B.

Atribuirea
Teorii ale atribuirii :
1. Teoria lui Heider
Explicatiile pe care le elaboram n calitate de savanti sau psihologi naivi se numesc
atribuiri (n sensul ca noi punem un anumit comportament pe seama unor cauze, pe care le atribuim
celor observati si analizati).
Principiile de baza ale teoriei lui Heider sunt urma toarele:
1. Deoarece noi simtim ca mare parte din comportamentul nostru este motivat, tindem sa
cautam cauzele si temeiurile comportamentului celorlalti oameni, ca sa le descoperim motivele.
Explicatia cauzala este un pattern adnc nradacinat n gndirea noastra, fapt evidentiat si prin
inflatia limbajului cauzal si motivational.
2. Deoarece construim teorii cauzale pentru a fi capabili sa anticipam si sa controlam
mediul social, avem tendinta de a cauta proprietati stabile ale lumii nconjuratoare; particulariznd,
ncercam sa descoperim trasaturi de personalitate si capacitati durabile ale persoanelor sau
caracteristici stabile ale situatiilor n care se produc diferite comportamente.
3. Heider distinge doua categorii de explicatii:
- Atribuirea interna sau dispozitionala pune comportamentul observat pe seama unor
caracteristici interne ale unui actor, precum capacitatea, ndemnarea, tipul de personalitate,
starea de spirit sau efortul depus.
- Atribuirea externa sau situationala pune comportamentul observat pe seama unor factori
exteriori actorului, precum: natura si dificultatea sarcinii care trebuie ndeplinita, influenta
celorlalti, sansa ori ghinionul etc.

2. Teoria inferentei corespondente

n 1965, Edward Jones si Keith Davis pleaca de la premisa ca oamenii urmaresc
ntotdeauna sa infereze daca o actiune observata izvoraste dintr-o anumita trasatura stabila a
actorului, ncercnd sa raspunda la ntrebari de genul: Este persoana care comite un act de
agresiune o bestie? Este acela care doneaza bani altruist? Pentru a raspunde la astfel de ntrebari,
oamenii fac inferente bazndu-se pe trei factori:
1. Observatorii au n vedere n primul rnd gradul de libertate a actorului sau, mai precis, masura
n care acesta are posibilitatea alege rii dintr-un set de alterna tive comportamentale. Un
comportament liber ales ne spune mai multe despre actor dect unul impus.
2. Conteaza si previzibilitatea comportamentului observat. O actiune ne spune mai multe
despre autorul ei daca este atipica, nefiind doar un rol social, jucat de toata lumea dupa acelasi
canon. E mai semnificativ un student care vine la cursuri n costum cu vesta dect unul care poarta
blue geans sau, dimpotriva, un professor care vine la catedra n sandale.
3. n sfrsit, sunt vizate si efectele sau consecintele intentionale ale comportamentului
observat. Actele care produc mai multe consecinte dezirabile nu dezvaluie motivele actorului pe
ct o fac actele care nu se soldeaza dect cu o singura consecinta dezirabila. Este greu sa ti dai
seama de ce un individ si pastreaza o slujba care este si placuta, si bine platita si situata ntr-un
loc atragator oricare poate fi motivul sau toate la un loc; n schimb, daca slujba este plicticoasa
si prost platita, e
mult mai probabil ca motivul pastrarii ei este locul bine situat.

3. Teoria covariatiei
Ca si Fritz Heider, n 1967, Harold Kelley considera ca oamenii procedeaza n mare masura
ca si savantii. Ei nu i studiaza pe ceilalti n laborator, nsa fac unele comparatii si gndesc n
termeni experimentali, bazndu-se pe principiul covariantei: pentru ca un factor sa fie cauza unui
comportament este necesar ca acel factor sa fie present ori de cte ori are loc comportamentul
respectiv si absent ori de cte ori comportamentul nu se produce. Deosebit de utile sunt informatiile
furnizate de urmatoarele trei tipuri de covarianta: consensul, caracterul distinctiv si consecventa.
-consensul - cum reactioneaza diferite personaje la acelasi stimul.
-caracterul distinct al unui comportament pentru a vedea cum reactioneaza aceeasi
persoana la stimuli diferiti.
-consecventa - urmarind ce se ntmpla n alte ocazii, n care persoana si stimulul ramn
aceleasi.
 Tendinte deformatoare in atribuire:

1. Euristici cognitive
De regula, n viata cotidiana, oamenii fac rationamente prescurtate, care prezinta avantajul
rapiditatii, dar si riscurile lipsei de acuratete. Aceste operatii rapide si destul de neglijente de
descifrare a cauzelor comportamentului celorlalti se numesc euristici si prezinta n mod tipic
anumite tendinte deformatoare (bias ante). Biases = erori
n 1973, Daniel Kahneman si Amos Tverski constata ca deseori facem atribuiri si alte tipuri
de judecati sociale pe baza unor euristici cognitive: reguli empirice de prelucrare a informatiei,
care ne fac capabili sa gndim repede si usor, dar foarte adesea eronat.
- Euristica accesibilitatii se manifesta prin tendinta de a estima sansele producerii unui
eveniment n functie de ct de usor ne vin n minte diferite ipostaze ale sale. n cadrul unui test, s-
a pus participantilor ntrebarea: Care cuvinte englezesti sunt cele mai frecvente cele care ncep
cu litera r sau cele n care r este a treia litera? Desi n realitate sunt mult mai numeroase cuvintele
n care r este a treia litera, toti participantii au ales prima varianta, deoarece le-au venit n minte
mai usor cuvinte care ncep cu r. Euristica accesibilitatii ne poate deruta n doua feluri:
1. Efectul falsului consens se manifesta prin tendinta oamenilor de a supraevalua masura
n care ceilalti le mpartasesc opiniile, atributele si comportamentele. Exagerarea este cu att mai
mare cu ct procentul real al celor care au aceleasi preferinte este mai scazut. Motivul? Avem
tendinta de a ne asocial cu alti oameni cu care ne asemanam n anumite privinte importante, astfel
nct ne este mai usor sa remarcam si sa ne amintim ocazii n care ceilalti judeca la fel ca si noi.
Acest efect nu se manifesta atunci cnd oamenilor li se cere parerea despre comportamentul
indivizilor din alte grupuri sociale.
2. Eroarea statistica se manifesta prin faptul ca oamenii sunt mult mai putin influentati de
informatia statistica, furnizoare de probabilitati obiective, dect de imaginea vie a unui caz
singular, de multe ori atipic. Ne temem mai mult de un zbor cu avionul dect sa mergem cu masina,
desi statisticile arata ca numa rul accidentelor aviatice este mult mai mic.
 - Gndirea contrafactuala se produce frecvent deoarece ne este mai usor sa ne imaginam
ce-ar fi fost daca...?, mai ales atunci cnd evenimetele reale nu ne satisfac pe deplin sau daca ne-
am gasit la un pas de o mare izbnda sau de o catastrofa. Daca ceea ce ne nchipuim ca ar fi fost
posibil ne ofera o imagine mai buna dect realitatea, ne simtim dezamagiti, frustrati si furiosi;
daca, dimpotriva, nchipuirea ne furnizeaza o posibila situatie mult mai rea dect cea reala, ne
simtim usurati.

2. Eroarea fundamentala de atribuire

Psihosociologia demonstreaza ca oamenii sunt puternic influentati de contextual
situational al comportamentului lor. Acest fapt nu e att de evident pe ct s-ar parea. Parintii sunt
surprinsi de faptul ca acasa copilul lor este obraznic iar la scoala este un nger. Studentii pot fi
surprinsi sa constate ca profesorul lor, att de elocvent la catedra, si gaseste cu greu cuvintele la
o reuniune mai putin formala.
Atunci cnd ncearca sa explice comportamentul cuiva, oamenii au tendinta sa
supraestimeze rolul factorilor personali si sa treaca cu vederea impactul situatiei. ntruct aceasta
tendinta este foarte raspndita, i s-a spus eroarea fundamentala de atribuire
n 1995, Daniel Gilbert si Patrick Malone modifica modelul procesului de atribuire. Primii
cercetatori au considerat ca la nceput oamenii iau n consideratie toate aspectele, dupa care se
decid fie pentru o atribuire personala, fie pentru una situationala. Se pare nsa ca perceptia
sociala este un proces n doua etape: nti identificam comportamentul si facem de ndata o
atribuire personala; abia dupa aceea ne corectam sau ne nuantam atribuirea, lund n consideratie
si factorii situationali. Primul pas este automat si reflex; al doilea necesita atentie, gndire si efort.
Eroarea fundamentala de atribuire se produce mai putin daca observatorii sunt atenti, nu se grabesc
si daca sunt motivati sa emita o apreciere ct mai obiectiva.
Primul pas fiind automat, se pare ca neatentia, graba si lipsa de motivatie afecteaza
ndeosebi cel de-al doilea pas.
a. Fritz Heider considera ca exista o eroare de perceptie, asemanatoare cu o iluzie optica.
La un concurs de cultura generala, atentia este focalizata pe actor, n vreme ce situatia se estompe
aza pe fundal. Oamenii atribuie un anumit comportament factorilor perceptiv proeminenti sau
evidenti.
 b. Eroarea fundamentala de atribuire este un fenomen specific culturii occidentale
individualiste, n care sinele este perceput ca o entitate autonoma, insulara si dotata cu multa
initiativa.

c. Efectul actor-observator - ce se ntmpla atunci cnd ne explicam propriul

comportament? Perspectiva se inverseaza radical: atribuirile sunt precumpanitor situa tionale.
Cnd vine vorba despre ei nsisi, oamenii raspund mult mai des: Depinde de situatie.
Tendinta de a face atribuiri personale pentru comportamentul altora si atribuiri situationale
despre ei nsisi se numeste actor-observer effect.
Exista doua motive care explica aceasta diferenta dintre actor si observator:
- Indivizii detin mai multe observatii intime despre ei nsisi dect despre ceilalti suficient
ca sa-si dea seama ca propriul lor comportament se modifica n functie de situatie.
- Observatorii si concentreaza atentia asupra actorului al carui comportament ncearca sa-
l explice, n vreme ce actorii trebuie sa fie atenti la situatia n care se afla (ntr-o conversatie esti
atent la interlocutor)
d. Atribuirea reusitei: responsabilitatea succesului sau a esecului - studentii se plng de
faptul ca subiectele au fost prea dificile; profesorii explica rezultatele slabe la examen prin faptul
ca studentii nu au nvatat destul ori ca nu sunt suficient de dotati si motivati. Primii prefera o
atribuire situationala, ceilalti o atribuire dispozitionala.
Sentimentele de mndrie sau de rusine n urma performantelor realizate sunt influentate de
polaritatea cauzelor interne sau externe. Mndria este accentuate atunci cnd indivizii considera
ca succesul lor se datoreaza unor calitati interne (capacitate, efort), dar se tempe reaza daca
succesul se datoreaza unor cauze externe (noroc, dificultatea redusa a sarcinii).
e. Tendinte deformatoare motivationale - de regula, suntem tentati sa ne atribuim succesele
si sa punem esecurile pe seama unor mprejurari nefavorabile. Suntem mai preocupati sa ne
analizam calitatile, mai putin dornici sa ne analizam defectele. Ne exageram contributia
individuala la un succes colectiv, supraevaluam controlul pe care l detinem asupra unor situatii
incontrolabile si ne anticipam un viitor roz. Efectul falsului consens se face si el simtit:
supraestimam gradul n care ceilalti au aceleasi gusturi si opinii ca si noi, ca sa ne asiguram de
faptul ca totul este n regula.