EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE1

Efectul Memeurilor Asupra Stărilor Afective în Funcție de Nivelul Procrastinării

Nică R.C, Neacșu I., Neagu Ș., Nistor A.M., Niculae I.
Universitatea București

1
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE2

1. Rezumat
Cercetarea de față investighează efectul memeurilor asupra stărilor afective. S-a investigat și
relația dintre procrastinare și emoții, dar și cum diferă stările afective dupa aplicarea memeurilor
în funcție de nivelul de procrastinare. Participanții au fost un grup de 32 (m=21.15 SD=.76)
studenți la Psihologie din cadrul Universității București. Instrumentele folosite au fost Pure
Procrastination Scale (PPS) pentru măsurarea procrastinării, PANAS-X pentru măsurarea
emoțiilor și un set de memeuri specifice specializării studenților. Rezultatele cercetării au
evidențiat faptul că media afectelor înainte de vizionarea memeurilor diferă semnificativ de
media afectelor înregistrată după aplicarea stimulilor (t(30)=-7.61, p<.05, d=-.58). Totodată s-a
observat o corelație pozitivă semnificativă între nivelul procrastinării și starea afectivă inițială
(r(31) =.52, r2=.33, p<.05). S-a observat faptul că starea afectivă se modifică în funcție de nivelul
de procrastinare după viziualizarea memeurilor.

Cuvinte cheie: meme, procrastinare, stări afective,

2
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE3

Efectul Memeurilor Asupra Stărilor Afective în Funcție de Nivelul Procrastinării

2. Introducere
2.1 Meme
Termenul “meme” a fost conceput pentru prima dată în anul1976 de către Richard
Dawkins care a definit meme-urile ca fiind elemente culturale ale indivizilor, ce pot fi replicate și
transmise de alții printr-un proces de imitație, cu alte cuvinte, răspândirea virală a unei
idei(Dawkins, 1976). Rădăcina cuvântului provine din cuvântul grec “minema” referindu-se la
ceva ce este mimat (Shifman, 2013). Termenul este analog termenului biologic “genă”. Ambele
se autoreplică și se răspândesc de la o persoană la alta (Pech, 2003). Răspândirea meme-urilor
este procesul contagios sau viral de transmitere a ideilor memetice prin texte, obiecte, imagini,
sunete sau comportamente (Sci& Dare, 2014).
Principala diferență dintre termenul original, biologic ”meme” și vărul acestuia de pe
Internet este aceea că procesul de mutație apare în primul caz ca o schimbare întâmplătoare și
este difuzat conform unei selecții darwiniene, în timp ce meme-urile de pe Internet sunt alterate
deliberat de către creativitatea umană (Benaim, 2018).
Memeurile pot purta modele culturale diferite de la religii și credințe culturale (Pech,
2003), la fraze și motto-uri arhicunoscute (Haher, 2013). În forma lor de bază, meme-urile se
propagă printre oameni prin intermediul email-urilor, forumurilor, blogurilor și site-urilor de
socializare cum ar fi Facebook, Tweeter și Instagram (Baym&Burnett, 2009). Din punct de

3
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE4

vedere al conținutului digital, acestea constau în general știri de actualitate, site-uri web, fraze
bine-cunoscute, imagini sau clipuri video (Shifman, 2013).
Bazându-ne pe literatura de specialitate, putem spune că meme-urile sunt un gen de
comunicare vizuală care juxtapun imagini și fraze pentru a crea înțeles. Această tehnică este
utilizată și în crearea desenelor animate (Kuipers, 2002). Abraham (2009) a examinat geneza
desenelor animate, argumentând că umorul lor derivă din abilitatea de a desface ideile complexe
prin utilizarea imaginilor simbolice, fiind o formă înaltă de haz. Abraham spune că pentru a
înțelege desenele animate trebuie să fii familiarizat cu semnificația convențională a simbolurilor
culturale. În paralel cu lumea internetului, putem considera meme-urile ca fiind o formă de
comunicare digitală încarcată cu o anumită însemnătate umoristică.
Unul dintre elementele nelipsite în comunicarea online prin site-urile de socializare este
umorul (Reyes, Rosso &Buscaldi, 2012). Utilizatorii site-urilor de socializare sunt, mai mult ca
niciodată implicați în conținut plin de umor, producându-se un efect viral, astfel încât publicul se
tranformă în producător de conținut, răspândind mesaje cu conținut umoristic înalt erelțele.
Modul prin care se canalizează frecvent umorul este memeul (Knobel&Lankshear, 2007).
2.2. Stările afective
Începând cu Aristotel, teoreticienii au fost interesați de emoțiile umane, emoții ce reflectă
experiențe dureroase sau plăcute (Pakaluk & Pearson, 2011). Studiul nostru continuă acest inters
asupra emoțiilor sau afectelor ce sunt definite ca fiind trăiri subiective conștiente însoțite uneori
de schimbări fiziologice (Russell, 2003). O teorie timpurie a lui James-Lange, sugerează faptul
că evenimentele și experiențele stimulează reacțiile emoționale (Cherry, 2017).
Arlie Hochschild (1983) susține că emoțiile sunt unul dintre cele mai importante simțuri
biologice. Ca toate celelalte simțuri, acesta este mijlocul prin care învățăm despre relația noastră
cu lumea și, prin urmare, este esențial pentru supraviețuire. Conectează realitatea externă și cea
internă prin transmiterea de semnale care sunt interpretate subiectiv și care alertează oamenii să
se pregătească pentru acțiune, prin corp.
Berger și Milkman (2009) au găsit o legătură între stările affective și memeuri. Acestea
evocă o reacție emoțională pozitivă sau negativă care duce la împărtășirea conținutului între
oameni (Heath, Bell & Sternberg, 2001). Guadagno și colab. (2013), au concluzionat faptul că
creșterea răspunsului fiziologic care însoțește emoțiile pozitive se datorează conținutului
umoristic ce produce amuzament la nivelul individului. Majoritatea memeurilor de pe rețelele de

4
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE5

socializare conțin glume ce au un înțeles doar în anumite contexte, în funcție de cultură, religie,
evenimente importante, astfel că, oamenii care au fost expuși la mai multe experiențe au șansa de
a reacționa mai puternic la vizualizarea unui meme decât oamenii care nu au fost expuși la astfel
de experiențe. Totodată, cu cât oamenii sunt mai expuși la memeuri, cu atât nivelul umorului
crește, ceea ce duce mai departe la reacții emoționale pozitive (Shifman, 2014).
2.3 Procrastinarea
În ultimele decenii, au fost propuse multe definiții ale procrastinării. În ciuda
inconsistențelor conceptuale, mai mulți cercetători sunt de accord că procrastinarea este destul de
răspândită, mai ales în rândul studenților și ceva ce trebuie să fie depășit pentru a duce o viață
mai de success și fericită. Klingsieck (2013) a propus recent o definiție integratorie a
procrastinării ca fiind ”întârzierea voluntară a unei activități intenționate și necesare sau de
importanță personal , în ciuda așteptării unor consecințe potențial negative care depășesc
consecințele pozitive ale amânării (Grund & Fries, 2018).
Așa numiții ”procrastinatori” par a duce lipsă de skill-uri de auto-reglare, cum ar fi auto-
controlul, reglarea emoțională, managementul timpului și strategii de învățare care le permite
să-și pună în aplicare intenția cu succes (Grund & Fries, 2018).

3. Metodologia cercetării
3.1. Obiective și ipoteze
În cazul studiului de față, prima ipoteză este că starea afectivă a participanților se
modifică după vizualizarea memeurilor. Astfel că, ne așteptăm ca stimuli cu conținut umoristic să
crească starea de bine a participanților.
A doua ipoteză investighează existența unei relații între starea afectivă inițială a
participanților și nivelul de procrastinare al acestora. Oamenii care procrastinează au repulsiuni
și se simt copleșiți de numărul mare de sarcini pe care le au de făcut, astfel că nivelul starii
afective la aceștia este scăzut. La polul opus, oamenii care au un nivel scăzut al procrastinării,
sunt mai conștiincioși, starea lor afectivă fiind mai ridicată.
O a treia ipoteză este că nivelul de procrastinare al participanților afectează felul în care
se modifică starea afectivă a acestora după vizualizarea memeurilor. Oamenii care procrastinează
petrec majoritatea timpului în mediul online, deci sunt mult mai expuși la memeuri. Acest tip de

5
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE6

umor este mult mai cultivat la aceștia, astfel că nivelul stării afective după vizualizarea
memeurilor se v-a modifica mai mult la oamenii cu un nivel de procrastinare mai mare și invers.
3.2. Metoda
3.2.1. Procedura
Studiul vizează populația de studenți ai facultății de Psihologie și Științele Educației din
București, cu vârste cuprinse între 18 și 36 de ani (m=21.15 SD=.76) dintre care 8 participanți de
sex masculin (18.8%) și 24 de participanți de sex feminine (81.2%). Pentru realizarea studiului a
fost folosit un eșantion de conveniență, nerandomizat de 32 de participanți. Participarea s-a facut
pe baza de voluntariat, studiul vizându-ipe cei care au dorit sa fie implicați în cercetare. Vârsta a
reprezentat un factor de excludere al participanților. Bazându-ne pe cercetările în domeniu,
considerăm că între 18 si 40 de ani o persoană a reușit să își formeze un sistem de valori după
care să își ghideze conduita. Astfel, participanții își pot clasifica sentimentele si se pot raporta în
funcție de nivelul procrastinării.
3.2.2. Instrumente
3.2.2.1. Pure Procrastination Scale (PPS)
Nivelul procrastinării a fost măsuart cu ajutorul scalei Pure Procrastination Scale (PPS)
regăsită în studiul realizat de Frode Svartdal și Piers Steel (Svartdal & Steel, 2017). Acești au
examniat cinci scale ale procrastinării pe un eșantion global și au ajuns la concluzia că PPS
măsoară cel mai bine fațetele procrastinării. Această scală a fost tradusă din engleză în română de
către noi. Conține 12 itemi (de exemplu: “Amân să iau decizii până când este prea târziu”, “Am
nevoie de zile întregi să duc la îndeplinire și cele mai simple sarcini”) cu răspuns pe o scală
Lickert de la 1 la 5, unde 1 înseamnă deloc adevărat și 5 reprezintă foarte adevărat. Toți itemii
sunt orientați către propoziții pozitive cu scala. Nu am întâlnit itemi inversați. Indicele de
consisitență internă al acestei scale pe eșantionul din studiul de față a fost de .924.
3.2.2.2. PANAS-X
Emoțiile au fost măsurate cu ajutorul scalei Panas-X realizată de către Watson, D. și
Clark L.A. (1999) care cuprinde mai multe afecte, însă am folosit doar scalele pentru afectele
generale pozitive și afective. Instrumentul este alcătuită din 20 de adjective, iar participanții
trebuiau să răspundă pe o scală Lickert de la 1 la 5 la acestea, unde 1 reprezenta “deloc adevărat”
și 5 „foarte adevărat”.
3.2.2.3. Stimuli vizuali (meme)

6
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE7

Pentru studiul de față am utilizat o serie de 6 memeuri sub forma unor imagini
umoristice. Așa cum am spus și în introducere, cultura memeurilor este într-o continuă
schimbare. Acestea diferă în funcție de cultură, religie și contextul social, astfel că nu există o
standardizare a acestor stimuli vizuali. Cele 6 memeuri au fost create, selectate și modificate de
noi, fiind specifice mediului profesional al facultății în care chestionarul a fost distribuit.
3.2.3. Procedura
Participanții au fost rugați să completeze un chestionar care măsura emoțiile pozitive,
resprectiv negative și nivelul procrastinării. Înainte de a completa, participanților li s-a oferit
consimțământul informat cu privire la prelucrarea datelor personale. Consimțământul oferea
detalii cu privire la subiectul cercetării, procedura, confidențialitate, dar și posibilitatea de
retragere din studiu la orice moment.
Pentru a măsura efectul meme-urilor asupra stărilor afective, pozitive și negative, în
funcție de nivelul de procrastinare desfășurarea experiementului a decurs conform următorilor
pași. În primul rând, a fost completată scala care vizează nivelul procrastinării. Participanții
trebuiau să indice pe o scala Lickert de la 1 la 5 măsura în care se regăsesc în 12 afirmații.
Aceasta a fost urmată apoi de scala care măsoară emoțiile generale pozitive și negative, formată
din 20 de adjective care descriu starea de bine la momentul respectiv. După care, au fost
introduse imaginile-stimul de tip meme-uri. Participanții au trebuit să privească stimuluii, în
număr de 6, aproximativ un minut pentru fiecare. În ultima parte, a fost aplicat din nou
chestionarul care urmărește emoțiile pozitive și negative ale participanților după vizualizarea
memeurilor. Răspunsurile la chestionar au fost stocate într-o bază de date.
3.2.4. Design experimental
Modelul studiului de față este unul non-experimental de tip test-retest deoarece nu a avut
loc o eșantionare randomizată. Totodată variabilele independente si dependente nu sunt
controlate statistic. Pentru ipoteza ce vizează relația dintre stările afective inițiale și cele de după
aplicarea stimulilor, variabilele dependente sunt scorurile obținute după aplicarea scalelor care
măsoară emoțiile generale, iar variabila independentă este eșantionul de memeuri.
Pentru ipoteza în care investigăm relația dintre starea afectivă inițială a participanților și
nivelul de procrastinare, variabila independentă este scorul măsurat al procrastinării, în timp ce
variabila dependent este scorul inițial al stării generale afective.

7
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE8

Ultima ipoteză vizează influența nivelului de procrastinare asupra modificării starilor

afective ca urmare a vizualizării memeurilor. Variabilele independente sunt nivelul de
procrastinare și memeurile, iar variabilele independente sunt reprezentate de scorurile obținute în
urma aplicării scalelor ce măsoară stările afective.
4. Rezultate
4.1. Statistici descriptive și analiza distributiei datelor
Am utilizat patru variabile pentru testarea celor trei ipoteze. Am însumat scorurile
obținute la cele trei teste și am obținut rezultatele variabilelor Procrastinare (m=37.77, SD=10.6),
Afecte (m=67.81, SD=14.66) și Afecte2 (m=76.52, SD=15.45). Pentru a patra variabilă, Meme,
am folosit o scală nominal dihotomică, cu valori de 0 și 1, unde 1 reprezintă vizionarea memelor,
iar 0 absența lor.
Scorurile minime și maxime pentru Afecte și Afecte2 pot fi 20, respectiv 100 (scala
Likert de la 1 la 5, 20 de itemi), iar pentru Procrastinare pot fi 12, respective 60 (scala Liker de la
1 la 5, 12 itemi).
Am aplicat testul de normalitate ShapiroWilkis, întrucât eșantionul a fost format din 32
de participanți, și am obținut distribuții normale pentru variabilele Afecte (p= .01) și Afecte2
(p= .038), dar nu și pentru Procrastinare. Normalitatea distribuției ultimei variabile a reieșit totuși
din valorile Skewness (-.095) și Kurtosis (-.987).
4.2. Testarea ipotezelor
4.2.1. Ipoteza I
Utilizând un prag α=.05 am aplicat testul t pentru eșantioane dependente pentru a evalua
dacă starea afectivă a participanților se va modifica semnificativ după vizionarea memeurilor.
Rezultatele indică faptul că media afectelor înainte de vizionarea memeurilor (m=67.81,
SD=14.66) diferă semnificativ de media afectelor înregistrată după memeuri (m = 76.52, SD =
15.45), obținându-se o valoare calculatăt(30)=-7.61, p<.05, d=-.58. Intervalul de încredere (95%)
al diferenței dintre medii este cuprins între -11.05 și -6.37.
Tabelul 1
Testului t pentru eșantioane dependente
Mean t Df P Cohen’s d
-8.71 -7.61 30 > .05 -.58

4.2.2. Ipoteza II

8
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE9

Am aplicat testul de corelație liniară Pearson pentru a evalua asocierea dintre nivelul de
procrastinare (m=37.77, SD=10.6) și starea afectivă inițială (m=67.81, SD=14.66). Între cele
două variabIlie a fost obținută o corelație negativă semnificativă statistic (r(31) =-.52, r 2=.33,
p<.05).
Tabelul 2
Corelație liniară Pearson
1 2
Procrastinare -
Afecte -,521** -
Notă: **p < .001
4.2.3. Ipoteza III
Am împărțit scorurile participanților în funcție de gradul de procrastinare în trei categorii,
fiecare reprezentând o treime din total. Astfel, am obținut procrastinare scăzută, cu scoruri
cuprinse între 19 și 32, procrastinare medie, cu scoruri cuprinse între 33 și 40, și procrastinare
ridicată, cu scoruri între 46 și 56. În continuare am aplicat testul t pentru eșantioane dependente
pentru a evalua cum se va modifica starea afectivă a participanților din fiecare categorie după
vizionarea memeurilor, utilizând un prag α=.05.
Mediile afectelor înainte de vizionarea memeurilor pentru cei care prezintă procrastinare
scăzută (m=74.60, SD=11.64), medie(m=70.18, SD=13.55) și ridicată (m=58.40, SD=14.83)
diferă semnificativ de mediile afectelor înregistrate după memeuri pentru procrastinare scăzută
(PS) (m=80.50, SD=11.37), procrastinare medie (PM) (m=80.36, SD=13.43) și procrastinare
ridicată (PR) (m=68.30, SD=18.86). Am obținut următoarele valori calculate pentru PS t(9)=-
3.13 (p<.05, d=-.51), pentru PM t(10)=-5.99 (p<.05, d=-.75), iar pentru PR t(9)=-4.37 (p<.05,
d=-.58).
5. Concluzii

9
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE10

Referințe
Pakaluk, M., & Pearson, G. (2011). Moral psychology and human action in Aristotle.
Shifman, L. (2014). Memes in digital culture. Mit Press.
Guadagno, R. E., Rempala, D. M., Murphy, S., &Okdie, B. M. (2013). What makes a video go
viral? An analysis of emotional contagion and Internet memes. Computers in Human
Behavior, 29(6), 2312-2319.
Heath, C., Bell, C., & Sternberg, E. (2001). Emotional selection in memes: the case of urban
legends. Journal of personality and social psychology, 81(6), 1028.
Kuipers, G. (2002). Media culture and internet disaster jokes: Bin Laden and the attacks on the
World Trade Center. European Journal of Cultural Studies, 5(4), 450-470. doi:
10.1177/1364942002005004296
Baym, N. K., & Burnett, R. (2009). Amateur experts: International fan labour in Swedish
independent music. International journal of cultural studies, 12(5), 433-449.
Davis, N. (2017). The selfish gene. Macat Library.
Shifman, L. (2013). Memes in a digital world: Reconciling with a conceptual
troublemaker. Journal of Computer-Mediated Communication, 18(3), 362-377.
Pech, R. J. (2003). Memetics and innovation: profit through balanced meme
management. European Journal of Innovation Management, 6(2), 111-117.
Sci, S. A., & Dare, A. M. (2014). The Pleasure and Play of Pepper Spray Cop Photoshop Memes.
The Northwest Journal of Communication, 42(1), 7-34.

10
EFECTUL MEMEURILOR ASUPRA STĂRILOR AFECTIVE11

Hahner, L.A. 2013. “The Riot Kiss: Framing Memes as Visual Argument”. Argumentation and
Advocacy. 49. pp. 151-166.
Reyes, A., Rosso, P., &Buscaldi, D. (2012). From humor recognition to irony detection: The
figurative language of social media. Data & Knowledge Engineering, 74, 1-12.
Svartdal, F., & Steel, P. (2017). Irrational delay revisited: examining five procrastination scales in
a global sample. Frontiers in psychology, 8, 1927.
Watson, D., & Clark, L. A. (1999). The PANAS-X: Manual for the positive and negative affect
schedule-expanded form.
Russell, J. A. (2003). Core affect and the psychological construction of emotion. Psychological
review, 110(1), 145.
Cherry, K., 2017. What is the james-lange theory of emotion? Doi:
www.verywellmind.com/what-is-the-james-lange-theory-of-emotion-279530.
Hochschild, A. R. (1983). The managed heart. Berkeley.

11