INDIVIDUL ÎN CADRUL

ORGANIZAŢIEI
 Lumea actuală este caracterizată de o creştere a
diversităţii de valori, de comportamente şi de
stiluri de viaţă. În măsura în care managerii vor
reuşi să-i înţeleagă mai profund pe oameni cu
atât ei vor fi capabili să ia decizii mai bune în
domenii ca selecţia personalului, atribuirea de
sarcini, evaluarea performanţelor muncii,
formarea şi calificarea personalului, compensarea
şi promovarea personalului, coordonarea şi
motivarea angajaţilor, lucrul în echipă,
comunicarea în cadrul organizaţiei etc. Abordarea
individului în cadrul organizaţiei trebuie făcută pe
baza analizării caracteristicilor sale.
Individul şi caracteristicile sale
 Percepţia reprezintă un proces mental prin care indivizii
recepţionează şi interpretează diferiţii stimuli proveniţi din
mediul extern, cu scopul de a reacţiona a se adapta şi a
acţiona în mod adecvat supravieţuirii.
 Percepţia socială presupune un proces în patru etape:
Atenţia selectivă şi cuprinderea. În această etapă individul
devine conştient de stimulul din mediul extern (ceva sau
cineva) focalizându-şi atenţia asupra sa.
 Codificarea şi simplificarea. Individul analizează
informaţiile primite şi le simplifică organizându-le pe
categorii. De exemplu, câine poate fi categorisit ca animal.
 Stocarea. Informaţiile sunt stocate în memoria pe termen
lung, pentru a putea fi accesate atunci când va fi necesar.
 Regăsirea şi răspunsul. Atunci când împrejurările o impun
sau când apar din nou stimuli, individul caută în memorie
informaţii (simplificare şi codificate) referitoare la acestea şi,
pe baza lor reacţionează la stimuli.
Principalele erori de percepţie sunt:
 Efectul de hallo. Extinderea asupra întregului a percepţiei parţiale. (Ex.
Avem o părere generală proastă despre o persoană deoarece aceasta
obişnuieşte să întârzie).
 Efectul de latenţă. Păstrarea relativ constantă în timp a percepţiei. (Ex.
Tindem să păstrăm o părere bună formată în trecut asupra unei persoane).
 Efectul de centralitate. Evitarea judecăţilor extreme. (Ex. Preferăm să
evaluăm pe cineva la un nivel mediu de performanţă, mai degrabă decât la
niveluri extreme).
 Efectul de recenţă. Valorizarea superioară a informaţiilor mai recente.
(Ex. Tindem să avem o părere proastă despre o persoană cu care ne-am
certat de curând).
 Efectul de contrast. Evaluarea unui stimul în funcţie de ceilalţi stimuli.
(Ex. Tindem să evaluăm pozitiv o caracteristică mediocră prin raportare la
altele şi mai slabe).
 Efectul de inferenţă. Tragerea unor concluzii completând informaţiile
primite cu anumite presupuneri proprii. Există pericolul ca aceste
presupuneri să conducă la concluzii greşite. (Ex. Presupunem că, în cadrul
unei şedinţe cineva a votat împotriva propunerii noastre, deoarece a
exprimat anumite obiecţii.).
 Stereotipurile reprezintă credinţe puternic simplificate percepute ca fiind
caracteristice unui anumit grup de persoane. Pot fi întâlnite stereotipuri
legate de: naţionalitate, profesie; vârstă; aspect fizic; educaţie; etc.
 Abilităţile sunt caracteristici personale largi şi stabile care
asigură obţinerea de performanţe superioare în îndeplinirea
unor sarcini mentale.
ABILITATEA DESCRIERE

Înţelegerea verbală şi Capacitatea de a înţelege semnificaţia cuvintelor auzite sau citite

scrisă
Exprimarea verbală şi în Capacitatea de a enunţa şi de a scrie cuvinte care să îndeplinească
scris anumite cerinţe structurale sau simbolice

Numerice Capacitatea de a face calcule rapide şi corecte

Spaţiale Capacitatea de a percepe şi imagina forma, poziţia şi transformarea

unor obiecte în spaţiu
Memorie Capacitatea de a reţine şi a reaminti numere, cuvinte, simboluri etc.

Percepţie vizuală Capacitatea de a distinge asemănări sau deosebiri şi de a îndeplini

sarcini care implică percepţia vizuală

Gândire inductivă Capacitatea de a trage concluzii generale pornind de la elemente

particulare (specifice)

Studii efectuate de către cercetători din domeniul selecţiei de personal au arătat că performanţele
în muncă sunt date în principal de următoarele abilităţi: înţelegerea şi exprimarea verbală şi
în scris, abilităţile numerice şi spaţiale, respectiv gândirea inductivă.
 Priceperile cuprind capacităţile unei persoane de a
desfăşura anumite activităţi fizice (îndemânări, iscusinţe).

 Inteligenţa reprezintă capacitatea unui individ de a gândi

în mod constructiv. În trecut se considera că ea este o
capacitate înnăscută, transmisă genetic de la o generaţie
la alta. Cercetările efectuate de-a lungul timpului au
arătat că inteligenţa este influenţată şi de influenţele
mediului asupra individului. În prezent se acceptă faptul
că cei doi factori au o pondere de circa 50% din
personalitatea şi inteligenţa unei persoane.

 Credinţele indivizilor cuprind reprezentarea mentală a

mediului lor înconjurător, împreună cu relaţiile probabile
cauză-efect. Ele se formează şi se învaţă prin observarea
directă a relaţiilor de cauzalitate care se produc în timp.

 Normele (subiective) reprezintă presiuni sociale pe care

individul le resimte pentru a se comporta într-un anumit
fel.
Valorile reprezintă credinţe puternice privind un mod preferabil de conduită
(comportament) sau privind sensul şi scopul existenţei. Ansamblul valorilor
unui individ formează ceea ce se numeşte sistemul de valori al acestuia.

Există două categorii de valori: valori instrumentale şi valori

terminale.
Valorile instrumentale sunt înţelesuri sau comportamente prin care
indivizii încearcă să atingă anumite rezultate.
Valorile terminale sunt obiective pe care indivizii intenţionează să le
atingă de-a lungul vieţii lor.

Managerii trebuie să fie conştienţi că pot exista trei categorii de conflicte

de valori.
- Conflictul intrapersonal de valori apare atunci când valorile
instrumentale şi cele terminale ale unui individ nu sunt în
concordanţă. De exemplu “ambiţios” poate intra în conflict cu “onest”
sau “distracţie” cu “salvarea sufletului” sau “independent” cu
“prietenie adevărată”.
- Conflictul interpersonal de valori se manifestă atunci când apar
nepotriviri între sistemele de valori ale diferiţilor indivizi care intră în
contact.
- Orice organizaţie are o cultură proprie. Conflictul de valori dintre
individ şi organizaţie se produce atunci când valorile individului se
deosebesc de cele ale organizaţiei cu care intră în contact.
 Personalitatea cuprinde un set de caracteristici stabile care
influenţează în mod semnificativ modul în care se comportă
un individ. In cadrul personalităţii regăsim trei trăsături care
au un impact major asupra comportamentului. Acestea sunt:
temperamentul, locusul de control şi personalitatea de
tip A.
 Temperamentul reprezintă ansamblul trăsăturilor
neurofiziologice ale unei persoane care îi determină acesteia
capacitatea energetică şi dinamica comportamentului
(energia, elanul, impetuozitatea). Eysenck a propus o teorie
asupra personalităţii, în care descrie comportamentele
specifice ale celor două tipuri de temperament: extrovertit şi
introvertit.
 Locusul de control (localizarea controlului) arată gradul în
care oamenii tind să atribuie cauzele comportamentului lor fie
lor înşişi, fie unor factori din mediu exterior. Oamenii care
cred că ei înşişi sunt cei care îşi afectează propriile vieţi sunt
cei care posedă un locus intern de control. O astfel de
persoană atribuie reuşita obţinută la un examen pregătirii şi
cunoştinţelor dobândite. Dimpotrivă, persoanele care
consideră că viaţa lor este influenţată în mare măsură de
cauze externe (ca norocul, ghinionul sau soarta) sau unor
factori circumstanţiali, sunt cele care posedă un locus extern
de control. Un astfel de individ atribuie, de exemplu,
nereuşita la un examen ghinionului sau incorectitudinii
testului sau corecturii.
 Personalitatea de tip A (înclinată spre stres) a
fost descrisă de către Asociaţia Americană a Inimii
şi a fost inclusă pe lista factorilor de risc
coronarian (alături de fumat, hipertensiune,
obezitate, sedentarism, predispoziţie genetică,
nivel ridicat al colesterolului etc.) Ea este
caracteristică persoanelor care sunt implicate
agresiv într-o luptă cronică şi neîntreruptă de a
realiza tot mai mult într-un timp tot mai scurt.
 Personalitatea de tip B desemnează un individ
neambiţios, relaxat şi nepăsător în raport cu
timpul.
Personalitatea de tip A ridică o dilemă etică. Pe de
o parte, cercetările au arătat faptul că aceştia
sunt mai performanţi în muncă însă, pe de altă
parte, prezintă o înaltă predispoziţie pentru
îmbolnăvire.
 Atitudinile sunt predispoziţii învăţate
prin care oamenii răspund într-un mod
favorabil sau nefavorabil unui anumit
obiect, persoane sau situaţii. Deosebirea
dintre valori şi atitudini este aceea că
primele sunt mai generale şi influenţează
comportamentul în orice situaţii în timp ce
ultimele sunt specifice unor cazuri
concrete. Atitudinile sunt influenţate de:
valori, credinţe şi norme.
 Stilul cognitiv cuprinde procesele
mentale prin care oamenii percep
informaţiile provenite din mediul extern şi
fac judecăţi pe baza lor.
 Rezultă patru stiluri cognitive, date de perechile:
senzaţie/gândire (SE/GA), intuiţie/gândire (IN/GA),
senzaţie/simţire (SE/SI), intuiţie/simţire (IN/SI).

SE/GA IN/GA SE/SI IN/SI

Concentrarea Fapte Posibilități Fapte Posibilități
atenţiei asupra:

Metoda de Analiză Analiză Căldură Căldură

tratare a impersonală impersonală personală personală
lucrurilor:
Tendinţa de a Practic Logic şi Simpatic și Entuziast și
deveni: ingenios pietenos introspectiv

Exprimarea Priceperi Dezvoltări Ajutor şi Înțelegerea

abilităţilor tehnice teoretice şi sprijin practic oamenilor și
tehnice oamenilor comunicarea
cu aceștia
Ocupaţia Tehnician Planificator Profesor Artist
reprezentativă a
stilului cognitiv