1 din 9

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

Facultatea de ştiinţe socio-umane
Specializarea Psihologie

RAPORT DE CERCETARE PRIVIND TIMPUL DE

REACTIE

Tita Cristina Madalina

 2 din 9

REZUMAT :

Acest proiect este dedicat sa elaboreze sub forma de studiu experimental viteza timpului
de reactie la un stimul si dependenta acesteia ( a vitezei de reactie ) de formarea unui reflex
conditionat.
Pentru aceasta s- au folosit doua grupuri experimentale esantionate aleatoriu si, pe un
design experimental de baza, s- a masurat viteza timpuli de reactie la grupul experimental
folosindu- se ca variabila independenta aparitia stimului vizual la un interval de 5 minute, si
viteza timpului de reactie la grupul de control caruia i s-a mausrat viteza de reactie in urma
aparitiei unui stimul necontrolat cronometric. S-a constat ca viteza de reactie este mai mica in
cazul grupului experimental, subiectii deprinzand un reflex contionat, si mai mare in cazul
grupului de control unde nu exista posibilitatea invatarii timpului in care apare stimulul.
 3 din 9

Introducere :
Ceea ce se doreste a evidentia nu este nici mecanismul de operare al perceptiei si nici
macar unele mecanisme ale perceptiei vizuale, ci prin analizarea lor, faptul ca omul este o fiinta
psihica si nu un simplu mecanism, o fiinta capabila de adaptare si prin aceasta, deci, capabila de
a raspunde in mod adecvat diferitelor stimulari exterioare ( de exemplu: vizuale) – si astfel
nascuta pentru a comunica si a se comunica.
Am selectat, parandu- mi initial reprezentativ un stimul vizual de culoare rosie
care apare (sau nu) la o anumita perioada de timp.
S-a costatat ca diferentele timpilor de reactie nu sunt semnificative intre experimentul in
care stimulul vizual a avut frecvente de timp de 5 minute si cel in care stimulul vizual nu a fost
contat cu un timp, aparitia acestuia fiind necontrolata.

Aspecte teoretice

„Timpul de reacţie " este după Dorsch (1994) timpul care se scurge între un semnal şi
iniţierea răspunsului motric mecanic sub instructajul de a reacţiona cât se poate de repede.
Deoarece aici este vorba de o exactitate de domeniul milisecundelor, este necesar ca
instrumentul de testare utilizat să fie foarte fiabil şi exact. Cu RT este posibilă atât măsurarea
timpului de reacţie pentru o reacţie de alegere simplă, cât şi pentru reacţii simple de alegere
multiplă. Se află la dispoziţie modalităţile de stimulare lumină/ton şi caracteristicile
roşu/galben/alb, astfel încât se pot produce constelaţii diferite de stimuli pentru măsurarea
timpului de reacţie. Acestea se pot întinde pentru formele singulare ale testului de la stimuli
singulari până la combinaţii concomitente sau secvenţiale de stimuli ofertaţi. Folosirea unei taste
de pauză şi reacţie face posibilă scindarea într-un timp motoriu şi de reacţie.
Timpul de reactie caracterizeaza capacitatea discriminatorie si operativitatea sistemelor
aferente in conditii de solicitare diferite. Timpul este unul din factorii care influenteaza in mod
esential si permanent procesele psihice in general. Orice proces are o desfasurare in timp.
Timpul de reactie este intotdeauna o marime variabila. Valoarea lui va depinde de numarul
stimulilor prezentati si de semnificatia acestora, de intensitatea si pregnanta lor, de starea
functionala prezenta a sistemelor analizatorilor, de factorii dispozitionali.
Timpul de reactie are o componenta complexa; in alcatuirea lui intra intervalul necesar
pentru conducerea impulsurilor senzoriale de la periferie la centru, intervalul cheltuit pentru
analiza specifica a impulsurilor aferente si identificarea stimului (aceste doua intervale formeaza
ceea ce numim tip de receptie sau al sensibilitatii) si, intervalul necesar pentru conducerea
semnalului de la mecanismul de comanda al organului efector si pentru punerea in functiune a
acestuia (timpul de executie). Desi poseda anumite caracteristici stabile determinate de
particularitatile psihofiziologice individuale sau de specificitatea functionala a diverselor sisteme
aferente si eferente, raporturile dintre cele trei intervale mentionate sus au o manifestare
variabila, in functie de situatia concreta in care este inclus subiectul. De aceea in unele cazuri se
impune separarea lor. Pentru studiul sensibilitatii inportanta principala o reprezinta primele doua
intervale. In prezent, deosebit de actuala a devenit problema stabilirii dependentei timpului de
reactie, de cantitatea de informatii extrasa din campul stimulator. In cercetarile clasice nu s-au
formulat nici un fel de legi cantitative in aceasta privinta, iar faptele obtinute nu au fost explicate
pana la capat.
 4 din 9

Hick (1952) formuleaza pentru prima data problema dependentei timpului de reactie la
alegere de cantitatea de informatie continuta in stimul. Punctul de plecare al cercetarilor lui l-au
constituit faptele stabilite de J. Merkel (1885) care aratase ca experimentul cu reactia la alegere,
o data cu cresterea numarului de stimuli de la 2 la10 creste si timpul de reactie. Cu datele
obtinute de Merkel, Hick a construit un grafic in care pe absciza a fost marcat numarul stimulilor
alternativi, iar pe ordonata – valoarea timpului de reactie la alegere. A rezultat o curba care atesta
o dependenta logaritmica intre cele doua variabile, dependenta pe care Hick a exprimat-o in
formula functionala liniara RT = log n (RT – timpul mediu de reactie de la un simbol, n –
numarul stimulilor). Aceasta inseamna ca timpul de reactie la alegere este proportional cu
logaritmul numarului alternativelor din care se face alegerea.
Hick considera situatia experimentala data ca un fel de sistem de transmitere a informatiei,
iar subiectul – un canal specific de legatura intre informatia de intrare si cea de iesire (input si
output). Dupa situatia reactiilor de raspuns (la iesire) putem judeca despre calitatea transmisiei.
Situatia experimentala de mai sus pune, subiectul in fata sarcinii de a alege una din "n"
posibilitati echiprobabile. De aceea simbolul "log n" nu reprezinta altceva decat cantitatea medie
de informatii pe stimul, care de regula, se desemneaza prin semnul H. Exprimarea matematica a
legitatii descoperite de J. Merkel si formularea ei in termenii teoriei informatiei, au dat
posibilitatea lui Hick sa enunte o noua ipoteza, potrivit careia, exista o anumita viteza constanta
de obtinere a informatiei de catre subiectul perceptor. Pentru demonstrarea acestei ipoteze s-a
recurs la un procedeu experimental asemanator cu cel folosit de Merkel. Asa numitele teorii ale
activitatii conjugate a receptorilor pot fi considerate ca variante ale teoriei policromatice.
Subiectului i se cerea o reactie disjunctiva (apasarea pe o cheie la diferiti stimuli). Intervalele
dintre stimuli au fost fixate la 5 secunde. Este important de mentionat ca aici intervalul se
considera un stimul suplimentar, menit sa mareasca gradul de nedeterminare. Rezultatele
obtinute in seria respectiva de experimente au confirmat pe deplin datele lui Merkel si
demonstreaza utilitatea functiei RT = a⋅ log (n+1) pentru descrierea relatiei stabilite.
In cea de-a doua serie de experimente, accentul nu s-a mai pus ca in prima, pe corectitudinea
reactiei, ci pe viteza, subiectului fiindu-i permis sa faca si erori (dupa cum se stie, aparitia si
existenta erorilor, arata pierderea informatiei in procesul de transmisie). Scopul acestei serii a
constat tocmai in a demonstra valoarea generala a legitatii stabilite in prima serie. Pentru
calcularea informatiei actual transmise, s-a folosit ecuatia R = H (x) – H (x/y) pe care,
transformand-o corespunzator specificului experimental psihologic, a obtinut relatia R = log (ne +
1) unde "ne" inseamna gradul efectiv al alegerii (cifra 1 reprezinta stimulul non-suplimentar,
adica intervalul) echivalente marimii "n" in seria reactiilor concrete, cand informatia se transmite
integral. Rezultatele obtinute le-au confirmat pe cele din prima serie, demonstrand implicit
valabilitatea generala a legitatii stabilite. Prin urmare a reiesit si aici ca timpul de reactie este
proportional cu logaritmul numarului echivalent de stimuli, adica cu cantitatea de informatie
transmisa: RT = a⋅ log (ne+1). Ideea principala care trebuie retinuta din aceste experimente
consta in aceea ca timpul de reactie este dependent tocmai de cantitatea de informatie continuta
in stimul, iar viteza obtinerii de catre om a informatiei este in medie "constanta" (cantitatea de
informatie este proportionala cu timpul necesar pentru abstragerea ei).
In al doilea rand, rezulta ca notiunea de cantitate de informatie in psihologie nu se aplica la fel ca
in tehnica. In psihologie, pentru studiul vitezei reactiei trebuie sa operam cu notiunea de
"informatie utila", care in ultima instanta, este rezultatul mai multor variabile ce intervin in
cadrul interactiunii concrete, intre subiect si obiect.
Problema dependentei timpului de reactie de cantitatea de informatie, a fost cercetata oarecum
dintr-un alt unghi de catre R. Hyman (1956). Acest autor a demonstrat echivalenta psihologica a
trei procedee diferite de variere a informatiei in experimentele cu reactie la alegere. Informatia s-
a modificat in limitele de la 0 la 3 unitati binare prin urmatoarele procedee:
1. modificarea numarului de altermative echiprobabile din care urma sa fie facuta alegerea;
2. modificarea probabilitatilor de aparitie a diferitelor alternative;
 5 din 9

3. introducerea dependentei succesive a aparitiei anumitor alternative de altele, adica

modificarea probabilitatii conditionate de aparitie a anumitor alternative. In toate cele trei
serii de experimente, accentul principal s-a pus pe precizia (corectitudinea reactiei).
Rezultatele experimentelor au dovedit ca:
- dependenta dintre timpul de reactie si cntitate ainfotmatiei reprezinta o functie
lineara de tipul general: RT = a + bH, unde a ≠ 0;
- aceasta legitate se manifesta in variate situatii si conditii de modificare a
informatiei.
Prin urmare, din punct de vedere psihologic, diferitele procedee de modificare a informatiei
(cantitatii ei) sunt echivalente. Ceea ce au adus nou, experimentele lui Hyman, spre deosebire de
cele ale lui Hick, este desprinderea probabilitatii de aparitie a stimului cu factor psihologic
deosebit, care conditioneaza viteza reactiei. Cu cat semnalul este mai putin probabil, cu atat el
este mai neasteptat, din punct de vedere psihologic, pentru subiect; ca atare, subiectul este cu atat
mai surprins si deci mai putin pregatit pentru reactie. El reactioneaza mai rapid la semnalul care
mai apare mai frecvent (fiind mai pregatit pentru receptionarea lui) si mai lent la stimulii
neasteptati.
In acast caz, o importanta psihologica deosebita o dobandeste analiza activitatii de orientare
– investigare in raport cu cele doua categorii de stimuli.
Cercetarile din ultima vreme (Krincik 1964; Swets 1964; Fraisse & Voillaume) au aratat ca
pe langa numarul stimulilor, ca variabila de care depinde timpul de reactie, trebuie considerata
complexitatea alegerii. Astfel, in ultima instanta, aceasta apare ca functie logaritmica de primul
parametru (numarul stimulilor) si ca functie lineara de cel de-al doilea (complexitatea alegerii).
 6 din 9

IPOTEZA:

Experimentul 1. Viteza de reactie este dependenta de formarea unui reflex conditionat.

Aici se va apela la un grup experimental

Experimentul 2. Viteza de reactie este intamplatoare. Aici se va apela la un gup de

control.

Metodă :
Metoda folosita este exprimentul de laborator introdus de catre Wundt in psihologie.
Experimentul este o modalitate de provocare deliberate a unui fenomen in scopul studierii lui
Subiectilor li se va cere sa apese pe un buton atunci cand acesta se aprinde.
Vom alege un grup experimental si un grup de control. Pentru grupul de control butonul
se va aprinde la intervale de timp neregulate. Ei vor trebui sa apese pe buton atunci cand aceste
se aprinde. Butonul va sta aprins timp de 4 secunde. Timpul de reactie va fi consemnat.
Pentru grupul experimental butonul se va aprinde la perioade de timp regulate, de 5 minute, unde
de asemenea va fi consemnata viteza de reactie si rezultatele.

Pentru realizarea scopului propus am folosit ca şi variabilă independentă în cadrul

experimentului, stimulul vizual rosu si verde, iar ca variabilă dependentă viteza de reacţie
măsurata la apasarea butonului specific stimului de către participanţi.
 7 din 9

Design experimental:

Lista REFLEX
REACTIE
CONDITIONAT
INTAMPLATOARE
Subiecţii (Viteza de reactie este (Viteza de reactie este
G, g dependenta de formare aunui intamplatoare)
reflex conditionat)
1. Mtr g Mtr G
2.
3.
.
.
.
.
20.
MEDIA TOTALĂ

Mtr – media timpilor de răspuns; g – grupul experimental; G – grupul de control;

VI (variabila independentă) – tipul listei : 2 modalităţi - reflex conditionat;
- reactie intamplatoare;
VD (variabila dependentă) – viteza de reacţie măsurata la apasarea butonului specific
stimului de către participanţi(media timpilor obţinuţi după aplicarea fiecărei liste, exprimată cu o
singură zecimală).

Participanţi :

Am implicat în realizarea experimentului, ca şi participanţi, un număr de 20 de studenţi,

cu vârste cuprinse între 19 şi 25 de ani. Locul de desfăşurare al experimentului a fost sala 305
pavilion A. Experimentul s-a desfăşurat în luna aprilie 2010.

Materiale şi aparate :

Ca şi aparat de măsură a timpului am folosit cronoscopul.

 8 din 9

Proceduri :

Subiectii au fost plasati pe grupuri ( cel experimental si cel de control- esantionati

aleatoriu ) in camere diferite. In fiecare camera exista un buton ( led ) care, cu ajutorul unui
aparat se aprinde la anumite intervale. Dupa ce subiectii au fost selectati si repartizati in
grupurile lor,au fost informati cu privire la ceea ce urmeaza sa faca, respectiv:
- cei din grupul de control au fost instruiti ca atunci cand se va aprinde becul,
sunt rugati sa apese butonul ( pe rand, fiecare subiect, apasand o singura data)
- cei din grupul experimental au fost rugati ca atunci cand becul se aprinde ( la
fiecare 10 minute ) sa apese pe buton, insa intervalul timpului la care ledul se
aprinde nu a fost dezvaluit.
Acest procedeu s-a repetat de cate 5 ori pt fiecare subiect, el stand in camera cu aproximatie o
ora.

Rezultate :
Mediile determinate în urma înregistrării timpilor de răspuns sunt prezentate în următorul
tabel:

Tipul listei şi media

timpilor REFLEX
REACTIE
de răspuns CONDITIONAT
INTAMPLATOARE
Mtr/s (Viteza de reactie este (Viteza de reactie este
dependenta de formare aunui intamplatoare)
reflex conditionat)
Subiecţii
1. g = 0,89 G = 1,09
2. g = 0,91 G = 1,23
3. g = 1,03 G = 1,32
4. g = 0,78 G = 1,18
5. g = 1,19 G = 1,08
6. g = 0,94 G = 1,15
7. g = 0,88 G = 1,01
8. g = 1,01 G = 1, 30
9. g = 1,00 G = 1, 20
10. g = 0, 97 G = 1, 00
MEDIA
TOTALĂ 9,60/ 10= 0,96 11,56/ 10= 1,15
(secunde)
 9 din 9

Discuţii :

S-a observat in timpul experimentelor, ca subiectii, fiind supusi unor categorii de

stimuli pentru prima oara, reactioneaza ca timp si viteza mai incet decat atunci cand deja au luat
cunostiinta cu o anumita categorie de stimuli. Acest procedeu fiind repetat, rezultatele au fost
cresterea vitezei de reactie pana la formarea unui reflex conditionat.

Bibliografie :

Cucu-Ciuhan, G. (2003), Introducere în cecetarea psihologică, Ed. Sylvi, Bucureşti.