Digitally signed by

Eusebiu Savescu
Cyberlaw Date: 2022.02.25 18:50:04

1. Domeniul de reglementare

Necesitatea reglementării și soluțiile legale utilizate

Complexitatea. Lumea vie este o lume complexă. Complexitatea viețuitoarelor este determinată de
complexitatea chimică pe care se fundamentează. Din această perspectivă, complexitatea oamenilor
este asemănătoare cu a celorlalte viețuitoare. Întrucât oamenii sunt animale care trăiesc în grupuri,
grupurile de oameni sunt sisteme distincte, cu propria lor complexitate. În mediul natural, complexitatea
grupurilor de oameni nu este foarte mare, dinamica grupurilor fiind determinată în principal de
sentimente și în subsidiar de intelect. Dar unii oameni au abilități intelectuale care le permit procesarea
sistemelor cu o complexitate mai mare, iar din cauza diferențelor dintre abilităților intelectuale ale
oamenilor de-a lungul timpului complexitatea interacțiunilor omenești a crescut treptat-treptat, până
când interacțiunea dintre dorințele adânci ale oamenilor și abilitățile lor foarte diferite a generat o
societate complexă și o tehnologie tot mai avansată. Ca o reacție la complexitatea în creștere, a fost
nevoie de găsirea unor metode adecvate de simplificare. Printre acestea, un loc de cinste a dobândit
digitalizarea, întrucât atât oamenii cât și grupurile de oameni sunt sisteme adaptative complexe.

Digitalizarea. În domeniul cibernetic, digital înseamnă binar, care nu admite decât două stări.
Cibernetica este știința care studiază legăturile din sisteme, comenzile și controlul. Elementul central al
ciberneticii este feedback-ul, operațiune caracteristică sistemelor adaptative complexe. Limbajul binar,
este un limbaj bazat pe obiecte cu două stări. Exemple: 1 și 0, clopote care bat și care nu bat, mișcare
și repaus. Digitalizarea este utilizarea echipamentelor tehnice pentru procesarea informațiilor complexe
în limbaj binar. Procesarea informațiilor se realizează în limbaj binar din cauza limitelor tehnologice
actuale, în sensul că mașinile de calcul, denumite în mod obișnuit computere, care sunt sisteme
informatice, utilizează cel mai ușor limbajul binar, și principiului parcimoniei (briciul lui Occam: “entia
non sunt multiplicanda praeter necessitatem”). Digitalizarea este o prioritate pentru Uniunea
Europeană, din care România face parte. Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și
al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului „Europa digitală” stabilește un pachet
financiar pentru programul „Europa digitală” pentru perioada 2021-2027. Obiectivele generale ale
programului sunt sprijinirea și accelerarea transformării digitale a economiei, a industriei și a societății
europene, generarea de beneficii pentru cetățeni, administrațiile publice și întreprinderile din Uniunea
Europeană și îmbunătățirea competitivității Europei în cadrul economiei digitale mondiale, contribuind
în același timp la reducerea decalajului digital în Uniune și consolidând autonomia strategică a Uniunii
prin sprijin holistic, transsectorial și transfrontalier și o contribuție mai solidă din partea Uniunii. Aceste
obiective generoase, prevăzute de art. 3 din Regulament, sunt însoțite și de obiective specifice și
anume: (1) calculul de înaltă performanță, (2) inteligența artificială, (3) securitatea cibernetică și
încrederea, (4) competențele digitale avansate și (5) implementarea și utilizarea optimă a capacităților
digitale și interoperabilitatea. Bugetul alocat este de aproximativ 1 mld. EUR anual.

Necesitatea reglementării. Sistemele informatice ridică unele probleme. De exemplu: memoria,

comunicarea și inteligența. Sistemele informatice au o memorie mult mai mare și mai ușor accesibilă
decât oamenii, sistemele informatice permit comunicarea foarte facilă și foarte largă a informațiilor
memorate iar procesarea informațiilor se face într-un timp suficient de scurt pentru ca utilizarea
rezultatelor procesării să fie eficientă, și anume într-un timp mult mai scurt decât poate un om sau un
grup de oameni. Aceste însușiri ale sistemelor informatice ridică probleme semnificative în relațiile
dintre oameni, întrucât sunt elemente noi, cu care oamenii nu s-au confruntat până acum. Din acest
motiv, reglementarea relațiilor dintre oameni este o necesitate presantă, pentru a asigura adaptarea
comportamentului uman la noile realități generate de procesarea prin mijloace tehnice a informațiilor.
Utilizarea reglementărilor legale pentru direcționarea comportamentului oamenilor într-o societate tot
mai îmbibată de tehnologie, a cărei înțelegere necesită inteligență tehnică din partea oamenilor este
firească. Pentru a trăi civilizat nu este necesar ca oamenii să fie foarte inteligenți, și nici măcar pentru
a face foarte bine cele mai multe lucruri care trebuie făcute, astfel încât reglementările legale reprezintă
factorul esențial pentru adaptarea sistemului social la noile tehnologii, în lipsa unor norme morale și
religioase în acest domeniu. Întrucât acest tip de norme se construiesc și se consolidează într-un timp
îndelungat, care nu există în ce privește noile tehnologii, revine normelor legale sarcina principală în
direcționarea comportamentului oamenilor, întrucât pot fi create repede și modificate la fel de repede.

Soluțiile legale. Din cauză că progresele din ultimii 50 de ani în domeniul tehnologiei informației au
fost foarte rapide iar comportamentul majorității oamenilor rămâne tributar în mod inevitabil vechilor
obișnuințe, necesitatea reglementării consecințelor sociale ale procesării prin mijloace tehnice a
informațiilor s-a manifestat aproape concomitent în întreaga lume, în toate statele și pe paliere dintre
cele mai diferite, de la cel al vieții cotidiene a majorității oamenilor până la interacțiunile dintre oamenii
de afaceri și dintre autorități și oameni. Prin urmare, statele au purces la reglementarea noilor realități,
fiecare în mod individual, inclusiv România, dar și la nivelul grupurilor de state, cum este cazul Uniunii
Europene, spre exemplu. Deopotrivă, sub egida unor organizații internaționale au fost elaborate
reglementări privind dreptul tehnologiei informației, sub forma unor convenții internaționale. În mod
firesc, reglementări în această privință au început să apară și în interiorul convențiilor bilaterale
încheiate între state.

Sfera reglementării dreptului tehnologiei informației

Sfera reglementării dreptului tehnologiei informației este destul de amplă. Mai mult decât atât,
reglementări izolate, dar importante, pot fi regăsite în numeroase domenii, întrucât tehnologie
informației este utilizată din ce în ce mai mult în toate câmpurile activității reglementate a oamenilor.
Există domenii care au un accentuat caracter tehnic, în sensul că tehnologia informației este o prezență
bazală, fundamentală, însă există și domenii generale, obișnuite, în care reglementări referitoare la
tehnologia informației tocmai au apărut. Toate aceste reglementări, indiferent de sfera lor, necesită un
interes direcționat spre deslușirea specificului normelor și a corelărilor necesare între reglementări
disparate dar care au elemente comune importante generate de aspectelele tehnologie incidente.

Iată câteva domenii importante care intră în sfera reglementării dreptului tehnologiei informației:
- Activitatea comercială online: încheierea contractelor la distanță prin mijloace electronice;
modalități de plată online, furnizarea de servicii de plată, garanțiile plăților online; magazine
online; personoizi și inteligență artificială
- Norme uniforme și norme conflictuale aplicabile în activitatea comercială online
- Contracte speciale, cum ar fi: contractul de utilizare software, contractul de web-hosting,
contracte de cloud pentru depozitare și aplicații, contracte online pentru utilități, contracte
pentru diverse bunuri imateriale ș.a.
- Reglementarea operațiunilor pe piața de capital
- Reglementarea și mecanismul juridic de funcționare a licitațiilor online, Sistemul Electronic
Colaborativ de Achiziții Publice
- Reglementarea și mecanismul juridic de funcționare a Registrului Național de Publicitate
Mobiliară
- Platforme colaborative de transport
- Blockchain & cryptocoins
- Reglementarea motoarelor de căutare: securizarea juridică a motoarelor de căutare,
reglementarea utilizării resurselor accesibile, Dark web
- Utilizarea sistemelor informatice de către lucrători; munca la domiciliu, telemunca, evidența
timpului de muncă, protecția datelor cu caracter personal la locul de muncă
- Platforme de socializare; caracterul contractual al platformelor de socializare, clauze și
reglementărilor; protecția drepturilor omului în cadrul platformelor de socializare; protecția
datelor cu caracter personal în cadrul platformelor de socializare
 - Drepturile de proprietate intelectuală online; regimul juridic al publicațiilor online, regimul juridic
al domeniilor de internet
- Protecția datelor cu caracter personal
- Protecția datelor fără caracter personal
- Comunicarea prin mijloace electronice a actelor procesuale în litigiile civile, forța probantă a
înscrisurilor electronice
- Soluționarea online a litigiilor
- Infracțiuni informatice
Acestor domenii li se adaugă domenii cu un caracter tehnologic avansat, cum sunt telecomunicațiile,
domeniile de frecvențe electromagnetice utilizate, sateliții ș.a.

În orice caz, în privința dreptului tehnologiei informației elementul definitoriu este dat de încercarea
legiuitorului de a găsi soluții solide sau măcar paliative la problemele ridicate de utilizarea sistemelor
informatice de către oameni, probleme evidențiate în secțiunea referitoare la necesitatea reglementării.

Problematica dreptului tehnologiei informație reprezintă o preocupare de prim rang la nivelul Uniunii
Europene. Bunăoară, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în acest sens. În Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. C-15 din 12 ianuarie 2022 a fost publicată Rezoluția Parlamentului European din
19 mai 2021 referitoare la inteligența artificială în educație, cultură și sectorul audiovizual
(2020/2017(INI)), prin care sunt formulate o serie de propuneri adresate Comisiei Europene și statelor
membre referitoare la inteligența artificială în educație, cultură și sectorul audiovizual. De exemplu, în
domeniul educației Parlamentul European îndeamnă Comisia să abordeze în mod cuvenit inițiativele
privind inteligența artificială și robotica în educație, îndeamnă statele membre să investească în
echipamentele digitale ale școlilor, invită Comisia să evalueze riscurile care contribuie la răspândirea
dezinformării în mediul digital și, nu în ultimul rând, cere Comisiei să evalueze impactul inteligenței
artificiale asupra creării de materiale „deepfake” și să instituie cadre juridice adecvate pentru a
reglementa crearea, producția sau distribuția acestora în scopuri răuvoitoare.

Specificul normelor dreptului tehnologiei informației

Normele de dreptul tehnologiei informației sunt norme juridice obișnuite, adică norme de conduită
socială cu caracter general menite să salvgardeze și să dezvolte relații sociale în conformitate cu
interesele decidenților, care pot fi impuse prin coerciție statală. Aceste norme au două trăsături
definitorii, ambele determinate de tehnologia informație: tehnicitatea și adecvarea.
- Tehnicitatea normelor constă în împrejurarea că direcționarea comportamentului destinatarilor
normelor se face prin trimiteri la noțiuni tehnice. Realitățile denumite prin noțiuni tehnice nu sunt
mereu standardizate, motiv pentru care definițiile legale sunt mai puțin precise decât în privința
normelor juridice obișnuite. Totuși, este important de subliniat că noțiunile tehnice au un
potențial de standardizare, de uniformizare mai ridicat decât în mod obișnuit.
- Adecvarea normelor constă în împrejurarea că, pentru a-și îndeplini funcția de direcționare a
comportamentului oamenilor, îmbină elementele tehnice cu elemente tradiționale de
reglementare, cu care oamenii sunt deja obișnuiți. În acest context, este important să subliniem
că normele dreptului tehnologiei informației trebuie să nu se depărteze de principiile generale
ale dreptului și nici să nu stârnească o atitudine psihică de respingere, generând, spre exemplu,
sentimentul nedreptății.
Aceste trăsături ale normelor dreptului tehnologiei informației sunt, ambele, nu doar simple deziderate,
ci condiții esențiale pentru îndeplinirea rolului lor de a transpune în practica socială intențiile legiuitorului.
Atât tehnicitatea cât și adecvarea sunt intrinseci normelor juridice din domeniul tehnologiei informației.

Normele dreptului tehnologiei informației, din cauza specificului lor, legătura cu tehnologia,
transgresează atât limitele dreptului public cât și limitele dreptului privat.
Normele dreptului tehnologiei informației au în mod frecvent un caracter imperativ, dar și normele
permisive și supletive sunt bogat reprezentate. Pe de altă parte, aceste norme au adesea un caracter
strict tehnic, îmbrăcând chiar forma unor instrucțiuni de utilizare.

Izvoare normative ale dreptului tehnologiei informației

Iată o listă de acte normative românești importante care reglementează domeniul tehnologiei
informației. Lista nu este nici pe departe exhaustivă, întrucât pe de o parte reglementările în acest
domeniu sunt foarte dinamice, iar pe de altă parte reglementări de interes sunt prezente în foarte
numeroase acte normative care au ca obiect principal domenii diverse, însă conțin și norme relevante
din perspectiva dreptului tehnologiei informației.
- Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007
- Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 543 din 3 august 2012
- Ordonanţa nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 603 din 31 august 2007
- Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 316 din 30 aprilie 2014
- Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006
- Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 224 din 24 martie 2008
- Ordonanţa nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor
la distanţă privind serviciile financiare, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
365 din 13 mai 2008
- Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I,
nr. 571 din 29 iunie 2004
- Ordonanţa de urgenţă nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009
- Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 433/2009, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 29 iunie 2009
- Ordonanţa de urgenţă nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată
în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010
- Hotărârea Guvernului nr. 1235/2010 privind Sistemul naţional electronic de plată online,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 838 din 14 decembrie 2010 și Decizia
Autorității Pentru Digitalizarea României nr. 34/2021 pentru aprobarea normelor metodologice
şi tehnice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1235/2010 privind Sistemul naţional electronic
de plată online, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 920 din 27 septembrie
2021
- Ordonanţa de urgenţă nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, publicată în Monitorul
Oficial al României, partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011
- Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor
încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 427 din 11 iunie 2014
- Legea nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii fizice a reţelelor de comunicaţii electronice,
precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru reducerea costului instalării reţelelor de
comunicaţii electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 559 din 25 iulie
2016

- Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 296 din 2 aprilie 2018
 - Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, publicată în Monitorul Oficial al
României, partea I, nr. 521 din 26 iunie 2018
- Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 913 din 13 noiembrie 2019
- Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică, publicată în Monitorul
Oficial al României, partea I, nr. 914 din 13 noiembrie 2019
- Regulamentul BNR nr. 5/2019 privind instituţiile emitente de monedă electronică, publicat în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1021 din 19 decembrie 2019
- Legea nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și
execuțional penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 18 mai 2021
- Decizie a Autorității pentru Digitalizarea României nr. 564/2021, pentru aprobarea Normelor
privind reglementarea, recunoaşterea, aprobarea sau acceptarea procedurii de identificare a
persoanei la distanţă utilizând mijloace video, publicată în Monitorul Oficial al României, partea
I, nr. 1119 din 24 noiembrie 2021
- Ordonanţa de urgenţă nr. 141/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de
furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale, publicată în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 1248 din 30 decembrie 2021
- Hotărârea Guvernului nr. 1.321 din 30 decembrie 2021 privind aprobarea Strategiei de
securitate cibernetică a României, pentru perioada 2022-2027, precum și a Planului de acțiune
pentru implementarea Strategiei de securitate cibernetică a României, pentru perioada 2022-
2027, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2022

Dintre reglementările internaționale cu aplicabilitate în România menționăm câteva, cu titlu de exemplu.

- Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886,
ratificată prin legea nr. 77 din 8 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 156 din 17 aprilie 1998
- Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, încheiată
la Viena la 11 aprilie 1980, ratificată prin legea nr. 24 din 19 martie 1991, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 19 martie 1991
- Convenţia asupra prescripţiei în materie de vînzare internaţională de mărfuri, încheiată la New
York la 14 iunie 1974, ratificată prin legea nr. 24 din 12 martie 1992, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 martie 1991
- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007
privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II), publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 199 din 31 iulie 2007
- Regulamentul (CE) nr. 451/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008
de instituire a unei noi clasificări statistice a produselor în funcție de domeniul de activitate
(CPA) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3696/93 al Consiliului, publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene L 145 din 4 iunie 2008
- Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008
privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene L 177 din 4 iulie 2008
- Regulamentul (CE) nr. 662/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009
de stabilire a unei proceduri pentru negocierea și încheierea acordurilor între statele membre
și țări terțe privind anumite aspecte referitoare la legea aplicabilă obligațiilor contractuale și
necontractuale, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 200 din 31 iulie 2009
- Regulamentul (UE) nr. 640/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2010 de
stabilire a unui program de documentare a capturilor de ton roșu ( Thunnus thynnus ) și de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 1984/2003 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 194 din 24 iulie 2010
- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene C 326/391 din 26 octombrie 2012
- Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013
privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului
(CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de
consum)
- Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a
unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 343/10 din 29 decembrie 2010
- Regulamentul (UE) nr. 216/2013 al Consiliului din 7 martie 2013 privind publicarea electronică
a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 69 din
13 martie 2013, modificat prin Regulamentul (UE) 2018/2056 al Consiliului din 6 decembrie
2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 216/2013 privind publicarea electronică a
Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 329 din
27 decembrie 2018
- Regulamentul (UE) nr. 611/2013 al Comisiei din 24 iunie 2013 privind măsurile aplicabile
notificării încălcărilor securității datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 2002/58/CE a
Parlamentului European și a Consiliului privind confidențialitatea și comunicațiile electronice,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 173 din 26 iunie 2013
- Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013
privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 998/2003, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 178 din 28 iunie 2013
- Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie
2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
269 din 10 octombrie 2013
- Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014
privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața
internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE, precum și propunerea de modificare în ceea ce
privește instituirea unui cadru pentru identitatea digitală europeană
- Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015
privind procedurile de insolvență, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 141 din iunie
2015
- Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016,
privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal
și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul
general privind protecția datelor), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 119 din 4
mai 2016
- Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017
privind marca Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 154 din 16
iunie 2017
- Regulamentul (UE) 2017/1128 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017
privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne,
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 168 din 30 iunie 2017
- Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 aprilie 2018
privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene L 112 din 2 mai 2018
- Regulamentul (UE) 2018/1807 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie
2018 privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea
Europeană, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 303 din 28 noiembrie 2018
- Regulamentul (UE) 2019/517 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019
privind punerea în aplicare și funcționarea numelui de domeniu de nivel superior .eu, și de
modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 733/2002 și de abrogare a Regulamentului
(CE) nr. 874/2004 al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 91 din 29 martie
2019
 - Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019
privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei
2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011, publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene L 169 din 25 iunie 2019
- Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019
privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de
intermediere online, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 186 din 11 iulie 2019
- Regulamentul (UE) 2020/493 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 martie 2020
privind sistemul Documente false și autentice online (FADO) și de abrogare a Acțiunii comune
98/700/JAI a Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 107 din 6 aprilie 2020
- Regulamentului (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020
privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri, publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 249/33 din 31 iulie 2020
- Regulamentul (UE) 2021/693 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de
instituire a programului „Justiție” și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1382/2013, publicat
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L156 din 5 mai 2021
- Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de
instituire a programului „Europa digitală” și de abrogare a Deciziei (UE) 2015/2240, publicat în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L166 din 11 mai 2021
- Regulamentul (UE) 2021/817 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de
instituire a Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație și formare, tineret și sport și de
abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
L189 din 28 mai 2021
- Regulamentul (UE) 2021/1232 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iulie 2021
privind o derogare temporară de la anumite dispoziții ale Directivei 2002/58/CE în ceea ce
privește utilizarea tehnologiilor de către furnizorii de servicii de comunicații interpersonale care
nu se bazează pe numere pentru prelucrarea datelor cu caracter personal și a altor date în
scopul combaterii abuzului sexual online asupra copiilor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene L 274 din 30 iulie 2021
- Regulamentul (UE) 2021/1230 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iulie 2021
privind plățile transfrontaliere în Uniune, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 274
din 30 iulie 2021

Reglementările cu privire la dreptul tehnologiei informației au evoluat, caracterul lor tehnic accentuându-
se în timp, la fel ca nivelul de complexitate al normelor. În ce privește adecvarea lor, se pot observa cu
ușurință dificultățile de adecvare, cauzate în principal de preluarea în dreptul intern a unor reglementări
internaționale, care, firește, au cauze și obiective specifice, care depășesc intențiile și puterile
legiuitorului național. Din acest motiv, aplicarea de către instanțele românești a reglementărilor este
dificilă și, mult prea des, neunitară.

Definiție

Cyberlaw nu se referă doar la computere, nici doar la rețele de computere, inclusiv Internet, ci și la orice
relații sociale în cadrul cărora informația este procesată prin mijloace tehnice, adică inclusiv la stocarea,
comunicarea, prelucrarea și dezvăluirea informației cu ajutorul sistemelor informatice de orice fel.

Dreptul tehnologiei informației (cyberlaw) este ramura de drept alcătuită din norme juridice care
reglementează relațiile dintre subiectele de drept în legătură cu utilizarea mijloacelor tehnice de
procesare a informației.