Grupurile sociale

În sens general, putem spune că un grup social este un ansamblu mai mult sau mai
puțin numeros de persoane.

Ne naștem în cadrul unui grup „informal”(familia), creștem, ne maturizăm, ne formăm

ca personalități tot în cadrul grupurilor școlare, de prieteni și colegi de muncă) și
sfârșim, de asemenea, înconjurați de membrii propriului grup (rude, prieteni) sau de cei
ai „grupului fomal” (medici, asistente).

Un grup există doar în cazul în care persoanele interacționează și au în același timp

sentimentul de apartenență la grup, așa-numitul „sentiment de noi”.

Grupurile sociale sunt ansambluri de persoane diferite ca mărime, care au un grad mai
înalt sau mai redus de structurare și o durată mai mare sau mai mică a interacțiunii și
influenței interpersonale.
 Caracteristici:

-Interacțiuni structurate;
-Interdependență;
-Relații stabile;
-Scopuri comune;
-Conștiința apartenenței la grup;

* Un grup există atunci când doi sau mai mulți indivizi se autodefinesc drept membri ai
grupului și când existența grupului este recunoscută de cel puțin o altă persoană.
 Natura grupurilor

Ansamblurile de persoane diferă în ceea ce privește gradul de coeziune.

Coeziunea socială este ridicată atunci când oamenii gândesc, simt și acționează ca
membri ai grupului și nu ca indivizi izolați.

Factori de coeziune:

1. Mărimea grupului – diade/traide

2. Similaritatea/diversitatea membrilor grupului.
1. În cazul unei tensiuni survenite într-o diadă, această a treia persoană poate:
-media conflictul , indicând un scop comun;
-Utiliza situația în beneficiul propriu;
-Determina coalizarea celor două persoane împotriva sa.
* Odată cu mărirea numărului de persoane din grup, coeziunea grupului scade,
participarea indivizilor de viața de grup se diminuează, iar cooperarea este mai slabă;
de asemenea, numărul conflictelor crește, iar puterea decizională se restrânge în
mâinile câtorva persoane.

2. Similaritatea/diversitatea membrilor grupului

-Persoanele cu trăsături de personalitate asemănătoare, interese și valori similare
participă mai intens la viața grupului;
- când membrii grupului sunt disimilari, riscul apariției conflictelor este sporit;
-Similaritatea membrilor grupului poate duce la instalarea unei forme nocive în viața
grupuluii, „gândirea grupală”.
 Tipuri de grupuri sociale

Grupurile informale – ansambluri umane constituite neoficial, fără reguli de

interacțiune scrise și scopuri fixate prin legi sau acte juridice;

Grupuri formale/organizații - grupurile care se formează și funcționează în baza unor

hotărâri judecătorești, a unei hotărâri guvernamentale sau prezidențiale;

Grupuri primare – acest termen a fost utilizat pentru prima dată de Charles H. Cooley;
prototipul este Familia; membrii acestui grup trăiesc intens „sentimentul de noi”,
grupul oferind fiecăruia securitate emoțională;

Grupuri secundare – sunt caracterizate prin contrast cu grupurile primare sunt alcătuite
dintr-un număr mare de persoane, relațiile dintre membri sunt indirecte, iar sentimentul
apartenenței la grup este mai slabă;
Caracteristicile grupului primar:
1. frecvența interacțiunilor face-to-face;
2. Identificarea puternică a membrilor cu grupul;
3. Relații afective puternice între membrii grupului;
4. Relații multifațetate;
5. Existența îndelungată a grupului;

Caracteristicile grupului secundar:

6. interacțiuni face-to-face reduse ca frecvență;
7. Slabă identificare cu grupul;
8. Relații afective diluate;
9. Relații funcționale limitate;
10. Existență de scurtă durată.

Relațiile dintre membrii grupurilor secundare au o durată mai redusă și sunt

impersonale, fără o implicare afectivă.
Grupurile de apartenenă – sunt acele grupuri cu care ne identificăm și care, de cele mai
multe ori, ne influențează modul de a gândi, simți și acționa; sunt acele grupuri din
care facem parte la un moment dat.
Grupurile de referință – ansamblu de persoane pe care îl luăm ca standard, ca model;
pot fi:
- Pozitive – ale căror norme și valori sunt preluate de la alte grupuri sau persoane;
- Negative – ale căror norme și valori sunt respinse.

Oamenii se grupează nu numai în funcție de etnie sau de naționalitate, ci și în funcție

de profesie, vârstă, sex, confesiune religioasă sau regiune geografică

Grupurile de presiune – sunt formate pentru atingerea unor scopuri colective și pentru a
influența deciziile politice; este o coaliție ocazională sau permanentă formată din
actori sociali ce își propun să smulgă puterii politice unele scutiri sau privilegii;
Caracteristic:
- Existența unui cadru organizatoric;
- Scopurile: materiale, dar și morale;
- Trebuie să aibă eficiență.
Grupurile de învățare – Training group/T-group

Menirea T-group-ului este aceea de a-i învăța pe oameni să devină mai eficienți în
relațiile lor de colaborare, să dezvolte atitudini mai favorabile comunicării, relații
sociale impersonale, mai suple, mai puțin conflictuale;
- Cel standard este format din 10-15 persoane plus unul sau doi specialiști; activitatea
lor se întinde pe o perioadă de 10-14 zile, într-un loc izolat.

Grupurile mici – minim 3 persoane, maxim 12; permit interacțiunea face-to-face, iar
comunicarea este impersonală;

Grupurile de egali – sunt formate din persoane aproximativ de aceeași vârstă, cu același
status social și cu aceleași interese.
 Structura și funcțiile grupurilor

Fiecare grup are o structură a sa, un sistem de poziții ierarhice în virtutea cărora
membrii grupului se raportează unii la ceilalți

Sistemul rol-statusurilor sociale

Statusul social – este reprezentat de comportamentele celorlalți pe care le așteptăm în
mod legitim; pot fi prescrise sau dobândite;
Rolul social - este un sistem de așteptări legitime din partea celorlalți;

* Fiecărui status social îi corespunde un rol social.

 Funcțiile grupurilor
David Krech și Richard Crutchfield (1952):

- Satisfacerea diferențială a nevoilor membrilor grupurilor;

- Satisfacerea nevoii de încorporare socială și de dominare (participare socială și
respectarea tradițiilor);
- Îndeplinirea unor sarcini specifice și auxiliare;
- Crearea altor nevoi din momentul atingerii scopurilor inițiale.

Adrian Neculau (1977):

- De realizare a sarcinii;
- Comunicare;
- Apreciere și evaluare;
- Influențare.
 Fenomene psihosociale de grup

1. Deciziile de grup;
- Fiecare individ din grup este rațional, dar decizia de grup este adesea irațională,
mai puțin bună decât a fiecăruia în parte.
2. Fenomenele de normalizare și de polarizare;
- Normalizarea – media opiniilor și judecăților fiecăruia a devenit norma tuturor;
- Polarizarea – îndepărtarea de medie, apropierea de unul dintre polii evantaiului
opiniilor (grupurile tind să fie mai curajoase decât indivizii); apare mai probabil
când sunt puse în discuția grupului probleme importante și nu obișnuite.
3. Gândirea de grup/ gândirea de echipă;
- Termen creat în anul 1952 de către Willian Whyte; apare când în grupurile de
decizie menținerea coeziunii este considerată mai imporatntă decât luarea celei mai
bune decizii.
- Simptomele gândirii de grup: iluzia invulnerabilității, iluzia unanimității, presiunea
asupra dubiilor.
- Gândirea de echipă – se caracterizează prin efortul fiecăruia de a examina realist
toate alternativele înainte ca grupul să ia o decizie.
- Contracararea gândirii de grup poate fi realizată prin dezvoltarea unei gândiri de
echipă.

4. Creativitatea în grup: brainstorming

Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr
mare de idei, pentru soluționarea unei probleme.

Liderul este persoana care exercită cea mai mare influență în grup, care direcționează și
dinamizează activitățile grupului; el inițiază acțiunile grupului, dă directive,
împarte recompense și are putere de sancționare a membrilor care nu contribuie la
atingerea scopurilor asumate sau nu se conformează normei și manifestă tendințe
centrifuge, de disoluție a grupului.