Universitatea ”Petre Andrei” Iași

Facultatea de Psihologie, Științele Educației și Asistență

Socială

Deformarea cognitivă post-factum

Autor: Budeanu-Potîngă Ioana

1
 Universitatea ”Petre Andrei” Iași
Facultatea de Psihologie, Științele Educației și Asistență
Socială

Deformarea cognitivă post-factum

Autor: Budeanu-Potîngă Ioana

Profesor coordonator: Constantin Bere

2
 Deformarea cognitivă post-factum sau biasul retrospectiv reprezintă
momentul în care oamenii au impresia că un eveniment este mai previzibil după ce
a devenit cunoscut decât era înainte. Aceștia au impresia ca dețineau deja o
informație după ce ajung in posesia ei (dupa ce evenimentul s-a produs).
Oamenii de ştiinţă au sugerat existenţa a trei tipuri de biasuri (predispoziţii)
retrospective: distorsiunea memoriei, inevitabilitatea şi capacitatea de previziune.
Sursa acestor biasuri sunt intrările cognitive, metacognitive şi cele motivaţionale.
Biasul retrospectiv reprezintă una dintre cele mai studiate capcane
decizionale fiind prezentată în peste 800 de articole ştiinţifice. Acesta este prezent
la toţi oamenii, indiferent de vârstă şi este studiat în diverse arii profesionale.
Cunoaşterea rezultată prin retrospecţie poate fi de folos atunci când este
direcţionată asupra planurilor curente sau viitoare, însă poate implica erori atunci
când are ca scop evaluarea momentelor din trecut.
Cele trei tipuri de biasuri retrospective propuse de oamenii de ştiinţă au fost
organizate ierarhic. Nivelul inferior implică mai mult procese de bază ale
memoriei, iar nivelul superior se referă la credinţe extinse rezultate prin inferare.
1) Distorsiunea memoriei
Se concentrează pe lipsa unor amintiri corecte privind judecăţile anterioare. Ex:
„Am spus eu că se va întâmpla.”
2) Inevitabilitatea
Implică credinţe despre starea obiectivă a lumii, precum convingerea că un
eveniment trecut a fost predeterminat. Ex: „Trebuia să se întâmple.”
3) Capacitatea de previziune
Acest nivel este prin natura sa subiectiv concentrându-se pe convingerile privind
propriilor cunoştinţe şi abilităţi. Implică credinţa că persoana însăşi poate să
prevadă un eveniment prezent având abilităţi înalte de înţelegere a lumii. Ex: „Am
ştiut asta tot timpul.”
În ceea ce priveşte intrările acestor biasuri retrospective, se diferenţiază trei
categorii:

3
1) Intrări cognitive
Acestea reflectă operaţiile memoriei. În cadrul lor se regăsesc amintirile,
actualizarea cunoştinţelor şi crearea sensului.
Amintirile – Oamenii încearcă să recupereze predicţiile făcute în legătură cu
evenimentele trecute. Erorile memoriei reprezintă primul pas în apariţia biasului
retrospectiv.
Actualizarea cunoştinţelor – Memoria umană este un sistem remarcabil, adaptat în
culegerea informaţiilor noi şi conectarea lor cu cele deja cunoscute. Actualizarea
cunoştinţelor presupune integrarea noilor informaţii în structurile existente ale
memoriei. În momentul în care noile cunoştinţe se potrivesc la nivel conceptual cu
cele vechi, rezultă un sentiment de claritate. Acest lucru face ca trecutul să fie mai
uşor înţeles şi astfel mult mai uşor de prezis după ce a avut loc.
Crearea sensului - Implică explicaţii ce capătă sens sub forma unor consecinţe mai
mari pentru cel ce crează sensul. Crearea sensului provine din explicaţiile cauzale
pe care oamenii le atribuie evenimentelor. Situaţiile care oferă prin ele însele
explicaţii cauzale simple, evocă un bias retrospectiv mai mare decât situaţiile
ambigue. Oamenii au tendinţa de a simplifica cauza şi efectul, neglijând rolul
hazardului şi astfel supraestimând propria putere de a prezice evenimentele
viitoare.

2) Intrările metacognitive
Metacogniţiile sunt gândurile pe care le avem despre propriile gânduri. Spre
exemplu, atunci când ne dăm seama că încă mai ţinem minte şi putem să spunem
din memorie numărul de telefon al celui mai bun prieten din copilărie.
Concentrându-se asupra judecăţilor subiective, metacogniţiile corespund nivelului
biasurilor retrospective cel mai subiectiv şi anume capacitatea de previziune. Când
oamenilor li se pare uşor să ajungă la o concluzie privind un anumit rezultat vor
prezenta un bias retrospectiv mai mare, mai ales în termeni de previziune, deoarece

4
aceştia atribuie în mod eronat confortul subiectiv judecăţii însăşi. Practic,
„uşurinţa” este atribuită în mod greşit „certitudinii”.

3) Intrările motivaţionale
Motivele reflectă dorinţe şi nevoi. Dintre cele trei tipuri de biasuri retrospective
prezentate mai sus, capacitatea de previziune este sensibilă la două forme de intrări
motivaţionale: nevoia de închidere şi stima de sine.

Experiment
În acest experiment, participanții au avut de identificat imagini blurate ale
unor celebrități pe măsură ce acestea deveneau mai clare. Mai târziu, într-un test
surpriză de memorie, participanții trebuia să își reamintească gradul de degradare
present la momentul identificării originale.
Metoda – Participanții sunt 42 de studenți ai Universității din Washington, toți cu
vedere normal sau corectată, care au fost prezenți în schimbul creditelor la cursuri.

Aparatura – Colectarea datelor a avut loc într-o camera dotată cu 4 calculatoare

Macintosh eMac, fiecare dintre acestea fiind echipat cu un processor G4 și un
monitor de 17 inch, astfel permițând participare a 4 studenți simultan în fiecare
sesiune de colectare a datelor. Între calculatoare erau agățate perdele, astfel încât
studenții erau impiedicați să vadă celelalte monitoare în timpul sesiunii. Fiecare
sesiune de colectare a datelor a durat 30 de minute. Experimentul a fost
scris și executat în MATLAB folosind extensiile Psychophysics Toolbox.

Stimulii – Stimulii erau 36 de imagini în tonuri de gri ale chipurilor unor vedete.
Fiecare față măsura 500 de pixeli de la bărbie până la partea de sus a capului și
subtend un unghi vizual de aproximativ 21,8 ° pe verticală. Luminozitatea de
fundal a monitorului de 2,94 cd / m2. Au fost create 30 de versiuni mai neclare ale
fiecărei fețe.

Proiectare și procedură -- Faza 1 a experimentului, identificarea de bază (ID de

bază), a fost un simplu test de identificare. Pentru fiecare față, 30 de imagini
5
neclare au fost afișate, în ordine, de la cel mai puțin neclară. Participantului i s-a
părut că fața celebrității a devenit mai clară încet în timp. Următoarele instrucțiuni
au fost citite cu voce tare participanților:
Fiecare imagine va apărea ca foarte neclară și va deveni încet din ce în ce mai
clară. Apasă bara de spațiu imediat ce recunoașteți cine este celebritatea. Dupa ce
apăsați tasta, tastați răspunsul dumneavoastră și apăsați RETURN. După ce
introduceți răspunsul dvs., imaginea va continua să devină clară. Dacă răspunsul
dumneavoastră se modifică, apăsați din nou pe bara de spațiu și introduceți noul
răspuns. Puteți ghici de câte ori doriți până când sunteți sigur că aveți răspunsul
corect.
Participanților li sa permis să identifice o celebritate în mai multe moduri, inclusiv
orice parte din numele celebrității, numele unui personaj jucat de el sau de ea,
numele unui film în care el sau ea joacă. Orice a indicat anchetatorilor că
celebritatea a fost recunoscută a fost marcată ca un răspuns corect. La finalizarea
fiecărui proces, participantul a fost rugat să verifice răspunsul final. Pentru fiecare
celebritate, toate cele 30 de imagini neclare au fost afișate indiferent dacă a fost
identificată fața. Acesta a fost făcut pentru a echivala cât mai bine posibil timpul
total pe care un participant l-a avut pentru fiecare față. Ordinea în care au apărut
cele 36 de vedete a fost întâmplătoare pentru fiecare participant.
În faza 2 a experimentului, participanții au primit un test surpriză. Aceleași vedete
au fost afișate din nou într-o ordine diferită, aleatorie. La începutul fiecărui proces,
imaginea a fost arătată în forma sa cea mai degradată, iar răspunsul participantului
din Faza 1 a fost notat pe ecran, astfel încât identitatea celebrității să fie cunoscută,
chiar dacă imaginea era într-o stare degradată. Următoarele instrucțiuni au fost
citite cu voce tare participanților: „Acum veți efectua un test de memorie. . . .
Folosiți tastele săgeată pentru a ajusta calitatea imaginii până când aceasta
se potrivește cu aspectul pozei din momentul în care ai identificat corect
celebritatea.” Participanților li s-a permis să treacă printre cele 30 de filtre până
când au fost mulțumiți de deciziile lor; nu s-au impus limite de timp.
Rezultate și discuție -- Am găsit dovezi ale biasului retrospectiv în Experimentul 1.
Când participantului i sa cerut să-și amintească cât de neclară era fiecare față când
a fost identificată în faza 1 a experimentului, participanții au supraestimat în mod
sistematic gradul de estompare. Au fost incluse doar studiile pentru care un
observator a identificat corect celebritatea în timpul identificării inițiale. Punctul
mediu de identificare de bază a fost f1 = 25,68, în timp ce
6
punctul mediu de identificare estimat din testul de memorie a fost
f1 = 20,73, ceea ce înseamnă că participanții și-au amintit faptul că au identificat
celebritatea într-o stare mult mai deformată a imaginii (f1 = 20,73) decât era de
fapt (f1 = 25,68). Raportul de retrospectivă (HR) poate fi cuantificat ca
raportul acestor două numere: ID-ul de bază f1 împărțit la testul de memorie
f1. În măsura în care participanții prezintă o părtinire retrospectivă, HR va fi
mai mare de 1, așa cum este cazul aici: HR = 1,28 ± 0,07
2. 37 din cei 42 de participanți (88%) au prezentat biasul retrospectiv. Pentru a
evalua influența de dificultate a sarcinii pe magnitudinea biasului retrospectiv,
vedetele au fost împărțite în patru quartile de dificultate pe baza punctului ID de
bază. Fețele cu valori de identificare f1 mai mici, cu alte cuvinte,
cele care au fost identificate într-o stare mai degradată, au fost considerate mai
ușoare decât cele cu valori de identificare f1 mai mari, cele care au fost identificate
într-o stare mai puțin degradată. Acesta a fost realizat separat pentru fiecare
participant, iar media pentru fiecare quartilă a fost apoi calculată în medie la
participanți.

7
Bibliografie:
1) ”Cum incertitudinea devine certitudine post-factum” – Ruxandra Besciu
2) ”Hindsight ≠ foresight: the effect of outcome knowledge on judgment under
uncertainty” – B. Fischhoff
3) ”The “Saw-It-All-Along” Effect: Demonstrations of Visual Hindsight Bias”
- Erin M. Harley, University of California, Los Angeles and Keri A. Carlsen
and Geoffrey R. Loftus University of Washington