Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Modele teoretice
2. Erori de atribuire
3. Experimente
4. Consecinţe ale erorilor de atribuire
5. Studiu de caz
Bibliografie
ATKINSON R. si ATKINSON R. (2002). Introducere in psihologie, Ed. Tehnică.
Cap. Credinţe şi atitudini sociale si Interacţiunea şi influenţa socială,
DOISE, W., DESCHAMPS, J.C., MUGNY, G. (1999). Psihologie socială
experimentală, Iași: Polirom
SERGE CICCOTTI (2007) 150 de experimente psihologice pentru cunoașterea
celuilalt, Paris, Polirom
1. Modele teoretice
Teoria atribuirii este cea mai importanta realizare din psihologia sociala.
Definim atribuirea ca proces de estimare la nivelul constiintei comune, a cauzelor
comportamentului propriu si al celorlalti.
Fritz HEIDER (1958) analizeaza „psihologia bunului simt” prin care oamenii
explica evenimentele din viata de zi cu zi. În viziunea autorului atribuirea este
procesul prin care „omul cuprinde realitatea şi poate s-o prezică şi s-o stăpânească”,
este căutarea de către individ a cauzelor unui eveniment (Radu, 1994). Oamenii tind
sa atribuie comportamentul cuiva, fie unor cauze interne dispozitionale/personale
(caracteristici ale persoanei), fie unor cause externe circumstantiale/situaţionale
(conditii fizice si socioculturale in care se afla persoana).
Fritz Heider, iniţiatorul teoriei atribuirii a fost cel care atras atenţia
cercetătorilor asupra importanţei inferenţelor pe care le face simţul comun cu privire
la evenimentele din mediu. El a aşezat nevoia de înţelegere, de ordine, de coerenţă
logică între motivele umane fundamentale. În concepţia sa, cauzele pe care le
atribuim comportamentelor celorlalţi sunt de două feluri:
factori interni (de pildă, motivaţia persoanei);
factori externi (situaţia, presiunea socială).
De asemenea, el a arătat că individul nu face numai hetero-atribuiri, căutând să
explice conduitele celorlalţi , dar şi auto-atribuiri, în încercarea de a se înţelege pe
sine.
2
externă şi instabilă (şansa).
Un elev poate să explice nota proastă pe care tocmai a primit-o punând-o pe seama uneia
din aceste cauze. Trebuie să observăm că performanţele sale şcolare viitoare, precum şi
comfortul său psihic depind de atribuirea pe care o face. Este evident că el se va simţi
împăcat cu sine şi stima de sine îi va fi menajată dacă va invoca o cauză externă şi stabilă.
Pe de altă parte, un elev înclinat să facă mereu atribuiri interne pentru nereuşitele sale
din clasă va avea o stimă de sine slabă şi, în egală măsură, aşteptări slabe cu privire la
posibilităţile sale de a obţine note foarte bune.
2. Erori de atribuire
3
3.EXPERIMENTE
Intra-un experiment celebru, Jones an Harris (1967) le- au dat unor persoane sa
citească niște disertații. Ideea susținuta in aceste disertații era prezentata fie ca
impusa de profesor, fie ca expresia libera a opiniilor autorilor lor. Participanților li s-a
cerut sa aprecieze poziția reala a autorului fata de subiect. Deși intra-una din
condiții, observatorii au fost puși la curent cu faptul ca discursul fusese decis de
profesor, ei au estimat ca textele reflectau opiniile autorilor lor. Subiecții nu ținuseră
cont de constrângerile situațiilor la care fusese supus autorul. Atitudinea sa era
perceputa ca fiind conforma cu poziția pe care acesta fusese obligat sa o susțină.
Eroarea fundamentala este foarte puternica, după cum demonstrează experimentul
următor, in care subiecții sunt responsabili de comportamentul actorului.
4
persoana chestionata a evaluat competentele celei care ii punea întrebările ca fiind
superioare alor sale.
Așadar daca sunteți la o serata unde nu cunoașteți pe toata lumea si , după
masa vi se propune sa jucați un joc de societate de timpul întrebări pentru un
campion, alegeți rolul lui Julien Lepers, veti avea cu siguranța un aer mai inteligent.
Va gândiți pe buna dreptate ca eroarea fundamentala este un mod de gândire
îngrijorător, mai ales când se pune problema judecării responsabilității unei
persoane. Trebuie sa știți ca exista cel puțin o cale pentru a lupta împotriva acestui
bisa, dând dovada de empatie. Într-adevăr atunci când oamenii se pun in locul
celuilalt, lucrurile stau cu totul altfel.
CONCLUZII
Eroarea fundamentala este o importanta sursa de conflicte intre persoane, atât in cuplu cat si
in viată profesionala. Un soț ar putea sa explice comportamentul soției atribuindu-l
personalității sale. Acesta se va lansa atunci in interminabile justificări pentru a-si convinge
partenerul de o interpretare total diferita a faptelor, a faptelor, in care contextul va fi mult
mai important decât li considera sotul.De exemplu, daca soția dumneavoastră nu si-a dus
mașina la service exista riscul sa explicați comportamentul ei prin neglijenta, mai degrabă
decât prin supraaglomerarea de sarcini (îngrijirea copiilor, cumpărături ,menaj, bucătărie,
in schimb daca va puneți in locul ei câteva zile sau doar dând dovada de empatie, pariem ca
nu veți mai in același fel comportamentul ei.”
(Serghe Ciccotti)
Iata ce a reiesit:
5
1) examinatorii se considera numai cu foarte putin mai culti decât examinatii;
2) observatorii considera ca examinatorii sunt mult mai culti decât cei examinati;
3) chiar examinatii îi considera pe examinatori mult mai culti decât ei. În toate
cazurile se ignora total situatia, respectiv faptul ca cele trei grupe sunt omogene si ca
cei din grupa (A) s-au gasit într-o pozitie privilegiata; daca s-ar face un schimb de
roluri între (A) si (B) rezultatele ar fi cu totul comparabile.
Graficul 1 -Eroarea fundamentala a atribuirii al concursului de cultura generala
6
Dar de ce? S-au oferit doua explicatii:
primul individ a fost provocat sau ca aplica un model cultural permis în societatile
respective, iar cel de al doilea nu avea nici un mijloc de subzistenta, ori ca a fost
influentat de anturaj etc.
7
Experimentul Castro
Până în prezent, rezultatele au fost cele așteptate. Când ne-am gândit că scriitorii
au scris liber, atribuțiile care au fost făcute erau interne. Participanții au crezut că
autorii au scris pe baza propriilor lor credințe. Cu toate acestea, celorlalți
participanți li s-a spus că scriitorii au scris pentru sau împotriva lui Castro din
întâmplare. O aruncare de monede a stabilit dacă vor scrie pentru sau împotriva
lui.
8
2. diferente culturale – exista modele culturale ce tind sa accentueze o atribuire
personală si culturi centrate pe atribuiri situaţionale.
Eroarea atribuirii nejustificată a responsabilităţii are la bază explicaţiile: oamenii cred
în „lumea justă”, conform căreia fiecare primeşte ceea ce merită: în multe forme ale
cancerului, datorită unei etiologii sărăcăcioase, omul negăsind un motiv pentru ceea
ce i se întâmplă consideră că el este responsabil. E.g. În lista Principalele credinţe
privind factorii cauzali ai cancerului mamar prezente la nivelul populaţiei generală, pe
locul cinci se află „pedeapsa divină” (Fallowfield, 1991).
O altă explicaţie eliminarea hazardului dintre cauzele posibile ale evenimentelor,
datorită individului care vrea să controleze mediul din care face parte (Radu, 1994).
Ideea auto-realizării profeţiilor şi-a găsit o aplicare imediată în mediul şcolar. Studiul
fundamental în această privinţă a fost realizat de Robert Rosenthal şi Lenore Jacobson
şi publicat în 1968 sub titlul de Pygmalion în clasă. Autorii au administrat unor
elevi dintr-o şcoală primară teste de inteligenţă, explicând profesorilor că aceste teste
pot prezici care elevi vor face progrese intelectuale vizibile în următoarele opt luni.
Fiecărui profesor i-a fost apoi înmânată o listă cu nume de elevi din propria clasă
(aprox. 20%) identificaţi ca având un potenţial intelectual deosebit. În fapt, elevii de pe
listă fuseseră aleşi la întâmplare. Examinaţi opt luni mai târziu, la elevii respectivi s-a
constatat o creştere spectaculoasă.
Cercetarea a avut un ecou nemaipomenit. Ea demonstra rolul foarte însemnat al
profesorilor în modelarea participării elevilor, dar şi în perpetuarea inegalităţilor sociale
căci, într-adevăr, efectele aşteptărilor profesorilor sunt mai puternice în cazul fetelor,
9
copiilor provenind din minorităţile etnice sau rasiale, sau celor din familii sărace.
Evident, expectanţele negative ale profesorilor conduc la performanţe slabe.
5. Studiu de caz
Sursa: COMAN, Alina. 2005. Stereotipuri de gen în discursul publicitar. Bucureşti,
Editura Economică, p.136-141.
10
pe care le luăm în legătură cu ei. Atribuirea poate fi corectă sau eronată
(C.ZAMFIR şi L.VLĂSCEANU, 1993).
Dacă luăm în discuţie cauzele performanţelor, vom vedea că acestea
sunt distinct explicitate în funcţie de genul subiectului. Succesul bărbaţilor
este explicat prin cauze interne (dispoziţionale), de cele mai multe ori, abilităţi
intelectuale superioare, în timp ce al femeilor, pe factori externi
(circumstanţiali) care sunt nu sunt inclusivi pentru abilităţile intelectuale şi
care, în ansamblu, sunt depreciativi la adresa femeii.
11
O alta evidenţiază nivele de expectanţă şi aspiraţie mai scăzute la femei
decât la bărbaţi la acelaşi potenţial al abilităţilor (BEYER & BROWDEN, 1997).
Femeile sunt mai puţin orientate spre dimensiunea dominanţei sociale decât
bărbaţii şi de aceea nu îşi asumă cariere de ascensiune socială (F.PRATTO şi
colab., 1997). În comparaţie cu bărbaţii, femeile procură un mai mare suport
social semenilor (SHUMAKER & HILL, 1991; UNGER & CRAWFORD, 1992).
Locul de control este distribuit prioritar pe gen, femeile fiind externaliste într-o
proporţie mai mare decât bărbaţii (MACCOBY & JACKLIN, 1974).
12