Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GANDIREA
CONF. UNIV.DR.KISS CSABA
OBIECTIVELE PRELEGERII
La sfârşitul acestei prelegeri, masterandul va
putea :
să aibă o înţelegere mai largă a diferitelor
aspecte legate de problematica gândirii.
să dobândească abilitatea de a folosi din punct
de vedere teoretic concepte şi raţionamente ce
ţin de psihologie ;
Puncte de vedere ,curente
Până la J. Piaget, gândirea pare a fi entitatea
psihică cea mai enigmatică şi plină de mister.
Puncte de vedere ale diferitelor curente cu privire
la raspunsul la intrebarea:
“Care este natura şi esenţa gândului, a ideii?“,
Puncte de vedere ,curente
Curentul asociaţionist considera gândirea ca fiind
produsul multiplicării formelor de senzaţii şi al
articulării succesive (în lanţ) sau simultane
(spaţiale) a imaginilor.
Exemplul lui J.St. Mill cu noţiunea de „casă“. Aceasta
este definită ca o reuniune a imaginilor particulare
de „temelie“, „perete“, „fereastră“, „acoperiş“.
Lucrari de referinta :De l’Intelligence (1870), a lui H.
Taine, şi L’évolution des idées générales (1897) şi
L’imagination creatrice (1900), ale lui Th. Ribot.
Puncte de vedere ,curente
Gestaltismul a marcat un pas înainte, din punct
de vedere metodologic. Reprezentanţii de
seamă ai curentului – W. Köhler, M.
Wertheimer şi K. Dunker – să conceapă şi să
efectueze cercetări experimentale coerente şi
sistematice asupra gândirii“.
Puncte de vedere ,curente
Cercetările respective erau astfel proiectate, încât
să confirme legile gestaltiste . Esenţa acestor legi
constă în afirmarea caracterului predeterminat,
înnăscut al structurilor (formelor) şi a primatului
ansamblului (întregului) asupra părţilor
componente, acesta având caracteristici proprii, ce
nu se pot obţine din simpla însumare a părţilor.
Puncte de vedere ,curente
In cercetarile gestaltiste se foloseste notiunea de
camp . Câmpul (perceptiv ,de actiune ) este
„înzestrat“ cu două atribute esenţiale: atributul
dinamicităţii şi atributul sintezei sau integrării.
Graţie acestor atribute, gândirea apare ca o
succesiune orientată de transformări, transpoziţii
şi integrări relaţionale între stările interne ale
subiectului şi elementele situaţiei externe.
Puncte de vedere ,curente
Soluţia problemei avea întotdeauna un caracter
global-integral, ea ţâşnind brusc la suprafaţă, de
îndată ce în cadrul „câmpului total“ se închidea o
nouă structură (între stările interne ale subiectului
şi elementele situaţiei, problemei).
Puncte de vedere ,curente
W. Köhler “Despre inteligenţa maimuţelor”
(1923)-in opozitie cu “problem box “ din modelul
incercare –eroare al lui E.L.Thorndike
Puncte de vedere ,curente
Köhler a denumit acest mod de rezolvare
fenomenul insight sau Aha! (reacţia). Acesta este
considerat, din punct de vedere psihologic, o
formă de intuiţie, un gen de discernământ
instantaneu (iluminare), El are la bază modificarea
bruscă a câmpului perceptiv ca urmare a unei
tensiuni interioare (tendinţa determinantă); astfel,
subiectul dezvăluie brusc, într-o nouă totalitate
structurată, semnificaţia unui obiect de a servi la
atingerea scopului
Puncte de vedere ,curente
Max Wertheimer – “Gândirea productivă” (1941).
Tema principală a acestei lucrări o constituie
punerea în evidenţă şi demonstrarea caracterului
dinamic activ al gândirii autentice şi a funcţiei ei
transformativ-structurante în raport cu elementele
situaţiei problematice externe.
Puncte de vedere ,curente
Rezultate ale cercetarii realizate pe determinarea
ariilor unor figuri geometrice, efectuarea unor
operaţii de calcul aritmetic, distrugerea unei
tumori cu un fascicul de lumină fără a afecta
ţesutul sănătos )au fost :
1– tendinţa majorităţii subiecţilor era de a aborda
şi rezolva problema pe baza stărilor de set şi a
schemelor însuşite anterior (asimilarea noilor
situaţii de către vechile structuri);
Puncte de vedere ,curente
2-respingerea ca necorespunzătoare, neproductivă, a
primei situatii ( a celei vechi ) incită un proces de
comutare a focusului mental şi de reorganizare a
câmpului total – activitatea subiectului şi elementele
situaţiei –‚ la capătul cărora rezultă fie alegerea unui
alt procedeu, fie constituirea unei scheme operatorii
noi.
Critica severa a sistemului didactic bazat pe
definitii , dogme ,formule si legi gata fabricate in
detrimentul creativitatii, libertatii de gândire,
complementaritatii şi flexibilitatii,
Puncte de vedere ,curente
Şcoala de la Würzburg (Denkpsychologie) se
constituie şi ea ca o reacţie la asociaţionism şi
behaviorism, propunându-şi să apere statutul
şi specificitatea gândirii ca proces psihic
distinct şi ireductibil la asociaţii de imagini sau
la serii de cupluri S-R. Fondatorii acestei şcoli
au fost O. Külpe, N. Ach, K. Bühler
Puncte de vedere ,curente
sarcina cercetării psihologice trebuie să constea
în demonstrarea caracterului pur şi a esenţei
spirituale a gândirii.
Pentru aceasta, era necesar, în primul rând, să
se demonstreze că procesul de gândire este
absolut autonom şi independent faţă de
percepţie şi desfăşurarea sa este total liberă de
prezenţa şi participarea imaginilor.
Puncte de vedere ,curente
Modelul experimental se particulariza prin două
elemente principale: a) instruirea subiecţilor în aşa fel,
încât, în timpul abordării şi rezolvării sarcinilor
prezentate să nu apeleze la nici un fel de imagini, la
nici un fel de reprezentări, străduindu-se să se
menţină exclusiv în sfera noţiunilor şi ideilor
abstracte;
b) utilizarea unui material codificat exclusiv verbal-
formal, care să favorizeze manifestarea gândirii non-
imagistice (în acest scop, s-au folosit serii de dictoane
şi proverbe, cerându-se subiecţilor să le interpreteze,
să le dezvăluie sensul).
Puncte de vedere ,curente
S-a dovedit că doar un număr foarte mic de
subiecţi, cu un nivel de instruire şi de cultură
înalt, reuşeau să rezolve sarcinile date fără a se
sprijini pe imagini-reprezentări şi fără a apela
la experienţa concretă anterioară.-Esec:
gandirea nu era un proces pur
-doua variante –ori isi revizuiau conceptul ori
acceptau ca gandirea este specifica doar unui grup
restrans de persoane.
Puncte de vedere ,curente
Behaviorismul, în formula sa clasică - J. Watson, schimbând
total natura obiectului de studiu al psihologiei, în locul
proceselor interne ale conştiinţei pune comportamentul
extern (secretor, motor, verbo-motor), a trebuit să reducă
funcţiile psihice specifice la un tip sau altul de reacţii de
răspuns la stimulii din afară. Gândirea a fost astfel redusă
şi dizolvată în categoria reacţiilor laringeale, verbo-
motorii.
Cu alte cuvinte, gândirea este o formă de comportament,
care constă în stabilirea unor legături instrumental-
adaptative între obiectele şi evenimentele externe, în
calitate de stimuli, şi cuvinte (mulţimi de sunete verbale),
în calitate de răspunsuri.
Puncte de vedere ,curente
C. Tolman (1935-1939), prin reabilitarea şi
reintroducerea în sistem a verigii subiective
interne, a conştiinţei, deşi doar ca moment final
al lanţului comportamental, şi a stărilor afectiv-
motivaţionale, ca factor energetico-activatori şi
vectoriali (drives), toate reunite sub denumirea
de variabile intermediare.
GANDIREA –DEFINITII
A găsi o definiţie care să reflecte toate
ipostazele şi determinaţii este practic
imposibila.
Trebuie sa ne mulţumim cu o definiţie de
aproximare, cu valoare orientativă şi care să
reţină, pe cât posibil, determinaţiile cele mai
importante pe care gândirea le posedă sau spre
care ea trebuie să tindă în evoluţia sa istorică
Definirea gandirii
a.Coordonata interacţiunii reflectorii subiect-obiect
(lumea externă);
b. Coordonata informaţionala
c. Coordonata acţională;
d. Coordonata genetică;
e. Coordonata sistemică.
Definirea gandirii
Spre deosebire de procesele senzoriale şi chiar
de reprezentări, gândirea, ca proces reflectoriu,
are un caracter mijlocit, generalizat, esenţializat şi
abstract.
Caracterul subiectiv înseamnă că orice proces de
gândire este atributul unui individ concret
- este nu numai reproducerea pe plan intern a
realului, dar şi reconstruirea lui, prin punerea
conţinuturilor conceptuale corespunzătoare în
relaţii noi .
Definirea gandirii
la nivelul percepţiei avem de a face cu o
subiectivitate centrată, focalizată pe elemente şi
laturi izolate, de unde şi frecvente fenomene
distorsionale ale imaginii (supra- sau
subestimări, iluzii),
La nivelul gandirii vorbim despre o subiectivitatea
decentrată, caracterizată prin multiplicitatea
unghiurilor de abordare a obiectului, prin
succesive comparări, evaluări, verificări
subordonate unor criterii ferme de obiectivitate.
Definirea gandirii
Caracterul ideal al reflectării gândirii.
Astfel, imaginea perceptivă se află într-un raport de
similitudine cu obiectul, iar caracterul său pregnant
intuitiv, concret, îi conferă o oarecare notă de
substanţialitate şi palpabilitate;
gândirea se află cu obiectul material extern (pe care-l
reflectă) doar într-o relaţie simbolic-designativă,
noţiunea neavând, ca atare, nici o aparenţă intuitiv-
substanţială. Ea este o realitate ideală, nonsubstanţială,
nonparametrică. Din acest punct de vedete, putem vorbi
de „puritatea ideală“ a gândirii şi de imposibilitatea
reducerii ei la procese sau stări bio-mecano-fizice.
Definirea gandirii
caracterului ideal al gândirii mai rezidă în
aceea că ea „crează“ o realitate sui-generis, non-
obiectuală, pur simbolică
cea de a treia accepţiune a caracterului ideal al
gândirii constă în relativa ei autonomie faţă de
lumea materială externă, căreia tinde să i se
opună
Definirea gandirii
Caracterul mijlocit al reflectării la nivelul
gândirii constă în aceea că ea se dezvoltă şi se
structurează pe baza informaţiei furnizate de
senzaţii şi percepţii sau de memoria de lungă
durată. Întotdeauna, între gândire şi obiectul
extern se interpun aceste două verigi –
senzorială şi mnezică
Definirea gandirii
caracterul mijlocit înseamnă stabilirea unor
raporturi de reprezentare între diferite
fenomene, aparent distincte. (nordul copacilor ,
fumul si focul )
Definirea gandirii
Sub aspectul calităţii conţinutului reflectoriu,
gândirea tinde să selecteze şi să reţină însuşiri
şi raporturi generale, esenţiale şi necesare ale
obiectelor şi fenomenelor externe, ea depăşind
astfel individualul hic et nunc, fenomenalul şi
accidentalul ce definesc specificul proceselor
senzoriale.
Definirea gandirii
Prin gândire, activitatea de cunoaştere a omului
ajunge să ia în stăpânire generalul şi universalul,
esenţialul şi legicul, devenind capabilă să
diferenţieze, să identifice şi să descrie obiectele,
dar şi să le înţeleagă, să le explice şi să le
interpreteze prin prisma unor legi cauzale,
genetice, structurale şi funcţionale şi,
corespunzător, să organizeze activitatea practică
de transformare sau reproducere a lor.
b. Coordonata informaţionala-negentropica
Gandirea este definita ca o organizare specifică a
informaţiei la nivelul creierului uman, bazată pe
criterii şi principii logico-gramaticale de ordin
sintactic, semantic şi pragmatic şi orientată
antientropic.
Prezenţa ei se dezvăluie pe cale indirectă, prin
efectele sale reglatorii asupra relaţionării
subiectului cu situaţiile „problematice“ de diferite
tipuri.
b. Coordonata informaţionala-
negentropica
Rezolvarea corectă o vom aprecia ca fiind un „efect
reglator“, care atestă mai întâi prezenţa ca atare a
procesului de gândire, iar apoi că acest proces a
funcţionat în mod optim; o soluţie greşită o vom
aprecia ca „efect dezorganizator, entropic
b. Coordonata informaţionala-
negentropica
Ca structură informaţională, gândirea devine o
măsură a gradului de organizare funcţională a
sistemului uman, în relaţiile sale cu mediul extern.
Cu cât ea va atinge valori mai ridicate în
dezvoltare şi funcţionare, cu atât în relaţiile sale cu
lumea externă, omul va pune în evidenţă un grad
mai înalt de organizare, şi invers. Astfel, prin
destinaţie, gândirea devine un ansamblu de
transformări negentropice
. Coordonata acţională
Coordonata acţională a fost introdusă în
psihologie de către marele psiholog francez P.
Janet – promotor al psihologiei conduitei – şi
dezvoltată ulterior, cu referire specială la
activitatea mentală (gândire, inteligenţă), de H.
Wallon (vezi lucrarea sa De la act la gândire), J.
Piaget (Psihologia inteligenţei, Construcţia realului
la copil ş.a.), A.N. Leontiev (Probleme ale
dezvoltării psihicului), P.I. Galperin (Teoria
acţiunilor mintale).
Coordonata acţională
Potrivit coordonatei acţionale, baza şi
punctul de plecare al constituirii respectivelor
scheme şi operaţii trebuie căutat nu în mintea
subiectului, ci în acţiunea lui directă în plan
extern, cu obiectele şi lucrurile date în câmpul
senzorial apropiat.
Coordonata acţională
Acţiunile directe de apucare, prindere,
aruncare, împingere, aranjare (sortare),
descompunere, compunere-combinare, comparare-
măsurare, grupare-clasificare a obiectelor concrete,
pe măsura repetării şi perfecţionării, se
interiorizează şi se transformă în acţiuni mentale ce
se vor articula în scheme operatorii ale gândirii.
Coordonata acţională
Ultimul stadiu al evolutiei intelectuale se va
caracteriza prin autonomizare şi automatizare:
acţiunile şi operaţiile gândirii se desfăşoară
independent, potrivit unor reguli şi criterii
proprii
Coordonata acţională
Acţiunea externă devine o modalitate de
concretizare şi finalizare a planurilor şi proiectelor
elaborate de gândire); apoi, în situaţii problematice
noi şi dificile, subiectul recurge, pentru rezolvare,
la acţiuni externe (încercări-erori) de tip obiectual
şi la raţionarea cu voce tare. Astfel, între gândire şi
acţiune se stabileşte o relaţie de tip circular: <
acţiune externă – acţiune (operaţie) internă –
acţiune externă >.
Coordonata genetică
Coordonata genetică ne obligă, în primul rând,
să abordăm gândirea nu numai în forma dată,
cum este ea structurată la un anumit moment
(t1), ci şi în dinamica sa şi mai ales în devenirea
sa(T1,2,n).
Coordonata genetică
Devenirea gândirii se realizează obiectiv în două
planuri: istoric şi ontogenetic. Cele două planuri
trebuie privite într-o permanentă interacţiune şi
condiţionare reciprocă.
Fiecare nou nod pe spirala dezvoltării
ontogenetice se sprijină şi va fi condiţionat de
nivelul evoluţiei istorice şi culturale anterioare;
la rândul său, o treaptă superioară pe planul
evoluţiei istorice a gândirii va fi condiţionată de
progresul înregistrat în structurarea şi
funcţionarea gândirii la nivel individual.
Coordonata genetică
Coordonata genetică impune, de asemenea, ca
analiza formării şi dezvoltării gândirii să se
realizeze pe baza interacţiunii complexe (nu
mecanice) între factorii ereditari şi factorii de
mediu.
Analiza acestei interacţiuni ajuta teoria
psihologică generală, dar şi psihologia
diferenţială (explicarea naturii diferenţelor
interindividuale şi intergrupale).
Coordonata sistemică
Coordonata sistemică poate fi considerată ca un
corolar al celorlalte. Derivând din Teoria generală
a sistemelor şi din Cibernetică, ea reclamă
abordarea gândirii prin prisma criteriilor şi
principiilor sistemice.
Coordonata sistemică
Gândirea trebuie considerată ca un sistem.
Atributul generic de sistem este dat de faptul
că ea este în realitate o mulţime de elemente
(operaţii, conţinuturi informaţionale) mai mult
sau mai puţin distincte, aflate unele cu altele
într-o relaţie non-întâmplătoare, mai mult sau
mai puţin legică.
Coordonata sistemică
Sistem dinamic evolutiv, întrucât stările ei variază ca
funcţie de timp (G = f (t))
Sistem semideschis, întrucât pentru a se forma şi a
funcţiona trebuie să realizeze cu mediul extern (natural
şi social) schimburi de energie (semnale cu proprietăţi
fizice) şi de informaţie (mesaje, date de diferite genuri).
Sistem foarte complex, întrucât prezintă o mare
diversitate structural-funcţională, ale cărei componente
nu pot fi observate şi controlate în mod nemijlocit,
bogat saturat în conexiuni interne, între componente, şi
externe, cu situaţiile din mediu;
Coordonata sistemică
sistem semideterminist, respectiv, semiprobabilist,
întrucât cuprinde atât blocuri funcţionale care,
în raport cu mărimile de intrare (sarcina sau
problema dată spre rezolvare) se comportă
determinist, ducând la obţinerea unui rezultat
dinainte prevăzut (predictibil), cât şi blocuri
funcţionale, care, în raport cu „mărimile de
intrare“, se comportă imprevizibil, probabilist.
Coordonata sistemică
De aceea, coordonata sistemică reclamă ca una
din laturile după care să se întreprindă
evaluarea psihodiagnostică a gândirii să fie
calitatea organizării ei structural-funcţionale,
evidenţiată în succesiunea ideilor, judecăţilor şi
în convergenţa-divergenţa argumentelor.
STRUCTURA PSIHOLOGICĂ INTERNĂ A GÂNDIRII
judecăţi de valoare,
judecăţi particulare,
judecăţi universale,
judecăţi simple,