1.

INTRODUCERE

Termenul de procrastinare a fost folosit frecvent de-a lungul istoriei și este considerat ca un
lucru comun în comportamentul uman. Conform lui Steel (2007) procrastinarea este un
fenomen care implică consecinţe negative ṣi care este considerat un rău modern. Ferrari și
Emmons (1995) îl indică drept un model de comportament care se caracterizează prin
amânarea voluntară a îndeplinirii unor responsabilități care ar trebui să fie predate la un
moment dat. Pe de altă parte, Rothblum (1990) definește procrastinarea într-un mod simplu, ca
fiind actul de a amâna o sarcină fără niciun motiv, ceea ce determină persoana să
experimenteze sentimente de disconfort ṣi anxietate. În plus, trecerea prin universitate pentru
studenţi ar trebui să fie o experienţă frumoasă, însă în cele mai multe situaţii nu este aṣa,
deoarece tehnologia a avansat foarte mult ṣi permite într-o formă sau alta ca studentul să fie
tentat să amâne ceea ce are de facut. Astfel, în domeniul academic Ferrari (1991) explică ce
reprezintă întărzierea voluntară a activităţii academice și asta poate fi pentru că studenții
intenționează să desfășoare o activitate academică în cadrul termenului limită dat, dar nu sunt
motivați sau nu simt dorința de a o face din cauza aversiunii ce cauzează acest lucru; sau, după
cum explică Rothblum (1990), le este frică de eșec și aversiunea la sarcină; sau în ele se
identifică o capacitate scăzută de autoreglare sau un nivel ridicat de anxietate de performanță
(Klassen, Krawch, Lynch și Rajani, 2007).

2. LIMITE

- În prezent există multe instrumente psihologice care măsoară: depresie, anxietate, obiceiuri
de studiu, satisfacție, stres, printre altele; însă cu toate acestea, cele care măsuară
procrastinarea sunt destul de puține.

3. BIBLIOGRAFIE

Carranza, R., & Ramírez, A. (2013). Procrastinación Y Características Demográficas Asociados En

Estudiantes Universitarios. Apuntes Universitarios. Revista de Investigación, III(2), 95–108.