REVOLUȚIA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ÎN MATERIA DREPTULUI

Rezumat: Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, Inteligența Artificială deschide o nouă

ramură a dreptului, relevând aspecte îmbunătățite în ceea ce privește jurisprudența națională. Rolul
utilizării IA în procedurile ce țin domeniul privat al vieții umane ar fi unul eficient, după cum o promit
cercetările și actele internaționale actuale din domeniul dat.

Cuvinte-cheie: inteligență artificală,

Inteligența Artificială (AI) este capacitatea mașinilor sau a computerelor de a îndeplini atribuții și
sarcini asociate în mod obișnuit cu inteligența umană. Definiția cea mai des acceptată a Inteligenței
Artificiale a fost dată în 1955, de omul de știință John McCarthy : „Este vorba despre inteligență
artificială atunci când o mașină se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi
vorba de un om.”

Actualitatea lucrării rezidă în necesitatea normării și a acceptării sistemelor de inteligență artificiale

în calitate de un instrument viitor firesc în ceea ce privește nu doar sfera serviciilor, dar și a
jurisprudenței. Observăm că în zilele noastre, unii juriști sau cercetători refuză să accepte ideea de
utilizare a inteligenței artificiale în cadrul domeniului dreptului, considerând aceasta idee una iluzorie și
utopică. Totuși, revoluția digitală demonstrează periodic faptul că ne apropiem cu pași mari de
procedeele de includere a sistemelor IA în viața cotidiană.

În conformitate cu Declarația de intenții, semnată la Ljubljana în anul 2002 de către țările-membru

ale Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Moldova și-a asumat responsabilitatea de a edifica o
societate informațională, orientată spre interesele cetățenilor întregii societăți, bazată pe principiile
consfințite în Statutul ONU, în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Carta edificării societății
informaționale globale de la Okinawa 2000. Prin urmare, odată cu adoptarea Legii despre aprobarea
Politicii de edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova 1, a fost instituită o comisie
națională pentru e –Transformare și aprobată Politica de edificare a societăţii informaţionale în
Republica Moldova.

Societatea informațională este o formă nouă, actuală, a societății contemporane, în care în care
accesul egal la informaţie, în corelaţie cu o infrastructură informaţională şi de comunicaţii dezvoltată,
contribuie la o dezvoltare social-economică durabilă, reducerea gradului de sărăcie, îmbunătăţirea
calităţii vieţii, la integrarea informaţională globală. Practica mondială demonstrează impactul pozitiv al
utilizării T.I.C. în dezvoltarea societăţii contemporane, extinderea şi diversificarea accesului populaţiei la

1
Adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 632 din 08.06.2004, Monitorul Oficial nr. 96-99 din 18.06.2004, modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 149 din 14.03.2011, Monitorul Oficial nr. 40-42 din 18.03.32011, în vigoare din 18.03.2011
informaţie şi la serviciile informaţionale publice de o înaltă calitate în domeniile: guvernare, învăţământ,
medicină, angajarea în câmpul muncii şi altele. În timp ce domeniul IA evoluează rapid, nu este clar când
știința va avansa la niveluri superioare de inteligență artificială generală, care nu mai este concepută
pentru a rezolva probleme de rutină, ci pentru a opera într-un câmp larg de contexte și sarcini. Astfel, este
necesar să distingem nivelul de creștere a productivității de cel de creștere a eficienței. Prin urmare, IA
promite, de asemenea, că le va permite oamenilor să dezvolte o inteligență fără precedent, deschizând
calea pentru noi descoperiri și contribuind la depășirea unora dintre cele mai mari provocări cu care se
confruntă omenirea: de la tratarea bolilor cronice, prevenirea focarelor de boală sau reducerea ratei
mortalității în accidentele rutiere la combaterea schimbărilor climatice sau anticiparea amenințărilor la
adresa securității informatice.

Potrivit Harvard Business Review, organizațiile utilizează în principal IA pentru: - o afacere (sau
problemele ce țin de colaborarea către clienți); -Optimizarea prețurilor pe baza comportamentului și
preferințelor clienților; - Utilizarea recunoașterii imaginilor pentru analiza imaginilor cu raze X, în
vederea depistării semnelor de cancer, detectarea și prevenirea încălcărilor securității (44%); -
Rezolvarea problemelor utilizatorilor legate de tehnologie (41%) ; -Reducerea activității de gestionare a
producției (34%); - Evaluarea internă în vederea utilizării furnizorilor aprobați (34%).

Legislația Uniunii privind siguranța produselor nu prevede, în general, cerințe esențiale obligatorii
specifice împotriva amenințărilor cibernetice care afectează siguranța utilizatorilor. Cu toate acestea,
există dispoziții ce țin de securitatea digitală, pe care le regăsim în Regulamentul privind dispozitivele
medicale, în Directiva privind echipamentele radio sau în Regulamentul privind omologarea și
supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și
unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective. Totuși, actele normative UE din acest
domeniu presupun un cadru de reglementări robust și fiabil în materie de răspundere pentru produse și un
set robust de standarde de siguranță, completat de legislații naționale nearmonizate. Este necesar să
accentuăm faptul că aceste acte normative ar asigura bunăstarea cetățenilor, a consumatorilor și a
producătorilor în cadrul pieței unice și ar încuraja inovarea și adoptarea tehnologiilor noi. În fond, IA,
IoT și robotica transformă lumea cotidiană, facilitând accesul persoanelor la justiție, un exemplu
concludent ar fi bazele de date a instanțelor de judecată, pe care le poate accesa orice cetățean. Prin
urmare, problemele pe care urmează să le studiem în cercetarea noastră țin de faptul dacă ar trebui sau nu
ca legea să definească linia dintre ieșirile generate de IA și cele asistate de IA și, dacă da, cum? Cât de
mult aport uman ar putea fi considerat drept unul material? [2, p. 6]. În continuare, vom încerca să
răspundem la aceste întrebări atât prin prisma legislației internaționale în vigoare, cât și prin cercetărilor
contemporane.
 În majoritatea cazurilor, IA este un instrument care ajută inventatorii în procesul de formare a
invenției sau constituie o caracteristică definitorie sau complementară a acesteia. În aceste privințe,
invențiile asistate de IA ar putea să nu difere radical de alte invenții implementate de computer. Totuși,
prin urmare, trebuie să accentuăm că rolul IA în procesul de invenție rezidă nu în creșterea profitului, dar
există și cazuri în care solicitantul a numit o cerere de inteligență artificială în calitate de inventator într-o
cerere de brevet de invenție.

Protecția brevetelor este disponibilă pentru invențiile ce fac parte din toate domeniile tehnologice,
atâta timp cât acestea nu sunt excluse de la brevetabilitate 2 (articolul 27 TRIPS). Totuși, constatăm că
excepțiile de la brevetabilitate sunt definite la nivel regional și național, iar brevetabilitatea software-ului
nu este armonizată la nivel global. În această privință, considerăm oportun să analizăm articolul 52 din
Convenția Europeană a Brevetelor (CBE), care prevede prevede că programele de calculator în sine nu
vor fi considerate invenții brevetabile3. În fond, observăm că reglementările actuale propun ca invențiile
din EPC ar trebui să aibă un caracter tehnic și că așa-numita invenție implementată de computer va
beneficia de protecția brevetului, în timp ce programele de computer propriu-zise nu vor avea. Totuși, nu
în toate statele situația este aceași, e g. în Statele Unite ale Americii nu există o excludere specifică a
software-ului de la obiectul brevetabil.

Astfel, este necesar să recunoaștem că Inteligența Artificială este parte din viața noastră cotidiană, iar
acest fenomen va fi mai vizibil în anii care vin. O problemă discutată în lumea științei digitale este cine
răspunde când un sistem bazat pe IA - comunicare, un dispozitiv automat etc. - face erori. IA nu este o
persoană, deci nu o poți da în judecată, acest fapt este subliniat într-un interviu cu Europa Liberă, de către
Patrick Penninck, șeful Departamentului pentru Societate Informațională în cadrul Consiliului Europei.
De asemenea, dacă vom lăsa anumite decizii să fie luate de IA, atunci avem nevoie de un anumit nivel de
supraveghere umană, iar asta presupune și conceptul de responsabilitate juridică. În marea parte a
cazurilor, uităm că IA nu este o persoană pe care poți să o tragi la răspundere, findcă ea nu este încă
subiect de drept. Astfel, trebuie să stabilim cine este responsabil pentru activitățile și acțiunile desfășurate
de IA în actualul sistem legislativ. De altfel, dacă avem un automobil autonom, care este implicat într-un
accident, trebuie să fie stabilit în ce măsură vina o are sistemul IA al autovehiculului sau persoana care îl
deține, care ar fi modalitatea de tragere la răspundere juridică a inteligenței artificiale. Într-un caz în care
cunoaștem cu siguranță că sistemul IA este responsabil, este necesar de stabilit cine răspunde în fața legili
pentru încălcările comise de acesta.

În continuare, vom determina independența datelor stocate de IA, nivelul de obiectivitate și

modalitățile de aprecieri pe care sistemele IA le vor da. Este cunoscut faptul că unele dintre aceste sistem

2
Agreement on Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights. Disponibil:
https://www.wto.org/english/docs_e/legal_e/trips_e.htm#part1
3
Convenția privind eliberarea brevetelor europene. Disponibil: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38869
pot provoca erori în ceea ce privește stabilirea unei opinii obiective?, de aceea, trebuie să asigurăm un
proces decizional idependent, obiectiv și chibzuit.

O altă problemă pe care o pune în discuție introducerea mecanismelor IA este supravegherea și

controlul acestora. Instituțiile care vor monitoriza sistemele IA ar trebui să fie naționale sau
internaționale? Chiar dacă tehnologia digitală nu este legată direct de o țară sau alta, datele și sistemele
sunt globale. Prin urmare, folosirea unor aplicații necesită să fie certificată de un mecanism, care nu ar
trebui să fie unul național, ci global. Astfel precum datele europene sunt protejate la nivel global, deși
Convenția de protecție a datelor este un instrument al COE.

Un alt exemplu concludent este Convenția pentru drepturile omului sau Convenția împotriva
criminalității cibernetice, care reprezintă niște acte normative cu caracter internațional, de care se ține
cont la înfăptuirea justiției în statele care le-au semnat. Este necesar să identificăm care elemente nu sunt
acoperite de legislația actuală în materie de IA și la care compartimente mai sunt necesare careva
completări. În ceea ce privește recunoașterea facială sau identificarea locației unei persoane, considerăm
necesar existența unor reglementări legale în coraport cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Drepturile de proprietate intelectuală se confruntă cu multe provocări în domeniul inteligenței

artificiale și al roboticii. Ecosistemul actual de inovație robotică este o combinație de abordări deschise și
competitive pentru gestionarea proprietății intelectuale. Cu toate acestea, potențialul software-ului cu
acces deschis în industria prelucrătoare devine tot mai acceptat de consumatori. O mare parte a software-
ului de robotică open-source este utilizat pentru cercetarea sistemelor de robotică. Unul dintre cele mai
faimoase și popular exemplu este ROS (middleware de robotică); alte exemple convingătoare în acest
domeniu sunt Gazebo și Webots (medii de simulare), OpenSlam (pentru localizare și mapare simultană)
și OpenCV (pentru viziune computerizată). Open source reduce barierele din calea cunoașterii, crește
concurența, promovează inovația și elimină oportunitățile de monopolizare. Astfel, pentru categoria
antreprenorilor, acesta le permite să evite duplicarea eforturilor și să perfecționeze abordările existente.
Inspirate de afaceri durabile care utilizează soluții open-source pentru sisteme de tehnologie
informațională pentru întreprinderi, cum ar fi Linux sau, la nivel de hardware, de imprimante 3D și drone
open-source, sistemele de robotică comercială încorporează în prezent software și hardware open source.
Un avantaj principal constă în faptul că aceste sisteme robotizate pot fi deschise unui număr mare de părți
interesate care lucrează în cooperare.

Observăm că astfel de inovație deschisă provocărilor nu este lipsită de probleme juridice în ceea ce
privește proprietatea intelectuală. Proiectele încearcă să găsească un echilibru între sursa deschisă
utilizată pentru arhetipuri comune și codul proprietarului pentru caracteristicile cu valoare adăugată. În
fond, acest lucru a devenit indispensabil, deoarece competiția produselor de robotică comercială se
bazează doar pe costurile hardware, fiind un model de afaceri slab. Dacă e să ne referim la start-up-uri,
deținerea proprietății intelectuale (și, prin urmare, a brevetelor), căutarea investitorilor ajunge a fi o
dificultate în majoritatea situațiilor. Prin urmare, toate proiectele au nevoie de un business plan bine
definit pentru a avea grijă de fundalul fiecărui partener și pentru a se asigura că confidențialitatea și
securitatea informațiilor. Totuși, o întrebare deschisă rămâne a fi care va fi echilibrul între producerea
mecanismelor de inteligență artificială și reglementare juridică a acestora.

Un agent este orice entitate care percepe mediul sau inconjurator prin senzori si actioneaza in functie
de mediu prin intermediul efectorilor. In acelasi mediu pot opera mai multi agenti. Agentii care opereaza
in acelasi mediu formeaza un sistem numit sistem multiagent. Anexa 1 Distingem următoarele tipuri de
agentii robotici: senzori: camere, dispozitive cu unde infra-rosii etc. și efectori: diverse motoare. Un
agent rational este un agent care face numai lucruri bune (care fac agentul sa fie performant). În plus, este
nevoie de o masură a performanței unui agent, iar acesta își maximizeaza performanta în raport cu o
masură obiectivă a acesteia.

În continuare, vom face deosebirea între câteva tipuri de inteligență artificială: Inteligență Artificială
îngustă (narrow) sau slabă (weak). Este acea AI care există deja în viața noastră: computere inteligente
care au fost învățate sau au învățat cum să ducă la îndeplinire anumite sarcini fără să fie programate în
mod specific. Asistenții virtuali cum ar fi Siri de la Apple sau Alexa de la Amazon intră în această
categorie, la fel și sistemele automate de șofat sau programele care fac recomandări de produse în funcție
de căutările tale online sau de ultimele achiziții pe care le-ai făcut. Toate aceste sisteme pot să învețe cum
să ducă la îndeplinire doar anumite sarcini – este motivul pentru care tipul de AI este „îngust”. Pentru a
înțelege mai ușor modul în care funcționează acest tip de inteligență artificială, iată câteva dintre
modurile în care este folosită: interpretarea imaginilor video filmate de drone; organizarea și păstrarea la
zi a agendei de lucru; să răspundă la întrebări de bază ale potențialilor clienți; să facă rezervări online; să
descopere și să marcheze conținut explicit în mediul online (fie că e vorba despre fotografii, video sau
text). Lista este mult mai lungă, însă un lucru este comun în toate cazurile: taskurile pe care trebuie să le
îndeplinească acest sistem de AI au o rază restrânsă de acțiune. Inteligență Artificială generală sau
puternică (strong) este un tip de AI mult mai flexibil decât cel „îngust”, caracterizat prin adaptabilitate și
abilitatea de a învăța din experiență cum să ducă la îndeplinire o paletă mult mai vastă de sarcini, unele
fără nicio legătură între ele. În fond, este vorba despre un intelect flexibil care este caracteristic
oamenilor, iar un exemplu concret este computerul Skynet din seria The Terminator. Tehnologia care
poate crea Inteligența Artificială generală nu există în acest moment, iar părerea generală a experților din
acest domeniu este că vor mai trece câteva zeci de ani până la apariția acestui tip de AI. În funcție de
modul în care se raportează la stimulii exteriori și la lumea din jur, Inteligența Artificială este de patru
tipuri: Mașinile reactive sunt modelul de bază a Inteligenței Artificiale. Sistemul AI reacționează la
stimuli externi și nu are nici abilitatea de a memora lucruri, nici posibilitatea de a se folosi de experiențe
anterioare pentru a rezolva probleme actuale sau ca să ia decizii noi. Un exemplu concludent în acest
sens este supercomputerul Deep Blue, cel care l-a învins pentru prima oară pe maestrul internațional de
șah Garry Kasparov la sfârșitul anilor ’90. Al doilea tip este memoria limitată, în a cărei categorie de IA
intră sistemele care pot să arunce o privire în trecut, sisteme care pot să aibă o memorie pe termen scurt.
Un exemplu fundamental în acest caz sunt mașinile autonome. Sistemul IA cu care sunt dotate poate să
urmărească alte autoturisme în trafic și să țină cont de viteza și de direcția lor, iar acest lucru se poate
face de-a lungul timpului, nu doar la un anumit moment dat. Dacă primele două tipuri de IA sunt deja
utilizate la scară largă și au nenumărate aplicații în tehnologia de astăzi, următoarele două sunt încă într-
un stadiu teoretic, iar implicațiile și modul în care ar putea fi aplicate sunt încă în faza de speculație.
Teoria minții, în domeniul psihologiei, se referă la capacitatea oamenilor de a deduce gândurile, intențiile
și dorințele altor oameni și la abilitatea de a folosi aceste informații pentru a interpreta și a înțelege
comportamentul lor. În cazul IA, acest tip de Inteligență Artificială face același lucru: nu vor crea doar
modele ale lumii înconjurătoare, ci și despre entitățile care o populează, în cazul nostru, fiind oamenii.
Conștiința de sine este tipul IV de model IA este și ultimul pe scara evoluționară, cel puțin până în acest
moment. Spre deosebire de Inteligența Artificială aflată în stadiul III, sistemele de tip IV vor putea să-și
formeze o imagine despre ele însele, nu doar despre lumea înconjurătoare sau despre oameni.

Inteligența artificială (IA) poate contribui la găsirea de soluții la multe dintre problemele societății.
Acest lucru poate fi realizat numai dacă tehnologia este de înaltă calitate și dacă se dezvoltă și se
utilizează în așa fel încât să câștige încrederea oamenilor. Prin urmare, un cadru strategic al UE întemeiat
pe valorile fundamentale ale Uniunii le va oferi cetățenilor încrederea necesară pentru a accepta soluții
bazate pe IA, încurajând, totodată, întreprinderile să dezvolte și să implementeze astfel de soluții. Astfel,
Comisia Europeană a propus un set de acțiuni menite să stimuleze excelența în domeniul IA și norme
care să asigure fiabilitatea tehnologiei. Regulamentul privind o abordare europeană în materie de
inteligență artificială și actualizarea Planului coordonat privind IA vor garanta siguranța și drepturile
fundamentale ale cetățenilor și întreprinderilor, consolidând, în același timp, investițiile și inovarea în
toate țările UE. Comisia propune noi norme pentru a se asigura că sistemele de IA utilizate în UE sunt
sigure, transparente, etice, imparțiale și se află sub control uman. Prin urmare, acestea sunt clasificate în
funcție de risc: risc inaaceptabil – orice aspect considerat a fi o amenințare clară la adresa cetățenilor UE
va fi interzis: de la sistemele de credite sociale utilizate de guverne până la jucăriile cu asistență vocală
care încurajează copiii să adopte comportamente periculoase. Riscul ridicat constă în: Infrastructurile
critice (de exemplu, transporturile), care ar putea pune în pericol viața și sănătatea cetățenilor; Formarea
educațională sau profesională, care ar putea determina accesul la educație și traiectoria profesională a
unei persoane (de exemplu, notarea examenelor); Componentele de siguranță ale produselor (de
exemplu, utilizarea IA în chirurgia robotică); Ocuparea forței de muncă, gestionarea lucrătorilor și
accesul la activități independente (de exemplu, utilizarea unui software de sortare a CV-urilor în
procedurile de recrutare); Serviciile publice și private esențiale (de exemplu, scorul de credit, care i-ar
putea priva pe cetățeni de posibilitatea de a obține un împrumut); Măsuri de aplicare a legii care ar putea
interfera cu drepturile fundamentale ale oamenilor (de exemplu, evaluarea fiabilității probelor);
Gestionarea migrației și azilului și controlul frontierelor (de exemplu, verificarea autenticității
documentelor de călătorie); Administrarea justiției și procesele democratice (de exemplu, aplicarea legii
pentru un set concret de fapte). Toate aceste aspecte vor fi evaluate cu atenție înainte de a fi introduse pe
piață și ulterior pe parcursul întregului lor ciclu de viață. Riscul limitat constă în sistemele de IA, cum ar
fi cele de tip chatbot, fac obiectul unor obligații minime de transparență menite să le permită celor care
interacționează cu un astfel de conținut să ia decizii în cunoștință de cauză. Utilizatorul poate hotărî apoi
dacă va continua sau nu să utilizeze aplicația. În ceea ce privește riscul minim, acesta presupune
utilizarea gratuită a unor aplicații precum jocurile video sau filtrele spam bazate pe IA. Marea majoritate
a sistemelor de IA se încadrează în această categorie. Prin urmare, noile norme nu li se aplică, deoarece
în cazul acestor sisteme riscul la adresa drepturilor sau siguranței cetățenilor este fie minim, fie
inexistent.

Astfel, în 2018, Comisia și statele membre ale UE au făcut primul pas, unindu-și forțele prin
intermediul unui plan coordonat privind IA, care a pregătit terenul pentru strategiile naționale și
dezvoltarea politicilor. Actualizarea din 2021 a Planului coordonat privind IA pune strategia în practică și
este conformă cu dubla prioritate digitală și verde a Comisiei, precum și cu răspunsul Europei la
pandemia de COVID-19. Promovând excelența în domeniul IA, din etapa de laborator până la
introducerea pe piață, planul coordonat prezintă o viziune pentru accelerarea investițiilor în IA,
implementarea în timp util a strategiilor privind IA și alinierea la nivelul UE a politicilor în domeniu.
rincipalele obiective de politică: stabilirea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea și adoptarea IA;
consolidarea poziției de lider strategic în sectoarele cu impact puternic; transformarea UE într-un loc
prielnic pentru IA; garantarea faptului că tehnologiile IA sunt în beneficiul cetățenilor. Ca parte a acestor
eforturi, Comisia intenționează să instituie: un parteneriat public-privat privind inteligența artificială,
datele și robotica cu scopul de a defini, de a pune în aplicare și de a investi într-o agendă strategică
comună în materie de cercetare, inovare și implementare pentru Europa; rețele suplimentare de centre de
excelență în domeniul IA pentru a încuraja schimbul de cunoștințe și de expertiză, pentru a dezvolta
colaborarea cu industria și pentru a promova diversitatea și incluziunea; instalații de testare și
experimentare pentru încercarea și testarea tehnologiilor de ultimă generație în medii reale; centre de
inovare digitală și ghișee unice pentru a oferi acces la expertiză tehnică și experimentare, astfel încât
întreprinderile să poată „testa înainte de a investi”; o platformă de IA la cerere, ca un set european central
de resurse IA (de exemplu, expertiză, algoritmi, cadre software, instrumente de dezvoltare) necesare
industriei și sectorului public.

Ipoteza cea mai frecvent întâlnită în practică vizează utilizarea inteligenței artificiale pentru
analizarea contractelor, în special a contractelor încheiate în mediul de afaceri. În primul rând, vizăm
situația unui soft care să se axeze pe revizuirea volumului contractului, cu obiectivul de parcurgere într-
un timp cât mai scurt a unui număr mare de documente legale, să caute probleme juridice specifice
pentru a oferi o imagine de ansamblu clientului.

Astfel, putem presupune că în discuție este o corporație cu un număr mare de angajați, având un
volum de contracte comerciale care este în permanență creștere. Toate acestea trebuie revizuite periodic,
începând cu scadențele și terminând cu eventuale clauze de răspundere sau ipoteze de renegociere.
Obiectiv, acest lucru ar necesita nu doar o perioadă lungă de timp, ci și implicarea unor resurse umane,
echipă de manageri care să analizeze în parte fiecare contract și să găsească soluția optimă și
oportunitățile ivite. Care este soluția pentru a economisi timp și resurse financiare? Considerăm că
tehnologia oferă răspunsuri dacă nu edificatoare, cel puțin extrem de interesante astfel încât să merite
atenție. Software-ul permite: extragerea ușoară a datelor și clarificarea conținutului, organizarea agendei
și a programului de reînnoire a contractelor, revizuirea într-o manieră organizată a contractelor,
identificarea într-o manieră ușoară și rapidă a datelor contractuale, evitarea potențialelor litigii având ca
obiect răspundere contractuală.

Drept exemplu concludent precizăm o serie de aplicații precum și întrebuințările acestora. Acestea
sunt utilizate de marile corporații, dar și de firmele de avocatură mici. 4 a. Kira Systems este folosit în
procedura de due diligence, pentru revizuirea contractelor prin aceea că vor fi căutate cuvinte cheie, vor
fi înlocuite și extrase ipotezele relevante și cele care nu au legătura cu contextul pentru care a fost
programat. b. Leverton este folosit pentru extragerea de informații precum costurile de întreținere,
sumele restante, termenele de scadență din mii de documente pentru ca apoi să le organizeze pe o foaie
de calcul care poate fi folosită pentru previziunile juridice/economice.

c. Ross, datorită tehnologiei sale revoluționare, ROSS găsește rapid cele mai relevante ipoteze
practice pentru întrebările puse. Acest lucru se datorează faptului că înainte de căutare se poate realiza o
descriere a problemei juridice, faptele relevante și situația procedurală. Nu este necesară utilizarea doar a
unor cuvinte cheie. ROSS utilizează inteligența artificială pentru a interpreta interogarea, pentru a citi
întreaga bază de date a tuturor instituțiilor și pentru a găsi soluția potrivită.

În fond, înțelegerea mecanismelor inteligenței artificiale și a posibilităților de a fi utilizată de către

profesioniști reprezintă un aspect cheie în implementarea cu succes a acesteia. În acest moment,
implementarea corectă a ultimelor noutăți tehnologice ar putea să aducă un plus de valoare companiei în
special în domeniul contractelor și a celorlalte operațiuni cu caracter de rutină.

Rațiunile pentru care s-ar implementa IA în domeniul justiției sunt legate de accesibilitatea justiției,
celeritate și scăderea costurilor. Pe de altă parte, magistraților li s-ar permite să facă judecăți mai
coerente, previzibile și uniforme, scăzând riscul ca aceeași instanță sesizată cu aceeași speță să pronunțe
4
Pentru o listă extrnsivă a tehnologiilor utilizate în sistemul american a se vedea H. S. Alexander, Artificial intelligence – it’s
not just a passing fad, Massachusetts Lawyers Journal, Volume 25, Number 4 (March/April 2018), p. 16. Disponibil:
https://www.massbar.org/docs/default-source/publications-document-library/lawyers-journal/2018/marchapril2018.pdf [10
aprilie 2021]
două soluții diametral opuse. Acest scop a fost adus în discuție inclusiv de către Parlamentul European
prin rezoluția din 12 februarie 2019.5

Utilizarea IA prezintă avantaje în domeniul justiției motiv pentru care identificăm neexhaustiv
următoarele situații: gestionarea numărului extrem de mare de dosare prin facilitarea dosarului electronic
și accesul la baze de date cu legislația actuală, jurisprudență și doctrină, facilitarea demarării procesului
de audiere în faza judecății, instrumente și algoritmi de evaluare a posibilității de recidivă a inculpatului.

În aceeași ordine de idei, un subiect mai sensibil pentru judecători ar fi utilizarea IA pentru evaluarea
activității instanțelor și a judecătorilor. Prin utilizarea algoritmilor se poate permite monitorizarea foarte
detaliată și sofisticată a activității judiciare. Acești algoritmi ar putea identifica cu ușurință
comportamentul magistratului și eventualele prejudecăți, stereotipuri sau biasuri 6 ale acestuia, astfel încât
pe viitor să fie remediată problema.11 Anticipând, magistrații români ar privi cu sceptism această
problemă, inclusiv prin prisma încălcării independenței justiției.

Considerăm că utilizarea unor astfel de algoritmi nu reprezintă o manieră intruzivă în independența

justiției, ci își propune doar să îmbunătățească și să atragă atenția magistratului asupra comportamentului
voluntar/involuntar care afectează calitatea actului de justiție. Ulterior, solo consensu, acesta va
conștientiza și își va remedia eroarea.

În fine, la fel cum judecătorii sunt obligați să explice nu numai deciziile lor, ci și raționamentul lor
prin opinii juridice și programatorii trebuie să își fundamenteze maniera de lucru. În concluzie, ne putem
o întrebare extrem de interesantă: va putea tehnologia avansată să înlocuiască judecătorul? Nu ne vom
hazarda cu un răspuns, considerăm că răspunsul se găsește la cititor, trebuind să fie nuanțat în funcție de
litigiu și problemă juridică. Prin urmare, este necesar să punctăm următoarele direcții/propuneri pentru o
utilizare eficientă a inteligenței artificiale atât în sectorul privat, cât și în procesul de judecare a unei
cauze: monitorizarea sistemelor IA ar trebuie să se realizeze atât în plan global, cât și național –
armonizarea legislațiilor statelor; răspunderea juridică a intelginței artificiale atâta timp cât aceasta nu
constituie subiect de drept aparte – aparține statului (în cazurile de judecare a cauzelor) sau proprietarului
sistemului IA (în sectorul privat); capacitatea inteligenței artificale de a-și forma o opinie obiectivă,
bazată atât pe normele juridice în vigoare, cât și normele sociale/etice.

5
A se vedea, D. Taylor & N. Osafo, Artificial Intelligence in the Courtroom, LAW SOC’Y GAZETTE (Apr. 9, 2018).
Disponibil: https://www.lawgazette.co.uk/practice-points/artificial-intelligence-in-the-courtroom- /5065545.article [10 aprilie
2021]
6
Pentru situația biasurilor din domeniul juridic a se vedea și C. C. Goodman, Impacts of Artificial Intelligence in Lawyer-
Client Relationships, in Oklahoma Law Review, Volume 72, Number 1, Symposium: Lawyering in the Age of Artificial
Intelligence, 2019, p. 172. Disponibil: https://digitalcommons.law.ou.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1380&context=olr. [10
aprilie 2021]
 Bibliografie:

I Acte normative internaționale

1. Inteligenţa Artificială: definiție, tipuri de AI, cum învață și ce aplicații are. Disponibil:
https://gotech.world/inteligenta-artificiala-definitie-tipuri-de-ai-cum-invata-si-ce-aplicatii-are/
[20.04.2021]

2. Wipo conversation on intellectual property (IP) and Artificial intelligence (AI). Disponibil:
file:///C:/Users/admin/Downloads/wipo_ip_ai_2_ge_20_1_rev%20(1).pdf [10.04.2021]

3. Regulamentul privind dispozitivele medicale. Disponibil:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32017R0745 [10.04.2021]

4. Directiva privind echipamentele radio. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?

uri=CELEX%3A32014L0053 [10.04.2021]

5. Regulamentul privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora,

precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective.
Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018R0858&from=EN
[20.04.2021]

6. Agreement on Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights. Disponibil:

https://www.wto.org/english/docs_e/legal_e/trips_e.htm#part1 [10.04.2021]

II Acte normative naționale

7. Hotărârea Guvernului nr. 632 din 08.06.2004, Monitorul Oficial nr. 96-99 din 18.06.2004, modificată
prin Hotărârea Guvernului nr. 149 din 14.03.2011, Monitorul Oficial nr. 40-42 din 18.03.32011, în
vigoare din 18.03.2011
III Articole

8. , Artificial intelligence – it’s not just a passing fad, Massachusetts Lawyers Journal, Volume 25,
Number 4 (March/April 2018), p. 16. Disponibil:
˂https://www.massbar.org/docs/default-source/publications-document-library/lawyers-journal/2018/
marchapril2018.pdf˃ [10 aprilie 2021]

9 Artificial Intelligence in the Courtroom, LAW SOC’Y GAZETTE. D. Taylor & N. Osafo, (Apr. 9,
2018). Disponibil: https://www.lawgazette.co.uk/practice-points/artificial-intelligence-in-the-courtroom-
/5065545.article [10 aprilie 2021]

10. Impacts of Artificial Intelligence in Lawyer-Client Relationships, C. C. Goodman, , in Oklahoma

Law Review, Volume 72, Number 1, Symposium: Lawyering in the Age of Artificial Intelligence, 2019,
p. 172. Disponibil: https://digitalcommons.law.ou.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1380&context=olr.
[10 aprilie 2021]
Anexa 1