Aparut in revista ,,Mladite in mugur’’ 2016

Cauzele agresivității- marile teorii explicative

Prof Mogosan Vergina

Deoarece ne confruntam tot mai des cu manifestari ale agresivitatii atat in

societate, cat si in mediul scolar am incercat sa gasim cauzele agresivitatii in viziunea oamenilor de
stiinta.

Problema care se pune este daca agresivitatea este determinată de zestrea ereditara, factor genetic
sau echipamentul psiho comportamental al individului dobandit in functie de conditiile de mediu.
1) Teorii Etologice.
Etologia, sau biologia comportamentului, este stiinta care studiaza comportamentul vietuitoarelor,
raportat la obiceiuri si deprinderi, la interactiunea interspecii si intraspecii si la modalitatile de
raspuns la stimulii din mediu. Prin studiile facute de-a lungul timpului, etologii au urmarit sa
inteleaga mai bine partea innascuta din comportamentul uman, dar si pe cea dobandita prin influenta
culturala.
Agresivitatea este înnascuta- Principal sustinator este Freud. Agresivitatea este un instinct pur,
este de natura instinctuala si are un rol negativ. Singurele modalitati de canalizare si reorientare a
acestor instincte sunt exprimate prin arta, sport.
Un alt adept al acestei teorii este Konsad Lorenz. In lucrarea sa despre agresiune, el accentueaza
asupra naturii biologic-instinctuale pe care-l gasim si la om si la animale. In timp ce la Freud, ea are
o valoare adaptiva, fiind esentiala pentru supravietuire.
Ex.: comportamentul agresiv animal- masculul indepartandu-i pe altii previne supraaglomerarea.
Datorita faptului ca cel puternic invinge, se creeaza un proces de selectie naturala a celor cu un bun
potential genetic, fapt ce va permite transmiterea comportamentului agresiv, urmasilor. Aceasta
teorie a fost foarte criticata.In virtutea ei ar fi de asteptat ca oamenii sa aiba aceleasi manifestari
agresive oriunde in lume. Acest lucru nu este adevarat , datele statistice cu privire la
comportamentul criminal indicand faptul ca la sf. anilor ' 80, in tarile din Scandinavia: Norvegia,
Suedia rata omuciderilor de 0 la 100.000 loc., pe cand in Thailanda era de 14 la 100.000 loc.
Exista mari diferente interindividuale in manifestarea comp. agresiv. Respingerea clasigeneralizata a
naturii instincte ale comp. agresiv nu inseamna insa si ignorarea unor influente evidente de ordin
biologic ca:
a) influențe neuronale (exista anumite zone din cortex, care in urma unor mici stimulari, faciliteaza
adaptarea comp. agresiv de catre subiect);
b) influențe hormonale (barbatii sunt mult mai agresivi decat femeile, datorita diferentelor de tip
hormonal);
c) influențe biochimice- cresterea cantitatii de alcool in sange- comp. agresiv.
O alta perspectiva ce sugereaza faptul ca agresivitatea este cel putin innascuta este sfanta de
sociobiologic (Rushton si Wilson). Potrivit lor agresivitatea este vazuta in functie de evolutie,
principiile selectiei favoizand in timp cresterea nivelurilor de agresivitate.

2) Teoria psihanalitică
Desi, initial, in viziunea lor asupra inconstientului, psihanalistii nu au acordat foarte multa
importanta agresivitatii, aceasta fiind vazuta doar ca un mijloc prin care trebuintele de baza sunt
satisfacute, ulterior, agresivitatea primeste recunoastere ca instinct de sine statator de o importanta
remarcabila pentru viata psihica inconstienta.
Odata cu rolul major atribuit agresivitatii, are loc o modificare semnificativa in teoria psihanalitica a
instinctelor. Pulsiunea sexuala se transforma din dusmanul vietii in sustinatorul ei, iar agresivitatea
devine adversarul ei. Astfel, agresivitatea, interpretata la inceput doar ca reactie innascuta, care
potenta celelalte instincte, ajunge sa se bucure de o maxima expunere, fiind transformata intr-unul
din polii dualismului pulsional.
Dualismul pulsional are la baza relatia dintre Eros - instinctul sexual si instinctul de conservare - si
Thanatos - impulsul de autodistrugere (numit si instinctul mortii). In timp ce Erosul este implicat in
conservarea vietii, Thanatosul este implicat in readucerea vietii la stadiul anorganic, prin tendinta de
autodistrugere. Chiar daca la nivel primar este autodistructiva, prin interactiunea cu pulsiunea
sexuala agresivitatea devine distructiva si orientata spre exterior, conform celei de-a doua teorii a
instinctelor, emise de Freud (parintele psihanalizei).

3) Teoria frustrare- agresivitate (Miller si Dollard). Aceasta teorie are la baza 2 postulate
specifice:
a) agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii
b) frustrarea conduce intotdeauna catre o anumita forma de agresivitate
Aceasta teorie se bazeaza pe faptul ca agresivitatea este determinata de conditiile de mediu.
Blocarea caii de atingere a unui scop creeaza anumite frustrari. La randul lor acestea se pot
constitui in sursa de manifestare a agresivitatii. Destul de frecvent este agresiv, nu este orientata
asupra sursei. ci redirectionata catre o alta tinta. Teoria a fost supusa unor revizii, a. i. L. Berkonvitz,
sustine ca frustrarea produce doar o anumita stare de pregatire emotionala pentru agresare.
4) Teorii Comportamentiste.
Agresivitatea este un comportament social invatat- autor Albert Bondura.
Agresivitatea se invata prin:
a) direct- prin recompensare (pedepsirea) unor comportamente
b) prin observarea (imitarea) unor modele de conduita ale altora, iar aceste metode fiind intalnite in:
* familie- parintii copiilor violenti, ai celor abuzati, maltratati provin din familii in care s-a
utilizat pedeapsa fizica;
* mediul social- in comunitatile in care metodele de conduita agresiva sunt acceptate,
admirate, valorizate, agresivitatea se transmite mult mai usor noilor generatii.
* exista o exagerare cu privire la rolul mass-mediei, datele statistice arata ca principalii
factori sunt modele familiare si cele sociale apropiate.
1) factori ce tin de individ, de conduita lui, de reactivitatea lui comportamentala
2) factori ce tin de familia individului
3) factori ce tin de mass-media
Ex. 1) Cercetarile din psihologia sociala demonstreaza ca predispuse spre agresivitate sunt
persoane irascibile si extrem de competitive.
Atacul sau provocarea fizica sau verbala atrage de cele mai multe ori rapuns agresiv.
- durerea fizica si morala- cresterea agresivitatii. Alti factori: caldura (temp. inalte coreleaza cu
manifestari agresive), aglomeratia (apare in calitate de agenti stresanti si duce la cresterea
agresivitatii..)
Ex. 2) -Mariajul instabil si divortul.
-istoria propriei vieti a parintilor- parintii care-si ?aleuzeaza? copiii au fost supusi la randul
lor unui tratament similar de catre proprii parinti sau au fost in mare masura vegheati emotional
decatre acestia.
 -atitudine parentala in raport cu cresterea copiilor. Parintii aluzivi privesc copiii ca pe o
modalitate de a-si satisface propriile nevoi, aspiratii, solicitandu-i pe acestia sa interprinda actiuni ce
depasesc posibilitatile si abilitatile lor fizice si psihice. Acesti parinti intampina dificultati in a stabili
legaturi empatice cu proprii lor copi. Ei privesc copilul ca pe o marioneta ce trebuie sa fie dresata la
orice mica batere.
-tulburari psihice si de personalitate- Parinti care-si maltrateaza copiii suferade afectiuni
psihice.
Agresivitatea și violența sunt realități care se regăsesc de-a lungul întregii istorii umane,
indiferent de epocă și de gradul de dezvoltare al civilizației omenești.

Precum s-a mai enunțat anterior, conchidem agresivitatea ca fiind orice formă de conduită orientată
cu intenție către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răniri,
distrugeri și daune.

Analizînd complet și definitiv aspectele psihologice ale agresivității, caracteristicile, formele,

cauzele și sursele acesteia concluzionăm că agresivitatea reprezintă o conduită semnificativ-
periculoasă. Cu toate că societatea actuală are mecanisme de control și de contracarare a
comportamentelor agresive, indezirabile, care atentează la viața/siguranța persoanei și îi afectează
funcționarea atât în viața privată, cât și în societate, la nivel individual se menține activă nevoia de a
găsi o soluție de limitare a manifestării agresivității altora asupra propriei persoane. Astfel, devine o
necesitate capacitarea persoanei în a face față agresiunii – atunci când aceasta se produce – astfel
încât că, pe de o parte reacția de apărare să fie eficientă și eficace iar pe de altă parte, să respecte
normele legale și să nu victimizeze pe mai departe persoana agresată.

Din punct de vedere practic, putem interpreta manifestarea agresiunii ca sistem care inter-
relaționează următoarele componente: Agresorul, Mediul în care se produce agresiunea și Persoana
agresată. Astfel se face necesară remedierea comportamentului agresiv pe cât la agresor, prin
indentificarea cauzelor individuale ale agresivității, evitarea motivelor de criză, stabilirea regulilor
clare de comportament, precum și aceeași încurajare și evitarea etichetării, pe atât a persoanei
agresate, aceasta fiind – totodată – și cea mai flexibilă componentă a sistemului (având de partea
sa resursele conștientizate prin pregătire psihologică și reacția ca deprindere antrenată sistematic.

Prof Mogosan Vergina

1. Floro , M. (1996), Question de violence a l`ecole, Editions Eres, Paris
2. Debarbieux , E. (1996), La violence en milieu scolaire, vol I, ESF , Paris
3. Conf. dr. Dorina Salavastru (2005), Raport de Cercetare, Revista de Politica Stiintei si
Scientometrie - Numar Special 2005, Raport de Cercetare, Ed. Mediamira, Bucuresti
4. „Psihoteste”(1994), Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti
5. Banciu,D., Rădulescu, S.M., Introducere în sociologia devianţei, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
6. Bandura, A., Social learning theory, Englewood Cliffs, N.J: Prentice- Hall, 1977.
7. Ciobanu, M., Adolescenţii, Editura Accent Print, Suceava, 2005.
8. Daniela Boloş&Daniela Sălăgean, Ghid de educaţie civică şi antiinfracţională, Editura
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2005.
9. Dollard,J., Doob, L., w., Miller, N.E., Mower, O. h., & Sears, R.R., Frustration and
aggression, New Haven:Yale University Press, 1939.
10. Edward, E. Smith, Susan Nolen Hoeksema, Barbara L. Fredrickson, Geoffrey R. Loftus,
Introducere în psihologie, ediţia a XIV- a, Editura Tehnică, Bucureşti, 2005.
11. Larousse, Marele dicţionar al psihologiei, Editura Trei, Bucureşti, 2006.
12. Lorenz, K.Z., On aggression, London, 1996.
13. Ilie, M., Violenţa în şcoală. Agresivitate în rândul elevilor, Revista de Cercetare în Ştiinţele
Educaţiei, Timişoara, 2007.
14. Ulete, F., Problemele adolescenţilor şi consilierea părinţilor, Editura Atelier Didactic,
Bucureşti, 2004. Ulete, F., Problemele adolescenților, necazurile părinților, Editura Atelier