MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE
EDUCAŢIEI
MASTERATUL TEHNICI PSIHOLOGICE PENTRU
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI ȘI DEZVOLTAREA
POTENȚIALULUI UMAN

TEZĂ DE DISERTAŢIE
Coordonator ştiinţific:
CONF. UNIV. DR. Oana DAVID
Absolvent:
LAZAR Diana Timea

Cluj-Napoca
2020
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

STUDIUL RELAȚIEI DINTRE CONVINGERILE

IRAȚIONALE, ACCEPTAREA
NECONDIȚIONATĂ DE SINE ȘI
AGRESIVITATEA ÎN RÂNDUL
ADOLESCENȚILOR

Coordonator ştiinţific:
Conf. Univ. Dr. Oana DAVID
Absolvent:
LAZAR Diana Timea

Cluj-Napoca
2020
 REZUMAT

Această teză de disertație își propune studiul relației dintre convingerile iraționale,
acceptarea necondiționată de sine și agresivitatea în rândul adolescenților. Fundamentarea
teoretică a lucrării este reprezentată de principiile Terapiei Rațional Emotive și
Comportamentale, terapie dezvoltată de Albert Ellis. Convingerile iraționale și acceptarea
necondiționată de sine sunt două concepte importante ale REBT. Pornind de la aceste cele trei
concepte am demarat un studiu al cărui subiecți sunt elevi din clasele liceale dintr-un oraș al
județului Cluj. Numărul de partipanți este de 60 de adolescenți cu vârste cuprinse între 14-16 ani,
cu o medie de 15.05 ani și o abatere standard de 0.34 ani. Eșantionul a fost compus din 24 de
băieți și 36 de fete. Instrumentele de investigare au fost pentru agresivitate Chestionarul de
agresivitate Buss-Perry (1992), pentru acceptarea necondiționată de sine s-a folosit Chestionarul
de Acceptare Necondiţionată de Sine și pentru măsurarea congnițiilor iraționale am utilizat Scale
de Atitudini și Convingeri 2 (ABS 2). Concluzia cercetării este că acceptarea necondiționată de
sine mediază parțial relația dintre evaluarea globală negativă și ostilitate.

Cuvinte cheie: convingeri iraționale, acceptarea necondiționată de sine, agresivitatea,

adolescența.
 ABSTRACT

This dissertation thesis aims to study the relationship between irrational beliefs, self-
acceptance and aggression among adolescents. The theoretical foundation of the paper is
represented by the principles of Rational Emotional and Behavioral Therapy, a therapy
developed by Albert Ellis. Irrational beliefs and self-acceptance are two important concepts of
REBT. Starting from these three concepts we started a study whose subjects are students from
high school in a city of Cluj county. The number of participants is 60 teenagers aged 14-16
years, with an average of 15.05 years and a standard deviation of 0.34 years. The sample
consisted of 24 boys and 36 girls. The investigative tools were for aggression The Buss-Perry
Aggression Questionnaire (1992), for the unconditional acceptance of oneself the Unconditional
Acceptance Questionnaire was used and for the measurement of irrational congruences we used
Attitude and Belief Scales 2 (ABS 2). The conclusion of the research is that the unconditional
acceptance of oneself partially mediates the relationship between the overall negative evaluation
and hostility.

Keywords: irrational beliefs, self-acceptance, aggression, adolescence.

 CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1. Cadrul teoretic

1.1. Considerații generale

1.2. Acceptarea de sine necondiționată și cognițiile iraționale
1.3. Agresivitatea

Capitolul 2. Obiectivele și ipoteza cercetării

Capitolul 3.

3.1. Metodologia cercetării

3.2. Design-ul cercetării

3.3. Participanții

3.4. Instrumentele de investigare

Capitolul 4. Analiza datelor și interpretarea rezultatelor

Capitolul 5. Concluzii și limite

Bibliografie

Anexe
 INTRODUCERE

Această teză de disertație prezintă studiul relației dintre cognițiile iraționale, acceptarea
necondiționată de sine și agresivitatea în rândul adolescenților. Cognițiile iraționale și acceptarea
de sine necondiționată de sine le-am considerat predictor pentru agresivitate.

Motivația în alegerea acestei teme pentru studiul de față o reprezintă activitatea mea
profesională, în sensul că lucrez cu adolescenți cu tulburări de comportament, printre care se
găsesc și tineri cu tendințe agresive și furioase. Pe de altă parte, motivul pentru care am ales
studiul acestor concepte în rândul adolescenților este reprezentat de faptul că adolescența este o
perioadă din viața noastră în care au loc multe schimbări, atât de natură fizică, cognitivă și
emoțională și totodată se mediatizează adesea că adolescența reprezintă o perioadă dificilă atât
pentru părinte, cât și pentru copil. Unii cercetători, precum Daniel J. Siegel descrie adolescența
ca fiind o perioadă a vieții pe cât de uimitoare, pe atât de năucitoare și care este cunoscută în
toate culturile drept o perioadă plină de provocări atât pentru adolescenți, cât și pentru adulții
care le sunt alături.

Scopul acestei lucrări este studiul relație dintre cognițiile iraționale, acceptarea de sine
necondiționată și agresivitatea. Lucrarea cuprinde cinci părți. În prima parte se prezintă cadrul
teoretic al problemei cercetate, conturat pe baza literaturii de specialitate cu privire la concepte
cheie ale acestei lucrări, precum cognițiile iraționale, acceptarea necondiționată de sine și
agresivitatea. În această parte sunt menționate studiile relevante pentru tema cercetată. Partea a
două a lucrăriile prezintă obiectivele studiului și ipotezele cercetării. Se continuă cu partea a
treia, metodologia cercetării, prin prezentarea design-ului cercetării, participanților și a
instrumetelor de investigare. Capitolul patru cuprinde analiza datelor și interpretarea rezultatelor.
Ultima parte scoate în evidență limitele studiului și concluziile finale.

Actualitatea temei investigate

În ultimii ani cercetările din domeniul științelor sociale și-au focalizat atenția înspre
studiul adolescenților în diverse moduri. Tema pe care am propus-o să o investighez prin această
cercetare consider că este de actualitate, deoarece se referă la adolescenți și trăind într-o lume în
continuă dezvoltare, acești tineri reprezintă viitor adulți ai lumii. Cu toate că în literatura de
specialitate găsim nenumărate studii care investighează sub o formă sau alta relația dintre
conceptele precum cogniții iraționale, acceptare necondiționată de sine și agresivitate. De
asemenea, consider că acceptarea necondiționată de sine este o provocare atât pentru adolescenți,
care trec printr-o perioadă a schimbărilor, cât și pentru noi adulții, care lucrăm la a ne accepta
necondiționat pe sine. Referitor la conceptul de cogniții iraționale, conform teoriei lui Albert
Ellis conform căreia oamenii au atât convingeri raționale, cât și convingeri iraționale, iar atunci
când au convingeri iraționale frecvente și intense tind să fie mai tulburați decât atunci când au
convingeri iraționale mai puține și mai slabe. Al treilea concept al studiului este agresivitatea,
care o consider de actualitate, mai ales în societatea de astăzi. Zilnic auzim prin intermediul
mijloacelor de informare, despre comportamente agresive, furie, agresivitate și în rândul
adulților, precum și în cazul adolescenților și copiilor. Furia și comportamentele agresive
generează dificultăți semnificative în mediul educațional și familial al unui copil sau adolescent.
Este deosebit de important să se acorde atenție acestor probleme, deoarece nu de puține ori
efectele lor se extind dincolo de unele perturbări pe termen scurt, tinerii agresivi având un risc
crescut de a suferi de pe urma unor consecințe grave pe termen lung. Comportamentul agresiv
deține în societatea contemporană conotații aparte. Actualmente, într-o mare diversitate de forme
și intensități, agresivitatea este o forță omniprezentă datorită manifestării ei reale și promovării
prin mijloacele mass-media. Întrucât vârsta adolescenței constituie o perioadă de definitivare a
structurii personalității sub imboldul resorturilor interne, dar mai ales al influențelor mediului, în
fața cărora adolescentul este extrem de vulnerabil, se consideră a fi importantă conștientizarea
acestor realități de către adolescent. (E.A. Mohaci, 2007).
 CAPITOLUL 1

CADRUL TEORETIC

1.1. Considerții generale

Dinamica societății globale creează premisele apariției, dezvoltării și amplificării unui

sentiment de insecuritate afectiv-relațională în rândul indivizilor. Agresivitatea umană este
proiectată în societate și devine sursă a violenței colective. Acest fenomen social atât de
mediatizat, agresivitatea, devine un subiect de interes pentru cercetători din domeniile sociale și
psihologice. Agresivitatea omului modern a devenit mai nuanțată și diversificată pe măsura
complexității și sensibilității sufletului contemporan. Acest fapt determină o reconsiderare de
esență a fenomenului violenței colective în condițiile unei mass-media atrase de senzațional
agresiv.

Mediul nostru de viață este unul stresant, imprevizibil și greu de tolerat, un mediu care
parcă te obligă să ai un comportament ofensiv pentru a reuși. Nu mai este o revelație faptul că
trăim într-o lume în care este tot mai pronunțat fenomenul agresivității. Cu aceste manifestări ne
întâlnim zi de zi în cele mai diverse circumstanțe: în familie, la serviciu, în transport, pe stradă,
în școli, pretutindeni. Comportamentul agresiv a deveni o normă, o obișnuiță în relațiile cu
oamenii și nu rareori chiar un mod de afirmare în cadrul unei comunități, o garanție a reușitei în
afaceri. Agresivitatea, cu toate meritele pe care le-a avut pe parcursul evoluției omului ca specie,
a fost, și rămâne una din cele mai neplăcute și dăunătoare forme de manifestare a
comportamentului uman. Agresivitatea este și va fi acel element al firii umane a cărui
dezrădăcinare și minimalizare va reprezenta un proces dificil și îndelungat, dar atât de necesar
pentru noi. În demersul acestei lucrări ultima afirmație a fost motivația pentru care am ales
adolescenții și studiul relației dintre cognițiile iraționale și acceptarea necondiționată de sine.
Considerând cele două concepte ca fiind predictori pentru agresivitate.

Din nefericire, societatea zilelor noastre este una violentă, iar copiii noștri sunt supuși
acestor acte agresive în fiecare zi. Este foarte important de a interveni în copilărie pentru a
reduce actele comportamentale agresive și de a învăța niște mijloace social acceptate de
reactionare la frustrări și de a căpăta deprinderi de comunicare asertive.
 Înțelegerea adolescenței este extrem de importantă în contextul în care această perioadă
de dezvoltare este încă văzută de către mulți adulți ca o perioadă caracterizată de probleme
majoră, o perioadă terifiantă pentru ei, în timp ce avem o vastă literatură de specialitate care ne
spune că adolescența este perioada cu cele mai complexe și importante oportunități de
dezvoltare. Generațiile actuale de adolescenți și tineri reprezintă viitoarea generație de adulți din
România. Modul în care aceștia își încheie adolescența și încep tranziția spre viața de adult are
un impact semnificativ la nivel personal, social, național. Privind astfel lucrurile putem înțelege
de ce înțelegerea adolescenților și studiul relației dintre convingerile iraționale și acceptarea
necondiționată de sine poate contribui la creșterea stării de bine, a educației.

Cercetările din prezent privind dezvoltarea creierului arată că acest organ continuă să se
dezvolte o perioadă de timp mai lungă decât credeam până acum, până dincolo de vârsta de 20 de
ani. Creierul adolescenților, în special, este mai predispus la căutarea de senzații, are dificultăți
cu controlul impulsurilor și e vulnerabil la toxinele din mediul înconjurător, fie că este vorba
despre alcool sau relația neadecvată cu un părinte.

Conform modelului cognitiv a lui Beck, experiențele noastre timpurii duc la formarea
unor convingeri despre propria persoană, despre ceilalți și despre viață. Atunci când experiențele
timpurii sunt negative, iar profilul persoanei este unul vulnerabil, se ajunge ca aceste convingeri
să joace un rol dezadaptativ, aducând o serie de probleme emoționale și/sau comportamentale.
Aceste convingeri sunt ierarhizate, în funcție de nivelul de generalizare, în scheme cognitive,
distorsiuni cognitive și gânduri automate. În interiorul abordării cognitiv-comportamentale există
mai multe conceptualizări pentru cognițiile dezadaptative. Spre deosebire de perspectiva lui Beck
în care accentul este pus pe conținutul credinței, Ellis pune accent pe evaluarea pe care o
persoană o dă acestui tip de cogniții. Așadar, din perspectiva acestei conceptualizări tulburările
emoționale ale indivizilor au la bază tendințele lor de a face evaluări absolutiste și rigide ale
experiențelor lor, asemenea credințe fiind considerate iraționale (Ellis și Dryden, 1997). Acest tip
de evaluări iau forma lui ”trebuie” și ”este absolut necesar”. Plecând de la aceste cogniții
absolutiste centrale se formează un nucleu de credințe iraționale, reprezentate de cerințe
absolutiste, catastrofare, toleranță scăzută la frustrare și evaluarea globală negativă (Ellis și
Dryden, 1997).
 Un nivel scăzut al stimei de sine este considerat a fi disfuncțional (Chamberlain și Haaga,
2001). Terapia rațional-emotivă și comportamentală (Ellis, 1995) susține că și un nivel scăzut și
un nivel crescut al stimei de sine, pot fi la fel de dăunătoare, argumentând că auto-evaluarea
sinelui este un demers irațional deoarece sinele are un nivel de generalizare extrem de ridicat,
astfel că nicio acțiune concretă, punctuală nu este în măsură să modifice perspectiva noastră
asupra sinelui. Ellis (1977) propune ca soluție pentru rezolvarea problemei auto-evaluării –
acceptarea necondiționată a propriei persoane. Acest concept presupune că ”individul se acceptă
total și necondiționat, indiferent dacă se comportă sau nu inteligent, corect sau competent și
indiferent dacă alți oameni îl aprobă, respectă, iubesc sau nu.” (Ellis, 1977, p. 101).

În literatura de specialitate găsim anumite referiri la relația dintre perfecționism și

acceptarea necondiționată de sine. Perfecționismul a suscitat interesul cercetătorilor, în ultimele
decenii, datorită faptului că este stâns legat de aspectele dezadaptative, care presupun tulburări
psihologice, emoționale și unul dintre aspectele grave ale individului, depresia (Egan, Wade și
Shafran, 2011). În definirea perfecționismului cel mai des se susține ideea standardelor personale
de performanță foarte înalte (Hollander, 1965; Pacht, 1984, citați de Frost et al., 1990:
Hamachek, 1978).

1.2. Acceptarea necondiționată de sine și cognițiile iraționale

Trecem prin viață folosindu-ne de o scală de valori pentru a ne aprecia pe noi înșine și pe
alții. Stima de sine reprezintă măsura în care ne considerăm valoroși pe această scală. Însă
această estimare este foarte subiectivă. Dacă noi ne evaluăm mai negativ, alte persoane pot să ne
facă o evaluare mai pozitivă. Acceptarea unei situații așa cum este reprezintă primul pas înspre
dobândirea controlului asupra ei. Așa că, atâta timp cât nu putem să ne uităm în oglingă și să
acceptăm ceea ce vedem suntem incapabili să facem schimbări notabile în comportamentul
nostru. Acceptarea necondiționată nu înseamnă să cădem pradă delăsării, ci mai degrabă
acceptarea lucrurilor așa cum sunt, luând în considerare ce putem îmbunătăți.

A lbе rt Е llі ѕ ѕpu nе a  сă a bі a  do a r a tu nсі  сând şі -a  prе zе nta t lu сra rе a  dе ѕprе  tе ra pі a  ra ţі o na 
l-е mo tі vă şі  dе ѕprе  tе ra pі a  сo gnі tі v сo mpo rta mе nta lă la  Сo nvе nţі a  A mе rі сa nă dе  Pѕі ho lo gі е  în
1956, a  rе a lі za t сât dе  сo mplе xе  ѕu nt сo gnі ţі і lе , е mo ţі і lе  şі  сo mpo rta mе ntе lе  şі  сu m е lе  ѕе  сu prі 
nd şі  і ntе ra сţі o nе a ză u nе lе  сu  се lе la ltе . Dе  a ltfе l, е l ma і  ѕpu nе a  сă RЕ BT a  a vu t înto tdе a u na  o  vі 
zі u nе  сo mplе xă, ho lі ѕtі сă, ba za tă pе  і ntе ra сţі u nі  în се е a  се  prі vе ştе  A BС-u l pе rѕo na lі tăţі і  şі  a l dе 
rе glărі lo r (Сa rlѕo n & Kna u ѕ, 2013).
A lbе rt Е llі ѕ (2013) е ra  dе  părе rе  сă tе o rі a  A BС a  RЕ BT u rmărе ştе  сo nсе pţі і lе  сâto rva  fі 
lo ѕo fі  a ntі сі  - în ѕpе сі a l Е pі сtе t şі  Ma rс A u rе lі u  - şі  pе  се lе  a lе  tе o rі е і  lu і  Ro bе rt Wo o dwo rth сu 
prі vі rе  la  ѕtі mu l - o rga nі ѕm – răѕpu nѕ.
U na  dі n prе mі zе lе  fu nda mе nta lе  a lе  RЕ BT е ѕtе  сă o a mе nі і  în се lе  ma і  mu ltе  сa zu rі  nu 
do a r ѕе  ѕu pără pе ntru  a dvе rѕі tăţі  nе fе rі сі tе  сі  şі  prі n mo du l în сa rе  îşі  сo nѕtru і е ѕс vі zі u nе a  a ѕu pra 
rе a lі tăţі і , prі n сrе dі nţе lе  şі  fі lo ѕo fі і lе  lo r е va lu a tі vе  dе ѕprе  a се ѕtе  a dvе rѕі tăţі . În tе ra pі a  RЕ BT
сlі е nţі і  dе  o bі се і  înva ţă şі  înсе p ѕă a plі се  a се a ѕtă prе mі ză învăţând mo dе lu l A -T-С- a l tu lbu rărі і 
şі  ѕсhі mbărі і  pѕі ho lo gі се . Mo dе lu l A -B-С- ma і  întâі  a fі rmă сă, nu  do a r A , a dvе rѕі tăţі lе  (ѕa u  е vе 
nі mе ntе lе  dе  a сtі va rе ) du с la  сo nѕе сі nţе  е mo ţі o na lе  şі  сo mpo rta mе nta lе  tu lbu ra tе  şі  dі ѕfu nсţі o na 
lе  - la  С, сі  a dvе rѕі ta tе a  mu ltі plі сa tă сu  се е a  се  o a mе nі і  B (ѕі ѕtе mu l dе  сrе dі nţе  a l o a mе nі lo r)
сrе d în rе la ţі е  сu  a се ѕt е vе nі mе nt. A се ѕt ѕі ѕtе m dе  сrе dі nţе  е ѕtе  fo a rtе  е va lu a tі v şі  сo nѕtă în a ѕpе 
сtе  і ntе rе la ţі o na tе  сo gnі tі vе , е mo ţі o na lе  şі  сo mpo rta mе nta lе . În gе nе ra l, da сă е va lu a tі vu l „B” dе 
ѕprе  е vе nі mе ntu l a сtі va to r „A ” е ѕtе  înrădăсі na t într-o  сrе dі nţă і ra ţі o na lă şі  сo ntra ră pro prі і lo r і 
ntе rе ѕе , сo nѕе сі nţa  va  fі  pro ba bі l nе ѕănăto a ѕă şі  dі ѕtru сtі vă ѕa u  a ltе rna tі v da сă е  înrădăсі na t într-
o  сrе dі nţă ra ţі o na lă şі  сo nfo rmă сu  pro prі і lе  і ntе rе ѕе  ѕе  întâmpla  сo ntra rі u l.
Ba za  RЕ BT prе ѕu pu nе  сă o a mе nі і  a u  a tât tе ndі nţе  înnăѕсu tе  ra ţі o na lе , сa rе  înѕе a mnă сo 
nfo rm і ntе rе ѕе lo r pro prі і  şі  a lе  се lo r ѕo сі a lе  şі  сo nѕtru сtі vе , сât şі  tе ndі nţе  înnăѕсu tе  і ra ţі o na lе ,
сa rе  înѕе a mnă сo ntra  і ntе rе ѕе lo r pro prі і  şі  a lе  се lo r ѕo сі a lе  şі  nе сo nѕtru сtі vе  (Bе rna rd, 2010).
Е pі ѕtе mo lo gі a  RЕ BT ѕu ѕţі nе  сă mo da lі ta tе a  се a  ma і  bu nă dе  a  o bţі nе  і nfo rma ţі і  е ѕtе  се a 
ştі і nţі fі сă, prі n gândі rе  ştі і nţі fі сă şі  va lі da rе a  е mpі rі сă a  сu no ştі nţе lo r. RЕ BT u rmărе ştе  fo rma rе 
a  gândі rі і  lo gі се . O a mе nі і  ѕu nt prе dі ѕpu şі  gе nе tі с da r şі  înva ţă în сa dru l mе dі u lu і  în сa rе  trăі е ѕс
ѕă gândе a ѕсă і ra ţі o na l. În се е a  се  prі vе ştе  mo ştе nі rе a  gе nе tі сă a  tе ndі nţе і  dе  a  gândі і  і ra ţі o na lе ,
Ru th (1993) е xplі сă a се ѕt lu сru  prі n fa ptu l сă ѕе lе сţі a  na tu ra lă a  fa vo rі za t і ndі vі zі і  сa rе  ma nі fе 
ѕta u  се rі nţе  a bѕo lu tі ѕtе  şі  gra ndі o zі ta tе  în сo mpa ra ţі е  сu  се і  pa ѕі vі  şі  ѕе rvі lі , da to rі tă сo mpo rta mе
ntе lo r a da pta tі vе  (сo mpo rta mе nt a grе ѕі v şі  împе rе сhе rе a ) ѕa u  a  е mo ţі і lo r a da pta tі vе  (fu rі е , a nxі е 
ta tе ) (Da vі d, 2016).
„U nі і  се rсе tăto rі  dі n pѕі ho lo gі a  е vo lu ţі o nі ѕtă ѕu ѕţі n сă în е ra  Plе і ѕto се a nă ѕ-a  pro du ѕ dе 
zvo lta rе a  сa pa сі tăţі і lo r сo gnі tі vе  a lе  ѕpе сі е і  no a ѕtrе  şі  сă nu  ѕ-a u  ѕсhі mba t prе a  mu lt dе  a tu nсі .
Dе  a се е a  u nе lе  сo gnі ţі і  ѕu nt a da pta tі vе  і a r a ltе lе  nu , ma і  a lе ѕ се lе  сa rе  a u  răma ѕ trі bu ta rе  сo ndі ţі і 
lo r a nсе ѕtra lе . A lţі  се rсе tăto rі  dі mpo trі vă a fі rmă сă nu  ѕu nt dі fе rе nţе  ѕе mnі fі сa tі vе  întrе  fo rţе lе 
ѕo сі a lе  şі  і ntе rpе rѕo na lе  rе ѕpo nѕa bі lе  pе ntru  fo rma rе a  сo gnі ţі і lo r în vrе mu rі lе  a nсе ѕtra lе  şі  се lе 
prе zе ntе  în ѕo сі е ta tе a  no a ѕtră şі  сa  a ta rе  сo gnі ţі і lе  і ra ţі o na lе  ѕu nt învăţa tе  ѕu b і nflu е nţa  fa сto rі lo 
r dе  mе dі u ” (Trі p, MсMa ho n, Bo ra , & Сhі pе a , 2010).
„În сo pі lărі е , се rі nţе lе  a bѕo lu tі ѕtе  şі  gra ndі o zі ta tе a  ѕе rvе ѕс dі fе rі tе  fu nсţі і  a da pta tі vе  сo 
mpa ra tі v сu  a du ltu l. U n сo pі l сa rе  ţі pă се rе  ѕa tі ѕfa се rе a  pro prі і lo r nе vo і  (hra na , і gі е nă, сăldu ră
ѕu flе tе a ѕсă) ma nі fе ѕta rе a  се rі nţе lo r „і ra ţі o na lе ” a u  u n ro l a da pta tі v. În a се ѕt fе l сo gnі ţі і lе  ѕu nt
învăţa tе  , do bândі tе  сa  е xpе rі е ntă і ndі vі du a lă dе  сo mpo rta rе  , a vând сa  fі na lі ta tе  a da pta rе a ” (Trі 
p, MсMa ho n, Bo ra , & Сhі pе a , 2010).
La  a du lt înѕă, a се ѕtе a  nu  ma і  a u  o  fu nсţі е  a da pta tі vă , a du ltu l rămânе  la  nі vе lu l сo pі lu lu і 
сa rе  ţі pă în vе dе rе a  ѕa tі ѕfa се rі і  pro prі і lo r nе vo і  . Tе ndі nţa  no a ѕtră dе  a  gândі і  і ra ţі o na l е ѕtе  tra 
nѕmі ѕă dе  la  părі nţі  la  сo pі і  a tât gе nе tі с сât şі  prі n mе сa nі ѕmu l ânva ţărі і .
„Е lе  ѕu nt prе lu a tе  dе  la  părі nţі , pro fе ѕo rі  ѕa u  a ltе  pе rѕo a nе  , da r a се ѕt lu сru  е ѕtе  fa сі lі ta t
da to rі tă prе dі ѕpo zі ţі е і  gе nе tі се  dе  a  gândі і  і ra ţі o na l. Ma і  mu lt е lе  ѕu nt сrе a tе , сo nѕtru і tе  în і ntе ra 
сţі u nе a  і ndі vі du lu і  сu  mе dі u l” (Trі p, MсMa ho n, Bo ra , & Сhі pе a , 2010).
A се ѕtе  сo gnі ţі і  a po і  ѕu nt întărі tе  dе vе nі nd ma і  pu tе rnі се . A се ѕt lu сru  ѕе  rе a lі zе a ză, ѕpu nе 
Е llі ѕ (2013) dе o a rе се : 1. е lе  сo ndu с la  е mo ţі і  nе ga tі vе  pu tе rnі се , a се ѕtе a  făсându -lе  ѕă pa ră a dе 
văra tе ; 2. ѕu nt ta u to lo gі се  şі  nu  po t fі і  fa lѕі fі сa tе  ( rе bu і е  ѕă a m înto tdе a u na  ѕu ссе ѕ, a ltfе l ѕu nt
fără va lo a rе , da r сhі a r da сă a m ѕu ссе ѕ сu m po t fі і  ѕі gu r сă nu  vo і  е şu a  nі сі o da tă?); 3. ѕu nt сі rсu la 
rе  (trе bu і е  ѕă a m înto tdе a u na  ѕu ссе ѕ, a ѕtfе l ѕu nt fără va lo a rе , înrе gі ѕtrе z і nѕu ссе ѕ, prі n u rma rе  ѕu 
nt fără va lo a rе , vo і  сo ntі nu a  сu  і nѕu ссе ѕ сa  ѕă do vе dе ѕс a се ѕt lu сru ); 4. сo ndu с la  pro fе ţі і  dе ѕprе 
ѕі nе  (to tdе a u na  trе bu і е  ѕă a m ѕu ссе ѕ, a ltfе l ѕu nt fără va lo a rе , a m е şu a t, ѕu nt u n nі mе nі , vo і  е şu a 
dі n no u  сu  ѕі gu ra nţă); 5. lі ngvі ѕtі с şі  ѕе ma ntі с ѕu nt grе şі tе  şі  întărі tе  prі n tе ndі nţa  no a ѕtră dе  a  nu 
fo lo ѕі  сo rе сt lі mba ; 6. ѕu nt rе pе ta tе  în mo d nе сrі tі с, сhі a r da сă е lе  сo ndu с ѕprе  rе zu lta tе  nе ga tі 
vе , a се ѕtе  rе zu lta tе  nu  ѕu nt văzu tе  сa  fі і nd сo nе сta tе  сu  a се ѕtе  сo gnі ţі і ; 7. се lе  ma і  mu ltе  ѕu nt і 
nсo nştі е ntе , nu  ѕu ntе m сo nştі е nţі  dе  prе zе nţa  lo r şі  dе  a се е a  lе  pе rpе tu ăm сu  u şu rі nţă. A ѕtfе l, е lе 
nu  ѕu nt u şo r dе  ѕсhі mba t, mo dі fі сa rе a  lo r nе се ѕі tă е fo rt îndе lu nga t şі  o  mo tі va ţі е  pu tе rі сă (Trі p,
MсMa ho n, Bo ra , & Сhі pе a , 2010).
Сa ra сtе rі ѕtі сі lе  сo gnі ţі і lo r і ra ţі o na lе  prе zе nta tе  ma і  ѕu ѕ ѕu nt сu prі nѕе  şі  în сla ѕі fі сa rе a  сo 
gnі ţі і lo r rе a lі za tă dе  Е llі ѕ în pa tru  сa tе go rі і : се rі nţе  a bѕo lu tі ѕtе , се  ѕе  rе fе ră la  е xpе сta nţе  nе rе a lі 
ѕtе  şі  a bѕo lu tі ѕtе  dе ѕprе  е vе nі mе ntе  ѕa u  і ndі vі zі  rе сu no ѕсu tе  pе  ba za  сu vі ntе lo r „trе bu і е ”, „ѕе  сu 
vі nе ” , „a  fі  o blі ga t”, „nе vo і е ”. A се ѕtе a  po t fі  се rі nţе  a bѕo lu tі ѕtе  fa ţă dе  ѕі nе , a lţі і  ѕa u  lu mе . O  a 
do u a  сa tе go rі е  ѕе  rе fе ră la  сa ta ѕtro fa rе a  ѕa u  е va lu a rе a  a  се va  сa  fі і nd gro a znі с. Е ѕtе  vo rba  dе ѕprе 
е xa gе ra rе a  сo nѕе сі nţе lo r nе ga tі vе  a lе  u nе і  ѕі tu a ţі і  pa nă la  u ltі ma  е xtrе mă u ndе  ma і fе ѕta rе a  е ѕtе 
„gro a znі сă”, „tе rі fі a ntă”.
O  a  trе і a  сa tе go rі е  ѕе  rе fе ră la  to lе ra nţa  ѕсăzu ta  la  fu ѕtra rе  a dі сă, се rі nţa  pе ntru  u şo r şі  сo 
nfo rt şі  ѕе  rе flе сtă în і nto lе ra nţă la  dі ѕсo nfo rt “ nu  po t ѕu po rta ”. Şі  a  pa rta  сa tе go rі е  ѕе  rе fе ră la  е 
va lu a rе a  glo ba lă a  va lo rі і  u nu і  o m се  ѕе  ma nі fе ѕtă fa ţă dе  ѕі nе  ѕa u  a lţі і  şі  і mplі сă fa ptu l сă o a mе 
nі і  po t fі і  е va lu a ţі  şі  сă u nі і  ѕu nt ma і  va lo ro şі  dе сât a lţі і .
Сa ra сtе rі ѕtі сі  a lе  сo gnі ţі і lo r ra ţі o na lе  (Е llі ѕ MсMa ho n & Vе rno n, 2015): o  сo gnі ţі е  ra ţі o a 
na lă е ѕtе  сo nѕі ѕtе ntă і ntе rn, е ѕtе  lo gі сă şі  сo o е rе ntă; o  сo gnі ţі е  ra ţі o na lă po a tе  fі і  vе rі fі сa tă е mpі 
rі с, po a tе  fі  ѕu ѕţі nu tă dе  е vі dе nţе  е mpі rі се ; o  сo gі ţі е  ra ţі o a na lă nu  е ѕtе  a bѕo lu tі ѕtă, dе  o bі се і  е ѕtе 
fo rmu la tă сa  o  do rі nţă, ѕpе ra nţă prе fе rі nţă, dе сі  rе flе сtă ma і  dе gra bă o  do rі nţă dе сât o  се rі nţă; o 
сo gnі ţі е  ra ţі o na lă сo ndu се  la  е mo ţі і  a da pta tі vе , a се ѕtе  е mo ţі і  nu  ѕu nt dі ѕfu nсţі o na lе  pе ntru  і ndі vі 
d, сo gnі ţі a  ra ţі o na lă nu  сo ndu се  ѕprе  a bѕе nţa  е mo ţі і lo r şі  ѕprе  е mo ţі і  a da pta tі vе  сa rе  ѕе rvе ѕс drе 
pt mo tі va to rі  a і  rе zo lvărі і  dе  pro blе mе ; o  сo gnі ţі е  ra ţі o a na lă nе  a ju tă ѕă nе  a tі ngе m ѕсo pu rі lе , е 
ѕtе  сo ngru і е ntă сu  ѕa tі ѕfa сţі a  vі е ţі і .
RЕ BT îmbrăţі şе a ză do u ă va lo rі  е ѕе nţі a lе : ѕu pra vі ţu і rе  şі  plăсе rе . A се ѕt lu сru  е ѕtе  a tі nѕ
prі n mе to dе  сa rе  fa с і ndі vі zі і  ѕă gândе a ѕсă ma і  ra ţі o na l, ma і  flе xі bі l, ma і  ştі і nţі fі с. Pе  lângă o 
gândі rе  a da pta tі vă, сo mpo rta mе ntе lе  şі  е mo ţі і lе  po trі vі tе  vo r tі ndе  ѕă сrе a ѕсă lo ngе tі vі ta tе a  şі  ѕa 
tі ѕfa сţі a . RЕ BT a ju tă сlі е ntu l ѕă a tі ngă ѕta dі u l hе dе o і ѕmu lu і  rе ѕpo nѕa bі l. Hе dе o і ѕm înѕе a mnă
сău ta rе a  plăсе rі і  şі  е vі ta rе a  du rе rі і . Hе dе o і ѕmu l rе ѕpo nѕa bі l е ѕtе  u rmărі rе a  o bţі nе rе a  plăсе rі і  şі 
fе rі сrі і  pе  tе rmе n lu ng nu  o bţі nе rе a  lo r pе  tе rmе n ѕсu rt. RЕ BT сo nѕі dе ră сă се е a  се  е ѕtе  е tі с е ѕtе 
ѕpе сі fі с fі е сărе і  ѕі tu a ţі і . Nu  е xі ѕtă u n bі nе  ѕa u  u n rău  a bѕo lu t, і mpu nе rе a  u nu і  rău  ѕa u  bі nе  a bѕo 
lu t сo ndu се  la  ѕе ntі mе ntе  dе  vі nă, a nxі е ta tе , dе prе ѕі е , ru şі nе  prе сu m şі  і nto lе ra nţă şі  o ѕtі lі ta tе . O 
gândі rе  ma tu ră сo ndu се  la  е tі сі  ѕі tu a ţі o na lе . Dе  a ѕе mе nе a  în rе la ţі е  сu  се і la lţі  RЕ BT a ссе ntu е a 
ză rе gu la  dе  a u r – сo mpo rtă-tе  сa  şі  u n mo dе l pе ntru  се і la lţі  (Е llі ѕ, 2013). Ѕсo pu rі lе  u rmărі tе  dе 
fі lo zo fі a  RЕ BT ѕu nt dе сі : ѕu pra vі е ţu і rе , a tі ngе rе a  ѕa tі ѕfa сţі е і  în vі a ţă, a fі lі е rе a  сu  се і la lţі  într-u n
mo d po zі tі v, rе la ţі o na rе a  і ntі mă сu  сâtе va  pе rѕo a nе , dе zvo lta rе a  ѕa u  mе nţі nе rе a  u no r a сtі vі tăţі 
dе  împlі nі rе  pе rѕo na lă. RЕ BT сo nѕі dе ră сa  prі nсі pa е lе  a ѕpе сtе  е ѕе nţі a lе  a lе  fu nсţі o nărі і  u ma nе 
ѕu nt: сo gnі ţі і lе  (gându rі lе ) е mo ţі і lе  (ѕе ntі mе ntе lе ) şі  сo mpo rta mе ntе lе .
 A се ѕtе  trе і  a ѕpе сtе  ѕu nt і ntе rе la ţі o na tе , ѕсhі mba rе a  u nе і a  a tra gе  du pă ѕі nе  ѕсhі mba rе a  се 
lo rla ltе .
Сo gnі ţі і lе  ѕе  po t împărţі і  în dе ѕсrі ptі vе , a dі сă dе сrі е rе a  a  се е a  се  pе rсе p o a mе nі і , şі  і nfе 
rе nţі a lе , ѕе  rе fе ră la  pе rсе pţі і lе  no a ѕtrе  a ѕu pra  rе a lі tăţі і  şі  і nfе rе nţе lе  pе  сa rе  lе  fa се m dі n a се ѕtе 
pе rсе pţі і  şі  сo gnі ţі і  е va lu a tі vе , сo nѕі dе ra tе  се ntra lе  pе ntru  dі ѕtrе ѕu l е mo ţі o na l da r nu  şі  prі mе lе ,
е lе  ѕu nt ma і  pu ţі n е vі dе ntе .
Ѕе  po t dі ѕtі ngе  înсă o  сa tе go rі е  dе  сo gnі ţі і  pе  сa rе  A lbе lѕo n şі  Ro ѕе nbе rс lе -a u  dе fі nі t
drе pt сo gnі ţі і  „ho t” şі  сo gnі ţі і  „сo ld” (a pu d Ѕa va , 2016). Сo gnі ţі і lе  rе сі  „сo ld сo gnі tі o nѕ” ѕu nt rе 
prе zе ntărі , o bѕе rva ţі і , dе ѕсrі е rі , і nfе rе nţе  no nе va lu a tі vе  şі  сo nсlu zі і . Е llі ѕ a fі rma  сă a се ѕtе  сo gnі 
ţі і  po t dе сla nşa  pu ţі nе  е mo ţі і  ѕa u  po t ѕă nu  dе сla nşе zе  е mo ţі і  dе fе l. Сo gnі ţі і lе  „ho t”(fі е rbі nţі ) ѕu 
nt rе zu lta tu l prе lu сrărі і  сo gnі ţі і lo r сo ld şі  е lе  ѕu nt сo gnі ţі і lе  е va lu a tі vе . Е llі ѕ (2015) dі ѕtі ngе  a і сі 
сo gnі ţі і  „wa rm” ѕa u  сa ldе  şі  сo gnі ţі і  „ho t” ѕa u  fі е rbі nţі . Prі mе lе  ѕpu nе  е l, ѕu nt е va lu ărі  făсu tе  ѕu 
b fo rma  prе fе rі nţе lo r ѕa u  nе prе fе rі nţе lo r şі  gе nе rе a ză е mo ţі і  prе сu m a r fі  grі ja , rе grе tu l, ѕu păra rе 
a , fu ѕtra rе a , е nе rva rе a , plăсе rе a  şі  ѕa tі ѕfa сţі a . Сo gnі ţі і lе  „ho t” ѕu nt е va lu ărі  dе  tі pu l сo mе nzі lo r,
nе се ѕі tăţі lo r şі  сo ndu с la  е mo ţі і  prе сu m a nxі е ta tе a , dе prе ѕі a , fu rі a , gra ndі o zі ta tе a  şі  mânі a . A се
ѕtе a  dі n u rmă ѕu nt dе  fa pt се е a  се  Е llі ѕ nu mе ştе  сo gnі ţі і  ra ţі o na lе  şі  сo gnі ţі і  і ra ţі o na lе . O a mе nі і 
a u  a се ѕtе  do u ă tі pu rі  dе  сo gnі ţі і  în a се la şі  tі mp, ѕсo pu l pѕі ho tе ra pі е і  е ѕtе  dе  a  і dе ntі fі сa  сo gnі ţі і 
lе  і ra ţі o na lе , dе  a  lе  dі ѕpu ta  şі  dе  a  lе  înlo сu і  сu  сo gnі ţі і lе  ra ţі o na lе .
Wa llе n, Dі Gі u ѕе ppе  şі  Drydе n (1992) pro pu n u rmăto a rе lе  nі vе lе  a lе  сo gnі ţі і lo r (a pu d Е 
llі ѕ, 2013): gându rі  a u to ma tе  - ѕu nt се lе  ma і  pro pі a tе  сâmpu lu і  dе  сo nştі і nţă, сlі е ntu l lе  ra po rtе a 
ză dе ѕе o rі  сu  u şu rі nţă a tu nсі  сând tе ra pе u tu l întrе a bă „се -ţі  ѕpu і  ţі е  înѕu ţі ?”, „се -ţі  ѕpu і  ţі е  сând
ѕе  întâmpla  X?”. U rmе a ză nі vе lu l і nfе rе nţе lo r a dі сă a trі bu і rі lе  pе  сa rе  lе  fa се m сu  rе fе rі rе  la  o
bѕе rva ţі і lе  şі  gându rі lе  a u to ma tе  a dі сă înţе lе ѕu l pе  сa rе  îl dăm е vе nі mе ntе lo r dі n vі a ţa  no a ѕtră. Е 
lе  ѕu nt în сâmpu l сo nştі і nţе і  şі  ѕе  po t ѕсo a tе  în е vі dе nţă u şo r pu nând întrе bărі  dе  gе nu l: „Се  сrе zі 
сă înѕе a mnă a ѕta ?”. U n a l trе і lе a  nі vе l ѕе  rе fе ră la  сo gnі ţі і lе  е va lu a tі vе , în ѕpе сі a l се lе  dі ѕfu nсţі o 
na lе  сa rе  ѕu nt a ѕo сі a tе  сu  ѕtrе ѕu l е mo ţі o na l şі  сa rе  nu  ѕu nt a tât dе  е vі dе ntе  сlі е ntu lu і  da r сa rе  po t
fі і  ѕсo a ѕе  în сâmpu l сo nştі і nţе і  la  fе l сa  şі  prе се dе ntе lе  сu  a ju to ru l întrе bărі lo r. U ltі mu l nі vе l ѕе 
rе fе ră la  сo nvі ngе rі lе  і ra ţі o na lе  се ntra lе  сa rе  ѕu nt dе  fa pt rе gu lі  dе  vі a ţă , gе n fі lo zo fі і  dе  vі a ţă. Е 
lе  ѕе  a сtі vе a ză do a r la  dе сla nşa rе a  a nu mі to r е vе nі mе ntе  ѕе mnі fі сa tі vе  dе  vі a ţă, a ѕtfе l е lе  nu  ѕu nt
сo nştі е ntі za tе  şі  ѕu nt a bѕo lu tі ѕtе . Fo rma  pе  сa rе  o  і -a u  е ѕtе  dе  gе nu l „trе bu і е ”. Е llі ѕ е ѕtе  dе  părе 
rе  сă, to a tе  tu lbu rărі lе  е mo ţі o na lе  a u  a се a şі  rădăсі nă şі  a nu mе  се lе  trе і  сo nvі ngе rі  і ra ţі o na lе  rе fе 
rі to a rе  la  е va lu a rе a  pro prі е і  va lo rі  u ma nе , to lе ra nţa  ѕсăzu tă la  fu ѕtra rе  şі  е va lu a rе a  lu сru rі lo r сa 
fі і nd gro a znі се , се  ѕu nt dе rі va tе  lo gі се  a lе  се rі nţе і  a bѕo lu tі ѕtе . Е l ma і  ѕpu nе  сă, се rі nţе lе  a bѕo lu tі 
ѕtе  ѕе  rе găѕе ѕс şі  în tu lbu rărі lе  е mo ţі o na lе .
U nu l dі n o bі е сtі vе lе  prі nсі pa lе  în RЕ BT е ѕtе  dе  a  a răta  сlі е ntu lu і  сă o rі сând ѕе  întâmpla 
е vе nі mе ntе  nе plăсu tе  a сtі va to a rе  în vі е ţі lе  o a mе nі lo r, a се ştі a  a u  o  a lе gе rе ,dе  a  ѕе  fa се  pе  ѕі nе  ѕă
ѕе  ѕі mtă întrі ѕta t, dе za măgі t, fru ѕtra t şі  і rі ta t în mo d ѕănăto ѕ şі  сo nfo rm і ntе rе ѕе lo r pro prі і  ѕa u  dе 
a  a  ѕе  fa се  pе  ѕі nе  ѕă ѕе  ѕі mtă îngro zі t, înѕpăі mânta t, pa nі сa t, dе prі ma t, сu  u ra  fa ţă dе  ѕі nе  şі  сu 
mі lă fa ţă dе  ѕі nе  în mo d nе ѕănăto ѕ şі  сo ntra r і ntе rе ѕе lo r pro prі і  (Е llі ѕ MсMa ho n & Vе rno n,
2015). O bţі nând o  fі lo zo fі е  ma і  ra ţі o na lă şі  a u to сo nѕtru сtі vă dе ѕprе  ѕі nе , се і la ţі  şі  lu mе , o a mе nі 
і  ѕu nt a dе ѕе a  ma і  prе dі ѕpu şі  ѕprе  a  ѕе  сo mpo rta  şі  trăі  е mo ţі o na l în mo du rі  ma і  u tі lе  pro prі е і  vі е 
ţі  şі  a da ptі vе .
Ra tі na mе ntu l 1 – O a mе nі  сa rе  văd şі  a ссе ptă rе a lі ta tе a  сă tu lbu rărі lе  lo r е mo ţі o na lе  dе  la 
pu nсtu l С nu  pro vі n dі n е vе nі mе ntе  a сtі va to a rе  ѕa u  a dvе rѕі tăţі  dе  la  pu nсtu l A  сa rе  prе се d С. Dе 
şі  A  сo ntrі bu і е  la  С, şі  dе şі  A -u rі  pu tе rnі с nе ga tі vе  (prе сu m a  fі  a ѕa lta t ѕa u  vі o la t) ѕu nt mu lt ma і 
pro ba bі lе  ѕă fі е  u rma tе  dе  С-u rі  tu lbu ra tе (prе сu m ѕе ntі mе ntе  dе  pa nі сă şі  dе prе ѕі е ) dе сât ѕă fі е  u 
rma tе  dе  A -u rі  ѕla bе  (prе сu m dе  a  fі  nе a grе a t dе  u n ѕtrăі n), nu сlе u rі lе  prі nсі pa lе  ѕa u  се lе  ma і  dі 
rе сtе  a lе  tu lbu rărі lo r е mo ţі o na lе  (С-u rі lе ) ѕu nt сrе dі nţе lе  і ra ţі o na lе  a lе  o a mе nі lo r- і mpе ra tі vі tăţі 
lе  a bѕo lu tі ѕtе  şі  dе du сţі і lе  şі  a trі bu і rі lе  înѕo ţі to a rе  în сa rе  o a mе nі і  сrе d сu  tărі е  dе ѕprе  е vе nі mе
ntе lе  a сtі va to a rе  nе do rі tе .
Ra ţі o na mе ntu l 2 – І ndі fе rе nt сu m, u ndе  şі  dе  се  o a mе nі і  o bţі n сrе dі nţе  сo ntra rе  і ntе rе ѕе 
lo r pro prі і , і ra ţі o na lе  сa rе  du с în prі nсі pa l la  сo nѕе сі nţе lе  lo r dі ѕfu nсţі o na lе , е mo ţі o na l-сo mpo rta
mе nta lе , da сă ѕu nt tu lbu ra ţі  a ѕtăzі , е і  tі nd ѕă păѕtrе zе  a се ѕtе  сrе dі nţе  і ra ţі o na lе  şі  ѕă ѕе  ѕu pе rе  pе 
ѕі nе  prі n е lе , nu  pе ntru  сă lе -a u  a vu t ţn trе сu t сі  pе ntru  сă е і  înсă lе  rе pе tă a сtі v, dе şі  a dе ѕе a  і nсo 
nştі е nt şі  a сţі o nе a ză dе  pa rсă a r fі  înсă va la bі lе . Е і  înсă u rmе a ză, în mі nţі lе  ţі  і nі mі lе  lo r, fі lzo fі і 
lе  nu сlе u  „і mpе ra tі vе ” pе  сa rе  po a tе  l-a u  prе lu a t ѕa u  і nvе nta t сu  a nі  în u rmă ѕa u  pе  сa rе  lе -a u  a 
ссе pta t ѕa u  сo nѕtru і t pе ntru  ѕі nе  rе се nt.
Ra ţі o na mе ntu l 3 – І ndі fе rе nt сât dе  bі nе  a u  rе a lі za t dі ѕсе rnământu l 1 şі  dі ѕсе rnământu l 2,
do a r dі ѕсе rnământu l ѕі ngu r ra rе o rі  va  da  po ѕі bі lі ta tе a  o a mе nі lo r ѕă-şі  a nu lе zе  tu lbu rărі lе  е mo ţі o 
na lе . Ѕ-a r pu tе a  ѕă ѕе  ѕі mtă ma і  bі nе  сând ştі u , ѕa u  сrе d сă ştі u , сu m a u  dе vе nі t tu lbu ra ţі  şі  înсă
ѕе  ѕu pa ră pе  ѕі nе  în ma rе  măѕu ră dе o a rе се  е і  сrе d сă a се ѕtе  dі ѕсе rnămі ntе  ѕu nt u tі lе  şі  сu ra tі vе .
To tu şі  е ѕtе  і mpro ba bі l сă vo r dе vе nі  şі  rămânе  ma і  ѕănăto şі  da сă nu  vo r a ссе pta  dі ѕсе rnământu l
1 şі  dі ѕсе rnământu l 2 şі  dе  a ѕе mе nе a  da сă nu  vo r і ntra  şі  în 3. Dе  o bі се і  nu  е xі ѕtă a ltă сa lе  dе сât
mu nсa  şі  е xе rсţі u l pе ntru  a  сo ntі nu a  сău ta rе a  du pă, şі  a  găѕі  nu сlе u l сrе dі nţе lo r і ra ţі o na lе  pro prі 
і ; dе  a  lе  dі ѕpu ta  a сtі v, е nе rgі с şі  ştі і nţі fі с; dе  a -şі  înlo сu і  і mpе ra tі vі tăţі lе  a bo lu tі ѕtе  сu  prе fе rі nţе 
flе xі bі lе ; dе  a -şі  ѕсhі mba  ѕе ntі mе ntе lе  nе ѕănăto a ѕе  în е mo ţі і  ѕănăto a ѕе , сo nfo rmе  і ntе rе ѕе lo r pro 
prі і ; şі  dе  a  a сţі o na  fе rm împo trі va  pro prі і lo r tе mе rі  şі  vі сі і  dі ѕfu nсţі o na lе .
Fo lo ѕі nd dі fе rі tе  mo to dе  şі  a сtі vі ăţtі  сo gnі tі vе , е mo ţі o na lе  şі  сo mpo rta mе nta lе , сlі е ntu l
сu  a ju to ru l tе ra pе u tu lu і  şі  prі n е xе rсţtі і  dе  tе mе  dе  сa ѕă po a tе  o bţі nе  o  mе to dă ma і  ra ţі o na lă сo 
nfo rmă і ntе rе ѕе lo r pro prі і  şі  сo nѕtru сtі v ra ţі o na lă dе  gândі rе , trăі rе  е mo ţі o na lă şі  сo mpo rta mе nt.
Un nivel scăzut al stimei de sine este considerat a fi disfuncțional (Chamberlain & Haaga,
2001). Terapia rațional-emotivă (Ellis, 1995) susține că și un nivel scăzut și un nivel crescut al
stimei de sine, pot fi la fel de dăunătoare, argumentând că auto-evaluarea sinelui este un demers
irațional deoarece sinele are un nivel de generalizare extrem de ridicat astfel că nicio acțiune
concretă, punctuală, nu este în măsură să modifice perspectiva noastră asupra sinelui. Ellis
(1977) propune ca soluție pentru rezolvarea problemei self-rating (USA) – acceptarea
necondiționată a propriei persoane. Acest concept presupune că ”individul se acceptă total și
necondiționat, indiferent dacă se comportă sau nu inteligent, corect sau competent și indiferent
dacă alți oameni îl aprobă, respectă, iubesc sau nu.” (Ellis, 1977, p. 101).
Acceptarea de sine necondiționată (ASN). Numeroși filosofi din Antichitate au făcut
aluzie la ea încă de acum 2400 de ani – inclusiv Gautama Buda și Lao Zi. Mai aproape de
vremurile noastre, Paul Tillich și Carl Rogers și Albert Ellis au îmbrățișat această temă cu
înflăcărare. Acceptarea de sine necondiționată înseamnă că te accepți deplin pe tine însuți, chiar
și atunci când ai rezultate slabe sau ai putea fi disprețuit de cei apropiați. Te accepți pe tine înșuți
doar pentru că ești viu, ești om și ești unic. Exiști, așadar ești o persoană în regulă. În abordarea
Terapiei Comportamentale Rațional-Emotive, conceputul de acceptare necondiționată de sine
înseamnă că refuzi să acorzi sinelui tău, personalității tale, ființei tale, orice evaluare globală.
Dacă un individ ajunge cumva la această stare senină și eficientă, oricum ar ajunge la ea, va face
un pas foarte mare spre a se face mai bine, în loc de a se limita la a se simți mai bine. Prin
atingerea acestări stări putem să minimizăm autodevalorizarea, chiar dacă individul face unele
lucruri execrabile. De asemenea, cei care ating această stare, le va părea rău, dar nu vor fi
incredibil de răniți atunci când alții nu îi tratează cum ar trebui și vor refuza să îi învinovățească.
În sfârșit, deaorece acești indivizi au încredere în capacitatea lor de a face față situațiilor dificile,
s-ar putea să nu se înspăimânte singuti cu privire la frustrările vieții și mai degrabă să se ocupe
de ele cât mai repede. Astfel, ne va fi dificil să ne perturbăm singuri în mod serios, chiar și în
condiții neplăcute și incorecte.

Pentru a atinge ASN, de obicei este nevoie de o perioadă semnificativ de lungă în care ne
gândim și acționăm astfel. Însă, putem atinge această strare mai facil prin încurajarea altcuiva, ca
de exemplu a unui terapeut. De asemenea, se poate prelua din învățaturile religioase, de exemplu
din maxima creștină ”iubește-l pe păcătos, dar nu și păcatul lui”.

În ceea ce privește atingerea ASN, Albert Ellis afirmă: ”Dacă reușești să o faci să devină
realitate, prin acest mod, prin modurile menționate anterior. Dar, pentru că te-ai născut – ca toți
oamenii – cu o tendință de evaluare globală atât a propriului sine, cât și a propriului
comportament, pentru că ai fost educat să faci acest lucru de către familia ta și de către societate
și pentru că te-ai învățat să practici diferite tipuri de autoînvinovățire încă din copilărie, probabil
să va trebui să muncești din greu și mult timp pentru a atinge Acceptarea de Sine Necondiționată,
iar după aceea să muncești din greu și mult timp pentru a o păstra. ” (pag. 25).

Teoria REBT referitoare la perturbările umane diferă radical de teoria simțului comun a
majorității oamenilor. Ea afirmă, în esență, că nu suntem perturbați doar de lucrurile traumatice
care ni se întâmplă, ci că alegem, de asemenea, să ne îngrijorăm inutil în legătură cu aceste
traume. Noi suntem cei care alegem, construim modul în care reacționăm din punct de vedere
psihologic și , din fericire, putem alege să refuzăm să creăm îngrijorarea și să acționăm în
vederea găsirii unor moduri de a reacționa mai utile. Aceasta este o teorie constructivistă, care
își are originea în urmă cu mii de ani, la filosofii asiatici, greci și romani. Unul dintre ei, Epictet,
a formulat-o foarte clar și succint: ”Oamenii sunt tulburați nu de lucruri, ci de părerile pe care le
au despre acestea.” Teoria REBT cu privire la modul în care ne perturbăm singuri este mai
cuprinzătoare și mai precisă decât cea a lui Epictet. Ea afirmă: ”Oamenii se perturbă singuri din
cauza lucrurilor care li se întâmplă și a părerilor, sentimentelor și acțiunilor lor.” După cum
putem remarca, REBT afirmă că gândim, simțim și ne comportăm activ atât pentru a crea, cât și
pentru a ”increa” problemele noastre emoționale.

Carl Rogers și Paul Tillich pun accentul pe acceptarea de sine necondiționată, încă de la
începuturile sale REBT sustinând că sunt rare cazurile în care oamenii pot fi echilibrați și
autoactualizați dacă nu renunță la evaluarea globală a sinelui și nu se concentrează doar pe
evaluarea propriilor fapte și performanțe. Oamenii pot alege să se accepte pe ei înșiși indiferent
dacă au avut sau nu succes într-o anumită activitate, dacă sunt aprobați de persoanele
semnificative sau dacă au defecte și handicapuri.

Ceea ce gândim determină ceea ce simţim. Pentru a descrie o cogniţie ca fiind iraţională
ne referim la faptul că aceste convingeri iraţionale blochează persoana în realizarea scopurilor
lor, creează emoţii extreme care persistă şi care imobilizează persoana şi conduce la
comportamente care fac rău vieţii. Totodată aceste cogniţii distorsionează realitatea şi conţin
modalităţi ilogice de evaluare ale sinelui, ale altor oameni sau ale lumii.

Un aspect fundamental al REBT este faptul că oamenii nu sunt tulburaţi de evenimentele

în sine, ci de opiniile şi credinţele pe care le au despre evenimente (Epictetus, citat în Ellis,
1962). Credinţele iraţionale sunt ilogice, rigide şi inconsistente cu realitatea, în timp ce credinţele
raţionale sun logice, flexibile şi consecvente cu realitatea. Consecinţa acestor credinţe iraţionale
este că oamenii dezoltă emoţii nesănătoase, comportamente disfuncţionale şi tulburări
psihologice. Există patru tipuri de convingeri evaluative care se consideră a fi disfuncţionale
pentru fiinţa umană. Primul dintre aceste evaluări este tendinţa de a gândi în termeni absolutist şi
de generalizare excesivă. Astfel, specia umană este predestinată de a avea dorinţe, dar realitate
de dovedeşte a fi incapabilă, de multe ori, de a satisface aceste dorinţe. Acestea convingere se
referă la faptul că indivizii au dorinţe, dar acestea trebuie cu necesitate îndeplinite. Raţional
analizând, putem avea o serie de dorinţe, doar că ceea ce contează este modalitatea în care le
formulăm. Catastrofarea este a doua convingere, care apare când sunt exagerate consecinţele
evenimentelor trecute, prezente şi viitoare, şi se bazează pe faptul că individul nu poate tolera
această circumstantă sau eveniment. Intoleranţa frustrării este o altă convingere, care se referă la
evaluările unei situaţii ca fiind intolerabilă, în sensul că este imposibil de a accepta sau de trăit cu
acea problemă. Evaluarea globală se referă la tendinţa de a ne evalua pe noi înşine, pe ceilalţi şi
realitatea în termeni globali.

Rezultatele cercetării efectuate pe această temă prezintă faptul că scoruri ridicate ale
credinţelor iraţionale au fost asociate cu scoruri joase ale autoacceptării necondiţionate. Aşadar,
acceptarea necondiţionată conduce la o gândire mai raţională. Gândirea iraţională a fost asociată
cu autoacceptarea condiţionată, în timp ce gândirea raţională cu autoacceptarea necondiţionată.
 1.3. Agresivitatea

Agresivitatea pentru mulți dintre cercetători nu este altceva decât o reacție la anumiți factori
din mediul extern. Probabil cea mai cunoscută teorie, ce va rămâne destul de influentă, va fi
formulată în 1939 de un grup de cercetători de la Yale University. Potrivit lui John Dollard și a
altor adepți ai teoriei frustrare-agresivitate, frustrarea apare atunci când calea de realizare a unui
obiect este obstrucționată ori blocată, fapt ce determină un comportament agresiv orientat
împotriva celui care a determinat această stare de fapt, ori ar putea fi redirecționată către o țintă
mai sigură (Nic. Mitrofan, 1996). Criticii acestei teorii argumentează că nu trebuie exagerată
legătura dintre frustrare și agresivitate deoarece nu toate cazurile de agresiune sunt cauzate de
frustrare și nu orice frustrare este urmată de o agresiune. Ca urmare, s-a acceptat că frustrarea
creează o strare de activare, ce doar pregătește organismul pentru acțiunea ce va urma. Pe de altă
parte, comportamentul agresiv va fi influențat și de alți factori aversivi, precum durerea, căldura
extremă, aglomerația, alcoolul sau drogurile etc. Acești factori produc stări de disconfort și
creează stări de neliniște sau iritare (anxietate sau furie) care la întâlnirea cu un stimul
declanșator sporesc șansele să se producă unele manifestări agresive. La baza acestor manifestări
agresive pare a sta nivelul general de alertă, ce pregătește organismul pentru reacția naturală de
”luptă sau fugă”.

În perioada anilor 1950-1960, agresivitatea era considerată ca răspunsul produs de frustrarea

sau obstrucționarea realizării unui scop urmărit, furia fiind tratată ca factorul motivator (impuls)
al agresivității. Berkowitz (1989) a susținut că apariția furiei nu se limitează la acele situații în
care are loc o lezare a identității personale sau a celei sociale. El propune ipoteza că orice
frustrare a unei gratificări așteptate de individ constituie o condiție suficientă pentru generarea
furiei, chiar dacă autorul admite faptul că arbitrarietatea, lipsa de considerație și reaua voință
cresc probabilitatea de apariție a furiei, precum și intensitatea ei. Berkowitz (1989) afirmă că
”orice tip de afect negativ, tristețe sau în egală măsură depresia ori iritabilitatea însoțită de
agitație, va da naștere unor tendințe agresive și unei reacții primitive a furiei, înainte ca procesele
psihice superioare să poată opera”. Un avantaj pe care îl prezintă poziția lui Berkowitz constă în
reunirea unor aspecte legate atât de agresivitatea umană, cât și de agresivitatea speciilor animale
superioare și furia la copii foarte mici, astfel că nu mai este necesară ipoteza existenței la
indivizii umani a unui tip special de proces avansat din punct de vedere filogenetic. Din
pespectivă behavioristă, un alt avantaj al acestei poziții se referă la faptul că ea nu presupune ca
victima frustrării să realizeze deducții privind intențiile celorlalți, ca surse de frustrare. Unul
dintre dezavantaje rezidă în reducerea furiei adulților la formele sale imature specifice
bebelușilor și puilor speciilor inferioare, ceea ce face ca unele aspecte distinctive importante
pentru fenomenul furiei, manifestat la diferite specii și în stadii distincte ale procesului de
dezvoltare, să fie pierdute din vedere.

Studii de specialitate indică faptul că la baza multor comportamente de intimidare se află un

nivel ridicat al cognițiilor iraționale (Ellis și Harper, 1979).

Teama și furia reprezitntă două aspecte opuse, dar interdependente ale aceluiași proces
adaptativ și că o evaluare referitoare la reușita adaptativă este de regulă implicată în deciderea
tipului de strategie adaptativă umană. Această interdependență și oscilație furnizează, de
asemenea, baza filogenetică pentru anxietatea care acompaniază adesea agresivitatea umană, mai
precis, înțelegerea faptului că un atac îl va pune pe individ într-o situație periculoasă, fie din
cauza țintei atacului, fie din pricina credințelor morale sau a concepției idealizate despre sine
(Lazarus, 1991).

O definiție generală a agresivității spune despre comportamentul agresiv că se referă la

producerea unor daune sau prejudicierea uneia sau mai multor persoane (Bloomquist și Schnell,
2002). Formele comportamentului agresiv depind de vârsta copilului sau a adolescentului. Încă
din perioada de sugar pot fi observate forme de manifestare ale furiei, care ulterior, pe parcursul
dezvoltării sunt legate de manifestări comportamentale agresive. Astfel, frecvența cea mai
ridicată a comportamentelor agresive este la vârsta preșcolară, dar cele mai grave forme se
manifestă în adolescență și la adultul tânăr.

Dacă ne raportăm la formele de manifestare a comportamentului agresiv, putem vorbi despre

agresivitate pasivă și activă, caz în care este vizată perspectiva atacator-victimă, atacatorul
realizează în mod activ un gest cu scopul de a obține ceva, victima suferă prejudicii datorită
comportamentului agresiv. Comportamentul agresiv inițiativ și reactiv versus implicare prin
asociere. În cazul acestor forme de agresivitate diferența este la nivelul implicării individuale.
Dacă prin comportamentul agresiv se stabilește un contact, respectiv o interacțiune în vederea
atingerii unor scopuri egoiste, atunci avem o implicare individuală semnificativă. În cazul
comportamentul agresiv reactiv, este vorba de un răspuns la o amenințare reală sau posibilă,
respectiv la un atac. Implicarea prin asociere se referă la faptul că o persoană trece din postura de
observator al actului agresiv la implicare de partea agresorului, caz în care agresarea unei
persoane este privită pozitiv și este aprobată, direct sau indirect. Forma directă și indirectă a
comportamentului agresiv, cea directă este ușor de perceput atât de persoana care observă, cât și
de victimă, el fiind direcționat clar spre o anumită persoană. Un comportament agresiv indirect
este greu de observat și de demonstrat, deoarece este exteriorizat în mod ascuns; scopul este de a
lovi victima când aceasta se află într-o situație vulnerabilă. Exemple în acest sens sunt
răspundirea de bârfe, atacuri, minciuni, furt sau distrugeri prin incendieri, prin acte de vandalism.
Literatura de specialitate distinge între comportamentul agresiv fizic și verbal. Agresivitatea
fizică se manifestă printr-o confruntare directă, deschisă cu victima. Astfel de atacuri iau forma
boxului, a bătăilor sau a loviturilor. Comportamentel agresive verbale se manifestă prin insulte
sau prin adresarea pe un ton ridicat, prin țipete (F.Petermann și U. Petermann, 2005).

Formele de manifestare a comportamentului agresiv se deosebesc din punctul de vedere al

intenției, al nivelului de manifestare comportamentală, au diferiți factori de risc și trasee diferite
de evoluție. De asemenea, manifestarea unei anumite forme de comportament agresiv depinde în
mod decisiv de vârstă și sex. De obicei, băieții aleg formele fizice, directe, în timp ce fetele
preferă formele indirecte, verbale. O formă indirectă de agresivitate este încercarea de a face rău
unei persoane prin intermediul relațiilor sociale, mai exact prin răspândirea de bârfe sau prin
minciuni. Forme frecvente de hărțuire sunt adresarea de injurii, insultele, bătaia, răspândirea de
zvonuri, dar și excluderea din grup (Scheithauer, Hayer și Petermann, 2003).

În mediul școlar, elevii care manifestă probleme legate de furie și de agresivitate au devenit
subiectul unei preocupări aflate în creștere. Aceste probleme, nu numai că pun în pericol
siguranța și disciplina, ci pot să interfereze cu procesul educațional. Agresorii, victimele lor,
cadrele didactice suferă cu toții efectele negative ale manifestărilor de furie din școală. Elevii
care manifestă probleme legate de furie și agresivitate prezintă riscul apariției unor dificultăți în
alte domenii de funcționare. Acești elevi prezintă un risc crescut de apariție a unor tulburări
mintale, inclusiv cele care presupun comportamente de externalizare (de exemplu, tulburarea de
comportament opozant/sfidător, tulburarea de conduită), dar și probleme de internalizare precum
depresia și anxietatea (Asociația Americană de Psihiatrie, 2000). Agresivitatea poate să ducă la
perturbarea relațiilor cu anturajul, elevii agresivi fiind frecvent respinși de către colegii lor.
Elevii agresiv rămân repetenți mai frecvent și există șanse mari ca ei să abandoneze școala (Risi,
Gerhardstein și Kistner, 2003). Pe termen lung, elevii ale căror probleme cu furia și agresivitatea
rămân nesoluționate prezintă riscul apariției unor consecințe grave, inclusiv delincvența juvenilă,
comportament violent și abuz de substanțe (Tremblay, 2000).

Literatura de specialitate argumentează faptul că tinerii agresivi tind să encodeze și să

interpreteze informațiile în mod diferit fața de cei non-agresivi. Copiii agresivi pot să își
amintească un număr mai mic de indici non-ostili ai unui eveniment social (Lochman și Dodge,
1994), iar copiii cu reacții agresive pot să prezinte erori de atribuire a unor intenții ostile – cu alte
cuvinte, în situații sociale aceștia ar putea pune în mod eronat motivațiile altor oameni pe seama
unor intenții negative (Dodge și colab., 1997; Lochman și Dodge, 1994).

Copiii agresivi pot, de asemenea, să manifeste deficite cognitive în etapele ulterioare ale
procesării informațiilor sociale. Mai precis, scopurile lor în contextele sociale tind să se
caracterizeze prin dominație și răzbunare (Lochman, Wayland și White, 1993), iar reacțiile pe
care le generează la situațiile dificile sunt adesea nonverbale și orientate către acțiune, în mod
inadecvat, în loc să apeleze la abilități mai eficiente, cum ar fi exprimarea verbală și
compromisul (Dunn, Lochman și Colder, 1997; Lochman și Dodge, 1994). De asemenea, copiii
agresivi tind să evalueze comportamentel agresive într-o manieră pozitivă (Crick și Werner,
1998) și se așteaptă să obțină rezultate bune în urma lor (Lochman și Dodge, 1994).

În lieteratura de specialitate găsim studii care au investigat dacă o combinație dintre furie,
ostilitate și credințe iraționale (de exemplu, intoleranța la frustrare) ar prezice comportamentul
agresiv fizic, verbal sau indirect și agresivitatea relatată de alții; studiul a luat ca și variabilă
moderatoare genul pentru relația dintre credințele iraționale și agresivitate și furie și agresivitate.
Rezultatele acestui studiu au demostrat că genul, furia și credințele iraționale, precum intoleranța
la regulile prezic agresvitatea fizică, în timp ce furia și credințele iraționale de intoleranța la
frustrare prezic agresivitatea indirectă. Furia este un predictor puternic al agresivității verbale. Cu
toate acestea, genul nu a moderat relația dintre cogniții și agresivitate și nici între furie și
agresivitate (Fives, Kong, Fuller și DiGiuseppe, 2011).
 CAPITOLUL 2

Obiectivele şi ipotezele cercetării

2.1. Obiectivul cercetării

 Studiul relaţiei între cogniţiile iraţionale, acceptarea necondiţionată de sine şi

agresivitate

2.2. Ipotezele cercetării

 Există o corelaţie semnificativă ridicată între cogniţiile iraţionale şi acceptarea

necondiţionată de sine
 Există o corelaţie semnificativă ridicată între cogniţiile iraţionale şi agresivitate
 Există o corelaţie semnificativă ridicată între acceptarea necondiţionată de sine şi
agresivitate
 Acceptarea necondiţionată de sine mediază relaţia cogniţiilor iraţionale cu
agresivitatea

CAPITOLUL 3

Metodologia cercetării
 3.1. Designul cercetării

Designul cercetării prezentate aici este studiul corelaţional. Astfel, cele trei categorii de
variabile – cogniţii iraţionale, acceptare necondiţionată de sine şi agresivitate - au fost incluse
într-un chestionar care a fost aplicat prin autoadministrare.

Variabilele au fost utilizate apoi în analiza de regresie liniară simplă şi ulterior multiplă
pentru testarea relaţiilor de mediere. Datele au fost analizate cu ajutorul programului SPSS.

3.2. Participanţii la cercetare

La cercetare au participat 60 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 16 ani, cu o

medie de 15.05 ani şi o abatere standard de 0.34 ani. Eşantionul a fost compus din 24 de băieţi
(40%) şi 36 de fete (60%).

Modalitatea de selecţie

Procedura de lucru a implicat în primă fază solicitarea consimțământului informat de

participare la studiu, după care subiecții au completat individual câte un pachet conținând
instrumentele menționate mai jos, fără limită de timp. Subiecții acestui studiu sunt 60 de elevi de
liceu din judetul Cluj.

3.3. Instrumente de investigare

Agresivitatea. S-a utilizat Chestionarul de agresivitate Buss-Perry (The Buss-Perry

Aggression Questionnaire - BPAQ; Buss & Perry, 1992). Acest instrument este o versiune
îmbunătăţită a Inventarului de Ostilitate Buss-Durkee (BDHI), incluzând revizuiri ale formei de
răspuns şi al conţinutului itemilor în sensul unei exprimări mai clare. Scala conţine 4 factori
distincţi, referitori la Agresivitatea Fizică, Agresivitatea Verbală, Furie şi Ostilitate. Chestionarul
cuprinde 29 de itemi, forma de răspuns fiind o scală Likert cu 5 trepte, în care 1 indică faptul că
fiecare afirmaţie este foarte necaracteristică subiectului iar 5 indică faptul că fiecare afirmaţie
este foarte caracteristică subiectului. Scorul total, precum şi scorurile pe subscale se obţin din
însumarea itemilor ce le compun.

Cogniţiile iraţionale au fost măsurate cu ajutorul scalei ABS 2. Scala a fost concepută de
DiGiuseppe, Leaf, Exner şi Robin în 1988, fiind considerată o măsură validă a constructelor
centrale în REBT. Această scală permite evaluarea atât a iraţionalităţii globale cât şi a altor
scoruri separate pe diferite tipuri de credinţe iraţionale. Scala cuprinde 72 de itemi (de la 5 - 76)
dispuşi într-o matrice (4x3x2) alcătuită din trei factori. Primul factor se numeşte „procese
cognitive” şi are patru nivele reprezentând patru procese de gândire iraţională: imperativul
„trebuie”, evaluarea globală a valorii umane, toleranţa scăzută la frustrare, gândirea catastrofică.
Cel de-al doilea factor se numeşte „arii de conţinut” şi are trei nivele, reprezentând convingeri
legate de aprobare, realizare şi confort. Cel de-al treilea factor se numeşte „mod de frazare” şi are
două nivele, reprezentând modul de formulare a itemilor: raţional, iraţional. Fiecare item este
structurat în funcţie de cei trei factori.

Scorul pentru fiecare subscală se realizează prin însumarea scorurilor itemilor care o
compun. Numărul minim de puncte ce poate fi realizat este zero, numărul maxim este 288.
Au fost realizate definiţii pentru fiecare dintre cele douăzeci şi patru de celule ale
matricei. Itemii au fost descrişi de către autor şi de către alţi terapeuţi de la Institutul de Terapie
Raţional-Emotivă. Ei au fost selectaţi pentru a fi utilizaţi în scală doar dacă au obţinut aprobarea
unanimă a terapeuţilor potrivit căreia itemii se potriveau definiţiilor celor douăzeci şi patru de
celule. Itemii au fost aprobaţi de către un consiliu format din treisprezece terapeuţi de la
Institutul de Terapie Raţional-Emotivă din New York, care au fost pregătiţi de către însuşi Albert
Ellis. Scala ABS 2 este formată din mai multe subscale. Pot fi derivate douăzeci şi patru de
subscale bazate pe factorii descrişi mai sus sau din combinarea diferitelor scale pot fi descrise
patruzeci şi două de scale diferite.
Conform teoriei avansate de A. Ellis (Ellis și Dryden, 1997), la baza tulburărilor
emoționale stă tendința individului de a face evaluări absolutiste și rigide a evenimentelor
percepute. Aceste evaluări sau pretenții absolutiste iau forma lingvistică a lui ”trebuie”, ”este
obligatoriu”, „este absolut necesar”. Din aceste cogniții absolutiste centrale derivă un nucleu de
credințe iraționale, precum catastrofare , toleranță scăzută la frustrare, evaluare globală negativă.
ABS 2 măsoară convingerile iraționale: pretențiile absolutiste, catastrofarea, toleranța
scăzută la frustrare, evaluarea globală negativă, preferințele, evaluarea nuanțată a caracterului
aversiv al unui eveniment, toleranța la frustrare, acceptarea necondiționată a propriei persoane și
evaluarea comportamentelor specifice. ABS 2 este unul dintre cele mai eficiente instrumente de
evaluare a credințelor iraționale/raționale.
 Studiile efectuate pe populaţia americană au relevat o consistenţă internă adecvată, pusă
în evidenţă în urma aplicării scalei pe un eşantion de peste 400 de persoane. În ceea ce priveşte,
validitatea discriminativă, subscalele (reprezentând cele patru tipuri de cogniţii iraţionale şi cele
trei conţinuturi ale convingerilor) permit discriminarea între populaţii clinice şi non-clinice în
ceea ce priveşte iraţionalitatea.
Într-un studiu efectuat pe populație românească (Macavei, 2006) s-a încercat
determinarea măsurii în care credințele iraționale (măsurate cu ABS 2) se asociază cu emoțiile
negative funcționale și disfuncționale, precum și cu alte distorsiuni cognitive, cu anxietatea și
depresia, conform modelului propus de Albert Ellis (REBT). Asumpția de bază a modelului
amintit este că la baza problemelor de tip emoțional și comportamental stau credințele iraționale
despre sine, lume și viață. La studiu au participat în total 701 subiecți, o parte dintre aceștia au
fost studenți, iar pentru persoane cu vârste sub 18 ani s-a cerut acordul unui părinte sau tutore
legal.

Acceptarea necondiţionată de sine. S-a utilizat Chestionarul de Acceptare Necondiţionată

de Sine (The Unconditional Self-Acceptance Questionnaire - USAQ) cuprinzând 20 de afirmaţii
ce urmăresc să reflecte principii majore ale acceptării necondiţionate de sine desprinse din
literatura dedicată REBT. Posibilităţile de răspuns variază de la 1 (aproape întotdeauna
neadevărat) până la 7 (aproape întotdeauna adevărat) în funcţie de măsura în care subiecţii
percep fiecare afirmaţie ca fiindu-le caracteristică. Nouă itemi sunt formulaţi în aşa fel încât
scorurile mari indică o acceptare necondiţionată de sine de nivel ridicat (ex. Evit să mă compar
cu ceilalţi pentru a decide dacă sunt o persoană de valoare), iar 11 itemi sunt inversaţi, fiind
formulaţi în aşa fel încât scorurile mici îndică o acceptare necondiţionată de sine ridicată (Ex.
Îmi stabilesc obiective care sper să.mi dovedească dacă sunt o persoană de valoare). Consistenţa
internă a scalei în studii anterioare a fost de 0.72 ceea ce denotă o consistenţă internă moderată
dar explicabilă pentru un construct multifaţetar precum acceptarea de sine.

În tabelul de mai jos sunt prezentaţi indicatorii descriptivi precum şi consistenţa internă a
scalelor utilizate în această cercetare.

Tabelul 1. Indicatorii descriptivi şi consistenţa internă a scalelor utilizate

Scala N Minim Maxi Media Ab. alfa

 m Std.

Agresivitate fizică 60 11 43 26.15 6.46 0.77

Agresivitate verbală 60 8 20 14.56 2.99 0.71
Furie 60 8 34 20.46 5.50 0.77
Ostilitate 60 13 39 27.86 5.58 0.77

DEM 60 4 57 29.33 11.70 0.84

AWF 60 9 50 29.35 9.64 0.75
SD/GE 59 3 43 21.32 10.00 0.79
LFT 60 7 50 29.68 9.53 0.76

USAQ 60 52 112 78.98 11.72 0.51

Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus, cu excepţia scalei de acceptare
necondiţionată de sine, toate celelalte scale utilizate în cercetare au o consistenţă internă bună, ce
merge de la 0.71 (agresivitatea verbală) până la 0.84 (pretenţii absolutiste). În ceea ce priveşte
scala de acceptare necondiţionată de sine, deşi aceasta are o consistenţă internă modestă
(alfa=0.51), am păstrat această scală în toate analizele ulterioare pentru a putea testa toate
ipotezele lucrării, ţinând însă cont de fiecare dată de faptul că itemii ce-o compun nu măsoară
unitar conceptul de acceptare de sine.

CAPITOLUL 4

Analiza datelor şi interpretarea rezultatelor

4.1 Relaţiile între cogniţiile iraţionale, acceptarea necondiţionată de sine şi

dimensiunile agresivităţii
 Ţinând cont că toate cele trei categorii de variabile sunt măsurate pe scale de intervale,
studiul relaţiei existente între cogniţiile iraţionale, dimensiunile agresivităţii şi acceptarea
necondiţionată de sine s-a făcut prin intermediul corelaţiei Pearson.

În tabelul de mai jos prezentăm matricea corelaţiilor obţinute în cazul celor trei categorii
de variabile studiate.

Tabelul 2. Matricea corelaţiilor dimensiunilor agresivităţii cu cogniţiile iraţionale şi acceptarea

necondiţionată de sine

SD/G Ostilitat
LFT E AWF DEM Ag.fizică Ag.verbală Furie e USAQ

LFT 1 .46** .69** .66** -.04 .02 .09 .05 -.27*

SD/GE 1 .48** .25 .12 .05 .16 .38** -.35**
AWF 1 .67** .09 .14 .31* .24 -.38**
DEM 1 .07 .23 .07 .00 .01
Ag.fizică 1 .36** .37** .21 -.08
Ag.verbală 1 .47** .28* -.18
Furie 1 .47** -.51**
Ostilitate 1 -.45**
USAQ 1

** Corelaţia e semnificativă la un prag de 0.01

* Corelaţia e semnificativă la un prag de 0.05

Matricea corelaţiilor prezentate mai sus poate fi analizată din mai multe puncte de vedere.
Astfel, din perspectiva dimensiunilor agresivităţii, putem afirma următoarele. Agresivitatea fizică
şi agresivitatea verbală nu corelează semnificativ nici cu cogniţiile iraţionale, nici cu acceptarea
necondiţionată de sine.

Singurele dimensiuni ale agresivităţii care au o legătură semnificativă fie cu anumite

cogniţii iraţionale, fie cu acceptarea necondiţionată de sine sunt furia şi ostilitatea. În cazul furiei,
aceasta corelează semnificativ cu catastrofarea (r=0.31 p<0.05) şi cu acceptarea necondiţionată
de sine (r=-0.51 p<0.01). Aceasta înseamnă că cu cât tendinţa spre catastrofare e mai mare, cu
atât nivelul furiei e mai ridicat, respectiv cu cât acceptarea necondiţionată de sine este mai
ridicată, cu atât nivelul furiei e mai redus.

În ceea ce priveşte ostilitatea, aceasta corelează semnificativ doar cu evaluarea globală

negativă (r=0.38 p<0.01) respectiv cu acceptarea necondiţionată de sine (r=-0.45 p<0.01).
Aceasta înseamnă că cu cât evaluarea globală negativă e mai prezentă, cu atât furia e mai ridicată
respectiv cu cât acceptarea necondiţionată de sine e mai ridicată, cu atât nivelul furiei e mai
redus.

Rămânând la cele două dimensiuni ale agresivităţii – furia şi ostilitatea – şi la corelatele

lor, ne interesează dacă între acestea din urmă există la rândul lor corelaţii semnificative. Cu alte
cuvinte, ne interesează dacă catastrofarea respectiv evaluarea globală negativă corelează cu
acceptarea necondiţionată de sine. Aceste corelaţii sunt de interes pentru că ele pot sugera
existenţa unor posibile relaţii de mediere în relaţia cu furia şi ostilitatea. Urmărind matricea
corelaţiilor din tabelul 1 putem constata în acest sens că există o corelaţie semnificativă a
acceptării necondiţionate de sine atât cu catastrofarea (r=-0.38 p<0.01) cât şi cu evaluarea
globală negativă (r=-0.35 p<0.01). Aşadar, cu cât acceptarea necondiţionată de sine e mai
ridicată, cu atât tendinţa de catastrofare şi de evaluare globală negativă sunt mai reduse.

Pe baza acestor rezultate, considerăm că este util să testăm în cazul furiei şi al ostilităţii
posibile relaţii de mediere între cele trei categorii de variabile.

4.2. Testarea efectului mediator al acceptării necondiţionate de sine în relaţia dintre

catastrofare şi furie

În această secţiune testăm primul efect de mediere, acela în cazul furiei. Modelul pe care
îl testăm este prezentat în figura de mai jos.

Figura 1. Modelul relaţiei dintre catastrofare şi furie, mediată de acceptarea

necondiţionată de sine.
 Acceptare necondiţionată de sine

catastrofare furie

Aşa cum sugerează şi figura de mai sus, testăm afirmaţia conform căreia catastrofarea nu
are o relaţie directă cu nivelul furiei, ci o relaţie indirectă, (mediată) prin intermediul acceptării
necondiţionate de sine.

Pentru a putea testa acest model, am apelat la algoritmul propus de Baron şi Kenny
(1986) în privinţa relaţiilor de mediere. Astfel, vom testa:

1. Dacă catastrofarea este un predictor al acceptării necondiţionate de sine

2. Dacă acceptarea necondiţionată de sine e un predictor al furiei
3. Dacă catastrofarea e un predictor al furiei
4. Dacă valoarea predictivă a catastrofării asupra furiei se reduce sau dispare în
condiţiile controlului statistic al acceptării necondiţionate de sine.
Pasul 1. Catastrofarea ca predictor al acceptării necondiţionate de sine

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară în care catastrofarea a fost
tratată ca predictor iar acceptarea necondiţionată de sine ca variabilă criteriu.

Tabelul 3. Testarea catastrofării ca predictor al acceptării necondiţionate de sine

Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 92.57 4.55 20.33 .00

Catastrofarea -.46 .14 -.38 -3.13 .00

Variabila dependentă: acceptarea necondiţionată de sine

R²= 0.14
F= 9.85

p <0.01

Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, catastrofarea reprezintă un predictor
semnificativ al acceptării necondiţionate de sine (beta= -0.38 p<0.01) şi explică 14% din varianţa
acesteia. Aşadar primul criteriu al medierii este îndeplinit.

Pasul 2. Acceptarea necondiţionată de sine ca predictor al furiei

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară în care acceptarea
necondiţionată de sine a fost tratată ca predictor iar furia ca variabilă criteriu.

Tabelul 4. Testarea acceptării necondiţionate de sine ca predictor al furiei

Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 39.70 4.20 9.44 .00

USAQ -.24 .05 -.51 -4.62 .00

Variabila dependentă: furia

R²= 0.26

F= 21.38

p <0.01

Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, acceptarea necondiţionată de sine
reprezintă un predictor semnificativ al furiei (beta= -0.51 p<0.01) şi explică 26% din varianţa
acesteia. Aşadar al doilea criteriu al medierii este îndeplinit.

Pasul 3. Catastrofarea ca predictor al furiei

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară în care catastrofarea a fost
tratată ca predictor iar furia ca variabilă criteriu.

Tabelul 5. Testarea catastrofării ca predictor al furiei

 Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 15.12 2.19 6.90 .00

Catastrofarea .18 .07 .31 2.56 .01

Variabila dependentă: furia

R²= 0.26

F= 21.38

p <0.01

Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, catastrofarea reprezintă un predictor
semnificativ al furiei (beta= 0.31 p<0.01) şi explică 26% din varianţa acesteia. Aşadar al treilea
criteriu al medierii este îndeplinit.

Pasul 4. Testăm dacă valoarea predictivă a catastrofării asupra furiei se reduce sau
dispare în condiţiile controlului statistic al acceptării necondiţionate de sine

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară multiplă în care
catastrofarea şi acceptarea necondiţionată de sine au fost tratate ca predictori iar furia ca variabilă
criteriu.

Tabel 6. Coeficienţii ecuaţiei de regresie ai acceptării necondiţionate de sine şi catastrofării ca

predictori ai furiei

Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 35.32 5.61 6.29 .00

USAQ -.21 .05 -.46 -3.81 .00
AWF .08 .06 .14 1.14 .25

Variabila dependentă: furia

R²= 0.28

F= 11.44

p <0.01

Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, în condiţiile în care acceptarea
necondiţionată de sine este controlată statistic, catastrofarea nu mai reprezintă un predictor
semnificativ al furiei (beta= 0.14 p>0.05). În schimb, în condiţiile controlului statistic al
catastrofării, acceptarea necondiţionată de sine continuă să rămână un predictor semnificativ al
furiei (beta= -0.46 p<0.01). Cu alte cuvinte, cel de-al patrulea criteriu al medierii a fost
indeplinit. Acest rezultat indică faptul că acceptarea necondiţionată de sine mediază total relaţia
dintre catastrofare şi furie.

4.1.2. Testarea efectului mediator al acceptării necondiţionate de sine în relaţia

dintre evaluarea globală negativă şi ostilitate

În mod similar, pentru ostilitate am construit un model în care, relaţia dintre evaluarea
globală negativă şi ostilitate este mediată de acceptarea necondiţionată de sine.

Figura 2. Modelul relaţiei dintre evaluarea globală negativă şi ostilitate, mediată de

acceptarea necondiţionată de sine.

Acceptare necondiţionată de sine

Evaluare globală negativă ostilitate

Aşa cum arată figura de mai sus, testăm afirmaţia conform căreia evaluarea globală
negativă nu are o relaţie directă cu nivelul ostilităţii, ci o relaţie indirectă, (mediată) prin
intermediul acceptării necondiţionate de sine.
 Pentru a putea testa acest model, am apelat şi în acest caz la algoritmul propus de Baron
şi Kenny (1986) în privinţa relaţiilor de mediere. Astfel, vom testa:

1. Dacă evaluarea globală negativă este un predictor al acceptării necondiţionate de

sine
2. Dacă acceptarea necondiţionată de sine e un predictor al ostilităţii
3. Dacă evaluarea globală negativă e un predictor al ostilităţii
4. Dacă valoarea predictivă a evaluării globale negative asupra ostilităţii se reduce
sau dispare în condiţiile controlului statistic al acceptării necondiţionate de sine.
Pasul 1. Evaluarea globală negativă ca predictor al acceptării necondiţionate de sine

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară în care evaluarea globală
negativă a fost tratată ca predictor iar acceptarea necondiţionată de sine ca variabilă criteriu.

Tabelul 7. Testarea evaluării globale negative ca predictor al acceptării necondiţionate de sine

Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 87.57 3.42 25.61 .00

SD/GE -.41 .14 -.35 -2.83 .00

Variabila dependentă: acceptarea necondiţionată de sine

R²= 0.12

F= 8.02

p <0.01
 Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, evaluarea globală negativă reprezintă un
predictor semnificativ al acceptării necondiţionate de sine (beta=-0.35 p<0.01) şi explică 12%
din varianţa acesteia. Aşadar primul criteriu al medierii este îndeplinit.

Pasul 2. Acceptarea necondiţionată de sine ca predictor al ostilităţii

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară în care acceptarea
necondiţionată de sine a fost tratată ca predictor iar ostilitatea ca variabilă criteriu.

Tabelul 8. Testarea acceptării necondiţionate de sine ca predictor al ostilităţii

Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 45.00 4.45 10.11 .00

USAQ -.21 .05 -.45 -3.89 .00

Variabila dependentă: ostilitatea

R²= 0.20

F= 15.14

p <0.01

Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, acceptarea necondiţionată de sine
reprezintă un predictor semnificativ al ostilităţii (beta=-0.45 p<0.01) şi explică 20% din varianţa
acesteia. Aşadar al doilea criteriu al medierii este îndeplinit.

Pasul 3. Evaluarea globală negativă ca predictor al ostilităţii

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară în care evaluarea globală
negativă a fost tratată ca predictor iar ostilitatea ca variabilă criteriu.

Tabelul 9. Testarea evaluării globale negative ca predictor al ostilităţii

 Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 23.17 1.60 14.46 .00

SD/GE .21 .06 .38 3.16 .00

Variabila dependentă: ostilitatea

R²= 0.14

F= 9.99

p <0.01

Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, evaluarea globală negativă reprezintă un
predictor semnificativ al ostilităţii (beta=0.38 p<0.01) şi explică 14% din varianţa acesteia.
Aşadar al treilea criteriu al medierii este îndeplinit.

Pasul 4. Dacă valoarea predictivă a evaluării globale negative asupra ostilităţii se

reduce sau dispare în condiţiile controlului statistic al acceptării necondiţionate de sine.

În tabelul de mai jos este prezentată ecuaţia de regresie liniară multiplă în care evaluarea
globală negativă şi acceptarea necondiţionată de sine au fost tratate ca predictori iar ostilitatea ca
variabilă criteriu.

Tabel 10. Coeficienţii ecuaţiei de regresie a dimensiunilor iraţionalităţii asupra ostilităţii

Coeficienţi Coeficienti t p
nestandardizaţi standardizati

Model B Er. Std. Beta

1(Constant) 39.59 5.23 7.56 .00

USAQ -.18 .05 -.39 -3.27 .00
SD/GE .13 .06 .24 2.05 .04

Variabila dependentă: ostilitatea

R²= 0.28

F= 11.19
p <0.01

Aşa cu se poate observa din tabelul de mai sus, în condiţiile în care acceptarea
necondiţionată de sine este controlată statistic, evaluarea globală negativă continuă să fie un
predictor semnificativ al ostilităţii (beta= 0.24 p<0.05) dar cu o valoare predictivă mai redusă
decât în cazul în care a fost testat ca unic predictor şi în care coeficientul de regresie standardizat
beta a fost de 0.38. De asemenea, în condiţiile controlului statistic al evaluării globale negative,
acceptarea necondiţionată de sine continuă să rămână la rândul ei un predictor semnificativ al
ostilităţii (beta= -0.39 p<0.01) dar cu o valoare predictivă mai redusă decât în cazul în care a fost
testat ca unic predictor şi în care coeficientul de regresie standardizat beta a fost de -0.45. Cu alte
cuvinte, cel de-al patrulea criteriu al medierii a fost indeplinit doar parţial. Astfel, rezultatele
sugerează mai degrabă o relaţie de mediere parţială a acceptării necondiţionate de sine asupra
relaţiei dintre evaluarea globală negativă şi ostilitate. Pe de altă parte, relaţia de mediere se poate
manifesta şi în direcţia opusă, în sensul că evaluarea globală negativă să medieze relaţia dintre
acceptarea necondiţionată de sine şi ostilitate.

O posibilă explicaţie a acestui rezultat poate ţine de faptul că cele două concepte, de
acceptare necondiţionată de sine şi de evaluare globală negativă sunt foarte similare şi mai mult,
foarte apropiate pe axa timpului, fiind dificil de demonstrat care dintre ele este anterioară
celeilalte. Totuşi, faptul că reducerea valorii predictive în condiţiile controlului statistic al
celeilalte variabile este mai accentuată pentru evaluarea globală negativă decât pentru acceptarea
necondiţionată de sine, ne face să înclinăm mai degrabă spre concluzia că acceptarea
necondiţionată de sine mediază parţial relaţia dintre evaluarea globală negativă şi ostilitate.

Desigur, studii viitoare utilizând un număr sensibil mai mare de subiecţi în cercetare şi
implicit o puterea mai mare a testului statistic, vor putea clarifica relaţia dintre cele trei variabile.
Totodată pentru măsurarea cognițiilor iraționale mai specific vârstei adolescenței s-ar putea
utiliza Scala de iraționalitate pentru copii și adolescenți (CASI, Bernard și Laws, 1988). Cei doi
autori propun această scală pentru a măsura cognițiile iraționale pe care copiii și adolescenții cu
vârstă cuprinsă între 10 și 18 ani pot să le interiorizeze. Itemii au fost formulați pe baza teoriei
REBT și a analizei valorilor și preocupărilor pe care copiii și adolescenții le au.
 CAPITOLUL 5
Concluzii şi limite

Analizând diversele păreri ale cercetătorilor preocupaţi de problematica cogniţiilor

iraţionale, autoacceptării necondiţionate şi agresivităţii, se evidenţiază multiple sensuri ale
acestora, în funcţie de punctele de vedere din care este abordată. Multitudinea abordărilor
demonstrează că aceste concepte au influenţă pregnantă asupra comportamentului unui individ.
 O limită a studiului efectuat, în ceea ce priveşte partea de metodologie ar fi numărul
relativ mic de subiecţi. Studii viitoare ar trebui să trateze problematica relaţiei dintre cogniţiile
iraţionale, autoacceptarea necondiţionată şi agresivitate, folosind un eşantion mai mare şi, astfel,
rezultatele ar fi mai concludente şi s-ar putea reliefa mai bine relaţia de mediere prin intermediul
autoacceptării necondiţionate de sine dintre evaluarea globală negativă şi nivelul ostilităţii.
Aşadar, studiile viitoare vor trebui să precizeze care dintre cele două concepte evaluare globală
negativă şi autoacceptarea necondiţionată de sine este prima pe axa timpului. De asemenea,
studii viitoare ar putea avea în vedere și alte variabile care ar putea infuența această relație dintre
convingerile iraționale, acceptarea necondiționată de sine și agresivitatea. Totodată, un alt aspect
de urmărit într-o cercetare ar fi influența stilurilor parentale asupra relației menționate anterior.
Eșantionul studiat în lucrarea de față este format din adolescenți care frecventează școlile de
masă și la care nu s-au raportat problemele de natură mintală, ar fi interesant de urmărit cum
aceste concepte ar interacționa la un eșation de adolescenți care provin din sistemul de protecție
socială și care prezintă tulburări de comportament.

Cercetarea efectuată scoate în evidenţă faptul că relaţia dintre dimensiunile agresivităţii

care au legătură cu anumite cogniţii iraţionale sunt furia şi ostilitatea. Interpretările rezultatelor şi
analiza datelor ne prezintă detaliat aceasta relaţie între cele trei variabile. Astfel, observăm că
există o corelaţie semnificativă a catastrofării cu acceptarea necondiţionată de sine, fapt ce
presupune că tendinţa mai mare spre catastrofare creşte nivelul furiei şi acceptarea
necondiţionată de sine este ridicată determină un nivel de furie mai redus. Totodată se observă că
evaluarea globală negativă corelează semnificativ cu acceptarea necondiţionată de sine, ceea ce
înseamnă că prezenţa accentuată a evaluării globale negative determină nivelul ridicat al furiei şi
cu cât acceptarea necondiţionată de sine este mai ridicată, cu atât nivelul furiei e mai redus.

Desprindem că există o corelaţie semnificativă a acceptării necondiţionate de sine cu

catastrofarea şi evaluare globală negativă, astfel încât acceptarea necondiţionată de sine ridicată
determină o tendinţă mai redusă de catastrofare şi de evaluare globală. Observăm că este utilă
testarea în cazul furiei şi al ostilităţii a unei posibile relaţii de mediere între cele trei categorii de
variabile. S-a testat, aşadar, afirmaţia conform căreia catastrofarea nu are o relaţie directă cu
furia, ci una de mediere prin intermediul acceptării necondiţionate de sine. Din acest demers
reiese faptul că predictor semnificativ al acceptării necondiţionate de sine este catastrofarea, că
acceptarea necondiţionată de sine reprezintă un predictor semnificativ al furiei şi catastrofarea
reprezintă un predictor semnificativ al furiei. În situaţia cotrolului statistic al acceptării
necondiţionate de sine, catastrofarea nu mai reprezintă un predictor semnificativ al furiei. În ceea
ce priveşte, controlul statistic al catastrofării acesta sugerează că acceptarea necondiţionată de
sien continuă să rămână un predictor semnificativ al furiei, rezultă astfel că acceptarea
necondiţionată de sine mediază total relaţia dintre catastrofare şi furie.

În acelaşi mod s-a realizat relaţia dintre evaluarea globală negativă şi ostilitate mediată de
acceptarea necondiţionată de sine. Rezultă astfel că evaluarea globală negativă reprezintă un
predictor semnificativ al acceptării necondiţionate de sine, că acceptarea necondiţionată de sine
este predictor semnificativ al ostilităţii şi evaluarea globală negativă reprezintă predictor
semnificativ al ostilităţii. Acceptarea necondiţionată de sine controlată statistic determină ca
evaluarea globală negativă să rămână în continuare predictor semnificativ al ostilităţii, dar cu o
valoare predictivă mai redusă decât în cazul în care a fost testat ca unic predictor. Tot aşa, în
condiţiile în care evaluarea globală negativă este controlată statistic, acceptarea necondiţionată
de sine continuă să rămână predictor semnificativ al ostilităţii, dar cu o valoare predictivă mai
redusă, decât în cazul în care a fost considerat a fi predictor unic.

Rezultatele suştin că acceptarea necondiţionată de sine are o relaţie de mediere parţială

asupra relaţiei dintre evaluarea globală negativă şi ostilitate. Relaţia de mediere se poate
manifesta şi într-un sens opus, adică evaluarea globală negativă să medieze relaţia dintre
acceptarea necondiţionată de sine şi ostilitate.

BIBLIOGRAFIE

Atkinson, R.L.; Atkinson, R.C; Smith, E.E.; Bem, D.J. (2002). Introducere în psihologie.
Editura tehnică, Bucureşti.

Baumeister, R.F., Smart, L. (1996) Relation of thretened egotism to violence and

aggression: The dark side of high self-esteem. Psychological Review (1996), vol. 103, Nr. 1,5-
33.
 Beck., A. (1999). Prisoners of hate. The cognitive basis if anger, hostility, and violence.
Perennial An Imprint of Harper Collins Publishers.

Blake, C.S.< Hamrin, V. (2007). Current Approaches to the Assessment and

Management of Anger and Aggression in Youth: A Review. Journal of Child and Adolescent
Psychiatric Nursing; Nov. 2007; 20, 4.

Chamberlain, J.M.; Haaga, D.A.F.(2001). Unconditional self-acceptance and

psychological health. Journal of Rational-Emotive & Cognitve-Behavior Therapy, Vol. 19, Nr.
3.

Chamberlain, J.M.; Haaga, D.A.F. (2001). Unconditional self-acceptance and responses

to negative feedback. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, Vol. 19, Nr.3.

Ciarrochi, J. (2004). Relationships between dysfunctional beliefs and positive and

negative indices of well-being: a critical evaluation of the common beliefs survey-III. Journal of
Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, Vol.22, Nr. 3, 2004.

Crocker, J. (2002). The Costs of Seeking Self-Esteem. Journal of Social Issues, Vol.58,
Nr. 3, pag. 597-615.

David, D. (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Editura Polirom, Iaşi.

Dryden, W. PhD; David, D. PhD. (2008). Rational emotive behavior therapy: current
status. Journal of Cognitive Psychoterapy: An International Quarterly, Vol. 22, Nr. 3, 2008.

Davies, M.F. (2007). Irrational beliefs and unconditional self-acceptance. II.

Experimental evidence for a causal link between two kez features of REBT. Journal of rationa-
Emotive &Cognitive- Behavior Therapy.

Davies, M.F. (2006). Irrational beliefs and unconditional self-acceptance. I.

Correlational evidence linking two kez features of REBT. Journal of Rational-Emotive &
Cognitive-Behavior Therapy, Vol. 24, Nr. 2, 2006.

Ellis., A., Tafrate., R. C. (1997). Cum să-ți controlezi furia înainte de a te controla ea pe
tine. Editura Trei, 2017.
 Ellis, A., (2001). Cum să re simți mai bine, să te faci mai bine, să rămâi mai bine. Teraie
profundă de autoajutorare pentru emoțiile tale. Editura Trei, 2015.

Ellis, A., McMahon, J., Vernon, A., (2010). Evoluția unei revoluții. Bazele psihoterapiei
rational-emotive. Editura Trei, 2015.

Farrington, D.P. (1989). Early predictors of adolescent aggression and adult violence.
Violence and Victims, Vol.4, Nr. 2.

Fives, C.J., Kong, G., Fuller, J.R., DiGiuseppe, R. (2010). Anger, aggression, and
irrational beliefs in adolescents. Cognitive Therapy and Research, 2010

Flett, G.L.; Besser, A.; Davis, R.A.; Hewitt, P.L. (2003). Dimensions of perfectionism,
unconditional self-acceptance, and depression. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-
Behavior Therapz, 2003, 21.

Fresnics, A., Borders. (2016). Angry rumination mediates the unique assiciations
between self-compassion and anger and aggresion. Springer Science Business Media New York,
2016.

Gonzalez, J.E.; Nelson, J.R; Gutkin, T.B.; Saunders, A. (2004). Rational emotive therapy
with children and adolescents: A meta-analysis. Journal of Emotional and Behavioral Disorders;
2004; 12, 4.

Harrington, N. (2005). Assessment. The frustration discomfort scale: developmet and

psychometric properties. Clinical Psychology and Psychotherapy, 12, 2005, pag. 374-387.

Harrington, N. (2006). Frustration intolerance beliefs: their relationship with

depression, anxiety, and anger, in a clinical population. Publicat online: nov. 2006, Springer
Science.

Harrington, N. (2005). Dimensions of frustration intolerance and their relationship to

self-control problems. Journal of Rational-Emotive & Cognitve-Behavior Therapy, Vol. 23, Nr.
1, 2005.
 Harrington, N. (2007). Frustration intolerance as a multidimesional concept. Journal of
Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, Vol. 25, Nr. 3, 2007.

Hyde Shibley, J. (2005). The Gender Similarities Hypothesis. American Psychologist,

(2005), Vol. 60, Nr. 6, pag. 581-592.

Jibeen, T., (2016). Unconditional Self Acceptance and Self Esteem in Relation to
Frustration Intolerance Beliefs and Psychological Distress. Journal of Rational-Emotive &
Cognitive-Behavior Therapy, 2017.

Jones, J.; Trower, P. (2004). Irrational and evaluative beliefs in individuals with anger
disorders. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, Vol. 22, Nr. 3, 2004.

Kenneth, W. Merrell, Buchanan, R., Oanh K. Tran.(2006) Relational Aggression in

Children and Adolescents: A Review with Implications for School Settings. Psychology in the
Schools (2006).

Knorth, E.J.; Klomp, M.; Van den Bergh, M.P; Noom, M.J. (2007). Aggressive
adolescents in residential care: a selective review of treatment requirements and models.
Adolescence (2007); 42; Academic Research Librery, pag. 461.

Macavei, B. (2002). Scala de atitudini şi convingeri II (ABS II ) – date preliminare

pentru populaţia de limbă română. Romanian Journal of Cognitive and Behavioral
Psychotherapies, Vol. 2, Nr. 2, Sept. 2002, pag. 105-122.

Menuti, R.B.; Christner, R.W; Freeman, A. (2012). Intervenții cognitiv-comportamentale

în educație. Editura ASCR, 2016.

McAuliffe, D. M.; Hubbard, J.A.; Rubin, R.M.; Morrow, M.T.; Dearing, K.F. (2007).
Reactive and proactive aggression: Stability of constructs and relations to correlates. The
Journal of Genetic Psychology, 2007, 167(4), pag. 365-382.

Lundh, L.-G. (2004). Perfectionism and acceptance. Journal of Rational-Emotive &

Cognitive-Behavior Therapy, Vol. 22, Nr. 4, 2004.
 Levine, M., (2006). Prețul privilegiului. Cum presiunea parentală și avantajele
materiale creează o generație de adolescenți întrăinați și nefericiți. Editura ASCR, 2016.

Lazarus, R.S., (1991). Emoție și adaptare. O abordare cognitivă a proceselor afective.

Editura Trei, 2011.

Ostrov, J.M.; Crick, N.R. (2007). Forms and functions of aggression during early
childhood: A short-term longitudinal study. School Psychology Review; Mar. 2007; 36, 1.

Peterman, F., Peterman, U. (2005). Program therapeutic pentru copiii agresivi. Editura
RTS, 2006.

Perez, M.; Vohs, K.D.; Jr. Joiner, T.E. (2005). Discrepancies between self- and other-
esteem as correlates of aggression. Journal of Social and Clinical Psychology; 2005; 24, 5.

Schultz, D.; Izard, C.E.; Bear, G. (2004). Children’s emotion processing: Relations to
emotionality and aggression. Development and Psychopathology 16 (2004), pag. 371-387.

Siegel, D.J. (2013). Vâltoarea minții. Puterea și rolul transformărilor cerebrale în

adolescență. Editura Herald, 2017.

Scott, J. (2007). The effect of perfectionism and unconditional self-acceptance on

depression. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, Vol. 25, Nr. 1, 2007.

Watson, P.J.; Culhane, S.E. (2005) irrational beliefs and social constructionism:
correlations with attitudes about reality, beliefs about people, and collective self-esteem. Journal
of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, Vol. 23, Nr.1, 2005

ANEXE

Chestionarul de agresivitate Buss-Perry (The Buss-Perry Aggression Questionnaire -

BPAQ; Buss & Perry, 1992)

Instrucţiuni: Pentru fiecare afirmaţie, vă rugăm să indicaţi măsura în care sunteţi de acord sau
împotrivă, încercuind numărul corespunzător. Încercaţi să fiţi cât mai sincer/ă şi să nu lăsaţi ca
răspunsul la o afirmaţie să influenţeze răspunsul la o alta. Nu există răspunsuri corecte sau
greşite, suntem interesaţi doar de propria dumneavoastră părere.
1. Din când în când nu-mi pot controla dorinţa de a lovi o altă persoană.
1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

2. Dacă sunt provocat destul, pot lovi o altă persoană.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

3. Dacă cineva mă loveşte, îl lovesc şi eu.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

4. Mă bat ceva mai mult decât o fac unele persoane.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

5. Dacă trebuie să recurg la violenţă pentru a-mi apăra drepturile, o fac.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

6. Au fost persoane care m-au enervat atât de tare încât am izbucnit.

1 2 3 4 5
 dezacord dezacord neutr acord Acord puternic
puternic u

7. Nu există nici un motiv întemeiat pentru a lovi o persoană.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

8. Am ameninţat persoane pe care le cunosc.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

9. Am fost atât de nervos încât am spart lucruri.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

10. Dacă nu obţin ce-mi doresc simt nevoia sa fac altora sau mie rău.Le spun prietenilor
în faţă când nu sunt de acord cu ei.
1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

11. Mă aflu deseori în situaţia de a mă contrazice cu oamenii.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

12. Când mă enervează oamenii, s-ar putea să le spun ce gândesc despre ei.
1 2 3 4 5
 dezacord dezacord neutr acord Acord puternic
puternic u

13. Nu mă pot abţine să nu mă contrazic cu oamenii când aceştia nu sunt de acord cu

mine.
1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

14. Prietenii îmi spun că "nu mă las"

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

15. Mă aprind uşor, dar îmi trece repede.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

16. Când nu-mi convine ceva îmi arăt iritarea.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

17. Câteodată mă simt ca o "bombă" gata să explodeze.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

18. Sunt o persoană temperată.

1 2 3 4 5
 dezacord dezacord neutr acord Acord puternic
puternic u

19. Unii prieteni gândesc că sunt o persoană căreia îi sare ţandăra repede.
1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

20. Câteodată mă enervez fără să am un motiv important.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

21. Am o problemă cu controlul firii mele.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

22. Câteodată sunt gelos.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

23. Câteodată simt că sunt neîndreptăţit.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

24. Alţi oameni sunt mai înţeleşi decât mine.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

 puternic u

25. Mă întreb câteodată de ce sunt atât de "acru" în legătură cu anumite lucruri.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

26. Ştiu că prietenii mă vorbesc pe la spate.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

27. Sunt suspicios la adresa străinilor prea prietenoşi.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

28. Câteodată simt că oamenii râd de mine pe la spate.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

29. Când oamenii sunt simpatici, mă întreb ce vor de fapt.

1 2 3 4 5

dezacord dezacord neutr acord Acord puternic

puternic u

Scala de atitudini şi convingeri II (ABS II)

Citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii. Alegeţi apoi, pentru fiecare afirmaţie, unul dintre
următoarele răspunsuri care corespunde cel mai bine atitudini dumneavoastră faţă de situaţiile
descrise.

A. dacă sunteţi puternic împotrivă

B. dacă sunteţi parţial împotrivă

C. dacă sunteţi neutru

D. dacă sunteţi parţial de acord

E. dacă sunteţi puternic de acord

Nu lăsaţi ca răspunsul dumneavoastră la un item să influenţeze răspunsul dumneavoastră la un alt

item. Nu există răspunsuri corecte sau incorecte; suntem interesanţi doar de atitudinea
dumneavoastră într-o serie de situaţii descrise mai jos. Notaţi pe foaia de răspuns, pentru fiecare
afirmaţie în parte, litera care corespunde răspunsului ales de dumneavoastră.

5. Este imposibil să mă simt tensionat sau nervos, şi nu pot tolera stările acestea
atunci când le am.
6. Dacă oamenii importanţi pentru mine nu mă plac, asta îmi arată că sunt o
persoană lipsită de valoare.
7. Este dezamăgitor să nu fiu plăcut de oameni importanţi pentru mine, dar ştiu că
asta este doar neplăcut şi nu ceva îngrozitor.
8. Atunci când mă simt tensionat, nervos sau inconfortabil, mă gândesc că asta arată
ce om lipsit de valoare sunt.
9. Dacă oamenii importanţi pentru mine nu mă plac, este din cauză că sunt o
persoană nesuferită.
10. Este insuportabil să eşuez în lucrurile importante, şi nu suport să nu reuşesc să le
duc la bun sfârşit.
11. Este regretabil atunci când există necazuri în viaţa mea, dar înţeleg că a avea parte
de necazuri este numai dezamăgitor şi nu ceva groaznic.
12. Va fi un dezastru dacă nu îndeplinesc bine lucrurile importante.
13. Îmi doresc foarte mult să fiu plăcut de anumite persoane, dar înţeleg că nu trebuie
neapărat că acestea să mă placă.
14. Atunci când oamenii importanţi pentru mine nu mă plac, înţeleg că aceasta nu se
răsfrânge asupra valorii mele ca persoană.
15. Trebuie în mod absolut să fac bine lucrurile importante, şi nu voi accepta să nu le
fac bine.
16. Nu îmi face plăcere să mă simt inconfortabil, tensionat sau nervos, dar pot suporta
stările acestea atunci când apar.
17. Atunci când nu reuşesc într-o sarcină importantă, mă pot accepta pe mine însumi
cu greşelile şi limitele mele, şi pot să nu mă condamn că nu am reuşit.
18. Este îngrozitor să ai performanţe slabe în sarcini importante, şi cred că este un
dezastru dacă obţin rezultate slabe.
19. Pot suporta ca oamenii importanţi pentru mine să nu mă placă sau să nu fie de
acord cu mine.
20. Sunt o persoană bună, valoroasă şi mă pot accepta pe mine însumi chiar dacă
eşuez în unele sarcini importante pentru mine.
21. Atunci când viaţa este grea şi mă simt inconfortabil, înşeleg că a te simţi
insonfortabil sau tensionat nu este îngrozitor, ci doar neplăcut, iar viaţa merge
înainte.
22. Nu pot suferi să fiu tensionat sau nervos si cred că aceste stări sunt de nesuportat.
23. Dacă nu îndeplinesc bine sarcinile foarte importante pentru mine, este din cauză
că sunt o persoană incapabilă şi lipsită de valoare.
24. Nu vreau să eşuez în sarcinile importante pentru mine, dar înţeleg că nu este
absolut obligatoriu să le îndeplinesc perfect doar pentru că vreau eu asta.
25. Este neplăcut să fi tensionat, dar pot suporta o astfel de neplăcere.
26. Nu pot suferi să nu fiu plăcut de oamenii importanţi pentru mine, şi este
insuportabil dacă ei nu mă plac.
27. Este îngrozitor să nu fiu plăcut de oamenii importanţi pentru mine, şi este un
dezastru dacă ei nu mă plac.
28. Nu suport să nu îndeplinesc bine sarcinile importante pentru mine.
29. Este important să fiu plăcut de anumiţi oameni,dar înţeleg că ei nu trebuie să mă
placă numai pentru că vreau eu asta.
30. Este o dezamăgire dacă nu îndeplinesc bine sarcinile importante pentru mine, dar
înţeleg că nu este îngrozitor sau cel mai rău lucru de pe faţa pământului dacă nu le
îndeplinesc bine.
31. Am valoare ca persoană, chiar dacă nu îndeplinesc întotdeauna bine îndatoririle
importante pentru mine.
32. Chiar şi atunci când mă simt tensionat, nervos sau inconfortabil, ştiu că sunt la fel
de valoros ca şi ceilalţi.
33. Este esenţial să îndeplinesc bine sarcinile importante pentru mine, aşa că trebuie
cu necesitate să le fac bine.
34. Uneori cred că certurile şi nemulţumirile vieţii de zi cu zi sunt îngrozitoare şi sunt
cea mai rea parte din viaţa mea.
35. Este important să ai o viaţă plăcută în cea mai mare parte a timpului, totuşi,
înţeleg că nu este absolut obligatoriu să am o viaţă plăcută numai pentru că vreau
eu asta.
36. Este dezamăgitor dacă nu sunt plăcut de unii oameni pe care eu îi plac, şi înţeleg
că dacă ei nu mă plac este doar regretabil, nu şi îngrozitor.
37. Trebuie cu necesitate să fiu plăcut de oamenii importanţi pentru mine şi nu voi
accepta să nu fiu plăcut de ei.
38. Dacă nu voi reuşi în ceea ce fac, chiar atât de bine cât mi-aş dori, aceasta ca fi
doar o dezamăgire şi ceva regretabil.
39. Nu pot accepta să nu îndeplinesc bine sarcinile importante, iar eşecul este
insuportabil.
40. Dacă cineva important pentru mine nu este de acord cu mine sau mă respinge, îmi
dau seama că pot accepta şi suporta faptul că el sau ea nu mă place.
41. Vreau să îndeplinesc bine unel lucruri, dar nu este absolut obligatoriu să iasă bine
numai pentru că îmi doresc eu asta.
42. Dacă nu îndeplinesc perfect lucrurile importante pentru mine, aceasta va fi un
dezastru.
43. Trebuie cu necesitate să am o viaţă plăcută şi confortabilă aproape tot timpul, şi
nu pot accepta viaţa atunci când aceasta este plină de necazuri şi eşecuri.
44. Dacă sunt respins de cineva pe care eu îl sau o plac, pot să mă accept pe mine
însumi şi să îmi recunosc valoarea ca fiinţă umană.
45. Atunci când mă simt tensionat sau nervos, mă gândesc că este numai neplăcut să
te simţi astfel, şi nu ceva îngrozitor.
46. Este neplăcut să nu îmi îndeplinesc bine sarcinile importante, dar pot suporta
discomfortul de a fi făcut lucrurile mai puţin bine decât mi-ar fi plăcut mie.
47. Nu pot suferi cearta în viaţa mea.
48. Vreau să fiu plăcut şi acceptat de oamenii pe care îi plac, dar înţeleg că nu este
obligatoriu ca ei să mă placă doar pentru că vreau eu asta.
49. Este îngrozitor să existe ceartă în viaţa unui om, şi este un dezastru să fi certat.
50. Nu pot suferi să nu fii plăcut de anumiţi oameni şi nu pot suporta ideea că ei s-ar
putea să nu mă placă.
51. Este de dorit să fi plăcut de anumiţi oameni, dar înţeleg că este doar regretabil
dacă aceştia nu mă plac.
52. Este absolut esenţial să fi plăcut de oameni importanţi pentru tine, şi nu voi
accepta ca aceştia să nu mă placă.
53. Cred că este îngrozitor şi înspăimântător să trăieşti în tensiune, nervozitate sau
nemulţumire, şi să trăiesc asemenea stări este cel mai rău lucru care mi se poate
întâmpla.
54. Mă supăr dacă nu îmi îndeplinesc bine sarcinile importante, dar pot suporta
supărarea provocată de eşecul în lucrurile importante.
55. Vreau să îmi îndeplinesc bine sarcinile importante, dar înţeleg că nu este absolut
obligatoriu să reuşesc în aceste sarcini numai pentru că îmi doresc eu asta.
56. Trebuie cu necesitate să am o viaţă plăcută şi nu voi accepta problemele atunci
când nu le doresc.
57. Dacă nu sunt plăcut de unii oameni importanţi pentru mine, îmi dau seama că pot
suporta faptul că ei nu mă plac.
58. Este neplăcut să fi certat, dar pot suporta această nemulţumire.
59. Este îngrozitor şi înspăimântător să fiu respins de oamenii care trebuie să ma
placă.
60. Atunci când mă confrunt cu certuri şi sau când viaţa mea este neplăcută, cred că
sunt o persoană fără valoare pentru că am parte de eşecuri şi sau o viaţă neplăcută.
61. Este nemulţumitor să nu îmi îndeplinesc bine unele sarcini, dar ştiu că pot suporta
nemulţumirea de a le îndeplini mai puţin bine.
62. Aş fi o persoană lipsită de valoare dacă aş obţine rezultate slabe la sarcinile foarte
importante pentru mine.
63. Trebuie cu necesitate să fiu plăcut şi acceptat de persoanele care vreau să mă
placă şi nu voi accepta ca ele să nu mă placă.
64. Atunci când mă simt tensionat, nervos sau inconfortabil, înţeleg că nu e
obligatoriu să mă sitm confortabil numai pentru că vreau eu asta.
65. Nu voi fi o persoană de valoare dacă continui sp am eşecuri la serviciu, la şcoală
sau în alte activităţi importante pentru mine.
66. Atunci când oamenii pe care eu îi plac mă resping sau nu mă plac, este deoarece
sunt o persoană rea şi lipsită de valoare.
67. Când oamenii care vreau eu să mă placă nu sunt de acord cu mine sau mă resping,
nu pot suporta această situaţie.
68. Atunci când în viaţa mea există discomfort şi ceartă, am tendinţa să cred că nu
sunt o persoană buna.
69. Când mă confrunt cu multe necazuri, îmi dau seama că necazurile sunt parte a
vieţii şi că nu este obligatoriu ca ele să dispară doar pentru că vreau eu asta.
70. Dacă nu reuşesc în sarcinile importante pentru mine, înţeleg că este doar o
dezamîgire să nu reuşeşti şi nu ceva îngrozitor.
71. Nu trebuie să mă simt tensionat, nervos sau inconfortabil şi cred că n-aş putea
accepta să mă simt astfel.
72. Atunci când oamenii care vreau eu să mă placă nu sunt de acord cu mine, ştiu că
rămân în continuare o persoană valoroasă.
73. Chiar şi atunci când viaţa mea este grea şi dificilă, înţeleg că sunt o persoană la fel
de bună ca oricare alta, chiar dacă mă confrunt cu certuri şi necazuri.
 74. Trebuie absolut să am succes în activităţile pe care le consider importante şi nu
voi accepta altceva decât reuşita.
75. Dacă cei iubiţi sau prietenii mă resping, acest lucru nu este doar neplăcut, ci este
cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla.
76. Atunci când viaţa mea devine dezagreabilă, înţeleg că sunt în continuare o
persoană bună, chiar dacă mă simt inconfortabil.

Chestionarul de acceptare necondiţionată de sine (USAQ)

Instrucţiuni: Vă rugăm precizaţi cât de des simţiţi stările de mai jos şi dacă sunt adevărate sau
false. Pentru fiecare item scrieţi numărul apropiat (de la 1 la 7) în stânga afirmaţiilor.

1. întotdeauna, apoape întotdeauna neadevărat

2. de obicei neadevărat

3. mai mult, mai des neadevărat ca şi adevărat

4. egal, mai des adevărat, şi, neadevărat

5. mai des, mai mult adevărat decât neadevărat

6. de obicei adevărat

7. aproape întotdeauna adevărat

— 1. Faptul că sunt rugat mă face să mă simt o persoană de valoare.

— 2. Simt că am meritat chiar şi atunci când nu îmi ating anumite scopuri care sunt
importante pentru mine.
— 3. Când primesc feedback negativ cred că este o oportunitate să îmi îmbunătăţesc
comportamentul şi performanţele.
— 4. Simt că unii oameni sunt mai valoroşi decât alţii.
— 5. Să fac o greaşeală mare poate fi dezamăgitor, dar nu schimbă părerea mea despre mine
per ansamblu.
— 6. Câteodată mă trezesc gândindu-mă la faptul că sunt o persoană bună sau rea.
— 7. Ca să mă simt o persoană valoroasă trebuie să fiu iubită de persoane care sunt
importante pentru mine.
— 8. Îmi fixez scopuri în speranţa că ele mp vor face fericit.
— 9. Cred că a fi bun la mai multe lucruri face din cineva o persoană bună.
— 10. Ideea mea de autoapreciere depinde mult de comparaţia cu alţii.
— 11. Simt că sunt valoros pentru simplul fapt că sunt o fiinţă umană.
— 12. Când primesc feedback negativ deseori mă găsesc în situaţia de a accepta cu greu
ceea ce s-a spus despre mine.
— 13. Îmi fixez scopuri pentru mine însumi care sper să îmi dovedească valoarea.
— 14. Faptul că nu sunt bun la anumite lucruri mă face să mă apreciez mai puţin.
— 15. Cred că oamenii care au succese în ceea ce fac sunt oameni valoroşi.
— 16. Cred că cea mai bună parte din faptul că sunt rugat este că mă face să ştiu care sunt
puterile mele.
— 17. Simt că sunt o persoană de valoare chiar şi atunci când alţii nu îmi dau dreptate.
— 18. Evit să mă compar cu alţii ca să decid dacă sunt o persoană valoroasă.
— 19. Când sunt criticat sau nu reuşesc să fac ceva am o părere mai rea despre mine ca
persoană.
— 20. Nu cred că este o idee bună să judec valoarea mea ca persoană.