
colective. Drepturile sunt colective dacã titularul dreptului este un grup
sau dacã existenþa dreptului depinde de grup. De exemplu, art. 57
dintr-un proiect de lege privind statutul minoritãþilor naþionale acorda
competenþe «comunitãþii minoritãþii naþionale», fiind neconstituþional
pentru cã titularul unui drept este grupul, dreptul fiind astfel colectiv.
Art. 17, art. 40 alin. (7), art. 51, art. 90 alin. (2) ºi (3), art. 106 alin. (8)
ºi art. 110 din Legea administraþiei publice locale în forma sa din 2001 la
care se referea Decizia Curþii Constituþionale nr. 112/2001 (M. Of. nr.
280 din 30 mai 2001) erau neconstituþionale pentru cã existenþa dreptului
de a utiliza limba maternã în raporturile cu administraþia sau în ºedinþele
consiliilor locale, depindea de ponderea grupului minoritar în unitatea
administrativ-teritorialã sau în consiliu. Dreptul era colectiv, cãci
minoritarul nu îl avea decât dacã grupul sãu de apartenenþã avea
ponderea stabilitã de lege. Un cetãþean român aparþinând unei minoritãþi
naþionale al cãrui grup nu reprezenta 20% din populaþia unitãþii
administrativ-teritoriale, nu avea dreptul de a utiliza limba sa maternã
în raporturile cu administraþia. Nu era vorba de restrângerea exerciþiului
unui drept acordat tuturor minoritarilor, ci de existenþa dreptului doar
pentru cei care erau membrii unui grup important din punct de vedere
numeric ºi concentrat într-o zonã a teritoriului, aºa cã aºa-zisul control
de proporþionalitate fãcut de Curtea Constituþionalã în Decizia amintitã
nu îºi avea rostul, fiind doar reproducerea unui stereotip jurisprudenþial
fãrã vreo referire clarã la situaþia concretã, cãci, dreptul fiind colectiv,
dispoziþia legalã era neconstituþionalã, indiferent de cauza care o
determinase, direct în baza art. 4, fãrã a mai fi necesarã referirea la art.
16 ºi nici la un control de proporþionalitate în baza acestuia.
Curtea Constituþionalã nu considerã acest tip de dependenþã a
dreptului de grup ca instituind drepturi colective. Astfel, în Decizia nr.
112/2001 (precitatã), Curtea afirma cã „faptul cã folosirea de cãtre aceºti
cetãþeni ºi «a limbii materne», în raporturile cu administraþia publicã
localã, este condiþionatã de o pondere substanþialã a minoritãþii naþionale
din care fac parte, în ansamblul populaþiei din unitãþile administrativ-
158 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
teritoriale respective, sau – în cazul consilierilor, caz prevãzut la art. 43
alin. (3) – de a reprezenta cel puþin o treime din numãrul consilierilor
nu are semnificaþia acordãrii unor drepturi colective. Ponderile stabilite
prin textele legii reprezintã doar criterii pentru acordarea drepturilor de
folosire «ºi a limbii materne» în raporturile cu autoritãþile administraþiei
publice sau în cadrul lucrãrilor consiliilor locale ºi ale celor judeþene.
Aceste criterii þin seama de posibilitãþile practice de a se asigura, în
contextul garantãrii identitãþii lingvistice, folosirea «ºi a limbii materne»
în relaþiile cu autoritãþile administrative publice locale, avându-se în
vedere ºi costurile pe care societatea ºi le poate permite. De asemenea,
nu este încãlcat nici principiul egalitãþii în drepturi, consacrat de art. 16
din Constituþie, întrucât, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenþa constantã
a Curþii Constituþionale, în acord cu interpretarea datã de Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului dispoziþiilor art. 14 din Convenþia
pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale,
egalitatea nu semnificã uniformitate, iar o diferenþã de tratament juridic
determinatã de un motiv obiectiv ºi rezonabil nu constituie o discriminare.
Sub acest aspect Curtea constatã cã existenþa unei ponderi substanþiale
a cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale (pondere care a fost
stabilitã de legiuitor la peste 20% din numãrul locuitorilor) reprezintã o
justificare raþionalã ºi obiectivã pentru folosirea «ºi a limbii materne» în
raporturile dintre aceºtia ºi autoritãþile administraþiei publice locale.
Aceeaºi justificare existã ºi în ceea ce priveºte folosirea «ºi a limbii
materne» în lucrãrile ºedinþelor de consiliu, în cazul în care consilierii
aparþinând unei minoritãþi naþionale reprezintã cel puþin o treime din
numãrul total al consilierilor”.
Curtea invocã argumente de oportunitate pentru a susþine o judecatã
de principiu greºitã, pãrând cã îºi dã seama cã soluþia nu este conformã
unitãþii poporului ca fundament al statului, cãci ea afirmã cã „aceste criterii
þin seama de posibilitãþile practice de a se asigura … folosirea «ºi a limbii
materne» în relaþiile cu autoritãþile administrative publice locale, avându-se
în vedere ºi costurile pe care societatea ºi le poate permite” (s.n.). Cu alte cuvinte,
într-un stat care ºi-ar permite din punct de vedere material respectarea
principilor constituþionale, dispoziþiile legale ar fi mai atent verificate. Pe
de altã parte, Curtea invocã în calitate de justificare raþionalã ºi obiectivã
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 159
pentru dependenþa dreptului de ponderea grupului, chiar aceastã pondere,
ceea ce este, în cel mai fericit caz, doar o tautologie.
O problemã distinctã ar pãrea sã fie «discriminarea pozitivã», cum
se obiºnuieºte sã fie numitã, imitând o parte a doctrinei franceze, o
discriminare care tinde sã repare, prin derogare de la egalitatea în drepturi,
o diferenþã relevantã de situaþie. Trebuie înþeles însã cã de fapt nu este
vorba decât de un stereotip lingvistic: discriminarea nu poate fi «pozitivã».
Dacã diferenþa de tratament este justificatã, atunci nu mai este o
discriminare. Pentru a fi justificatã, diferenþa de tratament trebuie sã fie
bazatã pe un motiv obiectiv ºi rezonabil. Egalitatea este respectatã dacã
se aplicã un tratament diferenþiat celor aflaþi în situaþii care sunt relevant
diferite. Ea este încãlcatã dacã celor aflaþi în situaþii relevant diferite le
este aplicat un tratament uniform, fãrã un motiv (nu motivare) obiectiv ºi
rezonabil. O precizare suplimentarã se impune: compararea situaþiilor
trebuie sã priveascã nu doar pe cei pe care legea îi include în câmpul sãu,
ci ºi pe cei pe care îi exclude. Necesitatea diferenþei sau a unitãþii de
tratament trebuie sã rezulte din «natura lucrurilor», iar mijloacele utilizate
trebuie sã fie adecvate scopurilor urmãrite prin diferenþa de tratament
(pentru dezvoltãri, D.C. Dãniºor, Drept constituþional ºi instituþii politice. Volumul I –
Teoria generalã, Sitech, Craiova, 2006, p. 656-663)
Dar diferenþele de tratament bazate pe criteriile de nediscriminare sunt
întotdeauna neconstituþionale dacã ele creeazã drepturi colective. Chiar dacã
discriminãrile colective sunt «pozitive», în sensul arãtat mai sus, ele trebuie,
în aceastã situaþie, judecate ca neconstituþionale. Ele vor fi neconstituþionale
ºi dacã diferenþa de tratament care instituie un drept colectiv nu are la bazã
un criteriu de natura celor enumerate de art. 4 alin. (2).
În aceastã viziune care bazeazã statul pe indivizibilitatea poporului,
nu pot exista drepturi ale minoritãþilor constituite pe criterii de natura
celor enumerate în alin. (2). Drepturi nu au decât persoanele, fizice sau
juridice, nu minoritatea, care, nefiind un subiect de drept, nu poate avea
drepturi proprii. Unitatea poporului impune deci inexistenþa juridicã a
«minoritãþilor» pe teritoriul naþional, minoritãþi cãrora sã le fie ataºate
drepturi colective în domeniul cultural, religios sau lingvistic, de exemplu.
Persoanele aparþinând minoritãþilor pot avea drepturi exercitate în colectiv,
dar nu drepturi colective (vezi Drãganu, T., Câteva consideraþii privitoare la problema
160 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
«drepturilor colective» ale minoritãþilor naþionale, Revista românã de drepturile omului, nr.
18/2000, p. 40-49 ). Însã aceste drepturi exercitate în colectiv sunt cantonate
în spaþiul privat. Spaþiul public nu aparþine decât cetãþenilor, indiferent
de criteriile care-i departajeazã pe indivizi în spaþiul privat.
4. Unitatea corpului politic. Cetãþeanul este, în viziunea impusã
de Constituþia României, desprins de grupurile de apartenenþã primarã.
El este singurul prezent în spaþiul public tocmai datoritã acestei
independenþe faþã de orice ataºamente particulare. Calitatea de cetãþean
are ca scop ºtergerea diferenþelor între membrii corpului politic. Cetãþenii
sunt cei care exercitã suveranitatea, direct sau prin reprezentanþi, ºi nu
grupurile, aceasta fiind logica dispoziþiei constituþionale care aratã cã
niciun grup nu poate exercita suveranitatea în nume propriu. Acest
principiu al unitãþii corpului politic are trei consecinþe: interzicerea
constituirii unei identitãþi politice distincte în interiorul spaþiului public
în baza identitãþilor sociale, culturale, etnice etc. multiple din spaþiul
privat, interzicerea oricãrei diferenþieri categoriale în materia drepturilor
politice ºi unitatea reprezentãrii.
Interzicerea constituirii unei identitãþi politice distincte în interiorul
spaþiului public în baza identitãþilor sociale, culturale, etnice etc. multiple
din spaþiul privat presupune cã „o democraþie pluriculturalã sau în mod
simplu biculturalã este o contradicþie în termeni” (Schnapper, D., La
communauté des citoyens. Sur l’idée moderne de nation, Gallimard, 1994). Societatea
poate foarte bine sã fie multiculturalã, multietnicã etc., dar democraþia,
adicã societatea politicã, nu se poate baza decât pe unitatea poporului,
pe cetãþeni. Societatea este diversã, societatea politicã este indivizibilã,
corpul politic ce o constituie, de asemenea: el cuprinde doar cetãþeni,
nu grupuri.
Aceastã imposibilitate a constituirii unei identitãþi politice distincte
în spaþiul public pe criteriile de nediscriminare nu presupune cã aceste
criterii nu pot constitui baza identificãrii politice a cetãþenilor în spaþiul
privat, de exemplu atunci când constituie partide politice. De exemplu,
constituirea unui partid politic pe criterii etnice este permisã, ca ºi
asimilarea cu partidele politice a unei organizaþii a minoritãþii în ceea ce
priveºte operaþiunile electorale, dar este interzis, aºa cum încerca sã facã
proiectul legii statutului minoritãþilor naþionale invocat mai sus, sã se
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 161
dea competenþe acestor organizaþii în spaþiul public. Astfel, art. 57 din aceastã
lege ar fi dispus, dacã ea ar fi fost adoptatã, cã: „Autonomia culturalã
înseamnã capacitatea comunitãþii unei minoritãþi naþionale de a avea
competenþe decizionale în probleme privind identitatea sa culturalã, lingvisticã
ºi religioasã, prin consilii alese de cãtre membrii sãi. Executarea deciziilor
consiliilor astfel constituite este asiguratã de structuri proprii sau, dupã caz, de
autoritãþile publice competente” (s.n.). Aceste dispoziþii ar fi creat în mod
clar o identitate politicã distinctã în interiorul spaþiului public, cãci o putere
politicã este caracterizatã prin capacitatea autonomã de a crea reguli juridice,
ceea ce impunea prima parte a dispoziþiei, ºi prin posibilitatea de a le aplica
prin constrângere, posibilitate creatã de partea a doua a articolului.
A doua consecinþã a unitãþii corpului politic este cea a inadmisi-
bilitãþii oricãrei diferenþieri categoriale în materia drepturilor politice, a
dreptului de a alege ºi de a fi ales. Aceasta înseamnã cã nu poate fi
impusã cetãþenilor o altã împãrþire politicã decât cea rezultatã din voinþa
lor. Astfel, Consiliul constituþional francez a gãsit neconstituþionale
dispoziþiile unei legi care impunea ca listele electorale pentru alegerile
municipale în comunitãþile care numãrau mai mult de 3500 de locuitori
sã nu cuprindã mai mult de 75% de persoane de acelaºi sex . Consiliul ºi-
a motivat decizia pe «calitatea de cetãþean» care deschide posibilitatea
de a vota ºi de a fi ales în condiþii identice pentru toþi cetãþenii ºi se
opune «oricãrei divizãri categoriale a alegãtorilor sau a aleºilor» (Decizia
82-146 DC din 19 noiembrie 1982, RJC I, p. 134). În sistemul nostru, dispoziþia
art. 57 din legea statutului minoritãþilor naþionale, citatã mai sus, ar fi
fost neconstituþionalã ºi pentru cã unele organe cu atribuþii de putere
publicã ar fi fost constituite prin alegerea titularilor funcþiilor de cãtre
membrii «comunitãþii unei minoritãþi», ceea ce ar fi introdus o distincþie
categorialã în materia dreptului de a alege pe criteriul originii etnice.
Diferenþierile în materia dreptului de a fi ales nu pot nici ele sã fie fãcute
pe criterii de nediscriminare sau pe criterii de natura acelora, decât în
condiþiile art. 53 din Constituþie. Astfel, anumite funcþii elective le pot
fi interzise strãinilor, dar nu ar putea fi instituitã o interdicþie de a candida
în alegeri pe criteriul, de exemplu, al etniei sau averii sau pe un criteriu
de natura celor enumerate de art. 4 alin. (2), de exemplu, nivelul
instrucþiei.
162 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
A treia consecinþã a unitãþii poporului este unitatea reprezentãrii
poporului. Parlamentarii reprezintã poporul, chiar dacã sunt aleºi în
circumscripþii teritoriale sau pe listele unui partid. Ei reprezintã poporul în
integralitatea sa, nefiind permisã nicio condiþionare a dreptului de a alege
ºi de a fi ales în cadrul alegerilor naþionale, de ataºamentul cetãþeanului la
un anumit teritoriu. Ar fi astfel neconstituþionale dispoziþiile unei legi care
ar institui norme de reprezentare diferite în anumite pãrþi ale teritoriului
sau care ar pãstra neschimbatã împãrþirea locurilor repartizate
circumscripþiilor, deºi ponderea populaþiilor acestora în populaþia globalã
a suferit schimbãri semnificative sau care ar face decupajul circumscripþiilor
electorale þinând seama de ponderea grupurilor constituite pe baza
criteriilor stabilite de art. 4 alin. (2) în diferite pãrþi ale teritoriului.
Reprezentând poporul, parlamentarii sunt independenþi atât faþã
de electoratul din circumscripþia în care au fost aleºi, cât ºi faþã de
organizaþia politicã care le-a facilitat alegerea. Garanþia acestui principiu
este interzicerea mandatului imperativ. Introducerea unei posibilitãþi de
revocare popularã a reprezentanþilor pe durata mandatului sau a votului
uninominal nu afecteazã acest caracter al mandatului.
Unitatea reprezentãrii poporului presupune cã reprezentanþa naþionalã
este indivizibilã, aºa cum poporul este indivizibil. Aceasta înseamnã, în
primul rând, cã mandatul Parlamentului este colectiv, cã, deci, doar organul
colegial, potrivit procedurilor stabilite în Constituþie ºi în regulamentele
proprii în conformitate cu legea fundamentalã, poate exercita atribuþii
care þin de exercitarea suveranitãþii naþionale. Astfel, este interzis unei
comisii parlamentare sã exercite atribuþii ale Parlamentului, iar acestuia
din urmã îi este interzis sã delege astfel de atribuþii. Curtea Constituþionalã
a decis cã o astfel de delegare este neconstituþionalã. Astfel, în Decizia nr.
48/1994, Curtea afirma cã Parlamentul “nu poate fi reprezentat sau înlocuit
de nici unul dintre organele sale interne ºi pe care chiar el ºi le înfiinþeazã,
din simplul motiv cã el nu poate delega nimãnui – ºi cu atât mai puþin
unui grup de parlamentari – suveranitatea naþionalã cu care electoratul
l-a împuternicit în urma alegerilor parlamentare” (M. Of. nr.125 din 21 mai
1994).
În al doilea rând, aceasta înseamnã cã Parlamentul nu poate stabili
prin propria voinþã alte diviziuni politice interne decât cele care au
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 163
rezultat din votul electoratului, cel puþin în cazul unui regim semi-
reprezentativ, bazat pe reprezentarea proporþionalã, cãci în cadrul acestui
tip de regim electoratul nu face doar o desemnare a reprezentanþilor, ci
determinã compoziþia politicã a Parlamentului care este obligatorie când
se constituie Guvernul, când se aprobã programului sãu de guvernare ºi
când se constituie organele interne ale Parlamentului însuºi. Astfel,
Curtea Constituþionalã a decis, controlând art. 20 alin. (2) din
Regulamentul Camerei Deputaþilor, care, la acea datã, avea urmãtorul
cuprins: «În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaþilor
stabileºte numãrul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcþii,
unor grupuri parlamentare, potrivit configuraþiei politice a Camerei», cã
acest text este parþial neconstituþional, pentru cã prin “folosirea
cuvântului «unor» se creeazã impresia ºi posibilitatea excluderii altor
grupuri parlamentare, venind astfel în conflict cu dispoziþiile art. 61 alin.
(5) din Constituþie, care impun respectarea configuraþiei politice a
Camerei, fãrã rezerve”. Prin aceeaºi decizie a mai fost examinatã ºi
constituþionalitatea dispoziþiilor art. 23 alin. (3) din regulament, text
care, la acea datã, avea urmãtorul cuprins: “Biroul permanent se
alcãtuieºte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare,
respectându-se, pe cât posibil, configuraþia politicã a Camerei, aºa cum
rezultã din constituirea grupurilor parlamentare”. ªi acest text a fost
declarat parþial neconstituþional, întrucât sintagma «pe cât posibil»
constituia o adãugare la textul imperativ al art. 61 alin. (5) din
Constituþie, care impune ca diviziunile interne sau organele
Parlamentului sã respecte configuraþia politicã a Camerei, rezultatã din
vot (Decizia nr. 45/1994, M. Of. nr. 131 din 27 mai 1994).
Unitatea reprezentãrii nu înseamnã unitatea ideologicã a acesteia.
Dimpotrivã, consensul care este permis la nivelul acestei reprezentãri a
poporului, ca ºi la nivelul poporului însuºi, este doar unul procedural. El
implicã o înþelegere de necontestat asupra procedurilor de a rezolva paºnic
conflictele politice. Dincolo de acest consens procedural, orice consens
care ar unifica ideologic reprezentanþa, este nedemocratic.
c. Atenuarea principiului datoritã influenþei filosofiilor
comunitariste. Logica liberalã ºi individualistã a principiului
indivizibilitãþii/unitãþii poporului tinde sã fie atenuatã datoritã emergenþei
164 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
din ce în ce mai accentuate a principiilor unei filosofii comunitariste.
Constituþia noastrã nu putea sã scape tensiunii care pare sã marcheze în
cel mai accentuat mod constituþionalismul rezultat din tradiþia
occidentalã, cea dintre liberalism ºi comunitarism, dintre eul dezangajat
ºi eul situat. Primul afirmã prioritatea eului asupra propriilor scopuri,
ceea ce induce, în ceea ce priveºte tipul de comunitate posibilã pentru
noi, o societate bazatã pe o legãturã cooperativã, ºi nu constitutivã, altfel
spus, o societate bazatã pe un individ care este liber sã se alãture altora
în cadrul unor asociaþii voluntar consimþite ºi care refuzã posibilitatea
de a aparþine unei comunitãþi bazate pe legãturi morale antecedente
alegerii. Pentru liberalism persoana este un scop în sine, ºi orice
comunitate constitutivã, adicã bazatã pe trãsãturi obiective care nu pot
fi controlate de individ (rasã, etnie, limbã etc.), pune în pericol eul însuºi,
angajându-l într-un tip de cetãþenie mult mai înglobantã decât poate
tolera un eu dezangajat.
Pornind de la aceste premise, liberalismul afirmã cã libertãþile
fundamentale trebuie sã fie aceleaºi pentru toþi ºi cã singurele inegalitãþi
sociale ºi economice acceptabile sunt cele de care beneficiazã membrii
cei mai dezavantajaþi ai societãþii (Luchaire, F., Les fondements constitutionnels
de la décentralisation, Revue du Droit Public, 1982, p. 1543). În alþi termeni,
liberalismul nu recunoaºte minoritãþile ca sursã de identificare în spaþiul
public, recunoscând, cu toate acestea, principiul diferenþei.
Pentru comunitariºti, acestui punct de vedere îi lipseºte respectul
datorat diversitãþii ºi particularismului. Pentru ei, problema esenþialã
este de a ºti dacã ne mai putem gândi ca euri independente, în sensul cã
identitatea noastrã nu este niciodatã legatã de apartenenþa noastrã la
diferite grupuri. Rãspunsul lor este negativ. Pentru aceastã filosofie, a
imagina o persoanã incapabilã de ataºamente constitutive, nu înseamnã
a concepe o fiinþã în mod ideal liberã ºi raþionalã, ci a imagina o persoanã
complet lipsitã de personalitate ºi de profunzime moralã. Comunitãþile
constitutive trebuie atunci sã fie luate în considerare de cãtre drept,
contrar credinþei liberale, iar grupurile ca atare trebuie sã aibã drepturi.
Constituirea minoritãþilor juridice este rezultatul logic al acestor premise.
Grupurile sunt constitutive în aceastã concepþie pentru spaþiul public
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 165
însuºi, iar neluarea lor în considerare de cãtre drept în cadrul acestui
spaþiu nu poate duce, prin refuzul de a integra conflictele bazate pe
apartenenþa la ele, decât la o confruntare în afara cadrului democratic.
În logica comunitaristã, chiar dacã ar fi admisã unitatea corpului
politic, aceasta nu interzice, în principiu, crearea unei Camere a
Parlamentului care sã fie constituitã altfel decât pe criteriul reprezentãrii
politice a cetãþenilor. Este vorba, de data aceasta, de instituirea unui alt
tip de reprezentare, nu de discriminãri în cadrul reprezentãrii politice.
Astfel, o Camerã, care ar reprezenta interesele economice, sociale ºi
profesionale, pe lângã interesele politice, ar fi nu doar constituþionalã, ci
ºi absolut necesarã.
Deºi Constituþia noastrã pare sã se bazeze pe o logicã de principiu
rezultatã din liberalism, afirmând unitatea poporului, indivizibilitatea
suveranitãþii, indivizibilitatea statului ºi a teritoriului, totuºi ea face multe
concesii comunitarismului, afirmând dreptul la identitate al persoanelor
aparþinând minoritãþilor (vezi comentariul art. 6), chiar colectivizând acest
drept, prin legarea lui, în anumite domenii, de ponderea grupului sau de
situarea teritorialã a cetãþenilor ºi insinuându-l în spaþiul public, în
raporturile minoritarilor cu administraþia publicã [vezi art. 120 alin. (2)].
Procedând astfel, Constituþia derogã de la principiul unitãþii poporului,
cum o face ºi prin art. 16 alin. (3) care deschide calea unor regimuri
diferenþiate în raport de sex, în materia ocupãrii funcþiilor ºi demnitãþilor
publice, deci permite introducerea unor diferenþieri categoriale în interiorul
corpului politic. De asemenea, Constituþia pare sã facã o oarecare concesie
comunitarismului prin reprezentarea politicã a organizaþiilor minoritãþilor
naþionale, deºi instituirea unei dependenþe, este adevãrat relative, a acestei
reprezentãri de vot, atenueazã, cel puþin, aparent comunitarismul soluþiei.
Astfel, Curtea Constituþionalã subliniazã cã reprezentarea organizaþiilor
minoritãþilor naþionale nu are „semnificaþia creãrii unor locuri pentru
«deputaþi de drept»” (Decizia nr. 45/1994, M. Of. nr. 131 din 27 mai 1994).
Dacã legiuitorului îi este deci interzisã orice derogare de la principiul unitãþii
poporului, se pare cã puterea constituantã poate face astfel de derogãri.
Dar ea însãºi trebuie sã fie þinutã de condiþiile stabilite în art. 53 din
Constituþie pentru a putea face discriminãri prin derogare de la principiile
unitãþii poporului ºi egalitãþii în drepturi.
166 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
B. Solidaritatea cetãþenilor
a. Conceptul de solidaritate. Cum deja am remarcat, solidaritatea
cetãþenilor la care se referã art. 4 alin. (1) din Constituþie este o noþiune
juridicã. Ea poate sã aibã ca fundament psihologic ataºamentul cetãþenilor
unii faþã de alþii ºi sprijinul reciproc care întemeiazã relaþiile dintre ei
datoritã apartenenþei la acelaºi grup, dar nu se confundã cu el.
Solidaritatea juridicã din art. 4 impune principiile pornind de la care se
stabilesc contribuþiile fiecãruia la crearea bunurilor publice ºi principiile
redistribuirii beneficiilor sociale pentru a egaliza ºansele ºi accesul.
Solidaritatea cetãþenilor nu este deci una datoratã comunitãþii de sânge,
tradiþii, limbã sau culturã, ci una datoratã participãrii lor la construirea
aceluiaºi spaþiu public. Participarea este, în principiu, egalã, iar împãrþirea
beneficiilor, de asemenea. Prin derogare de la aceastã egalitate, în numele
unei solidaritãþi juridice între cetãþeni, unii vor contribui mai mult ºi
alþii vor beneficia mai mult. Dar aceastã inegalizare este o excepþie, nu o
regulã. Problema este cã în Constituþia noastrã ea este transformatã nu
doar în regulã, ci în fundament al statului.
b. De la solidaritatea «punctualã» la solidaritatea «generalã».
Solidaritatea cetãþenilor introdusã ca fundament al statului prin revizuirea
fãcutã Constituþiei în 2003 este destul de problematicã din mai multe
motive. Ea poate autoriza redistribuiri excesive, cãci instituie o solidaritate
genericã ºi nu punctualã, aºa cum fãcea Constituþia din 1991 ºi cum
credem cã ar fi fost normal. Dacã intenþia constituantului a fost de a
sublinia solidaritatea cetãþenilor indiferent de criteriile alin. (2), atunci
ar fi trebuit sã o introducã în aceastã dispoziþie, care ar fi trebuit sã afirme
cã România este patria comunã ºi indivizibilã a tuturor cetãþenilor sãi,
solidari între ei indiferent de rasã, naþionalitate, de origine etnicã etc.
Dacã asigurarea justiþiei sociale a fost motivul introducerii acestei
dispoziþii, ea pare inutilã odatã ce caracterul social al statului era afirmat
de art. 1 alin. (3). De altfel, un amendament propus în 1991 prin care se
dorea introducerea unui text în art. 4 care sã afirme cã «statul favorizeazã
realizarea egalitãþii între cetãþeni ºi prin mãsuri luate în vederea eliminãrii
inegalitãþii de ºanse» a fost respins pe motivul cã „ideile cuprinse într-un
asemenea amendament sunt implicit consacrate prin… art. 1 alin. (3)”
(amendamentul nr. 34, Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii
Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 117).
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 167
Pericolul acestei instituiri a unei solidaritãþi generice independente
de caracterul de stat de drept social al statului român este transformarea
egalitãþii de ºanse ºi de acces datoratã unei redistribuiri ponderate într-o
egalitate materialã. Orice redistribuire a veniturilor sau beneficiilor sociale
trebuie sã aibã un scop precis, punctual, cãci ea reprezintã o derogare de
la principiul egalitãþii. Deci solidaritatea trebuie sã rãmânã punctualã.
Redistribuirea creeazã discriminãri, iar acestea nu pot interveni decât
dacã este prezentã vreuna din cauzele prevãzute de art. 53 alin. (1),
dacã sunt necesare într-o societate democraticã, mãsura trebuind sã fie
proporþionalã cu situaþia care a determinat-o, aplicatã în mod
nediscriminatoriu ºi fãrã a aduce atingere existenþei dreptului sau a
libertãþii, cãci orice redistribuire în favoarea unora presupune o
restrângere a drepturilor ºi libertãþilor celorlalþi. Deci solidaritatea nu
poate fi genericã ºi nelimitatã, ci doar punctualã ºi restrictiv interpretatã.
Putem, de exemplu, sã impozitãm progresiv veniturile, dar doar pentru a
asigura sãnãtatea publicã, drepturile ºi libertãþile cetãþenilor etc. Cu alte
cuvinte, veniturile astfel rezultate trebuie utilizate pentru a realiza unul
dintre dezideratele prevãzute în art. 53 alin (1) ºi nu altfel (de exemplu,
pentru a acoperi pierderile unei societãþi comerciale din bugetul de stat).
Apoi, impozitarea diferenþiatã trebuie sã fie proporþionalã cu situaþia
care a determinat-o. În acest sens, în Decizia nr. 6/1993, Curtea
Constituþionalã afirma cã “fiscalitatea trebuie sã fie nu numai legalã, ci
ºi proporþionalã, rezonabilã, echitabilã...” (M. Of. nr. 61 din 25 martie 1993).
Aceasta înseamnã cã mãsura adoptatã trebuie sã fie a priori susceptibilã
sã permitã sau sã faciliteze realizarea scopului urmãrit, trebuie sã nu fie
mai restrictivã decât o cere scopul urmãrit, ceea ce presupune cã alegerea
unei mãsuri mai puþin constrângãtoare pentru persoanele vizate nu ar fi
putut permite atingerea cu aceleaºi rezultate a obiectivului vizat ºi, în
fine, mãsura trebuie sã nu fie disproporþionatã în raport cu rezultatul
cãutat, ceea ce implicã punerea în balanþã a sarcinilor create ºi a
avantajelor aduse prin realizarea obiectivului urmãrit.
Acest pericol de glisare de la solidaritatea care creeazã un drept celor
aflaþi într-o situaþie de vulnerabilitate datoritã unei diferenþe relevante de
situaþie, cãtre o solidaritate ca obligaþie, nu este iluzoriu. Astfel, Curtea
Constituþionalã tindea, încã înainte de introducerea solidaritãþii în art. 4
168 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
din Constituþie, sã facã o astfel de glisare când afirma cã „prevederile art.
8 alin. 1 din Legea privind impozitul pe venitul agricol instituie obligaþii
de solidaritate, în vederea asigurãrii încasãrii impozitului. Faptul cã aceastã
solidaritate priveºte nu numai subiectul impozabil, ci ºi persoanele care
locuiesc, gospodãresc cu contribuabilul ºi beneficiazã împreunã cu acesta
de veniturile realizate în gospodãrie, nu constituie o încãlcare a prevederilor
art. 53 alin. (2) din Constituþie. Instituirea obligaþiei solidare are în vedere
tripla calitate cumulativã a debitorilor de a locui, gospodãri ºi beneficia,
împreunã cu contribuabilul, de veniturile agricole obþinute. Aceºti debitori
produc împreunã cu contribuabilul venitul agricol respectiv ºi beneficiazã
de el, astfel încât garanþia pe care o reprezintã solidaritatea este justã, în
sensul constituþional al termenului cuprins în art. 53 alin. (2), fiind echitabil
ca oricine realizeazã un venit sã aibã obligaþia plãþii unui impozit” (Decizia
nr. 49/1994, M. Of. nr. 125 din 21 mai 1994). De fapt, Curtea, în numele unei
presupuse solidaritãþi, face o extindere a aplicãrii normei fiscale; or, acest
lucru este nepermis, în genere, în ceea ce priveºte normele represive ºi, în
particular, în ceea ce priveºte normele fiscale. De asemenea, Curtea invocã
pentru a declara constituþionale dispoziþiile care impozitau pensiile,
solidaritatea rezultatã din conceptul de stat de drept social. Astfel, în Decizia
nr. 149 din 2001 (M. Of. nr. 456 din 10 august 2001), Curtea susþinea cã
„impozitarea pensiilor pentru partea care depãºeºte 2.000.000 lei pe lunã…
nu poate fi consideratã … o încãlcare a dreptãþii…, astfel cum se susþine
în motivarea excepþiei de neconstituþionalitate. Dimpotrivã, se constatã
cã aceastã impozitare constituie o mãsurã socialã prin care se majoreazã
bugetul public naþional, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituþie,
cuprinde, printre altele, ºi bugetul asigurãrilor sociale de stat ºi, prin urmare,
creeazã posibilitãþile bugetare pentru majorarea corespunzãtoare a pensiilor,
precum ºi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toþi
cetãþenii þãrii… Aceastã opþiune a legiuitorului îºi gãseºte reazemul
constituþional în dispoziþiile textului din Legea fundamentalã care proclamã
statul român ca «stat social»”. Curtea invocã astfel dreptul la pensie pentru
a restrânge dreptul la pensie ºi statul social fãrã a þine cont cã el este un
stat de drept social, în care necesitãþile «bugetului public naþional» nu pot
fi o justificare pentru restrângerea unui drept câºtigat.
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 169
c. Solidaritatea cetãþenilor ºi statul de drept social. Statul de drept
social poate glisa, datoritã acestei transformãri a solidaritãþii punctuale cu
persoanele cu handicap, care nu au nivelul minim de trai, care sunt
vulnerabile datoritã vârstei etc., în solidaritate genericã, cãtre un stat
socialist, în care nevoile publice, reale sau inventate, sã prevaleze asupra
libertãþilor individuale. Redistribuirea nu trebuie sã creeze egalitatea
materialã a cetãþenilor. Dreptatea, ca valoare supremã, invocatã în Decizia
citatã mai sus, are tocmai rolul de a pondera excesele conjuncturale ale
unor principii constituþionale, cum este ºi cel al solidaritãþii.
§3. Conceptul de «patrie» indivizibilã
Art. 4 alin. (2) din Constituþie foloseºte conceptul de «patrie»
indivizibilã. Acest concept este ambiguu. Statul ºi patria nu sunt acelaºi
lucru: statul este o realitate juridicã, patria una psihologicã. Utilizarea
termenului «patrie» pentru a desemna caracterul indivizibil al ordinii
juridice în raport de criteriile de afiliere la grupurile primare de
identificare, care pot crea acelaºi tip de ataºament ca cel naþional, este o
eroare regretabilã care poate duce la interpretãri abuzive ale textului.
Astfel, Curtea Constituþionalã a fost sesizatã pentru a controla
constituþionalitatea dispoziþiilor art. 2 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii
de rãzboi, precum ºi unele drepturi ale invalizilor ºi vãduvelor de rãzboi (M.
Of. nr. 172 din 7 iulie1994), în ceea ce priveºte precizarea “dacã nu au luptat
împotriva armatei române” de la art. 2 lit. b). În sesizare se arãta, în esenþã,
cã excluderea de la beneficiul legii a locuitorilor încorporaþi sau mobilizaþi
obligatoriu, din provinciile româneºti vremelnic ocupate în perioada 1940-
1945, dacã au luptat împotriva armatei române, este discriminatorie,
contravine dispoziþiilor art. 4 alin.(1) ºi (2) din Constituþie, potrivit cãrora
fundamentul social al statului îl constituie unitatea poporului român, iar
între cetãþenii României nu se poate face nicio deosebire de rasã, de
naþionalitate, de origine etnicã etc. În acest sens, se arãta în sesizare,
deosebirea de tratament faþã de etnicii germani, în cazul cãrora, potrivit art.
2 lit. c) din lege, nu se cerea aceastã condiþie, constituia o discriminare pe
criteriul etnic care era neconstituþionalã. Curtea a declarat dispoziþia
170 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
neconstituþionalã. Ceea ce ne intereseazã însã aici este reacþia Preºedintelui
Senatului, a Guvernului, a Ministerului Apãrãrii ºi a unor asociaþii ale
veteranilor de rãzboi, comunicate Curþii Constituþionale de cãtre Preºedintele
României. Astfel, în punctul sãu de vedere, Preºedintele Senatului solicita
respingerea sesizãrilor, considerând „cã argumentele invocate nu sunt
concludente spre a se reþine încãlcarea textelor constituþionale, deoarece
cei care au luptat împotriva armatei române ºi-au încãlcat obligaþia de
fidelitate faþã de þarã, ceea ce are ca semnificaþie nesocotirea unitãþii poporului
român”. Or, era evident cã statul român pierduse oficial acele teritorii în
care trãiau foºtii cetãþeni români care luptaserã contra armatei române, deci
cã Preºedintele Senatului confunda statul cu patria, ceea ce îl conducea la a
susþine o discriminare în numele unitãþii poporului. Guvernul susþinea în
punctul sãu de vedere, „cã excluderea cetãþenilor români care au luptat
împotriva armatei – indiferent dacã au fost voluntari ori au fost încorporaþi
sau mobilizaþi în armatele altor state – de la dreptul de a dobândi calitatea
de veteran de rãzboi nu are caracter discriminatoriu, legiuitorul nefãcând
deosebire între aceastã categorie ºi ceilalþi cetãþeni români pe criterii de
rasã, naþionalitate, origine etnicã etc., iar aceastã excludere este o mãsurã
moralã deoarece ar fi de neconceput ca statul român sã acorde drepturi
celor ce au atentat la independenþa ºi integritatea sa”. Or, integritatea statului
fusese deja afectatã, urmare a cedãrii teritoriilor de cãtre România fãrã luptã,
aºa cum am arãtat în comentariul art. 3, iar populaþiile din acele teritorii nu
mai erau în componenþa statului român. ªi de data aceasta, teritoriul statului
este confundat cu patria, iar obligaþiile morale faþã de patrie cu obligaþiile
juridice faþã de stat. Ministerul Apãrãrii fãcea pur ºi simplu apel la conceptul
de «patrie»: „textele în cauzã nu exprimã nicio discriminare întrucât privesc
o sancþiune – moralã ºi juridicã – a celor care au luptat împotriva armatei
române, pentru actul de necredinþã înfãptuit faþã de patrie ºi popor” (s.n.).
Asociaþiile de veterani se bazau, în esenþã, pe aceleaºi argumente, semnificativ
fiind însã cã punctele de vedere exprimate de acestea erau trimise Curþii de
Preºedintele României (vezi C.C. Decizia nr. 47/1994, M. Of. nr. 139 din 2 iunie
1994).
Aceastã atitudine de a confunda statul cu patria ºi obligaþiile morale
faþã de patrie cu obligaþiile juridice faþã de stat, dezavuatã de Curtea
Constituþionalã în decizia amintitã, este prezentã ºi la nivelul altor texte
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 171
constituþionale. Astfel, art. 12 alin. (4) vorbeºte de stema þãrii, art. 54 se
intituleazã «Fidelitatea faþã de þarã», iar art. 55 «Apãrarea þãrii».
§4. Statul este al cetãþenilor sãi
Art. 4 alin. (2), indiferent de imperfecþiunile conceptuale remarcate
mai sus, impune o înþelegere a statului ca fiind al cetãþenilor sãi. Pe
lângã consecinþa detaºãrii cetãþeanului de grupurile primare de
identificare, adicã a acelora care au ca elemente centrale ale coeziunii
trãsãturi ale persoanelor asupra cãrora ele nu au niciun control sau au
un control foarte scãzut ºi care pot crea ataºamente comparabile celui
faþã de o naþiune, aceastã bazare a statului doar pe cetãþeni mai creeazã
anumite consecinþe importante din punct de vedere juridic.
Singura ataºare a cetãþeanului care trebuie sã creeze efecte în cadrul
societãþii politice ºi, deci, a sferei publice, este cea politicã. Astfel, afilierea la
partidele politice trebuie sã fie capabilã sã înlocuiascã afilierea la grupurile
primare de identificare. Pentru aceasta, statul, prin intermediul ordinii
juridice, trebuie sã facã participarea la grupurile politice efectivã, adicã sã
lege de ea consecinþe directe în ce priveºte constituirea ºi exerciþiul puterii ºi
sã nu lege nicio consecinþã juridicã restrictivã de apartenenþa politicã sau de
opinia politicã. Numai astfel, prin intermediul cetãþeniei ºi al participãrii
civice, se pot transcende afilierile grupale ºi fragmentarea spaþiului public.
Afilierea la grupurile politice trebuie sã aibã rolul de a integra într-un sistem
democratic conflictele de la nivelul grupurilor de identificare primarã. Dar
trebuie înþeles cã „depãºirea solidaritãþilor etnice sau a comunitãþilor prin
intermediul cetãþeniei nu se improvizeazã” (Schnapper, D., La communauté des
citoyens. Sur l’idée moderne de nation, Gallimard, 1994, p. 103). Trebuie deci ca statului
sã-i fie impusã o obligaþie pozitivã de a promova contractul politic ce
fundamenteazã democraþia cu prioritate faþã de orice interes de grup,
indiferent cum ar fi constituit sau cât de important ar putea fi acel grup.
Doar dacã de respectarea acestui contract care fundamenteazã societatea
politicã, individul leagã consecinþe mai importante pentru el decât de afilierea
la grupul sãu de apartenenþã etnicã, lingvisticã etc., el va da prioritate sferei
publice faþã de cea privatã, va deveni cu adevãrat cetãþean.
172 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Ceea ce îl caracterizeazã în mod esenþial pe cetãþean, este libertatea,
egalitatea ºi participarea. Când Constituþia afirmã cã statul este al
cetãþenilor, ea afirmã cã este unul bazat pe aceste principii juridice.
Egalitatea între cetãþeni, prezentã în titlul articolului 4 din Constituþie,
nu este deci singurul principiu juridic al statului impus de aceastã
dispoziþie, chiar dacã este singurul care este folosit în mod expres.
Dispoziþia care bazeazã statul pe cetãþenii sãi impune nu doar egalitatea
prin detaºarea cetãþeanului faþã de grupurile primare de identificare, ci
ºi libertatea cetãþeanului faþã de aceste grupuri. Consecinþa este cã orice
încadrare a cetãþeanului într-un astfel de grup nu poate fi decât voluntarã.
Orice încadrare obligatorie într-un astfel de grup este prohibitã. Este, de
asemenea, prohibitã, interzicerea încadrãrii voluntare într-un grup sau
altul. Participarea nu poate nici ea sã fie legatã de apartenenþa la un
grup. Lipsa încadrãrii grupale nu poate atrage restricþii cu privire la
participarea civicã, nici cu privire la aplicarea egalitãþii. Astfel, ar fi
neconstituþionalã o dispoziþie legalã care ar interzice, de exemplu,
candidaturile independente în alegeri sau ar lega posibilitatea acestora
de un numãr prohibitiv de susþinãtori. De asemenea, ar fi neconstitu-
þionalã o normã legalã care ar afecta, în raport de criterii de natura celor
enumerate de art. 4 din Constituþie, doar o singurã persoanã, chiar dacã
nu existã un grup care sã suporte un tratament discriminatoriu. Luarea
în considerare a apartenenþei la un grup poate fi un indiciu pertinent al
judecãrii unei reglementãri ca fiind contrarã egalitãþii, dar nu este ºi
necesarã. Un individ poate fi în mãsurã sã cearã ºi sã obþinã judecarea
normei ca fiind contrarã egalitãþii fãrã sã trebuiascã sã demonstreze cã
este membru al unui grup recunoscut din punct de vedere sociologic
(Vezi Dãniºor, D.C., Drept constituþional ºi instituþii politice, vol. I - Teoria generalã,
Tratat, C. H. Beck, 2007, p. 617-620). Statul este deci al cetãþenilor ºi în sensul
cã cetãþeanul nu depinde de grupuri, este liber faþã de ele.
§5. Criteriile de nediscriminare
Art. 4 alin. (2) din Constituþie enumerã criteriile de nediscriminare.
Mai multe probleme sunt legate de aceastã dispoziþie. În primul rând ar
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 173
trebui conturate noþiunile utilizate ºi vãzut cum trebuie ele aplicate. În
al doilea rând, ar trebui vãzut ce tip de enumerare este cea fãcutã de
Constituþie acestor criterii: limitativã sau exemplificativã. În fine, în
raport de rãspunsul la problema anterioarã, ar trebui vãzut ce naturã au
aceste criterii ºi deci care sunt criteriile de natura celor enumerate care
ar putea fi introduse printr-o interpretare extensivã, dacã enumerarea
este consideratã exemplificativã.
A. Conþinutul criteriilor de nediscriminare
a. Rasa. Rasa este un grup uman diferenþiat printr-un ansamblu de
trãsãturi fizice ale membrilor sãi. Rasa se situeazã deci, cel puþin aparent,
la nivelul moºtenirii biologice efective. Ea uneºte indivizii care se
diferenþiazã prin culoarea pielii, osaturã etc. Dar aceastã diferenþã aparent
strict geneticã este de fapt una social indusã: doar anumite atribute
fenotipice sunt desemnate ca rasiale, în virtutea unor diferenþieri care
sunt construite prin opoziþia populaþiilor, datoratã mai ales expansiunii
europenilor în Africa, Asia, Orientul Mijlociu ºi Australia. Alte trãsãturi
caracteristice din punct de vedere fizic anumitor grupuri de populaþii nu
sunt relevante rasial pentru cã nu au fost construite diferenþieri
categoriale socio-politice în baza lor (culoarea ochilor, talia etc.). Deci
rasa este un concept care porneºte nu de la trãsãturile fizice ale
persoanelor, ci de la valoarea care le este datã de o anumitã societate
într-o anumitã perioadã. Conceptul nu are nimic obiectiv ºi imuabil. El
este subiectiv ºi istoric determinat, deci schimbãtor. Este adevãrat cã
persoanele nu au niciun control asupra trãsãturilor care sunt þinute a le
determina apartenenþa la un grup rasial, dar aceasta nu înseamnã cã
rasele sunt obiectiv determinate, ci doar cã grupul dominant a ales tocmai
aceste trãsãturi pentru a putea sã-ºi permanentizeze dominaþia. Rasa
apare, în acest context, nu ca o fatalitate biologicã, ci, dimpotrivã, ca un
indiciu de diferenþiere utilizat de o manierã pur situaþionalã (Berghe, P.L.
Van den, Rase and ethnicity: essays on comparative sociology, Basic Books, New York,
1970, comentat de Ph. Poutignat, 1995, p. 103).
Caracterul politic reprobabil al utilizãrii noþiunii de rasã este
determinat de utilizarea sa pentru a impune un regim politic rasist.
Rasismul este o teorie ºi o practicã social-politicã de ierarhizare a
grupurilor în funcþie de trãsãturile fizice ale membrilor lor. Rezultatul
174 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
acestei teorii a fost înþelegerea organizãrii sociale atât la nivel statal, cât
ºi la nivel internaþional ca o ierarhie a raselor, în fruntea cãrora s-ar
situa rasele pure, printre care poziþia dominantã era rezervatã rasei indo-
europene. Competiþia inter-rasialã era conceputã ca fiind motorul istoriei,
evoluþia acesteia trebuind sã conducã la supunerea (a se vedea chiar
eliminarea) raselor inferioare. Cu toate cã aceste teorii pãreau a fi
discreditate de practicile naziste din al doilea rãzboi mondial, rasismul a
fost practicat la scarã naþionalã chiar ulterior conflagraþiei (Africa de
Sud) ºi mai are încã aderenþi în multe þãri þinute ca fiind democratice,
dar în care partide rasiste obþin uneori rezultate electorale surprinzãtoare.
Rasismul nu este apanajul celor care dominã normativ, economic
ºi politic societatea respectivã, deºi ei sunt întotdeauna cei care îl iniþiazã.
Victimele rasismului sunt conduse, printr-o reacþie de apãrare, sã accepte
separarea ºi sã dezvolte teorii ºi practici ostile metisajului în numele
aceleiaºi doctrine a puritãþii rasiale pe care o postuleazã dominanþii.
Depãºirea acestei logici a excluderii reciproce nu poate fi fãcutã printr-
o filosofie universalistã în cadrul cãreia „albul aºteaptã de la negru sã nu
mai fie negru” sau prin una comunitarist-identitarã în cadrul cãreia
„negrul aºteaptã sã nu mai fie vãzut negru, deºi vrea sã continue sã se
vadã el însuºi negru”. Pentru a atinge unitatea, trebuie accentuate
lucrurile care îi unesc pe indivizi într-un proiect comun ºi voluntar.
Trebuie deci ca indivizii sã fie, nu doar sã fie priviþi ca cetãþeni.
Acesta este scopul pentru care rasa este prevãzutã printre criteriile
de nediscriminare în Constituþia României. Importanþa acestei prevederi
este datã nu doar de faptul cã ea exclude orice diferenþiere de tratament
juridic în raport de apartenenþa la un astfel de grup, ci ºi de faptul cã ea
presupune cã sunt interzise atât practicile de excludere cât ºi practicile
de includere forþatã. Aceasta înseamnã cã atât diferenþa de tratament,
cât ºi identitatea de tratament în raport de rasã, trebuie justificate în
condiþiile art. 53 din Constituþie.
b. Naþionalitatea. Este foarte greu de distins originea etnicã de
originea naþionalã. Totuºi, art. 4 din Constituþie face aceastã diferenþã.
Este evident cã termenul «naþionalitate» nu este utilizat în sensul pe care
îl are în limbajul constituþional francez, unde el desemneazã aproximativ
acelaºi lucru ca termenul «cetãþenie» în dreptul nostru. Naþionalitatea ar
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 175
desemna, atunci, legãtura de apartenenþã la o «naþiune». Desigur cã textul
nostru constituþional nu are de data aceasta în vedere accepþiunea
subiectivã a conceptului, cãci atunci orice cetãþean român ar fi inclus, iar
distincþiile între cetãþeni pe acest criteriu ar fi imposibile. Deci constituantul
trebuie sã se fi referit la accepþiunea obiectivã a termenului. Ar fi deci de
o anumitã «naþionalitate» cel care aparþine unui grup «naþional» în sens
obiectiv, adicã unei comunitãþi de rasã, origine, tradiþii, spaþiu vital, religie
care are conºtiinþa propriei unitãþi ºi o afirmã pentru a se diferenþia faþã de
alte astfel de grupuri. Este însã lesne de remarcat cã textul constituþional
calificã toate minoritãþile etnice ca minoritãþi naþionale, cã, deci, pare sã
facã confuzie între cele douã noþiuni.
Reprezentarea politicã la nivel parlamentar foarte permisivã a
minoritãþilor naþionale a stârnit în 2003 vii dezbateri tocmai în jurul
calificãrii unui grup ca minoritate «naþionalã». Astfel, domnul Sever
Meºca propunea eliminarea art. 59 alin (2) [actualul 62 alin. (2)] pentru
cã, în optica sa, nedefinirea grupurilor care reprezintã minoritãþi naþionale
creeazã o suprareprezentare a minoritãþilor ºi o discriminare faþã de ceilalþi
cetãþeni români. Astfel, el afirma: „În 1996, numãrul de reprezentanþi ai
minoritãþilor în Parlament a ajuns la 15. Anumite minoritãþi au început
sã se divizeze special pentru ca sã poatã sã trimitã fiecare câte un
reprezentant în Parlament. În anul 2000, s-a ajuns la 18 reprezentanþi ai
minoritãþilor în Parlament. Tot aºa, s-a produs o diviziune a minoritãþilor
prin sciziparitate, în aºa fel încât sã fie cât mai multe structuri care sã
poatã sã trimitã în Parlament câte un reprezentant. Vã atrag atenþia
tuturor, stimaþi colegi, cã în urma recensãmântului recent, au apãrut
noi minoritãþi în þara româneascã, printre care minoritatea ceangãiascã
ºi minoritatea chinezã. În felul acesta, existã o perspectivã foarte serioasã
ca la urmãtoarele alegeri sã avem 30 sau 40 de reprezentanþi ai
minoritãþilor în Parlament, ºi nimeni nu le va putea opri sã recurgã la o
prevedere constituþionalã, aºa cum se aflã ea acum. Eu spun cã aceastã
prevedere constituþionalã este ilogicã. Mai mult decât atât, existã câteva
articole în Constituþie, aºa cum a fost ea conceputã din 1991, care se bat
cap în cap, se contrazic. Într-un articol al Constituþiei se clameazã cã
toþi cetãþenii României sunt egali ºi cã nu existã nicio discriminare, nicio
deosebire de nicio naturã între ei, ca puþin mai târziu sã se spunã cã
176 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
pentru cetãþenii minoritãþilor se poate intra în Parlament, chiar dacã nu
se realizeazã pragul” (ªedinþa Camerei Deputaþilor din 25 iunie 2003 http://
www.cameradeputatilor.ro/pls/steno/steno.home). Lãsând deoparte exagerãrile
stilistice ºi sentimentale ale domnului Meºca, problema realã pe care o
pune este definirea grupului naþional minoritar, iar aceastã problemã a
fost perceputã ca atare de parlamentarii care i-au rãspuns cãci, deºi au
susþinut necesitatea pãstrãrii principiului reprezentãrii politice a
organizaþiilor minoritãþilor naþionale, toþi au afirmat necesitatea definirii
noþiunii de minoritate naþionalã (vezi luãrile de cuvânt ale domnilor Eberhard-
Wolfrang Wittstock, chiar din partea grupului parlamentar al minoritãþilor naþionale,
Valer Dorneanu, Andrei Ioan Chiliman ºi Mihai Baciu http:/www.cameradeputatilor.ro/
pls/steno/steno.home).
În dreptul nostru existã însã o definiþie a minoritãþii naþionale, chiar
dacã ea are multe aspecte criticabile (vezi Dãniºor, D.C., Drept constituþional ºi
instituþii politice, vol. I,Teoria generalã, Tratat, C. H. Beck, 2007, p. 304-305). Ea este
introdusã în dreptul intern prin ratificarea tratatelor cu Ungaria ºi Ucraina
în care se face referire la Recomandarea 1201 a Adunãrii Parlamentare
a Consiliului Europei. Conform art. 1 din Protocolul adiþional la
Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului pe care îl recomanda forul
european, „minoritatea naþionalã desemneazã un grup de persoane
dintr-un stat care: a) locuiesc pe teritoriul acestui stat ºi sunt cetãþenii
lui, b) întreþin legãturi vechi, solide ºi durabile cu acest stat, c) prezintã
caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice, d) sunt
suficient de reprezentative fiind însã mai puþin numeroase decât restul
populaþiei acestui stat sau a unei regiuni a acestui stat, e) sunt animate
de voinþa de a pãstra ansamblul a ceea ce constituie identitatea lor
comunã, mai ales cultura, tradiþiile, religia sau limba”.
c. Originea etnicã. Noþiunea de «etnie» cunoaºte douã accepþiuni,
una pornind de la trãsãturile obiective ale grupului vizat, alta pornind de la
atitudinea subiectivã a membrilor sãi faþã de apartenenþa grupalã. Prima se
loveºte mai întâi de dificultatea de a gãsi criteriile obiective care ar defini un
grup etnic. Sunt reþinute de obicei limba, independenþa economicã, numele
grupului, organizarea politicã, posesiunea unui teritoriu... Dar trebuie
remarcat cã multe dintre aceste trãsãturi sunt prevãzute distinct de
Constituþie în calitate de criterii de nediscriminare. O altã dificultate a acestei
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 177
viziuni este modul combinãrii acestor elemente obiective, prioritatea datã
unuia sau altuia dintre criterii. Pe de altã parte, este clar cã este imposibil de
gãsit un singur criteriu universal, aplicabil tuturor grupurilor în toate situaþiile.
Criteriile nu se suprapun decât rar ºi niciodatã toate. Definiþiile rezultate
din aceastã viziune calificã drept grupuri etnice „comunitãþile care, în
interiorul unei arii geografice particulare, vorbesc limbi mutual
comprehensibile ºi au forme de adaptare economicã esenþial similare”
(Murdock, G. P., The Processing of antropological Materials în A.L. Kroeber (ed), Antropology
Today: An Encyclopedic Inventory, Chicago, University of Chicago Press, 1953, p. 476-
487) sau grupurile „care posedã un teritoriu comun ºi utilizeazã coordonat
forþa contra altora” (Nadel, S.F., Byzance noir, Paris, Maspéro, 1971, apud Ph. Poutignat,
1995, p. 63). Defectul general al acestor definiþii este cã acrediteazã ideea cã
etnia este o fatalitate biologicã. Un alt defect al unora dintre definiþiile
obiectiviste este de a confunda etnia cu minoritatea ºi naþiunea cu
majoritatea. Astfel de definiþii afirmã cã etnia este „un grup social care, în
interiorul unui sistem sociocultural mai larg revendicã sau are un statut
special din cauza unui complex de trãsãturi (trãsãturi etnice) pe care le are
sau pe care este presupus cã le are” (Tumin, M.A., A Dictionary of the Social Sciences,
New York, Free press, 1964).
Aceste defecte ale viziunii obiectiviste asupra etniei au dus la
construirea unui tip de definire care pleacã de la criterii subiective.
Aceastã viziune refuzã în acelaºi timp sã facã din etnie o categorie utilizatã
doar pentru minoritari, fãcând din ea o categorie generalã a vieþii sociale,
aplicabilã ºi grupurilor majoritare ºi sã determine etnia în funcþie de niºte
trãsãturi obiective. Apartenenþa la grupul etnic, este, ca ºi apartenenþa
la naþiune, de naturã subiectivã. Definiþiile rezultate din aceastã viziune
fac aplicaþia în materie a «viziunii franceze» de înþelegere a naþiunii.
Etnia este „un grup care se percepe pe sine ca unit printr-un ansamblu
de tradiþii pe care vecinii nu le împãrtãºesc ºi ai cãrui membri utilizeazã
în mod subiectiv ºi de o manierã simbolicã sau emblematicã unele aspecte
ale culturii lor pentru a se diferenþia de celelalte grupuri” (G. De Vos,
1975, p. 9). În aceastã concepþie nu trãsãturile obiective, ci poziþia
subiecþilor faþã de unele trãsãturi existente sau prezumate este cea care
asigurã coeziunea grupului etnic, astfel cã „mecanismele ºi frontierele
etnice existã mai degrabã în capul subiecþilor decât ca linii pe o hartã”
178 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
(Amstrong, J. A., Nations before Nationalism, The University of North Carolina Press,
Chapel Hill, 1982, p. 6).
Constituþia noastrã vorbeºte de «origine etnicã», pãrând sã dea
prioritate, în calitate de criteriu de nediscriminare, viziunii obiective asupra
etniei. Ar fi, dacã admitem acest punct de vedere, interzise diferenþele de
tratament juridic bazate pe aspectele obiective ale identitãþii etnice, dar
permise cele bazate pe aspectele subiective. Totuºi, este de remarcat cã
aºa-zisele elemente subiective de delimitare sunt subiective doar dacã
privim modul determinãrii apartenenþei persoanei la grup, nu ºi
determinarea grupului ca atare. Deci orice discriminare bazatã pe trãsãturi
etnice este prohibitã. Ceea ce aduce în plus concepþia zisã «subiectivã» este
cã persoana nu poate fi determinatã ca aparþinând unei etnii nici de stat,
nici de alte persoane împotriva voinþei ei. Pe de altã parte, acceptarea
viziunii subiective conduce la înþelegerea faptului cã este discriminare ºi
un tratament diferenþiat în raport de etnie aplicat unui cetãþean care face
parte din grupul etnic majoritar (pentru detalierea noþiunii de etnie vezi
comentariul art. 6).
d. Limba. Am vãzut cã una dintre trãsãturile grupurilor etnice este
limba comunã sau, cel puþin, o pluralitate de dialecte mutual
comprehensibile. Dar, pe de o parte, grupurile etnice ºi cele lingvistice
nu coincid întotdeauna ºi, pe de altã parte, dreptul pozitiv, atât naþional
(art. 4, art. 6 din Constituþia României), cât ºi internaþional (Carta
Europeanã a Limbilor Regionale sau Minoritare, adoptatã de Consiliul
Europei la 05.12.1992), utilizeazã din ce în ce mai des o distincþie între
minoritãþile etnice ºi cele lingvistice sau afirmã limba minoritarã
independent de caracterul etnic al grupului. Astfel, grupul lingvistic
devine o categorie distinctã poate ºi din cauza unei mai simple definiri.
În acest sens P. Blair afirma: „Carta (europeanã a limbilor regionale sau
minoritare) nu cautã sã protejeze minoritãþile. Ceea ce vrea ea sã
protejeze, sunt limbile în calitatea lor de element al patrimoniului cultural
european. Grupurile minoritare fac obiectul unei alte convenþii a
Consiliului Europei” (La Charte européenne des langues régionales ou minoritaires et
la France, actes du Colloque de 11 et 12 avril 2002, Strasbourg, Editions du Conseil de
l’Europe, 2003, p. 41). El recunoaºte astfel cã grupurile lingvistice sunt
distincte de grupurile etnice. Este grup lingvistic ansamblul indivizilor
care partajeazã utilizarea în spaþiul privat a aceleiaºi limbi.
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 179
Nichita Stãnescu spunea cã patria lui este limba românã.
Ataºamentul lingvistic creeazã, într-adevãr, aceleaºi condiþionãri
sentimentale ca ºi ataºamentul faþã de un teritoriu. Importanþa pe care
grupurile o dau limbii face din acest element, de multe ori, elementul
central de identificare al membrilor grupului, astfel cã revendicãrile
lingvistice sunt revendicãri accentuat identitare. Aceastã identificare
lingvisticã funcþioneazã atât în cazul grupurilor majoritare ori dominante,
cât ºi în cazul grupurilor minoritare sau regionale.
Limbile dintr-un stat pot fi, în funcþie de poziþia pe care statul o are
faþã de ele: oficiale, regionale, minoritare ºi limbi ale imigranþilor. Limbile
oficiale sunt cele declarate «limbi ale statului», adicã limbi prin care se
realizeazã ansamblul activitãþilor publice. Ele sunt protejate juridic faþã de
orice tentativã de minorizare, sunt vehiculele comunicãrii publice ºi ale
difuzãrii actelor juridice ale statului. În mod normal, sunt ataºate
caracterului normativ al declarãrii unei limbi ca limbã oficialã, urmãtoarele
consecinþe juridice: 1) obligaþia de a cunoaºte limba oficialã, 2) limba
oficialã este singura care poate fi utilizatã de organele statului ºi de celelalte
persoane juridice de drept public sau de persoanele de drept privat în
exerciþiul unei misiuni de serviciu public, 3) în viaþa publicã, poate fi
utilizatã doar limba oficialã, 4) modul de reglementare a utilizãrii limbilor
minoritare nu trebuie sã transforme dreptul individual în drept colectiv ºi
nici sã lege exerciþiul unor drepturi sau libertãþi fundamentale de poziþia
cetãþenilor pe teritoriu ºi 5) utilizarea altei limbi decât cea oficialã în viaþa
publicã, dacã este permisã de constituþie, nu trebuie sã creeze consecinþe
restrictive în materie de libertate pentru ceilalþi cetãþeni. Se înþelege de la
sine cã declararea unei sau unor limbi ca fiind oficiale sau naþionale nu
trebuie sã împieteze asupra utilizãrii altor limbi în spaþiul privat, deci cã
trebuie sã îndeplineascã rolul de unificare a comunicãrii publice, ºi nu de
absolutism din partea grupului lingvistic majoritar.
Limbile regionale sau minoritare sunt definite de Carta Europeanã a
Limbilor Regionale sau Minoritare ca fiind „limbile: I. practicate în mod
tradiþional pe teritoriul unui stat de cãtre resortisanþii acestui stat care
constituie un grup numeric inferior restului populaþiei statului; ºi II. diferite
de limba (limbile) oficialã (oficiale) a acestui stat; ele nu includ nici
dialectele limbii (limbilor) oficiale (oficiale) a acestui stat, nici limbile
180 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
imigranþilor; (...) prin «limbi lipsite de teritoriu», se înþeleg limbile practicate
de resortisanþii statului care sunt diferite de limba (limbile) practicatã de
restul populaþiei statului, dar care, chiar dacã tradiþional practicate pe
teritoriul statului, nu pot fi ataºate unei arii geografice particulare a acestuia”
(art. 1). În principiu, aceste limbi nu pot fi utilizate de organele statului,
de persoanele juridice de drept public ºi de persoanele de drept privat
când exercitã o misiune de serviciu public. Dar, ºi acest lucru este esenþial,
ele pot fi utilizate liber în afara acestui cadru instituþional, adicã în viaþa
«privatã». Limba oficialã nu poate fi impusã în acest cadru. Libertatea de
exprimare implicã alegerea mijlocului acestei exprimãri, inclusiv a limbii.
Limbile imigranþilor sunt diferite în viziunea Cartei Europene a
Limbilor Regionale sau Minoritare. Ele nu ar fi protejate de aceasta.
Consiliul Europei utilizeazã, pare-se, în acest domeniu criteriul legãturilor
vechi, solide ºi durabile cu statul pe care tenta sã-l utilizeze ºi în definirea
minoritãþilor naþionale (Recomandarea 1201 a Adunãrii Parlamentare),
ceea ce nu este chiar lipsit de ambiguitãþi. Astfel, importanþa demograficã
ºi culturalã a populaþiilor imigrante este pe nedrept neglijatã, iar politica
în domeniul drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, eventual
asimilaþionistã faþã de acestea neîncadratã.
În optica europeanã actualã, prin minoritate lingvisticã pare sã se
înþeleagã un grup care se autoidentificã mai ales în raport de limba practi-
catã în comun de membrii lui, alta decât limba oficialã, ai cãrui membrii
sunt resortisanþii unui stat ºi sunt mai puþin numeroºi decât restul populaþiei
acelui stat, indiferent dacã sunt sau nu concentraþi într-o parte a teritoriului
sãu ºi care întreþin legãturi vechi, solide ºi durabile cu acest stat.
Când Constituþia afirmã cã limba este un criteriu de nediscriminare,
ea afirmã cã de utilizarea oricãrei limbi din una dintre categoriile explicate
mai sus în spaþiul privat nu poate fi legatã o consecinþã juridicã restrictivã.
Pe de altã parte, în spaþiul privat nu poate fi impusã utilizarea limbii
oficiale. De asemenea, de cunoaºterea sau necunoaºterea unei alte limbi
decât cea oficialã nu poate fi legatã vreo consecinþã juridicã restrictivã.
e. Religia. „Organizare a credinþelor ºi riturilor care au legãturã cu
sacrul, religia devine, potrivit formulei lui E. Durkheim, «o regiune foarte
centralã a conºtiinþei comune», în aºa fel încât putem analiza marile
instituþii sociale ca fiind «nãscute din religie»” (Badie, B., «Religion», în
Dictionnaire constitutionnel, Duhamel, O.; Mény, Y. (dir.), PUF, Paris, 1992 p. 913). Astfel
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 181
cã, deºi fenomenul religios pare în declin, lãcaºurile de cult fiind din ce
în ce mai puþin frecventate, totuºi religia are încã o influenþã decisivã în
autoidentificarea indivizilor, iar organizaþiile religioase o influenþã
însemnatã, deºi inegal repartizatã cultural ºi geografic, în problemele
politice, fenomenul religios manifestându-se prin alte forme decât
participarea la liturghie. Organizaþiile religioase sunt prezente la nivelul
justificãrii sau chiar al exerciþiului puterii, pe de o parte ºi, pe de altã
parte, influenþeazã poziþia pe care cetãþeanul o are, chiar în regimurile
politice areligioase, asupra modului în care sunt rezolvate unele probleme
importante ºi deci asupra votului lui.
Organizaþiile religioase propriu-zise sunt bisericile. O bisericã este un
ansamblu de credincioºi care împãrtãºesc aceeaºi religie. Biserica este, în
acelaºi timp, o instituþie, care încadreazã practicarea în colectiv a credinþei.
Aceastã organizare este numitã «cult». Respectul libertãþii conºtiinþei
presupune, în regimurile de separare a statului ºi bisericilor, cã statul nu se
întreabã ce este o religie, cãci oricare religie îi este indiferentã. El nu face
discriminare între culte, deci nu poate judeca nici care cult este o religie ºi
care o sectã, cel puþin, nu a priori. Statul protejeazã, în principiu, cultele
minoritare. Este evident, totuºi, cã unele «secte» depãºesc normalitatea. În
mãsura în care ele încalcã legea, prezintã un pericol pentru ordinea publicã,
siguranþa naþionalã, sãnãtatea sau morala publicã sau bunele moravuri, se
poate justifica restrângerea libertãþii conºtiinþei prin interzicerea «sectelor».
Totuºi, este greu de stabilit a priori o distincþie între sectã ºi religie.
Jurisprudenþa francezã a afirmat cã: secta ar fi distinctã de religie ºi nu ar
putea, de aceea, sã se prevaleze de protecþia pe care textele interne ºi
internaþionale o conferã în mod expres doar religiei (Nîmes, 10 iunie 1967, D.
1969. 366; Trib. Paris, 2 februarie 1977, J.C.P. 1977. 2.18636). Dar, indiferent ce
criteriu s-ar folosi, cã este vorba de numãrul de adepþi, de excentricitatea
doctrinei, de noutate, de extraneitate, acesta nu rezistã unei analize serioase
ºi nu dã un caracter obiectiv distincþiei (Robert, J., La liberté de religion, de pensée
et de croyance, în Cabrillac Rémy, Frison-Roche Marie-Ane, Revet Thierry, Droits et
libertés fondamentaux, Dalloz, Paris, 1995, p. 190-191). Nici Comisia, nici Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului, nu au definit termenul de «religie». Totuºi,
Comisia a concluzionat cã statul nu este obligat sã permitã unei secte
religioase sã-ºi aleagã forma proprie într-o structurã juridicã precisã. Ea a
apreciat însã cã statul trebuie sã prevadã mecanisme care sã permitã
182 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
individului sã pãrãseascã o bisericã (Gomien, D., Introducere în Convenþia Europeanã
a Drepturilor Omului, All, Bucureºti, 1996, p. 80-81).
Pe lângã biserici sau culte, o serie întreagã de organizaþii de inspiraþie
religioasã pot exista într-un stat. Modul de rezolvare a problemei religioase
ºi, mai ales, poziþia statului faþã de biserici a dus în multe state la apariþia
unor partide de inspiraþie religioasã sau a unora antiecleziastice. Pe lângã
acestea, pot exista organizaþii ale tinerilor de diverse religii, organizaþii
religioase care se muleazã pe diverse categorii socioprofesionale,
organizaþii caritabile de inspiraþie religioasã, ºcoli religioase, presã
religioasã etc.
Prevederea religiei printre criteriile de nediscriminare presupune
cã niciun tratament juridic restrictiv nu poate fi datorat unei anumite
credinþe religioase sau apartenenþei la o bisericã sau alt tip de organizaþie
religioasã sau de inspiraþie religioasã, decât în condiþiile ºi pentru cauzele
care permit restrângerea dreptului la egalitate.
f. Sexul. Diferenþele sexuale împart oamenii în bãrbaþi ºi femei.
Orice diferenþiere de tratament în raport de acest criteriu este interzisã.
Problema se complicã, mai întâi, atunci când o persoanã se considerã ca
aparþinând unui alt sex decât cel în care poate fi încadratã în funcþie de
organele sale genitale, este transsexual sau chiar îºi schimbã în mod
obiectiv sexul ºi, mai apoi, când o persoanã întreþine relaþii sexuale cu
persoane de acelaºi sex, este homosexual. Este o astfel de persoanã
protejatã contra discriminãrilor în baza criteriului apartenenþei la un
«sex» stabilit de art. 4 din Constituþie?
1. Transsexualii. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat
cã “se înþelege de obicei prin transsexuali, persoanele care deºi aparþin
din punct de vedere fizic unui sex au sentimentul cã aparþin celuilalt;
ele încearcã adesea sã acceadã la o identitate mai coerentã ºi mai puþin
echivocã supunându-se pentru aceasta unor tratamente medicale ºi unor
intervenþii chirurgicale în scopul de a-ºi adapta caracterele fizice
psihismului lor. Transsexualii astfel operaþi formeazã un grup destul de
bine determinat ºi definibil” (s.n., Rees c. Regatul Unit, 17 octombrie 1986).
Aceastã determinare a grupului este fãcutã în raport de psihismul sexual
ºi nu de organele sexuale. O discriminare a acestor persoane prin plasarea
lor în grupul sexual determinat pornind de la trãsãturile fizice, contra
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 183
voinþei lor, resimþitã ca necesitate de a aparþine psihic celuilalt grup
sexual, faþã de care subiectul dezvoltã un ataºament primar, care îl face
sã se autoidentifice, reprezintã o discriminare de naturã sexualã, interzisã
de art. 4 din Constituþie ºi de art. 14, nu doar de art. 8 din Convenþia
Europeanã a Drepturilor Omului.
O altã problemã care se pune este aceea de a ºti dacã o schimbare a
sexului printr-o procedurã medicalã este legitimã, dacã, odatã sexul schimbat,
persoana are dreptul la o nouã identitate ºi la nediscriminare în raport de
aceasta. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunþat asupra
problemei transsexualismului în deciziile din 6 noiembrie 1980 cu privire la
nerecunoaºterea juridicã în Belgia a noii identitãþi sexuale a unui transsexual
operat ºi cea din 17 octombrie1986 cu privire la nerecunoaºterea juridicã a
noii identitãþi a unui transsexual în Marea Britanie.
Comisia Europeanã a estimat cã persoanele aflate în aceastã situaþie
au dreptul sã recurgã la schimbarea sexului. Ea a considerat, de asemenea,
cã refuzul statului de a þine cont, în starea civilã a recurentului, de modificãrile
intervenite în mod licit, constituie o încãlcare a dreptului la respectul vieþii
private în sensul art. 8 din Convenþie. Statul a refuzat sã ia în consideraþie
un element determinant al personalitãþii recurentului, “identitatea sexualã
aºa cum rezultã ea din morfologia modificatã, din atitudinea psihicã a
recurentului, din rolul social. Procedând în acest mod, el îl trateazã pe
interesat ca pe o fiinþã ambiguã, o «aparenþã», fãrã a lua în considerare mai
ales efectele unui tratament medical licit, destinat sã punã în concordanþã
sexul fizic ºi sexul psihic. Faþã de societatea instituþionalizatã, el îl face
prizonierul unui sex care nu mai este deloc al sãu.” (Rapport sur la requête nr.
7654/76, 1 martie 1979; 9420/8138 Transsexuali c. Italia 5 octombrie1982). Odatã
sexul schimbat în mod licit, problema discriminãrii se pune pentru aceste
persoane, în acelaºi mod ca pentru oricare altã persoanã.
2. Homosexualii. În al doilea rând, problema sferei identitãþii sexuale
care nu poate fi criteriu de nediscriminare conform art. 4 din Constituþie,
se pune atunci când trebuie decis dacã este cuprinsã în conþinutul
criteriului de nediscriminare ºi noþiunea de orientare sexualã. Sexul ºi
orientarea sexualã trebuie distinse. Ultima noþiune presupune alegerea
voluntarã a genului de relaþii sexuale practicate. Dacã o persoanã practicã
aceste relaþii pentru cã se plaseazã psihologic în sexul opus celui pe care
184 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
organele sale sexuale l-ar plasa, atunci suntem pe terenul
transsexualismului, nu pur ºi simplu al homosexualismului. Deci, ceea
ce trebuie judecat în cazul orientãrii sexuale, este dacã ea reprezintã un
criteriu de natura celor enumerate de art. 4, nu dacã intrã în sfera sexului
în calitate de criteriu de nediscriminare.
Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei vrea sã plaseze aceastã
chestiune pe terenul dreptului la egalitate, considerând deci homosexualii
o minoritate care nu trebuie discriminatã, iar orientarea sexualã un
criteriu de nediscriminare, în sensul art. 14 din Convenþie.
Situaþia, în dreptul pozitiv, a statelor membre ale Consiliului Europei,
se prezintã diferit: unele legislaþii interzic relaþiile homosexuale, altele
fixeazã o vârstã minimã pentru aceste relaþii, altele nu menþioneazã deloc
practicile homosexuale. Dreptul nostru pozitiv a cunoscut o evoluþie
plinã de convulsii pânã sã treacã de la incriminarea penalã a relaþiilor
între persoanele de acelaºi sex, la dezincriminarea lor.
În ce ne priveºte, considerãm cã orientarea sexualã nu este un
criteriu de natura criteriilor enumerate de art. 4 din Constituþie, cãci nu
reprezintã o trãsãturã a persoanei asupra cãreia ea nu are control, chiar
dacã verificã celelalte trãsãturi ale criteriilor de nediscriminare, astfel cã
tratarea diferitã a acestor persoane nu constituie o discriminare în sensul
art. 4 din Constituþie sau art. 14 din Convenþia Europeanã a Drepturilor
Omului. Doar dreptul la respectul vieþii private poate fi invocat pentru
a obþine neconstituþionalitatea unor norme sau condamnarea unor
practici abuzive contra acestor persoane, nu ºi egalitatea în drepturi ca
nediscriminare.
Totuºi, art. 2 alin. (1) din Ordonanþa Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea ºi sancþionarea oricãrei forme de discriminare (M. Of.
nr. 431 din 2 septembrie 2000), aºa cum a fost modificat de Legea 324/2006
(M. Of. nr. 626 din 20 iulie 2006), prevede printre criteriile de nediscriminare
ºi «orientarea sexualã», legiuitorul considerând deci cã acest criteriu este
de natura celor enumerate în art. 4 din Constituþie. Este de remarcat cã
instanþa constituþionalã nu plaseazã, contrar opiniei Legiuitorului,
problema homosexualismului pe teritoriul art. 4 sau art.16 din
Constituþie, referindu-se exclusiv la protecþia vieþii private (Decizia nr.
81/1994, M. Of. nr 14 din 25 ianuarie 1995, Decizia nr. 136/1994, M. Of. nr. 286
din 14 noiembrie 1996).
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 185
g. Originea socialã. Originea socialã presupune împãrþirea societãþii
în caste sau clase ori ordine în care persoanele sunt încadrate în funcþie
de naºtere. Uneori, accesul dintr-o castã în alta poate fi fãcut ºi pe
parcursul vieþii, datoritã unor merite personale sau datoritã schimbãrii
situaþiei politice. De exemplu, cineva poate fi nobil prin naºtere sau prin
acordarea acestui titlu datoritã meritului. Sau o persoanã poate aparþine
clasei proprietarilor funciari pentru ca o schimbare a regimului politic în
regim comunist sã o transforme în proletar. Legarea unor consecinþe
juridice restrictive de o astfel de apartenenþã la o comunitate de origine
socialã, prezentã sau trecutã, este prohibitã prin prevederea acestui
criteriu printre cele de nediscriminare. În sistemul comunist anterior
anului 1989, existau o serie de restricþii pentru cei care nu aveau o
«origine sãnãtoasã», adicã pentru cei nãscuþi într-o familie burghezã sau
de chiaburi ori moºieri, ceea ce justificã plasarea acestui criteriu printre
cele enumerate de art. 4 din Constituþie, deºi este evident cã identificarea
de clasã este din ce în ce mai atenuatã, poate tocmai datoritã exagerãrii
acestei identificãri de cãtre regimurile comuniste.
h. Opinia. Când art. 4 din Constituþie se referã la opinie, în calitate
de criteriu de nediscriminare, are în vedere sfera conturatã acestei noþiuni
de art. 30 din Constituþie privind libertatea de exprimare, atât în ceea
ce priveºte conþinutul mesajului, cât ºi în ceea ce priveºte modul
transmiterii acestuia, luând, desigur, în considerare, ºi limitele impuse
acestei libertãþi. Astfel, opinia poate sã se refere la gânduri, idei, credinþe,
creaþii de orice fel. Aceste opinii pot fi exprimate prin viu grai, prin scris,
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public.
Nu pot constitui bazã a unor tratamente juridice diferenþiate opiniile
care respectã limitele libertãþii de exprimare, adicã cele care nu
prejudiciazã demnitatea, onoarea, viaþa particularã a persoanei, dreptul
la propria imagine ºi care nu defãimeazã þara, naþiunea, nu îndeamnã la
rãzboi de agresiune, la urã naþionalã, rasialã, de clasã sau religioasã, nu
incitã la discriminare, la separatism teritorial sau la violenþã publicã,
precum ºi cele care nu reprezintã manifestãri obscene, contrare bunelor
moravuri. Dacã aceste limite sunt încãlcate, atunci persoanele pot suporta
regimuri juridice particulare fãrã a fi încãlcat principiul nediscriminãrii,
desigur, dacã limitele impuse libertãþii de exprimare respectã condiþiile
art. 53 din Constituþie.
186 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
i. Apartenenþa politicã. Apartenenþa politicã semnificã ataºarea
în orice mod a unei persoane la un partid politic, formaþiune politicã sau
organizaþie ce poate fi asimilatã acestora. Sfera modului ataºãrii persoanei
faþã de organizaþie este deci largã: nu este nevoie, pentru a fi în prezenþa
unei discriminãri, ca cel ce suportã tratamentul diferenþiat sã fie formal
membru al organizaþiei politice, militant sau aderent, ci legãtura poate
sã fie informalã, persoana putând invoca criteriul de nediscriminare ºi
dacã este doar simpatizant sau doar alegãtor fidel. Legãtura între persoanã
ºi organizaþia politicã poate sã fie directã sau indirectã: de exemplu,
persoana este membru al unui sindicat care se afiliazã ca organizaþie la
un partid politic. Pe de altã parte, sfera organizaþiilor care dezvoltã o
apartenenþã politicã nu se rezumã la partidele politice. Ea poate cuprinde
ºi formaþiunile politice, alianþele politice, organizaþiile minoritãþilor
naþionale care sunt asimilate partidelor politice ºi orice alt tip de
organizaþie care dezvoltã un tip politic de apartenenþã, adicã o
apartenenþã al cãrei scop transcende interesele particulare asociate pentru
a avea în vedere participarea la exerciþiul puterii publice.
j. Averea. Prin avere, în calitate de criteriu de nediscriminare, se
înþelege starea materialã a persoanei. Intrã deci în sfera averii toate
drepturile patrimoniale, ca ºi drepturile nepatrimoniale care pot crea
consecinþe patrimoniale. Acest criteriu este utilizat de art. 4 din
Constituþie pentru cã este de aceeaºi naturã ca opinia ºi apartenenþa
politicã, deci, ca element structural de bazã al democraþiei. Este vorba,
deci, de libertatea fundamentalã de a avea avere ºi de a dispune de ea,
care este o garanþie a participãrii persoanei la exerciþiul puterii
democratice ºi o garanþie pentru toate celelalte drepturi ºi libertãþi
fundamentale. Averea nu este luatã în considerare în calitatea sa de
mijloc de determinare a afilierii persoanei la o clasã socialã, acest criteriu
fiind distinct, ci în calitatea sa de mijloc de dezangajare al cetãþeanului
faþã de grupurile primare de identificare bazate pe criterii economice.
B. Caracterul exemplificativ al enumerãrii criteriilor de
nediscriminare
Formularea art. 4 alin. (2) pare sã fie limitativã: doar criteriile enumerate
nu pot constitui bazã a vreunei discriminãri între cetãþeni. Totuºi, ea trebuie
interpretatã ca o enumerare exemplificativã, fiind deci prohibite toate
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 187
criteriile de natura celor enumerate. Aceastã interpretare este cea corectã,
cãci dispoziþiile art. 4 din Constituþie trebuie corelate cu dispoziþiile art. 14
din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului care aratã cã “exercitarea
drepturilor ºi libertãþilor recunoscute în prezenta Convenþie trebuie sã fie
asiguratã, fãrã vreo deosebire, întemeindu-se în special pe sex, rasã etc.”.
Enumerarea fãcutã de Convenþie este exemplificativã. Tot exemplificativã
este ºi enumerarea criteriilor fãcutã în Pactul internaþional privitor la
drepturile civile ºi politice (art. 26) sau în Carta socialã europeanã revizuitã
(partea V, art. E). România fiind parte la aceste tratate internaþionale, iar
art. 20 din Constituþie arãtând cã dispoziþiile constituþionale privind
drepturile ºi libertãþile cetãþenilor vor fi interpretate ºi aplicate în concordanþã
cu Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele ºi tratatele la
care România este parte, urmeazã cã enumerarea criteriilor din art. 4 este
exemplificativã ºi nu limitativã. Vom fi deci în prezenþa unei discriminãri
interzise, ori de câte ori aceasta este fãcutã pe criterii de natura celor
enumerate de art. 4 din Constituþie.
C. Natura criteriilor de nediscriminare
Problema esenþialã a criteriilor de nediscriminare în situaþia unei
enumerãri eximplificative, cum este cea din Constituþia României, este
de a determina ce naturã au aceste criterii. În ce priveºte art. 4 din
Constituþie, acesta cuprinde douã tipuri de criterii: rasa, naþionalitatea,
originea etnicã, limba, religia, sexul ºi originea socialã, pe de o parte, ºi
opinia, apartenenþa politicã ºi averea, pe de altã parte. Vom analiza pe
rând natura celor douã tipuri de criterii de nediscriminare pentru ca,
apoi, sã gãsim câteva dintre criteriile de natura celor enumerate.
a. Trãsãturile definitorii ale grupurilor primare de identificare
în calitate de criterii de nediscriminare. Natura primei grupe de criterii
de nediscriminare poate fi stabilitã dacã vedem ce au în comun grupurile
primare de identificare. Trãsãturile definitorii ale acestor grupuri sunt
cã ele sunt primare, cã apartenenþa la ele este cvasi-involuntarã, cã
afilierea la aceste grupuri are un rol de autoidentificare ºi cã apartenenþa
la grup este valorizantã pentru membrii sãi.
1. Grupurile enumerate în prima categorie de art. 4 din Constituþie sunt
primare. Aceasta înseamnã cã persoanele care le aparþin dezvoltã faþã de
188 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
ele un sistem de ataºamente primordiale, adicã ataºamente „care se
bazeazã pe trãsãturi date, percepute în mod intuitiv ca nemediate ºi
naturale…, aceste trãsãturi date putând fi legãtura de sânge prezumatã,
trãsãturile fenotipice, religia, limba, apartenenþa regionalã sau cutuma”
(Poutignat, Ph., Streiff-Fenart, J., Théorie de l’ethnicité, suivi de Les groupes ethniques et
leurs frontières de Barth, Fr., P.U.F., Paris, 1995, p. 97, comentându-l pe C. Geertz,
1963). Aceste legãturi primordiale au în comun faptul cã pot „concura
naþiunea ca unitate socialã cuprinzãtoare, pentru cã fac apel la o loialitate
de acelaºi ordin” (Poutignat, Ph., Streiff-Fenart, J., Théorie de l’ethnicité, suivi de
Les groupes ethniques et leurs frontières de Barth, Fr., P.U.F., Paris, 1995, comentându-l
pe C. Geertz, 1963).
2. Apartenenþa la aceste grupuri este cvasi-involuntarã, în sensul cã
este, în genere, moºtenitã. Sigur cã nu este vorba de o lipsã totalã de
control individual asupra acestei relaþii de incluziune, dar de cele mai
multe ori ataºamentul sentimental, chiar iraþional, la grup nu este
contestat raþional de individ, decât în situaþii limitã. Apartenenþa etnicã
este în realitate o relaþie subiectivã, dar este clar cã de cele mai multe ori
apartenenþa la grup este perceputã ca moºtenitã, ºi nu ca voluntarã. La
fel se întâmplã de multe ori cu apartenenþa religioasã: avem religia
pãrinþilor noºtri ºi, dacã este adevãrat cã o putem schimba oricând, este
la fel de adevãrat cã nu o facem aproape niciodatã ºi cã motivaþia acestei
fidelitãþi nu se bazeazã pe raþionalizarea superioritãþii dogmelor acelei
religii, ci pe afecþiunea faþã de o tradiþie culturalã. Când spunem deci cã
adeziunea la grupurile primare de identificare este cvasi-involuntarã, nu
spunem cã aceastã adeziune nu implicã voinþa individului, ci cã de cele
mai multe ori individul, chiar dacã poate sã refuze identificarea ºi
apartenenþa la grup ºi sã se regãseascã în oricare altã identitate, nu are
voinþa necesarã ca sã o facã, fiind prea ataºat, din motive sentimentale,
de aceastã afiliere.
3. Afilierea la aceste grupuri are un rol de autoidentificare a persoanei
pentru cã ea concepe sau, mai degrabã, simte apartenenþa ca permanentã
ºi incontestabilã: grupul primar reprezintã un «refugiu» de unde nu poþi fi
alungat niciodatã. Sigur cã nu trebuie sã fie în mod obiectiv astfel ºi de
multe ori nici nu este, dar subiectiv aceasta este una din trãsãturile
definitorii ale apartenenþei la un astfel de grup. Acest caracter este prezent,
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 189
în modul cel mai pregnant, în cazul grupurilor bazate pe trãsãturi distinctive
care chiar scapã controlului individual aproape total, cum ar fi grupul
rasial sau etnic. Datoritã acestui caracter incontestabil al apartenenþei
grupale, ea devine un element de autocoerciþiune. De exemplu, o
minoritate etnicã coerentã va vota de multe ori aproape în bloc cu o
organizaþie proprie, deºi curentele de opinie în sânul minoritãþii reproduc
de fapt curentele de opinie din sânul majoritãþii. Membrii minoritãþii se
autoconstrâng, atunci, la un reducþionism ideologic în numele unor
revendicãri identitare. Apartenenþa la grupurile primare de identificare
poate astfel sã fie utilizatã strategic. Ea nu exclude ataºamentul ideologic,
ci doar îl estompeazã când grupul primar devine minoritar.
4. Apartenenþa la grup este valorizantã pentru membrii sãi, în sensul cã
este perceputã de membrii grupurilor ca punându-i într-o situaþie de
superioritate. Grupurile primare dezvoltã un fel de ierarhie socialã, în care
membrii unui grup se autositueazã, desigur fãrã nicio justificare realã, pe o
poziþie superioarã celorlalte grupuri. Aceastã autovalorizare grupalã poate
duce la o diviziune culturalã a muncii (Hechter, M., Le colonialisme interne «revu
et corrigé», Pluriel, nr. 32, 1982, p. 119-128) în interiorul unei societãþi naþionale,
adicã la acordarea unor tipuri de roluri sociale, politice ºi economice în
raport de niºte trãsãturi grupale observabile. Este ceea ce se cheamã
«nepotism», adicã acordarea unor avantaje în funcþie de apartenenþa la
un grup ºi în funcþie de intensitatea acestei apartenenþe.
Având în vedere aceste trãsãturi comune ale primei grupe de criterii
de nediscriminare, o generalizare ar putea fi fãcutã cu privire la natura
lor: criteriile reprezintã trãsãturi ale persoanelor asupra cãrora ele nu au niciun
control sau au un control foarte scãzut, care le fac sã fie ataºate în mod
natural de un grup, afilierea la acesta având un rol de auto-identificare ºi
fiind perceputã subiectiv ca valorizantã pentru membrii sãi, în sensul cã membrii
grupului dezvoltã, datoritã apartenenþei la acesta, un sentiment de superioritate.
Faptul cã enumerarea fãcutã criteriilor de nediscriminare de art. 4 din
Constituþie este exemplificativã, însemnã cã toate criteriile care
îndeplinesc condiþiile de mai sus nu pot constitui bazã legalã de
discriminare între persoane.
b. Natura celorlalte criterii de nediscriminare enumerate de art.
4. Criterii precum opinia sau apartenenþa politicã par a fi de altã naturã
decât cele a cãror naturã a fost analizatã mai sus. Ele sunt dependente
190 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
de voinþa subiectului. Care este natura acestora trebuie decis vãzând la
ce concurã împreunã aceste manifestãri ale voinþelor cetãþenilor.
Spuneam mai devreme cã ceea ce îl caracterizeazã în mod esenþial pe
cetãþean ºi îl dezangajeazã faþã de grupurile primare de identificare, este
participarea la construcþia societãþii politice democratice. Criteriile de
nediscriminare enumerate de art. 4 reprezintã condiþiile elementare ale
acestei participãri democratice: libertatea opiniei, pluralismul politic ºi
deþinerea mijloacelor materiale care permit cetãþeanului sã se ocupe
dezinteresat de treburile publice ºi sã fie independent faþã de stat. Fãrã o
opinie independentã, adicã una care se formeazã ºi se exprimã autonom
ºi de existenþa sau exprimarea cãreia nu poate fi legatã nici o discriminare,
nu poate exista, în mod real, o democraþie. Tot astfel, dacã participarea
politicã nu poate fi structuratã pluralist, democraþia dispare. Democraþia
liberalã, pe de altã parte, chiar dacã nu este un stat al proprietarilor,
concepe proprietatea ca pe o garanþie a participãrii ºi a protecþiei efective
a drepturilor ºi libertãþilor fundamentale. Orice alte criterii care reprezintã
condiþii elementare ale participãrii democratice sunt deci de natura celor
enumerate de art. 4 ºi nu pot fi folosite pentru a discrimina persoanele.
c. Criterii de natura celor enumerate. Enumerarea fãcutã criteriilor
de nediscriminare de art. 4 din Constituþie fiind exemplificativã ºi dupã
ce am vãzut care este natura acestor criterii, este, credem, util acum sã
vedem ce criterii de natura celor enumerate pot fi introduse în
completarea art. 4. O primã categorie rezultã din tratatele internaþionale
la care România este parte. Astfel, Convenþia Europeanã a Drepturilor
Omului, în art. 14, enumerã în plus faþã de Constituþia noastrã, în calitate
de criterii de nediscriminare: culoarea, apartenenþa la o minoritate
naþionalã ºi naºterea. Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului
interzice discriminãrile ºi dacã sunt fondate pe statutul politic, juridic
sau internaþional al þãrii sau teritoriului al cãror resortisant este persoana.
Carta socialã europeanã revizuitã cuprinde printre criterii sãnãtatea. Dar
extinderea criteriilor poate fi fãcutã ºi prin raportare la tratate la care
România nu este parte, dacã ele cuprind criterii de nediscriminare de
natura celor enumerate de art. 4.
În al doilea rând, pot fi gãsite criterii de natura celor enumerate în
legislaþia internã. Astfel, art. 2-(1) din Ordonanþa Guvernului nr. 137/
2000, aºa cum a fost modificatã de Legea nr. 324/2006 prevede în calitate
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 191
de criterii de nediscriminare, categoria socialã, orientarea sexualã, vârsta,
handicapul, boala cronicã necontagioasã, infectarea HIV ºi apartenenþa
la o categorie defavorizatã. Art. 1 alin (2) lit. d teza IV din legea 48/2002
privind prevenirea ºi sancþionarea tuturor formelor de discriminare
prevede cã principiul egalitãþii între cetãþeni este garantat ºi în privinþa
dreptului de a se cãsãtori ºi a-ºi alege partenerul. Putem spune chiar cã
starea civilã a unei persoane este un astfel de criteriu de nediscriminare.
Astfel, legiuitorul nu ar putea introduce discriminãri în raport de filiaþie
sau în funcþie de faptul cã persoana este cãsãtoritã sau nu, sau în funcþie
de faptul cã este cãsãtoritã cu o anumitã persoanã.
Curtea Constituþionalã gãseºte mai multe astfel de criterii. Astfel,
în 1992, Curtea Constituþionalã afirma cã “limitãrile (unor drepturi
fundamentale) pot fi întemeiate pe interese de serviciu, stãri, drepturi ºi
nu pe motive teritoriale” ºi cã legea este contrarã Constituþiei dacã
“introduce o limitare nouã dreptului la grevã, care se fondeazã pe un
criteriu teritorial (regional), criteriu în vãditã contradicþie cu art. 49
(actualul art. 53, n.n.) din Constituþie” ºi “cu art 16 din Constituþie,
care garanteazã egalitatea cetãþenilor în faþa legii, deoarece condiþioneazã
aceastã egalitate de porþiunea de teritoriu pe care un cetãþean s-ar afla”
(Decizia nr. 4/1992, M. Of. nr. 182 din 30 iulie 1992). Curtea face referire la
art. E din partea a V-a a Cartei sociale europene, care cuprinde un alt
criteriu de natura celor enumerate de Constituþia noastrã: sãnãtatea
(Decizia nr. 20/2000, M. Of. nr.72 din 18 februarie 2000). De asemenea, Curtea
afirmã în Decizia nr. 35/1993 (M. Of. nr. 218 din 6 septembrie 1993) cã art. 16
din Constituþie “implicã un regim egal între cetãþenii români organizaþi
în persoane juridice ºi aceiaºi cetãþeni dacã se prezintã, proprio nomine,
ca subiecþi de drept”, gãsind, chiar dacã o serie de decizii ulterioare afirmã
cã art. 16 se referã doar la cetãþeni, nu ºi la persoanele juridice, cã natura
subiectului de drept, persoanã fizicã sau juridicã, nu poate fi criteriu de
discriminare, desigur pentru acele drepturi ºi libertãþi fundamentale care
pot aparþine, datoritã naturii lor, ºi persoanelor juridice. Un alt criteriu
de natura celor enumerate, cãruia Curtea îi face aplicaþie, este vârsta.
Astfel, instanþa a decis cã “este o discriminare incompatibilitatea
pensionarului pentru limitã de vârstã de a fi avocat” (Decizia nr. 45/1995,
M. Of. nr. 90 din 12 mai 1995).
192 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Dar introducerea unor noi criterii de nediscriminare, cu condiþia sã
fie de natura celor enumerate de art. 4 din Constituþie, nu este apanajul
exclusiv al celor care exercitã funcþia legislativã sau al jurisdicþiei
constituþionale. Instanþele ordinare pot face ele însele acest lucru, fiind
chiar obligate sã judece dacã un criteriu invocat în faþa lor ºi necuprins
în Constituþie este criteriu de nediscriminare, cãci aplicarea art. 14 din
Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului nu este facultativã pentru
instanþã, iar aceastã dispoziþie conþine o enumerare exemplificativã.
Astfel, instanþa va fi obligatã sã motiveze de ce nu considerã criteriul
invocat în calitate de criteriu de natura celor enumerate de Convenþie
sau de Constituþie. De exemplu, dacã un justiþiabil ar invoca ca fiind un
criteriu de nediscriminare condiþia socialã, pentru cã legea electoralã leagã
eligibilitatea într-o funcþie publicã de nivelul studiilor, instanþa va fi
obligatã sã judece dacã acest criteriu este de natura celor enumerate în
Constituþie ºi Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. Pentru aceasta
ea este obligatã sã procedeze la verificarea îndeplinirii trãsãturilor
criteriilor de nediscriminare de cãtre criteriul invocat, în situaþia concretã
dedusã judecãþii.
§6. Criteriile de nediscriminare ºi egalitatea
Trebuie subliniat cã textul art. 4 alin. (2) trebuie coroborat cu cel
al art. 16 din Constituþie ºi cã nu orice distincþie de tratament juridic pe
aceste criterii este prohibitã, ci doar cele care au ca efect distrugerea sau
compromiterea egalitãþii (vezi comentariul art. 16). Expresia fãrã deosebire
de trebuie, pe de altã parte, interpretatã în sensul cã discriminarea nu
poate fi bazatã pe sau nu poate avea efectul de a compromite egalitatea în
raport cu criterii de natura celor enumerate. Aceasta înseamnã cã
egalitatea trebuie judecatã nu doar în ce priveºte efectul legii asupra
celor pe care îi vizeazã, ci ºi asupra celor pe care îi exclude din câmpul ei
de aplicare.
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 193
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 4/1992, M. Of. nr. 182 din 30 iulie 1992, p. 191
Decizia nr. 6/1993, M. Of. nr. 61 din 25 martie 1993, p. 167
Decizia nr. 35/1993, M. Of. nr. 218 din 6 septembrie 1993, p. 191
Decizia nr. 48/1994, M. Of. nr. 125 din 21 mai 1994, p. 162
Decizia nr. 49/1994, M. Of. nr. 125 din 21 mai 1994, p. 168
Decizia nr. 45/1994, M. Of. nr. 131 din 27 mai 1994, p. 163, 165
Decizia nr. 47/1994, M. Of. nr. 139 din 2 iunie 1994, p. 170
Decizia nr. 81/1994, M. Of. nr. 14 din 25 ianuarie 1995, p. 184
Decizia nr. 45/1995, M. Of. nr. 90 din 12 mai 1995, p. 191
Decizia nr. 136/1994, M. Of. nr. 286 din 14 noiembrie 1996, p. 184
Decizia nr. 20/2000, M. Of. nr. 72 din 18 februarie 2000, p. 191
Decizia nr. 112/2001, M. Of. nr. 280 din 30 mai 2001, p. 157
Decizia nr. 149/2001, M. Of. nr. 456 din 10 august 2001, p. 168
BIBLIOGRAFIE
Amstrong, J. A., Nations before Nationalism, The University of North Carolina Press,
Chapel Hill, 1982; Andreescu, G., De la gafa preºedintelui Traian Bãsescu la problematica
discriminãrii, Noua Revistã de drepturile omului nr. 3/2007; Badie, B., «Religion», în
Dictionnaire constitutionnel, Duhamel, O.; Mény, Y. (dir.), PUF, Paris, 1992 ; Badinter, R.,
Le droit face à la montée du racisme et de la xénophobie, Avant-propos, Revue trimestrielle
des droits de l’homme 2001 ; Batselé , D., Racisme et liberté d’expression. Examen de
législation et de jurisprudence belges, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001 ;
Berghe, P.L. Van den, Rase and ethnicity: essays on comparative sociology, Basic Books,
New York, 1970; Boldova Pasamar, M. A., Discriminarea pozitivã a femeii în materie
penalã, Studia Universitatis Babes-Bolyai nr 1/2005; Callewaert, J., Paris, Luxembourg,
Strasbourg: trois juges, une discrimination - L’interaction entre les ordres juridiques national,
communautaire et conventionnel à l’épreuve de la pratique (en marge de l’arrêt Koua Poirrez),
Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2005; Cohen-Jonathan, G., Le droit à la
non-discrimination raciale, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; Cornil, J.,
L’expérience du Centre belge pour l’égalité des chances et la lutte contre le racisme, Revue
trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; Cudriþescu, G. A., Unele observaþii cu privire
la reglementarea discriminãrii dupã criteriul sexului în legislaþia românã, Dreptul nr. 9/2004;
Danisor, D.C., Fundamentul statului ºi criteriile de nediscriminare (comentarii ale art. 4
din Constituþia României), Revista de drept public nr. 1/2008 ; David, F., Le Président de
la République, garant de la cohésion sociale, Revue Française de Droit Constitutionnel nr.
59/2004 ; Drãganu, T., Câteva consideraþii privitoare la problema «drepturilor colective»
ale minoritãþilor naþionale, Revista românã de drepturile omului, nr. 18/2000 ; Esposito,
194 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
A., Le discours raciste et la liberté d’expression en Italie, Revue trimestrielle des droits de
l’homme 2001 ; Flauss, J.-Fr., L’action de l’Union européenne dans le domaine de la lutte
contre le racisme et la xénophobie, Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2001; Garay,
A., L’exercice collectif de la liberté de conscience religieuse en droit international, Revue
trimestrielle des droits de l’homme 2006 ; Garde, F., Les autochtones et la République,
Revue Française de Droit Administratif nr. 1/1999 ; Garneri, S., Les discriminations
fondées sur l’orientation sexuelle (II), Revue française de droit constitutionnel nr. 41/
2000 ; Garneri, S., Les discriminations fondées sur l’orientation sexuelle, Revue française
de droit constitutionnel nr. 40/1999 ; Geertz, C., The Integrative Revolution. Primordial
Sentiments and Civil Politics in the New States, în C. Geertz (ed), Old societies, new states,
New York, The Free Press, 1963; Geneza Constituþiei României, Regia Autonomã
«Monitorul Oficial», Bucureºti, 1998; Gomien, D., Introducere în Convenþia Europeanã
a Drepturilor Omului, All, Bucureºti, 1996 ; Gonzales, G., Le Protocole additionnel no 12
à la Convention européenne des droits de l’homme portant sur l’interdiction générale de
discriminer, Revue Française de Droit Administratif nr. 1/2002 ; Gouttes, R. de, Le
rôle du Comité des Nations-Unies pour l’élimination de la discrimination raciale, Revue
trimestrielle des droits de l’homme 2001; Gouttes, R. de, La Convention internationale
et le Comité des Nations-Unies sur l’élimination de toutes les formes de discrimination raciale,
Revue trimestrielle des droits de l’homme, 1996; Guedj, A., Internet et droit de l’homme
à la non-discrimination raciale, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2003; H. Kelsen,
Doctrina purã a dreptului, Editura Humanitas, Bucureºti, 2000 ; Haarscher, G., Les
droits collectifs contre les droits de l’homme, Revue trimestrielle des droits de l’homme,
1990 ; Hechter, M., Le colonialisme interne «revu et corrigé», Pluriel, nr. 32, 1982 ;
Justesen, P., Liberté d’expression et propos racistes au Danemark, Revue trimestrielle des
droits de l’homme 2001 ; Korman, Ch., La répression des discours racistes en France,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; Koubi, G., Droit, droit à la différence,
droit à l’indifférence en France, Revue trimestrielle des droits de l’homme, 1993 ; La
Charte européenne des langues régionales ou minoritaires et la France, actes du Colloque de
11 et 12 avril 2002, Strasbourg, Editions du Conseil de l’Europe, 2003; Lambert, P., La
résurgence du racisme, de l’antisémitisme et de la xénophobie en Europe, Revue trimestrielle
des droits de l’homme 2001 ; Larralde, J.-M., L’article 8 de la Convention européenne
des droits de l’homme et la protection de l’identité sexuelle, Revue trimestrielle des droits de
l’homme, 2006 ; Larralde, J.-M., La Convention européenne des droits de l’homme et la
protection de groupes particuliers, Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2003 ;
Levinet, M., La fin du débat sur la conventionalité de la répression pénale de l’homosexualité,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 2002 ; Luchaire, F., Les fondements
constitutionnels de la décentralisation, Revue du Droit public, 1982 ; Maisonneuve, M.,
Les discriminations positives ethniques ou raciales en droit public interne: vers la fin de la
discrimination positive à la française, Revue Française de Droit Administratif nr. 4/2002 ;
Marcus-Helmons, S., Comment combattre le racisme ? Ou l’éducation aux droits de l’homme,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; Martin, D., Influence réciproque de la
jurisprudence des cours de Strasbourg et de Luxembourg sur le concept de discrimination,
A RT . 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni 195
Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2007 ; Massias, F., Faut-il pénaliser le racisme?,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; Mélin- Soucramanien, F., Les
adaptations du principe d’égalité à la diversité des territoires, Revue Française de Droit
Administratif nr. 5/1997; Meulders-Klein, M.-Th., Egalité et non-discrimination en
droit de la famille, Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2003 ; Mock, H., Le discours
raciste et la liberté d’expression en Suisse, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001;
Moutouh, H., Recherches sur un «droit des groupes» en droit public français, thèse de
doctorat de droit public, Université Montesquieu-Bordeaux IV, 1997 ; Murdock, G.
P., The Processing of antropological Materials în A.L. Kroeber (ed), Antropology Today:
An Encyclopedic Inventory, Chicago, University of Chicago Press, 1953 ; Nadel, S.F.,
Byzance noir, Paris, Maspéro, 1971 ; Niþã, I., Conflicte etnice ºi soluþii teritoriale. Studiu
de caz: declaraþia de independenþã a Kosovo, Revista Românã de drept internaþional nr.
6/2008 ; Oetheimer, M., La Cour européenne des droits de l’homme face au discours de
haine, Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2007 ; Pavel, N., Definirea conceptului
de egalitate ºi nediscriminare din perspectiva teoriei valorilor juridice, Studii de Drept
Românesc nr. 3-4/2007 ; Picheral, C., Discrimination raciale et Convention européenne
des droits de l’homme (L’apport de la jurisprudence), Revue trimestrielle des droits de
l’homme 2001; Le Pourhiet, A.M., Discriminations positives ou injustices ?, Revue
Française de Droit Administratif nr. 3/1998 ; Le principe d’égalité dans les jurisprudences
des Cours constitutionnelles ayant en partage l’usage du français (Rapport de la délégation
français au Congrès de L’Association des cours constitutionnelles ayant en partage
l’usage du français, Paris, 10-11 avril 1997, Revue Française de Droit Administratif nr.
2/1997 ; Poutignat, Ph., Streiff-Fenart, J., Théorie de l’ethnicité, suivi de Les groupes
ethniques et leurs frontières de Barth, Fr., P.U.F., Paris, 1995; Radua Hostench, J. M., Le
discours raciste et la liberté d’expression en Espagne, Revue trimestrielle des droits de
l’homme 2001; Renauld, B., Les discriminations positives, Revue trimestrielle des droits
de l’homme 1997; Rigaux, Fr., Mission impossible: la définition de la minorité, Revue
trimestrielle des droits de l’homme 1997 ; Robert, J., La liberté de religion, de pensée et de
croyance, în Cabrillac Rémy, Frison-Roche Marie-Ane, Revet Thierry, Droits et libertés
fondamentaux, Dalloz, Paris, 1995 ; Rosenberg, D., Enfin... Le juge européen sanctionne
les violations du principe de non-discrimination raciale en relation avec le droit à la vie (arrêt
Natchova et autres c. Bulgarie du 26 février 2004), Revue trimestrielle des droits de
l’homme, 2005 ; Rosenberg, D., L’indifférence du juge européen aux discriminations subies
par les Roms - En marge de l’arrêt Chapman c. le Royaume-Uni, Revue trimestrielle des
droits de l’homme, 2001 ; Rudolf, B., Le droit allemand face au discours raciste et aux
partis racistes, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; Rusu, I. E., Uniunea
Europeanã ºi minoritãþile naþionale: rãspunsuri instituþionale, Revista Românã de Drept
Comunitar nr. 2/2006 ; Rusu, M. E., Discriminarea pe motiv de vârstã în domeniul încadrãrii
în muncã ºi al ocupãrii forþei de muncã, Revista Românã de drept comunitar nr. 1/2006 ;
Schnapper, D., La communauté des citoyens. Sur l’idée moderne de nation, Gallimard,
Paris, 1994 ; Schouppe, J.-P., La dimension collective et institutionnelle de la liberté religieuse
à la lumière de quelques arrêts récents de la Cour européenne des droits de l’homme, Revue
196 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 5. Cetãþenia 197

trimestrielle des droits de l’homme, 2005 ; Schutter, O., D’Egalité et différence : le

débat constitutionnel sur la discrimination positive aux Etats-Unis, Revue trimestrielle des
droits de l’homme, 1991 ; Spielmann, A., Du racisme. La situation au Luxembourg, Revue
trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; ªtefan, T. Principiul nediscriminãrii în dreptul
comunitar: Impactul asupra ordinii juridice naþionale, Themis nr. 4/2005 ; Strasser, W.,
Le discours raciste et sa répression en droit autrichien, Revue trimestrielle des droits de
l’homme 2001 ; Sundberg, J., Les tentatives de répression législative du racisme et la liberté Cetãþenia Articolul 5
d’expression en Suède, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001 ; Surrel, H., Les (1) Cetãþenia românã se dobândeºte, se pãstreazã sau
juges européens confrontés à l’interprétation des différences de traitement fondées sur le sexe, se pierde în condiþiile prevãzute de legea organicã.
Revue trimestrielle des droits de l’homme 2004; Tãnãsescu, T., Sistemul de protecþie
legislativ ºi instituþional din România în cazul persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale, (2) Cetãþenia românã nu poate fi retrasã aceluia care a
Caiete de drept internaþional nr. 11/2006; Tumin, M.A., A Dictionary of the Social dobândit-o prin naºtere.
Sciences, New York, Free press, 1964 ; Wachsmann, P., Liberté d’expression et
négationnisme, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001.
Vezi ºi bibliografia de la art. 6.
SUMAR
§1. Caracterele cetãþeniei
A. Cetãþenia este o calitate a persoanei fizice
B. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii social-
economice
C. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii politice
D. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii juridice
E. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþie a individului
cu statul
§2. Sistemele de departajare a cetãþenilor de necetãþeni
A. Principiile soluþiei
B. Dobândirea cetãþeniei
a. Dobândirea de drept a cetãþeniei: ius sanguinis/ius loci
b. Dobândirea cetãþeniei la cerere
c. Limitele impuse puterii legislative în materia
reglementãrii acordãrii cetãþeniei
C. Pierderea cetãþeniei. Limitele voinþei statului când decide
retragerea cetãþeniei
§3. Consecinþele cetãþeniei
A. Doar cetãþenii se bucurã de toate drepturile
B. Doar cetãþenilor le incumbã toate obligaþiile
C. Limitele dependenþei acordãrii drepturilor de cetãþenie
198 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
a. Noþiunea de universalitate a drepturilor omului
b. Consecinþele universalitãþii drepturilor omului în
materia raportului cetãþean/necetãþean
D. Caracterul abuziv al unor utilizãri normative ale noþiunii
de cetãþenie în dreptul constituþional român
COMENTARIU
Chiar dacã dispoziþia cuprinsã în art. 5 din Constituþie nu oferã o
definiþie a cetãþeniei sau a cetãþeanului, credem cã prima întreprindere
necesarã înþelegerii sensului dispoziþiei constituþionale este chiar aceastã
definire. Cetãþenia românã a fost definitã ca fiind «acea calitate a persoanei
fizice ce exprimã relaþiile permanente social-economice, politice ºi juridice
dintre persoana fizicã ºi stat, dovedind apartenenþa sa la statul român ºi
atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor ºi
îndatoririlor prevãzute de Constituþia ºi de legile României». (Muraru, I.,
Tãnãsescu, E. S., Drept constituþional ºi instituþii politice, Lumina Lex, Bucureºti, 2001, p.
137). Pornind de la aceastã definiþie ºi coroborând-o cu dispoziþiile art. 5,
putem detecta care sunt problemele de principiu pe care le normeazã aceastã
din urmã dispoziþie. Astfel, cele trei mari direcþii care sunt vectorii interpretãrii
dispoziþiei sunt: determinarea caracterelor cetãþeniei, opþiunea pentru unul
dintre sistemele de departajare a cetãþenilor de necetãþeni ºi, deci, de acordare
a cetãþeniei, determinarea consecinþelor pe care le produce instituirea unei
relaþii de cetãþenie, circumscrierea limitelor voinþei statului de a retrage
cetãþenia ºi determinarea limitelor utilizãrii normative a noþiunii de cetãþenie.
§1. Caracterele cetãþeniei
A. Cetãþenia este o calitate a persoanei fizice
Cetãþenia este o calitate a persoanei fizice; ea nu poate fi atribuitã
persoanelor juridice. Cetãþenia este legatã astfel de individ, ºi nu de grup,
chiar dacã grupul de persoane ar cãpãta o individualitate juridicã proprie.
Ea afirmã un individ «subiect autonom», care nu se mai identificã în
A RT . 5. Cetãþenia 199
mod plenar ºi natural cu comunitãþile din care face parte, un individ
care refuzã deci sã fie «categorisit» altfel decât ca subiect liber al unei
ordini politice ºi juridice, egal în drepturi ºi îndatoriri cu oricare altul.
Identitatea cetãþeanului este astfel universalã, spre deosebire de
identitatea fragmentarã care îl leagã pe individ de o religie, o profesie, de
un statut social (nobil, þãran, muncitor etc.). Astfel, individul, cetãþean
fiind, este prin voinþa sa membru al corpului politic, afirmându-se un
model contractualist de societate în detrimentul societãþii comunitariste,
naturale; politicul nu mai este de domeniul datului, ci al construitului,
de domeniul efortului ºi conflictului, iar cetãþeanul nu este un individ
înscris involuntar într-o ordine, ci creator al ordinii. Societatea politicã
are astfel la bazã voinþa liberã a cetãþenilor de a construi împreunã un
spaþiu comun, public, în care diferenþele dintre interesele lor particulare
se estompeazã pentru a face loc interesului general. Cetãþeanul se
departajeazã astfel de grupurile primare de identificare, intrând într-un
spaþiu în care ele nu pot sã-l urmeze. Dreptul acestui spaþiu nu poate fi
construit decât prin raportare la individul cetãþean, fãrã a putea fi
fragmentat în tratamente diferite în raport de apartenenþa indivizilor la
diferite grupuri prezente în spaþiul privat.
Cetãþenia ar þine astfel de individualism, dar de un individualism
«angajant», adicã în mod necesar non-excesiv. Ea se situeazã astfel într-o
poziþie ambiguã, între emancipare ºi integrare, presupunând cu necesitate
douã lucruri care par sã fie esenþialmente contradictorii: un subiect
independent, care nu este «supus» în sensul de subiect al constrângerii, ci
unul care se aseamãnã mai mult cu subiectul teoretic, conºtient de sine ºi
emancipat faþã de lume ºi societate prin cunoaºtere ºi, totuºi, un subiect
«pliat în structurã», unul integrat prin «angajare», deci având în sine tot
timpul ca scop binele «comun»; or, cert este cã aceastã din urmã calitate
îl face dependent de structurile intermediare ce concurã la conturarea voinþei
generale (partide, grupuri de interese, media, culte religioase etc.), deci
forþat sã-ºi construiascã identitatea în raport de acestea ºi nu doar de un
statut universalizant cum este «cetãþenia». Aºadar, deºi aceastã din urmã
calitate vrea sã-l desprindã pe individ, universalizându-l, de identificãrile
sale primare, nu reuºeºte decât parþial, acestea având din punct de vedere
practic o importanþã încã destul de mare. Cetãþenia se vrea o calitate
200 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
strict «personalã» ºi, totuºi, ea depinde încã de apartenenþa la grupurile
primare (politice, religioase, profesionale, culturale, lingvistice etc.), chiar
dacã se forþeazã sã le depãºeascã.
B. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii sociale
O a doua idee fundamentalã a definiþiei este aceea cã cetãþenia
este rezultatul ºi exprimã un anumit tip de relaþii sociale. Cetãþenia este
legatã astfel de o anumitã stare a societãþii, este un rezultat al evoluþiei
sociale; ea este dependentã de distrugerea sistemului de identificare de
castã tipic feudalitãþii ºi de trecerea cãtre o societate burghezã, destructivã
în raport cu legãturile tradiþionale, afective, religioase ºi acceptate ca
naturale. Apariþia cetãþeniei este legatã astfel mai întâi de existenþa unei
societãþi liberale care, chiar dacã menþine inegalitãþile de fapt, creeazã
posibilitatea unei egalitãþi de ºanse. Acest spirit egalitarist, dar nu
nivelator, este de esenþa însãºi a noþiunii de cetãþenie. Relaþiile sociale
care fundamenteazã cetãþenia presupun deci o renunþare la ierarhizarea
persoanelor în societate în raport de criteriile obiective care le determinã
apartenenþa la un grup. Doar când societatea ajunge sã fie structura
acestui tip de raporturi sociale ea poate genera în mod real indivizi care
se pot debarasa de interesele lor private pentru a participa în mod liber ºi
relativ egal la activitãþile ce realizeazã interesul general. Aceastã stare a
relaþiilor sociale nu poate fi mimatã. Dacã indivizii continuã sã se simtã
mai legaþi de grupurile lor primare de identificare decât de societatea
politicã, de stat, atunci ei nu pot fi în mod real cetãþeni, iar spaþiul public
nu poate fi în mod real un loc al împlinirii interesului general, ci doar un
loc de confruntare între grupuri. Cetãþeanul nu este, desigur, un individ
care îºi sacrificã interesele private de dragul binelui comun, ci unul care
trãieºte într-o societate astfel structuratã încât nu are de ce sã se teamã
cã interesul sãu privat va rãmâne nerealizat datoritã contrapunerii lui
interesului general. Interesul general ºi cel particular sunt în societatea
cetãþenilor, complementare, nu contradictorii. Indivizii sunt, egali în ceea
ce priveºte participarea la exerciþiul puterii, în ceea ce priveºte accesul
la beneficiile spaþiului public ºi în ceea ce priveºte ºansele. Doar o societate
care bazeazã relaþiile între indivizi pe aceste principii poate crea o realã
relaþie de apartenenþã a individului la stat, adicã o relaþie de cetãþenie.
A RT . 5. Cetãþenia 201
C. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii economice
Apariþia relaþiei de cetãþenie ºi a persoanei-cetãþean presupune o
anumitã stare economicã a societãþii ºi o anumitã stare economicã a
indivizilor. „Trecerea de la dominaþia categoriilor sociale la afirmarea
unui individ neîncadrat produce o egocentrizarea a actorului social, care
are douã efecte importante: 1. o anumitã relativitate a ordinii politice în
mãsura în care piaþa ºi comerþul regleazã, în afara intervenþiei sale directe,
multe probleme ºi procurã speranþe ºi recompense materiale ºi simbolice;
2. creeazã, dacã nu o îmbogãþire, cel puþin o ameliorare (foarte relativã
ºi inegalã, desigur) a stãrilor ºi condiþiilor: burghezia ºi chiar þãranii devin
mai bogaþi, mai independenþi, mai calculaþi; o anumitã mobilitate socialã
se instituie chiar înainte ca egalitatea democraticã sã fie mãcar gânditã
(...). Expansiunea capitalismului ºi dezvoltarea unei economii de piaþã
este acompaniatã astfel de naºterea individului ca subiect autonom în
sânul unei societãþi liberale a cãrei miºcare ºi deschidere contrasteazã
flagrant cu vechiul regim, care tindea sã se sclerozeze ºi în care ordinele
se erijau în caste” (Constant, F., La citoyenneté, 2e édition, Montchrestien, Paris,
2000, p. 22-23). Apariþia cetãþeniei este legatã astfel, mai întâi, de existenþa
unei societãþi bazate pe liberalism economic.
Cetãþeanul este un individ care nu resimte atât de acut grija
satisfacerii nevoilor elementare încât sã nu îl mai intereseze treburile
publice. Naºterea cetãþeniei depinde deci de satisfacerea, prin intermediul
unui nivel minim de trai, a nevoilor elementare ale majoritãþii, dacã nu
ale tuturor indivizilor. Pe de altã parte, un nivel rezonabil al stãrii
materiale face ca persoanele sã fie suficient de independente pentru a
putea participa liber la treburile publice ºi pentru a-ºi fructifica eventual
drepturile individuale contra autoritãþii.
D. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii politice
Liberalismul economic nu instituie cu necesitate un liberalism politic.
Astfel, emergenþa unei egalitãþi politice este a doua parte a ideii
fundamentale amintite mai sus. Cetãþeanul este ºi trebuie sã fie un individ
politic activ; participarea la viaþa publicã a cetãþii este, pentru el, nu doar
un drept, ci ºi o datorie, cãci viziunea voluntarist-contractualistã prezentã
în amontele ideii de egalitate politicã participativã nu poate întemeia statul
202 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
ºi societatea civilã decât pe figura cetãþeanului, adicã pe manifestarea de
voinþã cãtre binele comun. Cetãþenia opereazã o trecere de la identificarea
individualã instinctivã la identificarea individualã prin intermediul
participãrii egale la «suveran», adicã la actul politic. Corpul politic este
constituit din «cetãþeni interºanjabili», adicã din indivizi funcþional egali
din punct de vedere politic. Acþiunea este cea care este de esenþa acestui
«cetãþean» ºi ea este, în primul rând, politicã. Emanciparea lui este datã
de participare; este liber, pentru cã înþelege necesitatea constrângerilor
corpului politic, cãci acest corp politic este constituit prin voinþa sa.
Egalitatea accesului ºi egalitatea ºanselor trebuie dublate, pentru a putea
sã fim în prezenþa unei reale relaþii de cetãþenie, de o egalitate a participãrii.
D. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii juridice
Cetãþenia este o realitate juridicã, nu naturalã. Ea este tipicã unui
anumit fel de drept, un drept caracterizat prin participarea egalã la
formarea sa a celor cãrora el li se aplicã. Egalitatea juridicã este de esenþa
cetãþeniei. Cetãþenia face trecerea de la existenþa naturalã a omului la
existenþa juridicã a cetãþeanului. A fi cetãþean înseamnã a fi înscris într-
un tipar ideal creat de ordinea juridicã, a fi subiect autonom de drept.
Trecerea aceasta, de la existenþa naturalã a omului, la existenþa juridicã
a cetãþeanului, se datoreazã unei revoluþii succesive în planul ideilor ºi
existenþei sociale: 1. producerea unei «rupturi» între teoretic ºi moral, 2.
a uneia între moralã ºi drept, ambele bazate pe 3. privilegierea raþiunii
(acþiunii) practice în raport cu raþiunea (cunoaºterea) purã, teoreticã
(Popa, N., Dogaru, I., Dãniºor, Gh., Dãniºor, D. C., Filosofia dreptului. Marile curente,
ed. I, All Beck, Bucureºti, 2002, p. 294-303). Spuneam cã cetãþeanul se caracte-
rizeazã prin «acþiunea politicã» al cãrei titular este. Teoria cetãþeniei se
forþeazã sã întemeieze aceastã cetãþenie pe calitãþile «morale» ale
individului, încercând astfel sã acopere a doua «rupturã», de care vorbeam
mai sus, ºi chiar pe conºtiinþa de sine deplinã, încercând sã acopere prima
«rupturã» ºi fãcând din cetãþean un subiect cunoscãtor, teoretic, care
are spirit «civic» pentru cã înþelege necesitatea constrângerilor sociale.
Realitatea este, însã, cã cetãþeanul rãmâne întemeiat doar în drept, cã
acesta îi dã conturul existenþei sale, o existenþã formalã ºi abstractã,
nivelatoare, indiferentã la diferenþierile individuale sau categoriale, care
A RT . 5. Cetãþenia 203
instituie astfel o egalitate juridicã, formalã cu necesitate ºi întemeietoare
a democraþiei moderne.
Acþiunea ºi voinþa, prezumate juridic, nu neapãrat existente practic,
sunt calitãþile esenþiale ale cetãþeanului. Datoria lui supremã ºi dreptul lui
fundamental este votul, actul prin care participã direct sau prin
reprezentanþi la crearea sistemului juridic însuºi. Dreptul se auto-întemeiazã
prin intermediul cetãþenilor, cãci aceºtia sunt un fapt al sãu, juridic.
Individul real este înlocuit de subiectul de drept, acesta din urmã fiind o
simplã creaþie, un artefact al autoritãþii de stat. Cetãþenia este o funcþie.
E. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþie a individului cu
statul
Cetãþenia exprimã o relaþie a individului cu statul, o relaþie în care
ultimul îi acordã primului posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor
ºi obligaþiilor create de sistemul juridic. Cetãþenia este deci o relaþie de
«atribuire». În aceastã viziune, cetãþeanul este o «instituþie» a statului,
una «politicã» ºi «juridicã». Cum zicea Hegel, «individul (cetãþeanul n.n.)
nu are obiectivitate, adevãr ºi caracter etic decât întrucât el este membru
al statului (s.n.)» (Hegel, G.W.F., Principiile filosofiei dreptului sau elemente de drept
naþional ºi ºtiinþã a statului, Editura Academiei, Bucureºti, 1969, p. 278). ªi este membru
al acestuia doar prin voinþa politicã exprimatã normativ. Astfel, principiul
egalitãþii politice se transpune în egalitatea juridicã doar dacã este instituitã
de corpul politic, nefiind vorba de o trecere naturalã, automatã. În acest
sens, cetãþenia «dovedeºte apartenenþa (individului) la stat».
§2. Sistemele de departajare a cetãþenilor de necetãþeni
Problema centralã a cetãþeniei, ca relaþie de atribuire, este aceea de
a ºti «care sunt criteriile folosite de stat pentru a face distincþia între
cetãþeni ºi necetãþeni?», pentru cã este evident cã în aceastã viziune
«atributivã» cetãþenia este un instrument de «închidere» socialã, întrucât
conceptul de cetãþenie a «exprimat tot timpul ... operaþia fundamentalã
care triazã indivizii, desemneazã cine este membru al comunitãþii politice
ºi cine este exclus» (Magnette P., La citoyenneté, une histoire de l’idée de participation
civique, Bruylant, Buxelles, 2001, p. 263).
204 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
A. Principiile soluþiei
Criteriul cel mai adesea utilizat pentru a-l deosebi, definindu-l, pe
cetãþean, de strãin, este cel al «naþionalitãþii». Cetãþenia apare, din acest
punct de vedere, ca un subansamblu al naþionalitãþii, care desemneazã o
legãturã juridicã ce ataºeazã o persoanã fizicã unui stat particular (Constant,
F., La citoyenneté, 2 édition, Montchrestien, Paris, 2000, p. 27.), îi dovedeºte
e
apartenenþa (Muraru, I., Tãnãsescu, E. S., Drept constituþional ºi instituþii politice, Editura
Lumina Lex, Bucureºti, 2001, p. 136-137). Aceastã concepþie are în amonte o
înþelegere a statului, ca fiind naþional, ºi a indivizilor care fac parte din
acest suport social al statului, ca deþinând o parte din suveranitatea
naþionalã. În consecinþã, doar naþionalii pot fi cetãþeni ºi se pot bucura de
exerciþiul tuturor drepturilor politice. Identitatea cetãþeanului se constituie
astfel prin contrast, mediatã fiind de naþiune ºi opunându-l celor excluºi
de la participarea politicã: strãini, barbari etc.
Aceastã bazare a cetãþeniei pe apartenenþa la naþiune va face ca
cele douã concepþii despre naþiune sã producã douã tipuri de cetãþenie,
douã concepþii diferite privitoare la accesul la calitatea de «membru al
statului». Prima, pe care o putem califica, dupã expresia lui Jean Leca,
de naturalistã, „evocã ideea unei naþiuni organice a cãrei emanaþie
naturalã trebuie sã fie statul-naþiune ºi care interzice celor ce nu aparþin
acesteia posibilitatea de a fi cu adevãrat cetãþeni, ceea ce se traduce, în
diferitele coduri ale naþionalitãþii, în dispoziþiile legate de ius sanguinis”.
Cea de-a doua, zisã artificialistã, „evocã ideea unei cetãþi artificiale,
formatã printr-un contract de adeziune al cãrui respect antreneazã
incorporarea în naþiune” ºi care este transpusã în sistemul ius loci (Leca,
J., La citoyenneté entre la nation et la société civile, apud Colas, D., Emeri, C. et J.
Zyeberberg (éds.), Citoyenneté et nationalité, Paris, PUF, 1991, 479-505).
În sistemul de acordare a cetãþeniei numit ius sanguinis, legãturile de
«naþionalitate» ºi «apartenenþã», ambele înþelese în mod sociologic, obiectiv
ºi organic, stau la baza evoluþiei noþiunii de cetãþenie. Cum arãta R.
Brubaker, ºapte idei fundamenteazã aceste legãturi: a) cetãþeanul este,
înainte de toate, un «naþional», ceea ce înseamnã cã el nu este doar locuitor
al teritoriului, ci membru al naþiunii, o naþiune conceputã ca o entitate
organicã depozitând suveranitatea; b) aceastã apartenenþã trebuie sã se
transpunã în fondarea statului pe naþiune, aceasta fiind cea care se exprimã
prin el. Este vorba de un stat bazat deci pe o comuniune culturalã, ceea ce
A RT . 5. Cetãþenia 205
permite construirii istorice a cetãþeniei sã fie însoþitã de un proces de
unificare culturalã. Cetãþenia semnificã, din acest punct de vedere, aderarea
la un proiect politic, loialitatea faþã de o civilizaþie, apartenenþa trãitã ºi
resimþitã la o aventurã comunã; c) aceastã apartenenþã trebuie sã fie unitarã,
ceea ce înseamnã cã apartenenþa cetãþeneascã trebuie sã fie polul principal
de identificare a indivizilor, o apartenenþã imediatã ºi egalitarã, excluzând
modelul plural de construire a identitãþii tipic feudalitãþii; d) aceastã
apartenenþã este sacralizatã; sacralizarea se exprimã în datoria cetãþeanului
de a face «sacrificii», adicã acte sacre pentru patrie, mergând pânã la moarte;
e) aceastã apartenenþã trebuie sã fie unicã; fiecare cetãþean trebuie sã
aparþinã unui singur stat. Loialitatea implicã unicitatea apartenenþei, ceea
ce implicã o neîncredere faþã de dubla cetãþenie, transpusã, de exemplu,
în interzicerea ocupãrii unor funcþii publice în caz de dublã cetãþenie (vezi
art. 16 alin. (3) din Constituþia României în forma sa din 1991 C.C. Hotãrârea nr. 5/
1992 M. Of. nr. 173 din 22 iulie 1992); f) aceastã apartenenþã trebuie sã fie
democraticã, adicã sã implice o participare la exerciþiul suveranitãþii; g) în
fine, aceastã apartenenþã trebuie sã consacre o comunitate solidarã, marcatã
prin supunerea faþã de niºte obligaþii sacralizate ºi de posibilitatea unor
drepturi economice ºi sociale care-i disting net pe membrii statului-naþiune
de nemembrii acestuia (Brubaker, R., «Citoyenneté, identité française et principe
d’exclusion» în Wihtol, de Wendel Catherine, dir., Paris, Edilig/Fondation Diderot, 1988,
p. 350-353).
În viziunea care dã prioritate sistemului ius loci de acordare a
cetãþeniei, acordarea acesteia nu depinde de apartenenþa la o comunitate
de sânge, naturalã, ci de înlocuirea preponderenþei legãturilor de sânge
cu coeziunea teritorialã. Locuirea aceluiaºi spaþiu ºi nu împãrtãºirea
aceloraºi origini este elementul central al relaþiei de atribuire tipicã
cetãþeniei. Aceastã comuniune teritorialã este dublatã de o comuniune
politicã, adicã de participarea voluntarã la construirea unui spaþiu care
transcende interesele individuale. Comunitatea politicã înlocuieºte astfel
comunitatea istoricã tipicã viziunii ce întemeiazã sistemul ius sanguinis.
B. Dobândirea cetãþeniei
Dobândirea cetãþeniei poate interveni de drept, faptul de care este
legatã aceastã dobândire automatã depinzând de adoptarea de cãtre
sistemul juridic a unuia dintre cele douã sisteme invocate mai sus sau, la
206 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
cerere, statul impunând atunci anumite condiþii particulare pentru
acordarea calitãþii de cetãþean. Nu ne intereseazã în aceastã lucrare o
abordare exhaustivã a problematicii reglementãrii prin lege a dobândirii
cetãþeniei. Aceste dispoziþii legale pot fi modificate oricând. Ceea ce ne
preocupã sunt principiile care au nivel constituþional sau internaþional,
deci supralegislativ, pentru a putea conchide care sunt limitele pe care
acestea le impun legiuitorului atunci când modificã normele legale în
materia dobândirii cetãþeniei ºi, apoi, a pierderii ei. Ceea ce ne intereseazã
acum sunt principiile celor douã sisteme de acordare de drept a cetãþeniei
(cetãþenie originarã): ius sanguinis ºi ius loci sau soli ºi principiile dobândirii
acesteia prin naturalizare (cetãþenie derivatã).
a. Dobândirea de drept a cetãþeniei: ius sanguinis/ius loci.
Cetãþenia se dobândeºte de drept atunci când prin simpla intervenþie a
unui fapt, fãrã a fi necesarã manifestarea de voinþã a unui organ de stat
ºi fãrã cererea persoanei, aceasta devine cetãþean. Sistemul ius sanguinis
porneºte de la ideea cã prin faptul naºterii copilul dobândeºte cetãþenia
pãrinþilor sãi. Decisive, în acest sistem, sunt deci legãturile de sânge. În
acest sistem, simpla dovadã cã pãrinþii sau unul dintre ei are cetãþenia
unui anumit stat face ca ºi copilul sã dobândeascã aceastã cetãþenie. Nu
este necesarã emiterea vreunui act juridic de acordare a cetãþeniei din
partea unui organ de stat. Sistemul pare cel mai nimerit pentru cã este
de presupus cã un copil fiind legat sentimental ºi material de pãrinþii sãi
este, de asemenea, legat de statul ai cãrui cetãþeni sunt aceºtia. El este
adoptat de sistemele juridice care se revendicã dintr-o tradiþie romanã.
Sistemul ius loci, numit de asemenea ius soli, presupune dobândirea
cetãþeniei în funcþie de suveranitatea care se exercitã pe teritoriul unde se
aflã copilul în momentul naºterii, chiar dacã pãrinþii au o altã cetãþenie.
Acest sistem a fost criticat, considerându-se cã atunci când pãrinþii nu au
cetãþenia statului unde se naºte copilul, este puþin probabil ca acesta sã
doreascã aceastã din urmã cetãþenie. De asemenea, criticile poartã asupra
faptului cã unele teritorii nu sunt sub nicio suveranitate sau cã trebuie
construite ficþiuni de extrateritorialitate, cum ar fi în cazul navelor sau
aeronavelor. Dar acest sistem se aplicã rareori în formã purã. De exemplu,
în Statele Unite sau Marea Britanie, cetãþenia este acordatã, sub rezerva
îndeplinirii anumitor condiþii, copiilor nãscuþi din cetãþeni strãini pe
teritoriul acestor state, dar copiilor cetãþenilor proprii nãscuþi în strãinãtate
sau pe teritoriul statelor amintite li se aplicã sistemul ius sanguinis.
A RT . 5. Cetãþenia 207
b. Dobândirea cetãþeniei la cerere. Cetãþenia poate fi dobânditã
ºi la cerere, prin manifestarea de voinþã a unui organ al statului. De
obicei, dobândirea cetãþeniei unui stat, în aceastã manierã derivatã, este
însoþitã de pierderea cetãþeniei de origine, deºi dubla cetãþenie nu a fost
niciodatã eliminatã. Acordarea cetãþeniei la cerere presupune, de obicei,
îndeplinirea anumitor condiþii, cum ar fi ºederea prelungitã pe teritoriul
statului respectiv, cunoaºterea limbii ºi altele de aceastã naturã, fie
îndeplinite cumulativ, fie alternativ. De multe ori, cel care dobândeºte
cetãþenia la cerere, prin naturalizare, poate sã o piardã prin retragere,
spre deosebire de cel care o dobândeºte prin naºtere, cãruia, de regulã,
nu-i poate fi retrasã cetãþenia.
c. Limitele impuse puterii legislative în materia reglementãrii
acordãrii cetãþeniei. Constituþia nu pare sã impunã vreo limitã puterii
legiuitoare în materia reglementãrii dobândirii cetãþeniei. Totuºi, unele
limitãri ale puterii legislative rezultã în baza Constituþiei din tratatele
privind drepturile omului la care România este parte, iar altele din
coroborarea dispoziþiei art. 5 cu alte dispoziþii constituþionale.
Principiile rezultate din dreptul internaþional trateazã, în principiu,
reglementarea cetãþeniei ca pe o problemã internã a fiecãrui stat. Totuºi,
câteva principii rezultate din dreptul internaþional al drepturilor omului
pot fi afirmate. Mai întâi, cum afirmã art. 15 din Declaraþia Universalã a
Drepturilor Omului, „orice persoanã are dreptul la o cetãþenie”, deºi în
practicã aceastã dispoziþie nu este foarte eficientã, dat fiind faptul cã
debitorul obligaþiei nu este identificat. Acelaºi articol determinã un alt
principiu: „nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãþenia sa sau
de dreptul de a-ºi schimba cetãþenia”. Dacã prima tezã a dispoziþiei este
destul de problematic de aplicat eficient, cãci statul va gãsi tot timpul
sprijin în dreptul sãu intern pentru a justifica retragerea cetãþeniei, cea
de a doua pare mult mai eficace, cãci instituie un drept de schimbare a
cetãþeniei. Legãtura de cetãþenie nu mai este conceputã ca imuabilã, ea
depinde, pânã la un punct, de voinþa persoanei. Un alt principiu, care
însã nu este acceptat de toate statele, poate fi desprins din Convenþia
americanã de la San José: orice persoanã are dreptul la cetãþenia statului
pe teritoriul cãruia s-a nãscut dacã nu are dreptul la alta. Un principiu
unanim acceptat este cã acordarea cetãþeniei iure soli nu se aplicã copiilor
208 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
agenþilor statelor strãine. Un altul, cã expulzarea cetãþenilor proprii este
prohibitã ºi cã statul are obligaþia de a-ºi primi cetãþenii pe teritoriu
(Rezek, F., Drept internaþional public. Curs introductiv, Vasile Goldiº University Press,
Arad, 2003, p. 185-188).
Coroborarea art. 5 din Constituþia României cu art. 3 ne face sã
afirmãm cã mai existã o limitã a puterii legiuitoare atunci când ea
abordeazã problema dobândirii cetãþeniei: legiuitorul nu poate institui o
procedurã de acordare colectivã a cetãþeniei, cãci dacã ar face acest
lucru ar încãlca interdicþia de a coloniza populaþii strãine pe teritoriul
statului român.
Legiuitorul român a optat pentru sistemul ius sangvinis. Legea leagã
deci cetãþenia de cetãþenia pãrinþilor. „Copiii nãscuþi pe teritoriul
României, din pãrinþi cetãþeni români sunt cetãþeni români”. Dacã unul
sau ambii pãrinþi sunt cetãþeni români, copilul va avea cetãþenia românã.
Referirea la teritoriu nu dã vreo prioritate sistemului ius loci. Cetãþenia
mai poate fi dobânditã prin repatriere, prin adopþie, la cerere sau de
cãtre copilul gãsit pe teritoriul României ai cãrui pãrinþi nu sunt
cunoscuþi. Cetãþenia românã poate fi pierdutã prin retragere (nu priveºte
pe cei care au dobândit-o prin naºtere), prin renunþare, prin adopþie,
prin stabilirea filiaþiei copilului gãsit pe teritoriul României ºi prin
anularea, declararea nulitãþii sau desfacerea adopþiei unui minor.
C. Pierderea cetãþeniei. Limitele voinþei statului când decide
retragerea cetãþeniei
Articolul 5 din Constituþie lasã legiuitorului ordinar sarcina sã
reglementeze modul de pierdere a cetãþeniei române, cerând doar ca
reglementarea sã îmbrace forma legii organice ºi impunând o singurã
restricþie legiuitorului ordinar: legea nu poate dispune retragerea
cetãþeniei aceluia care a dobândit-o prin naºtere. Forma legii organice
vrea sã asigure o anumitã stabilitate regimului juridic al cetãþenie, având
în vedere importanþa instituþiei, în timp ce interdicþia face ca legãturile
dintre individ ºi stat, în cadrul raporturilor de cetãþenie, sã fie permanente,
dacã statutul de cetãþean este dobândit în forma tipicã, deci prin naºtere.
Soluþia este logicã: dacã dobândirea de drept a cetãþeniei nu implicã o
manifestare de voinþã din partea statului, potrivit paralelismului formelor
A RT . 5. Cetãþenia 209
ºi competenþelor, voinþa statului nu poate constitui fundamentul pierderii
cetãþeniei. Aceasta însemnã cã, privitã din unghiul de vedere al statului,
apartenenþa la el a cetãþeanului este definitivã.
Aceasta nu însemnã cã persoana nu poate pierde calitatea de
cetãþean prin manifestarea sa de voinþã. Manifestarea sa de voinþã, în
sensul renunþãrii la cetãþenie, poate fi însã limitatã, la rândul ei. Astfel
este posibilã condiþionarea pierderii cetãþeniei la cerere de dobândirea
altei cetãþenii, în vederea evitãrii apatridismului, cãci aceastã mãsurã
este una de protecþie a persoanei, având în vedere cã apatridul rãmâne
fãrã protecþie din partea vreunui stat.
Statul are posibilitatea de a retrage cetãþenia dobânditã altfel decât
prin naºtere. Dar statul nu poate retrage cetãþenia în mod arbitrar. Acest
principiu, rezultat din dreptul internaþional, este sprijinit în dreptul intern
de egalitatea între cetãþeni. Egalitatea înseamnã prohibirea arbitrariului.
Acest lucru implicã unele limite ale puterii legiuitoare atunci când
reglementeazã retragerea cetãþeniei dobânditã altfel decât prin naºtere.
Diferenþa de tratament între cetãþeanul care a dobândit calitatea prin
naºtere ºi cel care a dobândit-o în alt mod, trebuie sã fie justificatã de un
motiv obiectiv ºi rezonabil, sã rezulte din «natura lucrurilor», legiuitorul
fiind obligat sã adapteze mijloacele folosite cu scopul tratamentului
diferenþiat. Aceastã ultimã cerinþã presupune cã mijloacele utilizate sunt
a priori adecvate realizãrii scopului ºi cã ele sunt ingerinþele minime
necesare realizãrii acestuia. Mãsurile legale nu trebuie, pe de altã parte,
sã poatã fi aplicate discriminatoriu.
§3. Consecinþele cetãþeniei
A. Doar cetãþenii se bucurã de toate drepturile
«Atribuirea» cetãþeniei face ca persoana vizatã sã aibã «posibilitatea
de a fi titularul tuturor drepturilor ºi obligaþiilor». Cetãþenia este astfel
conceputã ca un ansamblu de drepturi ºi obligaþii specifice ºi, mai precis,
ca un element al capacitãþii juridice a persoanei (Muraru, I., Tãnãsescu, E.
S., Drept constituþional ºi instituþii politice, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001, p. 139-
142). Doar cetãþenii au capacitate juridicã deplinã în raporturile de drept
210 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
constituþional. Strãinii ºi apatrizii nu sunt doar excluºi de la exercitarea
unora dintre ele, ei pur ºi simplu nu le au. Legatã indisolubil de
participarea la viaþa politicã a statului, cetãþenia conferã doar celor care
o deþin drepturile politice: dreptul de a alege ºi de a fi ales. Dar cetãþenia
contureazã deplinãtatea capacitãþii persoanei nu doar în materia
drepturilor ce transpun juridic libertatea-participare, ci ºi în materia unora
dintre drepturile ce se fac reflex al libertãþii-autonomie, drepturi care
protejeazã individul contra intervenþiilor statului într-o sferã autonomã
de manifestare. Astfel, doar cetãþeanul se bucurã, în principiu, de
deplinãtatea liberei circulaþii pe teritoriul statului, doar el poate, uneori,
sã aibã proprietatea asupra terenurilor etc. La fel se întâmplã cu multe
drepturi-creanþe, care implicã o intervenþie activã a statului în practica
socialã ºi economicã a cetãþenilor. Cetãþenia se compune astfel, dupã o
viziune clasicã, din totalitatea drepturilor civile, politice ºi sociale.
B. Doar cetãþenilor le incumbã toate obligaþiile
Corelativ, doar cetãþenii sunt þinuþi a îndeplini anumite obligaþii,
cetãþenia fiind legatã astfel indisolubil de «civism» (vezi Borgetto, M.,
Citoyenneté politique et civisme en France depuis deux siècles: réflexions sur la logique et les
apories du discours républicain, în Mélanges Philippe Ardant, L.G.D.J., 1999, p. 393-416) ºi
fiind perceputã ca un ansamblu de calitãþi morale transformate în obligaþii
juridice specifice. Civismul implicã mai întâi participarea activã, conceputã
ca o datorie, la viaþa publicã, la comunitatea politicã, ceea ce se transpune,
uneori, în obligaþia juridicã de a vota. El implicã apoi patriotismul, datoria
de a iubi patria, obligaþie moralã transpusã juridic în obligaþiile de fidelitate
faþã de stat, de a participa la apãrarea lui ºi, corolar al acesteia, uneori,
obligaþia de a satisface serviciul militar. Civismul implicã ºi participarea
materialã la formarea resurselor spaþiului public, ceea ce se transpune în
datoriile fiscale. Aºadar, în esenþã, cetãþenia implicã cel puþin trei tipuri
de obligaþii: politice, militare ºi fiscale.
C. Limitele dependenþei acordãrii drepturilor de cetãþenie
Explicarea faptului cã doar cetãþenii se bucurã de toate drepturile,
trebuie completatã cu o viziune a limitelor acestei dependenþe a
drepturilor ºi libertãþilor de calitatea de cetãþean, limite rezultate din
universalitatea drepturilor omului.
A RT . 5. Cetãþenia 211
a. Noþiunea de universalitate a drepturilor omului. Universalitatea
drepturilor omului este afirmatã de Constituþia noastrã în art. 15, a cãrui
denumire este chiar «universalitatea». De aceea, aceste consideraþii vor fi
strict introductive, ele urmând sã fie detaliate în cadrul comentariului art.
15. Principiul universalitãþii drepturilor omului constã în faptul cã „scopul
oricãrei asociaþii politice este conservarea drepturilor naturale ºi imprescriptibile
ale omului” (Declaraþia drepturilor omului ºi cetãþeanului din 1789).
Legarea drepturilor fundamentale de cetãþenie nu trebuie sã afecteze acest
universalism, care înseamnã cã ele se aplicã tuturor fiinþelor umane, cã
reglementãrile statale trebuie sã se conformeze unor principii universale
atunci când se referã la drepturile omului. Aceastã universalitate se
desfãºoarã pe trei planuri: „Pe plan raþional, universalitatea desemneazã
atribuirea drepturilor tuturor fiinþelor umane. Aceste drepturi sunt raþionale
ºi abstracte, în acord cu faptul cã ele sunt atribuite tuturor oamenilor ºi cã
sunt purtãtoare ale unei pretenþii de validitate generalã din cauza criteriilor
morale care le fondeazã. Pe plan temporal, universalitatea presupune ca
aceste drepturi sã fie generale ºi abstracte – situate în marginea timpului ºi
valide în oricare moment istoric. Pe plan spaþial, în fine, universalitatea
sugereazã extinderea culturii drepturilor omului la toate societãþile politice,
fãrã excepþie” (Peces-Barba Martinez, G., Théorie générale des droits fondamentaux,
L.G.D.J., Paris, 2004, p. 271). Este, în fond, ceea ce afirma ºi Declaraþia francezã:
drepturile sunt naturale, rezultã direct din natura umanã, din raþiune, deci
se aplicã tuturor celor care au aceastã calitate de a fi raþionali, adicã tuturor
fiinþelor umane, sunt imprescriptibile, deci scoase din contextul temporal,
ºi aplicabile, ca scop, oricãrei asociaþii politice, ceea ce le scoate încã odatã
din timpul istoric, dar ºi din oricare spaþiu cultural sau politic particular.
Universalitatea drepturilor omului nu înseamnã deci generalizarea lor, cãci
„generalizarea menþine distincþia între drepturile omului ºi drepturile
cetãþeanului” (Peces-Barba Martinez, G., Théorie générale des droits fondamentaux,
L.G.D.J., Paris, 2004, p. 273).
b. Consecinþele universalitãþii drepturilor omului în materia
raportului cetãþean/necetãþean. Universalitatea drepturilor omului
impune ca orice diferenþiere de tratament juridic instituitã în favoarea
cetãþenilor sã trebuiascã sã fie judecatã ca o limitare a unui drept distinct
la universalitate, deci posibilã doar în condiþiile generale de restrângere a
exerciþiului unor drepturi sau libertãþi (Dãniºor, D.C., Universalitatea drepturilor
212 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
ºi libertãþilor fundamentale conform Constituþiei României, Revista de Drept
Public nr. 2/2004, p. 1-16). Aceastã universalizare trebuie sã fie pragmaticã:
legarea unor drepturi de condiþia cetãþeniei nu trebuie sã poatã fi fãcutã
decât dacã este necesarã într-o societate democraticã, dacã este compatibilã
cu o societate liberalã, dacã instaureazã sau menþine dreptatea ca valoare
supremã (adicã în calitatea ei de echilibru contextual între principiile
fundamentale ale sistemului juridic), deci dacã asigurã o proporþionalitate
într-un sens asemãnãtor celei normate de art. 53 din Constituþia României.
Universalitatea impune astfel valorile supreme ca limitã a naþionalizãrii
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale. Ele sunt limita cauzelor restrângerii
acestor drepturi pe considerentul cetãþeniei. Aceastã primã consecinþã a
caracterului normativ al universalitãþii drepturilor omului presupune, ca
sã reluãm terminologia citatã mai devreme, cã în sistemul nostru
constituþional regula este universalitatea, ºi nu generalitatea drepturilor
omului: cetãþenii au unele privilegii în spaþiul public, deci bazate pe
libertatea-participare, care devin relative ele însele ca urmare a aderãrii la
U.E., dar libertatea-autonomie nu poate fi la dispoziþia statului în funcþie
de legãturile politice pe care individul le are cu acesta. Cetãþenia este o
noþiune în primul rând politicã, nu juridicã. Drepturile sunt ale persoanei.
Aderarea la universalitatea drepturilor omului prescrie cã omul prevaleazã
asupra cetãþeanului în materia libertãþilor ºi drepturilor fundamentale. Dacã
statul poate sã-l priveascã pe cetãþean ca pe un organ al sãu, titular al
unor competenþe, niciodatã nu poate face acest lucru cu individul ca atare.
Astfel cã cetãþenia poate avea efecte când «drepturile» conferite în baza
ei sunt de fapt competenþe ce þin de legãtura politicã privilegiatã a
individului cu statul, dar nu ºi în materia drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale care nu sunt legate de exerciþiul unor astfel de competenþe.
Potrivit principiului universalitãþii, cetãþenii au drepturi ºi competenþe,
omul are doar drepturi; dacã cetãþeanului, prin paralelism, îi pot fi impuse
competenþe, omului nu.
D. Caracterul abuziv al unor utilizãri normative ale noþiunii
de cetãþenie în dreptul constituþional român
Constituantului român din 1991, ca ºi celui derivat, din 2003, nu
pare sã le fi fost prea clar cã limitele utilizãrii noþiunii de cetãþenie arãtate
A RT . 5. Cetãþenia 213
mai sus se impun nu doar legiuitorului, ci constituantului însuºi. De aceea
el face unele utilizãri abuzive ale noþiunii de cetãþenie, instituind drepturi
în raport de aceasta ºi afectând universalismul drepturilor omului.
Astfel, art. 1 alin. (3) din Constituþie declarã valoare supremã
«drepturile ºi libertãþile cetãþenilor» în loc sã afirme în aceastã calitate
drepturile omului sau drepturile ºi libertãþile persoanei. Art. 15, chiar
dacã se numeºte «universalitatea» afirmã cã «cetãþenii se bucurã de toate
drepturile…», naþionalizând afirmata universalitate, care ar fi trebuit sã
garanteze drepturile tuturor fiinþelor umane. Art. 16 afirmã egalitatea
«cetãþenilor», nu a «persoanelor». Art. 40 garanteazã dreptul de asociere
doar cetãþenilor, fãrã a distinge titularul în funcþie de tipul asociaþiei.
Art. 51 privind dreptul de petiþionare se referã de asemenea la «cetãþeni».
Aceste utilizãri ale noþiunii de «cetãþean» în locul celei de «om» sau
«persoanã» creeazã restrângeri nepermise ale drepturilor ºi libertãþilor
în funcþie de cetãþenie ºi fac dificilã opera de aplicare a dispoziþiilor
constituþionale de cãtre instanþa constituþionalã. Astfel, de exemplu,
utilizarea ei în art. 16 din Constituþie a condus Curtea Constituþionalã
la a afirma cã egalitatea nu priveºte persoanele juridice ºi la raþionamente
mediate pentru a garanta cetãþenilor asociaþi aceleaºi drepturi ca celor
neasociaþi în astfel de persoane juridice.
HOTÃRÂRI ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Hotãrârea nr. 5/1992, M. Of. nr. 173 din 22 iulie 1992, p. 205
BIBLIOGRAFIE
Badie, B.; Perrineau, P. (dir.), Le citoyen, Presse de Sciences Po, Paris, 2000 ; Berceanu,
B. B., Cetãþenia: monografie juridicã; repertoriu cronologic al legislaþiei româneºti privind
cetãþenia, drepturile cetãþeneºti ºi drepturile omului, All Beck, Bucereºti, 1999 ; Borgetto,
M., Citoyenneté politique et civisme en France depuis deux siècles: réflexions sur la logique et
les apories du discours républicain, în Mélanges Philippe Ardant, L.G.D.J., 1999 ; Brubaker,
R., «Citoyenneté, identité française et principe d’exclusion» în Catherine Wihtol, de
Wendel (dir.), La Citoyenneté et les changements de structures sociale et nationale de la
population française, Paris, Edilig/Fondation Diderot, 1988, p. 350-353 ; Chablais, A.,
Situaþia non-cetãþenilor ºi drepturile minoritãþilor, Revista Românã de drept internaþional
214 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 6. Dreptul la identitate 215

nr. 5/2007 ; Chelaru, I., Condiþia juridicã a strãinilor din România, Revista de drept
public nr. 1/2007 ; Colas, D., Emeri C., Zyeberberg, J., (éds.), Citoyenneté et nationalité,
e
Paris, PUF, 1991 ; Constant, F., La citoyenneté, 2 édition, Montchrestien, Paris, 2000;
Dãniºor, D. C., Anatomia unei definiþii: cetãþenia, Revista de studii socio-umane, Institutul
Academiei Române «C.S. Nicolaescu Plopºor», Nr. 1/2002 ; Dãniºor, D. C.,
Universalitatea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale potrivit Constituþiei României, Revista
de Drept Public nr. 2/2004 ; Delahais, T., Mouterde, F., Pupier, D., Guide du débat Dreptul Articolul 6
citoyen, La documentation française, Paris, 2005 ; Desmons, E., (dir.), Figures de la la identitate (1) Statul recunoaºte ºi garanteazã persoanelor
citoyenneté, L’Harmattan, Paris, 2006 ; Dollat P., La citoyenneté européenne – Théorie et
statuts, Bruylant, Bruxelles, 2008 ; Durelle-Marc, Y.-A., «Le «citoyen administratif»: les
aparþinând minoritãþilor naþionale dreptul la pãstrarea,
données théoriques et historiques d’une quadrature», Revue Française de Droit Administratif la dezvoltarea ºi la exprimarea identitãþii lor etnice,
nr. 1/2008 ; Fabry, E., Qui a peur de la citoyenneté européenne ?, P.U.F., Paris, 2005 ; culturale, lingvistice ºi religioase.
Fouquet, A., Jacot, H., Le citoyen, l’élu, l’expert, L’Harmattan, Paris, 2007 ; Gaille,
M., Le citoyen, Flammarion, Paris, 1998 ; Giugni, M., Passy, F., La citoyenneté en débat,
(2) Mãsurile de protecþie luate de stat pentru pãstrarea,
L’Harmattan, Paris, 2006 ; Gonod, P., Dubois, J.-P., Citoyenneté, souveraineté, société dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii persoanelor
civile, Dalloz, Paris, 2003 ; Hegel, G.W.F., Principiile filosofiei dreptului, Editura aparþinând minoritãþilor naþionale trebuie sã fie
Academiei, Bucureºti, 1969 ; Jenson, J., Marques-Pereira, B., Remacle, E., L’état des conforme cu principiile de egalitate ºi de nediscriminare
citoyennetés en Europe et dans les Amériques, Presses Universitaires de Montréal, 2007 ;
Klinkenberg, J.-M., La langue et le citoyen, P.U.F., Paris, 2001 ; Kourilsky-Augeven,
în raport cu ceilalþi cetãþeni români.
Ch., Socialisation juridique et conscience du droit: attitudes individuelles, modèles culturels
et changement social, L.G.D.J., Paris, 1997; Kymlika, W., La citoyenneté multiculturelle,
Découverte, Paris, 2001 ; Lapierre, J.-W., Au XXIe siècle, qu’est-ce qu’être citoyen?, P.U.F.,
Paris, 2001; Le citoyen, Textes choisis et présentés par Marie Gaille, Flammarion, Paris, SUMAR
1998; Leca, J., La citoyenneté entre la nation et la société civile, în (éds.), Citoyenneté et
nationalité, Paris, P.U.F., 1991 ; Lemoine, Y., La loi, le citoyen, le juge, Flammarion,
Paris, 1990 ; Lenoir, N., La loi et les deux visages du citoyen chez J.-J. Rousseau, §1. Noþiunea de minoritate naþionalã
Philosophiques, Revue de la société philosophique de Québec nr. 2/2001 ; Lequesne, §2. Structura dreptului la identitate
C., MacDonagh-Pajerová, M., La citoyenneté démocratique dans l’Europe de vingt-sept,
L’Harmattan, Paris, 2007 ; Lindon, R., Le livre du citoyen français, Flammarion, 1966 ;
A. Titularii dreptului la identitate
Magnette, P., La citoyenneté, une histoire de l’idée de participation civique, Bruylant, a. Noþiunea de persoanã aparþinând minoritãþii naþionale.
Buxelles, 2001 ; Maillard, S., L’émergence de la citoyenneté sociale européenne, 1. Persoanele aparþinând minoritãþii sunt atât fizice, cât ºi
Presses Universitaires d’Aix-Marseille, 2008 ; Monconduit, F., Devenir citoyen, Bruylant, juridice
Bruxelles, 2006 ; Monnier, R. (dir.) Citoyen et citoyenneté sous la Révolution française,
Actes du Colloque international de Paris, 17-18 octobre 2005 ; Paugam, S., Repenser
2. Persoanele aparþinând minoritãþilor nu trebuie sã
la solidarité, P.U.F., Paris, 2007 ; Peces-Barba Martinez, G., Théorie générale des droits îndeplineascã cumulativ criteriile identitãþii
fondamentaux, L.G.D.J., Paris, 2004; Pors, A. Le, La citoyenneté, P.U.F., Paris, 2002; b. Determinarea apartenenþei unei persoane la o
Prairat, E., Sanction et socialisation, P.U.F., Paris, 2002 ; Raveaud, M., De l’enfant au minoritate
citoyen, P.U.F., Paris, 2006; Robert, Ph. de, Le citoyen, le crime et l’Etat, Droz, Gèneve-
B. Obiectul dreptului la identitate
Paris, 1999 ; Rui, S., La démocratie en débat. Les citoyens face à l’action publique, A.
Collin, Paris, 2004 ; Salon, S., Savignac, J.-C., Le citoyen et l’administration, Berger- a. Identitatea etnicã
Levrault, 2006 ; Schnapper, D., Comunitatea cetãþenilor. Asupra ideii moderne de naþiune, b. Identitatea culturalã
Paralela 45, Piteºti/Bucureºti, 2004; Schnapper, D., Qu’est-ce que la citoyenneté, 1. Ce cuprinde identitatea culturalã?
Gallimard, Paris, 2000 ; Venel, N., Musulmans et citoyens, P.U.F., Paris, 2006.
216 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
2. Raporturile dintre obiceiurile juridice ale minoritarilor ºi
legea contrarã
c. Identitatea lingvisticã
d. Identitatea religioasã
1. Secularizarea puterii politice
2. Neutralitatea statului
3. Respectul libertãþii conºtiinþei ºi cultelor
C. Relaþia juridicã inerentã dreptului la identitate
a. Determinarea debitorilor dreptului la identitate
b. Acþiunile sau inacþiunile la care este îndrituit titularul
dreptului ºi obligat debitorul obligaþiei
D. Protecþia juridicã acordatã dreptului
§3. Limitele dreptului la identitate
A. Dreptul la identitate este individual, nu colectiv
B. Dreptul la identitate este garantat doar în spaþiul privat
C. Conformitatea mãsurilor luate cu principiile de egalitate ºi
nediscriminare
COMENTARIU
Dispoziþiile art. 6 din Constituþie constituie dreptul comun în
materia protecþiei persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale.
Cuprins fiind în titlul referitor la principiile generale ale sistemului
constituþional, el traseazã cadrul în care trebuie sã se situeze celelalte
dispoziþii constituþionale referitoare la persoanele aparþinând
minoritãþilor naþionale ºi limitele generale impuse de Constituþie
Legiuitorului în acest domeniu. Trebuie precizat dintru început cã aceastã
protecþie este acordatã persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale, ºi
nu minoritãþii ca grup. Astfel, art. 6 este în acord cu art. 4 din Constituþie
care, normând unitatea poporului, interzice drepturile colective.
Noþiunile implicate nu sunt însã foarte clare. De aceea trebuie mai întâi
vãzut ce se înþelege prin minoritate naþionalã, apoi, analizând structura
dreptului la identitate garantat de art. 6, trebuie explicat cine sunt titularii
dreptului la identitate, adicã ce se înþelege prin persoane aparþinând
A RT . 6. Dreptul la identitate 217
minoritãþilor naþionale, care este obiectul dreptului la identitate, adicã
ce se înþelege prin identitate etnicã, culturalã, lingvisticã ºi religioasã, ce
relaþii juridice pot avea ca fundament dreptul la identitate, adicã cine
sunt debitorii dreptului la identitate ºi care sunt acþiunile ºi inacþiunile
la care este îndrituit titularul dreptului ºi obligat debitorul sãu ºi, în fine,
ce protecþie juridicã este oferitã acestui drept. Vom încheia cu limitele
pe care le cunoaºte dreptul la identitate.
§1. Noþiunea de minoritate naþionalã
Persoanele care se bucurã de dreptul la identitate instituit de art. 6
din Constituþie sunt cele care aparþin unei «minoritãþi naþionale». Sfera
beneficiarilor este determinatã de înþelesul pe care îl acordãm noþiunii
de «minoritate naþionalã». Dreptul intern nu ne oferã nicio definiþie a
minoritãþii naþionale. O definiþie strict juridicã, normativã, a minoritãþii,
lipseºte ºi în dreptul internaþional, deºi termenul este utilizat adesea. O
definiþie care ar fi urmat sã fie prezentã în sistemul european este datã
de Recomandarea 1201 din 1993 a Adunãrii Parlamentare a Consiliului
Europei, dar acest text a rãmas fãrã consecinþe normative concrete,
protocolul adiþional la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului pe
care îl preconiza, nefiind încheiat. Definiþia datã minoritãþii de aceastã
Recomandare este urmãtoarea: “Minoritatea naþionalã desemneazã un
grup de persoane dintr-un stat care a) locuiesc pe teritoriul acestui stat
ºi sunt cetãþenii lui, b) întreþin legãturi vechi, solide ºi durabile cu acest
stat, c) prezintã caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice
specifice, d) sunt suficient de reprezentative fiind însã mai puþin
numeroase decât restul populaþiei acestui stat sau a unei regiuni a acestui
stat, e) sunt animate de voinþa de a prezerva ansamblul a ceea ce
constituie identitatea lor comunã, mai ales cultura, tradiþiile, religia sau
limba” (art. 1 din proiectul de protocol). Deºi nescutitã de critici, ca de
altfel toate definiþiile obiectiviste oferite pânã acum de teorie sau de
comisiile ori experþii care au lucrat pentru organizaþiile internaþionale
(vezi Dãniºor, D. C. , Noþiunea de minoritate: de la definirea sociologicã cãtre definirea
politicã, Revista de Drept Public nr. 2/2003), aceastã definiþie trebuie sã fie
218 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
utilizatã pentru moment în dreptul românesc, cãci, pentru România,
definiþia a cãpãtat o valoare normativã prin introducerea unei referiri la
Recomandarea 1201 în Tratatul de prietenie, de cooperare ºi bunã
vecinãtate cu Ungaria (art. 15 coroborat cu punctul 3 al anexei). Pãrþile
contractante au convenit însã cã recomandarea 1201 nu se referã la
drepturi colective ºi nu impune Pãrþilor obligaþia de a acorda persoanelor
menþionate dreptul la un statut special de autonomie teritorialã fondatã
pe criterii etnice. De asemenea, Tratatul de prietenie ºi bunã vecinãtate
cu Ucraina (art. 13) face ºi el referire la Recomandarea 1201, reluând
aceeaºi declaraþie interpretativã. Desigur, drepturile pot, ºi uneori trebuie,
sã fie exercitate în colectiv.
Cum tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern,
în baza art. 11 din Constituþia României, ratificarea celor douã tratate
amintite mai sus a dus la introducerea definiþiei minoritãþii date de
Recomandarea citatã în dreptul nostru intern.
Problema determinãrii noþiunii de minoritate naþionalã este
perceputã ca acutã, cãci de ea depinde nu doar sfera subiecþilor protejaþi
de art. 6, ci ºi sfera celor care, prin intermediul organizaþiilor cetãþenilor
aparþinând minoritãþilor naþionale, sunt reprezentaþi în Parlament în
baza art. 62 alin. (2) din Constituþie. Astfel, în cadrul discuþiilor pe acest
din urmã subiect purtate în cadrul dezbaterilor revizuirii constituþionale
din 2003, discuþii declanºate de domnul Sever Meºca, toþi vorbitorii s-au
acordat asupra faptului cã problema centralã este definirea minoritãþii
naþionale (vezi luãrile de cuvânt ale domnilor Eberhard-Wolfrang Wittstock, chiar
din partea grupului parlamentar al minoritãþilor naþionale, Valer Dorneanu, Andrei
Ioan Chiliman ºi Mihai Baciu în ºedinþa Camerei Deputaþilor din 25 iunie 2003; http://
www.cameradeputatilor.ro/pls/steno/steno.home). Domnul Sever Meºca propunea
eliminarea art. 59 alin. (2) [actualul 62 alin. (2)], pentru cã, în optica
sa, nedefinirea grupurilor care reprezintã minoritãþi naþionale creeazã o
suprareprezentare a minoritãþilor ºi o discriminare faþã de ceilalþi cetãþeni
români. Astfel, el afirma: „În 1996, numãrul de reprezentanþi ai
minoritãþilor în Parlament a ajuns la 15. Anumite minoritãþi au început
sã se divizeze special pentru ca sã poatã sã trimitã fiecare câte un
reprezentant în Parlament. În anul 2000, s-a ajuns la 18 reprezentanþi ai
minoritãþilor în Parlament. Tot aºa, s-a produs o diviziune a minoritãþilor
A RT . 6. Dreptul la identitate 219
prin sciziparitate, în aºa fel încât sã fie cât mai multe structuri care sã
poatã sã trimitã în Parlament câte un reprezentant. Vã atrag atenþia
tuturor, stimaþi colegi, cã în urma recensãmântului recent, au apãrut
noi minoritãþi în þara româneascã, printre care minoritatea ceangãiascã
ºi minoritatea chinezã. În felul acesta, existã o perspectivã foarte serioasã
ca la urmãtoarele alegeri sã avem 30 sau 40 de reprezentanþi ai
minoritãþilor în Parlament, ºi nimeni nu le va putea opri sã recurgã la o
prevedere constituþionalã, aºa cum se aflã ea acum” (ªedinþa Camerei
Deputaþilor din 25 iunie 2003). Lãsând deoparte exagerãrile stilistice ºi
sentimentale ale domnului Meºca, problema realã pe care o pune este
definirea grupului naþional minoritar.
Am vãzut însã cã în dreptul nostru existã o astfel de definiþie. Dacã
Legiuitorul îi face aplicaþia, atunci el poate restrânge sfera grupurilor care
constituie minoritãþi naþionale. Parlamentul ar putea astfel selecta dintre
grupurile care îndeplinesc condiþiile de diferenþã etnicã, culturalã,
lingvisticã sau religioasã, pe acelea care îndeplinesc condiþiile suplimentare
cerute de definiþia datã de Recomandarea 1201. Un prim criteriu este cel
al cetãþeniei: doar cetãþenii români pot accede la calitatea de persoane
aparþinând unei minoritãþi naþionale. Totuºi, legarea dreptului la identitate
de cetãþenie nu trebuie sã afecteze universalitatea drepturilor omului. Un
al doilea criteriu al restrângerii sferei grupurilor care constituie minoritãþi
naþionale ar putea fi natura legãturilor pe care persoanele aparþinând
grupului le întreþin cu statul român. Acestea ar trebui sã fie «vechi, solide
ºi durabile». Criteriul în sine este subiectiv, dar se poate stabili prin lege
conþinutul exact al acestor noþiuni. În felul acesta ar fi eliminate de la
acordarea calitãþii de «minoritate naþionalã» grupuri nou venite pe teritoriul
statului român, cum ar fi cel chinez, dat ca exemplu de domnul Meºca.
Totuºi, credem cã acest criteriu nu poate fi în mod constituþional utilizat
în materia dreptului la identitate prevãzut de art. 6, cãci acest drept este
cantonat în spaþiul privat, fãrã a afecta spaþiul public, cum o face dreptul
la reprezentare politicã la care se refereau dezbaterile parlamentare citate.
Dacã natura relaþiilor cu statul poate fi un criteriu al admiterii participãrii
cetãþeneºti, ea nu poate fi invocatã pentru a condiþiona drepturi individuale
exercitate în sfera privatã.
Un alt criteriu de delimitare a minoritãþilor naþionale de grupurile
etnico-lingvistice care nu au aceastã calitate ar fi, în baza definiþiei
220 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
normative din dreptul românesc, criteriul reprezentativitãþii numerice:
«sunt suficient de reprezentative fiind însã mai puþin numeroase decât
restul populaþiei acestui stat sau a unei regiuni a acestui stat». Care ar
trebui sã fie limita minimã a acestui criteriu cantitativ este greu de decis.
Parlamentul nu poate considera stabilirea unui astfel de prag de
reprezentativitate ca fiind o simplã chestiune de oportunitate, deci lãsatã
la libera sa apreciere. Ea este o problemã de constituþionalitate. Credem,
încã o datã, cã Parlamentul nu ar trebui sã poatã sã restrângã sfera
persoanelor care se bucurã de dreptul la identitate în raport de
apartenenþa la un grup minoritar, în raport de ponderea acestui grup,
chiar dacã ar putea condiþiona reprezentarea politicã a organizaþiilor
minoritãþii respective de un astfel de criteriu.
§2. Structura dreptului la identitate
Dreptul la identitate trebuie analizat pornind de la structura sa,
care cuprinde titularul dreptului, obiectul dreptului, adicã aspectele
identitãþii care sunt protejate, relaþia juridicã inerentã dreptului la identitate,
adicã, mai întâi, determinarea debitorilor dreptului la identitate ºi, mai
apoi, a acþiunilor sau inacþiunilor la care este îndrituit titularul dreptului
ºi obligat debitorul obligaþiei, ºi protecþia juridicã acordatã dreptului.
A. Titularii dreptului la identitate
Douã probleme sunt legate de titularii dreptului la identitate: care sunt
aceºtia, deci ce se înþelege prin persoanã aparþinând minoritãþii naþionale ºi
cum este determinatã apartenenþa unei persoane la o minoritate.
a. Noþiunea de persoanã aparþinând minoritãþii naþionale. Prin
persoanã, în sens juridic, se înþelege atât persoana fizicã, cât ºi persoana
juridicã. Întrebarea este dacã, odatã ce art. 6 din Constituþie nu distinge
între cele douã categorii de persoane în sens juridic, persoanele juridice
aparþinând minoritãþilor naþionale sunt titulare ale dreptului la identitate.
O a doua problemã este dacã persoanele aparþinând minoritãþilor
naþionale trebuie sã îndeplineascã cumulativ criteriile de identitate
stabilite de art. 6 sau este suficient sã se identifice în raport de unul sau
unele dintre ele. Cu alte cuvinte, sunt titulare ale dreptului la identitate
A RT . 6. Dreptul la identitate 221
persoanele aparþinând tuturor grupurilor primare de identificare
constituite pe unul dintre criteriile enumerate de art. 6?
1. Persoanele aparþinând minoritãþii sunt atât fizice, cât ºi juridice. Dacã
distingem drepturile individuale exercitate individual de drepturile
individuale exercitate în colectiv, iar unele drepturi rezultate din art. 6
nu pot fi exercitate de persoanele aparþinând minoritãþilor naþionale
decât împreunã, atunci, pentru ca aceastã a doua noþiune sã aibã vreun
sens, trebuie ca în conceptul de persoanã aparþinând minoritãþii sã fie
inclusã ºi persoana juridicã, altfel neputându-se asigura cadrul colectiv
de exerciþiu al drepturilor individuale. Aºadar, protecþia juridicã a
persoanelor fizice aparþinând minoritãþilor rezultã, printre altele, ºi din
protecþia persoanelor juridice constituite de acestea pentru a-ºi exercita
drepturile individuale împreunã. Este ceea ce susþine, în fond, Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului în afacerea «Biserica mitropolitanã a
Basarabiei c. Moldova» (Aff. Eglise metropolitaine de Bassarabie c.
Moldova, 13 decembrie 2001, Recueil 2001 - XII), când afirmã cã
libertatea religiei nu poate fi efectivã decât dacã «dreptul credincioºilor
la libertatea religiei, care cuprinde dreptul de a-ºi manifesta religia în mod
colectiv, presupune ca ei sã se poatã asocia liber, fãrã ingerinþã arbitrarã
din partea statului» ºi cã lipsa ingerinþei implicã faptul ca persoanele sã
nu fie constrânse sã se plaseze, contra voinþei lor, într-o persoanã juridicã
unicã reprezentând o credinþã religioasã, statul încãlcând art. 9 al
Convenþiei Europene a Drepturilor Omului, deoarece priveazã de
personalitate moralã Biserica mitropolitanã a Basarabiei (§129).
Dreptul la identitate prevãzut de art. 6 din Constituþia României
instituie doar drepturi individuale, dar unele dintre aceste drepturi
individuale nu pot fi exercitate de persoanele fizice decât împreunã, în
cadrul unor organizãri cãrora statul le acordã dreptul de a exista din
punct de vedere juridic, deci în cadrul unor persoane juridice. Cu alte
cuvinte, drepturile individuale prevãzute pot fi efective doar dacã
structurile colective ce permit afirmarea lor sunt protejate. Ce substanþã
ar putea avea, de exemplu, dreptul la pãstrarea identitãþii religioase dacã
nu ar fi recunoscutã de stat biserica ce organizeazã exerciþiul cultului?
Aºadar, prin persoanã aparþinând minoritãþilor în sensul art. 6 din
Constituþia României se înþeleg atât persoanele fizice, cât ºi persoanele
juridice. De altfel, persoanele juridice pot fi, de principiu, beneficiarele
222 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
drepturilor fundamentale, desigur ale acelora care le sunt aplicabile luând
în considerare natura lor. Chiar în lipsa unei prevederi exprese, atâta
vreme cât textul utilizeazã noþiunea de persoanã, cum face art. 6, acesta
trebuie interpretat extensiv, ca aplicându-se ºi persoanelor morale.
Desigur, aceasta nu creeazã drepturi colective, ci drepturi individuale
ale unui subiect distinct compus dintr-un colectiv de persoane. De
exemplu, art. 62 din Constituþie prevede reprezentarea organizaþiilor
minoritãþilor naþionale, creând un drept al acestor subiecþi de drept, ºi nu
o reprezentare a minoritãþilor, deci un drept al unui colectiv de persoane.
De altfel, Guvernul, într-un punct de vedere înaintat Curþii
Constituþionale, susþinea cã „în cuprinsul textului legal criticat nu se
regãsesc dispoziþii privitoare la minoritãþile naþionale, prevederile sale
aplicându-se tuturor debitorilor persoane juridice, indiferent de identitatea
naþionalã a acestora” (Decizia nr. 189/2002, M. Of. nr. 572 din 2 august 2002).
Deci, potrivit Guvernului, persoanele juridice au identitate naþionalã,
nefiind vorba în cauzã de naþionalitatea persoanei juridice care ar fi
echivalentul cetãþeniei persoanei fizice, ci de apartenenþa ei la o minoritate
naþionalã, cãci ceea ce cãuta sã combatã punctul de vedere al Guvernului
era invocarea art. 6 din Constituþie privind dreptul la identitate.
2. Persoanele aparþinând minoritãþilor nu trebuie sã îndeplineascã
cumulativ criteriile identitãþii stabilite de art. 6. Statul este obligat sã
recunoascã un drept la diferenþã al minoritarilor pe criteriile enumerate.
Art. 6 pare cã acordã o preponderenþã minoritãþilor naþionale faþã de
celelalte minoritãþi. Statul ar recunoaºte ºi garanta dreptul la identitate
doar persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale. Este însã discutabilã
prioritatea acordatã acestora faþã de alte minoritãþi: etnice, lingvistice,
culturale, religioase. Textul ar trebui interpretat deci cu necesitate
extensiv. Dreptul la identitate prevãzut de art. 6 este un drept al tuturor
persoanelor aparþinând minoritãþilor etnice, culturale, lingvistice sau
religioase, adicã tuturor grupurilor primare de identificare constituite pe
unul dintre criteriile enumerate. De altfel, Recomandarea 1201 din 1993
a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, încercând sã defineascã
minoritatea naþionalã, aratã cã aceasta este constituitã dintr-un grup de
persoane care «manifestã caracteristici etnice, culturale, religioase sau
lingvistice distincte» (s.n.). Este evident cã acest tip de minoritate poate,
conform Recomandãrii, sã prezinte doar unele sau una dintre aceste
A RT . 6. Dreptul la identitate 223
caracteristici. Or, definiþia este normativã în dreptul nostru ºi, fiind
cuprinsã în tratate internaþionale care se referã la drepturile omului
(tratatele de prietenie ºi bunã vecinãtate cu Ungaria ºi Ucraina), se
impune, în baza art. 20 din Constituþie, interpretarea dispoziþiilor
constituþionale privind drepturile ºi libertãþile fundamentale, adicã ºi a
celei privind dreptul la identitate, în conformitate cu ea.
Astfel, art. 6 din Constituþie nu cuprinde doar o enumerare a
aspectelor protejate ale identitãþii persoanelor aparþinând minoritãþilor
naþionale, ci cuprinde criteriile de constituire a minoritãþilor ai cãror
membri au un drept la identitate. O altfel de atitudine ar conduce la
ivirea unor probleme insolubile. De exemplu, maghiarii sau þiganii din
România nu au o identitate unitarã din punct de vedere religios; care
identitate religioasã a membrilor grupului naþional ar trebui sã fie
recunoscutã ºi garantatã de cãtre stat? Nu este mai logic ca identitatea
oricãrui grup religios, indiferent de faptul cã el este sau nu grup naþional,
sã fie protejatã? Pãrerea noastrã este cã textul ar trebui modificat pentru
a elimina din el referirea la minoritatea naþionalã, pãstrând doar termenul
minoritate ºi extinzând aspectele identitãþii persoanelor ce trebuie
recunoscute ºi garantate. În fond, statul recunoaºte ºi garanteazã dreptul
la pãstrarea identitãþii ºi persoanelor aparþinând unei minoritãþi
constituite în baza opiniei, apartenenþei politice, orientãrii sexuale, pentru
a da doar câteva exemple.
În timpul dezbaterilor asupra proiectului Constituþiei, în 1991, s-a
propus ca termenul «minoritate naþionalã» sã fie înlocuit cu expresia
«minoritãþi etnice, lingvistice ºi religioase» (domnul Dan Cãpãþînã, Geneza
Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1998, p. 157). Aceastã propunere nu a fost practic supusã
votului. De altfel, modul de abordare a discutãrii amendamentelor
propuse la art. 6 este cel puþin ciudat, cãci jumãtate dintre ele au fost
nedezbãtute ºi nevotate datoritã unei propuneri a grupului U.D.M.R.
fãcutã de domnul Domokos Géza ºi reiteratã de Ioan Tãtaru ºi Alexandru
Bîrlãdeanu de a adopta textul propus de Comisie (Geneza Constituþiei României,
1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998,
p. 161), urmatã de retragerea sau nediscutarea amendamentelor care
rãmãseserã în discuþie. Propunerea era însã foarte consistentã ºi
pertinentã, cãci ceea ce urmãreºte dreptul la identitate nu este protecþia
224 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
unui anumit tip de grup, ci a persoanelor care au o identitate diferitã de
cea a majoritãþii din punct de vedere etnic, cultural, lingvistic sau religios.
b. Determinarea apartenenþei unei persoane la o minoritate. O
a doua problemã este cum anume vom determina apartenenþa unei
persoane la o minoritate. O primã variantã ar fi determinarea obiectivã
a acestei calitãþi: de exemplu, un þigan aparþine minoritãþii rrome pentru
cã are aceastã etnie. Cealaltã variantã ar fi subiectivã: o persoanã este
componentã a minoritãþii dacã vrea sã se considere ca atare: de exemplu,
un þigan care nu vrea sã aparã ca þigan, nu poate fi considerat ca atare.
Constituþia noastrã privilegiazã varianta subiectivã, cãci apartenenþa la
o minoritate trebuie sã fie de aceeaºi naturã ca apartenenþa la naþiune:
subiectiv determinatã. Constituþia prescrie cã nu trebuie sã creãm
tratamente juridice discriminatorii sau privilegii juridice persoanelor în
raport de criteriile care le situeazã din punct de vedere sociologic într-o
minoritate, dar, în acelaºi timp, negând posibilitatea drepturilor colective,
Constituþia afirmã necesitatea prezervãrii identitãþii acestor persoane,
dar fãrã a le încadra obligatoriu într-o minoritate, ci doar voluntar. Astfel,
excluderea poate fi evitatã doar prin interzicerea erijãrii minoritãþilor
sociologice în minoritãþi juridice. Aceasta este logica fundamentãrii
individualist-liberale a dreptului ºi statului: cetãþenii sunt egali pentru
cã este interzisã categorisirea lor juridicã sau politicã în vederea excluderii.
Aceasta poate fi însã baza unui naþionalism de includere. Pentru a-l evita,
nu trebuie însã negat fundamentul individualist al sistemului, revenirea
la excludere fiind atunci oricând posibilã, ci trebuie evitatã includerea
prin crearea cadrului colectiv de exerciþiu al drepturilor individuale, adicã
facilitarea existenþei ºi reprezentãrii politice a organizaþiilor minoritarilor,
dar pornind de la voinþa acestora de a participa la exerciþiul unei funcþii
minoritare, nu de la includeri fixe. Nu este vorba aºadar de eradicarea
identitãþilor primare, ci de fluidizarea acestora, pentru ca identitatea sã
fie subiectiv, nu obiectiv determinatã. Apartenenþa la o minoritate
presupune deci voinþa persoanei de a aparþine acelei minoritãþi,
neputându-se baza pe încadrarea fãcutã de autoritate sau de ceilalþi pe
criterii obiective, indiferent cât de evidente sunt acelea.
Este regretabil, din acest punct de vedere, cã nu a fost inclus în
Constituþie amendamentul propus de grupul parlamentar U.D.M.R. care
ar fi introdus în art. 6 un nou alineat cu urmãtoarea formulare:
A RT . 6. Dreptul la identitate 225
„Apartenenþa la o minoritate naþionalã este o problemã de opþiune
individualã ºi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea
alegere. În privinþa acestei apartenenþe, nimeni nu poate fi obligat sã
facã declaraþie” (amendamentul 52 Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile
Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 120).
Acest text, poate oarecum stângaci din punctul de vedere al redactãrii,
ar fi tranºat problema modului de determinare a apartenenþei persoanei
la o minoritate ºi ar fi instituit interdicþii clare pentru stat de a proceda
la o identificare obiectivã a persoanelor din punct de vedere etnic,
cultural, lingvistic sau religios. Din pãcate, Comisia a respins
amendamentul cu o motivare care pare ºocantã: „De vreme ce
persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale le sunt recunoscute
drepturi speciale, este firesc sã existe o evidenþã oficialã a acestor
persoane, iar naþionalitatea sã fie un element de identificare a persoanei
fizice, ce se consemneazã în registrele ºi certificatele de stare civilã” (Geneza
Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1998, p. 120).
B. Obiectul dreptului la identitate
Dreptul la identitate garantat persoanelor aparþinând minoritãþilor
naþionale are ca obiect identitatea etnicã, culturalã, lingvisticã ºi
religioasã manifestatã în sfera privatã. Pentru a înþelege obiectul dreptului
la identitate trebuie conturat conþinutul aspectelor identitãþii pe care el
le cuprinde.
În primul rând, trebuie precizat cã aspectele identitãþii care sunt
incluse în dreptul la identitate sunt precizate de Constituþie ºi cã
legiuitorul nu poate introduce în conþinutul acestui drept alte aspecte
ale identitãþii. Dacã dupã aprobarea Tezelor Proiectului de Constituþie,
aceastã identitate cuprindea ºi identitatea economicã, politicã, juridicã
ºi socialã, în textul Proiectului ºi în forma adoptatã de Constituantã ºi
supusã referendumului, aceste aspecte ale identitãþii au fost eliminate.
Credem totuºi cã ele sunt incluse ca aspecte ale identitãþii etnice ºi
culturale, deci garantate de Constituþie.
a. Identitatea etnicã. Cum am vãzut (vezi comentariul art. 4),
noþiunea de etnie poate avea douã accepþiuni, nefiind prea clarã în
niciuna dintre ele. Când art. 6 protejeazã identitatea etnicã a persoanelor
226 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
aparþinând minoritãþilor naþionale, aceastã incertitudine asupra
conþinutului noþiunii de etnie face ca circumscrierea sferei identitãþii
protejate sã fie foarte dificilã. Dacã optãm pentru o viziune obiectivã
asupra etniei, atunci ea este de regulã definitã prin aspecte ale identitãþii
persoanelor aparþinând grupului care sunt prevãzute distinct de cãtre
art. 6. Astfel, este utilizatã ca o trãsãturã a grupului etnic folosirea de
cãtre membrii acestuia a unei limbi distincte; or, identitatea lingvisticã
este prevãzutã în Constituþie distinct de identitatea etnicã. Dacã optãm
pentru definirea subiectivã a etniei, problema rãmâne aceeaºi: cultura
comunã este de regulã cea care contureazã grupul etnic; or, aceasta este,
la rândul ei, prevãzutã distinct de Constituþie.
Dificultatea provine din faptul cã etnicitatea are mai degrabã un
caracter relaþional decât unul esenþial, adicã trãsãturile etnice sunt
construite mai degrabã prin opoziþie decât printr-o identificare a unor
caracteristici esenþiale comune în interiorul unui grup. Astfel, trãsãturile
etnice sunt evolutive, aspectele identitãþii erijate în trãsãturi etnice
depinzând de tipul de opoziþie perceputã de membrii grupului ca esenþialã
într-un moment istoric determinat ºi într-o conjuncturã particularã. În
consecinþã, prima trãsãturã a dreptului la identitate etnicã stabilit de
art. 6 din Constituþie este caracterul evolutiv ºi conjunctural al
conþinutului sãu. Este interzis astfel atât legiuitorului, cât ºi instanþei
constituþionale sã utilizeze definiþii generale ale conþinutului acestui
drept, care ar limita de o manierã abstractã ºi generalã identitatea etnicã
la anumite trãsãturi particulare.
O altã caracteristicã a identitãþii etnice este cã ea transformã
procesul simbolic de identificare în mijloc de opoziþie politicã faþã de un
alt grup. Astfel, identitatea etnicã a unei minoritãþi naþionale este utilizatã
pentru identificarea politicã a membrilor grupului, ceea ce înseamnã cã
art. 6 din Constituþie garanteazã, prin protecþia identitãþii etnice,
identitatea politicã a cetãþenilor minoritari. De altfel, în Tezele
Proiectului de Constituþie, identitatea politicã era garantatã distinct.
Este astfel interzis statului sã împiedice formarea sau funcþionarea
partidelor politice sau a altor organizaþii politice ale minoritarilor pentru
cã fundamentul lor etnic ar fi contrar egalitãþii în drepturi. Identitatea
etnicã nu poate exista fãrã posibilitatea juridicã de a construi poziþia
A RT . 6. Dreptul la identitate 227
politicã a membrilor grupului pe criteriul etniei. Integrarea potenþialelor
conflicte interetnice într-o societate mai largã, naþionalã, nu poate fi
fãcutã decât dacã relaþiile interetnice sunt politice, adicã finalitatea lor
transcende conflictul potenþial. Doar prin recunoaºterea etniilor
minoritare ca forþe politice, aceastã integrare poate avea loc. Aceastã
identificare politicã în raport de etnie se produce la nivelul societãþii
civile, nu la nivelul statului, cel puþin atâta vreme cât el rãmâne unitar.
Esenþialã pentru delimitarea dreptului la identitate etnicã este
pãstrarea frontierelor simbolice pe care membrii unui grup le contrapun
celorlalte grupuri în cadrul unei societãþi mai largi. Esenþial este deci ca
statul ºi ceilalþi subiecþi sã nu încalce fãrã drept aceste frontiere. De
exemplu, dacã un grup etnic îºi construieºte identitatea pe baza partajãrii
de cãtre membrii grupului a unui teritoriu comun, atunci deplasarea
membrilor grupului din acele teritorii prin acte de autoritate împotriva
voinþei lor este o încãlcare a identitãþii lor etnice. Desigur cã aceste
frontiere sunt doar simbolice ºi cã identitatea etnicã nu creeazã prin ea
însãºi vreun drept la organizarea politicã a unui teritoriu.
Garantarea identitãþii etnice la nivel constituþional presupune cã
relaþiile interetnice într-o societate plurietnicã, cum este cea româneascã,
nu pot fi concepute ca ierarhice. Dreptul la identitate poziþioneazã etniile
pe acelaºi palier social, construind între ele relaþii orizontale. În acest tip
de relaþii interetnice, indivizii pot alege liber bazele identitãþii lor ºi bazele
contactelor lor personale. Constituþia interzice deci, garantând
identitatea etnicã, o ierarhizare a etniilor în cadrul cãreia toate atributele
categoriale ale persoanelor sunt interpretate în termenii etnicitãþii fãrã
ca individul sã poatã scãpa de identificarea sa în raport de acestea.
Identitatea etnicã se construieºte ºi în raport de relaþiile intergrupale
de partajare a resurselor economice. Garantând identitatea etnicã,
Constituþia garanteazã, pe de o parte, accesul la resursele economice
necesare membrilor grupului pentru a-ºi pãstra identitatea ºi, pe de altã
parte, modurile particulare de comportament economic al minoritarilor.
Identificarea etnicã nu este niciodatã doar o problemã internã a
grupului; ea þine în mod esenþial de cum anume celelalte grupuri îi
identificã pe membrii grupului etnic. De aceea, dreptul la identitate etnicã
presupune, pe de o parte, dreptul membrilor grupului etnic de a fi
228 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
desemnaþi de ceilalþi membri ai societãþii prin trãsãturile pe care ei le
considerã definitorii pentru identitatea lor ºi, pe de altã parte, dreptul de
a refuza sã fie desemnaþi prin unele trãsãturi pe care nu le considerã
esenþiale sau le considerã stereotipuri devalorizante.
b. Identitatea culturalã. Al doilea aspect al identitãþii persoanelor
aparþinând minoritãþilor naþionale care este garantat de art. 6 din
Constituþie este identitatea culturalã. Ca ºi dreptul la identitate etnicã,
dreptul la identitate culturalã nu este prea uºor de conturat, datoritã
complexitãþii noþiunii de culturã ºi datoritã faptului cã unele dintre
aspectele identitãþii culturale sunt în mod distinct stabilite ca aspecte
ale identitãþii garantate de art. 6 din Constituþie: limba ºi religia. Ca sã
încercãm sã conturãm dreptul la identitate culturalã, ar trebui deci sã
vedem ce cuprinde aceastã identitate ºi mai apoi sã raportãm eventuala
identitate juridicã distinctã a persoanelor aparþinând unor minoritãþi
naþionale la legea naþionalã.
1. Ce cuprinde identitatea culturalã? Grupul de la Fribourg, în
Declaraþia privind drepturile culturale, care potrivit autorilor sãi
„reuneºte ºi expliciteazã drepturi care sunt deja recunoscute, dar într-un
mod dispersat în numeroase instrumente”, definea termenul «culturã»
astfel: „termenul «culturã» cuprinde valorile, credinþele, convingerile,
limbile, cunoaºterile ºi artele, tradiþiile, instituþiile ºi modurile de viaþã
prin care o persoanã sau un grup îºi exprimã umanitatea ºi semnificaþiile
pe care le dã existenþei ºi dezvoltãrii sale” (art. 2, lit. a). Aceeaºi Declaraþie
defineºte «identitatea culturalã» ca pe un „ansamblu de referinþe culturale
prin care o persoanã, singurã sau în comun, se defineºte, se constituie,
comunicã ºi înþelege sã fie recunoscutã în demnitatea sa” (art. 2, lit. b;
vezi http://www.unifr.ch/iiedh). Aceastã noþiune foarte largã de identitate
culturalã este cea care este garantatã de art. 6 din Constituþia României.
Constituþia noastrã permite deci de principiu acordarea drepturilor
culturale, odatã ce garanteazã dreptul la identitate culturalã. Obiectul
acestor drepturi culturale este identitatea. Ca ºi demnitatea sau
identitatea etnicã, identitatea culturalã nu are un conþinut predefinit.
Conþinutul sãu se defineºte conjunctural în raport de genul acþiunilor
sau inacþiunilor care o pun în pericol. Generic nu poate fi conþinutul
identitãþii culturale, ci doar cadrul în care putem cãuta încãlcãrile
A RT . 6. Dreptul la identitate 229
acesteia. Astfel, dreptul la identitate culturalã presupune cã „nimeni nu
poate pretinde sã defineascã identitatea culturalã a cuiva în locul acestuia,
nici sã-i interzicã accesul la mijloacele necesare pentru a o realiza” (Meyer-
Bisch, P. Quatre dialectiques pour une identité, în Les identités culturelles, sous la direction
de Will Kymlicka et Sylvie Mesure, Comprende – Revue de philosophie et de sciences
sociales nr. 1/2000, PUF, p. 282). Drepturile culturale rezultate din aceastã
perspectivã asupra identitãþii culturale sunt doar interdicþii de reducere
(idem, p. 283). Aceste drepturi se definesc deci prin interdicþiile stabilite
celorlalþi subiecþi mai degrabã decât printr-un conþinut pozitiv al
posibilitãþilor acordate titularului. Interdicþiile generice sunt douã: 1.
este interzis celorlalþi subiecþi sã defineascã, în locul persoanei a cãrei
identitate culturalã este garantatã, aceastã identitate; 2. este interzis
celorlalþi subiecþi sã împiedice, sã jeneze sau sã interzicã accesul
persoanelor a cãror identitate culturalã este garantatã la mijloacele
necesare construirii propriei identitãþi culturale. Trebuie înþeles, iar acest
lucru îl vom explica în mod distinct ºi amãnunþit mai târziu, cã dreptul
la identitate culturalã este individual, cã el aparþine persoanei, nu grupului.
Astfel, dreptul la identitate culturalã garantat persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale este garantat ºi contra grupului minoritar însuºi,
adicã este garantatã persoanei posibilitatea de a-ºi construi identitatea
culturalã prin refuzul de a fi încadratã în mod obiectiv într-un grup
cultural de apartenenþã. Constituþia noastrã este clarã în acest punct:
valoarea supremã din care decurge dreptul la identitate culturalã a
persoanelor aparþinând minoritãþilor este libera dezvoltare a personalitãþii
umane. Aceastã libertate se concretizeazã în opþiunea neconstrânsã de
nicio apartenenþã grupalã de a te construi singur. Persoana poate astfel
sã se defineascã sau nu în raport de apartenenþa sa la un anumit grup
cultural. Cultura este un fapt personal, nu un fapt social reificat. Ea este
evolutivã ºi personalizatã. Astfel, persoana poate sã se regãseascã în
identitatea grupului minoritar, dar ºi sã refuze aceastã identitate.
Drepturile culturale care pot avea ca suport dispoziþia art. 6 din
Constituþia României au ca obiect doar identitatea culturalã a persoanei,
nu identitatea culturalã a grupurilor. Aceasta din urmã este luatã în
considerare, dar doar ca premisã, nu ca scop.
230 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Identitatea culturalã a unei persoane se construieºte prin poziþionarea sa
pe patru axe: universal-particular, unu-multiplu, individ-comunitate ºi rezultat-
mijloace. Garantarea identitãþii culturale a persoanei semnificã garantarea
libertãþii de a se situa pe aceste axe. Orice acþiune sau inacþiune care plaseazã
persoana împotriva voinþei sale pe o anumitã poziþie faþã de aceste clivaje
fundamentale este o încãlcare a dreptului sãu la identitate culturalã. Identitatea
culturalã a unei persoane cuprinde toate opþiunile care o situeazã faþã de aceste
clivaje. Acestea sunt axiologice, ontologice, sociologice, politice sau juridice.
Astfel, în noþiunea de identitate culturalã intrã ºi instituþiile sau obiceiurile
juridice ale unei comunitãþi la care persoanele care o compun aderã pentru cã
le considerã obligatorii. De altfel, textul din Tezele Proiectului de Constituþie
se referea expres la identitatea juridicã: „El (statul român) recunoaºte ºi
garanteazã dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea ºi la exprimarea identitãþii tuturor
minoritãþilor naþionale, în toate domeniile vieþii economice, politice, culturale,
religioase, juridice ºi sociale” (punctul 7, teza a doua, Geneza Constituþiei României,
1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998,
p. 61). Comisia a eliminat apoi din Proiectul Constituþiei referirile la identitatea
economicã, politicã ºi juridicã, deºi textul Tezei fusese adoptat de Constituantã.
Motivarea eliminãrii acestei referiri la identitatea juridicã este destul de
problematicã: „mai întâi cã, susþinea Ion Deleanu în numele Comisiei, dreptul
la identitate juridicã astfel exprimat este ambiguu. Dacã totuºi el ar exprima
ceva, nu ar putea exprima altceva decât statutul juridic al persoanei, care se
regãseºte cu prisosinþã în suma drepturilor, libertãþilor ºi îndatoririlor
fundamentale ce fac obiectul Titlului II. Cât priveºte dreptul la identitate
politicã, el este recunoscut în cadrul drepturilor fundamentale prin
reglementarea dreptului la asociere, inclusiv prin reglementarea dreptului la
asociere politicã” (Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante,
Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 158). Dacã suntem de acord
cu Comisia cã formularea textului din Teze, care fãcea referire la minoritãþile
naþionale, crea drepturi colective, interzise, nu putem sã fim de acord cu
procedura prin care Comisia eliminã, din proprie iniþiativã ºi contrazicând
votul dat de Constituantã, unele aspecte ale identitãþii, inclusiv pe cea juridicã.
Dreptul acesta nu este ambiguu. El se referã la posibilitatea existenþei unor
obiceiuri juridice ale persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale care sunt
diferite atât de obiceiurile juridice ale persoanelor aparþinând majoritãþii, cât
ºi de legile adoptate de Parlament.
A RT . 6. Dreptul la identitate 231
Aceastã includere a identitãþii juridice în identitatea culturalã, care
ne pare fireascã, creeazã însã problema raporturilor pe care tradiþiile
juridice ale unei comunitãþi minoritare le întreþin cu legea creatã la nivelul
societãþii care o include.
2. Raporturile dintre obiceiurile juridice ale minoritarilor ºi legea contrarã.
Dacã garantarea dreptului la identitate culturalã implicã garantarea
obiceiurilor juridice ale membrilor unei comunitãþi minoritare, atunci
poate legea naþionalã contrarã acestor obiceiuri sã fie aplicatã persoanelor
aparþinând minoritãþii respective? Întrebarea are o semnificaþie aparte
în contextul sistemului juridic românesc, cãci dreptul la identitate
culturalã este garantat la nivel constituþional, deci este supralegislativ.
Art. 6 din Constituþie creeazã un drept fundamental: dreptul la
identitate culturalã. Acest drept protejeazã ºi tradiþiile juridice ale
persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale. Regula este cã legea nu
poate afecta aceste tradiþii juridice, cãci ar încãlca astfel un drept
fundamental. Deci în caz de contradicþie între obiceiurile juridice ale
minoritarilor ºi legea naþionalã ar urma în principiu sã se aplice cutumele.
Totuºi, ca orice drept fundamental, dreptul la identitate culturalã poate
fi restrâns. Condiþiile acestei restrângeri sunt cele stabilite în art. 53 din
Constituþie. Astfel, legea naþionalã devine aplicabilã cu prioritate faþã
de obiceiurile juridice ale persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale
dacã ea respectã condiþiile impuse de art. 53 din Constituþie pentru
restrângerea exerciþiului unor drepturi ori libertãþi.
Prima condiþie este ca restrângerea sã fie fãcutã prin lege. Deci niciun
act normativ situat pe o poziþie infralegislativã în ierarhia normativã nu
poate sã opereze o restrângere a dreptului pe care îl au persoanele
aparþinând minoritãþilor naþionale de a aplica relaþiilor lor reciproce
cutumele juridice proprii grupului minoritar.
A doua condiþie este ca restrângerea sã fie fãcutã pentru una dintre
cauzele stabilite în alin. (1) al art. 53. Astfel, legea poate înlãtura aplicarea
prioritarã a obiceiurilor juridice ale minoritarilor doar dacã restrângerea
dreptului lor la identitate culturalã se impune pentru apãrarea securitãþii
naþionale, a ordinii, a sãnãtãþii ori a moralei publice, a drepturilor ºi a
libertãþilor cetãþenilor; desfãºurarea instrucþiei penale; prevenirea
consecinþelor unei calamitãþi naturale, ale unui dezastru ori ale unui
232 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
sinistru deosebit de grav. Desigur cã simpla existenþã a unui particularism
juridic al acestor obiceiuri nu poate constitui o cauzã a restrângerii
exerciþiului lor. Analiza îndeplinirii acestei condiþii nu trebuie sã facã o
contrapunere pur ºi simplã a obiceiului minoritarilor ºi a legii naþionale,
cãci o asemenea contrapunere nu ar putea fi niciodatã favorabilã
obiceiului. Legea impune, de regulã, un standard, în funcþie de o moralã
acceptatã de majoritate. Dreptul la identitate culturalã presupune tocmai
cã minoritarii au alt standard moral decât majoritatea. Deci, când este
judecatã compatibilitatea obiceiului minoritarilor cu, de exemplu, morala
publicã, trebuie avutã în vedere aceastã diferenþã de «moralã publicã»
între grupul majoritar ºi grupul minoritar, astfel cã trebuie ca o cauzã
externã raportului între aceste douã standarde morale sã intervinã pentru
a justifica restrângerea exerciþiului obiceiurilor minoritare: de exemplu,
apãrarea drepturilor ºi libertãþilor persoanei.
Pe de altã parte, chiar dacã este justificatã de una dintre cauzele
stabilite în art. 53, restrângerea dreptului la identitate culturalã ºi, deci,
juridicã, trebuie sã fie necesarã într-o societate democraticã. Verificarea
îndeplinirii acestei condiþii în cazul dreptului la identitate culturalã are
unele particularitãþi. Democraþia este vãzutã în mod tradiþional ca o
societate bazatã pe cetãþean, adicã pe o persoanã care este debarasatã de
afilierile sale particulare la grupurile primare de identificare. Dacã dreptului
la identitate culturalã îi este însã aplicat acest standard democratic, atunci
el nu va putea niciodatã sã fie justificat într-o societate democraticã.
Noþiunea de «democraþie» trebuie deci reconfiguratã atunci când
Constituþia garanteazã dreptul la identitate culturalã ºi acest nou concept
trebuie utilizat pentru a determina caracterul necesar într-o societate
democraticã al restrângerii dreptului la identitate culturalã. Viziunea
individualist-liberalã clasicã asupra democraþiei o situeazã pe aceasta pe
axele indicate mai devreme, de partea universalului, a unitãþii, a persoanei
ºi a procedurii. Identitatea culturalã a minoritarilor este situatã mai degrabã
de partea particularului, a multiplului, a comunitãþii ºi a rezultatului. Cele
douã perspective par astfel sã se excludã. Democraþia nu poate fi, în aceastã
viziune, compatibilã cu revendicãrile identitare ale minoritarilor. Totuºi,
garantarea dreptului la identitate culturalã la nivel constituþional impune
o necesarã integrare a diversitãþii, diferenþei, multiculturalismului ºi
A RT . 6. Dreptul la identitate 233
comunitãþilor în democraþie. Aceastã integrare este necesarã pentru a
contracara politica de asimilare care a constat în utilizarea unitãþii/egalitãþii/
universalitãþii pentru a distruge culturile minoritare. Democraþia poate
resorbi multiculturalismul, cum a fãcut-o cu socialismul. Revendicãrile
acestuia din urmã au pãrut la început incompatibile cu libertãþile din prima
generaþie de drepturi ale omului, libertãþi strict individualiste, care
presupuneau doar o abþinere din partea statului. Totuºi, democraþia s-a
putut foarte bine acomoda cu libertãþile exercitate în colectiv ºi cu
drepturile economice, prin construirea a ceea ce s-a numit «stat provi-
denþã». Dacã democraþia a putut integra drepturile creanþã, de ce nu ar
putea integra drepturile culturale? Diversitatea culturalã nu este
incompatibilã cu democraþia, iar drepturile culturale pot fi acordate, cu
condiþia însã ca proclamarea lor sã îndeplineascã unele condiþii. Prima
condiþie este ca drepturile culturale sã fie recunoscute în spaþiul privat, nu
în cel public. Distincþia între aceste douã spaþii este fãcutã, cum am mai
arãtat, pe criteriul naturii interesului care tinde a fi realizat prin activitãþile
desfãºurate în spaþiul respectiv. A doua condiþie este ca drepturile culturale
sã fie individuale, nu colective, cãci acordarea drepturilor colective ar face
persoana prizonierã a identitãþii grupului sãu de apartenenþã culturalã. A
treia condiþie este ca drepturile culturale sã fie compatibile cu egalitatea
în drepturi, ceea ce implicã un nou control de proporþionalitate, pe care îl
vom analiza mai jos. În fine, a patra condiþie se referã la conþinutul culturii
afirmate prin drepturile culturale, care nu trebuie sã fie contrarã drepturilor
omului. Nu ar putea fi admis, în numele diversitãþii culturale, sclavajul,
munca prestatã de copii, inegalitatea femeii ºi bãrbatului etc.. Valorile
supreme sunt, în sistemul nostru constituþional, limite ale dreptului la
identitate ºi astfel limite ale limitelor impuse legiuitorului de recunoaºterea
constituþionalã a dreptului la identitate culturalã care cuprinde ºi obiceiurile
juridice ale minoritarilor. Democraþia poate fi compatibilã cu
multiculturalismul, dacã acesta îndeplineºte condiþiile arãtate. Astfel, statul
providenþã va fi dublat de un stat pluricultural (vezi L’Etat pluriculturel et les
droits aux différences, Bruylant, Bruxelles, 2003).
Dacã este necesarã, într-o societate democraticã, limitarea dreptului
la identitate culturalã ºi, deci, a aplicãrii prioritare a obiceiurilor juridice
ale persoanelor aparþinând minoritãþilor faþã de legea naþionalã contrarã,
234 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
aceasta trebuie sã fie proporþionalã cu situaþia care a determinat-o. Aceasta
înseamnã cã trebuie sã fie a priori aptã sã realizeze scopul propus prin limitare
ºi cã reprezintã ingerinþa minimã necesarã realizãrii acestui scop.
În fine, mãsura, afirmã Constituþia, nu trebuie sã fie aplicatã în
mod discriminatoriu (noi am putea spune cã nu trebuie sã fie susceptibilã
sã fie aplicatã în mod discriminatoriu) ºi nu trebuie sã aducã atingere
existenþei dreptului la identitate culturalã. Aceasta înseamnã cã
restrângerea exerciþiului obiceiurilor juridice ale minoritarilor nu trebuie
sã semnifice dispariþia acestor obiceiuri.
c. Identitatea lingvisticã. Un alt aspect al identitãþii garantat de
art. 6 din Constituþie este identitatea lingvisticã a persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale. Acest drept este unul de protecþie a persoanelor,
nu un instrument de protecþie a limbilor, cum este Carta europeanã a
limbilor regionale sau minoritare. Scopul dreptului la identitate lingvisticã
este libera construire a identitãþii persoanei prin intermediul accesului
la acest instrument de transmitere a culturii: limba, ºi nu pãstrarea
diversitãþii lingvistice, chiar dacã aceastã diversitate poate fi derivatã
din dreptul înscris în art. 6.
Problemele ridicate de acest aspect al dreptului la identitate sunt
foarte complexe, cãci „limba este interfaþa între dimensiunea etnicã a
societãþii naþionale ºi principiul civic” (Schnapper, D., Comment reconnaître
les droits culturels?, în Les identités culturelles, sous la direction de Will Kymlicka et
Sylvie Mesure, Comprende – Revue de philosophie et de sciences sociales nr. 1/2000,
PUF, p. 265), ceea ce însemnã cã în condiþiile existenþei unei dispoziþii
constituþionale care impune unilingvismul în spaþiul public prin
declararea unei limbi ca fiind oficialã, cum este cazul art. 13 din
Constituþia României, limbile regionale sau minoritare nu pot sã-ºi
gãseascã loc decât în spaþiul privat. Pe de altã parte, ataºamentul faþã de
o limbã are acelaºi caracter ca ataºamentul faþã de un teritoriu, astfel cã
orice revendicare lingvisticã a minoritãþilor, mai ales când ele sunt
concentrate într-o parte a teritoriului statului, este perceputã ca o
tentativã de secesiune teritorialã.
În aceste condiþii, dreptul la identitate lingvisticã pare a fi unul
care trebuie tratat ca ºi cel la identitate religioasã, prin abþinerea din
partea statului de a se implica în utilizarea liberã a limbilor în spaþiul
A RT . 6. Dreptul la identitate 235
privat. Totuºi, dreptul la identitate este conceput în termeni de
promovare a identitãþii de cãtre stat, presupunând o intervenþie activã
din partea acestuia.
Aceastã polarizare a sistemului nostru constituþional între
monolingvismul oficial ºi recunoaºterea dreptului la identitate lingvisticã
face ca toate dispoziþiile constituþionale cu privire la utilizarea limbilor
minoritare în raporturile cu administraþiile locale sau cu serviciile
deconcentrate ale statului sau în justiþie sã fie teme de potenþial conflict.
Modalitatea aparte în care a fost analizatã constituþionalitatea dispoziþiilor
Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, ca o incidenþã în cadrul
controlului constituþionalitãþii legii care abilita Guvernul sã ratifice el Carta
prin ordonanþã (C.C.R, Decizia nr. 113/1999, M. Of. nr. 362 din 29 iunie 1999),
ca ºi evitarea unui control al constituþionalitãþii dispoziþiilor în materie
cuprinse în iniþiativa de revizuire a Constituþiei (C.C.R. Decizia nr. 148/2003,
M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003) sau din Legea de revizuire adoptatã de
Parlament, înainte de a fi supusã aprobãrii prin referendum (C.C.R Decizia
nr. 356/2003, M. Of. nr. 686 din 30 septembrie 2003, Decizia nr. 385/2003, M. Of.
nr. 728 din 17 octombrie 2003), trãdeazã teama Curþii Constituþionale de a
aborda frontal problema. Chiar ºi atunci când ea s-a pronunþat, cum a
fãcut-o în cadrul controlului Legii administraþiei publice locale, controlul
este, mai degrabã, mimat, Curtea preferând sã declare cã odatã ce Legea
reia dispoziþiile constituþionale nu mai este nevoie de un control substanþial
(C.C.R. Decizia nr. 112/2001, M. Of. nr. 280 din 30 mai 2001).
Sistemul instituþional pare cã nu vrea sã facã nicio opþiune între
monolingvismul oficial ºi dreptul la identitate lingvisticã, preferând sã le
facã sã coexiste fãrã sã tragã concluziile necesare din niciuna dintre
dispoziþiile constituþionale. Aceastã ezitare a avut pânã acum darul de a
evita conflictul, dar doar cu preþul negãrii existenþei lui, ceea ce ar putea
fi costisitor pe termen lung. Noi vom încerca sã analizãm consecinþele
juridice ale caracterului oficial al limbii române ºi ale recunoaºterii
dreptului la utilizarea limbilor minoritare în anumite sectoare ale spaþiului
public atunci când vom analiza art. 13, art. 120 ºi art. 128 din Constituþie.
Acum ne rezumãm la a spune cã dreptul la identitate lingvisticã
este un drept individual, care are ca titular persoanele aparþinând
236 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
minoritãþilor naþionale, care îl exercitã în comun, acest exerciþiu
netrebuind sã-l transforme în drept colectiv. Grupurile lingvistice nu au
niciun drept care rezultã din art. 6. Acest drept este cantonat în spaþiul
privat, faptul cã textul Constituþiei revizuite dã unele efecte limbilor
minoritare în spaþiul public neschimbând aceastã realitate.
d. Identitatea religioasã. Un ultim aspect al identitãþii persoanelor
aparþinând minoritãþilor naþionale care este garantat de Constituþie,
este identitatea religioasã. Acest aspect al identitãþii este garantat
pentru toate persoanele de art. 29 din Constituþie care reglementeazã
libertatea conºtiinþei. Art. 6 se referã în termeni specifici la persoanele
aparþinând minoritãþilor naþionale. Pentru a garanta dreptul la
identitate religioasã acestor persoane, care au, eventual, o religie diferitã
de cea a majoritãþii, statul trebuie sã fie laic. Statul nu poate fi, în
sistemul nostru constituþional, nici religios, adicã nu poate integra
puterea sa cu autoritatea unei biserici, ºi nici susþinãtorul, aliatul unei
biserici. El trebuie sã fie neutru faþã de culte. Garanþia acordatã de art.
6 nu poate fi deci realã decât dacã principiul laicitãþii, care nu este
prevãzut expres în Constituþia noastrã, este derivat din dreptul la
identitate religioasã. Aceasta înseamnã cã puterea statului nu este nici
religioasã, nici antireligioasã, cãci ateismul de stat este la fel de periculos
ca ºi religia de stat, ci a-religioasã. Laicitatea presupune deci
secularizarea puterii politice, neutralitatea statului în raport cu bisericile
ºi respectul libertãþii conºtiinþei ºi cultelor. Desigur cã aceste aspecte
vor fi analizate mai amãnunþit în cadrul comentariului art. 29 din
Constituþie, dar credem cã este util, pentru conturarea dreptului la
identitate religioasã acordat persoanelor aparþinând minoritãþilor
naþionale, sã facem o analizã succintã a acestor aspecte ale laicitãþii.
1. Secularizarea puterii politice. Puterea statului a fost o perioadã
îndelungatã în istoria europeanã supusã puterii bisericii. Laicizarea
presupune mai întâi de toate eliberarea statului ºi a serviciilor publice de
stãpânirea sau de influenþa bisericilor. Rolul politic al bisericilor este
eliminat din viaþa socialã. Bisericile nu au dreptul sã se amestece în viaþa
publicã a statului. Chiar dacã în istoria noastrã rolul Bisericii în politicã
ºi dominaþia sa asupra statului nu au îmbrãcat formele ºi intensitatea
dominaþiei pe care a exercitat-o Biserica Catolicã în Europa Occidentalã,
A RT . 6. Dreptul la identitate 237
principiul laicitãþii puterii politice trebuie afirmat pentru a garanta
persoanelor care practicã o religie minoritarã faptul cã influenþa bisericii
dominante asupra puterii politice nu va conduce la defavorizarea religiilor
minoritare. Tendinþa Bisericii Ortodoxe Române de a se identifica cu o
bisericã naþionalã, deci dominantã, ºi de a încerca chiar sã considere
religia ortodoxã ca religie de stat, este evidentã. Clasa politicã este foarte
sensibilã la influenþa Bisericii, mai ales cã popularitatea acesteia este
foarte mare. Prezenþa clerului ortodox la activitãþi eminamente laice o
dovedeºte. De exemplu, în cadrul unor festivitãþi organizate în unitãþi
de învãþãmânt sau în cadrul sãrbãtorilor naþionale. De asemenea,
prezenþa titularilor unor funcþii publice la festivitãþi religioase este
semnificativã.
2. Neutralitatea statului. Neutralitatea implicã, în accepþiunea sa
deplinã, faptul abþinerii statului de a recunoaºte vreun cult. Statul nu
recunoaºte niciun cult, cãci acest lucru ar duce la crearea unei distincþii
pe motivul credinþei. Nerecunoaºterea nu trebuie înþeleasã ca
«neadmitere», deci ca o atitudine de ostilitate, ci ca o aplicare a
principiului egalitãþii prin faptul cã fenomenul religios înceteazã a mai fi
un fenomen public (Robert, J., La liberté de religion, de pensée et de croyance, în
Cabrillac, R., Frison-Roche M.-A., Revet Th., Droits et libertés fondamentaux, Dalloz,
Paris, 1995, p. 384).
Este discutabil dacã sistemul nostru actual este în mod riguros unul
care respectã acest principiu al neutralitãþii. Aplicarea riguroasã a
principiului ar presupune dispariþia instituþiei Bisericii ca serviciu public,
ceea ce implicã dispariþia recunoaºterii cultelor de cãtre stat, recunoaºtere
de care sã fie legatã acordarea de subvenþii din partea statului pentru
completarea surselor financiare proprii ºi neintervenþia statului în
organizarea cultelor ºi, în special, în numirea ºefilor ecleziastici. În sistemul
nostru, statul recunoaºte cultele, ceea ce implicã posibilitatea de a nu
recunoaºte un cult ºi, deci, de a face discriminare în funcþie de religie.
Restrângerea unei libertãþi pe temeiul art. 53 din Constituþie trebuie sã fie
motivatã de existenþa împrejurãrilor prevãzute de acest articol, neputând
fi dedusã din simplul caracter sectar al doctrinei unei religii, cãci nu existã
criterii valabile a priori de distingere a unei secte de o religie. Desigur,
libertatea religiei poate fi restrânsã, în baza legii putându-se interzice un
cult pe motive de siguranþã naþionalã etc., dar nu înainte ca acest cult sã
238 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
se dovedeascã periculos din punct de vedere social, în sensul art. 53 din
Constituþie. Neutralitatea admite interzicerea, dar nu admite
nerecunoaºterea, cãci aceasta din urmã este o interzicere a priori.
Faptul cã bisericile nu mai îndeplinesc o funcþie de serviciu public
conduce la ideea cã nu mai existã organizare «publicã» a cultelor. De
aceea, art. 29 alin.(3) din Constituþie aratã: „cultele religioase sunt libere
ºi se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condiþiile legii”, iar alin.
(5): „cultele religioase sunt autonome faþã de stat”.
Noþiunea de laicitate presupune separarea statului ºi bisericilor ºi
înseamnã impunerea, în sarcina statului, a obligaþiei de a fi neutru din
punct de vedere religios. Aceastã neutralitate este în acelaºi timp negativã
ºi pozitivã. Neutralitatea pasivã, negativã, presupune cã statul, chiar dacã
are vreo preferinþã pentru vreo religie, nu face din aceasta un lucru public.
El acceptã orice religie, orice doctrinã, nu discrimineazã pe acest criteriu
nici indivizii ca persoane fizice, nici indivizii organizaþi în biserici ºi culte.
Neutralitatea pozitivã, activã, presupune cã statul intervine pentru a
asigura fiecãruia posibilitatea de a exercita propria religie, prin arbitrajul
pe care el îl face între culte. Astfel, Constituþia României aratã cã: “În
relaþiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acþiuni
de învrãjbire religioasã” [art. 29 alin.(4)] ºi cã libertatea religiei, ca parte
a libertãþii conºtiinþei, “trebuie sã se manifeste în spirit de toleranþã ºi de
respect reciproc” [art. 29 alin.(2)].
Este evident cã neutralitatea statului în domeniul religios, astfel
conturatã, este o garanþie a respectãrii dreptului persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale la identitate religioasã.
3. Respectul libertãþii conºtiinþei ºi cultelor. Acest principiu presupune
cã statul nu se întreabã ce este o religie, cãci oricare religie îi este
indiferentã. El nu face discriminare între culte, deci nu poate judeca
nici care cult este o religie ºi care o sectã, cel puþin nu a priori. Statul
protejeazã, în principiu, cultele minoritare.
Este evident, totuºi, cã unele «secte» depãºesc normalitatea. În mãsura
în care ele încalcã legea, prezintã un pericol pentru ordinea publicã,
siguranþa naþionalã, sãnãtatea sau morala publicã ori pentru bunele
moravuri, se poate justifica restrângerea libertãþii conºtiinþei. Totuºi, este
greu de stabilit a priori o distincþie între sectã ºi religie. Jurisprudenþa
francezã a afirmat cã: secta ar fi distinctã de religie ºi nu ar putea, de
A RT . 6. Dreptul la identitate 239
aceea, sã se prevaleze de protecþia pe care textele interne ºi internaþionale
o conferã în mod expres doar religiei (Nîmes, 10 iunie 1967, D. 1969. 366; Trib.
Paris, 2 februarie 1977, J.C.P. 1977. 2.18636). Dar indiferent ce criteriu s-ar folosi:
numãrul de adepþi, excentricitatea doctrinei, noutatea, acesta nu rezistã
unei analize serioase ºi nu dã un caracter obiectiv distincþiei (Robert, J., La
liberté de religion, de pensée et de croyance, în Cabrillac R., Frison-Roche M.-A., Revet
Th., Droits et libertés fondamentaux, Dalloz, Paris, 1995, p. 190-191).
Respectul identitãþii religioase a minoritarilor presupune ºi respectul
ateismului lor eventual. De asemenea, statul trebuie sã garanteze
persoanelor existenþa mecanismelor care sã le permitã sã pãrãseascã o
bisericã (Gomien, D., Introducere în Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, All,
Bucureºti, 1996, p. 80-81).
C. Relaþia juridicã inerentã dreptului la identitate
Ca orice drept, subiectiv ori fundamental, dreptul la identitate dã
posibilitatea legãrii unor raporturi juridice specifice, cuprinde deci, ca
pe un element inerent structurii sale, potenþialitatea unei relaþii juridice.
Pentru a determina specificul acestei relaþii juridice ce poate fi stabilitã
în baza dreptului la identitate garantat de art. 6 din Constituþie, trebuie
sã vedem cine este subiectul pasiv, debitorul dreptului la identitate ºi
care sunt acþiunile sau inacþiunile la care este îndrituit titularul dreptului
ºi obligat debitorul obligaþiei corelative.
a. Determinarea debitorilor dreptului la identitate. Redactarea
art. 6 din Constituþie face din stat subiectul obligaþiei corelative dreptului
la identitate: „statul recunoaºte ºi garanteazã persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale dreptul la…” [alin. (1)], iar mãsurile de protecþie
sunt luate de stat [alin. (2)]. Totuºi, referirea expresã la stat nu trebuie
sã deruteze: toþi subiecþii de drept sunt datori sã respecte dreptul la
identitate al persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale. Statul este
nominalizat pentru cã lui îi incumbã nu doar o obligaþie negativã, de
abþinere, ci ºi una pozitivã, de garantare ºi promovare. Aceastã obligaþie
pozitivã nu poate fi îndeplinitã de altcineva în locul statului. Astfel, o
dispoziþie legalã care ar dispune cã „nu constituie discriminãri, potrivit
legii, mãsurile luate de autoritãþile publice sau de persoanele juridice de
drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei
comunitãþi, vizând asigurarea dezvoltãrii lor fireºti…” [art. 8 alin. (2)
240 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
din Proiectul de Lege privind statutul minoritãþilor naþionale din România; PL-X nr.
502/2005; http:www.cameradeputatilor.ro/proiecte/2005/500/00/2/pl502.pdf, s.n.] ar
fi neconstituþionalã nu doar pentru cã ar impune drepturi colective, ci ºi
pentru cã ar da în sarcina unor persoane juridice de drept privat dreptul de
a lua mãsuri care sã promoveze identitatea persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale, iar acest drept este acordat de Constituþie
exclusiv statului.
b. Acþiunile sau inacþiunile la care este îndrituit titularul
dreptului ºi obligat debitorul obligaþiei. Statul «recunoaºte» ºi
«garanteazã» dreptul la identitate persoanelor aparþinând minoritãþilor
naþionale. Aceasta înseamnã cã legiuitorul nu poate introduce nicio
dispoziþie legalã care sã restricþioneze dreptul persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale la pãstrarea, la dezvoltarea ºi la exprimarea
identitãþii lor etnice, lingvistice ºi religioase. Orice mãsurã asimilaþionistã
este interzisã. Statul este obligat sã ia mãsuri de protecþie pentru pãstrarea,
dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii persoanelor aparþinând minoritãþilor.
Mãsurile de protecþie trebuie deci nu numai sã permitã identitatea
specificã a minoritarilor, ci sã fie susceptibile sã o dezvolte. Dacã pãstrarea
identitãþii presupune o abþinere din partea statului, dezvoltarea identitãþii,
impusã de art. 6, presupune o acþiune din partea statului: el trebuie sã
asigure cadrul necesar dezvoltãrii identitãþilor minoritare. Aceastã
identitate trebuie sã poatã fi exprimatã de persoanele respective. Aceastã
exprimare a identitãþii trebuie fãcutã în condiþiile art. 30 din Constituþie.
Astfel, dreptul minoritarilor la exprimarea identitãþii cuprinde libertatea
de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinþelor ºi libertatea
creaþiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete
sau prin alte mijloace de comunicare în public. Aceastã libertate este
inviolabilã. Cenzura de orice fel este interzisã. De asemenea, el cuprinde
dreptul de a înfiinþa publicaþii în limba minoritarã. Restricþiile impuse
de art. 30 se aplicã în mod corespunzãtor.
D. Protecþia juridicã acordatã dreptului la identitate
Titularul dreptului la identitate poate cere îndeplinirea de cãtre stat
a acestor obligaþii. Problema este totuºi cã mãsurile de protecþie luate de
cãtre stat trebuie sã fie în primul rând de naturã legislativã, presupunând
deci o iniþiativã a statului, ºi cã în sistemul nostru constituþional nu existã
A RT . 6. Dreptul la identitate 241
o procedurã de sesizare a Curþii Constituþionale pentru sancþionarea
omisiunilor legislativului. Dreptul la identitate ar trebui, ca ºi alte drepturi
care impun o obligaþie de reglementare statului, sã poatã da naºtere unei
asemenea acþiuni constituþionale în sancþionarea omisiunilor legiuitorului.
În starea actualã a dreptului nostru în materia contenciosului constituþional
al drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, titularul dreptului la identitate
nu are la îndemânã decât excepþia de neconstituþionalitate, care nu poate
sancþiona decât încãlcãrile dreptului la identitate prin acþiuni ale statului,
nu ºi prin omisiuni. Protecþia este astfel incompletã. Desigur cã încãlcãrile
dreptului la identitate fãcute de alþi subiecþi de drept dau naºtere unui
drept la acþiune în faþa instanþelor ordinare.
§3. Limitele dreptului la identitate
Dreptul la identitate acordat de art. 6 din Constituþie persoanelor
aparþinând minoritãþilor naþionale cunoaºte unele limite impuse de
celelalte principii ale sistemului constituþional românesc: dreptul la
identitate este individual, nu colectiv, ºi acest drept este garantat în
spaþiul privat, nu în spaþiul public. Pe de altã parte, o altã limitã este
impusã chiar de art. 6 din Constituþie: mãsurile luate de stat pentru
pãstrarea, dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale trebuie sã fie conforme cu principiile de egalitate
ºi de nediscriminare în raport cu ceilalþi cetãþeni români.
A. Dreptul la identitate este individual, nu colectiv
Art. 6 foloseºte pentru a desemna titularul dreptului la identitate
expresia «persoanele aparþinând minoritãþilor naþionale». Dreptul la
pãstrarea, dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii este deci unul individual,
nu colectiv. Principiile fundamentale de organizare a statului român
interzic o altfel de înþelegere. Acceptarea unor drepturi ale grupului
minoritar ca atare nu ar face decât sã transforme dreptul într-un drept
«parcelat», „favorizând drepturile fundamentale categoriale în
detrimentul drepturilor Omului generic” ºi operând o reînnodare „a
practicilor trecute fãcând din drept un instrument de dominare ºi de
242 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
putere în serviciul celui (celor) mai puternic (puternici)” (Fraisseix, P.,
Les droits fondamentaux, prolongement ou dénaturation des droits de l’Homme?, Revue du
Droit Public nr. 2/2001, p. 533.). Cu alte cuvinte, nu trebuie sã negãm
principiile individualiste ºi liberale pentru a ne întoarce la un tribalism
sau comunitarism pe care aceste principii au încercat sã-l depãºeascã,
cãci deriva identitarã nu face decât sã ne întoarcã înapoi pânã dincolo
de revoluþia francezã, ci sã afirmãm dreptul la identitate al persoanelor
aparþinând minoritãþilor fãrã sã facem din drept un ansamblu de reguli
de coordonare intergrupalã, ci doar interindividualã. Individualismul
abstract ºi universalist al modernitãþii trebuie depãºit, poate, dar
pãstrându-l, printr-o negare constructivã, nu destructivã. Altfel nu facem
decât sã înlocuim un termen al contradicþiei cu celãlalt, când, în fond,
sinteza trebuie sã-i depãºeascã, pãstrându-i, pe amândoi. Într-o societate
democraticã «este de dorit ca minoritãþile sã fie recunoscute..., dar cu
condiþia ca ele sã recunoascã legea majoritãþii ºi sã nu fie absorbite de
afirmarea ºi apãrarea identitãþii lor» (Touraine, A., «Qu’est-ce que la démocratie?»,
Fayard, Paris, 1994, p. 98 ), adicã fãrã ca dreptul sã sufere o derivã
comunitaristã, ci pãstrând principiile sale individualiste de organizare.
Reafirmarea grupurilor primare de identificare, fireascã poate, nu trebuie
însã sã se facã prin accentuarea diferenþei în detrimentul acestui
universalism unificator, ci pãstrându-i câºtigurile. Altfel spus, dreptul
nu trebuie sã renunþe sã unifice, nu trebuie ca el sã devinã o juxtapunere
de tratamente de grup, ci sã protejeze persoanele aparþinând grupurilor
fãrã sã afirme grupul ca atare, ci doar aceste persoane. Acest lucru
presupune doar existenþa unor drepturi exercitate în colectiv, ºi nu a
unor drepturi colective. «Aceasta este forþa ºi paradoxul principiului
egalitãþii ... , acela de a apãra expresiile minoritare fãrã sã creeze un
drept al minoritãþilor» (Sur le principe d’égalité, Rapport public du Conseil d’Etat,
EDCE, La documentation française, no 48, 1997, p. 73).
Protecþia persoanelor aparþinând minoritãþilor va rezulta atunci din
participarea lor la edificarea nu a unui statut care presupune mai multe
drepturi, ci a unuia care presupune mai mult drept. Cheia este participarea,
nu separarea, unificarea, nu dezmembrarea. Dar acest lucru nu înseamnã
negarea identitãþii minoritarilor, ci refuzul de a da grupului, ºi nu
persoanelor, dreptul de a determina aceastã identitate. Astfel, dreptul
A RT . 6. Dreptul la identitate 243
de a adera la identitatea culturalã a comunitãþii sale, presupune dreptul
corelativ de a refuza apartenenþa comunitarã sau de a se recunoaºte în
oricare altã identitate. Consecinþa este cã o persoanã poate sã se prezinte
în raporturile cu ceilalþi sub aparenþa pe care o doreºte, adicã fãrã sã fie
obligatã sã facã publice caracteristicile personale pe care doreºte sã le
disimuleze. Pe de altã parte, ea are dreptul sã fie prezentatã aºa cum
este. Un minoritar nu poate deci fi considerat ca atare decât dacã doreºte
acest lucru ºi nu poate fi prezentat de autoritãþi drept minoritar decât cu
acordul lui. Orice referire la etnie, religie, naþionalitate etc. nu poate
figura în actele oficiale care privesc o persoanã decât dacã autoritatea a
primit acordul cetãþeanului. Dreptul la identitate este aici conceput ca
un drept pur individual, dar care se exprimã în colectiv prin aderarea
liberã a persoanelor la o culturã minoritarã, ale cãrei forme de exprimare
pot fi colective, fãrã a crea drepturi pentru colectivitatea ca atare.
Identitãþile nu vor fi instituþionalizate, ci doar permise, ceea ce poate fi
instituþionalizat fiind dreptul la practici sociale, religioase ºi lingvistice.
De exemplu, nu poate fi instituþionalizatã o minoritate acordându-i-se
personalitate juridicã de drept public, cum a fost instituþionalizat grupul
etnic german din România în 1940 (Decretul-lege din 11 noiembrie; vezi
Drãganu, T., Câteva consideraþii privitoare la problema «drepturilor colective» ale
minoritãþilor naþionale, Revista Românã de Drepturile Omului nr. 18/2000, p. 40-49).
Dar pot fi instituþionalizate practicile culturale, prin crearea unor
persoane juridice: de exemplu, un grup folcloric, o bibliotecã, sau
practicile religioase, prin crearea unei biserici, sau lingvistice, prin crearea
unei ºcoli private în limba minoritarã. Legiuitorului îi este deci interzis
sã colectivizeze drepturile minoritarilor. Doar puterea constituantã poate
introduce astfel de drepturi colective (vezi art. 120), deºi chiar ºi aceastã
competenþã a autoritãþii constituante derivate ar putea fi discutatã.
Dreptul la identitate stabilit de art. 6 din Constituþia României
trebuie interpretat în sensul afirmãrii protecþiei persoanelor juridice de
drept privat în care se organizeazã minoritarii pe criterii etnice, culturale,
lingvistice sau religioase. Fãrã acest drept de asociere în structuri
recunoscute de stat, exerciþiul în colectiv al drepturilor ar fi doar o iluzie.
Trei condiþii se impun acestor asociaþii, dupã cum rezultã din art. 40 din
Constituþie: (1) sã respecte, prin scopurile ºi activitatea lor, pluralismul,
244 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
(2) sã respecte principiile statului de drept, suveranitatea, integritatea ºi
independenþa statului, sancþiunea fiind neconstituþionalitatea partidului
sau a organizaþiei, ºi (3) sã nu aibã caracter secret. Prima condiþie se
referã, în cazul organizaþiilor politice sau nepolitice ale minoritarilor, ºi
la respectul pluralismului în cadrul minoritãþii, orice încadrare obligatorie
într-o organizare unicã fiind neconstituþionalã. Cea de-a doua ºi cea
de-a treia condiþie presupun cã organizaþiile minoritãþilor trebuie sã
determine participarea cetãþenilor la constituirea puterii politice ºi la
exerciþiul puterii normative, ºi nu excluderea lor. De altfel, cele trei
condiþii sunt valabile pentru orice tip de organizaþie, fiind condiþiile
stabilite de Constituþie pentru exercitarea dreptului de asociere. Protecþia
acestor persoane juridice ale minoritãþilor rezultã din interzicerea
desfiinþãrii lor sau a prohibirii înfiinþãrii lor pe motivul încãlcãrii
principiului egalitãþii ºi nediscriminãrii. Egalitatea nu le împiedicã
existenþa. De exemplu, U.D.M.R. nu ar putea fi declarat neconstituþional
pentru discriminare dacã refuzã sã primeascã în rândul sãu cetãþeni
români de altã etnie decât cea maghiarã. Doar încãlcarea principiului
participãrii ar putea sã atragã desfiinþarea unor astfel de asociaþii: de
exemplu, faptul cã lucreazã împotriva principiului suveranitãþii naþionale,
ordinii de drept etc. În acest sens este ºi Hotãrârea Curþii Europene a
Drepturilor Omului precitatã, cãci ea examineazã cauza doar
raportându-se la eventuala poziþionare a Bisericii Mitropolitane a
Basarabiei contra ordinii de drept, suveranitãþii, integritãþii teritoriale a
Republicii Moldova, deci în raport de principiul participãrii, dar considerã
cã nu este necesar sã examineze afacerea ºi sub unghiul art. 14 din
Convenþie, cãci principiul egalitãþii nu intrã în cauzã. Pe de altã parte,
protecþia persoanelor juridice ale minoritãþilor rezultã ºi din interzicerea
încadrãrii obligatorii a persoanelor fizice într-o organizare unicã, altfel,
orice persoanã juridicã bazatã pe libera asociere a minoritarilor, alta decât
cea recunoscutã de stat ca reprezentând minoritatea, nu ar avea existenþã
juridicã, iar acest fapt ar încãlca libertãþile fundamentale ale persoanei.
Aceastã poziþie creeazã efecte din punct de vedere juridic. Primul
este cã orice încercare de a încadra o persoanã în mod obligatoriu într-o
minoritate este contrarã principiului egalitãþii, chiar dacã aceastã
încadrare creeazã din punctul de vedere al autoritãþii consecinþe pozitive.
A RT . 6. Dreptul la identitate 245
De exemplu, guvernul Moldovei nu autorizeazã Biserica Mitropolitanã
a Basarabiei, pentru cã deja toþi credincioºii de confesiune ortodoxã sunt
încadraþi într-o altã bisericã ortodoxã autorizatã, estimând cã aceastã
soluþie asigurã libertatea religiei ºi, în acelaºi timp, pacea socialã, fãcând
uz de un criteriu obiectiv, confesiunea religioasã, ºi nu subiectiv, voinþa
persoanelor de a exercita cultul într-un alt cadru. Acest act este contrar
egalitãþii în drepturi, chiar dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului
nu se pronunþã asupra acestui aspect considerând cã nu ar face decât sã
repete considerentele pentru care judecase cã existã încãlcare a art. 9,
cãci nu permite persoanelor aparþinând minoritãþii sã se exprime plural
în cadrul acesteia. În aceastã opticã, încãlcarea principiului pluralismului
înseamnã încãlcarea principiului egalitãþii. De asemenea, aceastã poziþie
interzice ca minoritãþilor sau majoritãþii sã li se acorde personalitate
juridicã, putând cãpãta personalitate doar organizaþiile minoritarilor sau
majoritarilor, fãrã însã ca aceastã personalitate sã poatã fi de drept public,
adicã fãrã sã poatã sã ia decizii obligatorii pentru membrii ei.
B. Dreptul la identitate este garantat doar în spaþiul privat
Art 6 din Constituþia României ar trebui sã fie interpretat, având
în vedere cele afirmate mai sus, în aºa fel încât sã creeze doar o coordonare
intersubiectivã pentru ca prin aceasta sã se asigure exercitarea împreunã
a drepturilor persoanelor aparþinând minoritãþilor, fãrã ca aceastã
interconectare sã afecteze participarea cetãþenilor la crearea spaþiului
public. Cu alte cuvinte, dreptul la identitate al persoanelor aparþinând
minoritãþilor trebuie sã se manifeste doar pentru a pãstra identitatea
persoanelor în spaþiul privat, nu în cel public, unde participarea civicã
trebuie sã se facã fãrã a þine cont de afilierea identitarã. Separarea din
sfera privatã, necesarã pãstrãrii identitãþii minoritare, este completatã
de integrarea din sfera publicã, necesarã existenþei puterii politice. Deci,
dreptul prevãzut de art. 6 trebuie sã opereze doar în spaþiul privat.
Consecinþa este cã legiuitorul nu poate sã extindã sfera acestui drept în
spaþiul public. O asemenea extindere nu poate fi fãcutã decât de puterea
constituantã, cum de altfel o face Constituþia noastrã prin art. 120 ºi
art 128.
246 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
C. Conformitatea mãsurilor luate cu principiile de egalitate ºi
nediscriminare
Mãsurile luate de stat pentru protecþia persoanelor aparþinând
minoritãþilor trebuie sã fie conforme cu principiile de egalitate ºi
nediscriminare în raport cu ceilalþi cetãþeni români. Aceasta înseamnã
cã discriminãrile pozitive în favoarea minoritarilor nu trebuie sã creeze
consecinþe restrictive în materie de libertate pentru ceilalþi cetãþeni
români în afara cadrului art. 53 din Constituþie privitor la restrângerea
exerciþiului unor drepturi sau a unor libertãþi. Scopul legii va fi interpretat,
în aceste cazuri, avându-i în vedere nu doar pe cei pe care ea îi vizeazã,
ci ºi pe cei pe care ea îi exclude din câmpul ei de aplicare. Nu poate fi
vorba, în acest caz, de o proporþionalitate în sens strict, cãci, în cazul
acesteia, este judecatã proporþia între interesele sau drepturile pe care
legea le satisface indivizilor dintr-un grup ºi sarcinile pe care le impune
indivizilor din acelaºi grup; or, în cazul discriminãrilor pozitive acordate
minoritarilor, grupul care primeºte drepturi ºi grupul care suportã restricþii
sunt diferite. Distincþia dintre aceste douã grupuri face ca interesele puse
în joc sã nu poatã fi balansate prin raportare unele la altele, ci prin
raportare la ceva care le asigurã un numitor comun, iar acest ceva nu
poate fi de ordin substanþial, ci procedural, cãci, altfel, doar acordãm
prioritate unui interes în detrimentul celuilalt, fãrã sã le coordonãm în
nici un fel. Proporþionalitatea nu poate fi atunci judecatã decât prin
referire la un scop sau un criteriu exterior reglementãrii avute în vedere,
ceea ce presupune judecarea obiectivului însuºi pe care legea îl
concretizeazã în raport cu un interes de ansamblu al societãþii. Acest
scop al societãþii în ansamblu este, în societatea noastrã, liberalismul.
Aceasta înseamnã cã scopul discriminãrii pozitive nu poate transforma
egalitatea formalã în egalitate materialã, ci poate doar sã o tempereze,
prin asigurarea unei egalitãþi de ºanse ºi a unui acces egal la beneficiile ºi
serviciile publice. Inegalitatea juridicã stabilitã prin discriminarea pozitivã
a minoritarilor fãcutã pentru a le garanta dreptul la identitate, poate
interveni doar cu condiþia ca aceasta sã nu afecteze, ci sã faciliteze
participarea persoanelor aparþinând minoritãþilor la viaþa publicã.
A RT . 6. Dreptul la identitate 247
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 113/1999, M. Of. nr. 362 din 29 iunie 1999, p. 235
Decizia nr. 112/2001, M. Of. nr. 280 din 30 mai 2001, p. 235
Decizia nr. 189/2002, M. Of. nr. 572 din 2 august 2002 , p. 222
Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003, p. 235
Decizia nr. 356/2003, M. Of. nr. 686 din 30 septembrie 2003, p. 235
Decizia nr. 385/2003, M. Of. nr. 728 din 17 octombrie 2003, p. 235
BIBLIOGRAFIE
Aldeeb Abu-Salieh, S. A., Les mouvements islamistes, la loi islamique et les droits de
l’homme, Revue trimestrielle des droits de l’homme 1998; Andreescu G., Drepturi
colective: argumente, Revista românã de drepturile omului, nr. 18/2000; Andreescu,
G., Al doilea Aviz al Comitetului Consultativ cu privire la aplicarea de cãtre România a
Convenþiei – Cadru privind protecþia minoritãþilor naþionale, Noua Revistã de Drepturile
Omului nr. 1/2006; Andreescu, G., Autodeterminarea minoritãþilor naþionale, Revista
românã de drepturile omului nr. 12/1996; Andreescu, G., Avizul privind România al
Comitetului Consultativ al Convenþiei-Cadru pentru Protecþia Minoritãþilor Naþionale,
Revista românã de drepturile omului, nr. 24/2002; Andreescu, G., Drepturile colective
exercitate individual, Revista românã de drepturile omului nr. 13/1996; Andreescu, G.,
Neutralitatea militantã a statului în «conflictul» dintre libertatea religioasã ºi libertatea de
expresie, Noua Revistã de Drepturile Omului nr. 2/2006; Andreescu, G., Prezenþa
însemnelor religioase în ºcolile publice: o bãtãlie pentru viitorul învãþãmântului, Noua Revistã
de Drepturile Omului nr. 4/2006; Andreescu, G., Recentele evoluþii interculturale româno-
maghiare în termenii multiculturalismului normativ. Privatitatea comunitarã relativã, Revista
românã de drepturile omului nr. 21/2001; Andreescu, G., Recomandarea 1201, drepturile
minoritãþilor naþionale ºi dezbaterile publice din România (I), Revista românã de drepturile
omului nr. 8/1995; Andreescu, G., Weber, R., Stan, V., Concepþia U.D.M.R. privind
drepturile minoritãþilor naþionale. Analizã criticã a documentelor U.D.M.R., Bucureºti,
Centrul pentru Drepturile Omului, 1994; Astalosz, C., Consacrarea unui sistem
complementar de prevenire ºi combatere a faptelor de discriminare, Noua Revistã de
Drepturile Omului nr. 3/2006; Bãlan, M. N., Dreptul internaþional ºi statutul minoritãþilor.
Raportul dintre dreptul intern ºi dreptul internaþional în aceastã problemã, Tezã de doctorat,
Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, 1998; Bãrbulescu, P., Drama minoritãþilor
naþionale în Ungaria, Editura Globus, 1991; Barthélemy, J., La liberté de religion et le
service public, Revue Française de Droit Administratif nr. 6/2003. Arringhi de Casanova,
J., (Conclusions), Gonzales, G., (Note), Les témoins de Jéhovah peuvent-ils constituer des
associations cultuelles ? (La notion de «question de droit » dans la saisine consultative du
Conseil d’Etat), Revue Française de Droit Administratif nr. 1/1998; Basta, L., Care este
248 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
adevãrata argumentaþie pentru problemele minoritãþilor în Europa de Est?, Revista de Drept
Public nr. 2/1997; Bayart, J.-F., L’illusion identitaire, Fayard, Paris, 1997; Beauchemin,
J., La société des identités, Athéna éditions, 2007; Benoît-Rohmer, F., La Cour de
Strasbourg et la protection de l’intérêt minoritaire : une avancée décisive sur le plan des principes?
– en marge de l’arrêt Chapman c. le Royaume-Uni, Revue trimestrielle des droits de
l’homme 2001; Benoît-Rohmer, F., La Cour européenne des droits de l’homme et la défense
des droits des minorités nationales, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2002; Benoît-
Rohmer, F., La question minoritaire en Europe: vers un sistème cohérent de protection des
minorités nationales, Editions du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 1996; Bioy, X.,
L’identité de la personne devant le Conseil constitutionnel, Revue Française de droit
constitutionnel nr. 65/2006; Benetuillière, S., Justice sociale et espace public: l’exemple
de affirmative action, Revue française de droit constitutionnel nr. 69/2007; Biró, G.,
Drepturi colective ºi contractus, Revista românã de drepturile omului nr.18/2000;
Chauchat, E. (dir.), De l’identité du sujet au lien social, P.U.F., Paris, 1999; Crãciunean,
L.-M., Protecþia drepturilor minoritãþilor naþionale în tratatele bilaterale de baza încheiate de
România cu vecinii sãi. The protection of the rights of the national minorities in the basic
bilateral treaties signed by Romania with its neighbours, Caiete de drept internaþional nr.
13/2007; Cuisenier, J., Etnologia Europei, Institutul European, Iaºi, 1999; Dãniºor, D.
C., Noþiunea de minoritate: de la definirea sociologicã cãtre definirea politicã, Revista de
Drept Public nr. 2/2003; Dãscãlescu, F. D., Discriminãrile pozitive în Jurisprudenþa Curþii
europene a Drepturilor Omului, Revista de Drept Public nr. 3/2003; De la citoyenneté,
Litec, Paris, 1995; Diaconu, E., Regimul juridic al minoritãþilor, Aritmos, Bucureºti, 2003;
Diaconu, I., Autonomia – drept sau modalitate de realizare a drepturilor omului, Revista
românã de drepturile omului nr. 1/1996; Diaconu, I., Evenimente relevante din practica
româneascã a aplicãrii dreptului internaþional 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenþiei-
cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale ºi minoritãþile din Europa. Experienþa României,
Revista Românã de drept internaþional nr. 6/2008; Diaconu, I., Minoritãþile ºi
autodeterminarea popoarelor, Revista românã de drepturile omului nr. 2/1996; Diaconu,
I., Minoritãþile. Statut. Perspective, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureºti,
1996; Diaconu, I., Minoritãþile: identitate, egalitate, Institutul Român pentru Drepturile
Omului, Bucureºti, 1998; Drãganu, T., Câteva consideraþii privind problema «drepturilor
colective» ale minoritãþilor naþionale, Revista românã de drepturile omului nr. 18/2000;
Drãganu, T., Influenþa doctrinei naþional-socialiste asupra noului statut al grupului etnic
german din România, Bucureºti, 1971; Drepturile minoritãþilor: drepturi individuale, drepturi
colective. Masã rotundã în Revista românã de drepturile omului nr. 3/1993; Droits
fondamentaux et spécificités culturelles. Textes recueillis et présentés par Pallard, H., Tzitzis,
S., L’Harmattan, Paris, Montréal, 1998; Dubar, Cl., La crise de l’identité, P.U.F., Paris,
2007; Duculescu, V., Tratatul româno-ungar ºi protecþia juridicã a minoritãþilor, Studii
de drept românesc nr. 3-4/1997; Duroy, S., Biens meubles culturels et cultuels, Revue
Française de Droit Administratif nr. 6/2007; Fenet, A., Koubi, G., Schulte-Tenckhoff,
I., Le droit et les minorités, Bruylant, Bruxelles, 2000; Fenet, A., Unité européenne et
protection des minorités, Studia Universitatis Babes-Bolyai nr 2/2005; Filhol, E., Les
A RT . 6. Dreptul la identitate 249
Tsiganes en France: du contrôle à la répression (1895-1946), Revue trimestrielle des droits
de l’homme 2006; Fraisseix, P., Les droits fondamentaux, prolongement ou dénaturation
des droits de l’Homme?, Revue du Droit Public nr. 2/2001; Franck, R., Greestein, R.,
Gouvernance et identités en Europe, Bruylant, Bruxelles, 2005; Gergely, D., Discriminarea
rasialã, echivalent al tratamentului degradant: de la principii la consacrarea violãrii în
jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, Noua Revistã de Drepturile Omului
nr. 1/2006; Gomien, D., Introducere în Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, All,
Bucureºti, 1996; Gutmann, D., Le sentiment de l’identité, L.G.D.J., Paris, 2000; Heraud,
G., L’Europe des ethnies, Bruylant, Bruxelles, L.G.D.J., Paris, 1993; Herman, J., Protecþia
internaþionalã a drepturilor minoritãþilor în cadrul Ligii Naþiunilor: lecþiile istoriei, Revista
românã de drepturile omului nr. 12/1996; Identités et droits des minorités culturelles et
linguistiques, Études réunies sous la direction de Danièle Vazeilles, par: Günter Behling,
Emanuelle Ferreol et Gabriel Preis, Université Paul-Valéry, Montpellier, 2000; Keller,
R., La validité de la circulaire sur le port des signes religieux dans les établissements scolaires
publics (concl. sur CE, 8 OCT. 2004, Union française pour la cohésion nationale), Revue
Française de Droit Administratif nr. 5/2004; Kiss Csaba, G., Europa centralã, naþiuni,
minoritãþi, Kriterion, Bucureºti, Pesti Szalon, Budapesta, 1993; Klebes, H., La
Convention-cadre du Conseil de l’Europe pour la protection des minorités nationales, Revue
trimestrielle des droits de l’homme 1997; Kolbert, E., Le port du foulard islamique dans
l’exercice de la fonction publique (concl. sur CAA Lyon, 19 nov. 2003, Mlle Ben Abdallah c/
Ministre des Affaires sociales et de l’Equipement), Revue Française de Droit Administratif
nr. 3/2004; Koubi, G., Brèves réflexions sur les paradoxes et ambiguïtés des stratégies socio-
juridiques des minorités, Revue trimestrielle des droits de l’homme1997; Koubi, G.,
L’« entre-deux » des droits de l’homme et des droits des minorités: un concept d’appartenance?,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 1994; Koubi, G., Le juge administratif et la
liberté de religion, Revue Française de Droit Administratif nr. 6/2003; Kymlicka, W.,
La citoyenneté multiculturelle, Editions La Découverte, Paris, 2001; L’Etat de droit, droits
fondamentaux et diversité culturelle, Textes recueillis et présentés par Arsac, P., Chabot,
J.-L., et Pallard, H., L’Harmattan, Paris, Montréal, 2000; L’Etat pluriculturel et les
droits aux différences, sous la direction de P. de Deckker et J.-Y Faberon, Bruylant,
Bruxelles, 2003; Lajoie, A., Quand les minorités font la loi, P.U.F., Les voies du droit,
2002; Lapeyronnie, D., L’individu et les minorites, P.U.F., Paris, 1994; Les identités
culturelles, sous la direction de Will Kymlicka et Sylvie Mesure, Comprende – Revue
de philosophie et de sciences sociales nr. 1/2000, P.U.F.; Larralde, J.-M., La Convention
européenne des droits de l’homme et la protection de groupes particuliers, Revue trimestrielle
des droits de l’homme 2003; Le Carpentier, P., Le juge administratif, régulateur de
l’expression religieuse dans la vie sociale: des sonneries de cloche aux interdits rituels, Revue
Française de Droit Administratif nr. 6/2003; Les minorités en Europe. Droits lingustiques
et Droits de l’Homme, sous la direction de H. Giordan, Kimé, Paris, 1992; Les minorités
et leur droits depuis 1789. Etudes réunis par Fenet, A., et Soulier, G., L’Harmattan,
Paris, 1989; Les minorités ethniques en Europe, sous la direction de Sanguin, A.-L.,
L’Harmattan, Paris, 1993; Lévi-Strauss, Cl., L’identité, P.U.F., Paris, 2007; Levrat, N.,
250 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
La protection des minorités dans les systèmes fédéraux, Revue trimestrielle des droits de
l’homme 1997; Lévy, C., Ecritures de l’identité, P.U.F., Paris, 1998; Libéraux et
communautariens. Textes réunis et présentés par André Berten, Pablo da Dilveira et
Hervé Pourtois, P.U.F., Paris, 1997; Liga Pro Europa, Discriminarea rasialã în judeþele
Arad, Cluj, Harghita, Sibiu ºi Timiº, Noua Revistã de Drepturile Omului nr. 3/2006;
Madiot, Y., Considérations sur les droits et les devoirs de l’homme, Bruylant, Bruxelles,
1998; Melkevik, B., Vigneault, L. (dir.), Droits démocratiques et identités, Presses
Universitaires de Laval, 2006; Meyer-Bisch, P. (dir.), Les droits culturels. Projet de
déclaration. Texte élaboré par le Groupe de Fribourg, Editions UNESCO, Editions
Universitaires, 1999; Meyer-Bisch, P., Quatre dialectiques pour une identité, în Les identités
culturelles, sous la direction de Will Kymlicka et Sylvie Mesure, Comprende – Revue
de philosophie et de sciences sociales nr. 1/2000, PUF; Moessinger, P., Le jeu de l’identité,
P.U.F., Paris, 2000; Mucchielli, A., L’Identité, P.U.F., Paris, 2002; Mureºanu, C.,
Naþiune, naþionalism. Evoluþia minoritãþilor, Centrul de studii transilvan, Fundaþia
Culturalã Românã, Cluj-Napoca, 1996; Nastasã, L., Salat, L.,(ed.), Relaþii interetnice
în România postcomunistã. Centrul de resurse pentru diversitate culturalã, Cluj-Napoca,
2000; Nãstase, A., Drepturile persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale, vol I-IV, Regia
Autonomã «Monitorul Oficial», 1998; Nationalité, minorités et succession d’Etats en Europe
de l’Est, sous la direction de Decaux, E., et Pellet, A., Montchrestien, Paris, 1996;
Nicolau, A., Ferréol, G., (coord.), Minoritari, marginali, excluºi, Polirom, Iaºi, 1996;
Orlov, M., Administraþia publicã în þãrile polietnice, Revista de Drept Public nr. 1/2005;
Panã, V., Minoritãþile etnice în Transilvania între 1918 ºi 1940. Drepturi ºi privilegii, Târgu
Mureº, Tipomur, 1995; Pierré-Caps, S., La multination. L’avenir des minorités en Europe
centrale et orientale, Odile Jacob, Paris, 1995; Plassertaud, Y., L’identité, Monchrestien,
Paris, 2000; Pluralisme et équité. La justice sociale dans les démocraties, sous la direction
de Affichard, J. et Faucauld, J.-B. De, Esprit, Paris, 1995; Poli, J.-Fr., A travers les
nouvelles compétences culturelles de la Collectivité territoriale de Corse, réflexions sur l’action
culturelle, Revue Française de Droit Administratif nr. 4/2002; Popescu, C.-L., Aplicarea
în România a Convenþiei cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale, Dreptul nr. 4/2000;
Popescu, C.-L., Consideraþii teoretice privind conceptul de drepturi colective ale minoritãþilor
naþionale, Revista de Drept Public nr. 1/1995; Popovici, A. C., Stat ºi naþiune. Statele
Unite ale Austriei Mari, Albatros, Bucureºti, 1997 (reeditare); Pousson-Petit, J. (dir.),
L’identité de la personne humaine, Bruylant, Bruxelles, 2003; Poutignat, Ph., Streiff-
Fenart, J., Théorie de l’ethnicité, suivi de Les groupes ethniques et leurs frontières de Barth,
Fr., P.U.F., Paris, 1995; Questions de minorités en Europe, Panayotis Grigoriou (ed.),
Presses Interuniversitaires Européennes, Bruxelles, 1994; Repenser le nationalisme.
Théories et pratiques, sous la direction de Dieckhoff, A., et Jaffrelot, Ch., Les Presses
de Sciences Po, Paris, 2006; Richard, P., La loi-cadre sur la protection des minorités
linguistiques historiques en Italie: entre sincérité et opportunité, Revue française de droit
constitutionnel nr. 45/2001; Rigaux, Fr., Mission impossible: la définition de la minorité,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 1997; Robert, J., Libertés publiques et droits
de l’homme, Montchrestien, Paris, 1988; Rolland, P., Existe-t-il un droit au respect des
A RT . 6. Dreptul la identitate 251
convictions religieuses dans les médias ? Sur une jurisprudence récente de la Cour européenne
des droits de l’homme, Revue Française de Droit Administratif nr. 5/2004; Schnapper,
D., Comment reconnaître les droits culturels?, în Les identités culturelles, sous la direction
de Will Kymlicka et Sylvie Mesure, Comprende – Revue de philosophie et de sciences
sociales nr. 1/2000, PUF; Stan, V., Drepturile colective: pericol sau speranþã?, Revista
românã de drepturile omului nr. 6-7/1994; Sur le principe d’égalité, Rapport public du
Conseil d’Etat, EDCE, La documentation française, n o 48, 1997; Taylor, Ch.,
Multiculturalisme. Différence et démocratie, Flammarion, Paris, 2000; Taylor, Ch., Sources
du moi. La formation de l’identité moderne, Seuil, Paris, 1998; Théorie du nationalisme.
Nation, nationalité, ethnicité, sous la direction de Delannoi, G. et Taguieff, P.-A., Kimé,
Paris, 1991; Thiesse, A.-M., Création des identités nationales. Europe (XVIIe au XXe
siècle), Seuil, Paris, 1999; Totok, W., Discriminarea ºi libertatea gândirii, Noua Revistã
de Drepturile Omului nr. 1/2005; Touraine, A., «Qu’est-ce que la démocratie?», Fayard,
Paris, 1994; Touraine, A., Pourrons-nous vivre ensemble? Egaux et différents, Fayard,
Paris, 1999; Ureche, D., Femeile rrome ºi socializarea genului, Noua Revistã de Drepturile
Omului nr. 1/2006; Vasile, M., Libertatea religioasã ºi însemnele religioase în spaþiul public,
Noua Revistã de Drepturile Omului nr. 1/2006; Velaers, J., Foblets, M.-C.,
L’appréhension du fait religieux par le droit. — A propos des minorités religieuses, Revue
trimestrielle des droits de l’homme 1997; Verhoeven, J., Les principales étapes de la
protection internationale des minorités, Revue trimestrielle des droits de l’homme 1997;
Vrabie, G., Învãþãmântul în limbile minoritãþilor naþionale, Revista de Drept Public nr. 2/
1999; Walzer, M., Traité sur la tolérence, Gallimard, Paris, 1997; Warin, D., Principe de
laïcité et financement d’une manifestation cultuelle, Revue Française de Droit Administratif
nr. 5/1996; Weber, R., Statul înrudit ºi minoritãþile sale: ce standarde europene sunt
aplicabile? Revista românã de drepturile omului nr. 22/2002; Wieviorka, M., La
démocratie à l’épreuve. Nationalisme, populisme, ethnicité, Editions La Découverte, Paris,
1993; Yacoub, J., Les minorités dans le monde. Faits et analyses, Desclée de Brouwer,
Paris, 1998.
252 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Românii Articolul 7
din Statul sprijinã întãrirea legãturilor cu românii din afara
strãinãtate frontierelor þãrii ºi acþioneazã pentru pãstrarea,
dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii lor etnice, culturale,
lingvistice ºi religioase, cu respectarea legislaþiei statului
ai cãrui cetãþeni sunt.
Puterea suveranã a unui stat se manifestã în limitele teritoriului
acelui stat. Ceea ce poate intra deci în joc pentru protecþia românilor
din afara frontierelor þãrii cât se aflã pe teritoriul statului ai cãror cetãþeni
sunt este puterea diplomaticã a statului român. Monismul juridic cu
prioritatea dreptului internaþional, prezent ca regulã în statele europene
actuale, face însã ca aceastã putere sã capete valenþe de putere ce se
aplicã cetãþenilor în ordinea juridicã internã, dacã obligaþiile ºi drepturile
prevãzute de tratate sunt suficient de precise ca sã se aplice cetãþenilor.
Prin art. 7 din Constituþie, statul român se obligã la un anumit tip
de acþiune diplomaticã atunci când în joc intrã identitatea etnicã,
culturalã, lingvisticã sau religioasã a românilor rãmaºi datoritã istoriei în
afara frontierelor României. Art. 7 din Constituþie se referã la cetãþenii
strãini de etnie românã, nu la cetãþenii români rezidenþi în strãinãtate
sau care cãlãtoresc în strãinãtate, cum pare sã creadã Curtea
Constituþionalã (Decizia nr. 69/1996, M. Of., nr. 333 din 10 decembrie 1996).
Care ar fi trãsãturile acestei acþiuni diplomatice a statului român ºi care
ar fi drepturile rezultate din ea pentru cetãþenii strãini de naþionalitate
românã rãmâne însã de precizat. Cert este, deocamdatã, doar cã acþiunea
legislativã pare sã fie inaplicabilã acestor necetãþeni, cãci principiul
teritorialitãþii legii ar vida de eficienþã aceastã acþiune. Totuºi, identitatea
minoritarilor români din afara graniþelor poate fi protejatã prin acordarea
unor facilitãþi legislative pe teritoriul României sau pe teritoriul altui stat
A RT . 7. Românii din strãinãtate 253
doar în mãsura în care, prin natura lor, drepturile acordate pot fi
reglementate extrateritorial. Desigur, aceastã acþiune legislativã este
subordonatã condiþiei de conformitate cu legislaþia statului ai cãror
cetãþeni sunt românii din afara frontierelor, condiþie stabilitã expres de
art. 7 din Constituþie. Dar sprijinul ºi acþiunea la care se referã art. 7
sunt, de principiu, în sarcina puterii diplomatice a statului român.
Art. 7 este reflexul art. 6 din Constituþie. El cuprinde o afirmare a
obligaþiei statului român de a acþiona pentru pãstrarea, dezvoltarea ºi
exprimarea identitãþii etnice, culturale, lingvistice ºi religioase a românilor
din strãinãtate, similarã angajamentului statului român de a garanta
dreptul la identitate cetãþenilor români de altã naþionalitate decât cea
românã. Desigur cã dispoziþia constituþionalã nu implicã nicio condiþie
de reciprocitate, universalitatea drepturilor omului împiedicând o astfel
de condiþionare. Conþinutul identitãþii românilor din strãinãtate este
însã acelaºi ca al identitãþii garantate minoritarilor din România; doar
mijloacele de acþiune pentru a proteja aceastã identitate diferã. Deci
statul român se obligã ca prin acþiunea sa diplomaticã sã asigure dreptul
la identitate al românilor în ceea ce priveºte fiecare dintre trãsãturile
enumerate. Consecinþa ar putea fi cã niciun tratat bilateral cu un stat
care are pe teritoriul sãu o minoritate românã care omite unul din
aspectele identitãþii nu poate fi ratificat de România, cãci art. 11 impune
conformitatea tratatelor cu Constituþia. Pe de altã parte, statul român
se obligã sã sprijine exerciþiul în colectiv al drepturilor minoritarilor
români din strãinãtate, fãrã a pretinde acordarea de drepturi colective
sau de statute de autonomie teritorialã pe criterii etnice, dacã legislaþia
statului ai cãror cetãþeni sunt românii din strãinãtate nu o permite (în
acest sens vezi declaraþiile interpretative ale tratatelor cu Ungaria ºi
Ucraina). Dreptul la identitate al românilor din afara frontierelor este
cantonat, ca ºi dreptul minoritarilor din România, în spaþiul privat.
Aceasta înseamnã, pe de o parte, cã România nu va acþiona pentru
recunoaºterea acestui drept în spaþiul public al statelor ai cãror cetãþeni
sunt etnicii români ºi cã, pe de altã parte, nu va acorda astfel de drepturi
cetãþenilor strãini de naþionalitate românã, pe acest criteriu, în România.
Statul român se obligã sã acþioneze pentru pãstrarea, dezvoltarea ºi
exprimarea identitãþii românilor din strãinãtate. El va face deci toate
254 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 7. Românii din strãinãtate 255

demersurile necesare pentru ca fiecare dintre aceste aspecte sã fie Mult mai simplã pare obligaþia statului român de a întãri legãturile
garantat. Conþinutul exprimãrii identitare pe care statul român se obligã cu românii din afara frontierelor þãrii. Care ar fi însã consistenþa acestor
sã-l promoveze este cel stabilit în art. 30 din Constituþie. legãturi? Ea trebuie, cred, sã se refere la toate aspectele identitãþii
Desigur cã mijloacele acþiunii necesare pãstrãrii, dezvoltãrii ºi acestora. Statul se obligã astfel sã sprijine, prin legãturile pe care le cultivã
exprimãrii identitãþii etnice, culturale, lingvistice sau religioase a românilor cu românii din afara frontierelor, cultura, limba ºi religia acestora ºi sã
din strãinãtate sunt tipice, în primul rând, puterii diplomatice. Puterea salvgardeze identitatea lor etnicã. Desigur cã aceste legãturi trebuie sã
legiuitoare nu ar putea sã ofere protecþie românilor care sunt numai cetãþeni respecte legislaþia statului ai cãrui cetãþeni sunt aceºti români.
strãini, decât pe teritoriul României. Un prim mijloc de acþiune este
încheierea de tratate cu þãrile care cuprind minoritãþi române. Obligaþia
este dublã: România este obligatã de Constituþie sã încheie astfel de tratate DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
ºi aceste tratate nu pot omite protecþia acestor minoritãþi. Pe de altã parte,
România se obligã sã uzeze de dreptul de acþiune acordat de tratatele privind Decizia nr. 69/1996, M. Of. nr. 333 din 10 decembrie 1996, p. 252
drepturile omului pentru a determina statele care cuprind minoritari români
sã respecte drepturile acestora. Cu alte cuvinte, obligaþia de a respecta
legislaþia statului ai cãrui cetãþeni sunt etnicii români nu impune obligaþia BIBLIOGRAFIE
de a nu contesta calitatea democraticã a acestei legislaþii în faþa
organismelor internaþionale de protecþie a drepturilor omului. Tratatele Aurescu, B., Oroºan, A., Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, Revista
Românã de Drept Internaþional nr. 6/2008.
bilaterale nu pot face obstacol dreptului statului român de a acþiona în
baza tratatelor privind drepturile omului.
Care ar fi drepturile rezultate din aceste obligaþii ale statului român
pentru necetãþenii de origine românã din strãinãtate este însã mult mai
greu de precizat. Constituþia însãºi nu are, în principiu, aplicaþie extra-
teritorialã, aºa cã ea nu poate crea drepturi în afara frontierelor þãrii.
Poate cã aceastã dispoziþie constituþionalã ar trebui atunci sã creeze un
drept pentru cetãþenii români? Eficienþa normativã ar impune un drept
corelativ obligaþiei diplomatice a statului român. Dar care ar fi acesta?
Generic, el ar putea fi desemnat ca dreptul la o anumitã calitate a acþiunii
diplomatice. Dar este improbabil ca acest drept sã capete o protecþie
juridicã distinctã, cãci diplomaþia þine, mai înainte de toate, de
oportunitate. Totuºi, ar putea fi impusã statului român, ca o componentã
a unui drept fundamental corelativ, o obligaþie de diligenþã în ce priveºte
acþiunea diplomaticã. Cetãþenii ar putea pretinde o acþiune a statului
român pe lângã organismele internaþionale de protecþie a drepturilor
omului pentru a sprijini identitatea românilor din strãinãtate împotriva
abuzurilor eventuale ale statului ai cãror cetãþeni sunt.
256 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Pluralismul Articolul 8
ºi partidele (1) Pluralismul în societatea româneascã este o condiþie
politice ºi o garanþie a democraþiei constituþionale.
(2) Partidele politice se constituie ºi îºi desfãºoarã
activitatea în condiþiile legii. Ele contribuie la definirea
ºi la exprimarea voinþei politice a cetãþenilor, respectând
suveranitatea naþionalã, integritatea teritorialã, ordinea
de drept ºi principiile democraþiei.
SUMAR
§1. Pluralismul – condiþie ºi garanþie a democraþiei constituþionale
A. Noþiunea de pluralism
B. Pluralismul categorial
a. Noþiunea de pluralism categorial
b. Independenþa asociaþiilor unele faþã de altele
c. Independenþa asociaþiilor faþã de stat
C. Pluralismul intracategorial
a. Noþiunea de pluralism intracategorial
b. Interzicerea creãrii sau autorizãrii unei asociaþii unice
într-o anumitã sferã a relaþiilor sociale
c. Interzicerea încadrãrii obligatorii
D. Rolul pluralismului
a. Pluralismul – condiþie a democraþiei
b. Pluralismul – garanþie a democraþiei
§2. Partidele politice
A. Noþiunea de partid politic
B. Pluralismul partizan
C. Înfiinþarea partidelor politice
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 257
a. Libertatea înfiinþãrii partidelor politice
b. Condiþia reprezentativitãþii
c. Problema personalitãþii juridice de drept public pe care
legea o acordã partidelor politice
D. Libertatea organizãrii interne a partidelor
a. Libertatea de a adopta statutul
b. Libertatea alegerii formei de organizare
c. Limitarea libertãþii de organizare internã
E. Libertatea ideologiei partidelor politice
F. Rolul constituþional al partidelor politice
a. Contribuþia partidelor politice la definirea voinþei
politice a cetãþenilor
b. Cotribuþia partidelor politice la exprimarea voinþei
politice a cetãþenilor
c. Partidele sunt obligate sã-ºi exercite rolul
constituþional
G. Limitele acþiunii partidelor politice
a. Obligaþia de a respecta suveranitatea naþionalã,
integritatea teritorialã, ordinea de drept ºi principiile
democraþiei
b. Sancþiunea obligaþiei
COMENTARIU
§1. Pluralismul – condiþie ºi garanþie a democraþiei constituþionale
Problema centralã a puterii, în democraþie, este aceea de a ºti cum
anume individul poate rãmâne liber din punct de vedere politic fiind
totuºi supus puterii demosului. H. Kelsen dã urmãtorul rãspuns acestei
probleme: „Este politic liber subiectul unei ordini juridice care participã
la crearea acestei ordini... Democraþia semnificã faptul cã «voinþa»
exprimatã în ordinea juridicã statalã este identicã cu voinþa subiecþilor”
(Kelsen, H., Théorie générale du droit et de l’Etat, Bruylant, L.G.D.J., 1997, p. 333).
Libertatea subiecþilor unei ordini juridice este deci cu necesitate limitatã,
258 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
dar garantatã prin participarea egalã la crearea regulilor care o limiteazã.
Patru idei sunt determinante pentru ca puterea democraticã sã rezulte
din libertate: 1. libertatea trebuie sã fie cu necesitate limitatã, 2. subiecþii
ordinii juridice trebuie sã participe la crearea acesteia, 3. aceastã
participare trebuie sã fie egalã ºi 4. participarea trebuie sã fie structuratã
pluralist. Art. 8 alin. (1) din Constituþia României este o concretizare a
celei de a patra condiþii care face ca democraþia sã rezulte din libertate ºi
sã o garanteze: pluralismul.
Pentru ca democraþia sã rezulte din libertate, participarea cetãþenilor
la formarea ºi exerciþiul puterii democratice trebuie sã fie structuratã
pluralist. Art. 8 alin. (1) din Constituþie impune, în primul rând,
structurarea societãþii în paralel cu structura organicã a statului ca pe o
condiþie absolut necesarã existenþei democraþiei. Cu alte cuvinte, nu
existã democraþie fãrã o societate civilã distinctã de stat. Structurarea societãþii
civile este necesarã pentru cã individul singur nu poate determina o
anumitã atitudine a puterii politice: structurarea oferã greutate acþiunii;
organizarea cetãþenilor concurã la eficientizarea participãrii lor politice.
Dar organizarea, structurarea limiteazã libertatea celor care aderã la
structurã. Trebuie sã renunþi la o parte din libertatea ta cetãþeneascã
pentru a face parte dintr-un partid politic, la fel cum a trebuit sã renunþi
la o parte din libertatea ta naturalã pentru a face parte din societate.
Dacã organizaþiile faciliteazã participarea, ele o ºi limiteazã. Democraþia
suportã astfel o tensiune permanentã între nevoia de structurare a
societãþii civile ºi limitarea libertãþii individuale, datoratã creºterii rolului
ºi tendinþelor oligarhice de la nivelul acestor structuri.
Ieºirea relativã din aceastã tensiune este datã de pluralismul
structurilor societãþii civile. Mai întâi, un pluralism categorial: o societate
civilã funcþionalã presupune existenþa partidelor politice, grupurilor de
presiune, media etc., ca structuri independente unele faþã de altele. Mai
apoi, un pluralism intracategorial, care presupune posibilitatea de consti-
tuire a unei multitudini de structuri în cadrul fiecãrei categorii asociative:
mai multe partide aflate în concurenþã, pluralismul grupurilor de presiune,
pluralismul informaþiei. Pluralismul este, astfel, cum se exprimã art. 8 din
Constituþia României, o condiþie ºi o garanþie a democraþiei constituþionale.
Condiþie ºi garanþie pentru cã libertatea indivizilor este garantatã, pe de
o parte, prin limitarea puterii statului datoritã pluralismului centrelor de
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 259
influenþã ºi elitelor eligibile ºi, pe de altã parte, prin limitarea puterii
structurilor societãþii civile însele prin controalele reciproce între categorii
ºi infracategoriale. Structurarea pluralã este deci o trãsãturã esenþialã a
democraþiei liberale, trãsãturã ce o deosebeºte de totalitarism.
Totalitarismul presupune un popor ca o masã destructuratã de indivizi.
Destructurarea asigurã dominaþia statului. Pentru ca statul sã fie limitat,
poporul trebuie structurat; numai astfel el poate fi demos.
A. Noþiunea de pluralism
Art. 8 utilizeazã în primul sãu aliniat noþiunea de «pluralism» într-o
accepþie foarte largã. Nu un anumit tip de pluralism, ci pluralismul în
genere este o condiþie ºi o garanþie a democraþiei constituþionale. Art. 8
alin. (1) nu garanteazã doar pluralismul politic, chiar dacã alin. (2) se
referã apoi doar la partidele politice, combinând, ca de multe ori în textul
Constituþiei, o dispoziþie de principiu cu o particularizare care o face
problematicã. Sfera aplicãrii pluralismului este deci generalã, nere-
ferindu-se doar la existenþa mai multor partide politice. Exigenþa pluralis-
mului, rezultatã din caracterul democratic al statului român prevãzut în
art. 1 alin. (3), este fãcutã expresã de art. 8 alin (1). Constituþia restrânge
sfera pluralismului când se referã la el ca la o valoare supremã, cãci doar
pluralismul politic are aceastã calitate, conform art. 1 alin. (3). Aceasta
nu trebuie sã ne conducã la o restrângere a sferei de cuprindere a art. 8.
El se referã la toate sferele societãþii civile: politicã, economicã,
informaþionalã, culturalã etc.
Ce înseamnã însã acest pluralism nu este prea uºor de decis.
„Pluralismul este o concepþie despre ordinea politicã ºi juridicã care
privilegiazã diversitatea opiniilor, intereselor ºi a grupãrii lor într-o
societate civilã ºi face din garantarea pluralitãþii lor o condiþie a libertãþii”
(Bouretz, P., Pluralisme, în Duhamel, O., Mény, Y. (dir.), Dictionnaire constitutionnel,
P.U.F, Paris, 1992, p. 756). Democraþia este, în aceastã viziune, o societate
care nu doar cã admite diversitatea, ci face din ea o condiþie constitutivã.
Cum spunea deja J. S. Mill, «diversitatea nu este un rãu, ci un bine».
Trecerea de la aceastã filozofie la instituþionalizarea ei la nivelul
organizãrii statului se transpune, mai întâi, în separaþia puterilor ºi în
relativizarea unitãþii statului, fie prin diferite grade de descentralizare,
260 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
care merg pânã la regionalizare, fie prin federalizare. Pluralismul acesta
instituþional interzice atât cumulul puterilor ºi concentrarea acestora în
mâinile puterii centrale, cât ºi instituirea unei inegalitãþi între puteri
care ar face-o pe una dintre ele dominantã. Cum afirma încã din 1992
Ion Deleanu, „într-o societate compozitã ºi concurenþialã – cum în
realitate sunt toate societãþile -, pluralismul instituþional este logic ºi
necesar” (în Constantinescu, M., Deleanu, I., Iorgovan, A., Muraru, I., Vasilescu,
F., Vida, I., Constituþia României comentatã ºi adnotatã, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1992, p. 27). Pe de altã parte, acest fapt al pluralismului
presupune cã niciuna dintre instituþiile statului nu poate determina
valorile morale, sociale, politice sau juridice obligatorii în societate pe
baza unei doctrine comprehensive unice, postulatã ca adevãr. Dimpo-
trivã, societatea democraticã presupune «faptul pluralismului», adicã
presupune cã este imposibil, pentru o singurã doctrinã, sã obþinã acordul
tuturor cetãþenilor. Democraþia implicã astfel cã diversitatea doctrinelor
aflate în conflict nu poate fi redusã în niciun fel prin acte de voinþã ale
statului sau ale vreuneia dintre puterile sale. Art. 8 din Constituþie asigurã
astfel o garanþie suplimentarã faþã de dispoziþiile constituþionale care
impun separaþia puterilor ºi descentralizarea statului. El garanteazã
egalitatea între puterile statului, cãci doar astfel poate fi pãstrat
pluralismul ºi, deci, democraþia ºi neutralitatea ideologicã a statului.
Democraþia pare a fi astfel o societate a conflictului. Pluralismul este
condiþia ei, pentru cã garantarea lui prezervã contradicþia la nivelul
structurilor societãþii civile care alimenteazã cu impuls social instituþiile
statului. Contradicþia nu este depãºitã într-o problematicã voinþã generalã
sau interes comun, ci este pãstratã prin integrarea conflictului în sistemul
politic. Aceasta înseamnã cã sistemul legislativ nu poate anula conflictul
social prin interzicerea diversitãþii. Ceea ce art. 8 impune statului este
obligaþia de a prezerva diversitatea prin instituirea procedurilor de integrare
a conflictelor. Practic, aceasta înseamnã cã art. 8 alin. (1) din Constituþie
limiteazã tipul de consens care este posibil în societatea româneascã.
Problema centralã a regimului pluralist instituit de art. 8 din
Constituþia României este aceea de a ºti „cum se poate ajunge la asigurarea
unui echilibru între acordul naþional ºi contestarea permanentã” (Habermas,
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 261
J., Droit et démocratie, entre faits et normes, Gallimard, Paris, 1997, p. 58). Cu alte cuvinte,
care sunt limitele consensului ce poate fi cerut într-o democraþie ºi care sunt
limitele conflictului, pentru ca el sã rãmânã democratic? Consensul este baza
democraþiei. Dar consensul democratic nu este orice consens. Existã o
limitã maximã a acordului pentru ca el sã rãmânã democratic, cãci
consensul nu trebuie sã sufoce pluralismul. Pentru ca acesta din urmã sã
subziste consensului, trebuie ca nicio doctrinã generalã ºi comprehensivã sã
nu devinã fundament unic al politicului. Intensitatea consensului nu trebuie
sã distrugã pluralismul ideologic. Diversitatea doctrinelor – «faptul
pluralismului» – „nu este o simplã condiþie istoricã care trebuie sã disparã
rapid; dimpotrivã, este (…) o caracteristicã permanentã a culturii publice
a democraþiilor moderne” (Rawls, J., Justice et démocratie, Seuil, Paris, 1993, p.
251). Consensul nu poate avea deci ca obiect, în democraþie, baza ideologicã a
societãþii. Democraþia se bazeazã tocmai pe punerea în discuþie a acestei
baze. Consensul nu poate duce, când el are acest obiect, decât la
totalitarism. Ceea ce propune J. Rawls pare atunci logic: consensul nu
poate rezulta decât pe baza unor idei care transgreseazã toate doctrinele
comprehensive. Rezultã de aici un consens prin redecupare, care „existã
într-o societate când concepþia politicã a justiþiei care guverneazã instituþiile
sale de bazã este acceptatã de fiecare din doctrinele comprehensive, morale,
filosofice ºi religioase care dureazã în aceastã societate de-a lungul
generaþiilor” (Rawls, J., Théorie de la Justice, Seuil, Paris, 1987, p. 427; Idem, Justice et
démocratie, Seuil, Paris, 1993, p. 245-283).
Un al doilea obiect al posibilului consens îl reprezintã regimul. Este
vorba de un consens procedural, spre deosebire de primul, care era un
consens substanþial. Pentru a fi în prezenþa unei democraþii, un consens
trebuie sã se producã asupra regulilor de soluþionare a conflictelor. Prima
regulã este cã soluþionarea conflictelor trebuie sã fie paºnicã. A doua
regulã este regula majoritãþii, adicã acceptarea faptului cã majoritatea
este abilitatã sã decidã pentru întreg ºi cã puterile acestei majoritãþi sunt
limitate. Doar acordul asupra acestor reguli face dezacordul posibil ºi
preferabil în democraþie, perpetuarea acestui dezacord, ca trãsãturã
distinctivã a democraþiei, fiind un aspect al consensului procedural.
Consensul asupra procedurilor este astfel o condiþie sine qua non a
democraþiei.
262 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
În fine, consensul ar putea purta asupra politicilor ºi guvernelor. În
democraþie, guvernarea este fãcutã prin discutarea acestor politici ºi prin
contestarea guvernanþilor de o parte din demos. Dar un consens existã,
totuºi: un consens asupra ideii cã dezacordul trebuie sã poarte doar asupra
politicilor de urmat ºi a persoanelor care guverneazã ºi nu asupra formei
înseºi de guvernare. Concluzionând, putem spune cã limitele consensului
sunt date de faptul cã doar procedurile pe care le putem utiliza pentru a
putea sã fim de acord cã nu suntem de acord pot face obiectul unui
consens autentic.
Limitele fundamentale instituite de art. 8 alin. (1) statului, prin
faptul cã el garanteazã pluralismul, sunt date de interdicþia de a transgresa
prin legiferare aceste limite ale consensului. Pe de altã parte, el are o
obligaþie pozitivã de a asigura procedurile necesare integrãrii conflictelor
ºi soluþionãrii paºnice a acestora.
B. Pluralismul categorial
a. Noþiunea de pluralism categorial. Pluralismul la care se referã
Constituþia, considerându-l o condiþie ºi o garanþie a democraþiei
constituþionale, este, mai întâi, un pluralism categorial. Societatea
româneascã trebuie sã fie structuratã plural la toate nivelele ºi în toate
sferele relaþiilor sociale. În principiu, orice organizaþie a cetãþenilor
constituitã pentru a desfãºura orice activitate, este permisã. Interzicerea
unui tip de activitate sau a unui tip de asociaþie trebuie sã fie expresã,
fãcutã prin lege, respectând condiþiile art. 53 din Constituþie ºi fãrã a
pune în pericol pluralismul. Pluralismul la care se referã art. 8 cuprinde
deci pluralismul politic, pluralismul economic, pluralismul media,
pluralismul sindical, cel al asociaþiilor profesionale ºi patronale,
pluralismul cultural, pluralismul religios ºi orice alt tip de pluralism.
b. Independenþa asociaþiilor unele faþã de altele. Pluralismul
categorial impune independenþa acestor tipuri de asociaþii unele faþã de
altele. Primul aspect al independenþei reciproce a asociaþiilor este
specializarea scopurilor. De aceea, fiecare tip de asociaþie este cantonat
în exerciþiul unei funcþii proprii. Astfel, partidele contribuie la definirea
ºi exprimarea voinþei politice a cetãþenilor, sindicatele, patronatele ºi
asociaþiile profesionale contribuie la apãrarea drepturilor ºi la promovarea
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 263
intereselor profesionale, economice ºi sociale ale membrilor lor, mijloacele
de informare în masã asigurã informarea corectã a opiniei publice.
Depãºirea scopului pentru care un tip de asociaþie este autorizat este
prohibitã. Partidele nu pot exprima voinþa politicã a unui grup, ci doar a
cetãþenilor, sindicatele, patronatele sau asociaþiile profesionale nu pot
apãra interesele politice ale membrilor lor, mijloacele de informare în
masã nu pot avantaja o forþã politicã sau socialã în detrimentul alteia,
cãci informarea trebuie sã fie corectã etc. Pe de altã parte, asociaþiile
trebuie sã fie independente funcþional unele faþã de altele. Aceasta
înseamnã cã organizarea lor internã ºi raporturile lor cu alte persoane
fizice sau juridice trebuie sã fie de sine stãtãtoare. În fine, asociaþiile
trebuie sã fie relativ independente financiar unele faþã de altele. De aceea,
de exemplu, din ce în ce mai multe sisteme construiesc un mecanism de
finanþare publicã a partidelor politice ori limiteazã nivelul finanþãrii
private a acestora.
c. Independenþa asociaþiilor faþã de stat. De asemenea, pluralismul
impune independenþa asociaþiilor de la nivelul societãþii civile faþã de
stat. Aceasta presupune libertatea înfiinþãrii lor. Ea nu este absolutã, dar
legea impune cadrul, fãrã sã poatã prohibi înfiinþarea în afara cauzelor ºi
limitelor stabilite de art. 53 din Constituþie ºi de art. 40 privind dreptul
de asociere. De altfel, acest drept de asociere este particularizarea
pluralismului impus de art. 8 alin. (1). El dispune cã cetãþenii se pot
asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate ºi în alte forme de
asociere. Aceasta presupune cã, în principiu, orice formã de asociere este
permisã, cã asociaþiile nu pot fi, în principiu, supuse unui regim de
autorizare prealabilã ºi cã nicio sferã socialã nu poate fi, în principiu,
scoasã din domeniul liberei asocieri.
De asemenea, independenþa asociaþiilor faþã de stat presupune
imposibilitatea de a le suprima pentru alte cauze în afara celor stabilite
de Constituþie sau de lege în limitele constituþionale. Astfel, partidele
sau organizaþiile sunt neconstituþionale dacã militeazã împotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãþii, a
integritãþii sau a independenþei României [art. 40 alin. (2)], iar
publicaþiile nu pot fi suprimate (art. 30 alin. 4). Principiul este însã
autonom faþã de aplicaþiile pe care Constituþia i le face, având o
264 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
normativitate proprie. Aceasta înseamnã cã, în principiu, nici un tip de
asociaþie nu poate fi suprimatã, chiar în lipsa unei interdicþii exprese.
Posibilitatea de a suprima o asociaþie sau alta nu implicã posibilitatea de
a suprima o categorie asociativã în integralitatea ei. Apoi, suprimarea
unei asocieri particulare trebuie sã nu fie prohibitã de Constituþie în
mod expres ºi trebuie fãcutã pentru cauzele ºi în limitele art. 53 din
Constituþie. Independenþa faþã de stat presupune cã acesta nu poate
desfiinþa o asociaþie legal constituitã. Astfel, Curtea Constituþionalã
decidea cã „Guvernul nu poate printr-o ordonanþã sã modifice sau sã
desfiinþeze o hotãrâre judecãtoreascã de constituire a unei asociaþii,
indiferent de natura ei” (Decizia nr. 333/2002, M. Of. nr. 95 din 17 februarie
2003).
Aºa cum rezultã ºi din Decizia Curþii Constituþionale nr. 333/2002,
independenþa asociaþiilor faþã de stat presupune, de asemenea,
independenþa funcþionalã. Astfel, art. 9 dispune cã sindicatele,
patronatele ºi asociaþiile profesionale îºi desfãºoarã activitatea potrivit
statutelor lor, art. 29 alin (3) dispune cã organizarea cultelor religioase
se face potrivit statutelor proprii, art. 30 cã cenzura de orice fel este
interzisã, iar art. 32 alin. (6) cã autonomia universitarã este garantatã.
Dar, din principiul pluralismului prevãzut în art. 8, rezultã o independenþã
funcþionalã generalã a oricãrei asociaþii de la nivelul societãþii civile,
chiar în lipsa unei prevederi exprese. Limitãrile acestei independenþe
funcþionale nu pot fi fãcute decât în limitele art. 53 din Constituþie.
C. Pluralismul intracategorial
a. Noþiunea de pluralism intracategorial. Pluralismul impus de
art. 8 este un pluralism intra-categorial. Aceasta înseamnã cã în cadrul
fiecãrei categorii asociative trebuie sã poatã exista mai multe asociaþii.
Uneori, Constituþia impune pluralismul intracategorial în mod expres,
cum o face cu pluralismul politic [art. 1 alin. (3) ºi art. 152 alin. (1)].
Alteori, acest pluralism necesar în interiorul fiecãrei categorii asociative
nu rezultã expres din prevederile Constituþiei. Dar el este impus în cazul
tuturor categoriilor asociative direct de art. 8 din Constituþie, ca o condiþie
a democraþiei. Este interzis astfel statului, în principiu, în baza art. 8 din
Constituþie, sã creeze într-un anumit domeniu o asociaþie unicã în care
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 265
sã încadreze persoanele sau sã dispunã încadrarea obligatorie a
persoanelor într-una dintre asociaþiile existente într-un domeniu.
b. Interzicerea creãrii sau autorizãrii unei asociaþii unice într-o
anumitã sferã a relaþiilor sociale. Prima regulã impusã de pluralismul
intracategorial este aceea cã statul nu poate crea sau autoriza o asociaþie
unicã într-o anumitã sferã a relaþiilor sociale. Este principiul pe care îl
aplicã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza Eglise
Metropolitaine de Bassarabie et autres c. Moldova atunci când aratã cã
mãsurile statului „vizând sã constrângã comunitatea sau o parte a acesteia
sã se plaseze contra dorinþei sale sub o direcþie unicã constituie (...) o
atingere a libertãþii religiei” (Arrêt du 13.12.2001, Aff. Eglise Metropolitaine
de Bassarabie et autres c. Moldova, Recueil 2001-XII par. 117), în speþã, Moldova
fãcând acest lucru prin nerecunoaºterea Bisericii Mitropolitane a
Basarabiei pe motiv cã existã deja o bisericã ce reuneºte credincioºii
ortodocºi recunoscutã de stat. Curtea aratã cã libertatea religiei nu poate
fi efectivã decât dacã «dreptul credincioºilor la libertatea religiei, care
cuprinde dreptul de a-ºi manifesta religia în mod colectiv, presupune ca
ei sã se poatã asocia liber, fãrã ingerinþã arbitrarã din partea statului» ºi
cã aceasta implicã faptul ca persoanele sã nu fie constrânse sã se plaseze,
contra voinþei lor, într-o persoanã juridicã unicã reprezentând o credinþã
religioasã, statul încãlcând art. 9 al Convenþiei Europene a Drepturilor
Omului, deoarece priveazã de personalitate moralã Biserica Mitropolitanã
a Basarabiei (Arrêt du 13.12.2001, Aff. Eglise Metropolitaine de Bassarabie et
autres c. Moldova, Recueil 2001-XII par. 129).
Extrapolând, putem spune cã orice drept exercitat în colectiv
presupune, pentru a nu încãlca Convenþia Europeanã a Drepturilor
Omului sau Constituþia României, libertatea organizãrii persoanelor în
mai multe structuri dotate cu personalitate juridicã, orice constrângere
care ar tinde sã creeze o structurã asociativã unicã într-un domeniu al
liberei asocieri, indiferent de criteriu, fiind neconvenþionalã ºi
neconstituþionalã. Jurisprudenþa Curþii Constituþionale este în acelaºi
sens. Astfel, ea afirma cã dispoziþiile unei ordonanþe a Guvernului sunt
neconstituþionale pentru cã „agenþii imobiliari, persoane fizice sau
societãþi comerciale, constituiþi în Asociaþia Românã a Agenþiilor
Imobiliare în temeiul unei hotãrâri judecãtoreºti, sunt obligaþi (prin norma
266 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
neconstituþionalã n.n.) sã alcãtuiascã o uniune unicã, cu caracter de
monopol, prin reorganizarea Asociaþiei, ºi sã-ºi desfãºoare activitatea
potrivit acestor dispoziþii, deºi astfel de uniuni pot fi constituite în
exclusivitate pe baze contractuale ºi nu prin acte de putere” (Decizia nr.
333/2002, M. Of. nr. 95 din 17 februarie 2003).
Prin excepþie de la aceastã regulã, statul poate crea o asociaþie unicã
atunci când persoanele care urmeazã a se asocia, deºi sunt de drept privat,
exercitã o misiune de serviciu public. Se întâmplã astfel cu Uniunea
Barourilor sau cu cea a notarilor sau cu executorii judecãtoreºti.
c. Interzicerea încadrãrii obligatorii. Astfel, art. 8 interzice încadrarea
obligatorie a cetãþenilor într-o asociaþie unicã, indiferent de categoria din
care ar face parte aceasta. Asocierea trebuie sã rezulte din poziþionarea
liberã a cetãþeanului în orice cadru colectiv de exercitare a drepturilor
individuale doreºte. Încadrarea obligatorie într-o asociaþie nu poate
interveni decât în cazul în care exerciþiul unei profesii este administrat în
mod privat, dar profesia implicã ºi exerciþiul unei misiuni de serviciu public.
Misiunea de serviciu public nu trebuie confundatã cu misiunea publicã.
Înþelesul noþiunii este precis: este vorba de un serviciu al statului pe care
acesta îl dã spre exercitare unor persoane care nu sunt încadrate într-o
funcþie publicã, fiind persoane de drept privat. Este maniera în care
Consiliul constituþional francez utilizeazã noþiunea. Astfel, instanþa
francezã aratã cã, în virtutea dispoziþiei din art. 2 din Constituþia Franþei,
care declarã franceza ca limbã a Republicii, “folosirea francezei se impune
persoanelor juridice de drept public ºi persoanelor de drept privat în
exerciþiul unei misiuni de serviciu public” (Decizia 99-412 din 15 iunie 1999).
Tot astfel, Curtea Constituþionalã românã aratã cã misiunea publicã nu
se confundã cu misiunea statalã (Decizia nr. 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11
aprilie 1996). Astfel, partidele politice exercitã o misiune publicã ºi nu una
de serviciu public, cum exercitã, de exemplu, notarii. Curtea leagã misiunea
publicã de douã criterii: natura personalitãþii juridice ºi natura interesului
asocierii. Astfel, Curtea susþine cã „partidul fiind o persoanã juridicã de
drept public – ceea ce autorii sesizãrilor nu au contestat – misiunea sa nu
poate fi decât publicã, întrucât priveºte un interes public ºi urmãreºte
formarea unei voinþe politice generale de care depinde reprezentativitatea
ºi legitimitatea necesarã îndeplinirii programului sãu politic” (Decizia nr.
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 267
35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie 1996). Tot în acest sens este ºi Decizia
Curþii Constituþionale nr. 60/1995 (M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1996, rãmasã
definitivã ca urmare a Deciziei nr. 117/1995): „Curtea constatã cã, întrucât în
concepþia Legii nr. 26/1971 privind economia vânatului ºi vânãtoarea existã
o singurã organizaþie a vânãtorilor cãreia îi revin în exclusivitate
rãspunderile legate de exercitarea vânãtorii, aceastã situaþie nu mai
corespunde condiþiilor create ca urmare a exercitãrii de cãtre vânãtori a
dreptului la asociere”. Totuºi, în Decizia 156/1999 (M. Of. nr. 10 din 12
ianuarie 2000), Curtea, referindu-se la Legea fondului cinegetic ºi a protecþiei
vânatului nr. 103/1996, constatã cã „în realitate, prin dispoziþiile respective
legea a prevãzut, în vederea atragerii ºi a societãþii civile, participarea uneia
dintre asociaþiile vânãtoreºti, organizate la nivel naþional, la realizarea unor
atribuþii care, prin natura lor, revin statului ºi care, îndeobºte, se exercitã
de autoritãþi statale, în legãturã cu evidenþa ºi emiterea permiselor ºi
autorizaþiilor de vânãtoare”. Curtea face, evident, de data aceasta, aplicaþia
posibilitãþii încadrãrii obligatorii atunci când o asociaþie privatã exercitã o
misiune de serviciu public.
D. Rolul pluralismului
a. Pluralismul – condiþie a democraþiei. Pluralismul este declarat
de art. 8 o «condiþie» a democraþiei constituþionale. Or, democraþia este
un principiu normativ în baza art. 1 alin. (3). Aceasta înseamnã cã art. 8
nu face doar o constatare: el impune pluralismul. Fãrã pluralism, caracterul
democratic al statului este negat, deci dispoziþia art. 1 alin. (3) este
încãlcatã. Art. 8 alin. (1) concretizeazã principiul democraþiei,
particularizând-o ca democraþie «constituþionalã».
b. Pluralismul ca garanþie. Textul art. 8 alin. (1) face din pluralism
o «garanþie». Nu este vorba, trebuie subliniat din nou, de o constatare a
faptului cã fãrã pluralism nu existã democraþie, ci de un drept acordat
cetãþenilor de a pretinde pluralismul. Garanþia este acordatã cetãþenilor,
nu democraþiei. Aceasta înseamnã cã, în baza art. 8, cetãþenii pot cere
sesizarea Curþii Constituþionale, pentru ca aceasta sã impunã pluralismul
în faþa abuzurilor eventuale ale puterii legislative, chiar dacã niciun alt
drept fundamental nu intrã direct în joc. Articolul 8 din Constituþie
garanteazã deci un drept fundamental distinct: un drept la pluralism.
268 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Desigur, acest drept este legat de libertatea de asociere, dar nu se
confundã cu aceasta. De exemplu, pluralismul economic nu presupune
neapãrat dreptul de asociere. O singurã persoanã, ca persoanã fizicã,
poate invoca, dacã vrea sã devinã comerciant, iar legea îi restrânge acest
drept în mod nejustificat, încãlcarea pluralismului economic.
§2. Partidele politice
Alineatul al doilea al art. 8 din Constituþie este dedicat partidelor
politice. El dispune: „Partidele politice se constituie ºi îºi desfãºoarã
activitatea în condiþiile legii. Ele contribuie la definirea ºi la exprimarea
voinþei politice a cetãþenilor, respectând suveranitatea naþionalã,
integritatea teritorialã, ordinea de drept ºi principiile democraþiei”.
Principiile rezultate din aceastã dispoziþie constituþionalã sunt cele ale
libertãþii înfiinþãrii partidelor politice, libertãþii organizãrii ºi funcþionãrii
lor ºi cel al libertãþii ideologice. Având în vedere cã el este o particularizare
a pluralismului impus de alin. (1) ºi interpretarea sistemicã a Constituþiei,
credem cã textul trebuie interpretat ca impunând pluralismul politic,
chiar dacã nu face referire directã la el, cum face art. 1 alin. (3) ºi art.
152. Textul determinã apoi rolul constituþional al partidelor politice,
precum ºi limitele generale ale acþiunii lor.
A. Noþiunea de partid politic
Textul constituþional se referã la partidele politice fãrã sã le
defineascã. Aceastã lipsã a definirii a creat o disputã cu privire la criteriile
de constituire a structurilor asociative care pot primi calitatea de partide.
În cadrul Tezelor proiectului de Constituþie, în Titlul I, 10 era prevãzut
cã „singurul criteriu care stã la baza constituirii ºi recunoaºterii partidelor
politice este cel politic”. Textul nu mai apare apoi în proiectul de
Constituþie, deºi fusese adoptat ca Tezã. Mai multe amendamente au
încercat reintroducerea textului (nr. 64 ºi 65; vezi Geneza Constituþiei României,
1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, 1998, p.
122), în variante uºor diferite. Comisia a respins amendamentele,
motivând, în esenþã, cã „încalcã dreptul de asociere, prevãzut la art. 36
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 269
precum ºi principiul pluralismului – ca principiu fundamental al
democraþiei. Apoi, nu este de esenþa partidului politic sã cucereascã
puterea. Unele îºi propun doar sã o influenþeze. Trebuie observat, de
asemenea, cã existã unele state în care partidele se constituie ºi pe un
criteriu etnic” (nr. 64 ºi 65; vezi Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii
Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, 1998, p. 122). Dezbaterile s-au
concentrat de fapt asupra acestei ultime probleme. Susþinãtorii textului
au vrut ca partidele constituite pe criterii etnice sã fie indirect interzise
prin referirea la criteriul politic ca unicul care poate sta la baza înfiinþãrii
partidelor politice sau prin distingerea partidelor de alte asociaþii (vezi
Ion Hopulele, Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia
Autonomã Monitorul Oficial, 1998, p. 174). Cei care s-au opus textului au
susþinut, cum fãcea Sergiu Cunescu, cã „nu putem sã transformãm
Constituþia într-un dicþionar ºi sã începem sã explicãm ce înseamnã partid
politic” ºi cã „nu poate fi interzisã o formaþiune democraticã cu caracter
etnic” sau cã a spune cã partidele politice se constituie pe criterii politice
este o tautologie ºi cã oricum alineatul al doilea al art. 8 lãmureºte
problema, odatã ce partidele contribuie la definirea ºi la exprimarea
voinþei politice a cetãþenilor (vezi Ioan Itu, Geneza Constituþiei României, 1991.
Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, 1998,, p. 172-173).
Alþi parlamentari (vezi, Constantin Sorescu, Geneza Constituþiei României, 1991.
Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, 1998, p .168 sau
Gheorghe Dumitraºcu, Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii
Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, 1998, p. 169) determinã într-o
manierã largã conþinutul acestui criteriu «politic» care ar sta la baza
partidelor, susþinând cã natura obiectivelor politice este civicã,
economicã, ecologicã, religioasã, lingvisticã, etnicã etc. ºi cã, indiferent
de criteriul constituirii, toate organizaþiile de acest tip urmãresc sã
cucereascã puterea sau sã se asocieze puterii.
Problema definirii partidului politic este una delicatã ºi importantã,
cãci de calificarea organizaþiei ca partid depinde regimul juridic care îi
este aplicabil. Dar credem cã voinþa asociaþilor este cea care determinã
caracterul politic al acesteia, nu puterea constituantã sau legislativã.
Constituþia sau legea pot determina cadrul înfiinþãrii ºi funcþionãrii
partidelor sau rolul lor, dar nu le pot determina a priori criteriile constituirii.
Faptul de a determina a priori ce este politic ºi ce nu are acest caracter,
270 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
porneºte de la ideea eronatã cã sfera relaþiilor politice este o sferã restrânsã
în cadrul mai larg al relaþiilor sociale. Or, cum am arãtat cu alt prilej (Dãniºor,
D. C., Drept constituþional ºi instituþii politice, vol. I - Teoria generalã, Tratat, C. H. Beck,
2007, p. 8-22), relaþiile sociale sunt toate politice dacã sunt privite din unghiul
de vedere al contribuþiei pe care o aduc la realizarea unui anumit tip de
societate, deci la realizarea unui anumit scop social, scop care este, cu
necesitate, ideologic determinat. Nu existã deci nicio temã care sã nu
poatã fi calificatã ca politicã. În aceste condiþii, asociaþiile care vor statutul
de partide politice trebuie sã se declare partide, prin voinþa proprie, criteriul
aprecierii acestei calitãþi fiind subiectiv, ºi nu obiectiv. Desigur, el poate sã
devinã obiectiv ulterior înfiinþãrii, când, cum face legea românã actualã, o
instanþã independentã poate constata cã asociaþia nu tinde sã-ºi atingã
scopul declarat pentru cã nu are activitate sau nu încearcã sã participe la
formarea organelor alese ale puterii publice, neparticipând la alegeri, ori
participã fãrã a atinge un rezultat electoral minim (vezi art. 46, art. 47 ºi
art. 48 din Legea nr. 14/2003; asupra acestor dispoziþii ne vom apleca în
comentariul art. 40 din Constituþie).
B. Pluralismul partizan
Alineatul al doilea al art. (8) este o particularizare a dispoziþiei
generale privind pluralismul din primul alineat, ceea ce însemnã cã
pluralismul partizan este impus de aceastã dispoziþie, chiar dacã o referire
expresã lipseºte. De altfel, Constituþia se referã la acest pluralism [art. 1
alin. (3)], mergând pânã la a interzice revizuirea dispoziþiilor care îl privesc
[art. 152 alin. (1)]. Pluralismul partizan se transpune în cerinþa existenþei
mai multor partide, independente faþã de stat ºi unele faþã de altele, în
sensul arãtat mai sus pentru toate asociaþiile.
Societatea democraticã este, deci, o societate deschisã existenþei
partidelor politice. Dar, cum se întreba G. Sartori despre societatea
deschisã în general, «deschisã pânã la ce limitã?». Adicã, poate fi
pluralismul excesiv un inamic al democraþiei? ªi dacã da, atunci cum
anume decidem cã el a devenit excesiv? Ion Deleanu scria cã
„manifestarea excesivã sau abuzivã a diversitãþii de opinii ºi mai ales de
atitudini conduce la anarhism, la o stare haoticã, netoleratã în nicio
societate. De altminteri, societatea fiind o formã de organizare, ea se
aflã în contradicþie vãditã ºi ireductibilã cu anarhia. Iatã de ce Constituþia
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 271
însãºi fixeazã condiþia liceitãþii ºi limitele disponibilitãþii pluralismului”
(Constantinescu, M., Deleanu, I., Iorgovan, A., Muraru, I., Vasilescu, F., Vida, I.,
Constituþia României comentatã ºi adnotatã, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti,
1992, p. 26). Curtea Constituþionalã este de aceeaºi pãrere, motiv pentru
care acceptã ideea impunerii unui prag de reprezentativitate pentru
înfiinþarea partidelor politice (Decizia nr. 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie
1996). Totuºi, trebuie bine precizat cã limitarea pluralismului politic nu
poate fi fãcutã prin restrângerea dreptului de a înfiinþa partide decât
dacã sunt respectate condiþiile restrângerii exerciþiului unor drepturi sau
libertãþi impuse de art. 53 din Constituþie. Problema este distinctã de
cea a neconstituþionalitãþii partidelor, cãci aceasta din urmã se pune
ulterior înfiinþãrii lor. Limitele pluralismului trebuie sã rezulte din voinþa
cetãþenilor, actele autoritãþii statale de reducere a pluralismului neputând
fi adoptate doar pe motivul cã a priori pluralismul excesiv este contrar
democraþiei, cãci lipseºte un criteriu obiectiv care sã fundamenteze
judecarea în abstract a caracterului excesiv al diversitãþii.
C. Înfiinþarea partidelor politice
a. Libertatea înfiinþãrii partidelor politice. Prima consecinþã a art.
8 alin. (2) din Constituþie este aceea cã partidele se pot înfiinþa liber. Nu
este permisã instituirea unui regim de autorizare prealabilã a partidelor.
Partidele politice sunt rezultatul liberei asocieri. Iatã de ce Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului aratã constant cã le este aplicabil art.
11 din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. Astfel, în pofida
susþinerilor Guvernului turc cã „spre deosebire de alte forme de asociaþii,
care sunt tratate cel mai adesea de constituþiile naþionale ca manifestãri
ale libertãþii de asociere, partidele politice ar fi tratate în general în partea
relativã la structurile constituþionale fundamentale” ºi cã, deci, art. 11
din Convenþie nu le-ar fi aplicabil, Curtea a decis cã „autorii Convenþiei
nu au înþeles sã excludã partidele politice din sfera de aplicare a articolului
11” (Aff. Parti communiste unifié de Turquie et autres c. Turquie, 30 ianuarie
1998 Recueil 1998-I).
Legiuitorul nu poate interzice a priori partidele politice pe motivul
doctrinei lor, motivând cã aceasta nu respectã limitele dreptului de
asociere în partide stabilite de Constituþie. Art. 8 din Constituþie se opune
ca majoritatea parlamentarã sã aprecieze dacã o grupare politicã respectã
272 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
suveranitatea naþionalã, integritatea teritorialã, ordinea de drept ºi
principiile democraþiei (în acest sens vezi Consiliul Constituþional francez 17, 18
ºi 24 iunie 1959, Déc. nr. 59-2 DC: Rec. Cons. Const., p. 58. – Cons. const., 18 mai
1971, déc. nr. 71-42 DC: Rec. Cons. const., p. 19, referinþã citatã dupã Th. S. Renoux,
M. de Villiers, Code constitutionnel, Litec, Paris, 2005, p. 344). Aceastã atribuþie
revine exclusiv instanþei. Totuºi, refuzul înregistrãrii unui partid de cãtre
instanþã doar pe motivul cã are o anumitã doctrinã, fãrã a demonstra în
concret cã acesta militeazã contra valorilor stabilite de Constituþie în
art. 40, este contrar Convenþiei Europene a Drepturilor Omului. În acest
sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului arãta cã „nu poate primi
argumentul Guvernului, potrivit cãruia România nu poate accepta cã
apariþia unui partid comunist poate face obiectul unei dezbateri
democratice. (…) Curtea este gata sã þinã cont de contextul istoric al
cazurilor supuse examenului sãu, în speþã, experienþa comunismului
totalitar în România înainte de 1989. Totuºi, ea observã cã prin el însuºi
acest context nu ar putea justifica necesitatea ingerinþei” (Aff. Partidul
Comuniºtilor Nepeceriºti et Ungureanu c. Roumanie, 2 februarie 2005).
Libertatea înfiinþãrii partidelor politice însemnã ºi cã statul nu poate
refuza acestora personalitatea juridicã, prin refuzul înregistrãrii, doar
pentru cã doctrina sau programul acestora susþine schimbarea ordinii
constituþionale sau legale. În opinia Curþii Europene a Drepturilor
Omului, „libertatea de exprimare consacratã de art. 10 priveºte, sub
rezerva paragrafului 2, nu doar «informaþiile» sau «ideile» primite cu
simpatie sau considerate ca inofensife sau indiferente, ci ºi pe cele care
contrariazã, ºocheazã sau neliniºtesc (vezi, printre altele, Handyside c. Royaume-
Uni, arrêt du 7 décembre 1976, série A no 24, p. 23, § 49, et Jersild c. Danemark,
arrêt du 23 septembre 1994, série A n 298, p. 26, § 37). Dat fiind cã activitãþile
o revenind exclusiv Curþii Constituþionale. Legiuitorul nu poate judeca în
lor rezultã dintr-un exerciþiu colectiv al libertãþii de exprimare, partidele
politice pot pretinde protecþia articolelor 10 ºi 11 din Convenþie (Parti
communiste unifié de Turquie et autres c. Turquie, arrêt du 30 janvier 1998, Recueil
des arrêts et décisions 1998-I, pp. 20-21, §§ 42-43). Curtea a estimat deja cã
un partid poate sã poarte o campanie în favoarea unei schimbãri a
legislaþiei sau a structurilor legale sau constituþionale a statului, cu douã
condiþii : 1) mijloacele utilizate în acest scop trebuie sã fie din toate
punctele de vedere legale ºi democratice ; 2) schimbarea propusã trebuie
sã fie ea însãºi compatibilã cu principiile democratice fundamentale”
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 273
(vezi Yazar et autres c. Turquie, nos 22723/93, 22724/93 et 22725/93, § 49, CEDH
2002-II, et Refah Partisi et autres précité, § 98) ” (Aff. Partidul Comuniºtilor
Nepeceriºti et Ungureanu c. Roumanie, 2 februarie 2005). În acest sens trebuie
interpretatã dispoziþia art. 3 alin. (1) din Legea 14/2003 când impune
partidelor sã militeze pentru respectarea «ordinii de drept» ºi nu ca o
interdicþie de a contesta democratic aceastã ordine însãºi. De asemenea,
dispoziþiile constituþionale care impun partidelor politice sã nu militeze
împotriva anumitor structuri sau valori constituþionale nu trebuie
interpretate în sensul cã problema schimbãrii acestora nu poate fi
democratic discutatã, ci doar în sensul cã partidele nu pot milita pentru
schimbarea aceasta în afara cadrului constituþional ºi legal.
În concluzie, orice limitare a dreptului de asociere în partide fãcutã
prin lege trebuie sã fie conformã art. 40 din Constituþie ºi nu trebuie sã
înfrângã condiþiile de limitare a exerciþiului unor drepturi sau libertãþi
stabilite de art. 53. Legea nu poate interzice o categorie de partide. Ea
poate doar particulariza cauzele care pot face un anumit partid
neconstituþional. Aceste criterii sunt stabilite de art. 40: un partid poate
fi declarat neconstituþional, atribuþie datã Curþii Constituþionale de art.
146 lit. k, dacã militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranitãþii, integritãþii sau a independenþei
României. Dacã legea ar putea interzice generic o categorie de partide
din cauza doctrinei lor, aceasta ar încãlca principiul auto-organizãrii
rezultat din pluralismul impus de alin. (1) al art. 8. De aceea
constituþionalitatea va fi judecatã în concret, ºi nu în abstract, atribuþia
avans constituþionalitatea unui partid.
În ceea ce priveºte refuzul de a înregistra un anumit partid, Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului stabileºte, chiar în cauza contra
României citatã mai sus, cã „pentru a determina dacã refuzul de a
înregistra un partid politic rãspunde unei «nevoi sociale imperioase»,
trebuie, în principal, analizat: i) dacã existã indicii care aratã, în mod
suficient ºi rezonabil, cã riscul de afectare a democraþiei este iminent; ii)
dacã actele ºi discursurile conducãtorilor luate în considerare în cadrul
cauzei sunt imputabile partidului în cauzã; iii) dacã actele ºi discursurile
274 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
imputabile partidului politic constituie un ansamblu care dã o imagine
clarã a unui model de societate conceput ºi propãvãduit de partid ºi care
sã fie în contradicþie cu conceptul de «societate democraticã»”.
b. Condiþia reprezentativitãþii. Legiuitorul român a introdus o
condiþie de reprezentativitate a partidelor politice, prin impunerea unui
numãr minim de membri necesar pentru înfiinþarea lor ºi a unei anumite
dispuneri teritoriale a acestora. El porneºte de la ideea cã pluralismul
excesiv poate fi dãunãtor democraþiei. Problema este extrem de sensibilã,
cãci presupune o limitare a dreptului la pluralism ºi a dreptului de asociere,
tocmai în numele prezervãrii democraþiei. Curtea Constituþionalã admite
cã pluralismul politic trebuie temperat pentru ca democraþia sã
funcþioneze. Ea poate avea, în principiu, dreptate, dar credem cã aceasta
considerã în mod eronat cã modalitatea de temperare a pluralismului
este o problemã de oportunitate legislativã, ºi nu de constituþionalitate.
Astfel, referindu-se la instituirea unui prag de reprezentativitate pentru
înfiinþarea partidelor, prin Legea nr. 27 din 1996, Curtea afirmã cã
„aprecierea oportunitãþii unui anumit prag de reprezentativitate nu este
însã o problemã de constituþionalitate, cât timp pragul instituit nu are
ca efect suprimarea exercitãrii dreptului, urmãrind numai, precum în
legea de faþã, ca asocierea cetãþenilor în partide sã aibã semnificaþia
instituþionalizãrii unui curent politic, fãrã de care partidul rezultat nu-ºi
poate îndeplini rolul sãu constituþional, prevãzut de art. 8 alin. (2), de a
contribui la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a cetãþenilor. Chiar
autorii sesizãrii apreciazã cã prevederile legii anterioare «erau prea
îngãduitoare, rezultând o veritabilã inflaþie de subiecte asociative
politice». Se considerã însã cã «fenomenul devalorizãrii partidelor» nu
ar trebui contracarat prin condiþia de reprezentativitate prevãzutã, ci
prin «pragul electoral». Nici aceste argumente nu privesc legitimitatea
constituþionalã a prevederii atacate, ci disputa legatã de oportunitatea
sa politicã. În lege, criteriul electoral a fost reþinut numai pentru
aprecierea continuitãþii funcþionãrii partidului, potrivit art. 31. În
concluzie, criteriul reprezentativitãþii nu este, în sine, neconstituþional,
el fiind în general acceptat în domeniul exercitãrii dreptului la asociere
în partide politice, þinând seama de rolul lor de a contribui la formarea ºi
exprimarea voinþei politice a cetãþenilor. Acest criteriu ar putea fi
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 275
neconstituþional dacã, prin efectele sale, ar duce la suprimarea dreptului
la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare” (Decizia nr. 35/
1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie 1996). Curtea observã cã pragul de
reprezentativitate impus pentru înfiinþarea partidelor poate fi considerat
ca o restrângere a exerciþiului dreptului de asociere. Dar nu face apoi
aplicaþia realã a controlului necesitãþii ºi proporþionalitãþii mãsurii de
restrângere prin lege a acestui drept. Astfel, nu este clar de ce ar fi necesarã
restrângerea dreptului de asociere în partide politice pentru una dintre
cauzele enumerate limitativ de textul constituþional al art. 49, actualul
art. 53 din Constituþie. Pe de altã parte, Curtea afirmã cã problema
pragului de reprezentativitate este una de constituþionalitate doar dacã
ar duce la suprimarea exercitãrii dreptului de asociere sau ar fi sinonim
cu aceasta, fãrã a explica aceastã «sinonimie», în timp ce Constituþia
dispune cã ºi restrângerea exerciþiului dreptului este neconstituþionalã
dacã nu este fãcutã pentru una dintre cauzele prevãzute ºi nu îndeplineºte
condiþiile de proporþionalitate stabilite de Constituþie. Necesitatea
restrângerii pluralismului prin restrângerea dreptului de asociere în
partide politice într-o societate democraticã nu este în mod real analizatã.
De fapt, Curtea evitã problema, trimiþând la afirmaþia autorilor sesizãrii
pentru a nu se pronunþa ea însãºi asupra necesitãþii restrângerii, într-o
societate democraticã. De ce alegerea metodei de reducere a pluralismului
politic excesiv este una de oportunitate, ºi nu de constituþionalitate, nu
se înþelege, cãci aprecierea constituþionalitãþii sau oportunitãþii
restrângerii dreptului de asociere în raport de mãrimea numãrului de
membri fondatori prevãzutã de lege nu este relevantã, deoarece introduce
o apreciere cantitativã acolo unde s-ar fi impus o apreciere de principiu.
Care ar fi numãrul maxim de membri fondatori pe care legea l-ar putea
impune pentru ca ea sã nu devinã neconstituþionalã, nu rezultã din niciun
considerent de principiu. Criteriul numeric este greºit, autorii sesizãrii
având dreptate atunci când utilizeazã drept criteriu al reprezentativitãþii
partidului «pragul electoral», dependent de votul cetãþenilor, ºi nu un
criteriu de reprezentativitate impus de legiuitor fãrã a avea la bazã un
principiu clar de limitare a puterii acestuia, deci posibil arbitrar. În opinia
noastrã, restrângerea legalã a dreptului de asociere ºi a dreptului la
pluralism este disproporþionatã, cãci ea nu este ingerinþa minimã necesarã
276 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
atingerii scopului legii, evitarea caracterului excesiv al pluralismului,
aceastã ingerinþã minimã fiind impunerea unui prag electoral pentru
reprezentarea partidelor în parlament, aºa cum întemeiat susþin autorii
sesizãrii.
O problemã distinctã este cea a legãrii reprezentativitãþii partidului
ºi a posibilitãþii de înregistrare de situarea teritorialã a cetãþenilor care îl
constituie, cum face legea partidelor (art. 19 alin. 3 din Legea 14/2003 stabileºte
cã membrii fondatori trebuie sã fie cel puþin 25000, din cel puþin 18 judeþe ale þãrii, cel
puþin câte 700 în fiecare judeþ; art.17 din Legea 27/1996 stabilea numãrul minim la
10000, din cel puþin 15 judeþe, cel puþin 300 în fiecare judeþ). Credem cã aceastã
dispoziþie este neconstituþionalã, cãci leagã exerciþiul unui drept
fundamental de un criteriu interzis în sistemul nostru constituþional, de
natura celor enumerate de art. 4 din Constituþie, situarea teritorialã a
cetãþenilor, deºi Curtea Constituþionalã considerã cã ºi aceastã condiþie
impusã de lege þine de oportunitate, nu de constituþionalitate (Decizia
35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie 1996, Decizia 147/1998, M. Of. nr. 85 din 1
martie 1999 ). Problema este una de constituþionalitate, cãci altfel
legiuitorul ar putea stabili orice condiþie de reprezentativitate. Este
adevãrat cã dispoziþiile constituþionale privind iniþiativa legislativã
popularã fac o astfel de teritorializare, dar, în acest caz, este vorba de
exercitarea unei atribuþii care þine de exerciþiul puterii, ceea ce nu se
întâmplã în cazul înfiinþãrii partidelor politice. Rolul partidelor este de a
contribui la definirea ºi la exprimarea voinþei cetãþenilor, dar partidele
nu exercitã prin aceasta suveranitatea, cum fac cetãþenii când iniþiazã o
propunere legislativã. Deci legarea dreptului de o reprezentativitate
teritorialã, justificatã în cazul iniþiativei legislative de caracterul unitar
al statului, nu poate fi justificatã în cazul înfiinþãrii unui partid politic.
Dimpotrivã, într-un stat unitar, cum este România, drepturile ºi libertãþile
fundamentale sunt nu numai aceleaºi pentru toþi, ci ºi aceleaºi peste tot,
exerciþiul lor neputând fi legat de situarea cetãþenilor într-o anumitã
parte a teritoriului. Curtea Constituþionalã afirma în acest sens cã
“limitãrile (unor drepturi fundamentale) pot fi întemeiate pe interese de
serviciu, stãri, drepturi ºi nu pe motive teritoriale” ºi cã legea este contrarã
Constituþiei dacã “introduce o limitare nouã dreptului la grevã, care se
fondeazã pe un criteriu teritorial (regional), criteriu în vãditã contradicþie
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 277
cu art. 49 (actualul art. 53, n.n.) din Constituþie” ºi “cu art 16 din
Constituþie, care garanteazã egalitatea cetãþenilor în faþa legii, deoarece
condiþioneazã aceastã egalitate de porþiunea de teritoriu pe care un
cetãþean s-ar afla” (Decizia nr. 4/1992, M. Of. nr. 182 din 30 iulie 1992).
c. Problema personalitãþii juridice de drept public pe care legea
o acordã partidelor politice. Libertatea înfiinþãrii partidelor politice
presupune recunoaºterea lor ca persoane juridice. Statul nu poate refuza
personalitatea juridicã partidelor, dacã acestea îndeplinesc condiþiile
legale. Potrivit art. 22 din Legea nr. 14/2003 „partidul politic dobândeºte
personalitate juridicã de la data rãmânerii definitive ºi irevocabile a
hotãrârii instanþei privind admiterea cererii de înregistrare”. Problema
este cã art. 1 din aceeaºi Lege dispune cã partidele politice „sunt persoane
juridice de drept public”. Aceastã dispoziþie este mai mult decât
problematicã, fiind, în opinia noastrã, neconstituþionalã (vezi Drãganu,
T., Sunt partidele politice persoane morale de drept public?, Revista de drept public, nr. 2/
1998, p. 1-8). Curtea Constituþionalã nu s-a pronunþat în mod expres
asupra acestei dispoziþii, rezumându-se la a afirma cã „partidul fiind o
persoanã juridicã de drept public – ceea ce autorii sesizãrilor nu au
contestat – misiunea sa nu poate fi decât publicã, întrucât priveºte un
interes public ºi urmãreºte formarea unei voinþe politice generale de care
depinde reprezentativitatea ºi legitimitatea necesarã îndeplinirii
programului sãu politic” (Decizia nr. 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie
1996). De fapt, Curtea evitã analiza problemei, afirmând cã ar depãºi
limitele sesizãrii, ºi trage concluzii ca ºi cum norma ar fi constituþionalã.
Personalitatea juridicã de drept public nu poate fi însã acordatã partidelor
politice, cãci aceasta, cum bine subliniazã T. Drãganu, cere îndeplinirea
unor condiþii pe care partidele, ca expresie a liberei asocieri, nu le pot
îndeplini. Am vãzut deja cã în jurisprudenþa Curþii Europene a
Drepturilor Omului este clar cã partidele politice nu pot fi asimilate
structurilor care exercitã suveranitatea sau atribuþiile unui serviciu public,
fiind sub incidenþa art. 11 din Convenþie (Aff. Parti communiste unifié de
Turquie et autres c. Turquie, 30 ianuarie 1998 Recueil 1998-I). Tradiþia noastrã
legislativã este în acelaºi sens. Legea privind persoanele juridice
(Asociaþiuni ºi Fondaþiuni) din 6 februarie 1924 (vezi C. Hamangiu, Codul
general al României, Legi noi de unificare, Vol. XI-XII, 1922-1926, p. 244-261) dispunea
278 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
în art. 1 cã „persoanele juridice de drept public se creeazã numai prin
lege”. A contrario, toate persoanele juridice înfiinþate prin voinþa
particularilor sunt de drept privat. Or, partidele politice sunt, în
conformitate cu dispoziþiile Constituþiei din 1991, create în baza dreptului
la liberã asociere, la fel ca sindicatele, patronatele ºi alte forme de asociere.
Logic ar fi fost ca dispoziþia legalã antebelicã sã fie menþinutã ºi aplicatã
ºi partidelor politice. Totuºi, legiuitorul a preferat sã nu mai reia în
legislaþia actualã criteriul constituirii prin lege a persoanelor juridice de
drept public ºi sã declare partidele ca fiind persoane juridice de drept
public, deºi sunt create prin voinþa particularilor. Un alt criteriu de
departajare a persoanelor juridice de drept public de cele de drept privat
este cã primele sunt înfiinþate pentru a gira un serviciu public. Or,
partidele politice, chiar dacã exercitã o misiune de interes general, nu
exercitã o misiune de serviciu public. Persoanele juridice de drept public
exercitã suveranitatea. Sunt astfel de persoane, statul ºi unitãþile
administrativ teritoriale, de exemplu. Partidelor politice le este interzis,
ca, de altfel, oricãrui grup, sã exercite suveranitatea, în baza art. 2 din
Constituþie. Nici potrivit acestui criteriu ele nu pot fi calificate drept
persoane juridice de drept public. „În concluzie, întrucât, în conformitate
cu art. 37 din Constituþie (actualul art. 40, n.n.), partidele trebuie
considerate asociaþii de drept privat, art. 1 al legii nr. 27/1996 (ca ºi art.
1 al Legii nr. 14/2003, n.n.) nu poate fi interpretat decât în sensul cã ele
pot sã aparã în unele raporturi de drept public, întocmai cum aceastã
calitate poate fi recunoscutã în condiþiile prevãzute de lege, ºi altor asociaþii
de drept privat sau chiar simplilor indivizi” (Drãganu, T., Sunt partidele politice
persoane morale de drept public?, Revista de Drept Public nr. 2/1998, p. 6).
D. Libertatea organizãrii interne a partidelor
O altã consecinþã a art. 8 alin. (2) din Constituþie este libertatea
organizãrii interne a partidelor politice. Aceasta presupune cel puþin douã
aspecte: libertatea de a funcþiona în baza unui statut adoptat de partidul
însuºi ºi libertatea alegerii formei de organizare. Limitarea prin lege a
acestor libertãþi trebuie sã respecte condiþiile stabilite în art. 53 din
Constituþie ºi în tratatele internaþionale privind drepturile omului la care
România este parte.
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 279
a. Libertatea de a adopta statutul. Deºi textul art. 8 din Constituþie
aratã doar cã partidele îºi desfãºoarã activitatea în condiþiile legii, fãrã a
face referire la statutele proprii, cum face în cazul sindicatelor,
patronatelor, asociaþiilor profesionale sau cultelor, aceastã exigenþã de
a lãsa partidelor sarcina propriei organizãri rezultã din exigenþa generalã
a independenþei asociaþiilor faþã de stat prescrisã de impunerea
pluralismului de cãtre primul alineat al articolului constituþional.
Partidele nu sunt create ºi organizate direct de lege, ci în condiþiile legii,
ca toate celelalte asociaþii de la nivelul societãþii civile. Misiunea publicã
pe care partidele o îndeplinesc nu poate conduce la adoptarea statutelor
lor prin lege, acest procedeu fiind rezervat asociaþiilor ai cãror membri,
deºi sunt persoane de drept privat, exercitã o misiune de serviciu public.
O lege care ar dispune cã statutele adoptate de partide ar trebui sã fie
aprobate prin lege, ar fi neconstituþionalã, chiar dacã Legea actualã le
considerã persoane juridice de drept public ºi vorbeºte de misiunea lor
publicã garantatã de Constituþie, iar Constituþia nu face referire expresã
la statutele partidelor. De altfel, Legea 14/2003 dispune în art. 9 cã
„fiecare partid politic trebuie sã aibã statut ºi program politic proprii”.
Legea poate impune anumite limite libertãþii statutare a partidelor, în
limitele art. 53 din Constituþie, dacã aceastã limitare este necesarã pentru
apãrarea valorilor prevãzute în alin. (1), este necesarã într-o societate
democraticã, proporþionalã cu cauza care a determinat-o, adicã mãsura
este aptã a priori sã realizeze scopul urmãrit ºi este ingerinþa minimã
necesarã atingerii acestui scop, este aplicatã nediscriminatoriu ºi fãrã a
aduce atingere existenþei libertãþii statutare a partidului. De regulã, aceste
limitãri privesc o organizare democraticã internã minimã. De exemplu,
art. 13 din Legea 14/2003 dispune cã „adunarea generalã a membrilor ºi
organul executiv, indiferent de denumirea pe care o au în statutul fiecãrui
partid, sunt foruri obligatorii de conducere a partidului politic ºi a
organizaþiilor sale teritoriale”, iar art. 14 cã „adunarea generalã a
membrilor partidului politic sau a delegaþilor acestora, la nivel naþional,
este organul suprem de decizie al partidului. Întrunirea acestuia are loc
cel puþin o datã la 4 ani”.
b. Libertatea alegerii formei de organizare. Un alt aspect al libertãþii
organizãrii interne a partidelor politice este libertatea alegerii formei de
280 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
organizare. Partidul poate în principiu sã-ºi aleagã modalitatea structurãrii
sale interne, în baza autonomiei statutare. Legea nu poate sã stabileascã
ea însãºi organizarea internã a partidelor, ci trebuie sã se rezume la a
impune un minim tematic al statutului ºi un principiu democratic de
organizare internã. Altfel, ea s-ar substitui partidului, reglementând prin
acte de autoritate organizarea unei structuri asociative a societãþii civile.
c. Limitarea libertãþii de organizare internã. Legea poate impune
anumite limite ale libertãþii statutare a partidelor ºi deci organizãrii lor
interne, dar numai în limitele art. 53 din Constituþie. De regulã, aceste
limitãri privesc o organizare democraticã internã minimã. De exemplu,
art. 13 din Legea 14/2003 citat mai sus.
Dar aceste limitãri privesc uneori ºi interzicerea anumitor tipuri de
structuri interne: de exemplu, structurile militare sau paramilitare (art.
3 alin. 4 din Legea 14/2003) ori cele bazate pe criteriul locului de muncã
(art. 4 alin 2 din Legea 14/2003). Dacã în cazul primei limitãri este clar
cã motivul ingerinþei legale este apãrarea securitãþii naþionale, cãci în
cazul în care partidele ar putea avea astfel de structuri ele ar afecta
monopolul suveran al statului asupra mijloacelor de constrângere manu
militari, în cazul celei de-a doua, nu mai este deloc clar de ce partidelor
le este limitat dreptul de încadra persoanele pe criteriul locului de muncã,
având în vedere cã interdicþia de a desfãºura activitãþi politice la nivelul
agenþilor economici sau al instituþiilor publice este suficientã. Simplul
fapt cã Partidul Comunist Român a avut un astfel de tip de încadrare a
cetãþenilor în partid nu justificã ingerinþa.
E. Libertatea ideologiei partidelor politice
Pluralismul partizan presupune, pe lângã libertatea înfiinþãrii
partidelor, libertatea ideologiei acestora. Ideologia poate fi oricare, cu
condiþia ca partidul sã nu militeze împotriva valorilor prevãzute de art.
40 alin. (2). Acestea sunt: pluralismul politic, principiile statului de drept,
suveranitatea, integritatea ºi independenþa statului. Trebuie remarcat
cã în acest caz Constituþia nu exceleazã prin claritate, cãci art. 8 alin.
(2) impune partidelor ºi respectul principiilor democraþiei, care nu se
mai regãsesc printre motivele de neconstituþionalitate. Desigur cã
principiile despre care este vorba sunt nedefinite expres de Constituþie
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 281
ºi cã, deci, Curtea Constituþionalã este cea care le defineºte. Astfel,
Curtea a decis cã limitele libertãþii de exprimare sunt impuse ºi partidelor
politice, introducând libertatea de exprimare în conþinutul noþiunii de
«principii ale democraþiei». Astfel, ea arãta cã „partidele politice nu pot
fi exonerate de obligaþia de a respecta interdicþiile impuse de Constituþie
libertãþii de exprimare. Ceea ce este interzis cetãþenilor, ca persoane
fizice, nu poate fi permis structurilor asociative rezultate din exercitarea
de cãtre aceºtia a dreptului de asociere. De asemenea, exprimarea de
cãtre partid a voinþei politice a cetãþenilor, potrivit art. 8 alin. (2) din
Constituþie, este concretizarea pe plan politic a libertãþii de exprimare
prevãzutã la art. 30 din Constituþie.” Curtea impune astfel un motiv de
neconstituþionalitate care nu este expres specificat în art. 40 din
Constituþie. Dacã respectã aceste limite constituþionale, partidele pot
avea orice ideologie. De remarcat este faptul cã actuala Lege a partidelor
politice, ca ºi cea din 1996, nu mai reia interdicþia de a înfiinþa partide
fasciste, prezentã în Decretul-lege nr. 8/1989 (art. 1). Legiuitorul a înþeles
astfel sã se conformeze cerinþei constituþionale a libertãþii ideologice a
partidelor politice, care este o transpunere a pluralismului ideologic impus
de caracterul democratic al statului. Nu acelaºi lucru se poate spune ºi
de o anumitã jurisprudenþã a instanþelor ordinare, care refuzau, de
exemplu, înregistrarea unui partid politic comunist doar pentru cã
îmbrãþiºeazã doctrina comunistã. Astfel, Tribunalul Municipiului
Bucureºti arãta cã „examinarea actelor depuse la dosar aratã cã în statutul
partidului, la capitolul privind scopul urmãrit, (…) este precizat cã acesta
acþioneazã pentru a cuceri puterea politicã în scopul de a instaura o
societate umanistã ºi democraticã. Rezultã astfel, din statutul ºi programul
sãu politic, cã partidul urmãreºte obiectivul de a instaura un stat uman
fondat pe doctrina comunistã, ceea ce înseamnã cã ordinea juridicã
instauratã dupã 1989 este inumanã ºi nu este bazatã pe o realã democraþie”
(citat dupã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, Aff. Partidul comuniºtilor
nepeceriºti c. România, precitatã). Instanþa europeanã a constatat violarea
art. 11, amintind jurisprudenþa sa anterioarã conform cãreia „un partid
poate sã poarte o campanie în favoarea unei schimbãri a legislaþiei sau a
structurilor legale sau constituþionale a statului cu douã condiþii : 1)
mijloacele utilizate în acest scop trebuie sã fie din toate punctele de vedere
282 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
legale ºi democratice ; 2) schimbarea propusã trebuie sã fie ea însãºi
compatibilã cu principiile democratice fundamentale” (voir Yazar et autres
c. Turquie, nos 22723/93, 22724/93 et 22725/93, § 49, CEDH 2002-II, et Refah Partisi et
autres précité, § 98)” (Aff. Partidul Comuniºtilor Nepeceriºti et Unigureanu c. Roumanie,
2 februarie 2005). Simplul fapt cã în denumirea unui partid se face referire la o
doctrinã politicã nu poate atrage refuzul înregistrãrii partidului sau desfiinþarea
acestuia. Astfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului arãta cã dupã
pãrerea sa „numele pe care ºi-l dã un partid politic nu va putea în principiu
sã justifice o mãsurã atât de radicalã cum este dizolvarea, în lipsa altor
circumstanþe pertinente ºi suficiente . (…) Desigur, nu se poate exclude
faptul cã programul politic al unui partid poate ascunde obiective ºi intenþii
diferite de cele pe care el le afiºeazã public. Pentru a decide aceasta, trebuie
comparat conþinutul acestui program cu actele ºi luãrile de poziþie ale
titularului sãu” ( Aff. Parti communiste unifié de Turquie et autres c. Turquie, 30
ianuarie 1998, Recueil 1998-I, § 54-57).
F. Rolul constituþional al partidelor politice
a. Contribuþia partidelor politice la definirea voinþei politice a
cetãþenilor. Rolul constituþional al partidelor politice este stabilit de
art. 8 alin. (2). Potrivit acestei dispoziþii, partidele contribuie la definirea
ºi exprimarea voinþei politice a cetãþenilor. Aºadar, voinþa politicã
aparþine doar cetãþenilor, partidele nu fac decât sã contribuie la definirea
ºi exprimarea ei. Partidele nu au deci o misiune directã în formarea sau
exprimarea voinþei politice; ele nu au atribuþii ce þin de exerciþiul
suveranitãþii. Voinþa generalã, ca voinþã politicã, rezultã din vot ºi se
exprimã prin reprezentanþi ºi prin referendum, iar “prin vot nu se aleg
partide, ci parlamentari, partidele având numai rolul de mediatori între
corpul electoral ºi parlament pentru constituirea acestuia prin votul
alegãtorilor” (C.C.R., Decizia nr. 46/1994, M. Of. nr. 131 din 27 mai 1994).
Rolul partidelor faþã de voinþa politicã a cetãþenilor este contributiv, nu
constitutiv. Partidele sunt grupuri asociative, nu constitutive. Ele, ca
grupuri, nu au, în consecinþã, drepturi în spaþiul public, acestea nu aparþin
decât cetãþenilor, singuri sau asociaþi. Toate drepturile prevãzute pentru
partide, contribuie la efectivizarea unor drepturi ale cetãþenilor, nefiind
vorba niciodatã de exerciþiul unor drepturi independente de cele ale
cetãþenilor (vezi Drãganu, T., Sunt partidele politice persoane morale de drept public?,
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 283
Revista de Drept Public nr. 2/1998, p 4-6 ). Partidul nu este reprezentat,
reprezentaþi sunt cetãþenii. Deci, reprezentanþii sunt independenþi faþã
de partide, mandatul imperativ fiind nul, partidul neputând sã oblige
reprezentanþii, chiar dacã au fost aleºi pe listele lui, sã adopte o anumitã
atitudine politicã sau sã dea un anumit vot. Retragerea calitãþii de
membru de partid nu are niciun efect asupra mandatului parlamentar.
Chiar votând o listã propusã de un partid, cetãþenii nu voteazã partidul,
ci o tendinþã politicã ºi persoanele care o reprezintã. «Misiunea publicã»
a partidelor la care se referea legea 27/1996 ºi, acum, art. 1 din Legea 14/
2003, trebuie înþeleasã deci doar în sensul cã partidele contribuie la
definirea voinþei politice a cetãþenilor, ºi nu în sensul cã partidul ar avea
atribuþii de putere publicã sau cã ar avea drepturi proprii independente
de drepturile cetãþenilor în spaþiul public. În acest sens Curtea
Constituþionalã afirmã cã “definirea ºi exprimarea acestei voinþe (la
care contribuie partidele, n. n.) reprezintã o misiune care, întrucât se
referã la cetãþeni în general, nu poate fi decât publicã. În sesizare se
susþine cã singurul înþeles al noþiunii de misiune publicã ar fi acela al
unei sarcini date de «o autoritate publicã», deci cã misiunea publicã ar fi
sinonimã cu misiunea statalã. Incontestabil cã misiunea statalã este
publicã ºi nu privatã, dar aceasta nu înseamnã cã numai o asemenea
misiune este publicã ºi cã oricare alta, prin opoziþie, ar fi privatã. Partidul
fiind o persoanã juridicã de drept public – ceea ce autorii sesizãrilor nu
au contestat – misiunea sa nu poate fi decât publicã, întrucât priveºte
un interes public ºi urmãreºte formarea unei voinþe politice generale de
care depinde reparezentativitatea ºi legitimarea necesarã îndeplinirii
programului sãu politic” (Decizia 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie 1996).
Este evident, cã în concepþia Curþii, misiunea publicã a partidului este
legatã de faptul cã el contribuie la definirea voinþei politice a tuturor
cetãþenilor, spre deosebire de celelalte asociaþii care contribuie la apãrarea
drepturilor ºi promovarea intereselor membrilor lor, ºi nu de exerciþiul
unor drepturi proprii ce þin de suveranitate. De altfel, pentru Curte,
caracterul public al misiunii partidului este stabilit în funcþie de criteriul
realizãrii opþiunii cetãþenilor (Decizia 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie
1996), Curtea înþelegând deci într-un mod particular caracterul de
persoanã juridicã de drept public al partidului politic, legându-l de natura
284 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
voinþei cetãþenilor la a cãrei definire ºi exprimare partidul contribuie ºi
nu de rolul propriu al partidului în exprimarea suveranitãþii naþionale.
b. Contribuþia partidelor politice la exprimarea voinþei politice
a cetãþenilor. Pe lângã contribuþia adusã la definirea voinþei politice a
cetãþenilor, partidul contribuie la exprimarea acestei voinþe. Contribuþia
partidului trebuie sã fie conformã principiilor ºi limitelor stabilite prin
art. 30 din Constituþie libertãþii de exprimare. “Exprimarea de cãtre partid
a voinþei politice a cetãþenilor, potrivit art. 8 alin (2) din Constituþie,
este concretizarea pe plan politic a libertãþii de exprimare prevãzutã la
art. 30 din Constituþie. Altfel ar însemna ca aceastã libertate sã fie diferitã
dupã cum se exercitã de cãtre cetãþeni într-o structurã asociativã sau în
afara unei asemenea structuri, ceea ce este contrar art. 30 din
Constituþie.” (Decizia 59/2000, M. Of. nr. 418 din 1 septembrie 2000). Deci,
atât domeniile, cât ºi limitãrile aduse dreptului de art. 30 din Constituþie
sunt aplicabile ºi partidelor politice.
c. Partidele sunt obligate sã-ºi exercite rolul constituþional.
Contribuþia pe care partidele politice o au la definirea ºi exprimarea
voinþei politice a cetãþenilor nu este doar un drept, pentru partide, ci ºi
o obligaþie. De aceea legea dã posibilitatea Tribunalului Municipiului
Bucureºti ca, la cererea Ministerului Public, sã constate încetarea
existenþei partidului în cazul în care nu desemneazã candidaþi, singur
sau în alianþã, în douã campanii electorale legislative succesive, în cel
puþin 18 circumscripþii electorale sau nu a þinut nici o adunare generalã
timp de 5 ani (art. 47 din Legea 14/2003). Aceste dispoziþii au fost
judecate de Curtea Constituþionalã ca fiind conforme Constituþiei, cãci
scopul partidului este definitoriu pentru el ºi cuprinde, printre altele,
obligaþia de a participa cu candidaþi în alegeri, o astfel de activitate fiind
“rezultatul firesc al exprimãrii, pe cale instituþionalã, a voinþei politice a
membrilor asociaþiei respective”, neexercitarea acestei competenþe
atrãgând imposibilitatea, pentru asociaþie, de a mai revendica statutul
de partid politic (Decizia nr. 147/1998, M. Of. nr. 85 din 1 martie 1999).
G. Limitele acþiunii partidelor politice
a. Obligaþia de a respecta suveranitatea naþionalã, integritatea
teritorialã, ordinea de drept ºi principiile democraþiei. Partidele politice
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 285
trebuie sã respecte suveranitatea naþionalã, integritatea teritorialã,
ordinea de drept ºi principiile democraþiei. Cum am subliniat deja, aceastã
dispoziþie nu exceleazã prin logica integrãrii sistemice în ansamblul
Constituþiei, cãci art. 40 dispune cã sunt neconstituþionale partidele „care
prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului
politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãþii, a integritãþii
sau a independenþei României”, în timp ce Curtea Constituþionalã
considerã cã motivele de interzicere a partidelor politice stabilite de Legea
partidelor politice prin trimitere la limitele constituþionale ale libertãþii
de exprimare sunt motive de neconstituþionalitate a partidelor politice,
legea fiind conformã cu Constituþia. Cum am vãzut, conform practicii
Curþii Europene a Drepturilor Omului, respectul acestor limite nu
însemnã cã partidul nu poate pune în discuþie ordinea legalã sau
constituþionalã, ci cã poate sã poarte o campanie în favoarea unei
schimbãri a legislaþiei sau a structurilor legale sau constituþionale ale
statului cu douã condiþii : 1) mijloacele utilizate în acest scop trebuie sã
fie din toate punctele de vedere legale ºi democratice ; 2) schimbarea
propusã trebuie sã fie ea însãºi compatibilã cu principiile democratice
fundamentale. Conþinutul obligaþiei nu este o interdicþie a scopurilor, ci
doar a mijloacelor. Aceastã interpretare este conformã cu o înþelegere
proceduralã a democraþiei, ca o societate care ne oferã regulile
procedurale ce ne permit sã nu fim de acord.
b. Sancþiunea obligaþiei. Sancþiunea obligaþiei este neconstituþio-
nalitatea. Pronunþarea acesteia este de competenþa exclusivã a Curþii
Constituþionale. Partidul este neconstituþional dacã încalcã una dintre
valorile stabilite, nu ilegal, ceea ce face ca nici puterea politicã dintr-un
moment, nici jurisdicþia ordinarã sã nu fie competente sã o judece,
competenþa exclusivã fiind datã de art. 146 Curþii Constituþionale,
«indiferent de prevederile sau principiile constituþionale a cãror încãlcare
este invocatã» (Decizia 59/2000, M. Of. nr. 418 din 1 septembrie 2000).
Instanþa ordinarã poate constata încetarea existenþei partidului, dar nu
neconstituþionalitatea lui.
În acest sens, dispoziþiile art. 46 lit. b din Legea 14/2003 par a fi
contrare Constituþiei, cãci ele dau dreptul instanþei ordinare sã dizolve
un partid când scopul acestuia a devenit ilicit sau contrar ordinii publice,
286 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
atribuþie distinsã de dizolvarea ca urmare a neconstituþionalitãþii
partidului constatatã de Curtea Constituþionalã, dispoziþia încãlcând
concomitent art. 8 ºi art. 146 lit. k din Constituþie. Tribunalul
Municipiului Bucureºti a înþeles acest lucru când afirma cã “nu se poate
cere dizolvarea unui partid politic pe cale judecãtoreasca atunci când se
pune în discuþie însãºi constituþionalitatea acestuia. De altfel, nici Legea
nr. 27/1996 nu distinge, ci doar enumerã dizolvarea ca mod de încetare
a activitãþii unui partid politic, alãturi de hotãrârea Curþii Constituþionale,
fãrã a indica în mod expres cazurile de dizolvare” (Tribunalul Bucureºti,
Secþia IV-a civilã, Sentinþa civilã nr. 2 din 2 martie 1999). Analiza problemei
constatãrii neconstituþionalitãþii unui partid politic ºi a motivelor
acestora, ca ºi pe cea a constituþionalitãþii unor prevederi legale care
dau atribuþii instanþei ordinare, o vom face în comentariile art. 40 ºi 146
din Constituþie.
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 333/2002, M. Of. nr. 95 din 17 februarie 2003, p. 264, 266
Decizia nr. 35/1996, M. Of. nr. 75 din 11 aprilie 1996, p. 266, 271, 275, 277
Decizia nr. 60/1995, M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1996, p. 267
Decizia nr. 156/1999, M. Of. nr. 10 din 12 ianuarie 2000, p. 267
Decizia nr. 147/1998, M. Of. nr. 85 din 1 martie 1999, p. 284
Decizia nr. 4/1992, M. Of. nr. 182 din 30 iunie 1992, 277
Decizia nr. 46/1994, M. Of. nr. 131 din 27 mai 1994, p. 282
Decizia nr. 59/2000, M. Of. nr. 418 din 1 septembrie 2000, p. 284, p. 285
Decizia nr. 147/1998, M. Of. nr. 85 din 1 martie 1999, p. 284
BIBLIOGRAFIE
Andolfatto, D., Greffet, F., Olivier, L., (dir.), Les partis politiques. Quelles perspectives?,
L’Harmattan, Paris, 2001; Avril, P., Essais sur les partis, L.G.D.J., Paris, 1986; Badie,
B., Parti unique, în Dictionnaire constitutionnel, Duhamel, O.; Mény, Y. (dir.), P.U.F.,
Paris, 1992; Belot, C., Cautrès B., (dir.), Vers une européanisation des partis politiques?
-Politique européenne no 16/ 2005; Belot, C., Cautres, B.,(dir.), Redéfinitions et
recompositions des partis et systèmes partisans autour de l’enjeu européen: premiers sillons sur
un terrain en fiche, Politique européenne no 16, 2005; Betea, L., Psihologie politicã: individ,
A RT . 8. Pluralismul ºi partidele politice 287
lider, mulþime în regimul comunist, Polirom, Iaºi, 2001; Borella, F., Les partis politiques en
Europe, Seuil, Paris, 1984; Boscher, L., Histoire de la répression des opposants politiques
(1792-1848): La justice des vainqueurs, Paris, L’Harmattan, 2006; Bouretz, P., Pluralisme,
în Duhamel, O., Mény, Y. (dir.), Dictionnaire constitutionnel, P.U.F, Paris, 1992; Boutin,
C., Rouvillois, F., (dir.), Partis politiques et démocratie, F.X. de Guibert, 2005; Burnham,
W.D., The American Party System Stage of Political Development, Oxford University Press,
New York, London, 1975; Cabin, Ph., (coord.), Les organisations. Etat des savoirs, Editions
Sciences Humaines, Auxerre, 1999; Charlot , J., Du parti dominant, Projet nr. 48,
septembre-octobre 1970; Charlot, J., Gouvernement à l’essai: le pouvoir dans les partis
politiques, în Droit, institutions et systèmes politiques, Mélanges en hommage à M. Duverger,
P.U.F., Paris, 1987; Charlot, J., Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1971; Charlot, J.,
Théorie des partis politiques, Etudes et Recherches, Université de Liège, 1975; Charlot,
M., Charlot J., Les groupes politiques dans leur environnement ºi L’interaction des groupes
politiques, în Grawitz, M., Leca, J., (dir.), Traité de science politique, T. 3, L’action
politique, Paris, P.U.F., 1985; Cioabã, A., Funcþia ideologicã a partidelor politice din
societatea capitalistã actualã, Bucureºti, Editura Politicã, 1988; Cranston, M., Mair P.,
Idéologie et politique, Sithoff, Klett-Cotta, Bruylant, Le Monnier, 1980; Dãniºor, D. C.,
Pluralismul si partidele politice conform art. 8 din Constituþia României, Pandectele române
nr. 5/2008; Dãniºor, D. C., Actorii vieþii politice, Sitech, Craiova, 2003; Delhoste, M.-
F., Démocratie participative. De l’échec de l’organisation étatique à l’avenir du projet citoyen,
Revue Française de Droit Administratif, Nr. 5/2007; Delwit, P., Külahci, E., Walle,
C. van de, (dir.), Les fédérations européennes de partis. Organisations et influence, Editions
de l’Université de Bruxelles, 2001; Delwit, P., Liberalisme ºi partide liberale în Europa,
Bucureºti, Humanitas, 2003 ; Drãganu, T., Sunt partidele politice persoane morale de
drept public?, Revista de Drept Public nr. 2/1998; Dumont, H., Mandoux, P., Strowel,
A., (dir.), Pas de liberté pour les ennemis de la liberté? Groupements liberticides et droit,
Bruylant, Bruxelles, 2000; Duverger, M., L’aliénation politique, Le Monde, 7 feb. 1961;
Duverger, M., Les partis politiques, A. Colin, a V-a ediþie, 1964 ; Duverger, M., Les
partis politiques, Armand Colin, Paris, 1951; Duverger, M., Les partis politiques, Armand
Colin, Paris, 1976; Duverger, M., Les partis politiques, Armand Colin, Paris, 1981;
Duverger, M., Les partis politiques, Armand Colin, Paris, 1992; Espuglas, P., L’interdiction
des partis politiques, Revue française de droit constitutionnel nr. 36/1999; Gellner, E.,
La société civile dans une perspective historique, Revue internationale des sciences sociales,
august 1991; Goguel, F., La politique des partis sous la IIIème République, Paris, Seuil,
1946; Hermet, G., Kazancigil, A., Prod’hoome, J.-F., (dir.), Les partis politiques de
l’Europe de l’Ouest, Economica, Paris, 1998; Ionescu, C.; ªuhani, A.; Costin, A.,
Legea partidelor politice ºi legea privind finanþarea activitãþii partidelor politice ºi a campaniilor
electorale, Lumina Lex, Bucureºti, 2003; Katz, R., Mair P. (dir.), How Parties Organize?
Change and Adaptation in Party Organizations in Western Democracies, Londres, Sage,
1994; Kheitmi, M.-R., Les partis politiques en droit positif français, L.G.D.J., Paris, 1964;
Lambert, P., (dir.), Les partis liberticides et la Convention européenne des droits de l’homme,
Bruylant, Bruxelles, 2005; LaPalombara, Weiner (eds.), Political Parties and political
288 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 289

Developement, Princeton, Princeton University Press, 1966; Mair, P., Idéologie et politique,
Sithoff, Klett-Cotta, Bruylant, Le Monnier, 1980; Mény, Y.,(dir.), Idéologie, partis
politiques et groupes sociaux, Presses de la FNSP, 1991; Michels, R., Les partis politiques,
Flammarion, Paris, 1971; Monod, A., Le financement des campagnes électorales. Guide
pratique, Berger-Levrault, Paris, 2000; Negulescu, P.P., Partidele politice, Bucureºti,
Garamond, 1993 ; Negulescu, P.P., Partidele politice, Cultura Naþionalã, Bucureºti,
1926; Offerlé, M., Les partis politiques, P.U.F., Paris, 2002; Ostrogorsky, M., La Sindicatele, Articolul 9
Démocratie et les partis politiques, Seuil, Paris, 1979; Partide politice ºi minoritãþi naþionale patronatele Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale se
din România în secolul XX, Simpozion ºtiinþific internaþional, Sibiu, 13-15 noiembrie ºi asociaþiile constituie ºi îºi desfãºoarã activitatea potrivit statutelor
2008, Editura Universitãþii “Lucian Blaga”, 2008 ; Partis politiques et démocratie:
Inséparables mais incompatibles?: Colloque de Caen, novembre 2004, Paris, François-Xavier profesionale lor, în condiþiile legii. Ele contribuie la apãrarea
de Guibert, 2005; Perseil, S., Liberal la plural, Bucureºti, Libertés, 2000; Petaux, J., drepturilor ºi la promovarea intereselor profesionale,
Les deux ramoneurs et la démocratie partisane. La désignation interne des candidats à l’élection economice ºi sociale ale membrilor lor.
présidentielle de 2007: les exemples du PS et de l’UMP, Revue de Droit Public nr. 2/2007;
Poirmeur, Y., Rosenberg, D., Droit européen des partis politiques, Ellipses, Paris, 2007;
Policar, A., Principes du libéralisme et pluralisme culturel, în Rapport à autrui et personne
citoyenne, Editura Gilles Ferréol, 2002; Pombeni, P., Introduction à l’histoire des partis SUMAR
politiques, P.U.F., Paris, 1992; Pontier, J. M., La personnalité publique, notion anisotrope, §1. Cadrul constituþional al dreptului obiectiv care reglementeazã
Revue Française de Droit Administratif nr. 5/2007; Prunier, G., Le statut des partis
politiques en Europe, Revue du Droit Public, 2004; Rawls, J., Théorie de la Justice, Seuil,
statutul ºi rolul sindicatelor, patronatelor ºi asociaþiilor
Paris, 1987; Rawls, J., Justice et démocratie, Seuil, Paris, 1993; Rihoux, B., Les partis profesionale
politiques: Organisations en changement: Le test des écologistes, Paris, L’Harmattan, 2001; A. Raporturile sindicatelor, patronatelor ºi asociaþiilor
Seiler, D.-L., Les partis politiques en Occident. Sociologie historique du phénomène partisan, profesionale cu dreptul obiectiv, cu statul ºi cu celelalte
Ellipses, Paris, 2003; Seiler, D.L., Les partis politiques, Paris, Armand Colin, 2000; Tudor, forme asociative
M., Democraþia la pachet: Elita politicã în România postcomunistã, Bucureºti, Compania,
2002 ; Verdussen, M., Le financement public d’un parti raciste est-il légitime dans un Etat
a. Raporturile cu dreptul obiectiv
démocratique?, Revue trimestrielle des droits de l’homme 2001; Verpeaux, M., Le b. Raporturile cu statul ºi societatea civilã
financement des partis politiques: la loi nationale et l’Europe (à propos de l’arrêt du Conseil B. Rolul constituþional al sindicatelor, patronatelor ºi
d’Etat, 8 décembre 2000, Pari nationaliste basque ERI-PNB) Revue Française de Droit asociaþiilor profesionale
Administratif nr. 1/2002; Vonica, R.P., Soluþionarea contestaþiilor având ca obiect a. Drepturile sunt individuale, nu colective
constituþionalitatea unui partid politic, în a IV-a Ediþie a Zilelor Constituþionale Româno-
Franceze, Bucureºti, 3-4 octombrie 2000; Ysmal, C., Les partis politiques sous la V
e b. Apãrarea drepturilor membrilor
République, Paris, Montchrestien, 1989. c. Promovarea intereselor membrilor
d. Existã un drept al asociaþiilor enumerate de art. 9 de a
fi consultate de cãtre stat?
e. Existã un drept al sindicatelor de a fi consultate ºi
informate de cãtre patronat?
f. Condiþia reprezentativitãþii
g. Extinderea avantajelor acþiunilor asociaþiilor cãtre
nemembri
290 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
§2. Libertatea de a adera sau de a nu adera la asociaþie ºi libertatea
de a alege asociaþia
A. Dreptul de a adera
B. Dreptul de a nu adera
C. Libertatea de a alege asociaþia
D. Situaþia profesiilor dotate cu organizaþii profesionale la
care aderarea este obligatorie
COMENTARIU
Conºtientã de faptul cã formularea art. 9 din Constituþia din 1991,
care se referea doar la sindicate, nu dãdea seama deplin de pluralismul
categorial impus de art. 8 alin. (1) din Constituþie, Legea de revizuire a
Constituþiei nr. 429 din 2003 extinde sfera dispoziþiei art. 9 ºi la patronate
ºi asociaþii profesionale. Dispoziþia stabileºte cadrul constituþional general
pentru dreptul sindical, patronal ºi profesional ºi pentru libertatea acestor
asociaþii, în conjuncþie cu art. 40 din Constituþie privind dreptul de
asociere. Libertatea asocierii ºi limitele acesteia stabilite de art. 40 se
aplicã corespunzãtor ºi asociaþiilor prevãzute de art. 9. Articolul priveºte,
aºadar, coroborat fiind cu dreptul de asociere, douã probleme: cadrul
constituþional al dreptului obiectiv care reglementeazã statutul ºi rolul
sindicatelor, patronatelor ºi asociaþiilor profesionale ºi libertatea sindicalã,
patronalã ºi profesionalã. Art. 9 insistã pe prima problemã, cea de a doua
fiind centralã pentru art. 40.
§1. Cadrul constituþional al dreptului obiectiv care reglementeazã
statutul ºi rolul sindicatelor, patronatelor ºi asociaþiilor
profesionale
Art 9 din Constituþie reglementeazã, desigur, incident, dreptul de
asociere în sindicate, patronate ºi asociaþii profesionale. Dar el se referã,
în primul rând, nu la drepturile persoanelor care se asociazã, cum face
art. 40 din Constituþie, ci la drepturile ºi rolul acestor asociaþii însele.
Art. 9 se referã la dreptul la sindicat, patronat sau asociaþie profesionalã,
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 291
cãci el este inseparabil de reglementarea liberei asocieri, dar insistã pe
drepturile ºi rolul acestor asociaþii, pe un dublu plan: cel al raporturilor
lor cu statul ºi cu dreptul obiectiv ºi cel al rolului lor în raport cu membrii.
A. Raporturile sindicatelor, patronatelor ºi asociaþiilor
profesionale cu dreptul obiectiv, cu statul ºi cu celelalte
forme asociative
a. Raporturile cu dreptul obiectiv. Asociaþiile enumerate de art.
9 se constituie în baza statutelor proprii. Aceasta înseamnã cã ele sunt
constituite ºi funcþioneazã în baza legii, ºi nu prin lege. Legiuitorul oferã
cadrul, dar nu poate nici dispune înfiinþarea lor, nici nu poate reglementa
direct desfãºurarea activitãþii lor. Uneori, cum vom vedea, statutele
proprii unor asociaþii sunt aprobate prin lege, dar atunci legea are funcþie
de control, nu de reglementare directã.
Al doilea aspect al raporturilor acestor asociaþii cu dreptul obiectiv
este cel al regimului general de exercitare a drepturilor ºi libertãþilor lor.
Înfiinþarea lor nu poate fi supusã unei autorizãri prealabile, chiar dacã
aceasta ar fi datã de judecãtor. Acestor forme de asociere li se aplicã un
regim de declarare prealabilã, de aceea asociaþiile cu caracter secret sunt
interzise [art. 40 alin. (4)], nu de autorizare prealabilã, sindicatul,
patronatul sau asociaþia profesionalã putând fi dizolvate a posteriori dacã
existenþa lor este ilegalã, dar nefiind supuse a priori unei autorizãri pentru
a exista. De altfel, Legea nr. 54/1991 fãcea aplicaþia acestui principiu
constituþional, dispunând în art. 2 alin (1) cã “persoanele care au calitatea
de salariat au dreptul, fãrã nici o îngrãdire sau autorizaþie prealabilã, sã se
organizeze în sindicate”, precizare reluatã ºi de Legea nr. 54/2003.
Interdicþia de a impune un regim de autorizare prealabilã este de naturã
constituþionalã, ceea ce înseamnã cã legiuitorul nu poate deroga de la
ea. Faptul cã legea o prevede expres, iar Constituþia nu, nu înseamnã cã
legiuitorul poate deroga de la ea. Nu orice intervenþie a unei autoritãþi
publice în procedura de dobândire a personalitãþii juridice reprezintã o
autorizare prealabilã. Astfel, Curtea Constituþionalã a decis cã art. 14
alin. (2) din legea nr. 54/2003 care prevede autentificarea unor acte
necesare depunerii cererii de înregistrare nu reprezintã o autorizare
prealabilã (Decizia nr. 147/2004, M. Of. nr. 418 din 11 mai 2004).
292 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
b. Raporturile cu statul ºi societatea civilã. Dispoziþia constituþionalã
cuprinsã în art. 9 presupune cã sindicatele, patronatele ºi asociaþiile
profesionale sunt independente faþã de organele de stat, faþã de partidele
politice ºi faþã de oricare alte organizaþii [vezi art. 1 alin. (2) din Legea 54/1991
cu privire la sindicate; art. 1 alin (2) din Legea 54/2003 dispune independenþa faþã de
patronate, nemaireferindu-se la oricare alte organizaþii; art. 1 din Legea 356/2001 declarã
patronatele «autonome»], ceea ce reprezintã o particularizare a pluralismului
categorial prevãzut de art. 8 alin. (1) din Constituþie. Independenþa faþã
de stat presupune cã sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale nu
pot fi dizolvate ºi nu li se poate suspenda activitatea prin acte de dispoziþie
ale organelor administraþiei de stat (vezi art. 39 din Legea 54/2003 cu privire la
sindicate). Independenþa acestor asociaþii este garantatã ºi faþã de partidele
politice ºi faþã de orice alt tip de asociaþie. Pluralismul categorial implicã
astfel independenþa asociaþiilor unele faþã de altele, condiþie impusã de
asemenea de art. 8 alin. (1). Independenþa faþã de partide este datã de
cantonarea celor douã tipuri de asociere în exerciþiul unor funcþii distincte:
partidele contribuie la definirea ºi exprimarea voinþei politice a cetãþenilor,
ºi nu la apãrarea intereselor membrilor lor, funcþia lor fiind de interes
general, fiindu-le interzis sã militeze pentru drepturi particulare ale
membrilor de partid, în timp ce asociaþiile prevãzute de art. 9 contribuie la
apãrarea drepturilor ºi promovarea intereselor membrilor, deci a unor
interese particulare sau de grup, interzis fiindu-le sã promoveze interesele
politice ale acestora, Constituþia determinând clar sfera drepturilor ºi
intereselor la apãrarea cãrora aceste asociaþii pot contribui: interese
profesionale, economice ºi sociale. De altfel, art. 1 din Legea 54/1991 arãta
expres cã “sindicatele sunt organizaþii fãrã caracter politic”, dispoziþie care
nu mai este reluatã de actuala lege a sindicatelor, iar art. 1 din Legea 356/
2001 reia aceiaºi dispoziþie referindu-se la patronate. Consecinþa ar trebui
sã fie aceea cã sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale nu se pot
afilia unui partid politic ºi nu pot încheia acorduri de sprijin politic cu un
partid. Desigur, nimic nu le împiedicã sã se transforme în partide dacã
membrii lor doresc acest lucru.
Faptul cã aceste asociaþii îºi desfãºoarã activitatea potrivit statutelor
proprii implicã independenþa lor funcþionalã faþã de stat. Statul are doar
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 293
dreptul sã stabileascã cadrul general al statutelor acestor asociaþii, fãrã a
avea dreptul sã determine el însuºi aceste statute. Statutele nu pot conþine
prevederi contrare constituþiei ºi legilor, dar asociaþiile au dreptul sã-ºi
elaboreze reglementãri proprii, sã-ºi aleagã liber reprezentanþii, sã-ºi
organizeze gestiunea ºi activitatea ºi sã-ºi formuleze programe proprii de
acþiune, fiind interzisã autoritãþilor publice orice intervenþie de naturã
sã limiteze sau sã întrerupã exercitarea acestor drepturi.
B. Rolul constituþional al sindicatelor, patronatelor ºi
asociaþiilor profesionale
Dreptul esenþial al sindicatului, organizaþiei patronale sau asociaþiei
profesionale constã în posibilitatea de a contribui la apãrarea drepturilor ºi
promovarea intereselor profesionale, economice ºi sociale ale membrilor lor.
a. Drepturile sunt individuale, nu colective. Prima precizare ce
se impune este cã drepturile ºi interesele sunt ale membrilor, nu ale
grupului. Se respectã astfel viziunea individualistã a art. 4 din Constituþie.
Este vorba doar de drepturi exercitate în colectiv, nu de drepturi colective.
Aceasta este ºi poziþia Curþii Europene a Drepturilor Omului, care afirmã
cã art. 11 din Convenþie se aplicã relaþiilor interindividuale (Aff. Sorensen
et Rasmussen c/Danemark, nr. 52562 ºi 52620, nepublicatã, citatã dupã Renucci,
J.-F. Traité de droit européen des droits de l’homme, L.G.D.J., Paris, 2007, p. 503). Apoi,
Constituþia determinã sfera acestor drepturi individuale exercitate în
colectiv: nu poate fi vorba decât de drepturi profesionale, economice ºi
sociale, deci nu ºi de drepturi politice. Textul nu se rezumã la drepturi,
ci extinde contribuþia asociaþiilor la apãrarea intereselor. Este vorba
aºadar nu doar de prerogative recunoscute de ordinea juridicã ºi apãrate
pe o cale de drept, ci ºi de acele aºteptãri care nu se bucurã de protecþie
juridicã ºi jurisdicþionalã expresã. Asociaþiile enumerate de art. 9 din
Constituþie contribuie la apãrarea acestor drepturi ºi la promovarea acestor
interese.
b. Apãrarea drepturilor membrilor. Apãrarea drepturilor
membrilor presupune posibilitatea asociaþiei de a sta în justiþie în numele
membrilor. Dreptul decurge direct din Constituþie, ceea ce înseamnã cã
el existã ºi dacã legea nu îl prevede expres, aceasta neputând sã-l interzicã.
Fãrã acest drept la acþiune, asociaþia nu ar putea apãra drepturile
294 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
membrilor, cãci un element constitutiv al dreptului subiectiv este
protecþia juridicã, care implicã dreptul la acþiune, altfel nefiind vorba
decât de interese, or, Constituþia distinge apãrarea drepturilor de
promovarea intereselor. Exerciþiul acestui drept nu implicã niciun mandat
expres prealabil din partea interesatului. Totuºi, acest drept trebuie sã
respecte libertatea membrului de sindicat, patronat sau asociaþie
profesionalã faþã de asociaþia însãºi, ceea ce implicã faptul cã interesatul
poate pune capãt în orice moment acþiunii asociaþiei. Acest drept implicã
ºi dreptul asociaþiei de a promova, pornind de la un caz individual, o
acþiune colectivã. Aceastã interpretare a dispoziþiei constituþionale este
impusã de art. 20 din Constituþie, cãci acesta obligã la interpretarea
dispoziþiilor privind drepturile ºi libertãþile în concordanþã cu tratatele
internaþionale la care România este parte, iar art. 11 din Convenþia
Europeanã a Drepturilor Omului a fost interpretat de Curte în sensul
obligãrii statelor contractante la recunoaºterea dreptului sindicatelor de
a apãra interesele membrilor lor pe calea unei acþiuni colective (vezi
Renucci, J.-F., Traité de droit européen des droits de l’homme, L.G.D.J., Paris, 2007, p.
499-500).
Apãrarea drepturilor membrilor este limitatã la drepturile de natura
celor enumerate expres de art. 9 din Constituþie. Astfel, Curtea
Constituþionalã a decis cã „din faptul cã textul nominalizeazã izvoarele
drepturilor a cãror apãrare formeazã scopul activitãþii sindicatelor, ºi
anume, legislaþia naþionalã, pactele, tratatele ºi convenþiile internaþionale
la care România este parte, precum ºi contractele colective de muncã,
nu se poate înþelege cã legea are în vedere toate categoriile de drepturi
prevãzute în aceste acte normative sau, mai precis, ºi drepturile civile
sau politice, care prin natura lor nu intrã în limitele constituþionale ale
activitãþii sindicale” (Decizia nr. 25/2003, M. Of. nr. 73 din 5 februarie 2003).
Este de remarcat totuºi cã art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor poate fi
interpretat ca extinzând sfera drepturilor apãrate de sindicate faþã de
cea determinatã de Constituþie, odatã ce el adaugã enumerãrii
constituþionale drepturile «culturale ºi sportive».
c. Promovarea intereselor membrilor. Promovarea intereselor
membrilor presupune mijloace de acþiune extra-jurisdicþionale. Aceste
mijloace specifice sunt limitate de lege în ceea ce priveºte exerciþiul lor,
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 295
în condiþiile art. 53 din Constituþie, dar legea nu le poate enumera
limitativ: în principiu, orice mijloace care nu sunt interzise sunt permise.
Aceasta înseamnã cã art. 9 din Constituþie impune o limitare generalã a
puterii de intervenþie a statului atunci când el stabileºte limitele
exerciþiului dreptului asociaþiilor de a acþiona pentru apãrarea intereselor
membrilor, limitare care excede cadrului stabilit de protecþia
constituþionalã a dreptului la grevã, a libertãþii întrunirilor ºi a garantãrii
negocierilor colective ºi a caracterului obligatoriu al convenþiilor colective
în materia muncii. Mijloacele trebuie sã fie adecvate scopurilor stabilite
de art. 9: promovarea intereselor economice, profesionale ºi sociale, orice
utilizare a lor pentru a obþine avantaje politice fiind prohibitã.
d. Existã un drept al asociaþiilor enumerate de art. 9 de a fi
consultate de cãtre stat? O problemã aparte este dacã dreptul asociaþiilor
la promovarea intereselor membrilor lor implicã o obligaþie corelativã
pentru stat de a avea ca parteneri de discuþie aceste asociaþii. Constituþia
noastrã rezolvã în parte problema, instituind, prin art. 141, Consiliul
Economic ºi Social ca organ consultativ al Parlamentului ºi Guvernului.
Ar exista deci o obligaþie generalã de consultare a asociaþiilor stabilite în
art. 9. Credem cã acest Consiliu nu poate omite vreunul din tipurile de
asociaþie stabilite de art. 9. Interesele reprezentate în acesta ar trebui sã
fie deci atât economice ºi sociale, cerinþã rezultatã din chiar denumirea
Consiliului, cât ºi profesionale. Deocamdatã, Legea nr. 109/1997, cu
modificãrile aduse prin Legea nr. 492 din 2001, Legea nr. 58/2003 ºi
Ordonanþa de urgenþã nr. 41/2006, face din Consiliu un organism
tripartit, cuprinzând reprezentaþi ai Guvernului, sindicatelor ºi
patronatelor, situând deci asociaþiile profesionale care nu pot cãpãta
statut de sindicat pe o poziþie de inferioritate, cãci ele pot avea
reprezentare doar în baza art. 13 din Lege, conform cãruia „Guvernul
poate hotãrî înlocuirea a câte unui membru care reprezintã Guvernul cu
câte un reprezentant al altor asociaþii profesionale, organizaþii
neguvernamentale ºi altor asemenea organizaþii ale societãþii civile”.
La nivelul Consiliului Europei, Curtea ºi Comisia au avut practici
diferite în ceea ce priveºte acest drept al asociaþiilor de a fi consultate.
Dacã pentru prima art. 11 din Convenþie nu garanteazã nici sindicatelor,
nici membrilor lor un tratament precis din partea statului ºi, mai ales,
296 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
dreptul de a fi consultate de el (Aff. Syndicat national de la police belge c.
Belgique, A. 19, Berger, V., La jurisprudence de la Cour Européenne des Droits de l’Homme,
Sirey, Paris, p. 301-303), pentru Comisie, dreptul de a fi consultat, este un
element indispensabil al acþiunii sindicale. Legea nr. 54/1991 impunea
consultarea organizaþiilor sindicale de tip confederaþie la nivel naþional
(art. 27 alin. 2), dispoziþie pe care Legea 54 din 2003 nu o mai reia.
e. Existã un drept al sindicatelor de a fi consultate ºi informate
de cãtre patronat? O altã problemã ridicatã de data aceasta în faþa Curþii
Constituþionale este aceea de a ºti dacã sindicatele au dreptul de a fi
cooptate ca invitat în consiliile de administraþie ºi de a fi informate în
legãturã cu constituirea ºi folosirea fondurilor, drepturi stabilite de art.
30 din Legea 54/2003. Autorii sesizãrii considerau cã Legea „încalcã
flagrant dreptul angajatorului de a-ºi conduce propriile afaceri (…),
precum ºi art. 41 alin. (2), referitor la ocrotirea în mod egal, prin lege, a
proprietãþii private, indiferent de proprietar, precum ºi (…) art. 135 alin.
(1) ºi (6) privitor la ocrotirea si inviolabilitatea proprietãþii private”. Cât
priveºte dispoziþiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care consacrã
posibilitatea sancþionãrii contravenþionale a angajatorului pentru
nerespectarea dispoziþiilor art. 30 alin. (1) din aceeaºi lege, autorii sesizãrii
susþin cã acestea “confirmã intenþia clarã a legiuitorului de a da ºi ocroti
posibilitatea altor persoane de a se imixtiona în modul de administrare a
proprietãþii”, ceea ce contravine art. 41 alin. (2) ºi art. 135 alin. (1) ºi
(6) din Constituþie. În sensul acestor susþineri se invocã art. 11 din
Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale, care (…) “nu garanteazã sindicatelor ºi nici membrilor
lor dreptul de a fi consultate de cãtre stat” (citate din Decizia Curþii
Constituþionale nr. 25/2003, M. Of. nr. 73 din 5 februarie 2003). Curtea reþine
însã cã „dispoziþiile art. 30 din lege reprezintã o modalitate de transpunere
în legislaþia internã a dispoziþiilor art. 21 din Carta socialã europeanã
revizuitã, dispoziþii prin care se stabileºte dreptul lucrãtorilor la informare
ºi consultare. În virtutea acestui drept lucrãtorii unei întreprinderi sau
reprezentanþii acestora urmeazã sã fie consultaþi, în timp util, asupra
deciziilor propuse care sunt susceptibile de a afecta în mod substanþial
interesele lor ºi, în special, asupra celor care ar putea avea consecinþe
importante în privinþa angajãrii în întreprindere. Rezultã cã prin textele
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 297
de lege ce fac obiectul sesizãrii nu se aduce atingere dispoziþiilor privind
proprietatea privatã (…) ºi nici celor referitoare la asigurarea protecþiei
concurentei loiale, (…)”. Pentru aceleaºi considerente care împiedicã
admiterea criticii de neconstituþionalitate a prevederilor art. 30 din Lege,
Curtea respinge ºi criticile aduse art. 51, considerând cã „participarea
reprezentanþilor sindicatelor la consiliile de administraþie are drept scop
informarea ºi consultarea lucrãtorilor întreprinderii, care însã nu participã
la vot ºi, pe aceastã cale, la administrarea proprietãþii” (Decizia Curþii
Constituþionale nr. 25/2003, M. Of. nr. 73 din 5 februarie 2003 ). Curtea
Constituþionalã ºi legiuitorul instituie astfel un drept al sindicatelor de a
fi consultate ºi informate de cãtre patronat. Argumentul cã sindicatele
nu au, în optica Curþii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a fi
consultate de cãtre stat, nu se aplicã ºi dreptului de a fi consultate de
cãtre patronat.
Legiuitorul merge însã mult mai departe, obligând unitãþile în care
sunt constituite organizaþii sindicale care au dobândit reprezentativitatea
sã punã la dispoziþia acestora, cu titlu gratuit, spaþiile corespunzãtoare
funcþionãrii ºi dotãrile necesare desfãºurãrii activitãþii acestora (art. 22
alin. 3 din Legea 54/2003). Curtea Constituþionalã considerã aceste
dispoziþii constituþionale (Decizia nr. 50/2004, M. Of. nr. 168 din 26 februarie
2004), dar ea se bazeazã pe faptul cã obligaþia este impusã prin lege ºi
este aplicatã nediscriminatoriu, indiferent de titularul dreptului de
proprietate, raþionament care nu justificã corect restrângerea exerciþiului
dreptului de proprietate în condiþiile art. 53 din Constituþie, cãci nu
aratã cauza care o determinã, nici necesitatea într-o societate
democraticã, nici proporþionalitatea, trecând direct la condiþia ultimã,
a aplicãrii nediscriminatorii. Curtea admite astfel un drept al sindicatelor,
derivat din rolul pe care art. 9 din Constituþie îl conferã acestora, contra
unui drept al patronatului, care este protejat de acelaºi articol ºi de art.
44 din Constituþie, fãrã sã ofere un criteriu de preferinþã sau de echilibrare
a celor douã. Dupã pãrerea noastrã, limitarea impusã de lege dreptului
de proprietate, în acest caz nu poate fi justificatã în baza art. 53 din
Constituþie, cãci cauza protecþiei drepturilor ºi libertãþilor nu poate fi
invocatã singurã atunci când trebuie echilibrate douã astfel de drepturi
sau libertãþi, iar o cauzã extrinsecã raportului dintre ele nu poate fi
298 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
determinatã printre cele stabilite de art. 53 alin. (1). Dupã pãrerea
noastrã, dreptul sindical nu cuprinde ºi dreptul de a primi gratuit de la
patronat mijloace de funcþionare.
f. Condiþia reprezentativitãþii. Legea leagã anumite drepturi ale
sindicatului de reprezentativitatea acestuia, ceea ce poate crea probleme
prin raportare la egalitatea în drepturi. Astfel, conform Legii, chiar ºi un
sindicat minoritar în cadrul profesiei va beneficia automat de prezumþia
legalã de reprezentativitate prin simplul fapt al afilierii lui la o confederaþie
naþionalã, în timp ce o organizaþie cu adevãrat reprezentativã la nivelul
profesiei nu va beneficia de dreptul de a fi consultatã dacã nu este afiliatã
la o astfel de confederaþie. În conformitate cu Legea nr. 130/1996
(modificatã de Legea 53/2003 ºi de Ordonanþa de urgenþã nr. 9/2004)
privind contractul colectiv de muncã, se prezumã cã sunt reprezentative
la nivel naþional ºi, deci, pot participa la negocierea contractelor colective
de muncã la nivel naþional, doar sindicatele care îndeplinesc condiþia
de a avea statut legal de organizaþii confederative, iar la nivel de ramurã,
cele care au statutul de organizaþii sindicale de tip federativ. Chiar dacã
îndeplinirea condiþiilor de reprezentativitate a organizaþiilor sindicale se
constatã la cererea acestora de cãtre instanþele judecãtoreºti, problema
nu este rezolvatã, cãci instanþa nu va putea lua în calcul decât cererea
unei confederaþii, respectiv, federaþii, de a se constata reprezentativitatea
sa în vederea negocierii contractului colectiv la nivel de economie
naþionalã, respectiv, de ramurã. Prezumþia de nereprezentativitate a
organizaþiilor sindicale neafiliate pare a fi irefragabilã, ceea ce pare a fi
contrar Constituþiei, cãci instituie o obligaþie de afiliere în vederea
participãrii la negocierile colective la nivel de ramurã sau de economie.
Dispoziþiile legale, pentru a fi conforme principiului egalitãþii, ar trebui
interpretate ca instituind o prezumþie simplã, ºi nu una irefragabilã.
Curtea Constituþionalã a decis însã constituþionalitatea normelor legale
privind reprezentativitatea. Cu toate acestea, ea afirmã cã „niciun patron
ori organizaþie patronalã, respectiv nici un salariat ori organizaþie
sindicalã, nu poate fi obligat sã se asocieze ori sã se afilieze la o organizaþie
de nivel superior” (Decizia nr. 380/2004, M. Of. nr. 1015 din 3 noiembrie 2004).
Legea nr. 356/2001 stabileºte un drept al patronatelor de a fi
consultate de Guvern la iniþierea, elaborarea ºi promovarea programelor
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 299
de dezvoltare, restructurare, privatizare, lichidare, cooperare economicã
ºi un drept de a participa în structurile de coordonare a programelor cu
Uniunea Europeanã (art. 10 lit. d). De remarcat cã legea nu impune nici
o condiþie de reprezentativitate în acest caz.
g. Extinderea avantajelor acþiunilor asociaþiilor cãtre nemembri.
Asociaþiile de tip sindical, patronal sau profesional contribuie la apãrarea
drepturilor ºi promovarea intereselor membrilor lor. Precizarea
constituþionalã este însã fãcutã pentru a determina sfera intereselor
protejate, distingând astfel aceste asociaþii de asociaþiile politice, nefiind
vorba de imposibilitatea de a extinde avantajele acþiunii asociative cãtre
cei care nu sunt membri. De altfel, legea face aplicaþia acestui principiu
atunci când, de exemplu, face ca salariaþii neafiliaþi unui sindicat sã
beneficieze de avantajele contractului colectiv de muncã, chiar dacã
parte la acesta este sindicatul.
§2. Libertatea de a adera sau de a nu adera la asociaþie ºi libertatea
de a alege asociaþia
Aceste drepturi rezultã din art. 40 privind dreptul de asociere ºi,
deci, trebuie sã fie analizate în primul rând sub imperiul acestui articol.
De aceea ele vor fi analizate aici de o manierã simplificatã. Dispoziþia
art. 9 permite asocierea liberã în sindicate ºi patronate, iar pentru cei
care, datoritã statutului particular al funcþiei publice pe care o exercitã,
nu pot beneficia de dreptul sindical, dreptul de a crea asociaþii de apãrare
a intereselor lor profesionale. Interdicþia de a se asocia în sindicate nu
împiedicã deci asocierea în asociaþii profesionale, precizarea adusã art. 9
prin revizuire dovedindu-se deosebit de utilã în acest sens.
A. Dreptul de a adera
Libertatea de a constitui sindicate aparþine, în principiu, angajaþilor.
Curtea Constituþionalã constatã acest lucru în Decizia nr. 25 din 2003 (M.
Of. nr. 73 din 5 februarie 2003): “Curtea constatã cã în sistemul Constituþiei
sindicatele constituie asociaþii ale salariaþilor, adicã ale persoanelor care
300 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
îºi desfãºoarã activitatea profesionalã în cadrul unor raporturi de muncã.
Aceeaºi concepþie se desprinde din Convenþia nr. 87 din 1948 a
Organizaþiei Internaþionale a Muncii, care la art. 2 ºi urmãtoarele face
distincþie între «lucrãtori» ºi «cei care angajeazã», între «organizaþiile
lucrãtorilor» ºi «organizaþiile celor care angajeazã», rezultând în mod
evident cã în toate cazurile, deci ºi în cazul lucrãtorilor ºi în cazul «celor
care angajeazã», convenþia se referã la persoane care îºi desfãºoarã
activitatea în cadrul unor raporturi de muncã... Faptul cã prin prevederile
art. 2 alin (1) teza a doua din Legea sindicatelor nu se acordã ºi altor
persoane decât cele aflate într-un raport de muncã dreptul de a constitui
sindicate nu reprezintã o încãlcare a dispoziþiilor constituþionale ºi a
normelor internaþionale, de vreme ce nici acestea nu prevãd asemenea
drepturi. Mai mult, Curtea constatã cã, în spiritul ºi litera art. 37 alin.
(1) (actualul art. 40 n.n.) din Constituþie, Legea sindicatelor, prin art. 2
alin. (1) teza a doua, (…) acordã persoanelor care nu-ºi desfãºoarã
activitatea profesionalã în cadrul unui raport de muncã dreptul sã adere
la o organizaþie sindicalã «fãrã nici o îngrãdire sau autorizare prealabilã».
O asemenea prevedere de lege nu poate fi apreciatã ca o restrângere a
dreptului de asociere.” Curtea judecã astfel cã, în principiu, dreptul de a
constitui sindicate aparþine doar salariaþilor, dar cã legea poate permite
anumitor persoane care nu sunt în raporturi de muncã sã adere la sindicat,
dar nu ºi sã constituie sindicate.
O altã problemã este dacã anumite categorii de angajaþi sau titulari
ai unei funcþii publice au dreptul de a constitui sindicate sau de a adera
la acestea. Astfel, art. 4 din Legea nr. 54/2003 dispune cã „persoanele
care deþin funcþii de conducere, funcþii de demnitate publicã, conform
legii, magistraþii, personalul militar din aparatul Ministerului Apãrãrii
Naþionale ºi Ministerului de Interne, Ministerului Justiþiei, Serviciului
Român de Informaþii, Serviciului de Protecþie ºi Pazã, Serviciului de
Informaþii Externe ºi Serviciului de Telecomunicaþii Speciale, precum ºi
din unitãþile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizaþii
sindicale”. Dispoziþia a fost atacatã la Curtea Constituþionalã cu
susþinerea cã „restrângerea dreptului de asociere al magistraþilor nu se
impune într-o societate democraticã”. Curtea nu rãspunde acestei obiecþii
nici în Decizia nr. 469 din 2003 (M. Of. nr. 28 din 13 ianuarie 2004), nici în
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 301
Decizia nr. 147 din 2004 (M. Of. nr. 418 din 11 mai 2004), probând încã o
datã faptul cã nu analizeazã în mod corect îndeplinirea condiþiilor de
restrângere a exerciþiului unor drepturi sau libertãþi, cum îi impune art.
53 din Constituþie, cãci ea nu se referã deloc la «necesitatea într-o
societate democraticã», deºi condiþia este expres stabilitã de dispoziþia
constituþionalã ºi fusese invocatã direct în sesizare. Curtea se rezumã la
a argumenta cã din dispoziþiile constituþionale „rezultã existenþa mai
multor tipuri de forme asociative, cu obiect de activitate ºi scopuri diferite.
Membrii diferitelor asociaþii au drepturi ºi interese profesionale,
economice sau sociale diferite, ceea ce înseamnã cã ºi categoriile de
persoane care pot face parte din anumite asociaþii sunt diferite. Atât
vechiul, cât ºi noul text constituþional, prevãd constituirea ºi desfãºurarea
activitãþii asociaþiilor potrivit cu statutele lor, în condiþiile legii. Prin
urmare, legea poate prevedea anumite condiþii obligatorii privind
constituirea ºi desfãºurarea activitãþii asociaþiilor, inclusiv categoriile de
persoane care pot face parte din diferite asociaþii, de la care statutele lor
nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot
adera la anumite tipuri de asociaþii, pot face parte din altele, dreptul
acestora la libera asociere nefiind atins” (Decizia nr. 469 din 2003, M. Of.
nr. 28 din 13 ianuarie 2004). Dar acest raþionament nu explicã de ce
restrângerea dreptului magistraþilor de a se asocia în sindicate este
necesarã într-o societate democraticã, nici de ce legiuitorul are
capacitatea, în optica Curþii, de a determina suveran categoriile de
persoane care pot face parte din diferite asociaþii. Concluzia Curþii privind
respectarea dreptului de asociere pentru cã ai dreptul la un tip de
asociaþie, deºi îþi este interzis altul, este logic ºi juridic problematicã.
Lipsa de decizie a Curþii Constituþionale nu este însã una surprinzãtoare.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului este ºi ea confuzã în domeniul
restrângerii dreptului de asociere pentru anumite categorii de titulari ai
unor funcþii publice (vezi Coussirat-Coustere, V., în La Convention européenne
des droits de l’homme, commentaire article par article, sous la direction de Louis-Edmond
Pettiti, Emmanuel Decaux et Pierre-Henri Imbert, Economica, Paris, 1999, p. 432-
433). Astfel, art. 11 §2 teza finalã din Convenþia Europeanã a Drepturilor
Omului afirmã cã „prezentul articol nu interzice ca unele restrângeri
302 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
legitime ale exerciþiului acestor drepturi sã poatã fi impuse membrilor
forþelor armate, poliþiei sau administraþiei statului”. Curtea considerã,
bazându-se pe o interpretare a contrario, cã funcþionarii sunt beneficiari,
ca regulã generalã, ai protecþiei rezultate din art. 11 din Convenþie
(Hotãrârea Glasenapp c. Allemagne din 28 august 1986, A nr. 104, §49, referinþã
preluatã dupã Coussirat-Coustere, V., în La convention européenne des droits de l’homme,
commentaire article par article, sous la direction de Louis-Edmond Pettiti, Emmanuel
Decaux et Pierre-Henri Imbert, Economica, Paris, 1999, p. 432). Dar atunci când
trebuie sã determine sfera de aplicaþie personalã a posibilitãþii acordate
statelor de a restrânge exerciþiul drepturilor, este ezitantã. Mai întâi, pentru
cã interpreteazã fãrã preciziune noþiunile, dealtfel, prin naturã, imprecise,
de «membri» ºi de «administraþie a statului», mai apoi, pentru cã cerinþa
impusã acestor restrângeri este de a fi «legitime», ceea ce pentru Curte
semnificã faptul cã ele „scapã imperativelor primei fraze a paragrafului 2,
cu excepþia celui al legalitãþii” (Hotãrârea Groppera Radio AG et autre c. Suisse
din 28 martie 1990, A nr. 173, §61, citatã dupã Coussirat-Coustere, V., în La Convention
européenne des droits de l’homme, commentaire article par article, sous la direction de Louis-
Edmond Pettiti, Emmanuel Decaux et Pierre-Henri Imbert, Economica, Paris, 1999,
p. 432). Curtea noastrã constituþionalã este deci în acord cu instanþa
europeanã, ceea ce nu înseamnã însã cã restrângerea dreptului magistraþilor
de asociere în sindicate este constituþionalã.
Dreptul de a constitui patronate aparþine «patronilor». Prin «patron»
Legea nr. 356/2001 înþelege „persoana juridicã înmatriculatã sau persoana
fizicã autorizatã potrivit legii, care administreazã ºi utilizeazã capital,
indiferent de natura acestuia, în scopul obþinerii de profit în condiþii de
concurentã, ºi care angajeazã muncã salariatã” (art. 2).
B. Dreptul de a nu adera
Libertatea de a adera la un sindicat, patronat sau asociaþie
profesionalã cuprinde ºi dreptul de a nu adera. Totuºi aceastã libertate
negativã nu funcþioneazã în acelaºi mod pentru toate asociaþiile
profesionale. Libertatea de a nu fi sindicalizat implicã libertatea de a te
retrage oricând din sindicat. Nicio restricþie nu poate fi impusã de
legiuitor, orice formã de atingere adusã libertãþii sindicale fiind contrarã
Constituþiei. Astfel nicio formã de discriminare la încadrare sau la
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 303
concediere ºi nicio sancþiune nu poate fi legal fondatã pe criteriul
apartenenþei sau neapartenenþei la un sindicat. Pentru ca dreptul de a
adera la un sindicat sã fie efectiv, statul trebuie sã protejeze individul
contra oricãrui abuz de poziþie dominantã din partea sindicatelor (Comisia
Europeanã a Drepturilor Omului, Afacerea Cheal c. Rgatul Unit, 13 mai 1988, nr.
10550/83). Astfel, nu doar orice presiune din partea angajatorului fondatã
pe apartenenþa sau neapartenenþa la un sindicat, ci ºi orice abþinere a
statului de a interveni este contrarã Constituþiei ºi art. 11 din Convenþia
Europeanã a Drepturilor Omului.
C. Libertatea de a alege asociaþia
Libertatea de a alege sindicatul este corolarul libertãþii de a adera
sau nu la un sindicat. Ea presupune pluralismul sindical. Pluralismul
sindical interzice crearea unui sindicalism unic ºi vertical, a unui sindicat
de stat. El este reflexul art. 8 din Constituþie care impune pluralismul
intra-categorial ca pe o condiþie ºi o garanþie a democraþiei
constituþionale. Noþiunea de sindicat reprezentativ utilizatã de lege nu
poate avea semnificaþia încadrãrii obligatorii într-un sindicat sau
confederaþie unicã. Aceleaºi principii sunt aplicabile ºi patronatelor ºi
asociaþiilor profesionale, avându-se totuºi în vedere situaþia particularã
a profesiilor în care libera practicã depinde de încadrarea într-un ordin
profesional.
D. Situaþia profesiilor dotate cu organizaþii profesionale la
care aderarea este obligatorie
Situaþia profesiilor dotate cu organizaþii profesionale la care aderarea
este obligatorie (ordine profesionale ale medicilor, avocaþilor etc.) este
sensibil diferitã. Restrângerea libertãþii de a alege asociaþia profesionalã
este justificatã de motivul legitim al organizãrii unei profesii. Dar, pentru a
fi constituþionalã aceastã restrângere, trebuie sã fie fãcutã pentru una din
cauzele stabilite în art. 53 alin. (1), ceea ce înseamnã cã nu orice profesie
justificã o organizaþie profesionalã unicã în care încadrarea este obligatorie,
ci doar acelea legate nemijlocit de realizarea obiectivelor enumerate de
art. 53 alin. (1) ºi în condiþiile de proporþionalitate stabilite de art. 53 alin.
304 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
(2) din Constituþie. Aceasta înseamnã cã aderarea obligatorie la o asociaþie
profesionalã nu poate afecta existenþa dreptului de asociere, deci cã ea nu
trebuie sã se opunã adeziunii la un organism profesional de naturã distinctã
(vezi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, 23 iunie 1981, Lecompt, Van Leuven
ºi De Meyere c Belgia). Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunþat
asupra deciziei autoritãþilor române de a dizolva un sistem asociativ care
dubla organizarea profesionalã a avocaþilor prin înfiinþarea de barouri de
avocaþi care nu fãceau parte din Uniunea Avocaþilor din România. Ea a
constatat cã ingerinþa era prevãzutã de lege, cã urmãrea un scop legitim,
care consta în apãrarea ordinii publice, a drepturilor ºi libertãþilor altor
persoane, mai ales ale celor care fac apel la avocaþi pentru apãrarea
intereselor lor, cã intervenþia statului este necesarã într-o societate
democraticã ºi este proporþionalã cu scopul urmãrit ºi cã deci nu reprezintã
o încãlcare a art. 11 din Convenþie (Bota c/Roumanie, 12 octombrie 2004, vezi
Bîrsan., C., Convenþia europeanã a drepturilor omului. Comentarii pe articole. Vol. I. Drepturi
ºi libertãþi, C.H. Beck, Bucureºti, 2005, p. 836-837). Curtea admite deci cã unele
profesii presupun o asociere unicã ºi obligatorie. Dar trebuie subliniat cã
restrângerile dreptului de asociere trebuie raportate în sistemul nostru la
art. 53 din Constituþie, care este mai favorabil, în sensul art. 20 din Legea
fundamentalã, decât textul din Convenþia Europeanã a Drepturilor
Omului.
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 25/2003, M. Of. nr. 73 din 5 februarie 2003, p. 294
Decizia nr. 469/2003, M. Of. nr. 28 din 13 ianuarie 2004, p. 300, 301
Decizia nr. 50/2004, M. Of. nr. 168 din 26 februarie 2004, p. 297
Decizia nr. 147/2004, M. Of. nr. 418 din 11 mai 2004, p. 291
Decizia nr. 380/2004, M. Of. nr. 1015 din 3 noiembrie 2004, p. 298
BIBLIOGRAFIE
Andolfatto, D., Labbé, D., Histoire des syndicats (1906-2006), Seuil, Paris, 2006;
Andolfatto, D., Sociologie des syndicats, La Découverte, Paris, 2007; Annuaire des
groupes, 2006, Dafsaliens, 2007; Beligrãdeanu, ªt., Categoriile profesionale cãrora le
A RT . 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile profesionale 305
este aplicabilã Legea 54/1991 cu privire la sindicate în lumina Constituþiei României, Dreptul
nr. 1/1992; Boré, L., L’action des syndicats et des associations dans la responsabilité
administrative, Revue Française de Droit Administratif nr. 3/1996; Borenfreund, G.,
Souriac, M.-A. (dir.), Syndicats et droit du travail, Dalloz, Paris, 2008; Brehoi, Gh.,
Popescu, A., Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate: comentarii: (art. 1-12), Bucureºti,
Centrul de Formare ºi Studii în Domeniul Muncii, 1994; Carp, C., Regimul juridic al
asocialþiilor ºi fundaþiilor, All Beck, Bucureºti, 2004; Dãnilã, V., Legislaþia asociaþiilor ºi
fundaþiilor. Comentarii ºi explicaþii, ediþia 2, C.H. Beck, Bucureºti, 2007; Dãniºor, D.C.,
Actorii vieþii politice, Sitech, Craiova, 2003 ; Deleanu, I., Cu privire la exercitarea profesiei
de avocat în afara barourilor constituite pe temeiul ºi în condiþiile Legii nr. 51/1995, Dreptul
nr. 1/2005; Dimitriu, R., Discuþii în legãturã cu Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociaþii ºi fundaþii, Dreptul nr. 5/2000; Dimitriu, R., Exerciþiul libertãþii sindicale,
Dreptul nr. 5/2004; Doaigre, J.-J. (dir.), Exercice en groupe des professions libérales, Joly
éditions, 1995; Dubost, N., Comités d’entreprise, syndicats, patrons. Le grand remue-
ménage, Editions de l’Atelier, 2007; Ehrman, H. W., Les groupes d’intérêt et la bureaucratie
dans les démocraties occidentales, R.F.S.P. 1961; Les organisations. Etat des savoirs, Cabin,
Ph. (coord.), Editions Sciences Humaines, Auxerre, 1999; Foca, M., Legea sindicatelor
comentatã ºi adnotatã, Editura Sfera Juridicã, Cluj, 2006; Freeman, R. B., Pourquoi les
syndicats?, Paris, Economica, 1984; Garrigues, J., Les groupes de pression, Presses
Universitaires de Rennes, 2002; Grossman, E., Saurugger, S., Les groupes d’intérêt,
Armand Collin, Paris, 2006; Habermas, J., Droit et démocratie, entre faits et normes,
Gallimard, Paris, 1997; Henri Stahl, J., L’intérêt pour agir des associations et syndicats de
fonctionnaires (concl. sur CE, 23 JUILL.2003, Syndicat SUD-Travail [3 espèces]), Revue
Française de Droit Administratif nr. 1/2004; Kirkkand, L., Douahne, T. R., Shields,
D., Cum funcþioneazã un sindicat democratic, S.C. “Helicon” Banat, 1992; Les groupes
d’intérêt, Pouvoirs nr. 79/1996; Llobera, J., La fonction publique et la liberté syndicale
dans les normes internationales du travail, Revue trimestrielle des droits de l’homme 1992;
Mény, Y., Politique comparée, Montchrestien, Paris, 1996; Meynaud, J., Les groupes de
pression en France, Presses de la FNSP, Paris, 1958; Merino, M., Le renforcement de la
protection de la liberté syndicale par la Cour européenne des droits de l’homme en question,
Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2007; Meynaud, J., Les groupes de pression
internationaux, Etudes de science politique, Lausanne, 1961; Meynaud, J., Les groupes
de pression, P.U.F., Paris, 1960; Meynaud, J., Sigyanski, D., Les groupes de pression dans
la Communauté européenne, 1958-1968: Thèses et travaux politiques, Institut d’études
européennes de l’Université Libre de Bruxelles, Institut de sociologie, 1971; Mollion,
G., Les fédérations sportives, L.G.D.J., Paris, 2005; Naubauer, ªt., Evoluþia reglementãrii
cooperaþiei în România cu specialã privire asupra raporturilor de muncã din cooperaþia
meºteºugãreascã, Pandectele române nr. 6/2005; Sorin Corlãþeanu, Împiedicarea exercitãrii
drepturilor sindicale, Dreptul nr. 12/2005; Offerlé, M., Sociologie des groupes d’intérêt,
Montchrestien, Paris, 1999; Paraschiv, V., Lupta mea pentru sindicate libere în România:
terorismul politic organizat de statul comunist, Iaºi, Polirom, 2005; Pãtulea, V., O nouã
formã de asociere a producãtorilor agricoli pentru comercializarea produselor agricole, silvice
306 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 10. Relaþiile internaþionale 307

ºi piscicole (Legea nr. 277/2004), Dreptul nr. 12/2004; Persoane juridice fãrã scop
patrimonial: partide politice, sindicate, asociaþii ºi fundaþii, Uniunea Juriºtilor din România,
Bucureºti, Continent XXI, 2000; Popa, C.-N., Consideraþii în legãturã cu Ordonanþa
Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea ºi completarea Ordonanþei Guvernului nr. 26/
2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii, Dreptul nr. 4/2003; Popa, C.-N., Observaþii în
legãturã cu aplicarea Ordonanþei Guvernului nr. 26/2000 privind asociaþiile ºi fundaþiile,
Dreptul nr. 10/2001; Sãndulescu, N., Unele implicaþii ale modificãrii ºi completãrii Relaþiile Articolul 10
Ordonanþei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii prin Ordonanþa internaþionale România întreþine ºi dezvoltã relaþii paºnice cu toate
Guvernului nr. 37/2003, Dreptul nr. 3/2004; Saurugger, S., Européniser les intérêts ? statele ºi, în acest cadru, relaþii de bunã vecinãtate,
L’Harmattan, Paris, 2004; Siwek-Pouydesseau, J., Les syndicats de la fonction publique
au XXe siècle, Berger-Levrault, Paris, 2001; Siwek-Pouydesseau, J., Les syndicats des întemeiate pe principiile ºi pe celelalte norme general
grands services publics et l’Europe, L’Harmattan, Paris; Soubiran-Paillet, F., L’invention admise ale dreptului internaþional.
du syndicat (1781-1884), L.G.D.J., Paris, 1999; Tãbârcã, M., Corelaþia dintre norma
generalã ºi norma specialã în domeniul competenþei materiale a instanþelor judecãtoreºti privind
acordarea personalitãþii juridice a asociaþiilor ºi fundaþiilor fãrã scop lucrativ, Dreptul nr. 3/
1997; Tartakowsky, D., Tétard, F., Syndicats et associations. Concurrence ou
SUMAR
complémentarité ?, Presses Universitaires de Rennes, 2006; Þiclea, A., În legãturã cu §1. Sensurile principiilor dreptului internaþional
reprezentativitatea sindicatelor la nivelul unitãþii, Dreptul nr. 2/2001; Tiron Tudor, A., §2. Sensul normelor general admise ale dreptului internaþional
Muþiu, A., Asociaþii ºi fundaþii: Aspecte juridice, fiscale ºi contabile, Cluj-Napoca, Dacia, §3. Sfera de cuprindere a art. 10
2000.
§4. Caracterul paºnic al relaþiilor internaþionale ale României

COMENTARIU

§1. Sensurile principiilor dreptului internaþional

Articolul 10 din Constituþie se referã la relaþiile internaþionale ºi

nu la raportul dintre dreptul intern ºi cel internaþional, domeniu abordat
de articolul 11. El priveºte întemeierea acestor relaþii internaþionale pe
principiile ºi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaþional.
România proclamã astfel ataºamentul sãu, pe de o parte, faþã de principiile
dreptului internaþional ºi, pe de altã parte, faþã de normele general admise
ale acestuia. Ce se înþelege însã prin aceste noþiuni este mai greu de
precizat. Noþiunea de principiu al dreptului internaþional poate primi
cel puþin cinci înþelesuri.
Primul sens, reþinut de art. 38 din Statutul Curþii Internaþionale de
Justiþie (C.I.J.), este unul ce pare istoric perimat. Statutul vorbeºte de
“principiile generale de drept recunoscute de naþiunile civilizate”. Prin
308 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
aceasta se înþelegeau principiile recunoscute de popoarele ce au o
civilizaþie de tip european, subînþelegându-se cã raporturile cu statele
care nu au o astfel de civilizaþie pot fi reglate pur ºi simplu prin forþã.
Aceastã viziune sectaristã nu mai poate fi acceptatã, astfel cã, prin
«naþiune civilizatã» trebuie înþeles orice colectivitate care se constituie
în stat. Simpla existenþã a statului face ca o colectivitate sã se bucure de
o «civilizaþie juridicã», astfel cã art. 38 din Statutul C.I.J. trebuie citit
practic fãrã referirea sa la «naþiunile civilizate».
Al doilea sens al principiilor generale ale dreptului internaþional este cel
de ansamblu al regulilor de drept care reglementeazã raporturile internaþionale,
adicã tot dreptul internaþional comun (vezi Curtea Permanentã de Justiþie Internaþionalã,
arrêt nr. 10 ser. A ºi Avizul consultativ asupra oraºului liber Dantzig, ser. A/B, nr. 44).
Constituþia noastrã nu pare sã îmbrãþiºeze un astfel de sens, cãci ea distinge
principiile de celelalte norme general admise ale dreptului internaþional.
Potrivit unei a treia concepþii, prin «principiu general al dreptului
internaþional» trebuie înþeles o regulã fundamentalã a dreptului internaþional
care nu este nici cutumiarã, nici convenþionalã. Principiile generale ale
dreptului internaþional ar rezulta atunci «din uzajele stabilite între
naþiunile civilizate, din legile umanitãþii, din exigenþele conºtiinþei
publice» (Preambulul Convenþiei privind legile ºi cutumele rãzboiului terestru
semnatã la Haga în 1899 ºi 1907). Dar sensul acestor principii nu poate fi
prea precis într-o asemenea viziune.
Potrivit celei de a patra concepþii, un principiu general al dreptului
internaþional este doar un mijloc de a califica o regulã particularã a dreptului
internaþional dupã generalitatea ºi importanþa ei. Aºadar, principiile ar fi
doar reguli interpretative, ceea ce nu pare a fi în concordanþã cu viziunea
Constituþiei noastre, care pare sã le acorde o valoare normativã proprie,
întemeind relaþiile internaþionale ale statului pe ele.
A cincea concepþie face din principiile generale un ansamblu de
principii politico-juridice care guverneazã relaþiile internaþionale
contemporane. Este vorba de ansamblul principiilor «coexistenþei
paºnice»: respectul mutual al integritãþii teritoriale ºi al suveranitãþii,
neagresiunea mutualã, neimixtiunea în afacerile interne, egalitatea ºi
avantajul reciproc ºi coexistenþa paºnicã. Constituþia privilegiazã, în mod
cert, aceastã înþelegere a principiilor generale ale dreptului internaþional,
A RT . 10. Relaþiile internaþionale 309
cãci ea face din ele fundamentul relaþiilor internaþionale ºi se referã în
mod expres la coexistenþa paºnicã, trimiþând astfel la toate consecinþele
acesteia enumerate mai sus.
§2. Sensul normelor general admise ale dreptului internaþional
Pe lângã aceste principii, România este obligatã de art. 10 din
Constituþie sã îºi întemeieze relaþiile internaþionale pe celelalte norme
general admise ale dreptului internaþional. Constituþia nu se referã, în
acest caz, la normele convenþionale la care România este parte, cãci acestea
sunt arãtate expres în art. 11, statul român obligându-se sã îndeplineascã
întocmai ºi cu bunã credinþã obligaþiile ce-i revin din tratatele la care este
parte. Art. 10 se referã mai degrabã la regulile care conduc statul român la
încheierea tratatelor, decât la executarea tratatelor însele. Distingând
principiile generale de normele general admise ale dreptului internaþional,
Constituþia înþelege prin acestea din urmã ansamblul principiilor comune
marilor sisteme de drept contemporane ºi aplicabile ordinii internaþionale, ceea
ce, de obicei, este un alt sens dat principiilor generale ale dreptului la care
face referire Statutul C.I.J. Pentru ca o regulã sã fie calificatã ca principiu
general, trebuie, în aceastã concepþie, ca aceasta, regulã de procedurã sau
de fond, sã fie prezentã în toate sistemele de drept, adicã în familia romano-
germanicã, în sistemele bazate pe «common law», în þãrile care au adoptat
un sistem «socialist» ºi în regimurile juridice care au o puternicã conotaþie
religioasã (sisteme islamice sau budiste). În plus, trebuie ca acest fond
comun de reguli sã poatã fi transferat în dreptul internaþional ºi regulile
sale sã fie susceptibile sã primeascã o forþã obligatorie, deci sã nu fie vorba
de reguli de simplã curtoazie (Carreau, D., Droit international, Pedone, Paris, 1994,
p. 270-273).
§3. Sfera de cuprindere a art. 10
Constituþia noastrã bazeazã deci relaþiile internaþionale ale României
pe douã categorii de norme: principii de drept intern recunoscute de
310 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
toate familiile de sisteme juridice ºi principiile generale ale dreptului
internaþional. Ea face astfel o opþiune între teoriile care interpreteazã
sensul «principiilor generale de drept recunoscute de naþiunile civilizate»
din Statutul C.I.J., preferând acea concepþie care face aplicabile relaþiilor
internaþionale atât principiile generale ale dreptului internaþional, cât ºi
principiile de drept intern general acceptate care pot fi transpuse în
ordinea juridicã internaþionalã, în detrimentul concepþiei care crede cã
Statutul se referã doar la principiile de drept intern cuprinse în sistemele
juridice existente sau concepþiei care afirmã cã numai principiile generale
ale dreptului internaþional sunt relevante, în ordinea internaþionalã
neputând fi aplicate principii de drept intern (Geamãnu, G., Dreptul
internaþional contemporan, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti,1965, p. 146-147).
Ea face o opþiune ºi între concepþiile privind valoarea principiilor
generale ale dreptului internaþional, dându-le o valoare normativã proprie
prin distingerea lor de celelalte norme general admise ale dreptului
internaþional.
Principiile generale de drept preluate în ordinea juridicã
internaþionalã de care vorbeºte Statutul C.I.J. rezultã dintr-o operã de
comparare fãcutã de judecãtor. Nu se poate nega faptul cã existã astfel
de reguli. De exemplu, în materia administrãrii justiþiei: regula conform
cãreia nimeni nu poate fi judecãtor în propria cauzã, egalitatea pãrþilor
într-un diferend, principiul cã cel ce susþine trebuie sã probeze, utilizarea
de prezumþii ºi probe indirecte etc. Dar aceste reguli pot fi ºi substanþiale:
principiul interpretãrii termenilor nedefiniþi în sensul limbajului comun,
introducerea în dreptul internaþional a unor noþiuni ca forþa majorã,
stipulaþia pentru altul, gestiunea de afaceri.
Principiile generale ale dreptului internaþional sunt principii proprii
dreptului internaþional. Ele sunt reguli cu un înalt nivel de generalitate
ºi abstractizare, rezultate din acþiunea conjugatã a judecãtorului
internaþional ºi a diplomaþiei normative a statelor. Un astfel de principiu
poate fi considerat principiul «pacta sunt servanda», care capãtã aspectul
unei reguli inerente sistemului internaþional, sau principiul potrivit cãruia
«limitãrile de suveranitate nu se prezumã». De asemenea, pot fi
considerate astfel de principii, egalitatea între state, principiul non-
intervenþiei în afacerile interne ale altui stat, principiul soluþionãrii
A RT . 10. Relaþiile internaþionale 311
paºnice a diferendelor dintre state etc. Constituþia noastrã conferã, prin
art. 10, o existenþã autonomã acestor principii faþã de cutuma
internaþionalã generalã. Este adevãrat cã aceste principii apar în
jurisprudenþã de cele mai multe ori ca o exprimare sinteticã a unei cutume
generale. Totuºi, este de notat cã unele dintre ele au cãpãtat autonomie.
De exemplu, principiul soluþionãrii paºnice a diferendelor dintre state
nu mai depinde de practica statelor. El subzistã unei practici ce se
dovedeºte contrarã. “Validitatea lor (principiilor, n.n.) nu va mai fi repusã
în discuþie prin violarea lor, chiar dacã aceasta este frecventã ºi repetatã”
(Dupuy, P.-M., Droit international public, Dalloz, Paris, 1995, p. 263). Dacã în cazul
cutumei, trebuie întrunite atât elementul material (practica repetatã),
cât ºi elementul psihologic (opinio iuris), în cazul principiilor generale
ale dreptului internaþional, opinio iuris tinde sã se disocieze de practicã,
sã aibã o existenþã oarecum autonomã: statele nu ar putea, printr-o
practicã fluctuantã, sã nege regula. România proclamã prin art. 10 din
Constituþie, obligativitatea, pentru ea, a acestor principii. Ele au astfel o
valoare independentã de orice practicã contrarã. Constituþia nu leagã
respectarea lor de nicio condiþie de reciprocitate, ceea ce înseamnã cã
ele sunt obligatorii în sens strict, fãrã ca puterea diplomaticã sã le poatã
pune în cauzã.
§4. Caracterul paºnic al relaþiilor internaþionale ale României
Art. 10 afirmã caracterul paºnic al relaþiilor pe care le întreþine ºi
dezvoltã România la nivel internaþional. Aceastã dispoziþie interzice deci
posibilitatea oricãrui rãzboi de agresiune pe care România l-ar putea duce
împotriva oricãrui stat, indiferent de motivarea lui. Aceasta implicã ºi
imposibilitatea de a adera la alianþe militare al cãror scop defensiv nu
este expres stabilit. Operaþiunile militare pe teritoriul altor state nu pot
fi realizate decât pentru a menþine pacea în limitele dreptului
internaþional. Ca o consecinþã a caracterului paºnic la relaþiilor
internaþionale ale statului român, Constituþia obligã la relaþii de bunã
vecinãtate.
312 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 11. Dreptul internaþional ºi dreptul intern 313

BIBLIOGRAFIE
Badie, B., Devin, G., Le multilatéralisme. Nouvelles formes de l’action internationale, La
Découverte, Paris, 2007; Badie, B., Pellet, A., Les relations internationales à l’épreuve de la
science politique, Mélanges Marcel Merle, Economica, Paris, 1999; Battistella, D., Théorie
des relations internationales, Presses de Sciences Po, Paris, 2006; Beºteliu, M.R., Drept Dreptul Articolul 11
internaþional public, vol II., C.H. Beck, Bucureºti, 2008; Beºteliu, M.R., Drept internaþional
public, vol I., C.H. Beck, Bucureºti, 2005; Blachèr, P., Droit des relations internationales, internaþional (1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai ºi
Litec, Paris, 2008; Bolintineanu, A., Nãstase, A, Aurescu, B., Drept internaþional ºi dreptul cu bunã credinþã obligaþiile ce-i revin din tratatele la
contemporan, C.H. Beck, Bucureºti, 2000; Boniface, P., Les relations internationales, Dalloz, intern care este parte.
Paris, 2008; Braillard, P., Djalili, M.-R., Les relations internationales, P.U.F., Paris, 2006;
Buzzini, G.P., Di Stefano, G., Bréviaire de jurisprudence internationale, Bruylant, Bruxelles, (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac
2006; Calvoressi, P., Politica mondialã dupã 1945, All, Bucureºti, 2007; Canal-Forgues, parte din dreptul intern.
E., Rambaud, P., Droit international public, Flammarion, Paris, 2007; Combacau, J.,
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã
Sur, J., Droit international public, Montchrestien, Paris, 2008; David, E., Code de droit
international public 2008, Bruylant, Bruxelles, 2008; Decaux, E, Droit international public, sã devinã parte cuprinde dispoziþii contrare Constituþiei,
Dalloz, Paris, 2008; Dupuy, P.M., Droit international public, Dalloz, Paris, 2008; Duroselle, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea
J.-B., Kaspi, A., Histoire des relations internationales de 1945 à nos jours, Armand Colin, Constituþiei.
Paris, 2004; Duroselle, J.-B., Histoire des relations internationales de 1919 à 1945, Armand
Colin, Paris, 2001; Faure, J., Prost, Y., Relations internationales, Ellipses, Paris, 2008;
Goldstein, J. S., Relaþii internaþionale, Polirom, Iaºi, 2008; Gounelle, M., Le système politique
des relations internationales, Dalloz, Paris, 2006; Gounelle, M., Relations internationales, SUMAR
Dalloz, Paris, 2008; Griffths, M., Relaþii inernaþionale (ºcoli, curente, gânditori), Editura §1. Instituirea unui monism cu prioritatea dreptului internaþional
Ziua, Bucureºti, 2003; Guihaudis, J.-F., Relations internationales contemporaines, Litec,
Paris, 2005; Guillet, G., Guillet, M.-B., Relations internationales, Studyrama, Paris, 2007;
convenþional
Horchani, F., Les sources du droit international public, L.G.D.J., Paris, 2008; Kolb, R., La A. Poziþia supra-legislativã a tuturor tratatelor
bonne foi en droit international public. Contribution à l’étude des principes généraux de droit, B. Caracterul obiectiv al drepturilor ºi obligaþiile rezultate din
P.U.F., Paris, 2001; Miroiu, A., Ungureanu, R.-S., Manual de Relaþii internaþionale, tratate
Polirom, Iaºi, 2006; Moca, Gh., Duþu, M., Dreptul internaþional public, Universul Juridic,
§2. Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern
Bucureºti, 2008; Najm, M.-C., Principes directeurs du droit international privé et conflit de
civilisations. Relation entre systèmes laïques et systèmes religieux, Dalloz, Paris, 2005; Plastara, A. Obligaþia de a aplica tratatele
G., Manual de drept internaþional public cuprinzând ºi o expunere a conflictelor de legi (Drept B. Limitele impuse puterii legiuitoare când reglementeazã
internaþional privat), C.H. Beck, Restitutio, 2005; Preda Mãtãsaru, A., Tratat de relaþii materia ratificãrii
internaþionale moderne ºi contemporane, Lumina Lex, Bucureºti, 2005; Puºcaº, V., Relaþii a. Legiuitorul nu poate da puterea de ratificare altei
internaþionale/trasnaþionale, Eikon, Cluj-Napoca, 2007; Annuaire Français de relations
internationales, vol. 9, 2008, Bruylant, Bruxelles, 2008. Roche, J.-J., Relations internationales,
autoritãþi decât Parlamentul
L.G.D.J., Paris, 2005; Roche, J.-J., Théorie des relations internationales, Montchrestien, b. Garantarea sferei de competenþã exclusivã a Parlamentului
Paris, 2008; Rusu, I., Organizaþii ºi relaþii internaþionale, Lumina Lex, Bucureºti, 2005; c. Garantarea drepturilor omului
Ruzié, D., Droit international public, Dalloz, Paris, 2008; Scãunaº, S., Drept internaþional C. Excluderea acordurilor aprobate de Guvern
public, C.H. Beck, Bucureºti, 2007; Waltz, K., Teoria politicii internaþionale, Polirom, Iaºi,
§3. Poziþia infraconstituþionalã particularã a tratatelor
2006; Zarka, J.-C., Relations internationales, Ellipses, Paris, 2007;
§4. Situaþia dreptului internaþional nescris în ordinea juridicã internã
314 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
COMENTARIU
§1. Instituirea unui monism cu prioritatea dreptului internaþional
convenþional
Articolul 11 din Constituþie stabileºte un sistem monist care exclude,
în principiu, orice dualitate între ordinea juridicã internã ºi cea
internaþionalã. Statul român îºi deschide ordinea internã pentru normele
juridice convenþionale la care România este parte, fãcând din aceste
norme juridice reguli de drept intern. Acest monism este afirmat ºi detaliat
apoi de mai multe norme constituþionale. Acest monism înseamnã cã
este înlãturatã necesitatea de a adopta norme de drept intern prin care
statul recepteazã sau încorporeazã normele internaþionale convenþionale.
Existã în acest fel o singurã ierarhie normativã. Problema este cã acest
monism deschide ordinea internã a statului român pentru tratate, dar
situaþia normelor nescrise ale dreptului internaþional rãmâne neclarã,
chiar dacã o parte a problemei este rezolvatã de art. 10 din Constituþie.
A. Poziþia supra-legislativã a tuturor tratatelor
Conform art. 11, statul român se obligã sã îndeplineascã «întocmai»
obligaþiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Aceastã dispoziþie
trebuie interpretatã în sensul Convenþiei de la Viena privind dreptul
tratatelor din 1969, la care România este parte ºi conform cãreia statul
nu poate invoca dispoziþiile dreptului sãu intern pentru a justifica
neexecutarea unui tratat (art. 27). Aºadar, Constituþia impune o
prioritate de principiu a tuturor tratatelor internaþionale faþã de legile
interne, ºi nu doar a tratatelor privind drepturile fundamentale ale omului
la care se referã art. 20 din Constituþie. Toate tratatele au deci o poziþie
supralegislativã în ierarhia internã a normelor juridice în sistemul nostru
constituþional, dar o poziþie infra-constituþionalã, cãci dacã un tratat
care urmeazã sã fie ratificat cuprinde dispoziþii contrare Constituþiei, el
va putea fi ratificat numai dupã revizuirea Constituþiei. Trebuie subliniat
însã faptul cã dacã tratatul a fost ratificat, nici Constituþia nu ar mai
trebui sã poatã fi invocatã pentru a justifica o neexecutare a tratatului,
A RT . 11. Dreptul internaþional ºi dreptul intern 315
cãci, în Convenþia de la Viena, se vorbeºte de imposibilitatea de a invoca
dreptul intern, care cuprinde ºi Constituþia. Termenul «întocmai» folosit
de art. 11 alin. (1) din Constituþie are un sens strict: el instituie un
monism cu prioritatea dreptului internaþional. Altfel, poziþia tratatului
în general în ierarhia normativã internã ar fi nedefinitã, ceea ce ar
contrazice dispoziþiile art. 1 alin (3) care instituie statul de drept, cãci o
cerinþã a acestuia este claritatea ierarhiei normative. Faptul cã tratatul
trebuie sã fie conform Constituþiei implicã o obligaþie de diligenþã din
partea celor care sunt abilitaþi sã cearã controlul acestuia astfel ca niciun
tratat care ar putea cuprinde clauze contrare Constituþiei sã nu scape
controlului Curþii Constituþionale, dar nu implicã posibilitatea de a nu
executa tratatul, dacã România l-a ratificat, pe motivul neconcordanþei
cu Constituþia. Instituind un monism fãrã dubii, art. 11 alin. (1) din
Constituþie implicã o interpretare extensivã a art. 20 conform cãreia ar
trebui înþeles prin «pactele ºi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului», care au, în principiu, prioritate în caz de
contradicþie cu legile interne, toate tratatele care cuprind dispoziþii
suficient de precise pentru a crea drepturi persoanelor. Altfel s-ar crea
dubii cu privire la poziþia tratatului care instituie drepturi pentru persoane,
dar care nu priveºte în mod direct sau nu are ca obiect principal drepturile
fundamentale ale omului, în ierarhia normelor, nemaiºtiindu-se cu
precizie care este norma aplicabilã – cea legalã sau cea din tratat – ceea
ce este contrar art. 1 lin. (3) din Constituþie.
B. Caracterul obiectiv al drepturilor ºi obligaþiilor rezultate
din tratate
Art. 11 alin (1) din Constituþie nu impune o condiþie generalã de
reciprocitate pentru ca tratatele ratificate sã fie obligatorii. Aceasta
înseamnã cã, de principiu, aplicarea tratatelor «întocmai ºi cu bunã
credinþã» nu depinde de atitudinea statului cocontractant decât dacã
obligaþia statului român are drept cauzã obligaþia corelativã a celuilalt
stat. Tratatele care nu conþin o astfel de dependenþã capãtã un caracter
obiectiv. Astfel de tratate sunt cele cu privire la drepturile omului. Aceste
drepturi nu mai depind de conduita reciprocã a statelor, au caracter
obiectiv. Art. 11 impune, aºadar, caracterul obiectiv al drepturilor omului,
316 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
rezultat al universalitãþii drepturilor omului, caracter afirmat de art. 15
din Constituþie.
§2. Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern
A. Obligaþia de a aplica tratatele
Alineatul al doilea al art. 11 dispune cã tratatele ratificate de
Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Aceasta înseamnã
cã ele sunt obligatorii nu doar generic pentru stat, ci în mod concret
pentru toate organele sale, cu acelaºi titlu ca ºi legile. Nu este vorba
aºadar de aplicarea unei norme internaþionale ci a uneia interne:
ratificarea face ca aceastã normã sã aibã la bazã voinþa reprezentanþei
naþionale. Nu se instituie astfel o ierarhie a voinþelor, ci o ierarhie a
funcþiilor Parlamentului: funcþia diplomaticã este superioarã funcþiei
legislative. Judecãtorul este deci obligat sã aplice dispoziþiile tratatelor
ratificate de Parlament. Nu este vorba de o facultate pentru el, ci de o
obligaþie. El este astfel obligat ºi sã controleze conformitatea legilor cu
tratatele atunci când decide care este norma sau normele aplicabile
cauzei. Fãcând aceastã aplicaþie directã a tratatului, el nu dã prioritate
unei voinþe externe faþã de voinþa internã cuprinsã în lege, cãci la baza
aplicabilitãþii tratatului stau voinþa Parlamentului de a-l ratifica ºi voinþa
Constituantei de a-i da prin aceastã ratificare caracter de normã internã
ºi prioritate faþã de legi.
B. Limitele impuse puterii legiuitoare când reglementeazã
materia ratificãrii
Tratatul este inclus în dreptul intern doar prin ratificarea sa de cãtre
Parlament, potrivit legii. Legea care reglementeazã ratificarea tratatelor
nu poate însã sã depãºeascã anumite limite, deºi textul constituþional
însuºi nu pare sã facã o limitare a puterii legislative în materia
reglementãrii ratificãrii, lãsând, cel puþin aparent, legiuitorului,
competenþa generalã de a determina care sunt actele supuse ratificãrii.
Aceastã «scãpare» a puterii constituante este una foarte periculoasã,
putându-se ajunge la un transfer abuziv al funcþiei diplomatice cãtre
A RT . 11. Dreptul internaþional ºi dreptul intern 317
executiv. Textul art. 11 din Constituþie nu circumscrie absolut deloc
sfera ratificãrii, ci doar efectele acesteia, ceea ce nu este deloc de dorit.
Care ar trebui deci sã fie constrângerile impuse de Constituþie puterii
legislative când reglementeazã problema ratificãrii?
a. Legiuitorul nu poate da puterea de ratificare altei autoritãþi
decât Parlamentul. Prima limitã, rezultatã implicit din dispoziþiile art.
11 din Constituþie, este cã legiuitorul nu poate da puterea de ratificare
altei autoritãþi decât Parlamentul. Aceasta implicã ºi faptul cã puterea
de ratificare nu poate fi delegatã cãtre Guvern în baza art. 115 din
Constituþie (art. 114, înaintea revizuirii). Curtea Constituþionalã are o
altã pãrere. Pentru ea, “potrivit Constituþiei, legilor în vigoare ºi practicii
parlamentare, tratatele internaþionale semnate în numele României sunt
supuse Parlamentului, pentru ratificare prin lege, ceea ce este deci
compatibil cu instituþia delegãrii legislative, reglementatã de art. 114
din Constituþie, text care nu exclude legile de ratificare. De asemenea,
Curtea observã cã dispoziþiile art. 72 alin. (3), precum ºi celelalte texte
ale Constituþiei care prevãd obligativitatea adoptãrii de legi organice nu
includ în aceastã categorie ºi legile de ratificare. De aceea Curtea
Constituþionalã... a statuat cã «legile de încuviinþare a ratificãrii nu intrã
în categoria celor care fac parte din domeniul legilor organice», stabilind
cã, în principiu, ratificarea poate face obiect al delegãrii legislative prin
lege specialã de abilitare”(Decizia 113/1999, M. Of. nr. 362 din 29 iulie 1999;
vezi, de asemenea, Decizia 105/1998, M. Of. nr. 263 din 15 iulie 1998; Decizia 43/
1993, M. Of. nr. 175 din 23 iulie 1993, Decizia 718/1997, M. Of. nr. 396 din 31
decembrie 1997). Totuºi, aceastã logicã a Curþii Constituþionale este destul
de discutabilã. În primul rând, legea de ratificare nu este o lege în sens
strict: ea nu reglementeazã primar un domeniu, ci exercitã o funcþie
distinctã, cea diplomaticã ºi de control asupra executivului. De altfel,
Parlamentul adoptã prin lege ºi bugetul de stat, dar utilizarea procedurii
legislative nu implicã posibilitatea de a delega aprobarea bugetului cãtre
Guvern. Apoi, dacã delegarea legislativã este permisã, nefiind vorba de
un domeniu ce þine de legea organicã, atunci este posibil ºi procedeul
ordonanþei de urgenþã, datã fãrã abilitare, astfel cã din funcþia
Parlamentului nu ar mai rãmâne aproape nimic. Având în vedere cã
ratificarea obligã statul român, ea nu poate fi fãcutã printr-un act care
318 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
este supus unui control ulterior, cum este cazul ordonanþelor, cel puþin
ca regulã. De altfel, Curtea nu a decis în unanimitate cu privire la
constituþionalitatea abilitãrii de ratificare datã Guvernului. Prof. univ.
dr. Ioan Muraru, judecãtor al Curþii, fãcea opinie separatã arãtând, pe
bunã dreptate, cã abilitarea este neconstituþionalã, deoarece «într-o
interpretare riguroasã a dispoziþiilor constituþionale, ratificarea unor
asemenea tratate revine în exclusivitate Parlamentului, iar o asemenea
atribuþie nu poate fi delegatã nimãnui» ºi cã «trebuie sã se facã o clarã
distincþie între atribuþia de ratificare ºi atribuþia de legiferare» (opinie
separatã la Decizia 113/1999, M. Of. nr. 362 din 29 iulie 1999).
b. Garantarea sferei de competenþã exclusivã a Parlamentului.
A doua limitã presupune cã legiuitorul nu poate scoate de sub puterea
de ratificare a Parlamentului acele tratate a cãror aprobare de cãtre
Guvern ar constitui o încãlcare implicitã a unei competenþe atribuitã de
Constituþie exclusiv Parlamentului. Astfel, competenþa exclusivã în
materie de legiferare este datã de art. 61 din Constituþie, Parlamentului,
care este, potrivit textului, «unica autoritate legiuitoare a þãrii». Puterea
legislativã nu ar putea astfel sã scoatã de sub puterea de ratificare a
Parlamentului tratatele care modificã legile sau necesitã adoptarea unor
legi ori modificarea legilor în vigoare. De asemenea, art. 2 alin. (1) din
Constituþie dispune cã suveranitatea naþionalã este exercitatã de popor
prin organele sale reprezentative, adicã prin Parlament ºi Preºedinte,
cãci textul se referã la constituirea acestora prin alegeri, astfel cã orice
tratat care este legat de exerciþiul suveranitãþii naþionale trebuie, în mod
obligatoriu, sã fie ratificat de Parlament, legiuitorul neputând sã dea
aceastã competenþã Guvernului, ci cel mult Preºedintelui, care, de altfel,
este, potrivit art. 80 alin. (1) din Constituþie, «garantul independenþei
naþionale, al unitãþii ºi al integritãþii teritoriale a þãrii». Atribuirea
dreptului de a aproba acte internaþionale convenþionale în acest domeniu
Guvernului ar fi deci ºi o încãlcare a atribuþiilor acordate de Constituþie
ªefului Statului. Astfel, legiuitorul nu poate scoate de sub puterea de
ratificare a Parlamentului tratatele de pace ºi pe cele referitoare la
colaborarea politicã ºi militarã, acordurile privind organizaþiile
internaþionale, tratatele privind regimul teritoriului sau regimul politic.
De asemenea, aprobarea prin lege a bugetului de stat ºi al asigurãrilor
A RT . 11. Dreptul internaþional ºi dreptul intern 319
sociale de stat este de competenþa exclusivã a Parlamentului, în baza
art. 138 din Constituþie. Aceasta înseamnã cã toate tratatele care
angajeazã finanþele statului nu pot sã fie scoase din competenþa de
ratificare a Parlamentului, cãci posibilitatea deschisã Guvernului în
aceastã materie ar echivala cu o modificare a bugetului nesupusã aprobãrii
Parlamentului.
c. Garantarea drepturilor omului. Pe de altã parte, cum exerciþiul
unor drepturi sau al unor libertãþi fundamentale nu poate fi restrâns
decât prin lege, în baza ºi în limitele art. 53 din Constituþie, tratatele în
domeniul acestora nu pot fi scoase de sub puterea de ratificare a
Parlamentului. Tratatele de comerþ trebuie, de asemenea, interpretate
ca tratate privind drepturile omului, cãci ele pot afecta libertatea
economicã prevãzutã de art. 45 din Constituþie.
Se observã cã aceastã logicã constituþionalã, impusã dupã pãrerea
noastrã, de art. 11 din Constituþie, limiteazã puterea legislativã în materia
reglementãrii ratificãrii tratatelor, din trei motive: apãrarea suveranitãþii
naþionale, apãrarea competenþelor exclusive ale Parlamentului ºi apãrarea
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului. Când afirmã cã tratatele
ratificate de Parlament, în condiþiile legii, fac parte din dreptul intern,
Constituþia nu deschide în niciun caz legii o putere nelimitatã de a
reglementa competenþa de ratificare, chiar dacã art. 11 nu prevede expres
limitele legislativului, cum poate ar fi trebuit sã prevadã pentru a evita
orice confuzie. De altfel, acordarea unei valori supra-legislative tratatelor
trebuie sã fie însoþitã de ratificarea lor de cãtre Parlament, cãci altfel s-ar
institui o preponderenþã a Guvernului faþã de Parlament, ceea ce ar încãlca
logica Constituþiei, care prevede, în art. 61, cã Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului român.
C. Excluderea acordurilor aprobate de Guvern
Doar tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern,
nu ºi acordurile, convenþiile ºi alte înþelegeri internaþionale care, prin
obiectul lor, nu sunt supuse ratificãrii, ci aprobãrii Guvernului. Este
evident cã aceste acorduri nu pot avea ca obiect direct sau indirect crearea
de drepturi pentru persoane, cãci altfel, nepreluarea în dreptul intern ar
fi mai mult decât problematicã.
320 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
§3. Poziþia infraconstituþionalã particularã a tratatelor
Alineatul al treilea al art. 11 din Constituþie, introdus în urma
revizuirii din 2003, stabileºte poziþia infra-constituþionalã a tratatelor.
Ele trebuie sã fie conforme Constituþiei pentru a putea fi ratificate, ceea
ce implicã faptul cã dacã cuprind dispoziþii contrare Constituþiei nu pot
fi ratificate decât în urma revizuirii acesteia. Competenþa de control
aparþine exclusiv Curþii Constituþionale. Judecãtorul ordinar nu poate
deci evita aplicarea tratatului pentru cã îl considerã contrar Constituþiei.
Totuºi judecãtorul ordinar poate verifica o eventualã neregularitate de
procedurã a ratificãrii, determinând astfel dacã tratatul a fost preluat în
dreptul intern ºi deci dacã este sau nu aplicabil. El decide astfel dacã
norma este juridicã sau nu, ºi nu dacã ea este conformã sau nu cu
Constituþia. Dacã norma este validã, aplicarea ei devine obligatorie
pentru instanþa ordinarã. Dispoziþia constituþionalã introdusã prin
revizuire completeazã deci o lacunã importantã a sistemului stabilit în
1991, care nu lãmurea poziþia tratatului faþã de Constituþie, lucru cu
atât mai regretabil cu cât art. 20 dispune cã dispoziþiile constituþionale
privind drepturile ºi libertãþile cetãþenilor vor fi interpretate ºi aplicate
în concordanþã cu tratatele la care România este parte.
Dacã au fost ratificate, tratatele nu ar mai trebui sã poatã face
obiectul unui control a posteriori. Aceasta pare sã fie ºi poziþia Curþii
Constituþionale, cãci ea afirmã în Decizia nr. 148/2003 (M. Of. nr. 317
din 12 mai 2003), prin care a controlat constituþionalitatea iniþiativei de
revizuire a constituþiei, cã „este (…) rezonabil ca procedura
constituþionalitãþii tratatelor sã fie clarificatã înainte de intrarea lor în
vigoare, prin procedurile specifice unui control a priori” (Decizii de
constatare a neconstituþionalitãþii 1999-2003, vol. II, C.H. Beck, Bucureºti, 2007, p.
115). Totuºi, instanþa constituþionalã nu reuºeºte sã fie consecventã, cãci
ea admite cã textul art. 145 alin. (2), din iniþiativã, este constituþional,
deºi în baza lui se admite a contrario un control pe cale de excepþie al
tratatelor. Acest text a fost adoptat de puterea constituantã. Potrivit
lui, „în cazul în care constituþionalitatea tratatului sau acordului
internaþional a fost constatatã potrivit articolului 146 litera b), acesta
nu poate face obiectul unei excepþii de neconstituþionalitate”. Curtea
A RT . 11. Dreptul internaþional ºi dreptul intern 321
afirmã cã acest text este necesar pentru a se „evita dublul control de
constituþionalitate” ( Decizia nr. 148/2003 în Decizii de constatare a
neconstituþionalitãþii 1999-2003, vol. II, C.H. Beck, Bucureºti, 2007, p. 118). Este
de remarcat mai întâi faptul cã art. 146 lit. d, care reglementeazã
competenþa Curþii de a soluþiona excepþiile de neconstituþionalitate,
dispune cã instanþa constituþionalã „hotãrãºte asupra excepþiilor de
neconstituþionalitate privind legile ºi ordonanþele, ridicate în faþa
instanþelor judecãtoreºti sau de arbitraj comercial”, fãrã a arãta nimic
despre excepþia de neconstituþionalitate a unei prevederi dintr-un tratat.
Mai apoi, trebuie remarcat faptul cã un tratat angajeazã statul român în
raport cu alte state, ºi nu doar cu cetãþenii cãrora tratatul le creeazã
drepturi sau obligaþii ºi cã o excepþie de neconstituþionalitate ridicatã de
o persoanã ar putea conduce la imposibilitatea de respectare a obligaþiilor
statului faþã de cocontractanþi, ceea ce ar afecta relaþiile internaþionale
ale României ºi ar duce la încãlcarea art. 11 din Constituþie potrivit
cãruia „statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai ºi cu bunã-
credinþã obligaþiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Pe de altã
parte, este de remarcat cã în sistemul francez, cel care a influenþat decisiv
actualul sistem constituþional românesc, aceleaºi dispoziþii constituþionale
de principiu privind regula pacta sunt servanda ºi controlul
constituþionalitãþii tratatelor au dus la afirmarea faptului cã „nu poate fi
pusã problema constituþionalitãþii unui tratat legal ratificat ºi publicat ºi
deci introdus în ordinea juridicã internã” (Renoux, Th., Villiers, M. de,
Code Constitutionnel, Litec, Paris, 2005, p. 302). Soluþia este logicã, cãci principiul
obligativitãþii tratatelor implicã faptul cã nicio autoritate a statului, nici
instanþa constituþionalã, nu le poate lipsi de efecte în mod unilateral.
§4. Situaþia dreptului internaþional nescris în ordinea juridicã internã
Art 11 din Constituþia României se referã doar la tratate, chiar
dacã denumirea sa marginalã este «Dreptul internaþional ºi dreptul
intern». Normele nescrise ale dreptului internaþional nu sunt vizate nici
de acest articol, nici de art. 20, iar art. 10 face trimitere la principiile
dreptului internaþional, care sunt distincte de cutuma internaþionalã ºi
322 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
la celelalte norme general admise ale dreptului internaþional, care
cuprind, cum am vãzut, ansamblul principiilor comune marilor sisteme de
drept contemporane ºi aplicabile ordinii internaþionale. Cutuma internaþionalã
nu pare direct vizatã deci de niciunul din textele constituþionale, care,
chiar dacã am admite cã o cuprind implicit în sfera noþiunilor pe care le
utilizeazã, este evident cã nu îi determinã nici modul preluãrii eventuale
în ordinea juridicã internã, nici condiþiile unei eventuale aplicabilitãþi
în raporturile de drept intern, nici poziþia pe care ar putea-o avea faþã de
legile interne în cazul unei astfel de aplicabilitãþi.
Aceastã lipsã de decizie este cu atât mai surprinzãtoare cu cât în
Tezele Proiectului de Constituþie, adoptate de Adunarea Constituantã,
figura în Titlul I, Teza 15 cuprindea urmãtoarea dispoziþie: „Principiile
ºi regulile internaþionale unanim admise ºi cele care decurg din tratatele
ratificate, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Dispoziþia este
eliminatã din proiect deºi fusese votatã ca Tezã cu 298 de voturi pentru,
cinci abþineri ºi nicio împotrivire (Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile
Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 108).
Dispoziþia ar fi fost mult mai clarã decât textele actuale, cãci ea introducea
în dreptul intern ºi dreptul internaþional nescris. Totuºi nici ea nu lãmurea
poziþia acestor reguli în ierarhia normelor interne.
Alte sisteme de drept sunt mult mai clare în aceastã problemã. De
exemplu, art. 25 din Constituþia Germaniei dispune cã regulile generale
ale dreptului internaþional public fac parte din dreptul federal, sunt
superioare legilor ºi creeazã direct drepturi ºi obligaþii pentru locuitorii
teritoriului federal. Astfel, dacã în baza art. 10 din Constituþia României
dreptul internaþional nescris creeazã drepturi ºi obligaþii doar statului
român, Constituþia Germaniei dispune cã aceste reguli creeazã drepturi
subiecþilor de drept din ordinea juridicã internã ºi dã acestor drepturi o
protecþie contra legilor interne, prin acordarea unei poziþii supralegislative
izvoarelor lor. Cutuma internaþionalã este astfel aplicabilã cu prioritate
faþã de legile interne dacã este suficient de precisã pentru a crea drepturi
sau obligaþii subiecþilor de drept.
A RT . 11. Dreptul internaþional ºi dreptul intern 323
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 43/1993, M. Of. nr. 175 din 23 iulie 1993, p. 317
Decizia nr. 718/1997, M. Of. nr. 396 din 31 decembrie 1997, p. 317
Decizia nr. 105/1998, M. Of. nr. 263 din 15 iulie 1998, p. 317
Decizia nr. 113/1999, M. Of. nr. 362 din 29 iulie 1999, p. 317, 318
Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003, p. 320
BIBLIOGRAFIE
Alland, D., Consécration d’un paradoxe: primauté du droit interne sur le droit international,
Revue Française de Droit Administratif nr. 6/1998; Anghel, I. M., Practica recentã din
România în domeniul ratificãrii/aderãrii la tratate internaþionale prin ordonanþã de urgenþã a
Guvernului, Dreptul nr. 11/2006; Bachelier, G., La place de la coutume internationale en
droit interne français, (concl, sur CE, Ass., 6 juin 1997, M. Aquarone), Revue Française
de Droit Administratif nr. 5/1997; Bailleul, D., Le juge administratif et la conventionalité
de la loi. Vers une remise en cause de la jurisprudence Nicolo ?, Revue Française de Droit
Administratif nr. 5/2003; Benke, K., Controlul constituþionalitãþii tratatelor internaþionale
în unele state europene ºi în România, Dreptul nr. 9/2006; Canedo-Paris, M., «La
responsabilité de l’Etat du fait des lois inconventionnelles», note sous CE ass., 8 février 2007,
Arcelor, LPA, 7 août 2007; Cârstea, V., Lache, M., Constituþionalitatea tratatelor sau a
acordurilor internaþionale, Caiete de drept internaþional nr. 3/2004; Cârstea, V., Troe,
M., Controlul constituþionalitãþii tratatelor sau altor acorduri internaþionale, Caiete de drept
internaþional nr. 17/2007; Chrestia, Ph., L’influence des droits de l’homme sur l’évolution
du droit international contemporain, Revue trimestrielle des droits de l’homme 1999;
Constantin, V., Este posibil un control de constituþionalitate în România al dreptului derivat
al Comunitãþii ºi al Uniunii Europene?, Pandectele române nr. 2/2008; Deumier, P.,
«Constitution et droit communautaire dérivé: la voix du Conseil d’Etat dans le dialogue des
juges», Le Dalloz nr. 39/2007; Favret, J.-M., La primauté du principe communautaire de
proportionnalité sur la loi nationale, Revue Française de Droit Administratif nr. 2/1997;
Favoreu, L., L’injusticiabilité des lois constitutionnelles, (obs. sous Cons. const., décis. 2003-
469 DC, 26 MARS 2003, Loi constitutionnelle relative à l’organisation décentralisée de la
République.), Revue Française de Droit Administratif nr. 4/2003; Flauss, J.-F., La
condition spécifique des traités relatifs aux droits de l’homme dans les constitutions
contemporaines, în Mélanges P. Pactet, LGDJ, Paris, 2003; Flauss, J.-Fr., L’incorporation
indirecte des traités de protection des droits de l’homme, Revue trimestrielle des droits de
l’homme 1997; Flauss, J.-Fr., Le droit constitutionnel national devant la Cour européenne
des droits de l’homme, Revue française de droit constitutionnel nr. 44/2000; Gaïa, P.,
Normes constitutionnelles et normes internationales, Revue Française de Droit Administratif
nr. 5/1996; Goesel Le Bihan, V., A propos d’une catégorie constitutionnelle obscure : les
324 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
traités ou les accords qui engagent les finances de l’Etat, Revue française de droit
constitutionnel nr. 53/2003; Gohin, O., La Constitution française et le droit d’origine
externe, Revue Française de Droit Administratif nr. 1/1999; Guþan, M., Forme pe un alt
fond: transplantul juridic comunitar ºi cultura juridicã româneascã, Pandectele române nr.
5/2008; Jacqué, J.-P., Droit constitutionnel national, Droit communautaire, CEDH, Charte
des Nations Unies, L’instabilité des rapports de système entre ordres juridiques, Revue française
de droit constitutionnel nr. 69/2007; Michelet, K., La loi inconventionnelle, Revue
Française de Droit Administratif nr. 1/2003; Monnier, S., La répartition des compétences
et la hiérarchie des normes nationales à l’épreuve de l’application du droit communautaire,
Revue française de droit constitutionnel nr. 68/2006; Niþã, I., Aurescu, B., Comentariul
Legii române nr. 590/2003 privind tratatele (continuare – articolele 25-34), Revista Românã
de Drept Internaþional nr. 3/2006; Popescu, C.-L., Controlul constituþionalitãþii tratatelor
internaþionale, Dreptul nr. 11/2005; Popescu, C.-L., Raporturile dintre dreptul internaþional
convenþional al drepturilor omului ºi dreptul intern român, potrivit Constituþiei României
revizuite, Pandectele române, supliment 2004; Popescu, R.-M., Specificul aplicãrii
prioritare a dreptului european în dreptul intern, în raport cu aplicarea prioritarã a dreptului
internaþional, Revista Românã de Drept Comunitar nr. 3/2005; Stahl, J.-H.,
(Conclusions), Lachaune, J-F., (Note), Le contrôle, par voie d’exception de la ratification
ou de l’approbation d’un traité ou d’un accord international, Revue Française de Droit
Administratif nr. 6/2003; Stoica, A.-T., Aspecte controversate privind competenþa
decizionalã a Camerelor Parlamentului în materia ratificãrii tratatelor, Dreptul nr. 11/2004;
Tigroudja, H., Le juge administratif français et l’effet direct des engagements internationaux,
Revue Française de Droit Administratif nr. 1/2003; Trocsanyi, L., Csink, L., Constituþie
vs. drept comunitar: poziþia Curþii Constituþionale a Ungariei în Uniunea Europeanã,
Pandectele române nr. 6/2008.
Vezi ºi bibliografia de la art. 10.
A RT . 12. Simboluri naþionale 325
Simboluri Articolul 12
naþionale (1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt
aºezate vertical, în ordinea urmãtoare începând de la
lance: albastru, galben, roºu.
(2) Ziua naþionalã a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naþional al României este “Deºteaptã-te
române”.
(4) Stema þãrii ºi sigiliul statului sunt stabilite prin legi
organice.
COMENTARIU
Dispoziþiile art. 12 din Constituþia României nu primesc, de regulã,
decât un comentariu istoric ori sentimental, ca ºi cum ele nu ar avea cu
adevãrat un caracter normativ. Totuºi, ele trebuie sã producã unele efecte
juridice, odatã ce sunt prezente într-o lege. Vom încerca sã determinãm
în comentariul ce urmeazã valoarea juridicã generalã a simbolurilor
naþionale ºi, apoi, consecinþele juridice concrete ale acestor dispoziþii
constituþionale.
Aceste simboluri au apãrut în cadrul procesului de instituþionalizare
a puterii, atunci când imposibilitatea contactului personal cu supuºii,
datoratã lãrgirii ariei geografice a puterii suveranilor, depãrtãrii
guvernanþilor de guvernaþi, face ca prezenþa personalã a ºefului statului,
a suveranului sã trebuiascã sã fie înlocuitã cu o simbolisticã a puterii.
Arborarea steagului, prezenþa stemei, intonarea imnului afirmã prezenþa
suveranului acolo unde el nu poate fi în acel moment ºi demonstreazã cã
acel loc este sub suveranitatea unui anumit stat. Aceastã simbolisticã
este uneori atât de intens resimþitã chiar ºi astãzi, încât arborarea unui
326 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
drapel strãin sau intonarea imnului unui stat strãin pe teritoriul statului
este resimþitã de unii cetãþeni ca o prezenþã efectivã a acelui stat pe
teritoriu.
Introducerea unor dispoziþii privind aceste simboluri în textul
Constituþiei din 1991 a stârnit discuþii. Încã de la dezbaterea Tezelor s-a
propus eliminarea lor (vezi Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii
Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 109). În cadrul
dezbaterilor asupra Proiectului Constituþiei au existat, de asemenea, mai
multe amendamente care tindeau fie sã suprime unele dintre prevederi,
fie sã trimitã la o lege organicã pentru toate simbolurile (vezi Geneza
Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1998, p. 124-125). Argumentul principal pentru menþinerea
acestor dispoziþii a fost acela cã ele asigurã stabilitatea simbolurilor în
aºa fel încât o schimbare de putere sau de regim sã nu poatã duce la
modificarea lor conjuncturalã (vezi Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile
Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 180-
181). S-a susþinut însã ºi contrariul: uneori schimbarea unora dintre
simboluri devine necesarã, chiar urgentã, iar organizarea unui referendum
pentru revizuirea Constituþiei se poate dovedi o procedurã ºi prea
costisitoare, ºi prea lentã (vezi Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii
Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 181). Instituirea
simbolurilor era pentru unii parlamentari o afirmare a republicii contra
monarhiei. Astfel, s-a susþinut, iar alocuþiunea a primit aplauzele sãlii,
cã prin invocarea posibilitãþii unei alternative la ziua de 1 decembrie ca
zi naþionalã, un parlamentar „nutreºte reactualizarea dinasticului 10 mai,
convins fiind, în contra curentului general, cã monarhia va reînvia în
România din propriile ei pãcate”, autorul acestei afirmaþii susþinând cã
„ziua de 10 mai (…) este sortitã sã rãmânã acolo unde îi este locul,
printre negrele zile ale cultului personalitãþii la români” (vezi Geneza
Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1998, p. 182). Dar dezbaterile nu s-au referit deloc la
valoarea juridicã a simbolurilor însele, ci doar la necesara lor stabilitate.
Din punct de vedere juridic, simbolurile naþionale sunt reprezentãri
ale statului român, astfel cã orice acþiune care tinde sã le afecteze este o
acþiune contra statului. Aceasta înseamnã cã ele pot fi protejate prin
A RT . 12. Simboluri naþionale 327
norme care sã reprime distrugerea, degradarea, defãimarea etc. lor.
Consiliul constituþional francez extrage clar aceastã consecinþã generalã
a prezenþei în Constituþie a simbolurilor naþionale, afirmând cã este
permis legiuitorului sã prevadã ca infracþiune ultragierea publicã a imnului
naþional sau a drapelului din moment ce fãcând acest lucru, el asigurã o
conciliere a exigenþelor ordinii publice ºi a garantãrii libertãþilor
constituþional protejate (Decizia nr. 2003-467, 13 martie, 2003 referinþã preluatã
dupã Renoux, Th., Villiers, M. de, Code constitutionnel, Litec, Paris, 2005, p. 336).
Legiuitorul român prevede ca infracþiune „orice manifestare prin
care se exprimã dispreþ pentru însemnele României”. Rãmâne însã de
remarcat cã prevederea legalã este destul de vagã pentru o normã
represivã, cãci exprimarea dispreþului este o noþiune prea la îndemâna
interpretului. Restrângerea exerciþiului dreptului la liberã exprimare este
fãcutã, în acest caz, prin lege, dar legea nu este, dupã pãrerea noastrã,
«previzibilã», în sensul cã nu este suficient de clarã pentru ca cei cãrora
li se aplicã sã înþeleagã în mod rezonabil conþinutul ei. Aceastã
previzibilitate implicã faptul ca noþiunile utilizate în textul legii sã nu
poatã conduce la o interpretare arbitrarã din partea celui care o aplicã
(vezi Dãniºor, D.C., Consideraþii privind reglementarea constituþionalã a restrângerii unor
drepturi sau a unor libertãþi, Noua Revistã de Drepturile Omului nr. 2/2008, p. 7). Or,
în cazul dispoziþiei din Codul penal «exprimarea dispreþului» poate
cuprinde orice. De exemplu, Comisia de redactare a Proiectului
Constituþiei din 1991, compusã din juriºti cu mare experienþã, respingea
un amendament care preciza cã imnul naþional este «Deºteaptã-te
române», cu motivaþia urmãtoare: „La un moment dat acest imn s-ar
putea sã fie desuet. Românul nu se mai deºteaptã niciodatã?” (Geneza
Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1998, p. 125). Ar putea fi aceastã afirmaþie consideratã
dispreþuitoare faþã de imnul naþional? Credem cã un interpret prea zelos
ar putea considera cã da. Textul francez care incrimineazã ultragierea
drapelului sau a armatei a creat ºi el interpretãri disproporþionate. De
exemplu, tribunalul a judecat cã „faptul, pentru un soldat, în timp de
rãzboi, de a cânta Internaþionala în faþa altor militari într-un cantonament
ar putea fi de naturã sã constituie o ultragiere a drapelului sau a armatei”
(Tribunal de Cass. Paris, 7 mars 1940, G.P. 1940, 2, 2, citat dupã Courvoisier, C.,
328 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ A RT . 13. Limba oficialã 329

La République dans ses symboles, în Mathieu, B., Verpeaux, M. (dir.), La République en

droit français, Economica, 1996, p. 197). În concluzie, existenþa unor prevederi
constituþionale privind simbolurile naþionale poate constitui un
fundament al existenþei unor prevederi represive, chiar de naturã penalã,
care sã protejeze aceste simboluri contra acþiunilor care le-ar ultragia,
dar aceste prevederi nu trebuie sã fie excesive, trebuind sã îndeplineascã Limba Articolul 13
condiþiile constituþionale care prevãd limitele ingerinþelor statale în oficialã În România, limba oficialã este limba românã.
exerciþiul drepturilor ºi libertãþilor fundamentale.

BIBLIOGRAFIE
Andrieº-Tabac, S., Heraldica teritorialã a Basarabiei ºi Transnistriei, Editura Museum,
Chiºinãu, 1998; Benoist, L., Signe, symboles et mythes, P.U.F., Paris, 2007; Bunea, A.,
Steagul poporului român din Transilvania în revoluþia din anii 1848-1849, în „Anuarul
Institutului de Istorie”, Cluj, nr. 12/1969; C. Courvoisier, La République dans ses symboles,
în Mathieu, B., Verpeaux, M. (dir.), La République en droit français, Economica, Paris,
1996 ; Cernovodeanu D., Les origines lointaines du drapeau tricolore roumain, în Acts of
VIII International Congress of Vexillology, 1979; Cernovodeanu, D., ªtiinþa ºi arta heraldicã
în România, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1977; Decharneux, B.,
Nefontaine, L., Le symbole, P.U.F., Paris, 2003 ; Dogaru, M., Tricolorul ºi cocardele în
contextul luptei revoluþionarilor paºoptiºti, Revista de istorie nr. 5 din 31 mai 1978;
Mãnescu, J. N., Acvila României, simbol heraldic al statului unitar modern, Magazin istoric,
nr. 4 din aprilie 1991 ; Moisil, C., Însemnele regalitãþii române în Enciclopedia României,
vol. I, 1938; Roºian, A., O istorie a drapelului României, Alma Mater Militaris, anul VII,
nr. 1 (13) / 2006; Nãsturel, P. V., Steagul, stema românã, însemnele domneºti, trofee,
Bucureºti, 1903; Rosetti, R. R., Când s-a adoptat steagul tricolor la noi, Memoriile secþiunii
istorice, seria a III-a, vol. XI, 1930; Sbierea, I. G., Ceva despre tricolorul român, în
Calendarul Minervei pe anul 1905, Bucureºti, 1905; Vasile, A., Drapelul este istoria
întreagã a României, Lupta întregului popor, nr. 1(3) din 1985; Velcu, A., Steagurile
României, Enciclopedia României, vol. I, 1938.
SUMAR
§1. Caracterul normativ al dispoziþiei art. 13
§2. Limitele impuse puterii legislative de art. 13
A. Obligaþia de a cunoaºte limba oficialã
B. Doar limba oficialã poate fi utilizatã de persoanele juridice
de drept public sau de persoanele de drept privat în
exerciþiul unei misiuni de serviciu public
C. În principiu, doar limba oficialã poate fi utilizatã în viaþa
publicã
D. Utilizarea unei alte limbi decât cea oficialã în viaþa
publicã, dacã este permisã de Constituþie, nu trebuie sã
creeze consecinþe restrictive în materie de libertate pentru
ceilalþi cetãþeni
E. Modul de reglementare a utilizãrii limbilor minoritare nu
trebuie sã transforme dreptul individual în drept colectiv ºi
nici sã lege exerciþiul libertãþilor ori drepturilor
fundamentale de poziþia cetãþenilor pe teritoriu
§3. Limitele impuse de art. 13 coroborat cu art. 152 din Constituþie
puterii constituante ºi derogãrile introduse de art. 120, art. 128
ºi art. 32 din Constituþie
330 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
COMENTARIU
§1. Caracterul normativ al dispoziþiei art. 13
Articolul 13 din Constituþie are caracter normativ, ºi nu declarativ,
ceea ce înseamnã cã el va fi încãlcat nu doar printr-o normã contrarã,
care ar declara o altã limbã ca limbã oficialã, ci ºi de orice dispoziþie
legalã care ar înfrânge una din consecinþele normative inerente
caracterului oficial al limbii. Determinarea acestor consecinþe devine
deci esenþialã pentru înþelegerea limitãrilor pe care acest articol al
Constituþiei le impune puterii legiuitoare.
Poziþia Curþii Constituþionale pare sã fie însã alta. Pentru Curte,
dispoziþia pare sã aibã un simplu caracter declarativ, cãci ea afirmã (Decizia
113/1999, M. Of. nr. 362 din 29 iulie 1999) cã, odatã ce Carta europeanã a
limbilor regionale sau minoritare afirmã cã “protecþia ºi încurajarea limbilor
regionale sau minoritare nu trebuie sã se facã în detrimentul limbilor oficiale
ºi al necesitãþii de a le însuºi” ºi cã posibilitatea de a lua mãsuri în zonele în
care sunt folosite limbi regionale sau minoritare trebuie fãcutã “fãrã a aduce
atingere limbii oficiale a statului”, ea nu comportã dispoziþii contrare art.
13 din Constituþie, Curtea nefãcând o analizã a efectelor acestor dispoziþii
datoritã unei afirmãri pure ºi simple din actul controlat cã acesta nu
afecteazã caracterul oficial al limbii române. La fel procedeazã Curtea în
Decizia 114/1999 (M. Of. nr. 370 din 3 august 1999), cãci pentru ea, odatã
ce în lege «nu se prevede cã universitãþile multiculturale ar fi autorizate sã
foloseascã o altã “limbã oficialã” decât limba românã», nu poate fi vorba
de încãlcarea art. 13 din Constituþie. Decizia nr. 112/2001 (M. Of. nr. 280 din
3 mai 2001) are aceiaºi poziþie, fãcând din art. 13 o dispoziþie declarativã,
fãrã consecinþe concrete intrinseci. Analizând dispoziþiile legii
administraþiei publice locale care permit utilizarea limbii materne a
minoritarilor în raporturile cu administraþia ºi în administraþie, înaintea
revizuirii Constituþiei, „Curtea constatã cã niciunul dintre textele de lege
menþionate nu declarã limba vreunei minoritãþi naþionale ca limbã oficialã.
Dimpotrivã, în alin. (3) al art. 43, reluându-se dispoziþia constituþionalã a
art. 13, se prevede cã limba românã este limba oficialã a statului. Pe de
altã parte, din cuprinsul textelor legale criticate rezultã în mod expres cã,
A RT . 13. Limba oficialã 331
atunci când ponderea populaþiei aparþinând unei minoritãþi naþionale este
semnificativã, depãºind 20% din totalul populaþiei unitãþii administrativ-
teritoriale, se va asigura folosirea în raporturile cu autoritãþile administraþiei
publice, ca ºi în actele ce se aduc la cunoºtinþã publicã, ºi a limbii materne
a cetãþenilor aparþinând minoritãþii respective, fãrã a încãlca statutul de
limbã oficialã a limbii române”. Or, în felul acesta, Curtea nu analizeazã
deloc legea raportând-o la consecinþele normative ale art. 13 din
Constituþie. Ea pare sã creadã cã simpla reafirmare în lege a caracterului
oficial al limbii române rezolvã problema de constituþionalitate, fãrã a mai
fi necesarã analiza substanþialã a acestei conformitãþi. Curtea transformã
astfel dispoziþia constituþionalã într-o declaraþie care nu ar putea fi încãlcatã
decât de o declaraþie contrarã.
Poziþia Consiliului constituþional francez este mult mai nuanþatã.
Astfel, judecând constituþionalitatea aceleiaºi Carte, el analizeazã
compatibilitatea dispoziþiilor ei cu conþinutul normativ al afirmãrii
constituþionale a caracterului oficial al limbii franceze. În virtutea
dispoziþiei din art. 2 din Constituþia Franþei, care declarã franceza ca
limbã a Republicii, “folosirea francezei se impune persoanelor juridice
de drept public ºi persoanelor de drept privat în exerciþiul unei misiuni
de serviciu public”, “particularii nu pot sã se prevaleze, în raporturile lor
cu administraþiile ºi serviciile publice, de un drept de a utiliza o altã
limbã decât franceza, nici sã fie constrânºi la o astfel de utilizare” ºi nu se
pot conferi “drepturi specifice unor «grupuri» de vorbitori ai limbilor
regionale sau minoritare, în interiorul «teritoriilor» în care aceste limbi
sunt practicate”, astfel cã aceste limbi pot fi liber utilizate în «viaþa
privatã» dar nu în «viaþa publicã» (Decizia 99-412 din 15 iunie 1999).
Suntem deci în prezenþa a douã interpretãri radical diferite. Prima,
aproape cã neagã caracterul normativ al dispoziþiei constituþionale, cea
de-a doua, ataºeazã caracterului normativ al declarãrii unei limbi ca limbã
oficialã urmãtoarele consecinþe juridice: 1) obligaþia de a cunoaºte limba
oficialã, 2) limba oficialã este singura care poate fi utilizatã de organele
statului ºi de celelalte persoane juridice de drept public sau de persoanele
de drept privat în exerciþiul unei misiuni de serviciu public, 3) în viaþa
publicã poate fi utilizatã doar limba oficialã, 4) modul de reglementare a
utilizãrii limbilor minoritare nu trebuie sã transforme dreptul individual
332 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
în drept colectiv ºi nici sã lege exerciþiul unor drepturi sau libertãþi
fundamentale de poziþia cetãþenilor pe teritoriu ºi 5) utilizarea unei alte
limbi decât cea oficialã în viaþa publicã, dacã este permisã de Constituþie,
nu trebuie sã creeze consecinþe restrictive în materie de libertate pentru
ceilalþi cetãþeni. Puterea legislativã nu poate deroga de la aceste
consecinþe juridice ale caracterului oficial la limbii.
Analiza problemei limbii oficiale în România trebuie fãcutã pe douã
planuri. Primul priveºte limitele impuse puterii legiuitoare de dispoziþia
art. 13 din Constituþie, celãlalt priveºte consecinþele derogãrilor introduse
chiar de Constituþie prin art. 120 în materia utilizãrii limbii minoritãþilor
naþionale în relaþiile cu autoritãþile administraþiei publice locale ºi cu
serviciile publice deconcentrate, prin art. 128 care dã dreptul minoritarilor
sã se exprime în limba maternã în faþa instanþelor de judecatã ºi prin art.
32 care garanteazã persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale dreptul
de a fi instruite în limba lor maternã.
§2. Limitele impuse puterii legislative de art. 13
Este evident cã puterea legislativã nu poate declara o altã limbã ca
limbã oficialã. De altfel, nici puterea constituantã nu poate revizui dispoziþiile
Constituþiei privind limba oficialã (art. 152 din Constituþie). Dar, cum am
vãzut deja, aceasta nu este decât prima limitã, celelalte rezultând din
consecinþele intrinseci caracterului de limbã oficialã al unei limbi.
A. Obligaþia de a cunoaºte limba oficialã
Cerinþa este evidentã, cãci dacã unii cetãþeni nu ar cunoaºte limba
oficialã, statul nu ar putea funcþiona. Legislativul nu ar putea deci
introduce dispoziþii legale care sã dispenseze pe unii cetãþeni de obligaþia
de a cunoaºte limba oficialã. Sistemul educativ este deci þinut sã asigure
învãþarea limbii oficiale. Chiar dacã în anumite condiþii învãþãmântul
poate sã se desfãºoare ºi într-o limbã de circulaþie internaþionalã [art. 32
alin. (2) din Constituþie] sau în limba maternã a persoanelor aparþinând
minoritãþilor naþionale [art. 32 alin. (3) din Constituþie], învãþarea limbii
oficiale este obligatorie. În timpul dezbaterilor din 1991 asupra Tezelor
Proiectului de Constituþie a existat chiar propunerea ca aceastã obligaþie
A RT . 13. Limba oficialã 333
sã fie expres stabilitã în textul Constituþiei, chiar dacã, cum susþinea
autorul propunerii, „ni se va spune cã aceastã tezã este pe undeva
implicitã”; „de vreme ce am declarat «limba românã este limbã oficialã»,
continua membrul Adunãrii Constituante, este normal ca cetãþenii
statului sã-ºi însuºeascã limba oficialã a statului” (Mircea Creþu, în Geneza
Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul
Oficial, Bucureºti, 1998, p. 256). Obligativitatea cunoaºterii limbii oficiale
nu poate fi judecatã ca un atentat la identitatea lingvisticã a minoritarilor,
ca o nerecunoaºtere a diversitãþii sau ca o tendinþã integraþionistã, cãci
ea tinde doar sã asigure o realã participare a tuturor cetãþenilor la
exerciþiul puterii democratice. Dreptul de a utiliza o altã limbã nu trebuie
deci sã facã participarea imposibilã. Identitatea lingvisticã distinctã a
unora dintre cetãþeni trebuie respectatã, dar fãrã ca aceasta sã le împiedice
participarea deplinã la construirea spaþiului public. Instituirea limbii
oficiale are ca sens principal facilitarea comunicãrii între toþi cetãþenii,
dincolo de particularismele lingvistice care îi separã. Ea nu este fãcutã
în detrimentul limbilor minoritare, ci în beneficiul unei comunicãri
necesare construirii unui viitor comun. Dacã indivizii sunt separaþi de
limbile lor materne, cetãþenii sunt uniþi de limba oficialã. De altfel,
Constituþia afirmã implicit aceastã obligaþie de cunoaºtere a limbii oficiale
când, în dispoziþiile art. 128, vorbeºte de posibilitatea cetãþenilor
aparþinând minoritãþilor naþionale de a se exprima în limba maternã în
faþa instanþelor de judecatã ºi în mod distinct de dreptul cetãþenilor strãini
ºi apatrizilor care nu cunosc limba românã de a se servi de interpret. A
contrario, cetãþenii români sunt prezumaþi a cunoaºte limba românã,
dispoziþia art. 128 având nu rolul de a asigura folosirea limbii materne
de cãtre cei care nu ºtiu limba oficialã, ci mai degrabã rolul de a asigura
egalitatea armelor în cadrul procesului.
B. Doar limba oficialã poate fi utilizatã de persoanele juridice
de drept public sau de persoanele de drept privat în
exerciþiul unei misiuni de serviciu public
Aceasta înseamnã mai întâi cã organele statului nu pot utiliza decât
limba românã. Orice act emis de organele statului într-o altã limbã nu
poate fi decât o traducere a actului original care este în mod obligatoriu
334 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
exprimat în limba românã. În caz de contradicþie între cele douã forme,
prevaleazã varianta românã, singura autenticã. Legiuitorul nu poate deci
sã oblige administraþiile sã utilizeze o altã limbã decât cea oficialã, ci
doar sã utilizeze traduceri anexate actului în limba românã. Este, de
altfel, poziþia Consiliului constituþional francez care afirmã cã articolul
2 din Constituþia Franþei nu interzice utilizarea traducerilor (Decizia 99-
412 din 15 iunie 1999). Pe de altã parte, în activitatea serviciilor publice
nu poate fi utilizatã decât limba oficialã. Toate procedurile sunt deci în
limba românã. Utilizarea unei alte limbi de cãtre beneficiarul serviciului
public în raporturile cu acesta nu poate echivala cu utilizarea unei
proceduri în acea limbã, iar dreptul de a utiliza o altã limbã decât limba
oficialã în raporturile cu administraþiile sau justiþia, care ar putea fi
introdus de puterea constituantã, nu creeazã un drept de a cere
desfãºurarea procedurii în acea limbã. Aºadar, se va asigura, de fiecare
datã, traducerea susþinerilor sau actelor beneficiarului serviciului în limba
oficialã. Altfel, s-ar impune funcþionarilor înºiºi utilizarea ºi, deci,
cunoaºterea unei alte limbi decât limba oficialã, ceea ce ar crea restricþii
în materia dreptului la muncã în raport de limbã, fapt interzis de art. 16
coroborat cu art. 4 din Constituþie. De altfel, art. 128 din Constituþie
este clar în acest sens, cãci, deºi dã dreptul minoritarilor sã se exprime în
faþa instanþelor de judecatã în limba maternã, el afirmã cã procedura
judiciarã se desfãºoarã în limba românã. Trebuie însã subliniat cã aceastã
utilizare a unei alte limbi decât cea oficialã în spaþiul public de cãtre unii
cetãþeni poate fi introdusã de puterea constituantã, nu însã direct de
puterea legiuitoare ºi cã ea nu instituie posibilitatea pentru organele
statului de a utiliza acea limbã, ci doar pentru cetãþeni.
Aceastã utilizare obligatorie a limbii oficiale se impune ºi persoanelor
de drept privat în exerciþiul unei misiuni de serviciu public. Aºadar ea se
impune tuturor celor care exercitã o misiune de serviciu public ca
persoane fizice sau juridice de drept privat: notari publici, executori
judecãtoreºti, avocaþi, asociaþii profesionale ale acestora, dacã ne
raportãm la legea în vigoare, partidelor politice, cãci ele îndeplinesc o
misiune publicã, conform art. 1 din Legea 14/2003, fiind declarate chiar
persoane juridice de drept public, deºi dispoziþia legalã este mai mult
A RT . 13. Limba oficialã 335
decât problematicã, ºi oricãrei alte persoane care exercitã conform legii
o misiune de serviciu public.
Dar utilizarea limbii oficiale nu poate fi impusã decât persoanelor
juridice de drept public sau persoanelor de drept privat care exercitã o
misiune de serviciu public, nu ºi celorlalte persoane. Cu alte cuvinte, nu
poate fi impusã utilizarea limbii oficiale persoanelor private care nu
exercitã o misiune de serviciu public; acestea pot utiliza liber orice limbã.
Consecinþa este susþinutã de art. 30 din Constituþie privind libertatea
de exprimare. Legiuitorul nu poate deci introduce dispoziþii care sã
impunã utilizarea limbii oficiale în spaþiul privat, ºi nici dispoziþii care sã
restrângã dreptul de utilizare a unei alte limbi.
C. În principiu doar limba oficialã poate fi utilizatã în viaþa
publicã
Aceastã consecinþã a caracterul oficial al unei limbi este reflexul celei
anterioare. Trebuie însã clar definitã «viaþa publicã». Într-o definiþie
rudimentarã, viaþa publicã este sfera activitãþilor sociale deschise tuturor. Ea
cuprinde în mod cert activitatea persoanelor juridice de drept public ºi
persoanelor de drept privat care exercitã o misiune de serviciu public. Dar
cuprinde, de asemenea, ºi toate actele particularilor care se adreseazã tuturor
persoanelor sau care trebuie aduse la cunoºtinþã publicã, prezentând un interes
public. Tocmai în acest sens, art. 31 din Constituþie garanteazã dreptul
persoanei de a avea acces la orice informaþie de interes public, ceea ce implicã,
desigur, ca aceastã informaþie sã fie într-o limbã pe care toþi cetãþenii o cunosc.
Constituþia noastrã deschide oarecum viaþa publicã limbilor
minoritare, dar aceastã deschidere nu trebuie sã constituie un mijloc de
închidere în identitatea minoritarã. Astfel, art. 120 din Constituþie trebuie
interpretat doar în sensul cã el creeazã un drept cetãþenilor aparþinând
unei minoritãþi naþionale sã foloseascã în raporturile cu administraþiile
limba maternã, dar nu în sensul cã administraþiile însele ar putea fi
dispensate de a consemna toate cererile ºi de a desfãºura toate procedurile
în limba românã.
Utilizarea obligatorie a limbii oficiale în viaþa publicã înseamnã deci
cã orice informaþie sau procedurã care este deschisã tuturor, care prezintã
336 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
un interes public, trebuie sã fie accesibilã tuturor în limba pe care toþi
cetãþenii sunt obligaþi sã o cunoascã, deci în limba oficialã. Aceasta nu
înseamnã cã nu poate fi utilizatã o altã limbã, ci cã traducerea informaþiei
în limba românã este obligatorie.
D. Utilizarea unei alte limbi decât cea oficialã în viaþa
publicã, dacã este permisã de Constituþie, nu trebuie sã
creeze consecinþe restrictive în materie de libertate pentru
ceilalþi cetãþeni
Dacã Constituþia însãºi poate autoriza, cu anumite limite pe care le
vom vedea ulterior, folosirea unei alte limbi decât cea oficialã în anumite
sfere ale vieþii publice, aceastã autorizare nu trebuie sã creeze consecinþe
restrictive în materie de libertate pentru ceilalþi cetãþeni români. De
exemplu, utilizarea de cãtre minoritari a limbii materne în raporturile cu
administraþia sau în justiþie nu trebuie sã creeze restricþii în materia
dreptului la muncã în raport de cunoaºterea sau necunoaºterea limbii
minoritare. Administraþia sau instanþa este obligatã sã asigure traducerea
actelor sau susþinerilor minoritarilor fãcute în limba maternã, dar nu pot
fi obligate sã cunoascã aceastã limbã, altfel s-ar impune persoanelor
morale de drept public utilizarea unei alte limbi decât cea oficialã, ceea
ce nu poate fi permis.
E. Modul de reglementare a utilizãrii limbilor minoritare nu
trebuie sã transforme dreptul individual în drept colectiv ºi
nici sã lege exerciþiul libertãþilor ori drepturilor
fundamentale de poziþia cetãþenilor pe teritoriu
Principiul rezultã din dispoziþiile constituþionale care reglementeazã
unitatea poporului, indivizibilitatea statului ºi a suveranitãþii ºi care
interzic atât drepturile colective, cât ºi teritorializarea libertãþilor ºi
drepturilor fundamentale.
Un drept este colectiv dacã are ca titular grupul sau dacã existenþa
sau exerciþiul lui depind de existenþa sau de ponderea grupului. Principiul
este cã aceste drepturi sunt interzise. Totuºi, Constituþia noastrã leagã,
A RT . 13. Limba oficialã 337
prin art. 120, dreptul de a utiliza limba maternã în raporturile cu
administraþiile locale sau serviciile publice deconcentrate de «ponderea
semnificativã» a grupului minoritar în unitãþile administrativ-teritoriale,
autorizând puterea legislativã sã stabileascã condiþiile în care acest drept
va fi exercitat. Legea administraþiei publice locale determinã aceastã
pondere semnificativã la 20% din populaþia unitãþii administrativ-
teritoriale. Curtea Constituþionalã a considerat, înaintea revizuirii
Constituþiei, cã prin aceste norme nu se creeazã drepturi colective. Astfel,
în Decizia nr. 112/2001 (M. Of. nr. 280 din 3 mai 2001) “Curtea reþine cã
referirea din sesizare la acordarea de «drepturi colective» nu are în vedere
conþinutul real al dispoziþiilor constituþionale invocate ºi nici conþinutul
prevederilor legale criticate... Faptul cã folosirea de cãtre aceºti cetãþeni
ºi «a limbii materne», în raporturile cu administraþia publicã localã, este
condiþionatã de o pondere substanþialã a minoritãþii naþionale din care
fac parte, în ansamblul populaþiei din unitãþile administrativ-teritoriale
respective, sau – în cazul consilierilor, caz prevãzut în art. 43 alin. (3) –
de a reprezenta cel puþin o treime din numãrul consilierilor nu are
semnificaþia acordãrii unor drepturi colective. Ponderile stabilite prin
textele legii reprezintã doar criterii pentru acordarea drepturilor de folosire
«ºi a limbii materne» în raporturile cu autoritãþile administraþiei publice
sau în cadrul lucrãrilor consiliilor locale ºi a celor judeþene. Aceste criterii
þin seama de posibilitãþile practice de a asigura, în contextul garantãrii
identitãþii lingvistice, folosirea «ºi a limbii materne» în relaþiile cu
autoritãþile administraþiei publice locale, avându-se în vedere ºi costurile
pe care societatea ºi le poate permite.” Curtea pare sã creadã astfel cã un
drept nu este colectiv decât dacã este formal acordat unui grup, excluzând
din categoria analizatã drepturile a cãror existenþã sau exerciþiu depind
de existenþa ºi ponderea grupului. Pentru ea, nu este încãlcatã nici
egalitatea în drepturi prin dependenþa existenþei ºi exerciþiului dreptului
de poziþionarea teritorialã a cetãþeanului. Astfel, în Decizia nr. 112/
2001 (M. Of. nr. 280 din 3 mai 2001), Curtea susþine cã “nu este încãlcat
nici principiul egalitãþii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituþie,
întrucât, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenþa constantã a Curþii
Constituþionale, în acord cu interpretarea datã de Curtea Europeanã a
338 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Drepturilor Omului dispoziþiilor art. 14 din Convenþia pentru apãrarea
drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, egalitatea nu semnificã
uniformitate, iar o diferenþã de tratament juridic determinatã de un motiv
obiectiv ºi rezonabil nu constituie o discriminare”. Totuºi, Curtea este
conºtientã cã ar trebui ca libertãþile ºi drepturile fundamentale sã nu depindã
de situarea pe teritoriu a cetãþenilor, odatã ce ea afirmã cã teritorializarea
dreptului de a utiliza limba maternã în raporturile cu administraþia ºi legarea
lui de ponderea populaþiei minoritare este justificatã de «posibilitãþile
practice» ºi de «costurile pe care societatea ºi le poate permite». A contrario,
dacã societatea ºi-ar putea permite, atunci doar o utilizare a limbii materne
care nu ar depinde de ponderea minoritãþii ºi nu ar teritorializa dreptul ar fi
conformã principiilor constituþionale. Jurisprudenþa Curþii Constituþionale
este astfel ambiguã, utilizând considerente de oportunitate, nu de
constituþionalitate, ceea ce, în principiu, nu îi este permis, cum de altfel
afirmã chiar ea în mai multe cazuri.
§3. Limitele impuse de art. 13 coroborat cu art. 152 din Constituþie
puterii constituante ºi derogãrile introduse de art. 120, art. 128
ºi art. 32 din Constituþie
Art. 152 din Constituþie interzice revizuirea dispoziþiilor constituþionale
privind limba oficialã. Aceasta înseamnã, pe de o parte, cã nici puterea
constituantã nu ar putea introduce o revizuire care ar declara o altã limbã
ca fiind oficialã ºi, pe de altã parte, cã nici puterea constituantã nu ar putea
introduce dispoziþii constituþionale care: 1) sã dispenseze cetãþenii de obligaþia
de a cunoaºte limba oficialã, 2) sã permitã organelor statului ºi celorlalte
persoane juridice de drept public sau persoanelor de drept privat în exerciþiul
unei misiuni de serviciu public sã utilizeze o altã limbã decât limba oficialã,
3) sã permitã utilizarea în viaþa publicã a unei alte limbi decât limba oficialã
fãrã a asigura traducerea în aceasta din urmã, 4) sã instituie sau sã permitã
reglementãri care creeazã în materia utilizãrii limbilor minoritare drepturi
colective sau care leagã existenþa ori exerciþiul unor drepturi sau libertãþi
fundamentale de poziþia cetãþenilor pe teritoriu ºi 5) sã creeze consecinþe
restrictive în materie de libertate pentru ceilalþi cetãþeni prin acordarea unor
drepturi de utilizare a unei alte limbi decât cea oficialã.
A RT . 13. Limba oficialã 339
Curtea Constituþionalã nu a analizat, în Decizia nr. 148/2003 (M.
Of. nr. 317 din 12 mai 2003) cu privire la constituþionalitatea Propunerii
legislative de revizuire a Constituþiei, constituþionalitatea dispoziþiilor
care creeazã dreptul de a utiliza limba maternã în raporturile cu
administraþiile locale ºi serviciile publice deconcentrate ºi de a se exprima
în limba maternã în faþa instanþelor de judecatã. Ea le considerã
constituþionale în virtutea jurisprudenþei sale anterioare privind Legea
administraþiei publice locale. Sesizatã dupã adoptarea Proiectului de
revizuire ºi înainte de referendum, pentru a se pronunþa cu privire la
constituþionalitatea acestor dispoziþii, ea se declarã necompetentã prin
Decizia nr. 356/2003 (M. Of. nr. 686 din 30.09.2003) ºi Decizia nr. 385/
2003 (M. Of. nr. 788 din 17 octombrie 2003). Curtea nu considerã astfel cã
încãlcarea uneia din consecinþele juridice ale art. 13, arãtate mai sus, ar
constitui o revizuire a caracterului oficial la limbii române, interzisã de
art. 148 (actualul 152) din Constituþie.
Textele art. 120 alin. (2), care aratã cã “în unitãþile administrativ-
teritoriale în care cetãþenii aparþinând unei minoritãþi naþionale au o
pondere semnificativã se asigurã folosirea limbii minoritãþii naþionale
respective în scris ºi oral în relaþiile cu autoritãþile administraþiei publice
locale ºi cu serviciile publice deconcentrate, în condiþiile prevãzute de
legea organicã” ºi art. 128 alin (2) care dispune cã “cetãþenii români
aparþinând minoritãþilor naþionale au dreptul sã se exprime în limba
maternã în faþa instanþelor de judecatã”, au fost introduse în Constituþie
în urma referendumului constituþional din 18-19 octombrie 2003. Pentru
ca ele sã nu contrazicã caracterul oficial al limbii române ºi sã constituie
astfel revizuiri interzise, trebuie interpretate în conformitate cu
consecinþele juridice ale acestei dispoziþii. Astfel, cele douã dispoziþii nu
creeazã un drept la desfãºurarea procedurilor organelor statului în limba
maternã, nu pot fi interpretate ca obligând persoanele juridice de drept
public la utilizarea unei alte limbi decât limba oficialã, nu trebuie aplicate
în aºa fel încât sã creeze consecinþe restrictive în materie de libertate
pentru ceilalþi cetãþeni români ºi nu pot dispensa organele statului de
obligaþia de a traduce toate cererile sau susþinerile cetãþenilor minoritari
în limba oficialã. Deºi dispoziþia art. 120 alin. (2) este, dupã pãrerea
noastrã, contrarã art. 4 alin. (1) care instituie ca fundament al statului
340 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
unitatea poporului, precum ºi indivizibilitãþii statului ºi suveranitãþii, prin
faptul cã instituie drepturi colective ºi leagã exerciþiul lor de situarea
teritorialã a cetãþeanului, ea poate fi interpretatã în concordanþã parþialã
cu art. 13 din Constituþie. Legiuitorul este þinut în continuare de unele
dintre consecinþele juridice ale caracterului oficial al limbii, neputând
nici dupã revizuire introduce proceduri oficiale în limbile minoritare,
deci neputând obliga persoanele juridice de drept public sau persoanele
de drept privat care exercitã o atribuþie de serviciu public sã utilizeze
limbile minoritare. Dreptul persoanelor aparþinând minoritãþilor
naþionale este doar de a utiliza în relaþiile cu administraþiile limba maternã,
nu un drept de a utiliza în administraþie aceastã limbã.
DECIZII ALE CURÞII CONSTITUÞIONALE
Decizia nr. 113/1999, M. Of. nr. 362 din 29 iulie 1999, p. 317, 330
Decizia nr. 114/1999, M. Of. nr. 370 din 3 august 1999, p. 330
Decizia nr. 112/2001, M. Of. nr. 280 din 3 mai 2001, p. 330, 337
Decizia nr. 148/2003, M. Of. nr. 317 din 12 mai 2003, p. 320, 339
Decizia nr. 356/2003, M. Of. nr. 686 din 30 septembrie 2003, p. 339
Decizia nr. 385/2003, M. Of. nr. 788 din 17 octombrie 2003, p. 339
BIBLIOGRAFIE
Balibar, R., L’institution du français, P.U.F., Paris, 1985; Benoit-Rohmer, F., Les langues
officieuses de la France, Revue française de droit constitutionnel nr. 45/2001; Bidima,
J.-G., La Palabre : une juridiction de la parole, Paris, Michalon, 1997; Camby, J.-P., Le
Conseil constitutionnel et la langue française, Revue du Droit Public 1994; Caportorti,
F., Etude des droits des personnes appartenant aux minorités ethniques, religieuses et
linguistiques, Doc. N.U.E./C.N. 4/ Sub. 2/1986/7 et Add. 1 à 4, n. 2; Carcassonne, G.,
Etude sur la compatiblité entre la Charte européenne des langues régionales ou minoritaires et
la Constitution, remise au Premier en septembre 1998; Debbasch, R., La reconnaissence
constitutionnelle de la langue française, Revue française de droit constitutionnel 1992;
Dessemontet, Fr., Le droit de la langue en Suisse, Québec, 1984; Duparc Portier P.,
Masson, A., La question des langues en Europe: entre paradoxes et divergences juridiques,
Revue trimestrielle des droits de l’homme, 2007; Fraisseix, P., La France, les langues
régionales et la Charte européenne des langues régionales et minoritaires, Revue Française
A RT . 13. Limba oficialã 341
de Droit Administratif nr. 1/2001; Gautier, Fr., Leclerc, J., Maurais, J., Langues et
Constitutions. Recueil des clauses linguistiques des Constitutions du monde, Les publications
du Québec, 1993; Guillorel, H., Kaoubi, G., (dir.), Langues et Droit. Langues du droit,
droit des langues, Bruylant, Bruxelles, 1999; Halaoui, N., L’identification des langues dans
les constitutions africaines, Revue française de droit constitutionnel nr. 45/2001; Héraud,
G., Le statut des langues dans les différents Etats et en particulier en Europe, Annales de la
Faculté de Droit de l’Université de Toulon et du Var no 5, 1979/1982; Humbold,
V.von, Le caractère national des langues, 1822; Karagiannis, S., La protection des langues
minoritaires au titre de l’article 27 du Pacte international relatif aux droits civils et politiques,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 1994; Kovacs, P., La protection des langues
des minorités ou la nouvelle approche de la protection des minorités, Revue générale de droit
international public 1996; La Charte européenne des langues régionales ou minoritaires et
la France, actes du Colloque de 11 et 12 avril 2002, Strasbourg, Editions du Conseil de
l’Europe, 2003; Marti-Rolli, C., La liberté de la langue en droit suisse, Lausane, 1978;
Mélin-Soucramanien, F., La République contre Babel. A propos de la décision du Conseil
constitutionnel no 99-412 DC du 15 juin 1999, Charte européenne des langues régionales ou
minoritaires, Revue du Droit Public, 1999; Molfessis, V. N., La langue et le droit, Actes
du XVe Congrès International de Droit Comparé, Bruylant, Bruxelles, 1999; Morand,
Ch.-A., Liberté de la langue et principe de territorialité, Revue de droit suisse, 1993 I;
Moutouh, H., Les langues régionales en France, Regards sur l’actualité, avril 1999, La
Documentation française; Orosan, A., Ratificarea de cãtre România a Cartei Europene a
Limbilor Regionale sau Minoritare, Revista Românã de Drept Internaþional nr. 6/2008;
Porhiet, A.-M. le, (dir.), Langue(s) et constitution(s), Economica, Presses Universitaires
d’Aix-Marseille, 2004; Pupier, P., Woehrling, J., (dir.) Langue et droit, Actes du Premier
Congrès de L’Institut international de droit linguistique comparé, Montreal,Wilson et Lafleur
Ltée, 1989; Rossinelli, M., La question linguistique en Suisse, Revue de droit suisse, 1989
I; Rossinelli, M., Protection des minorités linguistiques helvétiques et révision de l’art. 116
de la Constitution fédérale, LeGes, 1991/1; Rousseau, J.J., Essai sur les origines des langues,
1762; Saladin P., Le quadrilinguisme en Suisse – présent et futur, Berne, 1989; Van der
Goot, A., Mise en œvre de la Charte européenne des langues régionales ou minoritaires,
Conseil de l’Europe, 1999; Vandernoot, P., Les aspects linguistiques du droit des minorités,
Revue trimestrielle des droits de l’homme 1997; Vedinaº, V., Regimul dreptului
minoritãþilor de a-ºi folosi limba naþionalã în relaþiile cu administraþia publicã, Revista de
Drept Public nr. 4/2007; Wilson, B., La liberté de la langue des minorités dans
l’enseignement, Bâle, 1999.
342 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Capitala Articolul 14
Capitala României este municipiul Bucureºti.
COMENTARIU
Utilitatea acestei determinãri constituþionale a capitalei a fost
contestatã în timpul dezbaterilor din Adunarea Constituantã în 1991.
Partizanii ei, în frunte cu Comisia de redactare a proiectului, au susþinut
cã trebuie identificatã în Constituþie capitala þãrii, deoarece ea are
semnificaþia unui simbol naþional (Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile
Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 126). Pe
de altã parte, tot Comisia susþinea cã „schimbarea capitalei înseamnã
schimbarea sediului instituþiilor republicii, a organismelor centrale, a
ambasadelor, etc., ceea ce necesitã fonduri ºi timp” (Geneza Constituþiei României,
1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998,
p. 126). Acest punct de vedere fusese formulat ca rãspuns la un amendament
care nu contesta utilitatea dispoziþiei constituþionale, ci propunea o altã
capitalã: Alba Iulia (amendamentul 91, Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile
Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 126). Cei
care au contestat utilitatea prevederii au cerut ca textul Constituþiei sã
trimitã la stabilirea capitalei prin lege, invocând faptul cã, uneori, capitala
poate fi cuceritã, cum a fost în Primul Rãzboi Mondial. Sau, pur ºi simplu,
au cerut suprimarea dispoziþiei considerând cã nu este de naturã
constituþionalã. Un argument al mutãrii capitalei din Bucureºti în alt oraº
a fost caracterul excentric din punct de vedere geografic al Bucureºtiului
(Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã
Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 184) sau posibilitãþile mai mari de apãrare
a altor oraºe (Geneza Constituþiei României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia
Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1998, p. 185). Pe de altã parte, s-a invocat
A RT . 14. Capitala 343
ºi faptul cã prevãzând capitala în Constituþie, mutarea ei ar necesita costuri
mari de organizare a referendumului. S-a susþinut chiar cã „politic ºi moral
Alba Iulia este încã scutitã de tarele vechiului sistem comunist, care la
Bucureºti a creat o structurã birocraticã ºi de relaþii, legãturi ºi interes, de
rudenie, ce trebuie ruptã cu orice preþ ºi a cãrei dezintegrare ar fi favorizatã
de pierderea rolului politic central” (Silviu Cãrpiniºianu, Geneza Constituþiei
României, 1991. Lucrãrile Adunãrii Constituante, Regia Autonomã Monitorul Oficial,
Bucureºti, 1998, p. 184).
Dezbaterile nu au dus însã la desprinderea consecinþelor juridice
ale prevederii constituþionale a capitalei, în afarã, desigur, de îngreunarea
procedurii de mutare a capitalei, chiar dacã atât punctele de vedere ale
Comisiei, cât ºi unele intervenþii au sugerat o consecinþã: sediul
instituþiilor puterii centrale trebuie sã fie în capitalã. Alte constituþii
prevãd expres cã sediul guvernului este în capitalã (art. 194 din
Constituþia Belgiei). Constituþia Luxemburgului prevede cã oraºul
Luxemburg este capitala Marelui Ducat ºi sediul Guvernului, dar acceptã
cã sediul guvernului poate fi deplasat provizoriu pentru motive grave
(art. 109). A contrario, aceste constituþii admit cã sediile altor instituþii
ale puterii centrale pot fi stabilite în afara capitalei. În Germania, de
exemplu, sediile unor instituþii ale puterii federale sunt stabilite în afara
capitalei. Este adevãrat cã într-o federaþie acest lucru pare mai firesc
decât într-un stat unitar, dar nu trebuie uitat cã statul unitar nu trebuie
sã fie nici el excesiv de centralizat. Constituþia noastrã nu prevede nimic
în acest sens. Dacã ne raportãm la tradiþiile democratice ale poporului
român, un lucru este sigur: art. 124 din Constituþia din 1866 declara
Bucureºtiul capitalã ºi reºedinþã a guvernului; art. 125 din Constituþia
din 1923 nu mai determina capitala, dar dispunea cã „reºedinþa
guvernului este în Capitala þãrii”, dispoziþie reluatã de art. 93 din
Constituþia din 1938. Aºadar, interpretând istoric dispoziþia art. 14 din
Constituþia din 1991, consecinþa obligatorie a declarãrii Bucureºtiului
ca fiind capitala statului este cã sediul Guvernului este la Bucureºti. A
contrario, alte instituþii ale puterii centrale pot sa aibã sediul stabilit prin
lege în alte oraºe ale þãrii. Pe de altã parte, chiar dacã sediul guvernului
este în capitalã, nu însemnã cã unele dintre ºedinþele acestuia nu se pot
desfãºura într-o altã localitate.
344 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ Index
Index de noþiuni
A Autoritate p. 32, 117, 224
Abilitare p. 317, 318
Acces
- la culturã p. 65, 87
- la informaþie p. 65, 335
- la justiþie p. 41, 88, 96
- la resursele economice p. 227
Accesibil (ã) p. 40
Administraþie p. 29, 46, 47
- localã p. 80, 128-129, 140-141, 143
- publicã p. 95, 98
Adunare constituantã p. 25, 28, 31, 78,
113, 114, 116, 120, 243, 338-340
Adunarea Parlamentarã a Consiliului
Europei p. 176, 180, 184, 217
Alegeri p. 21, 24, 71, 120-125, 270, 284,
Apartenenþã politicã, 186, 189
Apãrarea drepturilor membrilor unei
asociaþii p. 293-294
Aplicare extrateritorialã p. 143-144
Aprobare p. 317, 318
Asociaþie p. 262-267, 284, 290-304
Autonomie
- culturalã p. 161
- faþã de stat p. 86, 263, 292
- financiarã p. 263
- funcþionalã p. 94, 258, 264, 292
- individualã p. 86, 87, 89, 210, 212
- localã p. 29-30
- statutarã p. 279, 280
- teritorialã p. 218, 253
- universitarã p. 62, 264
345
- a statului p. 63, 68, 83, 321
- acte de p. 227, 280
- administrativã p. 96
- legiuitoare p. 97, 128, 134, 318
- publicã p. 98, 283
Avere p. 186
B
Bloc de constituþionalitate p. 91-92
Buget p. 167, 168, 317, 318, 319
C
Camera p. 165
Camera Deputaþilor p. 122, 163
Campanie p. 272, 281
Capitalã p. 342-343
Carta europeanã a limbilor regionale sau
minoritare p. 178, 179, 234, 330,
Certitudine p. 39, 40,
Cetãþean p. 74-75, 149-150, 160, 171-172,
Cetãþenie p. 198-213
Claritate a dreptului p. 39
Clasã socialã p. 186
Clivaj p. 153, 230
Colaborare între puteri p. 92-99
Colectivitãþi locale p. 128, 129
Colonizare a populaþiilor strãine p. 141-
142
Competenþã
- a autoritãþilor administrative p. 98
- a competenþelor p. 26, 30, 130
346 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
- a instanþei constituþionale p. 94,
285, 320, 321
- a instanþelor p. 41, 47
- de legiferare p. 67, 96, 124, 318,
- delegarea de p. 100, 121
- exclusivã a Parlamentului p. 316-319
- normativã a Guvernului p. 94
- sferã de p. 123
Comunitarism p. 35, 60, 61, 164, 165, 242
Conflict p. 44, 73, 84, 94, 95, 134, 136,
163, 165, 171, 227, 235, 260-262
Conformitate
- a mãsurilor cu egalitatea p. 246
- cu Constituþia p. 56, 100
- cu legislaþia unui stat strãin p. 253
- cu tratatele p. 87, 222-223, 316
Consens p. 44, 71, 83, 84, 163, 261-262
Consiliu economic ºi social p. 295
Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale
p. 124
Consiliu local p. 123
Consiliul Constituþional p. 61, 122, 137,
161, 266, 272, 327
Constituþie p. 7-9
Constituþionalitate p. 76
- a revizuirii p. 12, 320, 339
- a tratatelor p. 320, 331
- bloc de p. 91-92
- extrinsecã p. 12
- intrinsecã p. 12
Constituþionalizare
- a demnitãþii p. 52
- a drepturilor ºi libertãþilor p. 76
- a idealurilor Revoluþiei p. 82-91
- a raporturilor majoritate-opoziþie
p. 93
- a separaþiei puterilor p. 92-93
- a tradiþiilor democratice ale
poporului român p. 77-82, 91
Contencios administrativ p. 101, 97, 98
Contencios judiciar p. 94, 95, 97
Contencios constituþional p. 241
Contract p. 76, 143
Contract colectiv de muncã p. 26, 294,
298, 299
Contract politic p. 171
Contract social p. 117, 204
Contractualist (ã) p. 199, 201, 266
Control
- a posteriori p. 116, 320
- a priori p. 320
- al actelor preºedintelui p. 37
- al constituþionalitãþii constituþiei
p. 49
- al constituþionalitãþii partidelor ºi
asociaþiilor p. 284-286
- al constituþionalitãþii tratatelor
p. 314-315, 320-321, 330
- al exercitãrii funcþiei diplomatice
p. 317
- al respectãrii ierarhiei normative
p. 39, 41, 48-49
- asupra trãsãturilor distinctive ale
persoanelor p. 173, 184, 188, 189
- de conformitate p. 100
- de constituþionalitate p. 11-13, 48,
88-89, 91-92, 98, 128, 235
- de convenþionalitate p. 316
- de legalitate p. 47, 98
- de proporþionalitate p. 157, 233, 275
- de validitate p. 100
- politic p. 31, 47
- realizat de o autoritate independentã
p. 21
- reciproc între puteri p. 96, 99
Convenþia de la Viena p. 144, 315
Convenþia Europeanã a Drepturilor
Omului p. 52, 182-184, 187, 190, 192,
265, 271-274, 293, 294, 295, 301-304
Corp
- electiv p. 25
- electoral p. 30, 116, 121, 127, 282
- etnic p. 25
Index 347
- intermediar p. 35 Declaraþia privind drepturile culturale
- politic p. 44, 117, 148, 160-163, 165, p. 228
199, 202 Declaraþia Universalã a Drepturilor
- social p. 117, 120 Omului p. 51, 52, 187, 190, 207
- uman p. 61 Deconcentrare p. 30, 235, 332
Criterii de nediscriminare p. 172-192 Delegare p. 117, 162
Cult Delegare legislativã p. 100, 317
- al personalitãþii p. 326 Delimitare
- religios p. 180-182, 236-239 - a atribuþiilor p. 94
Cultural (ã, e) - a teritoriului p. 138-140
- autonomie p. 161 Demnitate umanã p. 51-61, 185
- diferenþe p. 23 Democraþie p. 42-46, 33-36, 123-125,
- drepturi p. 159, 228, 294 232-233, 258
- identitate p. 160, 161, 176, 228-234, Demos p. 42-44
243, 252-255 Descentralizare p. 30, 129, 259-260
- minoritate p. 156, 222 Discriminare p. 172-192, 25, 53-57, 246
- patrimoniu p. 178 Discriminare pozitivã p. 45, 56-57, 159,
- pluralism p. 262 246
- spaþiu p. 32, 211 Dobândirea cetãþeniei p. 205-209
- unificare p. 205 Drapel p. 325, 326, 327
Culturã p. 22, 228 Drept
Cumularea puterilor p. 41, 93, 260
- aplicabil uniform p. 134-135
Curtea constituþionalã - câºtigat p. 168
- competenþa a p. 12, 72-73, 81, 93, - de a adera p. 299-302
98, 124-125, 128, 158-159, 168, 275, - de a adopta statutul p. 292-293
281, 320-321, 330-331, 339 - de a alege asociaþia p. 303-304
- germanã p. 13 - de a alege p. 24, 161, 162
Cutumã internaþionalã p. 27, 311, 321- - de a declanºa referendumul p. 96-
322 97
- de a fi ales p. 24, 161, 162
D - de a fi consultat p. 295-298
- de a înfiinþa partide politice p. 271
Debitor p. 168 - de a lua mãsuri de discriminare
- al dreptului la identitate p. 239, 240 pozitivã p. 240
- al obligaþiei de a acorda o cetãþenie p. - de a nu adera p. 302-303
207 - de a nu fi arestat preventiv pentru
Declararea apartenenþei p. 225 delicte de presã p. 91-92
Declaraþia Americanã a Drepturilor - de a ratifica tratate p. 316-319
Omului p. 51 - de a refuza includerea într-un grup
Declaraþia Drepturilor Omului ºi p. 243
Cetãþeanului p. 49, 211 - de a rezista contra opresiunii p. 21
348 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
- de a se exprima în limba maternã în
faþa instanþelor de judecatã p. 334,
336, 339
- de a sesiza instanþa constituþionalã
p. 93
- de a te cãsãtori p. 191
- de a utiliza limba maternã în
raporturile cu administraþia p. 334,
335, 336, 337, 339
- de a utiliza limba maternã p. 235
- de a vota p. 120, 122
- de asociere p. 72-73, 243, 244, 263,
267, 268, 273, 274-275, 281
- de aºi schimba cetãþenia p. 207
- de proprietate p. 89, 135-136
- de secesiune p. 137
- de veto p. 37
- deputat de p. 122, 165
- fundamental p. 74-76, 83, 86-87,
88, 90
- intern p. 139, 140, 176, 218, 309-
310, 313-322
- internaþional p. 127, 129, 139-140,
207, 307-311, 313-322
- izvor de p. 7, 78-79
- la acþiune p. 241, 293-294
- la diferenþã p. 35
- la egalitate p. 182-184
- la grevã p. 135
- la identitate p. 62, 81, 90, 165, 183,
216-246, 253
- la informaþie p. 335
- la interpret p. 333
- la liberã exprimare p. 327
- la libertatea religiei p. 265
- la muncã p. 336
- la o cetãþenie p. 207
- la organizarea politicã a unui
teritoriu p. 227
- la pensie p. 168
- la pluralism p. 70, 267, 274, 275
- la propria imagine p. 185
- la respectarea constituþiei p. 101
- la respectul vieþii private p. 183-184
- la schimbarea sexului p. 183
- la siguranþã p. 58
- la universalitate p. 211
- natural p. 89, 117
- obiectiv p. 290, 291
- ordine de p. 150, 244, 272-273
- pozitiv p. 6, 78, 79
- privat p. 137, 155
- public p. 155
- raþional p. 78, 211
- sisteme de drept p. 309-310
- subiect de p. 191, 202, 203
- subiectiv p.76
Dreptate p. 66-68, 168
Drepturi
- ale grupului p. 241
- ale minoritãþilor naþionale p. 80, 81,
242
- ale omului p. 75-76, 211-213
- ale persoanei p. 212
- colective p. 80, 148, 155, 157-160,
164-165, 179, 218, 236, 243, 293,
336-337
- creanþe p. 210
- culturale p. 228-234
- exercitate în colectiv p. 160, 221,
242, 265
- individuale p. 87, 179, 221, 222, 293,
336
- naturale p. 117, 211
- nepatrimoniale p. 186
- patrimoniale p. 186
- politice p. 161, 204, 210
- regimul de exercitare al p. 263, 271,
291
- suverane p. 125-126
- ºi libertãþi ale cetãþenilor p. 74-76,
p. 209-213, 282-283
Index 349
- ºi libertãþi fundamentale p. 74-76, Executare
83, 86-87, 88, 90, 135, 212 - a deciziilor consiliilor minoritãþilor
naþionale p. 161
E - a hotãrârilor judecãtoreºti p. 95
- a legii p. 94, 117, 143
Echilibrul puterilor p. 92 - a obligaþiilor rezultate din tratate
Egalitate p. 33-37, 51, 52, 90 p. 314
- a armelor p. 333 Exerciþiu
- a cetãþenilor p. 57, 135, 209, 213 - al competenþelor p. 33, 97, 117, 123,
126
- a participãrii p. 45, 172, 202
- al dreptului la acþiune p. 294
- a sexelor p. 233
- al drepturilor p. 90, 138, 179, 187,
- a statelor p. 310
204, 221, 224, 232, 336-338
- ca drept la diferenþã p. 35, 37, 55, - al mandatului p. 120
56, 64, 90, 159, 338 - al puterii p. 21, 41, 81, 124, 127, 142,
- ca identitate p. 51 186, 258, 276
- ca nediscriminare p. 149, 192, 244, - al suveranitãþii naþionale p. 122-123,
246 127-128, 162, 318
- de ºanse sau de acces p. 50, 53, 55, - al suveranitãþii p. 121- 123, 125, 136,
202, 246 282
- formalã p. 45, 50, 54, 56, 246 - al unei funcþii p. 43, 45, 94-99, 129-
- forþatã p. 60 130, 262, 292
- în drepturi p. 47, 67, 159, 233, 298 - al unei misiuni de serviciu public p.
179, 266, 331, 333-335, 338
- între puterile statului p. 260
- juridicã (poziþie de) p. 47, 99, 103, - al unei profesii p. 266
- capacitate de p. 144
202, 310
- partajat al suveranitãþii p. 126
- materialã p. 45, 84, 167, 169, 246
Executiv (ã) p. 29, 32, 46-48, 86, 93, 95,
- politicã p. 201, 202
96, 99, 117, 317
- substanþialã p. 56
Electorat p. 96, 162-163
Enumerare exemplificativã p. 148, 173, F
186-187, 190, 222-223 Finanþarea partidelor politice p. 45, 263
Etnie p. 25, 150, 176-178, 225-228, 243, Formã de guvernãmânt p. 30-38, 42, 114-
252 121
Excepþie Forþã instituþionalizatã p. 22
- de la principiul pluralismului Forþe
intracategorial p. 266, 303-304 - armate p. 302
- de la principiul teritorialitãþii p. 143- - civile p. 22
144 - echilibru de p. 99
- de neconstituþionalitate p. 241, 320- - politice p. 227
321 - sociale p. 26-27
350 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
Frontierã (e) p. 138-140, 142, 177, 227,
252, 253, 254, 255
Funcþie p. 129-130
- a teritoriului p. 142-144
- de cetãþean p. 203
- de control p. 291
- de serviciu public p. 238
- de ºef al statului p. 31
- diplomaticã p. 316, 317
- educativã a pedepsei p. 64
- legislativã p. 70, 71, 86, 95, 192, 316
- majoritarã p. 24, 43, 120, 152
- minoritarã p. 43, 120
- publicã p. 192, 266, 299
Fundamentul statului p. 145-169
G - istoricã p. 79-82
Garantarea
- anumitor valori p. 82
- demnitãþii p. 51
- dreptului la identitate culturalã p.
231
- drepturilor omului p. 319
- drepturilor subiective p. 75
- drepturilor ºi libertãþilor p. 47, 48,
49, 75
- identitãþii etnice p. 227
- integritãþii psihice p. 63
- libertãþii individuale p. 44, 90
- obiceiurilor juridice ale minoritarilor
p. 231-234
- pluralismului p. 267
- sferei de competenþã a Parlamen-
tului p. 318-319
- supremaþiei constituþiei p. 99-101
Grup p. 24, 53, 54, 125-129, 151, 242
- asociativ p. 282
- ca titular de drepturi p. 156, 157,
336-337
- cultural p. 229
- de identificare primarã p. 36, 149,
160, 171, 187-189, 200, 222, 242
- de interese p. 45
- de presiune p. 258
- de strãini p. 142
- etnic p. 23, 25, 176, 177, 226, 227,
243
- lingvistic p. 178-179, 236
- minoritar p. 217, 229, 232, 241, 337
- naþional p. 22, 175-176, 223
- parlamentar p. 96, 163
- politic p. 171
- rasial p. 173-174
- religios p. 180-182, 223
- sexual p. 183
- social p. 150, 155
- socio-economic p. 26
Guvern p. 86, 88, 93, 94, 95, 96, 143, 163,
235, 264, 295, 317, 318, 319, 343
Guvernãmânt 113
- direct p. 118, 152
- reprezentativ p. 115-116, 120
- semi-direct p. 116-118, 124
I - psihicã p. 63
Idealuri ale Revoluþiei p. 49, 77-92
Identitate
- a cetãþeanului p. 199, 204,
- a românilor din afara frontierelor
p. 252
- culturalã p. 161, 228
- de tratament p. 55, 174
- drept la p. 62, 63-64, 215-246
- etnicã p. 225
- lingvisticã p. 234, 333
- religioasã p. 236
- sexualã p. 183
Imn naþional p. 323
Inalienabilitate
- a suveranitãþii p. 125
- a teritoriului p. 135
Index
Independenþã
- a asociaþiilor faþã de stat p. 263
- a asociaþiilor una faþã de alta p. 262
- a instanþei p. 41, 48
- a învãþãmântului p. 62
- a statului p. 27, 136, 170, 244,
- economicã p. 176
- faþã de cultura majoritarã p. 63
Individ p. 54, 62, 64, 117, 150, 164, 198,
203, 212
Individualism p. 24, 59, 60, 61, 148, 149,
163, 199, 232, 242, 293
- drept la p. 64
Indivizibilitate
- a poporului p. 154
- a statului p. 30
- a suveranitãþii p. 128
- a teritoriului p. 131
Inegalitate p. 36, 246
Ingerinþã p. 40, 64, 221, 233, 275, 280,
304
Integritate
- a teritoriului p. 135, 170, 244, 272,
284-286
Infraconstituþional p. 320
Instanþe p. 41, 95, 97, 98, 192, 241, 334
Instituþii p. 228, 230
- ale puterii centrale p. 343
- ale statului p. 123, 260
- comunitare p. 27, 126
- publice p. 280
Interes (e) p. 155
- ale membrilor p. 294, 299
- economice, sociale ºi profesionale
p. 45, 165
- legitim p. 89
- naþional p. 37, 94, 122, 293
- politice p. 165, 263, 283, 292
Interdicþie
- a secesiunii unor teritorii p. 137
- de a abandona teritorii p. 136
351
- de a candida p. 161
- de a contesta ordinea de drept p. 272,
285
- de a împiedica producerea efectelor
hotãrârilor judecãtoreºti p. 95
- de a înstrãina pãrþi ale teritoriului p.
135
- de a pierde teritorii prin prescripþie
p. 137
- de a reglementa arestarea preventivã
pentru delicte de presã p. 91
- de a se pronunþa în afara unui litigiu
dedus judecãþii p. 97
Interpretare
- extensivã p. 66, 76, 91, 315
- judiciarã p. 40, 74
- teleologicã p. 63, 82-91
Intervenþie p. 60, 124, 210, 235, 291, 293,
295
Interzicerea
- anumitor tipuri de structuri p. 280
- arestului preventiv în materie de
presã p. 91
- creãrii unei asociaþii unice p. 265
- cumulului funcþiilor p. 94
- divizãrii juridice a poporului p. 156
- drepturilor colective p. 157
- excluderii p. 51, 52, 224
- instanþelor extraordinare p. 95
- intervenþiilor ministrului justiþiei
p. 96
- încadrãrii obligatorii p. 266
- mandatului imperativ p. 162
- ocupãrii unor funcþii publice p. 205
- partidelor politice p. 281, 285-286
- revizuirii p. 30, 37
- torturii, a pedepselor crude, inumane
ori degradante p. 63
352 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ Index 353

Î Libertatea M Opinie separatã p. 318

- asociaþiilor p. 290 Opoziþie p. 93, 226
Învãþãmânt p. 62, 332, - autonomie p. 212 Majoritate p. 24, 42-44, 93, 120, 129, 152, Ordine
Încadrare obligatorie p. 172, 266, 303 232, 261 - de drept p, 272, 285
- conºtiinþei p. 65, 238
Încredere legitimã p. 39-40 Mãsurã p. 53-54, 167, 168, 240, 246 - forþe de p. 22
- contractualã p. 76 Miliþie p. 26 - judiciarã p. 47
- cultelor p. 238 Minoritate
J - juridicã internaþionalã p. 310, 314
- de a adera la o asociaþie p. 299 - lingvisticã p. 180 - juridicã internã p. 26, 314, 321
- de a adopta statutul p. 279 - naþionalã p. 159, 175-176, 217-225 - juridicã p. 6, 44, 129, 142, 281
Judecãtor p. 41, 47, 74, 93, 96-99, 286, - politicã p. 24, 43
- de a alege asociaþia p. 303 - moralã p. 58, 60
316, 320 - sexualã p. 182
- de a alege forma de organizare p. 279 - politicã p. 29
Jurisprudenþã p. 74 Monarhie p. 31-33, 36-37, 326
- de a nu adera la o asociaþie p. 302 - profesionale p. 303
Justiþie p. 66, 95, 96 Monism p. 252, 314
- de a pãrãsi asociaþia p. 302 - publicã p. 65, 181
- nestatalã p. 26 Monopol p. 22, 129, 266, 280
- de exprimare p. 65, 91, 185, 240, 335 Ordonanþã p. 88, 235, 264
- socialã p. 35-36, 50, 67, 166
- economicã p. 68, 319 Organ reprezentativ p. 70, 121-123, 124,
Jurisdicþie N 125, 128
- ideologiei partidelor politice p. 280
- administrativã specialã p. 89, 96 Organizarea administrativã a teritoriului
- individualã p. 10, 32, 34, 37, 39, 44, Naþionalism p. 224
- ordinarã p. 192, 285 p. 140
51, 57, 62, 64, 66, 86, 90 Naþionalitate p. 174-176, 204, 222, 225,
- plenitudine de p. 98 Organizaþii
- înfiinþãrii partidelor politice p. 271, 243, 252
Jurisdicþional p. 29, 47-49, 94-95 - ale minoritãþilor naþionale p. 122,
277 Naþiune p. 22-26, 29, 32, 113, 115-116,
Jurisdicþionalizare p. 93 160, 165, 218, 224, 244
- învãþãmântului p. 62 120, 151, 174, 204, 308
Necesitate într-o societate democraticã - internaþionale p. 125, 127, 318
- opiniei p. 44 - neguvernamentale p. 295
L p. 71, 167, 232, 275, 297, 300, 304
- organizãrii interne a partidelor - politice p. 186, 226, 269
Neconstituþionalitate
Laicitate p. 236, 238 politice p. 278 - profesionale p. 303
- a asociaþiilor p. 263
Legalitatea - participare p. 210, 212 - a legilor p. 76 - religioase p. 181
- actelor administrative p. 47, 98, 101 - proprietãþii p. 89, 186 - a omisiunilor legislativului p. 241 - sindicale p. 296, 297, 298
- infracþiunilor ºi pedepselor p. 39 - religiei p. 221, 237, 245 - a partidelor p. 280, 285-286 Origine socialã p. 185
Lege Liberul acces la justiþie p. 41, 88, 96 - a revizuirilor constituþionale p. 11- Origine etnicã p. 176
Libertãþi fundamentale p. 41, 51, 75-76, 13, 36, 338 Origine sãnãtoasã p. 185
- a bugetului p. 318
- de ratificare p. 317 90, 135, 211, 276 - a tratatelor p. 320
Limbã p. 178, 234 Neretroactivitate p. 40 P
- de revizuire p. 12, 235
Neutralitate p. 62, 153, 237-239, 260,
- organicã p. 133, 141 - a imigranþilor p. 180
Non-intervenþie p. 35, 95, 311 Pact p. 32, 117
Legitimare p. 283, 27 - minoritarã p. 179, 336
Normativism p. 8 Pact internaþional p. 51, 314
- a puterii p. 21 - oficialã p. 179, 329 Norme general admise ale dreptului Pacta sunt servanda p. 310, 321
- electoralã p. 122 - regionalã p. 179 internaþional p. 139, 307-311, 322 Parlament p. 41, 67, 70, 88, 93, 94-97,
Legitimitate p. 21, 124 Limbaj p. 39 122, 128, 162, 220, 316-319
Libera dezvoltare a personalitãþii umane Limitarea exerciþiului unor drepturi sau Parlamentar p. 46, 162, 282
O
p. 62-66, 38, 82, 229 libertãþi p. 56, 72, 86, 90, 211, 231- Parlamentarã p. 32
Liberalism p. 35, 37, 86-90, 164-165, 201, 234, 246, 271, 273, 275, 297, 300-303, Opinie p. 185 Participare p. 35, 45, 118, 172, 186, 190,
246 327 Opinie publicã p. 44, 59, 83 201, 210, 258, 333
354 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ Index 355

Partid - generale de drept recunoscute de Regim Secesiune p. 30, 137, 234

- înfiinþare p. 271 naþiunile civilizate 307 - de exercitare a drepturilor ºi liber- Separaþia puterilor p. 41, 88, 92-99, 260
- libertatea ideologiei p. 84 Principiul tãþilor p. 263, 271, 291 Serviciu public p. 155, 179, 237, 266, 277,
- libertatea organizãrii p. 278 - egalitãþii p. 56 - juridic p. 40, 55, 165, 191 331-340
- limitele acþiunii p. 72, 129 - inalienabilitãþii teritoriului p. 135 - politic p. 33 Sesizare p. 241, 267
- noþiunea de p. 268 - indivizibilitãþii statului p. 30 Regionalizare p. 140, 260 Sex p. 161, 165, 182, 191
- reprezentativitate a p. 274 - indivizibilitãþii suveranitãþii p. 128 Regiune p. 141 Sigiliu p. 325
- rol p. 282 - indivizibilitãþii teritoriului p. 133 Relaþii Siguranþã
Patrie p. 169 - încrederii legitime p. 39, 40 - ale individului cu statul p. 203 - a persoanei p. 57, 64, 87
Pedeapsã p. 64 - cu autoritãþile administraþiei publice - naþionalã p. 181, 237
- legalitãþii infracþiunilor ºi pedepselor
Persoanã p. 51, 125, 164, 213 locale p. 158, 337, 339 Simboluri naþionale p. 325
p. 39
- aparþinând minoritãþilor naþionale p. - de bunã vecinãtate p. 311 Sindicat p. 45, 85, 262, 289
- legalitãþii p. 47
220 - economice p. 201 Sistem juridic p. 5-6, 8
- securitãþii juridice p. 40 - internaþionale p. 129, 307
- fizicã p. 198 Societate civilã p. 45, 70, 156, 258, 259
- juridicã p. 221, 244, 265, 266, 277 - separaþiei puterilor p. 92 - juridice p. 202 Solidaritatea cetãþenilor p. 153, 166
Personalitate juridicã - unitãþii (indivizibilitãþii) poporului - paºnice p. 311 Spaþiu public p. 155
- de drept privat p. 245 p. 154 - politice p. 201, 270 Spaþiu privat p. 155
- de drept public p. 243, 277 Privilegiu p. 153 - sexuale p. 182 Stat p. 21
Personalitate umanã p. 62 Procedurã p. 42, 73, 100, 124, 241, 320 - sociale fundamentale p. 7
- centralizat p. 343
Pluralism Proces p. 333 - sociale p. 200, 265
- de drept administrativ p. 46
- asociativ p. 303 Profesie p. 303 Religie p. 180, 236, 265,
- de drept jurisdicþional p. 47
- categorial p. 262 Proporþionalitate p. 40, 72, 157, 212, 246, Reprezentare p. 116, 117, 122, 152, 162,
- de drept p. 38
- economic p. 69 275, 297, 303 165, 218, 222
- de drept parlamentar p. 46
- intracategorial p. 264 Proprietate p. 86, 89, 136, 190, 297 Reprezentare proporþionalã p. 163
Reprezentativitate - de drept social p. 48
- noþiunea de p. 259 Publicare p. 84
- a partidelor politice p. 72, 274 - deconcentrat p. 30
- politic p. 68-74 Putere
- a sindicatelor p. 298 - democratic p. 42
Politicã p. 21, 24 - a poporului p. 43
- a unei minoritãþi naþionale p. 220 - descentralizat p. 30, 129, 134,
Popor p. 24, 33, 42, 77, 114, 116, 121, 151, - a statului p. 26
Republicã p. 30-38 - independent p. 26
154 - constituantã p. 28
Populaþii strãine 141 Retroactivitate p. 40 - indivizibil p. 30
- instituþionalizatã p. 21 Revizuire p. 11-13, 25, 27, 37, 69, 78, 82, - naþional p. 22
Prescripþie p. 137
- politicã p. 21 92, 99, 140, 166, 235, 290, 314, 320, - regionalizat
Preºedinte p. 34, 37, 94, 96, 122-123, 124,
318 - provizorie p. 84 338 - suveran p. 26
Previzibilitate Revoluþie p. 49, 77, 82, 84, 90 - unitar p. 29
- a constrângerii p. 38 R Românii din afara frontierelor p. 252 Statut
- a dreptului p. 40 - al partidelor p. 279
- a legii p. 327 Rasã p. 173 S - al sindicatelor, patronatelor ºi
Principii Ratificare p. 316 asociaþiilor p. 291
- ale dreptului internaþional public Rasism p. 173 Sancþiune p. 170, 285, 303 Stemã p. 171, 325
p. 307 Referendum p. 37, 94, 96, 113-121, 235, - a legilor p. 37 Strãmutare p. 141
- constituþionale p. 13 339 - privativã de libertate p. 89 Supremaþia constituþiei p. 39, 41, 87, 99
- generale ale dreptului p. 5 Rege p. 31-33, 36 - regalã p. 31 Supraconstituþioanal p. 38
356 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ Index 357

Suveranitate - corpului politic p. 160

- poporului p. 154
Cuprins
- naþionalã p. 115
- popularã p. 116 - reprezentãrii p. 162
- statalã p. 26 Uniunea Europeanã p. 27, 299
Universalitatea drepturilor omului p. 211,
T 219, 253
Urgenþã p. 95, 317 Introducere ...................................................................... 5
Teritoriu p. 133
Tradiþii p. 77, 166, 217, 228, 231 V Articolul 1. Statul român ................................................. 19
Transfer
§1. Caracterul statal al puterii ................................................ 21
- de competenþe p. 27, 28, 123, 128, Validitate p. 8, 12, 41, 44, 100, 142, 311
134, 316 Valoare supremã p. 50-76 §2. România este stat naþional ............................................... 22
- de suveranitate p. 29, 125, 126 Veto p. 37 A. Caracterul normativ al dispoziþiei ................................ 23
Tratat p. 312-321 Voinþã B. Impunerea unei viziuni voluntariste, politice ºi
Tratat privind drepturile omului p. 41, - individualã p. 24 individualiste a naþiunii .............................................. 24
254 - generalã p. 46, 117, 282 C. Consistenþa normativã a dispoziþiei privind caracterul
- politicã p. 263, 282,
naþional al statului ...................................................... 25
U Voluntarist (ã) p. 23, 24, 149, 151, 201
§3. România este stat suveran ºi independent .......................... 26
Uniformitatea dreptului aplicabil p. 134 A. Noþiunea de suveranitate ºi consecinþele normative ale
Z
Unitatea faptului cã România este stat suveran .......................... 26
- corpului electoral p. 161 Zi naþionalã p. 326 B. Distingerea suveranitãþii de independenþã .................... 27
§4. România este stat unitar ................................................... 29
§5. România este stat indivizibil ............................................. 30
§6. Forma de guvernãmânt a statului român este republica ...... 30
A. Monarhia ................................................................... 31
B. Republica................................................................... 32
§7. România este stat de drept ................................................ 38
A. Caracterul normativ al statului de drept ....................... 38
B. Consistenþa normativã a statului de drept .................... 38
§8. România este stat democratic ............................................ 42
A. Caracterul normativ al dispoziþiei ................................ 42
B. Definirea «demosului» ................................................. 42
C. Tipul de putere pe care demosul este autorizat sã îl
exercite ....................................................................... 43
D. Libertatea ºi supunerea faþã de demos .......................... 44
§9. România este stat de drept social....................................... 46
A. Opþiunea pentru una dintre formele statului de drept .... 46
B. Conþinutul noþiunii de stat de drept social .................... 48
358 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
§10. Valorile supreme .............................................................. 50
A. Demnitatea omului ..................................................... 51
B. Libera dezvoltare a personalitãþii umane ...................... 62
C. Dreptatea ca valoare supremã ..................................... 66
D. Pluralismul politic ca valoare supremã ......................... 68
E. Drepturile ºi libertãþile cetãþenilor ca valoare supremã a
statului român ............................................................ 74
§11. Constituþionalizarea tradiþiilor democratice ale poporului
român ºi idealurilor Revoluþiei din decembrie 1989 ........... 77
A. Transformarea surselor reale în surse formale de valoare
constituþionalã ............................................................ 78
B. Obligativitatea interpretãrii istorice ºi teleologice .......... 79
C. Instituirea unui «bloc de constituþionalitate»? ............... 91
§12. Principiul separaþiei ºi echilibrului puterilor ...................... 92
A. O revizuire controversatã ............................................ 92
B. Cantonarea în exerciþiul unei singure funcþii ................ 94
C. Controlul reciproc între puteri ..................................... 99
§13. În România, respectarea Constituþiei, a supremaþiei sale ºi a
legilor este obligatorie ....................................................... 99
Articolul 2. Suveranitatea ................................................ 112
§1. Distingerea titularului suveranitãþii de sursa acesteia ºi de
exerciþiul ei ...................................................................... 113
§2. Suveranitatea naþionalã aparþine poporului român ............ 114
A. Teoria suveranitãþii naþionale ºi guvernãmântul
reprezentativ ............................................................... 115
B. Teoria suveranitãþii populare ºi guvernãmântul
semi-direct .................................................................. 116
C. Amalgamarea constituþionalã a celor douã teorii .......... 118
§3. Exerciþiul suveranitãþii ..................................................... 121
A. Organele reprezentative ale poporului român................ 121
B. Instituirea democraþiei semi-directe .............................. 123
§4. Niciun grup ºi nicio persoanã nu pot exercita suveranitatea
în nume propriu ............................................................... 125
Index
Cuprins 359
A. Inalienabilitatea suveranitãþii ...................................... 125
B. Indivizibilitatea suveranitãþii ....................................... 128
§5. Instituþionalizarea puterii ................................................. 129
Articolul 3. Teritoriul ...................................................... 133
§1. Indivizibilitatea teritoriului ............................................... 133
A. Uniformitatea dreptului aplicabil ................................. 134
B. Inalienabilitatea teritoriului ......................................... 135
§2. Frontierele ....................................................................... 138
§3. Organizarea administrativã a teritoriului .......................... 140
§4. Interdicþia strãmutãrii ºi colonizãrii populaþiilor ................ 141
§5. Funcþiile teritoriului ......................................................... 142
Articolul 4. Unitatea poporului ºi egalitatea între cetãþeni . 147
§1. Noþiunea de «fundament al statului» ................................. 149
A. Preponderenþa «poporului» în raport cu «naþiunea» ca
fundament al statului .................................................. 151
B. Fundamentul statului ºi suveranitatea .......................... 153
§2. Fundamentele statului român ........................................... 153
A. Unitatea poporului ...................................................... 154
B. Solidaritatea cetãþenilor ............................................... 166
§3. Conceptul de «patrie» indivizibilã ..................................... 169
§4. Statul este al cetãþenilor sãi .............................................. 171
§5. Criteriile de nediscriminare ............................................... 172
A. Conþinutul criteriilor de nediscriminare ........................ 173
B. Caracterul exemplificativ al enumerãrii ........................ 186
C. Natura criteriilor de nediscriminare ............................. 187
§6. Criteriile de nediscriminare ºi egalitatea .............................. 192
Articolul 5. Cetãþenia ...................................................... 197
§1. Caracterele cetãþeniei ....................................................... 198
A. Cetãþenia este o calitate a persoanei fizice .................... 198
B. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii
social-economice ......................................................... 200
360 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ
C. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii politice ........ 201
D. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþii juridice ....... 202
E. Cetãþenia exprimã un anumit tip de relaþie a individului
cu statul ..................................................................... 203
§2. Sistemele de departajare a cetãþenilor de necetãþeni ............ 203
A. Principiile soluþiei ....................................................... 204
B. Dobândirea cetãþeniei .................................................. 205
C. Pierderea cetãþeniei. Limitele voinþei statului când decide
retragerea cetãþeniei .................................................... 208
§3. Consecinþele cetãþeniei ..................................................... 209
A. Doar cetãþenii se bucurã de toate drepturile .................. 209
B. Doar cetãþenilor le incumbã toate obligaþiile ................. 210
C. Limitele dependenþei acordãrii drepturilor de cetãþenie .. 210
D. Caracterul abuziv al unor utilizãri normative ale noþiunii
de cetãþenie în dreptul constituþional român ................. 212
Articolul 6. Dreptul la identitate ...................................... 215
§1. Noþiunea de minoritate naþionalã ..................................... 217
§2. Structura dreptului la identitate ........................................ 220
A. Titularii dreptului la identitate .................................... 220
B. Obiectul dreptului la identitate .................................... 225
C. Relaþia juridicã inerentã dreptului la identitate ............. 239
D. Protecþia juridicã acordatã dreptului ............................ 240
§3. Limitele dreptului la identitate .......................................... 241
A. Dreptul la identitate este individual, nu colectiv ........... 241
B. Dreptul la identitate este garantat doar în spaþiul privat 245
C. Conformitatea mãsurilor luate cu principiile de egalitate
ºi nediscriminare ......................................................... 246
Articolul 7. Românii din strãinãtate ................................. 252
Articolul 8. Pluralismul ºi partidele politice ..................... 256
§1. Pluralismul – condiþie ºi garanþie a democraþiei
constituþionale ................................................................. 257
Index
Cuprins 361
A. Noþiunea de pluralism ................................................. 259
B. Pluralismul categorial ................................................. 262
C. Pluralismul intracategorial .......................................... 264
D. Rolul pluralismului ..................................................... 267
§2. Partidele politice .............................................................. 268
A. Noþiunea de partid politic ............................................ 268
B. Pluralismul partizan .................................................... 270
C. Înfiinþarea partidelor politice ....................................... 271
D. Libertatea organizãrii interne a partidelor .................... 278
E. Libertatea ideologiei partidelor politice ......................... 280
F. Rolul constituþional al partidelor politice ....................... 282
G. Limitele acþiunii partidelor politice .............................. 284
Articolul 9. Sindicatele, patronatele ºi asociaþiile
profesionale ..................................................................... 289
§1. Cadrul constituþional al dreptului obiectiv care
reglementeazã statutul ºi rolul sindicatelor, patronatelor
ºi asociaþiilor profesionale ................................................. 290
A. Raporturile sindicatelor, patronatelor ºi asociaþiilor
profesionale cu dreptul obiectiv, cu statul ºi cu celelalte
forme asociative .......................................................... 291
B. Rolul constituþional al sindicatelor, patronatelor ºi
asociaþiilor profesionale ............................................... 293
§2. Libertatea de a adera sau de a nu adera la asociaþie ºi
libertatea de a alege asociaþia ........................................... 299
A. Dreptul de a adera ...................................................... 299
B. Dreptul de a nu adera ................................................. 302
C. Libertatea de a alege asociaþia ..................................... 303
D. Situaþia profesiilor dotate cu organizaþii profesionale la
care aderarea este obligatorie ....................................... 303
Articolul 10. Relaþiile internaþionale ................................ 307
§1. Sensurile principiilor dreptului internaþional ...................... 307
§2. Sensul normelor general admise ale dreptului internaþional 309
362 C ONSTITUÞIA R OMÂNIEI C OMENTATÃ Index
Cuprins 363

§3. Sfera de cuprindere a art. 10 ............................................ 309
§4. Caracterul paºnic al relaþiilor internaþionale ale României . 311
Articolul 11. Dreptul internaþional ºi dreptul intern ........ 312
§1. Instituirea unui monism cu prioritatea dreptului
internaþional convenþional ................................................
A. Poziþia supra-legislativã a tuturor tratatelor .................
B. Caracterul obiectiv al drepturilor ºi obligaþiile rezultate
din tratate ..................................................................
§2. Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul
intern ..............................................................................
A. Obligaþia de a aplica tratatele ......................................
B. Limitele impuse puterii legiuitoare când reglementeazã
materia ratificãrii .......................................................
C. Excluderea acordurilor aprobate de Guvern ..................
§3. Poziþia infraconstituþionalã particularã a tratatelor ...........
§4. Situaþia dreptului internaþional nescris în ordinea juridicã
internã ............................................................................
E. Modul de reglementare a utilizãrii limbilor minoritare
nu trebuie sã transforme dreptul individual în drept
colectiv ºi nici sã lege exerciþiul libertãþilor ori
drepturilor fundamentale de poziþia cetãþenilor pe
teritoriu ...................................................................... 336
314 §3. Limitele impuse de art. 13 coroborat cu art. 152 din
314 Constituþie puterii constituante ºi derogãrile introduse
de art. 120, art. 128 ºi art. 32 din Constituþie .................. 338
315
Articolul 14. Capitala ...................................................... 343
316
316 Index de noþiuni ....................................................................... 345
316
319
320
321

Articolul 12. Simboluri naþionale..................................... 324

Articolul 13. Limba oficialã ............................................. 329

§1. Caracterul normativ al dispoziþiei art. 13 .......................... 330
§2. Limitele impuse puterii legislative de art. 13...................... 332
A. Obligaþia de a cunoaºte limba oficialã .......................... 332
B. Doar limba oficialã poate fi utilizatã de persoanele
juridice de drept public sau de persoanele de drept privat
în exerciþiul unei misiuni de serviciu public .................. 333
C. În principiu doar limba oficialã poate fi utilizatã în viaþa
publicã ....................................................................... 335
D. Utilizarea unei alte limbi decât cea oficialã în viaþa
publicã, dacã este permisã de Constituþie, nu trebuie sã
creeze consecinþe restrictive în materie de libertate pentru
ceilalþi cetãþeni ............................................................ 336