FACTORII COGNITIVI AI

ÎNVĂŢĂRII
Receptarea informaţiei - Percepţia

 un proces cognitiv elementar de semnalizare unitară a totalităţii

însuşirilor concrete ale obiectelor, fiind implicată în orice sarcină de
învăţare
 primul pas cognitiv în preluarea informaţiilor care vor fi prelucrate
ulterior la nivelul proceselor superioare
 stimularea activităţii perceptive în sarcinile şcolare = o condiţie a
reuşitei predării/învăţării
 influenţată de starea de pregătire a elevului, de atitudini şi motivaţie,
de prezenţa reprezentărilor similare, a cunoştinţelor anterioare, de
vârsta acestuia
Stocarea informaţiei - memoria
 Psihologia cognitivă acceptă existenţa unor modele diferite ale memoriei:
a) memorie episodică (informaţii personale, biografice) şi semantică
(concepte, principii, reguli, imagini mentale, planuri de acţiune);
 Conţinutul memoriei = cunoştinţe declarative (concepte, idei, imagini) şi
cunoştinţe procedurale (sisteme de reguli pentru efectuarea unei acţiuni
mintale sau motorii).
b) memorie senzorială/ de lucru (MSD = conţinuturi activate din memoria
de lungă durată şi din memoria senzorială care pot fi reţinute pe termen
nedeterminat) şi memorie de lungă durată (MLD + conţinuturi conştiente
sau inconştiente care pot fi stocate pe toată durata vieţii sau pierdute)
 Reprezentarea cunoştinţelor
 Reprezentarea cunoştinţelor, a informaţiei = două coduri: imaginile
(imagistica mentală) şi cuvintele (procesarea verbală)
 elementul central al procesării informaţiei
 imaginile mentale au un grad mai mare de generalitate, sunt dependente
până la deformare de cunoştinţele subiectului
 Categorizarea = gruparea stimulilor similari şi reacţionarea asemănătoare
la cei aflaţi într-un grup
 Concept şi prototip = reprezentările posibile ale unei categorii, ambele
diferite de eticheta lingvistică ataşată.
 Conceptul este o reprezentare exprimată printr-o definiţie care cuprinde
proprietăţile necesare şi suficiente ale unei categorii
 Prototipul este elementul considerat tipic pentru o categorie. El poate fi:
un exemplar real sau un exemplar ideal
Organizarea cunoştinţelor
Relaţia de incluziune - reţele semantice şi propoziţionale
 reţele semantice = un mod de organizare a cunoştinţelor declarative
pe bază de noduri şi arce, unde fiecare nod este un concept şi fiecare
arc o relaţie între două concepte (relaţie de subordonare ori de
supraordonare) sau între un concept şi proprietăţile lui (relaţia de
predicaţie)
 reţelele propoziţionale = un mod de organizare a cunoştinţelor
exprimate în propoziţii, care poate fi reprezentat printr-un graf,
alcătuit din noduri aflate în conexiune
Relaţia parte întreg - scheme şi scripturi
 Scenariul sau scriptul = o modalitate de organizare a cunoştinţelor
despre evenimente organizate serial, corespunzătoare unui context.
Este constituit din scene (unităţi de evenimente grupate) absolut
necesare.
Formarea cunoştinţelor procedurale

 Cunoştinţele procedurale = cunoştinţe despre ceea ce ştim

să facem (capacităţi motrice sau intelectuale) şi se învaţă
după ce au fost exersate
 În psihologia tradiţională = deprinderi
 În psihologia cognitivă, elaborarea deprinderilor
intelectuale parcurge următoarele etape: etapa cognitivă,
etapa asociativă, etapa autonomizării
Rezolvarea de probleme
= asocierea cunoştinţelor declarative şi procedurale, contextualizate,
adecvate unei situaţii particulare
 Compararea rezolvării problemelor de către experţi şi novici - diferenţele
sunt date de „o cunoaştere aprofundată a organizării cunoştinţelor” şi de
asocierea cunoştinţelor declarative cu cele procedurale.
 Fixitatea funcţională - tendinţa de a reprezenta obiectele ca având funcţii
precise, care permit rezolvarea unor probleme cunoscute, tendinţă care
împiedică găsirea altor funcţii, întrebuinţări ale obiectelor cunoscute.
 educatorul trebuie să intervină pentru a favoriza organizarea
cunoştinţelor elevilor folosind reţele, hărţi conceptuale care să
evidenţieze relaţiile dintre noţiunile vechi şi cele noi
 rezolvarea este favorizată de reflecţia asupra propriei funcţionări
cognitive