TESTARE PSIHOLOGICĂ II

PSIHODIAGNOZA PERSONALITĂłII
(sinteze de curs)

Conf.univ.dr. Dragoş Cȋrneci

Cursul 1
Definirea personalităŃii şi a modului cum poate fi ea evaluată

Introducere
ncă din antichitate omul a ncercat să se cunoască, să nŃeleagă ce determină
acŃiunile umane şi a ncercat să prevadă felul n care unii oameni se vor comporta. Initial
acest demers a pornit n filosofie iar n epoca modernă a fost preluat de unele ştiinŃe precum
psihologia sau medicina. Termenul de personalitate a fost iniŃal legat de măştile folosite n
teatrul din Grecia antică, a fost asociat cu fluide ale corpului, cu forma capului şi a corpului.
n zilele noastre evaluarea personalităŃii este alături de cea a inteligenŃei şi aptitudinilor cea
mai frecventă formă de evaluare a minŃii umane.

1.2. Ce este personalitatea?

Personalitatea este un concept folosit n viaŃa cotidiană datorită judecăŃilor pe care le

facem, conştient sau nu, despre oamenii din jur. Deseori, atunci când este folosit cuvântul
“personalitate” el se referă la o judecată globală ce cuprinde toate impresiile şi sentimentele pe
care ni le inspiră o persoană. Atunci când oamenii tind să reacŃioneze ntr-o situaŃie ntr-un
mod constant, acest lucru este observat chiar de o persoană fără pregătire psihologică. Dar
fiecare evaluare de acest fel este una subiectivă şi care are asociate impresii şi semnificaŃii
personale. Oamenii deseori tind să amestece lucruri diferite precum relaŃiile interpersonale cu
stima de sine, spre exemplu. La fel ca şi n cazul inteligenŃei, teoriile simŃului comun sunt
numite teorii implicite ale personalităŃii. Ele proliferează pentru că fiecare om are câte una şi sunt
bazate pe observaŃii superficiale şi ntâmplătoare. Datorită acestui lucru frecvent oamenii se
concentrează asupra celor mai uşor observabile caracteristici: oamenii descriu pe alŃii ca având
“multă personalitate”, sau ca fiind “fără personalitate”, sau având o “personalitate puternică”,
referindu-se probabil la competenŃă socială sau la popularitate. Cineva ar putea fi “o
personalitate” sau chiar “o mare personalitate”. Oamenii tind să facă suprageneralizări şi
stereotipizări.
Există o distincŃie ntre caracteristicile mai durabile sau stabile – numite trăsături – ce
pot prezice comportamentul şi altele mai trecătoare cum sunt reacŃiile emoŃionale şi dispoziŃiile
de moment – numite stări. Unii psihologi sociali au pretins că personalitatea nu există, că
oamenii şi schimbă comportamentul de-a lungul timpului şi n situaŃii diferite, tendinŃă
numită situaŃionalism. Totuşi, studiile ştiinŃifice au descoperit ca oamenii se comportă relativ
stabil n situaŃii diferite, corelaŃiile mergând de la 0,3 la 0,7. Apoi, un număr mare de
caracteristici s-a observat că rămân stabile după vârsta de 30 de ani, deci ar fi dovezi cum că
personalitatea există (Coaley, 2010).
Problema este că personalitatea este un concept vast şi neclar, ceea ce face dificilă
definirea sa. n plus, definirea ei se bazează pe multe teorii diferite. Ori se ştie că modul n
care definim un concept determină modul n care l investigăm. Gordon Allport n 1937
definea personalitatea ca fiind organizarea dinamică a sistemelor psihofizice ce determină
patternurile caracteristice de gândire şi comportament ale unei persoane. DefiniŃia lui este cea
mai citată. Deseori se face referire la personalitate ca rezultând din combinaŃia dimensiunilor
stabile ale individului, ceea ce nseamnă că pot fi luate n consideraŃie şi alte caracteristici
precum inteligenŃa sau abilităŃile cognitive, motivaŃiile, valorile sau atitudinile. Motivul este că
unii psihologi au ncercat să o studieze dintr-un punct de vedere holistic. Astfel, personalitatea
devine o combinaŃie unică de caracteristici cognitive şi afective care alcătuiesc un pattern
comportamental relativ constant. Personalitatea şi inteligenŃa au fost ntotdeauna considerate ca
domenii distincte ale funcŃionării minŃii. Totuşi, cercetările din ultimii 30 de ani sugerează că
inteligenŃa este o trăsătură de personalitate. Studiile din neuroştiinŃe au demonstrat că multe
trăsături de personalitate implică procese şi abilităŃi cognitive (DeYoung, 2012). Doar că
inteligenŃa a fost prin tradiŃie evaluate cu teste de abilităŃi n timp ce personalitatea a fost
măsurată n principal cu chestionare. Dar aceasta este doar reflectarea unei lipse de
ingeniozitate din partea psihologilor şi nu reprezintă o diferenŃă reală la nivelul funcŃionării
minŃii. Studii recente au revelat faptul că IQ-ul corelează cu multe trăsături de personalitate
precum implicarea intelectuală, creativitatea, rapiditatea mentală, competenŃa intelectuală,
introspecŃia, ingeniozitatea, profunzimea raŃionamentului şi imaginaŃia (Kaufman, 2014).

1.3. Personalitatea este stabilă sau se schimbă de-a lungul vieŃii?

Oricum am defini-o, teroreticienii spun n general că personalitatea ar trebui să cuprindă

orice comportament semnificativ care să distingă o persoană de alta şi care să fie constant de-a
lungul timpului şi n contexte diferite. De aceea, cea mai probabilă definiŃie a personalităŃii ar fi
următoarea: patternuri caracteristice, stabile de comportament, de moduri de gândire şi
afectivitate ce determină felul unic al unei persoane de adaptare la mediu (Coaley, 2010).
În anii ’70 şi ’80 se credea că trăsăturile de personalitate ale cuiva odată consolidate in
adolescenŃă răm n stabile de la 21 de ani şi p nă la bătr neŃe. Totuşi din anii ’90 percepŃia a
inceput să se schimbe. Astfel studiile realizate prin 1997 au găsit că unele trăsături precum
Asertivitatea şi Încrederea in sine cresc intre 27 şi 43 de ani ca urmare a succesului in carieră.
Asertivitatea se referă la felul in care comunicăm, oamenii asertivi av nd un stil hotăr t de a-şi
spune punctul de vedere, fără a fi unul agresiv. Este un fapt general acceptat astăzi că cele mai
multe schimbări in personalitate au loc intre 20 şi 40 de ani. Deja in prima jumătate a anilor 2000
existau mai multe studii care demonstrau că intre 21 şi 60 de ani cresc Conştinciozitatea,
Stabilitatea emoŃională şi Agreabilitatea şi scade Neuroticismul. Agreabilitatea este asociată
oamenilor amabili, empatici cu ceilalŃi, calzi şi cooperanŃi, in timp ce Neuroticismul este
caracterizat prin emoŃii precum anxietate, furie, vină, gelozie şi invidie. Cele mai recente studii
arată o traiectorie curbilinie, Deschiderea la nou, Extroversiunea şi Agreabilitatea cresc nd
p nă pe la 40 de ani şi descresc nd după 60 de ani, in timp ce Conştinciozitatea av nd o
permanentă creştere odată cu v rsta. Extroversiunea ii descrie pe oamenii mai plini de energie,
vorbăreŃi, sociabili iar Conştinciozitatea ii descrie pe cei care sunt mai atenŃi la detalii, vigilenŃi,
organizaŃi, disciplinaŃi şi orientaŃi spre a-şi face treaba c t mai bine. Deschiderea faŃă de nou,
Agreabilitatea şi Extroversiunea sunt cei mai buni predictori ai satisfacŃiei in viaŃă, dar şi ai well-
being-ului, sănătăŃii şi speranŃei de viaŃă. Mai ales atunci c nd aceste trăsături se accentuează
de-a lungul vieŃii - adică ai invăŃat cum să le gestionezi sau au fost influenŃate de anumite
evenimente din viaŃă precum satisfacŃia in muncă sau relaŃiile interpersonale solide. E interesant
că evenimente precum divorŃul se pare că creşte Deschiderea faŃă de nou şi Extroversiunea la
femei la fel cum re-căsătoria scade Neuroticismul la bărbaŃi. Dintre toate trăsăturile, cea care işi
incepe cel mai devreme schimbarea este Deschiderea faŃă de nou. Această trăsătură
caracterizează in special adolescenŃii şi adulŃii tineri, ea incep nd să fie tot mai puŃin vizibilă
după 30 de ani (Rodriguez, 2013).

1.4. Tipologii versus Trăsături de personalitate

Dintotdeauna oamenii au gândit n mod natural n termeni de “tipuri” de personalitate

şi au recurs la a-i stereotipiza pe alŃii. Făcând acest lucru le-a fost mai uşor să se adapteze la o
lume socială complexă punând etichete de genul tipul “autoritar” sau “tocilar” de persoană.
“Carismatic” şi “lider” sunt de asemenea tipuri de persoane. Chiar şi n epoca modernă au
apărut tipuri noi precum “rataŃi” şi “ realizaŃi”. Majoritatea oamenilor fără pregătire psihologică
tind să fie “teoreticieni ai tipurilor de personalitate”. Tipurile pot fi văzute ca şi categorii de
trăsături. O definiŃie ar putea suna n felul următor: tipurile reprezintă grupuri distincte de
oameni caracterizaŃi de o configuraŃie unică de trăsături. Ele sunt cele mai vechi şi mai simple
forme de a judeca şi categoriza oamenii, iar aceste lucruri le fac să fie foarte populare.
Prima tipologie a personalităŃii a apărut n Grecia antică. Medicul Hipocrate a realizat o
asemenea tipologie – numită de el a temperamentului - n anul 400 IC iar ideile sale au fost
popularizate n secolul II DC de către Galenus. Hipocrate sugera că temperamentul este
determinat de anumite fluide ale organismului. El a propus 4 asemenea fluide – sângele, flegma,
bila neagră şi bila galbenă. Sângele ar determina temperamentul sangvinic caracterizat prin
optimism, veselie, adaptabilitate; bila neagră ar determina temperamentul melancolic caracterizat
prin depresie, tristeŃe, viteză lentă de reacŃie, pesimism; bila galbenă ar determina temperamentul
coleric caracterizat prin furie, vehemenŃă şi irascibilitate; n fine flegma ar determina
temperamentul flegmatic caracterizat prin apatie, reticenŃă şi indiferenŃă. Nu se considera posibil
ca cele patru tipuri să se combine ntre ele, iar predominanŃa unuia se considera nnăscută.
Deşi fluidele respective nu au mai fost n epoca modernă asociate cu temperamentul, denumirile
lui Hipocrate au supravieŃuit n teoria lui Eysenck din anii ’60 ai secolului XX. Problema cu
această abordare este că ea presupune că fiecare om trebuie să intre n una dintre cele patru
categorii. n viaŃa reală este perfect posibil ca mulŃi oameni să prezinte caracteristici a mai
multor tipuri. De exemplu, cineva care este depresiv poate fi şi apatic şi iritabil (este chiar o
caracteristică frecventă a depresiei la bărbaŃi)(Coaley, 2010).
n secolul XIX Lombroso caracteriza toŃi criminalii ca având “fălci enorme, obraji
pronunŃaŃi şi arcade proeminente”. n perioada anterioară ştiinŃei moderne nu era neobişnuit să
ncerci să faci distincŃie ntre oameni pe baza diferenŃelor corporale dar şi ale personalităŃii.
n secolul XX, alŃi teoreticieni au legat personalitatea de aspectul corpului şi astfel au
apărut tipologiile constituŃionale. n 1925 Kretschmer a spus că schizofrenia este asociată cu
aspectul nalt, subŃire al persoanelor n timp ce oamenii scunzi şi graşi sunt mai predispuşi la
psihoze maniaco-depresive. BinenŃeles, aceste asocieri sunt greşite. O teorie alternativă la cea a
lui Kretschmer a elaborate n anii ’40 Sheldon. El a clasificat corpurile bărbaŃilor n 3 tipuri:
endomorf – asociat cu sistemul digestiv şi gradul de grăsime corporală, mezomorf – asociat cu
musculatura dezvoltată şi ectomorf – asociat cu aspectul fizic fragil dar şi cu sistemul nervos.
Sheldon a folosit apoi date corelaŃionale pentru a asocia fiecare dintre aceste tipuri cu
temperamentul. Astfel, tipul endomorf a fost asociat cu sociabilitatea, relaxarea, nevoia de
afecŃiune şi de confort; tipul mesomorf cu energia, forŃa şi rezistenŃa la stres iar tipul ectomorf cu
arousalul, inhibiŃia socială şi nevoia de solitudine. Sheldon a fost convins că datele ştiinŃifice vor
confirma ntr-un final modelul său, dar acest lucru nu s-a ntâmplat (Coaley, 2010).
Chiar şi n ziua de azi există chestionare bazate pe teoria tipurilor de personalitate.
Tipologiile nsă nu realizează faptul că nu este posibil să mparŃi oamenii n câteva categorii,
caracteristicile lor fiind mai degrabă distribuite uniform de-a lungul unui continuum decât n
stricta apartenenŃă sau nu la un tip. De asemenea, teoreticienii tipologiilor obişnuiesc să
folosească etichete rigide, care pot fi nşelătoare. Aceste terorii pot fi văzute ca fiind un grup
aparte, dar de asemenea ele pot fi văzute ca fiind separate una de alta pentru că ele şi trag
originile din mai multe paradigme diferite (Coaley, 2010).
Trăsăturile de personalitate au şi ele limitele lor - mai ntâi că sunt prea numeroase.
Allport identificase n 1937 18.000 de trăsături. Analiza factorială ulterioară a redus numărul
lor considerabil. Ele sunt mai clare şi directe decât tipurile şi mai uşor de evaluat. De asemenea,
ele sunt distribuite uniform pe o scală având media la mijloc, deci permit o distribuŃie gausiană a
datelor (Coaley, 2010).
 1.5. Abordarea idiografică versus abordarea nomotetică a personalităŃii

n teoria personalităŃii există două abordări: cea idiografică şi cea nomotetică. Cea
idiografică vede fiecare om ca fiind unic, ncercănd să nŃeleagă fiecare persoană in parte. Este
o abordare calitativă bazată pe interviuri, jurnale şi date clinice. Are avantajul nŃelegerii mai
profunde a persoanei dar ridică probleme n cea ce priveşte realizarea de generalizări.
Abordarea nomotetică vede temele comune din felul n care se comport oamenii pentru a
identifica trăsături care descriu n cel mai potrivit mod ntreaga personalitate. Este o abordare
cantitativă bazată pe chestionare auto-administrate. Permite comparaŃii ntre indivizi şi
realizarea de predicŃii dar este pur descriptivă şi mai degrabă superficială. MulŃi şi-au pus
ntrebarea dacă personalitatea este ceva de sine stătător, care poate fi studiat separat şi dacă da
cum ar arăta componentele sale. Poate fi văzută ca un fel de Lego n care părŃile se asamblează
n diferite moduri? Primele modele ale personalităŃii spuneau că personalitatea poate fi
nŃeleasă doar ca un ntreg. Aceasta este viziunea idiografică. Dar este important totuşi să poŃi
compara oamenii ntre ei. Cineva poate fi deprimat, dar cât de tare? Logica ne spune că trebuie
să comparăm oameni care sunt slab, moderat şi puternic deprimaŃi. Dacă personalitatea este un
tot unitar şi indivizibil atunci aceste comparaŃii nu se pot face. O putem separa n tipuri dar
există şi o alternativă la tipuri – trăsăturile.
ncă din 1937 de la Allport şi continuând cu Eysenck, Cattell, Costa şi McCrae s-a
sugerat că personalitatea este alcătuită din componente numite trăsături. Aceste trăsături dacă le
măsurăm vedem cum oamenii se poziŃionează pe un continuum, de forma curbei lui Gauss, mulŃi
fiind la mijloc şi mai puŃini la extreme. Aceste trăsături trebuie să fie stabile, să nu depindă de o
situaŃie anume (deci să fie caracteristici interne ale individului), ele pot fi cognitive,
comportamentale sau emoŃionale. De exemplu, cât de asertiv sau de grijuliu ar fi cineva. Dar
dacă acestea sunt elemente ale personalităŃii, din ce ar fi ele constituite. Un răspuns ar fi că de
exemplu neuroticismul este alcătuit din cogniŃii şi comportamente asociate cu vina, stima de sine
scăzută, depresia şi anxietatea (Coaley, 2010).
 1.6. Limitele folosirii chestionarelor ȋn studiul personalităŃii

Modelul psihometric al personalităŃii se centrează pe trăsături relevante pentru adaptarea

oamenilor la mediu precum şi pentru stabilirea diferenŃelor dintre oameni n privinŃa modului
de adaptare. El presupune un proces normativ de plasare a scorurilor obŃinute de individ pe o
scală şi folosirea unor metode statistice. Pentru a aplica modelul normativ este necesar să se
folosească chestionare. Chiar şi n cazul n care nu este folosit modelul normativ, aşa cum este
cazul modelului tipologiilor, se aplică chestionare de autoevaluare. nsă chestionarele au atât
avantaje cât şi dezavantaje.
Atunci când completează chestionare oamenii răspund la ntrebări despre ei. AcurateŃea
datelor culese depinde de modul n care se poate introspecta persoana evaluată. Ori acest lucru
variază n funcŃie de vârstă, maturitate sau grad de inteligenŃă deci nu putem fi siguri de acele
date. De aceea interpretarea datelor trebuie făcută cu grijă şi este bine să aibă loc un dialog cu cel
chestionat pentru verificarea rezultatelor.
n unele situaŃii oamenii distorsionează sau dau răspunsuri false la ntrebări ca rezultat
a aşteptărilor pe care le au de la testarea respectivă, n special când rezultatele stau la baza luării
unei decizii. Oamenii tind uneori să se prezinte ntr-o lumină favorabilă şi acceptabilă social,
fenomen denumit dezirabilitate socială. Dezirabilitatea socială poate fi nsă văzută chiar ca un
alt aspect al personalităŃii acelui om, reprezentând dorinŃa de a fi acceptat de către alŃii.
PerfecŃionările care au fost aduse metodei chestionarelor precum şi metodele de calcul
statistic computerizate au condus la mbunătăŃiri n calculul răspunsurilor pe care o persoană le
dă precum şi n evidenŃierea stilului său de raspuns. Unele metode presupun evidenŃierea
dezirabilităŃii sociale pe baza unor itemi incluşi n test special pentru a determina dacă oamenii
tind să se prezinte ntr-o lumină pozitivă.
Există de asemenea o problemă n situaŃia n care respondentul nu are motivaŃia de a
răspunde sau dacă a fost forŃat să răspundă mpotriva voinŃei lui. n aceste cazuri există riscul
ca el să răspundă la ntâmplare chiar fără a citi ntrebările. Răspunsurile date la ntâmplare
pot fi identificate prin includerea n test a unei scale care cuprinde itemi la care nu există decât
un răspuns posibil corect iar răspunsul este unul foarte evident, de exemplu: “copiii de regulă se
târăsc şi abia apoi merg n picioare”.
TendinŃa centrală este numele dat stilului unor oameni de a alege n mod constant
răspunsul din mijlocul unei scale de evaluare. Ei pot fi defensivi şi ar vrea să dezvăluiescă prea
multă informative despre ei. AlŃii sunt foarte tineri şi nu au certitudinea că au răspunsul corect la
ntrebarea respectivă, nu sunt siguri pe ei. Există şi situaŃia n care unii să fie mai moderaŃi n
modul n care percep lucrurile – ei de regulă evită extremele.
Trebuie spus n final că nici un instrument de evaluare nu oferă 100% acurateŃe.
Chestionarele respectabile de obicei au itemi special selectaŃi n urma unor cercetări laborioase
care să asigure evaluarea consistentă a trăsăturilor. Chiar şi aşa, există o şansă de eroare iar
scorurile unui test nu trebuie judecate ntr-un mod rigid. Ele trebuie considerate un fel de ghid
privind modul n care s-ar comporta o persoană n anumite circumstanŃe.

Bibliografie obligatorie:

1. Coaley, K. The assessment and measurement of personality. n An introduction to

psychological assessment and psychometrics. Sage Publications, 2010
2. De Young, C. şi colab. From madeness to genius: The openness/intellect trait domain
as a paradoxical simplex. Journal of Research in Personality, 46 (1), pp 63-78, 2012
3. Kaufman, B. How does IQ relate to personality? Scientific American, 21 Aprilie
2014
4. Rodriguez. T. Life satisfaction linked to personality changes. Scientific American
Mind, 24, pp 8-9, 2013
 Cursul 2

Testerea personalităŃii ȋn cadrul diferitelor curente psihologice

Introducere.
De la finalul secolului XIX, mai multe curente din psihologie au ncercat să explice ştiinŃific
personalitatea. Alături de modele explicative, unii au propus şi instrumente de evaluare. n
acest capitol vom trece n revistă cele mai importante curente de gândire privind personalitatea
precum şi instrumentele de evaluare a acesteia elaborate pe baza acestor curente, cu calităŃile şi
limitele lor. Pornind de la cele de inspiraŃie filosofico-mistice şi ajungând la cele biologice,
abordările personalităŃii se dovedesc deosebit de diverse şi eclectice.

2.1. Abordarea psihodinamică

Teoriile psihodinamice se axează pe interacŃiunile dintre conştient şi pornirile

inconştiente. Ele şi au originea n ideile lui Sigmund Freud a cărui teorie a psihoanalizei a
reprezentat atât o formă de terapie cât şi un curent psihologic. Freud şi-a nceput cariera n
secolul XIX ca medic psihiatru şi a devenit interesat de rolul inconştientului ca şi forŃă
motivaŃională. InfluenŃat de observaŃiile sale clinice, Freud vedea personalitatea ca pe un iceberg
– o porŃiune mică conştientă şi cea mai mare parte n inconştient. Pentru a nŃelege individul
trebuie să i nŃelegem structura şi conŃinutul inconştientului. Personalitatea este după Freud
alcătuită din trei părŃi: id, ego şi supraego. Id-ul conŃine pasiunile primitive şi dorinŃele, el
furnizând energie organismului. Freud considera că impulsurile sexuale şi cele agresive sunt cele
mai puternice forŃe. Id-ul caută gratificarea imediată a dorinŃelor sale primare. Ego-ul reprezintă
componenta executivă care ncearcă să canalizeze pornirile Id-ului n procese realiste. n timp
ce Id-ul este irational şi nepractic, Ego-ul este raŃional şi practic. Supraego-ul adaugă component
morală. El poate fi considerat ca fiind conştiinŃa care caută să contracareze impulsurile Id-ului şi
să convingă Ego-ul să ia n calcul regulile morale atunci când decide cum să satisfacă
impulsurile. Conflictele care apar ntre cele 3 conduc la anxietate, spune Freud. Ego-ul
ncearcă să se adapteze folosind mecanisme de apărare care distorsionează realitatea pentru a
scăpa de anxietate. Aceste mecanisme ar fi negarea, raŃionalizarea, reprimarea şi proiecŃia.
Oamenii diferă n ce priveşte echilibrul dintre cele 3 componente precum şi n mecanismele de
apărare pe care le folosesc. Freud considera de asemenea că personalitatea se dezvoltă printr-o
serie de stadii psihosexuale. Deşi psihanaliza a jucat un rol semnificativ n dezvoltarea
psihoterapiei, există multe discuŃii privind valoarea sa terapeutică. Din punctul de vedere al
evaluării ştiinŃifice teoriile psihanalitice nu au rigoare ştiinŃifică şi nu se bazează pe metode
ştiinŃifice. Este dificil să elaborezi design-uri experimentale care să testeze ipotezele lui Freud
care sunt bazate strict pe observaŃiile şi interpretările acestuia. Teoria sa nu permite realizarea de
predicŃii deoarece comportamente diferite pot fi indicatori ai aceluiaşi impuls inconştient
(Coaley, 2010). Iar inconştientul nu poate fi evaluat la modul direct. Practic ajungi să spui că
orice i vine cuiva să facă este rezultatul unui impuls reprimat n inconştient. Sau negat. Şi
pacientul nu poate nega interpretarea aceasta pentru că negarea deja este văzută ca parte a
problemei. Psihanaliza este doar o teorie personală a lui Freud pe care trebuie să l crezi pe
cuvânt când spune că lucrurile stau aşa cum zice el.
Carl Jung a lucrat iniŃial cu Freud dar ulterior s-au despărŃit iar Jung şi-a dezvoltat n
anii ’20 propriul sistem, relaŃionat totuşi cu psihanaliza, numit psihologie analitică. Acesta a fost
influenŃat de o combinaŃie de filosofie şi mitologie, plecând de la gnosticismul medieval
european şi până la hinduismul indian. La fel ca şi Freud, Jung vedea personalitatea ca fiind
alcătuită din componente precum Ego-ul, care ar fi partea conştientă a minŃii şi care trebuie să
facă faŃă conflictelor atât din inconştientul personal cât şi dintr-unul colectiv. Inconştientul
colectiv este un fel de bibliotecă dintr-o altă dimensiune (concept care deşi pare SF este inspirat
din ezoterismul secolului XIX) care conŃinea aspecte ale experienŃelor umane care au fost
transmise din generaŃie n generaŃie şi sunt comune tuturor oamenilor, astfel explicând Jung
similarităŃile de comportament ntre oameni. ConcepŃia lui Jung privind personalitatea era
bazată pe idea că diferenŃele dintre indivizi sunt rezultatul a câteva disparităŃi n funcŃionare,
toate vizibile. Prima se referea la distincŃia dintre extroversiune şi introversiune, oamenii având o
preferinŃă, spunea el, pentru a alege să fie extrovert sau introvert. Poate suna ciudat cum oamenii
aleg să fie un tip de personalitate, dar totul devine mai clar atunci când ne uităm la sursele de
inspiraŃie ale lui Jung. Curentele mistico-ezoterice din care s-a inspirat văd omul ca pe o fiinŃă
transcendentă care poate alege să se ncarneze pe Pământ cu un scop anume. De aici şi alegerea
unui tip de persoană n care să şi ducă existenŃa. Dacă vi se pare că sună a Avatar nu vă
nşelaŃi. Ăsta este şi unul dintre motivele succesului operei lui Jung care trebuie mai degrabă
văzută ca o sumă de romane de succes şi nu ca nişte tratate ştiinŃifice. Ca să revenim la teoria lui,
Jung vedea cele două orientări ca fiind categorii distincte – extrovertul fiind interesat de lumea
externă căutând stimulare externă, n timp ce introvertul este orientat către lumea internă,
căutând stimulare din interior. Congruent cu această categorizare initială, urmează o categorizare
mai amplă privind modul n care omul vede lumea şi ia decizii. Astfel, categoriile sunt
următoarele:
SenzaŃii vs IntuiŃie. SenzaŃiile se referă la reprezentări realiste despre lume n timp ce
IntuiŃia se referă la procesele inconştiente care se centrează pe esenŃa de bază a realităŃii.
Gândire vs Afectivitate. Oamenii centraŃi pe Gândire sunt mai intelectuali şi şi bazează
percepŃiile pe fapte şi logică n timp ce oamenii centraŃi pe Afectivitate şi bazează evaluările
pe emoŃii, punând accentual pe atitudini, convingeri şi valori. Jung consideră că oamenii au
preferinŃe pentru una dintre următoarele: Extroversiune (E), Introversiune (I), SenzaŃii (S),
IntuiŃie (N), Gândire (G) sau Afectivitate (A). Polul preferat dintre E şi I formează funcŃia
dominantă iar celălalt funcŃia auxiliară. Pentru introvert funcŃia dominantă este folosită n
lumea interioară iar cea auxiliară n lumea exterioară. Pentru extrovert, este invers.
Isabel Myers şi Katherine Briggs au adăugat şi următoarele dimensiuni:
Judecată (J) vs PercepŃie (P). Unii oameni au un stil organizat de viaŃă alŃii sunt mai spontani.
Dacă o persoană şi alege o preferinŃă spre Judecată, atunci fie Gândirea fie Afectivitatea sunt
folosite ca dominante n lumea externă. Dacă şi alege PercepŃia, atunci fie SenzaŃiile fie
IntuiŃia sunt folosite ca dominantă n lumea externă. FuncŃia dominantă poate varia pentru
extroverŃi şi introverŃi.
Myers şi Briggs au construit n 1962 chestionarul Myers-Briggs Type Indicator (MBTI).
Oamenii evaluaŃi cu el erau asignaŃi la câte un capăt al fiecărei dimensiuni şi primeau câte un cod
din 4 litere, de exemplu ENGP, din 16 tipuri posibile. Autoarele recunoşteau nsă că este posibil
ca un om să se situeze chiar la mijlocul fiecărei dimensiuni. Opiniile despre MBTI sunt
mpărŃite. Suporterii spun că tipologia lui Jung a fost operaŃionalizată cu succes şi că este
folositoare n selecŃia profesională cât şi n evaluarea cu scop de dezvoltare (assessment and
development centres). Dar aceste operaŃionalizări sunt realizate n stil psihanalitic, deci sunt
speculative la origine. Similar cu opera lui Freud şi psihologia analitică a lui Jung nu are baze
ştiinŃifice, de aceea aplicarea rigidă a tipurilor de personalitate este una riscantă. Cele 16 tipuri
sunt prezentate ca “pure” dar este puŃin probabil ca un om să fie un tip pur de personalitate: el
poate fi extrovert ntr-o situaŃie şi introvert n altele, poate da dovadă atât de gândire obiectivă
cât şi subiectivă, n funcŃie de situaŃie sau topică. De aceea, demersul de evaluare cu MBTI este
unul prea general pentru a putea realiza diferenŃieri exacte ntre oameni. Lucrurile se complică
atunci când vine vorba despre validitatea instrumentului: dovezile n acest sens provin doar din
studii corelaŃionale iar răspunsul la test este unul ipsativ (alegeri forŃate ntre versiuni prezentate
şi nu scală gen Lickert) ceea ce face ca evaluarea validităŃii să fie foarte dificilă. Deşi nu este
recomandat ca instrument de selecŃie şi comparare a candidaŃilor, el este totuşi recomandat a fi
folosit n scop de dezvoltare personală prin activităŃi de consiliere sau coaching (Coaley, 2010).

2.2. Abordarea ȋnvăŃării sociale

n anii ’50, Miller şi Dollard au fondat teoria nvăŃării sociale redefinind conceptele
psihanalitice n termeni de stimul-răspuns, inspiraŃi fiind de behaviorismul lui Watson, Skinner
sau Pavlov. Astfel, personalitatea ar fi construită prin dezvoltarea de obişnuinŃe sub influenŃa
recompenselor şi pedepselor. Primele versiuni se concentrau asupra comportamentului
observabil şi vedeau nvăŃarea ca pe un reflex. Versiunile ulterioare, precum cea a lui Bandura,
au incorporat factorii cognitivi şi sociali. n viziunea lor patternurile de comportament erau n
continuare văzute n relaŃie cu condiŃii externe, dar era un accent mai puternic pus pe variabile
interne. Unul dintre autori – Rotter – a introdus termenul de locus of control. La capătul intern al
locus of control se situau oamenii care şi percepeau comportamentul şi evenimentele ca fiind
sub control lor. La capătul opus, se situau oamenii cu un locus of control extern care şi
percepeau comportamentul ca fiind influenŃat de evenimente pe care nu le pot controla, de şansă,
soartă sau de alŃi oameni mai puternici.
Instrumentele de evaluare a locus of control ncă se folosesc n cercetare, n scop
clinic precum şi n psihologia muncii, nsă mai puŃin ca instrument de evaluare a personalităŃii
(Coaley, 2010).

2.3. Abordarea umanistă

 După anii ’50, mai ales n anii ’60 şi ’70, psihologia umanistă – ai cărei reprezentanŃi
importanŃi au fost Carl Rogers şi Abraham Maslow – a pus accentul pe Eu (self) şi self-concept.
Ei spuneau că n timpul creşterii şi maturizării, omul descoperă că este acceptat de ceilalŃi doar
dacă se ridică la anumite standarde n ce priveşte atitudinile şi comportamentele. Ca şi adult, el
nu este capabil să ajungă la o capacitate de funcŃionare maximă decât dacă alŃii i oferă suport,
căldură, afectivitate şi acceptare. Liberul arbitru şi unicitatea fiecărei persoane erau concepte
cheie. Rogers – un psiholog clinician – credea că problemele de personalitate sunt rezultatul
percepŃiei distanŃei dintre Eul real (adică unde se află omul n momentul respectiv) şi Eul ideal
(adică unde şi-ar dori să fie). Pentru a evalua acest lucru el considera că cel mai indicat este să
cauŃi informaŃii direct n experienŃele subiective ale pacientului – fondând terapia centrată pe
persoană cu scopul de a oferi pacientului mediul suportiv necesar pentru apariŃia unei schimbări
pozitive. Psihologii umanişti considerau că omul este la bază bine intenŃionat şi cu o nevoie de
dezvoltare a potenŃialului propriu. Ei au pus accent pe caracteristici pozitive precum creşterea,
exprimarea individuală şi autorealizarea. Maslow este celebru prin piramida sa a nevoilor (sau
motivaŃiilor cum i spun alŃii) n care nevoia de auto-realizare – care reprezintă armonizarea
perfectă ntre Eu real şi cel ideal – este situată n vârf. Deşi unii ncă se agaŃă de acest model
piramidal, el nu a fost niciodată validat ştiinŃific.
Munca sa şi a lui Carl Rogers este mpânzită cu concepte slab definite, bazate pe puŃine
dovezi, instrumentele lor sunt ideografice şi le lipseşte o metodă obiectivă de evaluare, de regulă
folosindu-se interviurile şi studiile de caz (Coaley, 2010).

2.4. Abordarea constructelor personale

Similar cu teoreticienii nvăŃării sociale, George Kelly credea că oamenii pot fi nŃeleşi
doar n termeni de experienŃe personale. n anii ’50 el a propus ideea că oamenii şi
construiesc modele explicative n mod natural, modele pe care el le-a denumit constructe.
Oamenii vor să nŃeleagă evenimentele din jur şi să facă predicŃii aşa că ei şi formează un
sistem intern care formulează permanent ipoteze privind lumea şi ncearcă să le testeze. Astfel
ne formăm un sistem personal care determină comportamentul şi personalitatea. Acele sisteme
care nu reflectă corect lumea din jur produc probleme psihice. Teoria constructelor personale a
lui Kelly a fost importantă n dezvoltarea tehnicilor de evaluare. ReŃeaua Repertoriului de
Constructe de Rol – mai cunoscut ca şi testul Rep Grid – a fost elaborat pentru a investiga
constructe. El se bazează pe asumpŃia că fiecare om interpretează evenimentele diferit. n multe
cazuri constructele sunt reprezentate de doi termeni sau fraze care au nŃelesuri opuse, cum ar fi
decis/nehotărât sau prietenos/duşmănos. Cei testaŃi sunt ncurajaŃi să vină cu atribute
psihologice privind oamenii semnificativi lor (şi nu cu descriptori fizici). n mod gradual prin
acest proces se construieşte o matrice precum n modelul de mai jos (după Coaley, 2010):

Soră Frate Prieten Tată Mamă

Generos 3 1 3 4 2 Rău
Hotărât 4 2 2 3 1 Nehotărât
Prietenos 5 1 5 4 3 Duşmănos
Inteligent 3 3 5 3 3 Prost
Sensibil 1 5 2 1 5 Violent
Grijuliu 4 1 3 3 5 Nepăsător
etc etc

Deşi nu există o metodă standardizată de scorare, sunt posibile multe analize de la simpla
evaluare a similarităŃilor la analiza factorială. Analizele se concentrează pe un număr de
constructe care pot apare, pe natura lor, pe care atribute ale unor persoane sunt mai evidenŃiate
sau orice diferenŃe care apar ntre persoanele evaluate. CorelaŃii ridicate care apar ntre
constructe pot indica o componentă comună care stă la baza celor două.
Fiind o abordare idiografică nu poate exista nici o standardizare sau posibilitate de
comparaŃie ntre două persoane evaluate. Odată cu fiecare evaluare trebuie construită o nouă
matrice, deci fidelitatea şi validitatea ei trebuie re-verificată. Din aceste motive testul Rep Grid
nu este un instrument obiectiv de măsurare a personalităŃii (Coaley, 2010).

2.5. Abordarea nevoilor/motivaŃiilor personale

ToŃi oamenii au nevoi iar ele reprezintă o forŃă importantă n construcŃia personalităŃii,
susŃinea Henry Murray n 1938. Conceptul de nevoi personale are o istorie lungă iar Muray a
fost cel care a sugerat că ele apar n anumite regiuni ale creierului – un concept inovator pentru
anii ’30. Teoriile mai vechi spuneau că ori de câte ori apare o discrepanŃă ntre starea de
moment a unei persoane şi echilibrul necesar supravieŃuirii, aceasta este simŃită ca o tensiune şi
apare nevoia de a o depăşi. Foamea de exemplu creează nevoia de mâncare. n teoria sa
personalitatea este rezultatul volumului de nevoi individuale şi a modului n care ele sunt
organizate. El a identificat mai mult de 30 de nevoi psihologice. Murray a dezvoltat n 1935
testul tematic de apercepŃie sau TAT ca şi instrument de nŃelegere a personalităŃii. Acesta era
un instrument proiectiv şi consta ntr-o serie de imagini care putea fi interpretate n diferite
moduri. Iată câteva exemple:
• Un băiat care priveşte o vioară care stă pe masă
• O femeie tânără care şi tine faŃa n palme şi se reazămă cu mâna de uşă
• O fetiŃă care urcă o scară n spirală
• Nişte nori ciudaŃi deasupra unei cabane acoperite de zăpadă

Conceput să fie suficient de ambiguu pentru a declanşa diferite interpretări, imaginile

sunt folosite pentru a ncuraja oamenii testaŃi să creeze poveşti despre ce văd n imagine. Ei
sunt ntrebaŃi ce se ntâmplă acolo, cine sunt oamenii respective, ce s-a ntâmplat nainte de
scena respectivă. Există mule feluri de admninistrare, scorare şi interpretare a răspunsurilor,
precum şi de variante a sub-set-urilor de imagini care sunt alese pentru testare. Manualul testului
oferă in sistem de scorare foarte strict, precum şi de interpretare a “proiecŃiilor” care apar. Mai
multe teorii ale personalităŃii pot fi utilizate n interpretarea rezultatelor, dar preponderent sunt
folosite cele psihanalitice. Folosit adecvat TAT-ul poate furniza informaŃii privind personalitatea
dar imaginile sale sunt considerate la ora actuală demodate, neadecvate contextului prezent, iar
scorarea ia prea mult timp. Abordarea este una pur idiografică fiind folosită n special de
psihologii clinicieni care vor o nŃelegere cât mai profundă a pacientului. Din punct de vedere
psihometric, există probleme legate de administrarea lui (lipsa standardizării), testul nu este unul
obiectiv şi nu permite comparaŃii ntre indivizi (Coaley, 2010).

2.6. Abordarea biologică

 Cea mai cunoscută teorie biologică a personalităŃii este cea a lui Hans Eysenck, elaborată
n anii ’60 şi apoi revizuită de câteva ori până prin anii ’90. Conform acestuia, creierul conŃine
2 seturi de procese neuronale – unul excitator şi unul inhibitor. Primul ncearcă şă ne Ńină active
n timp ce al doilea are ca obiectiv inactivitatea. Omul ncearcă să menŃină un echilibru ntre
cele două. La baza creierului este aşa-numitul sistem reticulat activator ascendent (SRAA) care
controlează nivelul de arousal acŃionând ca şi un comutator. Eysenck sugera că acest sistem
funcŃionează diferit la oamenii extroverŃi şi introverŃi, cei introverŃi având un arousal mai ridicat.
Cei mai mulŃi oameni preferă un nivel moderat de arousal şi orice nivel prea ridicat sau prea
scăzut este perceput ca neplăcut. De aceea, n situaŃii când apare stimulare externă introverŃii
percep un arousal prea ridicat şi ncearcă să scape de el. Ei necesită astfel mai mult efort pentru
a se adapta la schimbări n timp ce extroverŃii care au un nivel mai scăzut de arousal se simt mai
confortabil. Datorită nivelului lor natural de arousal introverŃii ar căuta să evite stimulii intenşi
n timp de extroverŃii chiar i-ar căuta. Eysenck s-a referit şi la un al doilea proces – numit
neuroticism - care implică o parte din creier numită sistemul limbic. Neuroticismul este definit ca
fiind alcătuit din trăsături precum anxietatea, ngrijorările şi proasta dispoziŃie, deşi Eysenck l-a
văzut mai degrabă n termeni de emoŃionalitate – oamenii neurotici tinzând, spunea el, să
experienŃieze răspusuri emoŃionale mai extreme. Neuroticismul a fost asociat aşa cum am arătat
cu nivelul de arousal din sistemul limbic care este conectat cu sistemul nervos vegetativ şi
reglează procesele involuntare precum tonusul muscular, rata cardiacă şi transpiraŃia. Sistemul
vegetativ are două componente – cel simpatic şi cel parasimpatic, primul fiind mai activ la
oamenii neurotici n timp ce al doilea este asociat cu calmul şi ar fi mai puternic la oamenii mai
reci emoŃional (Coaley, 2010).
Tehnica numită analiză factorială a permis identificarea dimensiunilor bazale sau
“factorilor” mai multor trăsături de personalitate. Câteva precum prietenos, cooperant şi amabil
se pare că stau sub umbrela numită “agreabilitate” (Coaley, 2010). Bazându-se pe observaŃii şi pe
analize pe scara mare, Eysenck a sugerat n 1967 că există trei dimensiuni de-a lungul cărora
poate varia personalitatea cuiva:

• Introversiune – Extroversiune
• Neuroticism – Stabilitate
• Psihoticism – Normalitate
 Aceste dimensiuni majore au rezultat din corelaŃiile realizate ntre grupuri de trăsături.
De exemplu, extroversiunea ar deriva din trăsăturile căutare de senzaŃii, asertivitate, activitate,
sociabilitate care toate corelează ntre ele. Neuroticismul ar include tensiune, vină, depresie,
anxietate şi proastă dispoziŃie. Eysenck a descris a treia sa dimensiune ca reprezentând gradul n
care o persoană este ncăpăŃânată/rigidă şi a numit-o psihoticism conform observaŃiilor sale cum
că pacienŃii psihotici scorează mult pe această dimensiune. Aceştia sunt impulsivi, impersonali,
egocentrici, reci, agresivi, anti-sociali şi lipsiŃi de empatie. Ei sunt de asemenea creativi, conform
lui Eysenck, el preluând idea că genialitatea şi nebunia sunt relaŃionate. Per ansamblu,
dimensiunile vizează 21 de trăsături (Coaley, 2010). Din teroria lui Eysenck au rezultat
chestionarele de personalitate Maudsley Personality Inventory (MPI), Eysenck Personality
Inventory (EPI) şi Eysenck Personality Questionnaire (EPQ). Ideile lui Eysenck au fost
continuate de către fiul său Michael care a rafinat n anii ’90 modelul n special pe
componenta de neuroticism/anxietate.
O abordare similară cu a lui Eysenck a venit din partea lui Jeffrey Gray, un elev al
acestuia. El a propus n anii ’80 teoria sensibilităŃii la ntăriri care sugera că personalitatea
este relaŃionată cu 2 sisteme ale creierului: cel de abordare comportamentală (BAS) şi cel de
inhibiŃie comportamentală (BIS). Sistemul BAS se centrează pe motivaŃii de abordare a mediului
făcându-i pe oameni mai sensibili la recompense şi determinându-i să le caute; pe de altă parte,
sistemul BIS se centrează pe motivaŃii de evitare, făcându-i pe oameni mai sensibili la pericole.
Cele două sisteme au fost asociate cu caracteristici precum impulsivitatea respectiv anxietatea.
Un chestionar BIS/BAS bazat pe teoria lui Gray a fost dezvoltat n 1994 de Carver şi White
(Coaley, 2010). Similar cu Eysenck, şi munca lui Jeffrey Gray a fost completată de fiul său
Jeremy - psiholog cognitivist – care a ncercat n anii ’90 şi 2000 să probeze modelul
BIS/BAS prin tehnici de neuroimagistică combinate cu sarcini cognitive de memorie de lucru şi
rezolvarea conflictului.
Un al treilea model biologic al personalităŃii a fost dezvoltat tot n anii ‘80 de Robert
Cloninger care a combinat date din psihologie, sociologie şi medicină. Teoria sa vorbeşte despre
7 domenii ale personalităŃii şi anume: căutarea noului, evitarea pericolului, dependenŃa de
recompense, persistenŃa (toate văzute ca şi parte din temperament), precum şi voinŃa, cooperarea
şi spiritualitatea (văzute ca parte din caracter). VoinŃa este văzută ca reflectând nivelul de
autonomie al unei persoane, cooperarea este legată de societate iar spiritualitatea de credinŃele
privind experienŃele mistice. Cloninger a legat acestea de diferiŃi neurotransmiŃători din creier,
precum şi de sistemele de nvăŃare prin recompensă şi pedeapsă. Munca sa este legată de cea a
lui Eysenck şi Gray, dependenŃa de recompense reflectând de exemplu activitatea sistemului
BAS (Coaley, 2010). De asemenea, unele concepte propuse de Cloninger precum căutarea noului
pot fi puse n corespondenŃă cu trăsatura Căutarea de senzaŃii, propusă n anii ‘90 de către
Marvin Zuckerman. Deşi cele două concepte par similare sunt de fapt diferite, căutarea noului
fiind legată de explorare, deschidere faŃă de inovator/neconvenŃional, evitarea monotoniei, n
timp ce căutarea de senzaŃii este legată de percepŃia riscului şi abordarea de activităŃi periculoase,
consumul de substanŃe şi viaŃa sexuală. Zuckerman a explicat această trăsătură prin nivelul unei
enzime numite mono-amino-oxidază (MAO) care reglează nivelul de serotonină n creier.
Dovezile ştiinŃifice privind validarea acestor modele biologice ale personalităŃii sunt
contradictorii, deşi s-au realizat numeroase demersuri n acest sens. Unele cercetări au găsit
suport pentru explicaŃiile lui Eysenck privind arousalul precum şi pentru modelul BIS/BAS, n
timp ce altele nu au găsit date concludente. n general nu există un acord privind legătura dintre
nivelul de arousal şi neuroticism nsă se pare că există date privind relaŃia dintre neuroticism şi
rata cardiacă, conductanŃa electrică a pielii şi activitatea n unele zone ale creierului. Dat fiind
complexitatea creierului este probabil că fiecare dintre aceste modele teoretice să reprezinte o
suprasimplificare şi ar fi de dorit să se realizeze combinaŃii ntre ele pentru a studia legătura cu
personalitatea (Coaley, 2010).
Totuşi, ele au contribuit la dezvoltarea evaluării personalităŃii, prin scalele BIS/BAS
dezvoltată după modelul lui Gray, precum şi scala Tri-dimensional Personality Questionnaire a
lui Cloninger, revizuită ulterior ca şi Temperament and Character Inventory şi folosită pentru
evaluarea tulburărilor de personalitate. Este de menŃionat de asemenea faptul că teoria lui
Eysenck a stat la baza dezvoltării scalelor sale de evaluare a personalităŃii EPI şi EPQ.
Studii mai recente au asociat deschiderea faŃă de experienŃe cu funcŃionarea dopaminei,
care conduce n mod natural la curiozitate şi dorinŃa de informaŃii, n timp ce extroversiunea a
fost asociată cu un volum mai mare a zonei din creier numită ventromedianul prefrontal implicat
n encodarea valorii recompenselor (DeYoung şi colab., 2012).

2.7. Abordările factoriale

 Cattell n 1970 a identificat 16 dimensiuni importante sau “trăsături sursă” dintre care
unele corespund cu propunerile lui Eysenck. El a colectat un număr mare de nume de trăsături
folosite n limbajul cotidian pentru a descrie comportamentul. Analiza a identificat 40-50 de
dimensiuni iar n urma analizei factoriale a acestora s-a ajuns la 12 factori. A fost dezvoltat un
chestionar iar rezultatele aplicării lui au fost din nou analizate şi astfel s-a ajuns la 16 factori.
Aceştia au format bazele testului 16 Personality Factor Inventory (16PF)(Coaley, 2010).
Varianta originală a suferit numeroase revizii iar n ziua de azi există chestionare echivalente
care măsoară cam aceaiaşi factori, precum 15 Factor Questionnaire (15FQ) şi 15FQPlus. Iată
descrierea celor 16 trăsături sursă ai lui Cattell:

Factor Numele ȋn scală Descriptori pentru scor Descriptori pentru

mic scor mare
A Cald rezervat cald
B Gândire concret abstract
C Stabilitate emoŃională reactiv stabil emoŃional
E DominanŃă submisiv dominant
F Activism serios plin de viaŃă
G Conştinciozitate expeditiv conştiincios
H Curaj social timid curajos
I Sensibilitate pragmatic estetic, sensibil
L VigilenŃă ncrezător vigilent
M AbstracŃiune practic abstract
N ConfidenŃialitate franc discret
O Aprehensiune sigur pe el temător
Q1 Deschidere la schimbare tradiŃional deschis la
schimbare
Q2 Individualism orientat spre grup individualist
Q3 PerfecŃionism tolerează dezordinea perfecŃionist
Q4 Tensiune relaxat tensionat
 Prin anii ’80 se ajunsese la concluzia că toată personalitatea poate fi redusă la 5
componente. Astfel, Costa şi McCrae au analizat prin analiză factorială un număr de chestionare
şi au rezultat 5 factori principali care au stat la baza celui mai folosit model al personalităŃii din
psihologia modernă. Numele trăsăturilor găsite diferă de la un cercetător la altul şi de la un
chestionar la altul, dar idea construcŃiei scalelor este aceeaşi. Teoria propusă de ei n 1985 este
cunoscută sub numele de “Big Five”, cei mai frecvent folosiŃi termeni fiind următorii:

• Extroversiune
• Stabilitate emoŃională/Neurotiscism
• Agreabilitate
• Conştinciozitate
• Deschidere spre experienŃe (deschidere faŃă de nou)

Extroversiunea reprezintă o predispoziŃie spre a experienŃia stări emoŃionale positive, a fi

mai ncrezător n sine n contexte sociale şi de a se simŃi bine n pielea sa şi n relaŃie cu
lumea din jur. Oamenii cu scoruri ridicate sunt mai sociabili.
Neuroticismul reprezintă o tendinŃă spre a experienŃia stări emoŃionale negative şi a avea
o imagine negativă faŃă de sine, a fi anxios, vulnerabil şi foarte procupat de gradul său de
adecvare. Oamenii cu scoruri ridicate sunt mai stresaŃi şi prezintă dispoziŃii negative.
Agreabilitaea reprezintă o tendinŃă de a se nŃelege bine cu alŃii şi o dorinŃă de a rezolva
lucrurile.
Conştinciozitatea reprezintă o tendinŃă de a fi grijuliu, meticulous, organizat şi structurat.
Ea include şi gradul de respectare a regulilor şi valorilor morale.
Deschiderea spre experienŃe reprezintă tendinŃa de a fi deschis la o gamă variată de
experienŃe, de a fi creativ şi tolerant. Oamenii cu scoruri ridicate sunt mai deschişi la schimbare.

Conform teoriei Big Five ar trebui să fie posibil să sumarizăm orice profil de
personalitate pe baza acestor 5 factori. MulŃi dintre cercetători sunt de acord la ora actuală cu
această grupa de factori. Simplitatea lui Big Five o face atractivă. n 1992 Costa şi McCrae au
dezvoltat un chestionar bazat pe această teorie numit NEO Personality Inventory (sau NEO-PI)
ca şi un acronim al celor 5 trăsaturi (Neuroticism, Extroversion, Openness to experience). La ora
actuală este folosită versiunea revizuită n 2010 numită NEO-PI-R. Factorii secundari care au
rezultat din aplicarea multor chestionare pot fi puşi n corespondenŃă cu cei din Big Five. Iată
un exemplu de corespondenŃă ntre factorii Big Five, cei din 15FQ şi cei din 16PF (după
Coaley, 2010).

Big Five 15FQ 16PF

Extroversiune Introversiune-Extroversiune Introversiune-Extroversiune
Neuroticism Anxietate Anxietate
Agreabilitate IndependenŃă IndependenŃă
Conştinciozitate Control Auto-control
Deschidere spre experienŃe Pragmatism ncăpăŃânare

MulŃi nsă nu sunt conştienŃi că definiŃia originală a Introversiunii propusă de Jung nu

este cea folosită n modelele moderne ale personalităŃii. Jung vedea introversiunea ca şi pe o
energie psihică direcŃionată spre interior n timp ce n ziua de azi introversiunea este definită
ca opusul extraversiunii. MulŃi consideră şi n ziua de azi că introverŃii sunt mai introspectivi
decât extroverŃii. n realitate introverŃii nu sunt neapărat introspectivi iar oamenii care se
introspectează mai mult nu sunt neapărat introverŃi. IntroverŃii nu gândesc mai profund nainte
de a vorbi ci ei doar au nevoie de mai mult timp pentru a gândi nainte de a vorbi. Trăsături
precum sensibilitatea şi anxietatea socială sunt văzute frecvent ca parte din domeniul
introversiune-extroversiune. MulŃi oameni cred despre ei că sunt introverŃi pentru că sunt mai
sensibili. Totuşi, cercetările arată că sensibilitatea la stimuli este independentă de introversiune.
Sensibilitatea la stimuli din mediu, adâncimea procesării informaŃiei şi reactivitatea fiziologică
sunt de fapt corelate cu neuroticismul şi deschiderea spre experienŃe, nu cu introversiunea.
Şi atunci ce este introversiunea? Ca să ne dăm seama trebuie mai ntâi să definim
extroversiunea. Extroversiunea cuprinde multe trăsături precum vorbăreŃ, sociabil, prietenos,
amator de distracŃii, asertiv, activ, persuasiv sau căutător de senzaŃii. Dar ce leagă toate aceste
lucruri? O posibilitate este pur şi simplu ca miezul extroversiunii să fie sociabilitatea. Poate
extroverŃii sunt mai sociabili. Dar cercetările nu sprijină această idee. Se ştie că ei sunt mai
nclinaŃi spre emoŃii pozitive decât introverŃii, nsă ei trăiesc asemenea emoŃii indiferent dacă
situaŃia este una socială sau dacă sunt singuri undeva. Iar introverŃii nu trăiesc mai multe emoŃii
negative ci ei doar trăiesc mai puŃin intens emoŃiile pozitive. Un termen mai corect de a definii
opusul extroversiunii ar fi detaşarea. IntroverŃii nu sunt mai orientaŃi spre interior, ci ei sunt mai
puŃin angajaŃi n activităŃi, mai puŃin motivaŃi de recompensele din jur, mai puŃin energici.
Astfel că ei arată mai puŃin entuziasm, sunt mai puŃin vorbăreŃi. Un nivel de stimulare care ar
părea plăcut pentru un extrovert lui i s-ar părea obositor sau deranjant. Apoi, preferinŃa pentru
interacŃiuni sociale – independent de gradul lor de recompensare – nu este definitoriu pentru
extroversiune. ExtroverŃii caută situaŃii placute n primul rând indiferent dacă sunt sociale sau
solitare. Deci nu natura socială a situaŃiei defineşte extroversiunea versus introversiunea ci
plăcerea, indiferent că vorbim despre umor, feŃe vesele, bani sau branduri preferate. Ca şi
concluzie se poate spune că extroversiunea şi introversiunea sunt aşezate pe un continuum a două
aspecte distincte: nivelul de entuziasm ca răspuns la recompense şi căutarea stimulării (Kaufman,
2014).

Bibliografie obligatorie:

5. Coaley, K. The assessment and measurement of personality. n An introduction to

psychological assessment and psychometrics. Sage Publications, 2010
6. De Young, C. şi colab. From madeness to genius: The openness/intellect trait domain
as a paradoxical simplex. Journal of Research in Personality, 46 (1), pp 63-78, 2012
7. Kaufman, B. Will the real introverts please stand up? Scientific American, 9 Iunie
2014
 Cursul 3

Dezvoltarea personalităŃii ȋntre gene şi mediu

Introducere.
Aşa cum am văzut n cursurile anterioare, personalitatea a fost studiată din multe perspective,
majoritatea nsă având o acoperire ştiinŃifică modestă sau doar parŃială. Dat fiind această
situaŃie, este necesară o clarificare teoretică a conceptului de personalitate. n acest capitol
vom pune bazele unei asemenea clarificări. De asemenea, vom vedea cum apare şi se dezvoltă
componentele personalităŃii de-a lungul ntregii vieŃi prin interaŃiunea dintre gene şi mediu.

3.1. Temperamentul ca şi bază experimentală a personalităŃii

Ideea existenŃei unor baze biologice care să explice diferenŃele inter-individuale ale
personalităŃii a apărut încă din Grecia antică (sec. V ÎC), când Hipocrate a împărŃit
temperamentele în cunoscuta tipologie – melancolic, flegmatic, sangvinic şi coleric. Apoi,
neurofiziologul rus Pavlov a observat la începutul secolului XX diferenŃele inter-individuale în
viteza condiŃionării clasice şi a sugerat că aceste efecte ar fi rezultatul diferenŃelor în tăria
sistemului nervos (Pavlov, 1923; după Pavlov, 1953). Psihologii personalităŃii din Europa de Est
au adoptat ulterior conceptul de “tărie a sistemului nervos” şi au construit tipologii ale
personalităŃii bazate pe această dimensiune a diferenŃelor inter-individuale.
Aşa cum am văzut, un curent de gândire privind biologia diferenŃelor inter-individuale
ale temperamentului/personalităŃii a fost lansat de Jeffrey Gray. Gray a conceput un model al
personalităŃii bazat pe motivaŃie şi a propus existenŃa a trei sisteme motivaŃionale, fiecare definit
de un set de relaŃii input-output şi fiecare asociat cu un anume subsistem cerebral. Aceste trei
sisteme sunt: sistemul de inhibiŃie comportamentală (BIS), sistemul luptă-fugă (F/FS) şi sistemul
de abordare comportamentală (BAS). AplicaŃia practică a modelului lui Gray şi relaŃia lui cu
personalitatea a fost studiată în conjuncŃie cu modelul personalităŃii elaborat anterior de Hans
Eysenck. Modelul lui Eysenck făcea predicŃii despre predispoziŃia spre condiŃionare şi arousal a
indivizilor numiŃi introvertiŃi şi extrovertiŃi, în timp ce modelul lui Gray făcea predicŃii privind
eficienŃa anumitor tipuri de întăriri în cazul introverŃilor şi extroverŃilor. Creşterea interesului
pentru diferenŃele inter-individuale în ce priveşte temperamentul a fost însoŃită de cercetările
despre dezvoltarea emoŃiilor la copii, precum şi a diferenŃelor inter-individuale în exprimarea şi
controlul emoŃiilor. S-a lansat ideea că temperamentul trebuie văzut ca reflectând caracteristicile
copiilor de a exprima emoŃii specifice ca reaŃie la contexte specifice. Practic studiile privind
temperamentul, n special cele de după anii `90, pot fi văzute ca fiind prima abordare completă
a studiului personalităŃii – experimentală, longitudinală, genetică şi biochimică. Deşi a fost iniŃial
o iniŃiativă n studiul temperamentului, acest demers reprezintă bazele ideilor actuale privind
personalitatea.
Mary Rothbart a extins ideile lui Pavlov şi Strelau precum şi conceptele de abordare şi
inhibare ale lui Gray în vederea articulării unui model psihobiologic al temperamentului infantil.
Teoria lui Rothbart se bazează pe ideea că există diferenŃe în maniera de răspuns la stimulare
senzorială, vizibile din primele luni de viaŃă, şi în plus, copiii diferă între ei în abilitatea de a se
întoarce la homeostază consecutiv unui răspuns reactiv (Rothbart, 1994a). Rothbart defineşte
temperamentul ca reprezentând diferenŃele constituŃionale individuale la nivelul reactivităŃii şi
autoreglării. Reactivitatea temperamentală este organizată în concordanŃă cu sistemele
motivaŃional-emoŃionale majore ce includ: frica, furia, afectele pozitive şi anticiparea, precum şi
afilierea. Patternurile motivaŃionale sunt incorporate în aceste sisteme alături de emoŃii. Pentru
fiecare sistem, există reŃele atenŃionale care reglează reactivitatea la nivel central, controlul
atenŃional fiind elementul ce asigură echilibrul (Rothbart, 1994a).
Modelele temperamentului propuse după anul 2000 încorporează elementele
comportamentale ale modelului lui Rothbart cu datele din neuroştiinŃe cum sunt cele ale lui
Davis şi LeDoux. Astfel, după modelul lui Fox, Henderson şi Marshall (2001), temperamentul
reflectă diferenŃele în răspunsul copilului la diferiŃi stimuli senzoriali şi sociali. Reactivitatea are
componente multiple, incluzând cele motorii, fiziologice şi afective.
 În acest model, este important să identificăm care anume modalitate senzorială
declaşează răspunsuri reactive. Copiii variază în ceea ce priveşte pragul sau intensitatea
reacŃiilor la stimuli auditivi, vizuali, tactili sau olfactivi. Aceste diferenŃe în sensibilitatea la o
modalitate senzorială au implicaŃii în interacŃiunea mamă-copil. Mai mult, tendinŃa afectivă, sau
predispoziŃia de a răspunde cu un set anume de emoŃii, poate fi specifică unei modalităŃi
senzoriale. Copiii pot fi mai predispuşi să prezinte afecte pozitive sau negative ca răspuns la o
stimulare specifică unei modalităŃi. Aceste predispoziŃii iniŃiale sunt reflectate în anumite
patternuri de activitate cerebrală identificabile în primele luni de viaŃă, şi care influenŃează
răspunsurile copilului la lumea socială (Fox, Henderson şi Marshall, 2001).
Cea mai recentă taxonomie a temperamentului este cea oferită de Caspi (2000) care
cuprinde: tipul bine-adaptat (oameni capabili de autocontrol atunci când situaŃia o cere,
încrezători în sine la modul adecvat, şi care nu sunt deranjaŃi de prezenŃa persoanelor noi sau în
situaŃii noi), tipul necontrolat (impulsivi, negativişti, distractibili, şi labili în răspunsurile
emoŃionale) şi tipul inhibat (reticenŃi social, fricoşi, şi deranjaŃi de prezenŃa străinilor). Pe lângă
aceste tipuri foarte frecvente, au mai fost identificate două tipuri intermediare, mai puŃin
frecvente: tipul încrezător (zelos, oarecum impulsiv, dornic de a explora şi testa, uşor de adaptat
la situaŃii de testare dar fără a fi negativist şi instabil în sarcini precum tipul necontrolat) şi tipul
rezervat (timid şi inconfortabil în situaŃii de testare dar fără a avea reacŃiile extreme ale tipului
inhibat, şi fără ca atitudinea sa să interfereze cu sarcina de rezolvat).

3.2. Epigenetica mediază relaŃia organismului cu mediul formând personalitatea

Studiile au arătat că temperamentul nu este fixat la naştere, el se dezvoltă până la

adolescenŃă – similar cu modul n care se credea că se dezvoltă personalitatea. Iar
temperamentul adolescentului devine o colecŃie de trăsături ale adultului. Se pare că modelul
conform căruia personalitatea este o construcŃie a mediului pe baza unui temperament nnăscut
nu este una reală, la fel cum nu este reală distincŃia dintre temperament şi personalitate ca fiind
entităŃi diferite. Putem spune că un mod foarte ingenios şi obiectiv de studiere a personalităŃii
este de fapt studierea componentelor temperamentului, ncepând de la copilul mic şi până la
adult.
Deşi iniŃial s-a crezut că temperamentul este o componentă gata formată la naştere şi care
suferă mici schimbări ulterior, cercetările din ultimii 15 ani au demonstrat că sistemele care îl
formează se dezvoltă în primii 3 ani de viaŃă iar unele trăsături măsurabile la 6-7 ani se
stabilizează. Controlul răspunsurilor reactive de către copil se dezvoltă în primii ani de viaŃă. În
primele luni copiii posedă doar abilităŃi primitive de auto-reglare, deseori aŃipind în mediile
foarte stimulante. În plus, ei prezintă comportamente motorii elementare – cum ar fi ducerea
mâinilor la gură şi suptul – pentru a-şi regla stările reactive. Pe de altă parte, în primul an de
viaŃă, ei se bazează în special pe ajutorul extern, în particular părinŃii, pentru a obŃine reglarea
fiziologică şi comportamentală. La finele primului an de viaŃă, copiii continuă să depindă de
părinŃi ca “furnizori” de reglare imediată a stressului (Posner şi Rothbart, 1998).
În 2004 oamenii de ştiinŃă au încheiat proiectul genomului uman denumit „Cartea VieŃii”.
Genomul uman a fost „redus” la o listă de litere reprezentând cele patru baze ale ADN-ului.
Acest „text” s-a crezut a fi identic la orice om de pe Pământ iar diferenŃele dintre indivizi, cum ar
fi culoarea părului, s-ar datora unei erori „tipografice” la nivelul unei singure litere. Totuşi,
ulterior s-a descoperit că de fapt nu există o ediŃie definitivă a CărŃii VieŃii. La unii oameni,
întregi paragrafe din text sunt duplicate, în timp ce altele, pasaje mari, lipsesc sau sunt scrise
invers. Acest gen de modificări au fost găsite inclusiv la oameni care păreau normali şi sănătoşi.
Brusc, părea posibil ca să nu existe o versiune standard a CărŃii VieŃii, iar savanŃii au început să
se întrebe dacă nu cumva suntem mult mai diferiŃi unii de alŃii decât s-a crezut. Spre exemplu,
dacă genele din genomul de referinŃă sunt A, B, C, pot apare ştergeri (deliŃii) de genul: A, C, sau
inserŃii de genul: A, B, C, C, sau inversiuni de genul: C, B, A, sau copierea unui număr: A, A, A,
A, B, C, sau duplicarea unui segment: A, B, C, A, B, C. De aceea, în ultima vreme nu se mai
vorbeşte de Genom ci de Genomuri Umane. ExistenŃa pe scară largă a acestor variaŃii constituia
o surpriză, deoarece asemenea modificări ample au fost asociate iniŃial cu boli genetice grave.
Ştergerea unei bucăŃi de ADN, de exemplu, poate elimina gene importante. Copii suplimentare
ale unor gene pot duce la supraproducŃia unor proteine, afectând echilibrul biochimic al celulei.
Iar mutarea unei bucăŃi de ADN dintr-o locaŃie în alta, sau inversarea orientării sale, poate
modifica dramatic semnalele care controlează genele.
 Totuşi, până acum, majoritatea acestor mutaŃii nu s-a găsit a cauza boli. În schimb,
cercetătorii cred că ele joacă un rol mult mai subtil, influenŃând vulnerabilitatea noastră spre boli
cauzate de un complex mix de gene şi mediu, cum ar fi obezitatea sau bolile de stress. ExistenŃa
acestor variaŃii a fost pusă în evidenŃă în studii care comparau pacienŃii cu boli genetice cu
grupuri de control. O bună parte din cei din grupul de control prezentau aceste modificări
genetice, deşi oamenii păreau sănătoşi. Au fost găsite asemenea fenomene ciudate de la gene
conŃinute în sperma umană şi până la cele care ar predispune la schizofrenie. Wigler şi colab.
(2003)(după Check, 2005) cercetând 20 de indivizi normali, au găsit 221 de locuri în genomul
acestora unde existau copii ale unor gene, iar unele dintre aceste copii apăreau la mai mulŃi
oameni – deci puteau fi denumite polimorfisme – adică locuri specifice din genom care diferă în
mod regulat la oameni diferiŃi. Aceste polimorfisme reprezintă secŃiuni ale textului unde anumite
paragrafe sunt repetate de un număr de ori (de multe ori diferit) la oameni diferiŃi. 76 dintre
variaŃiile găsite de echipa lui Wigler erau polimorfisme, iar fiecare persoană avea aproximativ 11
dintre ele în genomul său. Altă echipă (Lee şi Scherer, 2003)(după Check, 2005) la 55 de oameni
au găsit 255 de copii ale unor gene, şi dintre ele 102 erau polimorfisme. Eichler şi colab.
(2005)(după Check, 2005) au găsit 297 de locuri potenŃiale unde ADN-ul a fost rearanjat, unele
dintre aceste rearanjamente fiind inserŃii, altele inversiuni sau deliŃii ale unor secvenŃe de ADN.
Toate aceste variaŃii au fost denumite „variaŃii structurale”, fiind descrise cel puŃin 800 de
variaŃii, care ar fi răspunzătoare de 3,5 % din genomul uman. Altele au fost denumite „duplicaŃii
segmentale”, care formează blocuri de copii ale unei gene, iar aceste duplicaŃii secvenŃiale
răspund de 5% din genomul uman. Studii mai recente au identificat între 750 şi 1000 de variaŃii
structurale raportate la genomul de bază, aproximativ 16% dintre ele afectând funcŃionarea unor
gene. De asemenea, au fost identificate regiuni (sau „hot spots”) în cadrul genomului care sunt
mai vulnerabile la schimbări structurale. Cercetătorii au determinat că aceste modificări (ştergeri,
copieri, duplicări) au loc în faza de reparare a ADN-ului consecutiv expunerii la factori
metabolici sau de mediu (raze ultraviolete, substanŃe toxice, fumat, etc) care pot apare în timpul
vieŃii unei persoane – începând din faza embrionară şi până la vârsta adultă.
Deci, oamenii nu sunt 99,9% identici, aşa cum s-a crezut. De altfel, studii recente au
arătat că oamenii sunt la fel de identici între ei în acelaşi procentaj în care se credea că suntem
identici cu cimpanzei. Multe dintre genele găsite printre variaŃiile structurale „negociază”
interacŃiunile noastre cu mediul. Unele produc proteine care descompun drogurile, de exemplu,
sau ajută sistemul nostru imun să răspundă la boli. Deci, are sens să spunem că unele dintre
aceste variaŃii explică răspunsul nostru unic la stresori sau la lucrurile plăcute din viaŃă. Mai mult
de 100 de polimorfisme contribuie la trăsăturile complexe de personalitate (Canli şi Lesch,
2007).
IniŃial s-a crezut că o genă contribuie la apariŃia unei boli prin secvenŃa ei primară de
ADN (incluzând secvenŃa primară din regiunea promotorului genei respective). Ulterior însă,
Lahiri şi Maloney (2006) au propus ipoteza că mediul acŃionează asupra substratului genetic
producând un aşa-numit „epitip somatic”. Acest epitip somatic produce la modul direct influenŃa
genetică asupra etiologiei neuropatologiilor. Epitipurile somatice sunt o formă a genotipului ce
apare prin influenŃa mediului asupra genotipului, dar spre deosebire de transmiterea epigenetică
clasică, această influenŃă apare de-a lungul unei singure vieŃi.
Deşi iniŃial cercetătorii temperamentului şi personalităŃii atribuiau procente diferite
mediului respectiv genelor n formarea omului adult, cercetările de după mijlocul anilor `90 şi
mai ales anii 2000 au schimbat optica. Astfel, cercetătorii şi-au dat seama că mediul acŃionează
asupra organismului modificând activitatea genelor – proces numit epigeneză. Termenii
“epigeneză/procese epigenetice” fac referire la modificări ale ADN-ului induse de către factori
stimuli externi, modificări care conduceau la patternuri comportamentale stabile. În centrul
proceselor de epigeneză stă ideea că genele au o « memorie ». ViaŃa bunicilor noştrii – ce au
respirat, mâncat, chiar lucrurile pe care le-au văzut – ne pot influenŃa după decenii, deşi noi nu
am experienŃiat acele lucruri. Iar ceea ce facem noi, poate afecta viaŃa nepoŃilor noştrii. Deci
memoria unui eveniment poate fi « pasată » din generaŃie în generaŃie. Un stimul simplu din
mediul în care trăim poate porni sau opri anumite gene, iar această modificare poate fi transmisă
urmaşilor afect nd genele speciei. De aici şi importanŃa pe care brusc o capătă experienŃele de
viaŃă. Practic, noi suntem paznicii genelor noastre.
Tot mai multe cercetări au demonstrat existenŃa unui complex mecanism epigenetic care
reglează activitatea genelor fără a altera codul genetic, şi care are efecte de durată de modificare
a funcŃionării neuronilor maturi. Marcarea epigenetică a genomului apare în timpul consolidării
memoriilor deci putem spune că există un cod epigenetic al formării memoriilor, iar tipuri
specifice de memorii sunt asociate cu patternuri specifice ale modificărilor cromatinei (Levenson
şi Sweatt, 2005). Cromatina este un complex nuclear format din ADN, histone şi proteine non-
histonice. Unitatea fundamentală a cromatinei este nucleozomul – format din aproximativ 147 de
perechi de baze ADN înfăşurate în jurul unui octamer histonic. Fiecare octamer conŃine câte 2
copii ale histonelor H2A, H2B (dimeri), H3 şi H4 (tetrameri). TerminaŃiunile histonelor – sau
cozile lor – proiectează afară din miezul nucleozomului şi interacŃionează cu ADN-ul (Levenson
şi Sweatt, 2005). Structura cromatinei permite ADN-ului să fie strâns împachetat în nucleu iar
mecanismele de remodelare ale cromatinei asigură ca ADN-ul să rămână accesibil maşinii
transcripŃionale. Aceste mecanisme epigenetice alterează activitatea genelor prin modularea
interacŃiunilor dintre ADN şi proteine, fără a modifica codul genetic. Factorii epigenetici includ
un nivel de control al informaŃiei genetice incorporat în cromatină. Epigenomul reprezintă atât
cromatina adică modificările aduse histonelor cât şi patternurile de metilare ale ADN-ului, care
apar ca rezultat al interacŃiunii dintre genom şi mediu.
Modificările cromatinei sunt numite « markeri epigenetici ». Există două tipuri de
modificări ale cromatinei care reglează transcripŃia genelor care produc proteine : unele sunt
activatoare şi duc la inducerea unor gene iar altele sunt represoare şi conduc la reprimarea
(oprirea) unor gene. Genomul poate fi marcat epigenetic prin metilarea ADN-ului şi prin
modificările histonelor, iar modificările la nivelul cromatinei au efecte de durată asupra
comportamentului (Levenson şi Sweatt, 2005).
Descoperirea mecanismelor epigenetice - adică influenŃele mediului asupra genelor -
poate afecta la modul semnificativ ideea de heritabilitate. Epigeneneza adaugă un nivel cu totul
nou genelor, dincolo de ADN-ul aşa cum îl ştiam. Ea propune un sistem de control, de
comutatoare care pornesc şi opresc genele şi sugerează că lucrurile pe care oamenii le trăiesc –
de la hrană la stres – pot controla aceste comutatoare, cu efecte care se pot transmite urmaşilor.

3.3. Procese prin care mediul construieşte personalitatea (I) - sinapsogeneza

Plasticitatea sinaptică – adică modificările dependente de activitate în tăria sinapselor –

stă la baza formării memoriilor. Mecanismele responsabile pentru inducŃia, expresia şi
menŃinerea plasticităŃii sinaptice sunt similare cu cele implicate în formarea memoriilor, deci
inducŃia plasticităŃii sinaptice poate implica mecanisme epigenetice similare celor implicate în
formarea memoriilor pe termen lung (Levenson şi Sweatt, 2005). Studiile realizate pe şobolani
au arătat că expunerea timp de 4 săptămâni la un mediu îmbogăŃit cu stimuli conduce la
modificări ale cromatinei precum acetilarea histonelor genelor relaŃionate cu plasticitatea
sinaptică la nivelul hipocampului, şi consecutiv la formarea de sinapse, creşterea plasticităŃii
sinaptice, creşterea dendritelor şi îmbunătăŃirea memoriei (Fisher şi colab., 2007).
Aceleaşi procese care duc la formarea memoriilor de lungă durată duc şi la influenŃele
epigenetice asupra genomului. Mecanismele epigenetice sunt folosite pentru formarea şi stocarea
informaŃiei celulare ca răspuns la semnalele din mediu, iar această stocare a informaŃiilor este
analogă stocării memoriilor în sistemul nervos (Levenson şi Sweatt, 2005). Exemple ale efectelor
reversibile şi rapide ale modificărilor histonelor şi metilării ADN-ului în creierul adult sunt
legate de învăŃare şi memorie, deci mecanismele epigenetice stau la baza funcŃiilor neuronale
componente ale memorie şi ale construcŃiei personalităŃii. Orice perturbare a proceselor care
reglează structura cromatinei poate afecta formarea memoriilor pe termen lung (Levenson şi
Swatt, 2005).
După naştere, cortexul prefrontal median al şoarecilor prezintă o expansiune progresivă a
neuropilului (masa de terminaŃii nervoase ce înconjoară neuronul, celule astrocite şi vase de
sânge). În cortexul prefrontal median la şobolan, grosimea neuropilului nu este maximă înainte
de săptămâna 20 după naştere, interval echivalent cu adolescenŃa la om. Aceste modificări
urmează, de asemenea, o progresie “intern-extern” similară cu cea observată în migrarea
celulelor (Benes, 2001). Unul dintre procesele fundamentale care concură la formarea
neuropilului este sinapsogeneza – producerea de sinapse.
Sinapsogeneza se desfăşoară de-a lungul a 5 faze, apariŃia şi durata fiecărei faze fiind
controlate de diferite familii de gene. Fazele iniŃiale sunt exclusiv controlate de gene, în timp ce
în fazele târzii controlul trece treptat spre factori epigenetici. Perturbarea apărută în fazele
timpurii ale sinapsogenezei duce la perturbări în dezvoltarea circuitelor neuronale, dar rezultatul
acestor perturbări rămâne ascuns deseori până când unele aspecte ale maturării ajung să difere de
normalitate în mod vizibil, deci ne relevă defectele, sau ceea ce numim psihopatologie
(Bourgeois, 2001).
Faza 1-a este o fază foarte timpurie, începe la aproximativ 40-60 de zile după concepŃie şi
conduce la o densitate redusă a sinapselor care sunt formate de axoni subcorticali ce penetrează
orizontal în neuroepiteliu (Bourgeois, 2001).
Faza a 2-a este tot o fază timpurie, începe între 70 şi 100 de zile după concepŃie şi
conduce tot la o densitate redusă a sinapselor dar acum la nivelul platoului cortical. Aceste
sinapse apar la început în straturile infragranulare şi progresează spre straturile corticale mai
superficiale ale platoului cortical urmând penetrarea verticală a proiecŃiilor axonale (Bourgeois,
2001).
Faza a 3-a este o fază de acumulare rapidă a sinapselor, care începe cu 2 luni înainte de
naştere, ea apare în paralel cu faza a 2-a încă neterminată, şi este o perioadă de producere rapidă
a tuturor categoriilor de contacte sinaptice. Mijlocul fazei a 3-a are loc în neocortexul uman în
jurul vârstei de 3-5 luni. Ea urmează, în cortexul prefrontal, segregarea coloanelor corticale. Cea
mai rapidă parte a fazei a 3-a este în jurul naşterii, când se formează 40.000 de sinapse pe
secundă, această formare coincizând cu creşterea sinapselor şi arborilor dendritici (Bourgeois,
2001). Densitatea maximă a sinapselor se atinge la sub un an după naştere în zonele senzoriale
ale creierului şi la 3,5 ani în girusul frontal mijlociu (ariile 10, 9, 46)(Blakemore, 2008). Această
fază este dominată iniŃial de mecanisme “expectante ale experienŃelor” iar ulterior de mecanisme
“dependente de experienŃe” sau epigenetice. Aceasta înseamnă că procesul de sinapsogeneză este
modulat de experienŃele externe, din mediu, care sunt procesate de către neocortex. Prin aceste
experienŃe in cortexul prefrontal se acumulează atât sinapse excitatorii cât şi inhibitorii
(Bourgeois, 2001).
În fazele târzii ale sinapsogenezei (4 şi 5), controlul trece treptat spre factori epigenetici.
Aceste faza sunt răspunzătoare de formarea personalităŃii prin interacŃiunea dintre gene şi mediu.
Faza a 4-a este o fază de platou în care densitatea medie a sinapselor rămâne la un nivel înalt –
aproximativ 600-900 de milioane per milimetru cub de neuropil – de a lungul copilăriei până la
pubertate. Densitatea maximă este observabilă în stratul supragranular III, în timp ce în stratul IV
C se observă un val scurt al sinapsogenezei în spinii dendritici şi un val mai întârziat în corpii
dendritici. Faza a 4-a durează în cortexul prefrontal 10 ani, până la pubertate. Şi această fază este
dominată de mecanisme expectante ale experienŃelor şi dependente de experienŃe. Această
perioadă de înaltă plasticitate sinaptică corespunde unui proces continuu de reorganizare a
arborizaŃiilor axonale intracorticale ce permite reglarea şi maturarea circuitelor neuronale
începând din anul 3 de viaŃă şi până la pubertate. Densitatea sinaptică rămâne la un nivel maxim
până la aproximativ 5-8 ani, apoi scade dramatic în pubertate. Acest proces numit “pruning”
joacă un rol important în achiziŃia patternurilor mature ale conectivităŃii neuronale. Sinapsele
slabe sunt eliminate iar cele care au fost întărite funcŃional sunt menŃinute (Bourgeois, 2001). În
cortexul prefrontal pruningul continuă până pe la 16 ani (Blakemore, 2008).
 Faza a 5-a începe după pubertate şi se desfăşoară în perioada adultă. Această fază este
dominată de mecanisme dependente de experienŃă. Ea reprezintă un declin încet dar constant al
densităŃii sinaptice din pubertate spre vârsta adultă, acest declin rezultând în special din pierderea
sinapselor localizate pe spinii dendritici. Acest proces este, se pare, influenŃat de hormonii
sexuali, şi duce la eliminarea definitivă a sinapselor labile care nu s-au stabilizat în timpul fazei a
4-a (Bourgeois, 2001). Volumul de materie cenuşie atinge vârful în cortexul prefrontal la
pubertate (11 ani la fete şi 12 la băieŃi) în cortexul frontal dar în cel temporal atinge acest maxim
doar la 16 ani. În timpul adolescenŃei volumul de substanŃă cenuşie se reduce în cortexul
prefrontal datorită pruningului, începând să scadă după 12-14 ani în lobul frontal şi după 14-16
ani în cel parietal (Blakemore, 2008). Eficacitatea şi reorganizarea plastică locală a contactelor
sinaptice este relaŃionată în această fază doar de experienŃa fiecărui individ (Bourgeois, 2001).
Se pare că n copilărie şi pubertate experienŃele de viaŃă sunt mai importante decât
bagajul genetic n formarea personalităŃii. Punctul de vedere conven ional este că genele
impun o limită superioară cu privire la efectele mediului asupra dezvoltării cognitive. Cercetări
recente sugerează nsă contrariul. Odată cu creşterea oportunită ilor sociale, educa ionale i
economice într-o societate, mai mul i copii au acces la resursele de care au nevoie pentru a-şi
maximiza poten ialul lor genetic. Studiul realizat n 2013 de Tucker-Drob, Briley i Harden,
arată cum genele pot fi stimulate sau oprite, în func ie de mediul înconjurător al copilului i
aceste procese ar putea contribui la reducerea decalajului dintre copiii din mediile bogate i cele
sărace.

3.4. Procese prin care mediul construieşte personalitatea (II) – neurogeneza adultă

De-a lungul istoriei neurobiologiei, a fost considerat un fapt ştiinŃific că nu este posibilă
adăugarea de noi neuroni în creierul adult. Timp de 100 de ani una dintre teoriile fundamentale
din neuroştiinŃe a fost aceea că animalele se nasc cu un număr de neuroni şi pe parcurs îi pierd pe
o parte, dar în nici un caz nu mai dobândesc alŃii. Totuşi, tot mai multe date experimentale
colectate încă din prima jumătate a secolului XX, i-au făcut pe cercetători să tragă concluzia la
finele anilor ’90 că pe lângă neuronii cu care ne naştem, există un tip anume de neuroni – numiŃi
de tip adult – care se secretă pe tot parcursul vieŃii. Dovezile din ultimii 10 ani au demonstrat clar
că neurogeneza (generarea de noi neuroni) poate apare în creier şi după perioada sa de dezvoltare
şi chiar la vârste înaintate. Neurogeneza adultă (cum este ea numită) s-a dovedit a funcŃiona la
diverse specii precum păsări, rozătoare, primate şi oameni. Fred Gage şi colegii săi au fost primii
care au evidenŃiat neurogeneza adultă la om în 1998.
Modelarea cromatinei – deci un mecanism epigenetic - este implicată în reglarea
neurogenezei adulte în zona subgranulară din girusul dentat şi hipocamp (Tsankova şi colab.,
2007). Expunerea unui individ la diverse medii conduce la modificări în profilul epigenetic al
genomului la nivelul neuronilor din zone relevante ale creierului – cum ar fi zona CA1
hipocampală şi formarea unor noi memorii spaŃiale (Levenson şi Sweatt, 2005).
Neurogeneza adultă a fost identificată în rate mai mici în amigdală, hipotalamus, corpi
striaŃi dar ratele ridicate ale neurogenezei sunt totuşi limitate la două regiuni din creierul adult :
hipocampul şi bulbul olfactiv (Duman, Malberg şi Nakagawa, 2001). În hipocampul şoarecilor se
secretă în fiecare zi câteva mii de astfel de neuroni iar unii dintre ei supravieŃuiesc timp de câteva
luni. În girusul dentat al şobolanilor apar peste 270.000 de noi neuroni în fiecare lună. Atât la
rozătoare cât şi la maimuŃe, celule adulte apar din celule progenitoare în hilusul zonei
subgranulare şi migrează spre stratul celulelor granulare unde se diferenŃiază în neuroni. La
maimuŃe, neuroni adulŃi au fost descoperiŃi şi în cortexul parietal şi frontal, ca formând
interneuroni inhibitori (Gould şi Gross, 2002 ).
Sunt cunoscute la ora actuală originea şi felul cum are loc naşterea noilor neuroni,
identitatea celulelor stem din care iau naştere, detaliile migrării lor şi faptul că ei se conectează
cu circuitele existente devenind parte din creierul funcŃional (Adar, Nottebohm şi Barnea, 2008).
Noii neuroni sunt integraŃi în vechile reŃele dar joacă roluri diferite de vechii neuroni (Ramirez-
Amaya şi colab., 2006). Ei sunt calitativ diferiŃi, au un prag mai scăzut de plasticitate sinaptică,
având praguri mai scăzute de inducere a LTP şi LTD (Song şi colab., 2005). Noile celule
granulare din girusul dentat prezintă o mai mare înclinaŃie spre plasticitate sinaptică prin
comparaŃie cu celulele granulare vechi (Lledo, Alonso şi Grubb, 2006). Noii neuroni fiind foarte
plastici sunt foarte sensibili la modificările din mediu şi la diversele experienŃe de viaŃă. Aceşti
neuroni facilitează plasticitatea sinaptică, factor important în encodarea memoriilor la nivelul
hipocampului. Noii neuroni au rol ei înşişi în encodarea informaŃiei dar, în plus, facilitează
encodarea şi prin modularea excitabilităŃii celulelor mature din girusul dentat.
Neurogeneza adultă furnizează un flux continuu de neuroni furnizând reŃelelor neuronale
abilitatea de a se adapta în mod flexibil la viitoare schimbări, sau la un volum mai mare de
informaŃii (Lledo, Alonso şi Grubb, 2006). Neurogeneza este o formă de plasticitate neuronală
care contribuie la abilitatea creierului de a procesa, răspunde şi adapta la stimuli, inclusiv
învăŃarea şi memoria (Lledo, Alonso şi Grubb, 2006). ReacŃiile adecvate la stimuli noi corelează
cu nivelul proliferării noilor celule granulare (Lledo, Alonso şi Grubb, 2006). Neurogeneza
adultă reprezintă o ajustare pe termen lung a circuitelor hipocampice în vederea procesării
informaŃiei la niveluri de complexitate mai ridicată, pentru a permite creierului a se acomoda
situaŃiilor cu un grad ridicat de noutate .
Noii neuroni au şanse mai mari de supravieŃuire dacă organismul este expus la un mediu
mai complex. Aceşti noi neuroni care încă nu au nici o specializare sunt în mai mare măsură
recrutaŃi în adaptarea la un mediu nou, complex. Ei sunt mai capabili să proceseze şi să stocheze
noile informaŃii decât vechii neuroni şi în consecinŃă vor fi folosiŃi mai mult decât cei vechi.
Această folosire intensă conduce la supravieŃuirea lor. Cu cât este mai mare volumul de noi
informaŃii cu atât sunt mai mari şansele noilor neuroni să « găsească de lucru » şi să
supravieŃuiască. În ce priveşte vechii neuroni, cu cât apare o modificare semnificativă în mediu –
deci informaŃie multă şi nouă – cu atât ei vor fi mai inutili, mai puŃin folosiŃi, pentru că ei sunt
deja « setaŃi » să realizeze operaŃii specifice care sunt incompatibile cu noile cerinŃe. Ca rezultat,
ei vor fi înlocuiŃi cu noii neuroni. Dacă aceste procese au loc în creierul adult, unde numărul de
neuroni este unul determinat, are loc un proces de înlocuire, noua informaŃie conducând la
moartea vechilor neuroni şi recrutarea şi supravieŃuirea altora noi. Un mediu nou dar simplu nu
necesită computaŃii complexe deci nu este necesară înlocuirea vechilor neuroni, deci dacă apar
noi neuroni aceştia vor muri nefiind folosiŃi. În schimb un mediu nou complex necesită
computaŃii multe şi complexe, deci vechii neuroni vor fi înlocuiŃi de noi neuroni care răspund
mai bine la noile provocări – vechea generaŃie este înlocuită de noua generaŃie la fel ca în lumea
umană. « Turnover-ul neuronal » reprezintă calea cea mai radicală a creierului de a răspunde
unui volum mare de informaŃie nouă, care necesită procesare şi stocare (Adar, Nottebohm şi
Barnea, 2008).
Stresul apărut în perioada de creştere poate altera permanent producerea de noi neuroni,
acest efect continuând şi în perioada adultă. Activarea de către stress a axei HPA scade
producerea de noi neuroni în girusul dentat datorită efectului glucocorticoizilor – precum
cortizolul (Gould şi Gross, 2002). În schimb, şoarecii puşi în medii îmbogăŃite unde au mai multe
interacŃiuni sociale, obiecte de joacă şi roată în care să facă exerciŃii de alergare, au o rată
crescută a neurogenezei comparativ cu cei ŃinuŃi în cuşti standard (Duman, Malberg şi
Nakagawa, 2001). Statutul social – precum rolul dominant într-o ierarhie socială - conduce la o
facilitare a producŃiei de noi neuroni în girusul dentat (Lledo, Alonso şi Grubb, 2006). Deci
factorii care au o acŃiune pozitivă asupra neurogenezei sunt o combinaŃie între interacŃiuni
sociale, învăŃare şi activitate comportamentală (Duman, Malberg şi Nakagawa, 2001). Expunerea
unui individ la diverse medii conduce la modificări în profilul epigenetic al genomului la nivelul
neuronilor din zone relevante ale creierului – cum ar fi zona CA1 hipocampală şi formarea unor
noi memorii spaŃiale (Levenson şi Sweatt, 2005). Expunerea la un mediu îmbogăŃit stimulează
neurogeneza dar şi reduce comportamentele de tip anxios (Leal-Galicia şi colab., 2007). De
asemenea, expunerea la acest tip de mediu poate facilita abstinenŃa la cocaină (Peters şi Buchel,
2011). Apoi, activitatea fizică este unul dintre cei mai siguri promotori ai proliferării celulelor în
girusul dentat. Activitatea în roata de alergare este suficientă pentru a creşte proliferarea celulelor
granulare din girusul dentat, chiar în absenŃa altor componente de mediu îmbogăŃit (Duman,
Malberg şi Nakagawa, 2001). Pe lângă stimularea neurogenezei exerciŃiul fizic creşte şi
performanŃa în sarcinile dependente de hipocamp, precum achiziŃia informaŃiilor spaŃiale (Gould
şi Gross, 2002). ExerciŃiul fizic creşte expresia anumitor factori trofici precum BDNF şi
Fibroblast Growth Factor-2 (FGF2), necesari neurogenezei atât în perioada de dezvoltare a
creierului cât şi în perioada adultă. ExerciŃiu fizic creşte şi nivelul Insulin-like Growth Factor 1,
iar cuplarea acestuia la hipocamp creşte neurogeneza (Duman, Malberg şi Nakagawa, 2001) iar
BDNF facilitează proliferarea noilor celule în hipocamp (Lledo, Alonso şi Grubb, 2006).
Dat fiind că invăŃarea dependentă de hipocamp – în special învăŃarea spaŃială - creşte
supravieŃuirea noilor celule granulare şi proliferarea lor (Duman, Malberg şi Nakagawa, 2001 ;
Gould şi Gross, 2002 ; Lledo, Alonso şi Grubb, 2006) iar performanŃa individuală în sarcini
dependente de hipocamp corelează pozitiv cu neurogeneza adultă (Lledo, Alonso şi Grubb,
2006) se poate face asumpŃia că funcŃia acestor noi neuroni probabil că este relaŃionată cu o
anumită funcŃie sau anumite contexte, deci terapiile medicamentoase ce produc inducerea
neurogenezei trebuie cuplate cu terapia comportamentală pentru a direcŃiona funcŃia acestor noi
neuroni (Duman, Malberg şi Nakagawa, 2001).
Deci, contrar cu ceea ce se credea in urmă cu c teva decade, creierul nu este un organ a
cărui dezvoltare se incheie in adolescenŃă. El işi modifică circuitele pe tot parcursul vieŃii, prin
adăugarea de noi neuroni şi modificări la nivelul sinapselor. Aceste modificări sunt responsabile
de formarea de noi memorii. MulŃi stimuli din jur pot avea astfel acces la « reconstrucŃia »
creierului, de la activităŃi la oameni şi de la droguri la limbi străine. Aceste modificări se
realizează prin mecanisme epigenetice care modifică cromatina şi ADN-ul in neuronii expuşi la
informaŃie externă, iar unele dintre aceste modificări se pot transmite urmaşilor constituind un fel
de memorie genetică.

Bibliografie obligatorie:

1. Adar, E., Nottebohm, F. şi Barnea, A. The relationship between nature of social change,
age, and position of new neurons and their survival in adult zebra finch brain. The
Journal of Neuroscience, 28 (20), pp 5394-5400, 2008
2. Blakemore, S-J. The social brain in adolescence. Nature Reviews Neuroscience, 9, pp
267-277, 2008
3. Bourgeois, J.P. Synapogenesis in the neocortex of the newborn: the ultimate frontier for
individuation? În C.A. Nelson şi M. Luciana (editori) Handbook of developmental
cognitive neuroscience. MIT Press. Cambridge, 2001
4. Canli, T. şi Lesch, K.P. Long story short: the serotonin transporter in emotion regulation
and social cognition. Nature Neuroscience, Vol. 10 (9), pp 1103-1109, 2007
5. Caspi, A. The child is father of the man: personality continuities from childhood to
adulthood. Journal of Personality and Social Psychology, 78 (1), pp 158-172, 2000
6. Check, E. Patchwork people. Nature, 437, pp 1084-1086, 2005
7. Duman, R.S., Malberg, J. şi Nakagawa, S. Regulation of adult neurogenesis by
psychotropic drugs and stress. The Journal of Pharmacology and Experimental
Therapeutics, Vol. 299 (2), pp 401-407, 2001
8. Fox, N.A., Henderson, H.A. şi Marshall, P.J. The biology of temperament: an integrative
approach. În C.A. Nelson şi M. Luciana (editori) Handbook of developmental cognitive
neuroscience. MIT Press. Cambridge, 2001
9. Gould, E. şi Gross, C.G. Neurogenesis in adult mammals: some progress and problems.
The Journal of Neuroscience, 22 (3), pp 619-623, 2002
10. Levenson, J.M. şi Sweatt, J.D. Epigenetic mechanisms in memory formation. Nature
Reviews Neuroscience, 6:108-118, 2005
11. Lledo, P.M., Alonso, M. şi Grubb, M.S. Adult neurogenesis and functional plasticity in
neuronal circuits. Nature Reviews Neuroscience, Vol. 7, pp 179- 193, 2006
12. Posner, M.I. şi Rothbart, M.K. Attention, self regulation and consciousness. The Royal
Society Philosophical Transactions: Biological Sciences, 353, pp 1915-1927, 1998
13. Rothbart, M.L. Broad dimensions of temperament and personality. În P. Ekman şi R.J.
Davidson (editori) The nature of emotion. Fundamental questions. Oxford Univ. Press,
1994
14. Tucker-Drob, E.M., Briley, D.A. şi Harden, K.P. Genetic and Environmental Influences
on Cognition Across Development and Context. Current Directions in Psychological
Science; 22 (5), pp 349, 2013
 Cursul 4

Procesarea recompenselor – componentă a personalităŃii

Introducere
Am văzut că unele modele ale personalităŃii au plecat de la ideea că studiul personalităŃii
trebuie să ia n calcul sistemele de nvăŃare. Ca urmare a câteva decenii de studii n
neuroştiinŃe una dintre concluziile trase este aceea că creierul este un organ specializat
n nvăŃare iar diversele facultăŃi mentale sau funcŃii psihice sunt de fapt manifestări
ale proceselor de nvăŃare. De asemenea, am văzut că reactivitatea temperamentală
este organizată în concordanŃă cu sistemele motivaŃional-emoŃionale majore ce includ:
frica, furia, afectele pozitive şi anticiparea, precum şi afilierea. n acest capitol vorm
discuta despre sistemele motivational-emoŃionale relaŃionate cu afectele positive,
anticiparea precum şi furia.

4.1. Procesarea recompenselor şi ȋnvăŃarea apetitivă – componente ale bazelor

neuronale ale personalităŃii

Comportamentul este motivat de sursele de recompensă precum şi de evitarea lucrurilor

neplăcute. Creierul face in permanenŃă calcule probabilistice, aşa cum am arătat, privind deciziile
de acŃiune in funcŃie de balanŃa de mai sus. Plăcerea unei idei este ceea ce ne propulsează în
viitor, ne face să explorăm, să dorim să descoperim. Dar cum anume ajunge creierul să considere
că unele lucruri pot fi suficient de interesante inc t să il motiveze să le caute ? Studiile
imagistice au descoperit că exprimarea unor convingeri, indiferent dacă se referă la religie,
afirmaŃii logice sau matematică, activează zonele din creier implicate în procesarea
recompenselor şi in realizarea adicŃiilor. Deci, pentru a căuta mai departe bazele puterii şi
stabilităŃii preferinŃelor şi convingerilor noastre ar trebui să studiem mecanismele creierului
implicate in procesarea recompenselor – sau apetitivă, cum este ea denumită. Vom vedea că in
creier există circuite care procesează o gamă foarte variată de stimuli cu valoare pozitivă – de la
m ncare, sex şi droguri, p nă la bani, glume sau muzică.
Studiile neurofiziologice, farmacologice, biochimice şi imagistice au arătat
interdependenŃa dintre procesarea apetitivă, răspunsul emoŃional consecutiv şi condiŃionarea
apetitivă. Adică nvăŃarea prin recompense are loc n structurile implicate n procesarea
acestora iar emoŃiile sunt consecinŃa acestor procesări. De asemenea, modelul cel mai recent al
temperamentului elaborate de Fox, Henderson şi Marshall (2001), arată că temperamentul
reflectă diferenŃele în răspunsul copilului la diferiŃi stimuli senzoriali, reactivitatea având
componente multiple, incluzând cele motorii şi afective.
O componentă cheie a procesării recompenselor este sistemul dopaminergic mezolimbic:
un set de celule nervoase cu originea în aria ventrală tegmentală (VTA) din mezencefal care
trimite proiecŃii în partea frontală, în special către nucleul accumbens. Aceşti neuroni din VTA
comunică prin eliberarea neurotransmiŃătorului dopamină prin vârful axonilor lor cu receptorii
neuronilor din nucleul accumbens. Calea VTA-accumbens acŃionează precum un “reostat” al
recompensei: ea spune altor centrii nervoşi cât de recompensatorie este o activitate. Cu cât este
ea mai recompensatorie cu atât organismul şi-o va reaminti mai bine şi o va repeta mai mult.
Cînd o celulă nervoasă din VTA este excitată ea trimite un semnal electric de-a lungul axonului
propriu către accumbens. Semnalul duce la eliberarea dopaminei din vârful axonului în spaŃiul
sinaptic ce separă acest axon de un neuron din accumbens. Din spaŃiul sinaptic, dopamina se
leagă de receptorul ei din dendrita neuronului postsinaptic şi îşi transmite semnalul în acesta.
Apoi neuronul din VTA îndepărtează dopamina din spaŃiul sinaptic şi o recaptează (prin DAT)
pentru o folosi ulterior, întrerupând în felul acesta semnalul ei (Nestler şi Malenka, 2004).
Iată pe larg structurile implicate în percepŃia recompenselor. În această sumarizare sunt
menŃionate diverse studii care implică procesarea a mai multor categorii de stimuli consideraŃi cu
caracter recompensator.
1) Aria ventrală tegmentală (VTA) la percepŃia oricărui stimul plăcut - mâncare,
ciocolată, stimuli sexuali, droguri, alcool, tutun, bani, muzică etc. (Holstege şi colab., 2003 ;
apud Portner, 2008).
 2. Amigdala bazolaterală răspunde la orice stimul recompensă (Elliott şi colab., 2003):
vederea mâncării preferate (Baxter şi Murray, 2002; Arana şi colab., 2003), mirosuri plăcute
(Rolls, 1998), administrarea de droguri c vederea pachetului de Ńigări de către fumători (Cîrneci
şi colab., 2012), primirea de bani (Knutson şi colab., 2001), muzică (Leknes şi Tracey, 2008),
judecăŃi estetice, in special amigdala st ngă (Ishizu şi Zeki, 2013), maşini sport evaluate de
bărbaŃi tineri (Erk şi colab., 2002), sau stimuli sexuali (în special amigdala stângă, iar activarea
este mai mare la bărbaŃi)(Hamann şi colab., 2004).
Mai mult decât la percepŃia recompensei propriu-zise, amigdala bazolaterală răspunde la
stimulii care prezic apariŃia unei recompense (Dreher şi colab., 2007). Unele studii au sugerat
faptul că amigdala răspunde la intensitatea stimulului şi nu la valenŃa sa, lucru oarecum
confirmat de datele care arată că activarea amigdaliană se reduce odată cu gradul de saŃietate la
consumarea unei recompense (Dreher şi colab., 2007). Stimulii care au fost asociaŃi cu
recompensa activează circuitul care leagă amigdala de nucleul accumbens, aceasta conducând la
activarea de către amigdală a nervului vag şi declanşarea unui răspuns autonom de către nervul
vag, care acompaniază motivaŃia de abordare a stimulului recompensator (Bechara, 2005).
Lezarea amigdalei la majoritatea speciilor conduce la hipersexualitate, iar la oamenii născuŃi cu
calcifierea bilaterală a amigdalei acest lucru conduce la comportament dezinhibat şi adresarea
frecventă de remarci sexuale inadecvate. Si stimularea amigdalei produce la oameni trăirea unor
experienŃe psihosexuale (Brothers, 1995).
2. Hipotalamusul lateral şi zona septală laterală răspund la orice stimulare care produce
senzaŃia de plăcere, inclusiv la senzaŃii mai abstracte precum muzica (Berridge, 2003 ; Leknes şi
Tracey, 2008). De altfel, hipotalamusul apare activat la vederea pachetului de Ńigări de către
fumători (Cîrneci şi colab., 2012).
3. Corpii striaŃi ventrali - capsula nucleului accumbens (mai exact zona rostromediană a
capsulei) partea ventrală a nucleului caudat (zona posterioară mediană) şi putamenul - răspund la
apariŃia oricărui tip de recompensă: vederea unei mâncări (Arana şi colab., 2003), gustul
mâncării preferate (Small şi colab., 2001; Pecina şi Berridge, 2005), stimuli sexuali (Hamann şi
colab., 2004; Sabatinelli şi colab., 2006), scene romantice (Sabatinelli şi colab., 2006), cocaină
(Ito şi colab., 2004), alcool (Blum şi colab., 1996), vederea pachetului de Ńigări de către fumători
(Cîrneci şi colab., 2012), primirea de bani (Elliott şi colab., 2003; Moll şi colab., 2006),
prezentarea unui produs dezirabil (Knutson şi colab., 2007), vederea unei rulete de către cei
dependenŃi de jocuri de noroc (Nestler şi Malenka, 2004) sau a unei maşini sport la bărbaŃii tineri
(Erk şi colab., 2002). BinenŃeles, zona aceasta este conectată cu aria ventrală tegmentală (VTA)
de unde primeşte proiecŃii dopaminergice (Cardinal şi colab., 2002). O activare puternică în
această zonă reprezintă un indicator direct al comportamentului ulterior de a aborda acel stimul
(Knutson şi colab., 2007).
AdolescenŃii au o activitate exagerată în accumbens şi una diminuată în cortexul
prefrontal – comparativ cu copiii şi adulŃii – atunci când procesează recompense, ceea ce arată că
sistemele subcorticale se maturizează disproporŃionat comparativ cu cele corticale de control,
biasând astfel acŃiunile adolescenŃilor spre recompense imediate în defavoarea celor îndepărtate
(Galvan şi colab., 2006).
4. Pallidumul ventral este implicat în percepŃia gustului dulce şi a stimulilor sexuali. El
primeşte proiecŃii dopaminergice prin sistemul mezolimbic şi este strâns legat de nucleul
accumbens (Berridge, 2003).
5. Corpii striaŃi dorsali – se activează la primirea de bani dar şi la dulciuri (Leknes şi
Tracey, 2008). Dintre aceştia, globus pallidus st ng şi putamenul drept sunt implicate in judecăŃi
estetice (Ishizu şi Zeki, 2013). Nucleul caudat se activează la vederea pachetului de Ńigări de
către fumători (Cîrneci şi colab., 2012
6. Cortexul cingulat anterior (zona rostrală şi ventrală sau girusul frontal median) se
activează şi el ca răspuns la primirea unor recompense precum: bani (Knutson şi colab., 2003),
vederea pachetului de Ńigări de către fumători (Cîrneci şi colab., 2012), stimuli sexuali – cum
sunt cuplurile erotice (Bartels şi Zeki, 2000; Sabatinelli şi colab., 2006), scene romantice cu
cupluri (Sabatinelli şi colab., 2006), nuditate (Brothers, 1995), sau vederea unor maşini sport
(Erk şi colab., 2002). Focarele epileptice din această zonă produc automatisme sexuale (Brothers,
1995). Această zonă are ca funcŃie evaluarea conştientă a semnificaŃiei afective a stimulilor sau
experienŃelor (Amodio şi Frith, 2006) iar stimularea sa produce senzaŃia de euforie (Brothers,
1995). De asemenea, girusul frontal superior drept este implicat in judecăŃi estetice (Ishizu şi
Zeki, 2013).
7. De asemenea, în evaluarea semnificaŃiei emoŃionale a unei recompense este implicat şi
cortexul cingulat posterior (31) şi cortexul retrosplenial (ariile 29, 30)(Small şi colab., 2001),
primul fiind activat la vederea pachetului de Ńigări de către fumători (Cîrneci şi colab, 2012).
 8. Cortexul insular median se activează ca răspuns la stimuli cum ar fi gustul plăcut
(Rolls, 1998; Small şi colab., 2001) sau atingeri plăcute – împreună cu cortexul somatosenzorial
(după Rolls, 1998) c t şi in judecăŃi estetice (Ishizu şi Zeki, 2013).
9. Cortexul ventromedian prefrontal (11, 12) şi lateral stâng (47) are rol în învăŃarea
expectanŃei unei recompense anunŃate de un stimul (Rushworth şi colab., 2007; Wolters şi
Raffone, 2008). El se activează ca răspuns la perceperea oricăror stimuli recompensatori, naturali
sau condiŃionaŃi, concreŃi sau abstracŃi. În zona ventromediană creşte activarea la vederea
numelui unei mâncări preferate într-un meniu (Arana şi colab., 2003), mirosuri plăcute, gustul şi
textura mâncării (Rolls, 1998; Small şi colab., 2001), ciocolată (Leknes şi Tracey, 2008), atingeri
plăcute (Rolls, 1998), cocaină şi alcool (Volkow şi Fowler, 2000), bani (Elliott şi colab., 2003),
succesul într-un joc video (Bartels şi Zeki, 2000), muzică plăcută O’Doherty şi colab., 2003),
aprobare verbală (O’Doherty şi colab., 2003), maşini sport evaluate de bărbaŃi tineri (Erk şi
colab., 2002), glume (Goel şi Dolan, 2001), sau judecăŃi estetice (Ishizu şi Zeki, 2013). La
primirea unei sume de bani, activarea este localizată mai anterior celei din cazul procesării
gustului, mirosului sau senzaŃiilor tactile şi somatosenzoriale (Kringelbach, 2005). De asemenea,
stimulii sociali – cum ar fi întâlnirile cu persoane familiare cu care avem relaŃii bune – reprezintă
o recompensă iar orbitofrontalul conŃine neuroni care răspund la feŃe şi sunt conectaŃi cu sistemul
mezolimbic care contribuie la valoarea de întărire jucată de informaŃia socială (Skuse şi
Gallagher, 2008).
Neuronii din zona orbitofrontală laterală răspund nu atât de compararea opŃiunilor cât de
învăŃarea valorii acestora. Ei sunt importanŃi pentru « asignarea creditului » - procesul prin care
stimulii vizuali sunt asociaŃi cu valoarea de recompensă în cursul învăŃării asociative şi care este
favorizat de conexiunile lor cu cortexul perirhinal şi temporal care procesează stimuli vizuali.
Acest proces are loc în funcŃie de istoria recompenselor primite prin asociere cu alegerea unui
stimul anume. La momentul primirii unei recompense, aceşti neuroni encodează alegerea ce a
condus la recompensă. Ei sunt capabili inclusiv să menŃină activată reprezentarea unei
recompense o perioadă de timp, chiar atunci când apar distractori ce privesc alte recompense
(Rushworth şi colab., 2011). Activarea în zona ventromediană prefrontală/orbitofrontal median
corelează pozitiv cu valoarea unei decizii pe care subiectul o alege şi negativ cu valoarea unei
decizii pe care subiectul o respinge, iar când are de ales între mai multe decizii, activarea acestei
zone este un indicator al deciziei finale, activarea fiind ponderată de plusurile şi minusurile
opŃiunilor. Cu alte cuvinte, această zonă procesează şi beneficiile dar şi costurile opŃiunilor, sau a
respingerii unor opŃiuni. Neuronii din zona laterală a sulcusului orbital median şi cortexul
orbitofrontal posterior adiacent, encodează valoarea potenŃialelor opŃiuni (corelare « ofertă-
valoare ») şi valorile opŃiunilor care au fost déjà alese (corelare «alegere-valoare »). Aceste zone
sunt critice în reprezentarea valorii de recompensă a unor stimuli în vederea determinării de
scopuri (Rushworth şi colab., 2011).
Folosind Multivoxel Pattern Analyses a datelor culese de RMN functional, McNamee,
Rangel şi O’Doherty (2013) au găsit o regiune a cortexului prefrontal median ce procesează
valoarea alimentelor independent de categoria din care fac parte, in timp ce ariile mai ventrale
ale orbitofrontalului procesează valoarea dependentă de o categorie a respectivelor alimente.
Aceste rezultate implică cortexul median prefrontal in implementarea valorii subiective şi
sugerează o organizare topografică dorsală versus ventrală a procesării valorii in această zonă a
creierului. Activarea în zona orbitofrontalului median corelează cu suma de bani primită, şi în
general cu valoarea recompensei (Kringelbach, 2005). Această zonă prezintă un răspuns maxim
la valorile cele mai ridicate şi cele mai scăzute ale unor recompense, adică în compararea
recompenselor, în evaloarea valorii relative a lor (Elliott şi colab., 2003; Arana şi colab., 2003;
Yeung şi Sanfey, 2004; Blair şi colab., 2006). Odată cu saŃietatea consecutivă consumului unei
recompense scade şi activarea la nivel de orbitofrontal median (Dreher şi colab., 2007).
Circuitul fronto-striat care evaluează valoarea relativă a stimulilor are o funcŃionare
anormală la adolescenŃi, el răspunzând exagerat la recompensele cu valoarea cea mai ridicată,
ceea ce conduce la un răspuns emoŃional mai puternic faŃă de recompense şi la comportamentele
de căutare a recompenselor, specifice adolescenŃei (Galvan şi colab, 2005b).
Precum se vede nu există un aşa numit « centru al recompensei » sau « al plăcerii » aceste
procesări şi emoŃiile subiective asociate lor av nd loc pe suprafeŃe mari din creier. Circuitul
recompensei este unul complex, fiind interconectat cu alte regiuni cerebrale care servesc la
“colorarea” experienŃei cu emoŃii şi la declanşarea răspunsurilor faŃă de recompense, oricare ar fi
acestea – mâncare, sex sau interacŃiuni sociale. De exemplu, amigdala evaluează dacă o
experienŃă este plăcută sau neplăcută şi dacă ea trebuie repetată sau evitată în viitor realizând
conexiuni între experienŃa respectivă şi diferiŃi indici din mediu ; hipocampul participă la
înregistrarea în memorie a experienŃei din punctul de vedere al locului şi momentului apariŃiei
ei ; iar partea frontală coordonează informaŃiile privind valoarea, locul şi timpul pentru a
determina comportamentul individului. Capsula nucleului accumbens prin conexiunea pe care o
are cu hipocampul permite informaŃiei spaŃiale dependente de hipocamp să influenŃeze învăŃarea
apetitivă, în timp ce miezul accumbensului permite informaŃiei dependente de amigdala
bazolaterală să influenŃeze această învăŃare (Ito şi Hayen, 2011). Pentru a avea loc o învăŃare
apetitivă deci nu este suficientă activitatea miezului accumbensului, ci modificările plastice
trebuie să aibă loc simultan (Mulder, Arts şi da Silva, 1997) şi în hipocamp, amigdala
bazolaterală (Baxter şi Murray, 2002) şi cortexul orbitofrontal ventromedian (Pears şi colab.,
2003).
Oamenii cu scoruri ridicate la trăsătura de personalitate Reward Dependence (evaluată cu
scala TPQ a lui Cloninger) – caracterizaŃi printr-o puternică învăŃare prin recompense,
persistenŃă în repetarea acŃiunilor asociate cu recompense, sociabilitate şi căutare de aprobare
socială – prezintă o conectare mai puternică între zonele dorsomediane prefrontale, dorsolaterale,
ventromediane şi orbitofrontale laterale şi corpii striaŃi, practic a reŃelei implicată în învăŃarea
instrumentală apetitivă (Cohen şi colab., 2008)

4.2. Tipuri de personalitate şi tulburări de personalitate asociate cu circuitul

procesării recompenselor

4.2.1. ColecŃionarii patologici

Există suficiente dovezi care leagă variaŃii in funcŃionarea sistemului dopaminergic

implicat in condiŃionarea apetitivă şi a structurilor creierului asociate cu el de diferenŃele inter-
individuale in ce priveşte sensibilitatea faŃă de recompense, evaluată fie prin deschiderea faŃă de
nou şi căutarea de senzaŃii (ca şi trăsături ale personalităŃii) fie prin gambling, adicŃii sau
colecŃionarea patologică ca şi patologii comportamentale.
Astfel, oamenii care prezintă ceea ce se numeşte colecŃionare patologică - tendinŃa de a
str nge lucruri inutile şi imposibilitatea de a renunŃa la ele - sunt deseori asociaŃi cu traume pe
zona ventromediană prefrontală dreaptă (ariile 10, 11, 12, 32). Ei tind să aibă o puternică
tendinŃă de colecta tot felul de obiecte – de multe ori inutile – tendinŃă pe care nu o aveau
înaintea traumei. De asemenea au se caracterizează prin a fi impulsivi şi cu probleme de
organizare. Din punct de vedere neuronal, această tendinŃă este asociată cu circuitul mezolimbic
şi mezocortical dopaminergic implicat în procesarea recompenselor (Anderson, Damasio şi
Damasio, 2005). Însă şi dacă ne uităm la studiile privind oamenii dependenŃi de alcool,
marihuana, heroină, opiu sau amfetamine observăm că au performanŃa afectată în sarcini de
decizie (Iowa Gambling Task), ei tinzând să aleagă în mod constant recompensa imediată în
locul celei viitoare iar studiile morfometrice au evidenŃiat anormalităŃi structurale în aceleaşi
zone ale cortexului ventromedian prefrontal (ariile 11, 10, 12), şi cortexul cingulat anterior (dar
şi in dorsolateralul prefrontal, orbitofrontalul lateral, cortexul insular, precum şi in fibrele de
substanŃă albă care le conectează)(Bechara, 2005).

4.2.2. Căutarea noului

Succesul adaptării la mediu depinde de echilibrul între exploatarea resurselor existente

prin rutine comportamentale şi explorarea a posibile noi resurse prin acŃiuni noi. În lobul frontal,
zona ventromediană prefrontală este implicată în exploatarea resurselor prezente sau imediate,
iar frontopolarul în decizia de a explora în căutarea de noi posibile resurse (Haggard, 2008).
Conform teoriei informaŃiei, cu cât este mai nesigur un rezultat în privinŃa recompensării, cut atât
mai multă informaŃie conŃine el (Caldu şi Dreher, 2007). Sistemele neuronale implicate în
decizie – descrise foarte bine de reŃelele de învăŃare instrumentală apetitivă – folosesc stimulii
noi pentru a încuraja explorarea opŃiunilor nefamiliare. Acest gen de recompensare ghidează
deciziile în favoarea opŃiunilor incerte. În mediul natural noutatea reprezintă un semnal al
incertitudinii. Din punct de vedere fiziologic, aceste lucru este implementat de către acelaşi
sistem care procesează aspectele motivaŃionale ale recompenselor tradiŃionale. Gradul în care
comportamentul explorator este benefic depinde de factori circumstanŃiali precum gradul de
pericol al alternativelor ne-explorate. Deci, gradul de căutare a noului trebuie să fie adaptat la
context, un context care dacă pare sigur favorizează comportamentul explorator generat de
noutatea stimulilor. DiferenŃele interindividuale în ce priveşte comportamentul explorator în
condiŃii de nou + incertitudine sunt date de către activitatea în cortexul fronto-polar (Wittmann şi
colab., 2008). Într-o activitate în care statutul de nou al unui item prezicea recompensa, Bunzeck
şi colab. (2012) au observat că hipocampul exprimă în mod preferenŃial noutatea, în timp ce
corpii striaŃi ventrali reflectă recompensa independent de noutate. Cortexul prefrontal median
(incluzând orbitofrontalul) probabil este locul în care sunt integrate semnalele de noutate şi cel
de recompensă, acest site fiind conectat atât cu hipocampul cât şi cu corpii striaŃi ventrali. Zona
hipocampală şi parahipocampală se ştie că sunt implicate in encodarea stimulilor noi, nefamiliari,
in timp ce zona dorsolaterală prefrontală mijlocie st ngă este responsabilă de encodarea şi
reactualizarea stimulilor familiari (Schon, Ross, Hasselmo şi Stern, 2013).
Trăsătura de personalitate numită „Căutarea Noului” reflectă un entuziasm puternic ca
răspuns la stimuli care semnalizează posibile recompense. Aceşti oameni se simt mai
recompensaŃi de experienŃe noi, sunt mai exploratori, mai excitabili şi impulsivi şi in lipsa
stimulării se plictisesc foarte uşor.
Ei se descriu prin următoarele: ntotdeauna sunt dispuşi să încerce ceva nou dacă cred
că le va plăcea; deseori fac lucruri fără nici un alt motiv decât de amuzament; deseori fac
lucrurile spontan; ntotdeauna caută senzaŃii noi şi stimulare.
Această trăsătură este genetică şi a fost în repetate rânduri asociată cu densitatea
receptorilor D2 din corpii striaŃi (Suhara şi colab., 2001). Căutarea noului este asociată cu
cuplarea dopaminei de receptorul D2 din nucleul caudat stâng (Pickering şi Gray, 2001).
Scorurile la trăsătura Căutarea Noului a chestionarului TPQ a lui Cloninger corelează în cazul
apariŃiei de stimuli noi cu activarea corpilor striaŃi ventrali stângi, în aceaşi zona a circuitului
dopaminergic mezolimbic care se activează la procesarea recompenselor şi a erorii pozitive în
predicŃie (Wittmann şi colab., 2008). Aceştia prezintă conexiuni mai puternice între neuronii care
leagă corpii striaŃi ventrali de amigdală şi hipocamp, în emisfera stânga mai ales. Această reŃea
dedicată procesării noului este una dopaminergică mezolimbică implicată atât în detectarea
stimulilor noi cât şi în procesarea erorii în predicŃie (Cohen şi colab., 2008). Oamenii tind să
valorizeze aceşti stimuli în mai mare măsură decât pe cei familiari (chiar recompensatori),
asignându-le o posibilă valoare de recompensă mai mare şi alegându-i preferenŃial, deci
explorând posibilitatea ca aceştia să conducă spre recompense mai importante. Pe lângă activarea
striatală, acest gen de stimuli activează şi alte zone ale circuitelor mezolimbic şi mezocortical
dopaminergice cum ar fi : VTA, amigdala, orbitofrontalul şi zona mediană prefrontală
(Wittmann şi colab., 2008). Studii imagistice au relevat o concentraŃie dopaminergică mai
crescută şi în cortexul insular drept la oamenii cu scoruri ridicate la căutarea noului şi
extraversiune, concentraŃie atribuită densităŃii receptorilor D2/D3 din această zonă. Receptorii
D2 sunt localizaŃi atât pe neuronii piramidali cât şi pe interneuronii GABAergici, iar eliberarea
dopaminei este reglată de către interneuronii GABAergici prin intermediul receptorilor D2. O
activitate dopaminergică mai ridicată în această zonă reflectă o inhibiŃie GABAergică mai
scăzută (Suhara şi colab., 2001).
De asemenea, receptorul D4 joacă un rol important în modularea plasticităŃii sinaptice în
cortexul prefrontal, acŃionând asupra receptorului NMDA al glutamatului (Wang şi colab.,
2003). Indivizii care posedă cel puŃin o alelă lungă repetată a genei DRD4 situată pe cromozomul
11, genă care encodează receptorul D4 au scoruri ridicate la Scala de Căutare a Noului
(Swanson şi colab., 2000; Ding şi colab., 2001).

4.2.3. Căutarea de senzaŃii

Studiile genetice au relevat faptul că indivizii purtători ai alelei A1 a genei care produce
receptorul D2 au un răspuns mai redus al orbitofrontalului median, accumbens, amigdală şi
hipocamp la primirea unei recompense, deci reducerea densităŃii receptorilor D2 (produsă de
alela A1) reduce sensibilitatea la recompense – aşa numitul « reward deficiency syndrom » -
ceea ce-i face pe aceştia mai expuşi la adicŃii (Caldu şi Dreher, 2007). De asemenea, băieŃii cu
această mutaŃie sunt mai delincvenŃi, ei tind să-şi înceapă mai repede viaŃa sexuală dar sunt mai
puŃin înclinaŃi să dezvolte relaŃii îndelungate cu o parteneră (Holden, 2008).
Nu doar dopamina a fost asociată cu condiŃionarea apetitivă ci şi serotonina. Studiile din
anii ’90 au arătat că un nivel scăzut de monoamino oxidază, corelează la oameni cu Căutarea de
SenzaŃii caracterizată de tendinŃa de a consuma alcool, droguri, de a fuma, tendinŃa de a se angaja
fără rezerve în interacŃiuni cu persoane străine şi a avea cu acestea comportamente ludice sau
sexuale. Aceştia tind să acŃioneze sub impulsul momentului neglij nd consecinŃele, fac lucruri
doar de dragul distracŃiei, le plac lucrurile neprevăzute, « sălbatice », « nebuneşti ». Monoamino-
oxidaza (MAO) este enzima ce degradează oxidativ catecolaminele din spaŃiul sinaptic. Un nivel
crescut de MAO rezultă într-o activitate de scurtă durată a catecolaminelor asupra neuronilor
postsinaptici, iar un nivel scăzut, rezultă într-un efect prelungit al acestora (Zuckerman, 1995).
Această mutaŃie este mai frecventă la asiatici (60%) decât la caucazieni (40%). Ea este frecventă
de exemplu printre bărbaŃii tribului Maori din Noua Zeelandă, renumiti prin faptul că sunt risk-
taking, agresivi, antisociali, predispuşi la gambling şi adicŃii (Holden, 2008). Gena MAOA
afectează în special circuitul serotonergic şi se cunoaşte faptul că disfuncŃii serotonergice,
precum alela scurtă a genei SERT, sunt asociate cu abuzul de substanŃe (Murphy şi colab., 2004).
 Comportamentele risk-taking sunt acentuate de 3 factori : plăcerea dată de senzaŃia de
risc, supraevaluarea valorii pozitive a rezultatelor, şi distorsionarea optimistă a probabilităŃii de
succes (Schultz, 2011). Mai mult decât la percepŃia recompensei propriu-zise, corpii striaŃi
ventrali (accumbensul în special) răspunde la stimulii care prezic apariŃia unei recompense
(Dreher şi colab., 2007). Aşa numitele „greşeli risk-seeking” (în care oamenii îşi asumă riscuri
atunci când nu ar trebui să o facă) sunt precedate de activarea zonei rostrale a capsulei nucleului
accumbens şi a ventromedianului prefrontal, acestea realizând predicŃia câştigului. InfluenŃa
accumbensului şi ventromedianului prefrontal în biasarea unei decizii este maximă atunci când
oamenii comută din alegeri risk-aversive spre alegeri risk-seeking (Kuhnen şi Knutson, 2005 ;
Venkatraman şi colab., 2009 ; Schultz, 2011). Un grup de neuroni din orbitofrontalul lateral
semnalizează riscul asociat unei recompense separat de valoarea recompensei, iar activitatea în
cingulatul posterior creşte cu valoarea percepută subiectiv a riscului (Schultz, 2011).
Din punct de vedere biochimic sensibilitatea faŃă de recompense şi căutarea de senzaŃii
sunt asociate cu activitatea din corpii striaŃi, activitatea dopaminergică prea ridicată dar şi cea
prea scăzută conducând la alegeri riscante în situaŃiile în care se anunŃă posibile recompense.
Sunt implicaŃi receptorii D1 şi D2, a căror densitate atinge un vârf în adolescenŃă, urmată de o
scădere spre vârsta adultă (Casey, Duhoux şi Cohen, 2010). Ca parte a rolului lor general în
motivaŃia de a învăŃa lumea înconjurătoare, neuronii dopaminergici sunt capabili să semnaleze
valoarea unei informaŃii – atât privind recompense sau pedepse cât şi privind evenimente neutre
emoŃional dar posibil relevante informaŃional.
Sensibilitatea faŃă de recompense atinge un maxim la adolescenŃă – între 13 si 17 ani -
când şi performanŃa la sarcini de tip Gambling este caracterizată prin alegeri mai riscante,
ulterior suferind o scădere către nivelul adulŃilor. E interesant că alegerile riscante sunt
amplificate de prezenŃa prietenilor. Este important de menŃionat că sensibilitatea la recompense
şi comportamentul de căutare de senzaŃii sunt diferite de impulsivitate. Şi traiectoriile lor de
dezvoltare sunt diferite, căutarea de senzaŃii având un vârf între 10 şi 15 ani urmat de o scădere,
în timp ce impulsivitatea urmează un pattern linear, scăzând cu vârsta (Casey, Duhoux şi Cohen,
2010). Şi studiile realizate pe şobolani au confirmat faptul că neuronii din corpii striaŃi dorsali ai
adolescenŃilor se activează în proporŃie mai mare în anticiparea recompensei în timpul unei
sarcini instrumentale apetitive. Deci, la adolescenŃi regiunea implicată în formarea habitudinilor
este mai sensibilă la recompense. Autorii pun acest pattern de activitate pe seama unei mai slabe
inhibiŃii şi mai puternice activări a cortexului orbitofrontal care proiectează în această regiune
(Sturman şi Moghaddam, 2012).
Alte studii au arătat că nivelul de testosteron corelează cu activarea în orbitofrontal şi
cortexul insular în timpul procesării stimulilor sexuali la bărbaŃi. Oarecum similar, femeile aflate
la mijlocul fazei foliculare (4-8 zile după apariŃia menstruaŃiei) la prezentarea unui stimul
recompensator prezintă o activare mai puternică în mezencefal, amigdala stângă, capul nucleului
caudat, girusul frontal inferior stâng şi fronto-polarul stâng. Nivelul de estradiol corelează pozitiv
cu activarea în zona laterală prefrontală şi fronto-polară (Dreher şi colab., 2007). De asemenea,
femeile în general prezintă o activare mai puternică la percepŃia unei recompense în zona
mediană prefrontală (aria 10) şi subgenuală (aria 25) comparativ cu bărbaŃii, care au o activare
mai puternică în corpii striaŃi ventrali (Dreher şi colab., 2007). Din punct de vedere evoluŃionist,
dorinŃa, disponibilitatea şi receptivitatea crescute din timpul perioadei ovulaŃiei are rol în
facilitarea reproducerii. O activitate crescută a sistemului recompensei poate modula funcŃiile
comportamentale precum abordarea comportamentală, anticiparea şi plăcerea consumării
recompensei. În această perioadă, femeile sunt mai atrase de trăsăturile dependente de testosteron
precum vocea groasă şi forma masivă a feŃei, dar sunt şi mai expuse la consumul de amfetamine
şi cocaină (Dreher şi colab., 2007).

4.3. PreferinŃa pentru recompense imediate şi sigure şi răbdarea ca şi trăsătură

de personalitate

Creierul foloseşte zonele senzoriale şi motorii pentru a reconstrui experienŃele trăite,

proces pe care noi il experienŃiem ca reamintire, imaginare sau anticipare. Acelaşi principiu se
aplică şi structurilor implicate in procesarea recompenselor. Aceleaşi circuite care sunt implicate
in condiŃionarea apetitivă sunt implicate şi in reamintire, imaginarea şi anticiparea unor lucruri
plăcute. Iar diferenŃele de personalitate dintre oameni n cea ce priveşte deciziile şi
comportamentul faŃă de recompense stau tot n funcŃionarea circuitelor senzoriale şi motorii ale
creierului implicate n procesarea, reamintirea şi anticiparea recompenselor şi situaŃiilor
asociate cu ele. O funcŃionare accentuată a acestora caracterizează – aşa cum am văzut ntr-un
curs anterior – persoanele extroverte precum şi cele dependente de recompense (Reward
dependent).
 Astfel, in perioada de anticipare a unei recompense zonele mediane prefrontale/cingulat
anterior, a ventromedianului prefrontal (ariile 11, 12), a orbitofrontalului lateral stâng (aria 47), a
cingulatului posterior (ariile 23, 31), zona rostrală a capsulei nucleului accumbens drept, a
hipocampului stâng, ne asigură antiparea (Rushworth şi colab., 2007), iar unele dintre ele ne
spun care este valoarea acelei recompense, cât de mare este ea. De această a doua operaŃie se
ocupă capsula nucleului accumbens, şi cortexul orbitofrontal drept (ariile 11 şi 47)(Knutson şi
colab., 2001; Berridge, 2003).
Cortexul orbitofrontal este legat de deciziile luate în situaŃiile în care sunt anunŃate
recompense, funcŃie de mărimea relativă a recompensei aşteptate, iar activarea din orbitofrontal
în aceste situaŃii este însoŃită de activare în zonele intraparietale/cingulat posterior. De asemenea,
activarea în ventromedianul prefrontal (ariile 10, 11, 12, 32) în aşteptarea recompense corelează
cu “willingness to pay” faŃă de acea recompensă (Rushworth şi Behrens, 2008). Activarea in
zona ventromediană prefrontală reflectă at t compararea valorii alternativelor c t şi increderea
pe care subiecŃii o au in decizia pe care o iau (De Martino, Fleming, Garrett şi Dolan; 2013).
Semnalele din nucleul accumbens ce identifică stimulii ce prezic recompensa, prin circuitul
dopaminergic mezo-cortico-limbic ce ajunge în partea orbitofrontală mediană, influenŃează
motivaŃia şi cresc viteza răspunsurilor în cazul semnalării unei recompense mari, deci
accumbensul ajustează comportamentul pentru a obŃine rezultate maxime (Galvan şi colab.,
2005).
MotivaŃia de a căuta recompensa este declanşată de stimulii care au fost anterior asociaŃi
cu ea, iar abilitatea acestor stimuli de a motiva comportamentele de căutare a recompensei
depinde de nucleul accumbens. Amigdala se activează şi ea de fiecare dată când dorim o
recompensă (Pressman şi Clemens; 2005; Dumont şi colab., 2005), amigdala furnizând
informaŃii importante pentru ajustarea nivelului motivaŃional în funcŃie de scopurile imediate
(Sugase-Miyamoto şi Richmond, 2005). În general reŃeaua formată din amigdală, corpii striaŃi
ventrali, orbitofrontalul median, cingulatul anterior şi posterior se activează în anticiparea unei
recompense imediate, iar reŃeaua formată din cortexul dorsomedian prefrontal/premotor
suplimentar, dorsolateral prefrontal, cortexul insular şi parietal este implicată în procesarea
recompenselor distale (Doya, 2008). Oamenii n general preferă recompense imediate indiferent
de mărimea lor.
 Orice sistem de învăŃare trebuie să caute informaŃii în avans – cu cât o face mai bine cu
atât creşte viteza şi acurateŃea învăŃării. Creierul a dezvoltat astfel mecanisme care procesează
informaŃia chiar şi atunci când aceasta nu este necesară comportamentului aflat în derulare. Actul
predicŃiei de succes are un rol motivaŃional/recompensator intrinsec. Acelaşi sistem neuronal
care ajută la căutarea apei, mâncării, care întăreşte comportamentul prin recompensă sau
pedeapsă, participă şi la luarea de decizii în situaŃii riscante şi învaŃă creierul să caute informaŃii
în avans, întărind selectiv acŃiunile care conduc la aflarea de informaŃii privind recompense
viitoare. Atunci când oamenii anticipează posibilitatea unui câştig viitor important – cum ar fi un
nou job interesant, o mărire de salariu, etc – nu le place să rămână « în suspensie » faŃă de acest
lucru – ei vor să afle mai multe. Cu alte cuvinte, chiar şi atunci când nu e posibilă declanşarea
unor acŃiuni care să influenŃeze rezultatul, ei preferă să primească informaŃii în avans privind
aceste rezultate. Oamenii preferă să rezolve cât mai repede o asemenea incertitudine în legătură
cu o posibilă recompensă, proces numit « rezolvare temporală a incertitudinii ». Această
preferinŃă pentru informaŃii în avans reprezintă o măsură directă a atitudinii faŃă de incertitudine.
Fiorillo, Tobler şi Schultz (2003) au observat că atunci când un stimul este fie
întotdeauna asociat cu o recompensă, fie niciodată asociat, nu există nici un fel de incertitudine.
Prin contrast, incertitudinea este maximă atunci când probabilitatea recompensării este de 50%,
şi în acest caz răspunsul neuronilor dopaminergici din corpii striaŃi ventrali este cel mai puternic.
Pare deci că în cursul unui trainig, aceeaşi populaŃie de neuroni encodează două aspecte diferite
ale probabilităŃii unei recompense: una ce corespunde erorii de predicŃie şi una ce reprezintă o
măsură a incertitudinii. Cel de-al doilea aspect are şi corelate în teoriile învăŃării. Astfel, cea ce
numim tradiŃional « atenŃie » depinde de incertitudinea unei întăriri, iar învăŃarea depinde de
atenŃie. Într-o situaŃie reală, incertitudinea unui animal privind recompensarea unei acŃiuni, sau
valoarea de recompensă a unui eveniment, înseamnă o insuficientă informaŃie pe baza căreia să
facă o predicŃie acurată – deci el va acorda mai multă atenŃie rezultatului acelei acŃiuni. Neuronii
dopaminergici furnizează un semnal ce facilitează atenŃia, şi astfel învăŃarea (Fiorillo, Tobler şi
Schultz, 2003). Deci, aceşti neuroni encodează o combinaŃie între mărimea recompensei şi
predictibilitatea ei.
Studiile imagistice au confirmat faptul că nivelul de incertitudine corelează pozitiv cu
activarea orbitofrontalului lateral (aria 47), a cingulatului anterior şi a amigdalei, toate situate pe
traseul mezo-cortico-limbic şi cunoscut a fi implicate în anticiparea unei recompense (Caldu şi
Dreher, 2007). Incertitudinea – adică incapacitatea de a face o predicŃie temporală privind
apariŃia unui eveniment – activează amigdala bazolaterală indiferent de natura stimulului.
Oamenii n general preferă recompense sigure indiferent de mărimea lor.
Valoarea unei recompense este encodată de către creier după trei parametrii: mărime,
probabilitate de primire şi timpul estimat până la primire. Procesele de anticipare a primirii sau
apariŃiei unei recompense sunt uneori percepute subiectiv intr-o manieră negativă, in funcŃie de
timpul estimat. Iar rezultatul – at t cel subiectiv c t şi cel comportamental bazat pe primul -
sunt in mod tradiŃional asociate cu trăsături de personalitate precum « impulsivitatea » sau
« agresivitatea reactivă ». Atunci când aşteptăm o recompensă, amânarea ei şi incertitudinea
primirii îi scad valoarea, proces numit „discounting” (reducere a valorii). Cu alte cuvinte, o
recompensă de 60$ e mai important dacă e primită azi decât peste o lună. La oamenii numiŃi
impulsivi o asemenea reducere are loc mai rapid (Gancarz şi colab., 2005). Deciziile care sunt
influenŃate de procesul de discounting ca urmare a amânării se numesc decizii intertemporale.
Acestea sunt frecvente în viaŃa cotidiană, şi apar în educaŃie, sănătate, sisteme de pensii,
investiŃii, etc. De asemenea, ele caracterizează unele boli precum abuzul de substanŃe, adicŃiile,
pathological gambling şi ADHD-ul.
BinenŃeles există distincŃia între trăsătură (diferenŃe între indivizi pe baze genetice) şi
stare (modificări în preferinŃele cuiva datorate contextului). Fenomenul de discounting este
puternic influenŃat de context – vederea de imagini cu feŃe atractive creşte discounting-ul, în
special la bărbaŃi. Specificarea duratei aşteptării creşte discounting-ul în timp ce focusarea pe
rezultat la momentul livrării recompensei diminuează discounting-ul. În general, cu cât o
persoană este mai capabilă să-şi imagineze viitorul cu atât ea poate să-l valorizeze mai mult
(Peters şi Buchel, 2011).
Studiile realizate pe oameni cu leziuni ale zonei ventromediane prefrontale (ariile 10, 11,
12, 32 şi 24) au evidenŃiat o tendinŃă de a supraevalua timpul până la acordarea unei recompense
distale, sau până la apariŃia unui stimul viitor (adică probleme cu aşteptarea unui eveniment). Şi
lezarea cortexului dorsolateral prefrontal, dar şi a cortexului insular, a amigdalei bazolaterale, a
miezului nucleului accumbens sau corpilor striaŃi ventrali în general creşte preferinŃa pentru
recompense imediate (Doya, 2008). Studiile au relevat că acest fenomen de discounting are loc
în cortexul orbitofrontal, iar lezarea sa afectează reducerea în cazul întârzierii recompensei
(Gancarz şi colab., 2005; Roesch, Taylor şi Schoenbaum, 2005). Acest rol al orbitofrontalului
este interpretat în relaŃie cu funcŃia sa de reprezentare a expectanŃei recompenselor (Rushworth şi
colab., 2007). DiferenŃele în funcŃionarea acestor zone fac diferenŃele între subiecŃi pe
continuumul răbdare-impulsivitate (Kable şi Glimcher, 2007).
Multe studii privind gestionarea promisiunii şi amânării unei recompense s-au realizat pe
copii şi adolescenŃi. Iată cum se descriu copiii care au foarte active reŃelele de procesare apetitivă
şi discounting :
• devin atât de nerăbdători înaintea unui eveniment interesant (vizita cuiva, mersul
în oraş cu ocazii speciale) încât îi vine greu să stea într-un loc;
• când văd o jucărie care le place sunt nerăbdători să o primească;
• când doresc să facă ceva vorbesc aproape numai despre asta; aşteaptă cu
nerăbdare vizita unor rude îndrăgite;
• devin foarte entuziasmaŃi atunci când fac planuri pentru excursii;
• sunt foarte încântaŃi atunci când deschid un cadou;
• de obicei, se aruncă într-o acŃiune sau activitate fără să se gândească înainte;
• decid foarte repede ce vor şi trec rapid la acŃiune;
• deseori îi întrerup pe ceilalŃi în timp ce ei vorbesc;
• au tendinŃa de a spune primul lucru care le trece prin minte fără să se gândească
înainte;
• când sunt nerăbdădători să iasă afară o zbughesc fără să se îmbrace
corespunzător;
• când văd o jucărie sau un joc pe care le doreşte sunt nerăbdători să le primească
imediat.
Estimarea timpului este realizată prin două sisteme de transmiŃători: dopaminergic şi
serotonergic. Administrarea de substanŃe care cresc activitatea dopaminergică cresc discounting-
ul. Însă, administrarea acută de D-amfetamină (ce creşte nivelul extracelular de dopamină) la
şobolani reduce discountingul, în timp ce administrarea cronică creşte discountingul (Peters şi
Buchel, 2011). Estimarea timpului este afectată de niveluri scăzute sau ridicate ale serotoninei.
Deprivarea de nicotină sau opioide creşte discounting-ul atât faŃă de droguri cât şi faŃă de bani.
Consumul de băuturi cu conŃinut de zahăr scade discounting-ul. Deci decizia privind o
recompensă imediată este dependentă de statusul caloric de moment, o stare de energie scăzută
conducând spre focusarea pe recompense imediate în timp ce o stare de energie crescută spre
acceptarea unei gratificări pe termen lung (Peters şi Buchel, 2011). Un nivel prea scăzut al
serotoninei afectează „creditul” acordat recompenselor distale, mărind impactul celor prezente,
dar şi disfuncŃii ale dopaminei în orbitofrontal sau disfuncŃii ale receptorului D1 dopaminergic
(Doya, 2008). Oamenii care posedă alela T mutaŃia completă (T/T) a genei DARPP-32 au o
expresie mai puternică a genei comparative cu cei care posedă alela C şi dezvoltă în mai mare
măsură comportamente care conduc spre recompense imediate. Gena DRAPP-32 produce
proteina cu acelaşi nume implicată în funcŃionarea receptorului D1 în corpii striaŃi. Receptorul
D1 este implicat în plasticitate şi învăŃarea apetitivă (Frank şi colab., 2009).

4.4. Furia şi agresivitatea pe fond de frustrare

În psihologie este cunoscută relaŃia intre frustare şi agresivitate. Doar că ele sunt văzute
ca şi entităŃi distincte iar relaŃia ca una cauzală de genul « frustrarea conduce la agresivitate ».
Teoriile emise de psihologie despre relaŃiile dintre diverse variabile pot fi influenŃate de
convingerile explicite ale simŃului comun privind cauzele şi consecinŃele comportamentului.
Totuşi, aceste teorii pot fi de asemenea afectate şi de relaŃii implicite conŃinute în termenii
cotidieni. ReŃeaua de semnificaŃii în care sunt “scufundaŃi” termenii din limbajul comun include
întotdeauna idei subtile despre ce se asociază cu cutare lucru, şi ce cauzează cutare lucru.
Vorbind la modul figurat, termenii psihologici din simŃul comun poartă cu ei termeni asociaŃi şi o
teorie implicită privind o secvenŃă cauzală în care apare fenomenul studiat. Folosirea acestor
termeni, îi face pe oameni să se gândească la patternuri de semnificaŃii asociate şi modele
cauzale. Smedslund (1978) şi Ossorio (1981)(după Kelley, 1992) au afirmat că “teoriile
psihologice sunt deseori explicaŃii ale relaŃiilor conceptuale ce se găsesc în limbajul comun.
Această reŃea conceptuală este anterioară atât observaŃiei cât şi teoretizării. O consecinŃă a
acestui punct de vedere este aceea că în mare parte cercetarea psihologică este fără sens din
moment ce ea încearcă să verifice prin metode empirice afirmaŃii logic necesare”. Acest lucru
este ilustrat prin examinarea formulei: “Frustrarea conduce la agresivitate”. Ea poate fi
reformulată ca:”provocarea emisă de O declanşează un răspuns ostil din partea lui P.” Aceasta nu
reprezintă nici o descoperire empirică şi nici o definiŃie, ci o formulare parŃială a conceptului
ultra-cunoscut al furiei. Cum ne imaginăm noi “furia” cuiva? Autorii identifică reŃeaua cauzală
implicită conŃinută de termenul “furie”, având provocarea ca antecedent şi răspunsul agresiv ca şi
consecinŃă. De unde ştim că o persoană este “frustată”? Pentru că în urma unei “provocări” ea s-a
manifestat “agresiv”, iar comportamentul respectiv agresiv trebuie să aibă ca şi cauză
sentimentul de frustrare.
Care ar fi explicaŃia reală a acestei asocieri ? Adevărul este că nu vorbim despre două
entităŃi diferite ci despre unul şi acelaşi lucru, care se poate manifesta din punct de vedere
subiectiv pe un continuum de la senzaŃia de frustrare la una de furie cu manifestări
comportamentale. Neuronii din orbitofrontal care răspund la neacordarea sau amânarea unei
recompense scontate, inclusiv oprirea dintr-o activitate orientată spre un scop, declanşează
răspunsuri emoŃionale precum iritarea sau furia, care sunt observate exprimându-se prin
comportamentele numite “impulsiv agresive”.
În literatură se face distincŃia între agresivitatea instrumentală şi cea reactivă. În
agresivitatea reactivă (care se mai numeşte şi agresivitate afectivă) un eveniment ameninŃător sau
frustrant declanşează actul agresiv şi induce senzaŃia de mânie. ReacŃia agresivă nu este iniŃiată
cu un scop (ca şi în cazul celei intrumentale) ci ca răspuns la ameninŃare sau la
nonrecompensare (Blair, 2004).

Iată cum se descriu acesti oameni :

• i irită cînd se aşteapă ca un lucru să se întâmple într-un anumit fel, şi de fapt se
întâmplă altfel;
• i enervează când oamenii nu ştiu să se comporte şi încalcă reguli simple;
• când văd accidente stupide, se gândesc că oamenii respectivi au păŃit-o în mare parte din
vina lor ;
• cînd sunt contrazişi, acest lucru i enervează şi le taie cheful ;
• i deranjează când cineva i întrerupe dintr-o activitate importantă şi simt în momentul
acela ostilitate faŃă de persoana respectivă.

Se ştie că oamenii cu tendinŃa spre agresivitate reactivă au o funcŃionare mai redusă a

orbitofrontalului (Blair, 2004). n plus, studiile anatomice au relevat că un volum crescut al
amigdalei bilateral precum şi un volum mai redus al cingulatului rostral stâng sunt asociate cu o
creştere a duratei comportamentelor agresive (un indice al reglării afective) - la adolescenŃii de
13 ani băieŃi, în cadrul interacŃiunii lor cu părinŃii. La fel, o creştere a volumului orbitofrontalului
stâng (median aria 11 şi lateral ariile 10, 47) este relaŃionată la băieŃii de 13 ani cu predispoziŃia
de a răspunde cu comportamente agresive ca reacŃie la comportamentul agresiv al părinŃilor
(Whittle şi colab., 2008).
PacienŃii cu Tulburare de Explozii de Furie Intermitentă (IED), care se caracterizează
prin comportament agresiv disproporŃionat de accentuat în raport cu provocarea prezintă
disfuncŃii la nivelul zonei mediane prefrontale şi ventromediane prefrontale (ariile 10, 11, 32,
12). Acelaşi tip de răspuns agresiv la frustrare se întâlneşte şi la persoanele cu Tulburare de
personalitate Borderline, care prezintă un nivel mai scăzut de vascularizare în orbitofrontalul
lateral (aria 47)(Blair, 2004). PacienŃii cu Borderline se caracterizează prin instabilitate afectivă,
relaŃii interpersonale instabile şi furie intensă şi neadecvată (Blair, 2004). Cortexul orbitofrontal
lateral şi cel insular anterior (ariile 11/47/12) sunt implicate în mecanismele aversive incluzând
furia şi dezgustul moral sau dezaprobarea (Moll şi colab., 2006). Studiile SPECT au evidenŃiat
că o activitate crescută la nivelul cingulatului anterior ventral (aria 32) este asociată cu iritare şi
tendinŃa de a rămâne “blocat în gânduri agresive”.
Oamenii diagnosticaŃi cu impulsivitate agresivă prezintă anormalităŃi în răspunsul
neuronilor la serotonină în cingulatul anterior şi în cortexul ventromedian stâng (New şi colab.,
2002). Ei au deci o mai slabă funcŃionare serotonergică în aceste zone (Stanley şi colab., 2000).
Oamenii caracterizaŃi prin agresivitate patologică au niveluri ridicate de serotonină dar precedate
de un ton serotonergic puternic inhibat (Nelson şi Trainor, 2007). Aceeaşi corelaŃie între
impulsivitate şi o slabă funcŃionare serotonergică s-a observat şi la pacienŃii cu Tulburare de
personalitate Borderline (Dolan, Anderson şi Deakin, 2001).
Această disfuncŃie serotonergică implică câŃiva receptori ai serotoninei precum: 5-HT2A,
5-HT1B, 5-HT2B, 5-HT2C, care prezintă o mai slabă sensibilitate la serotonină la aceşti oameni
(Germine, 1999; Lehmann, 2003). Scorurile la scala Lifetime History of Aggression (LHA)
corelează negativ cu cuplarea serotoninei de receptorul 5-HT1A în amigdală şi cortexul
prefrontal. Invers, activitatea acestui receptor creşte odată cu administrarea de precursori ai
serotoninei, SSRI, sau agonişti ai receptorilor 5-HT1A, şi scade agresivitatea. Nivelul ridicat de
disponibilitate pentru serotonină al acestui receptor la nivel postsinaptic în sistemul limbic şi
zone corticale corelează cu niveluri ridicate ale agresivităŃii şi impulsivităŃii (Nelson şi Trainor,
2007). Terapia cu Prozac (un inhibitor selectiv al receptorilor serotoninei) reduce simptomele de
furie. Receptorul 5-HT1B este exprimat n zone implicate în agresivitate şi acŃionează ca
inhibitor al eliberării serotoninei. Activarea acestui receptor conduce la scăderea agresivităŃii,
reglând impulsivitatea (Nelson şi Trainor, 2007). Oamenii ce prezintă polimorfismul 861C al
genei ce encodează receptorul 5-HT1B prezintă cu 20% mai puŃini asemenea receptori în
cortexul prefrontal şi sunt caracterizaŃi prin comportament agresiv.
Alelele MAOA-2R şi -3R ale genei MAOA conduc la o exprimare mai mare a genei
respective, iar bărbaŃii cu aceste polimorfisme prezintă un răspuns serotonergic mai redus şi
scoruri mai ridicate la impulsivitate şi agresivitate. Alela MAOA-3R este frecventă printre băieŃii
caracterizaŃi de părinŃi şi educatori ca fiind agresivi la modul persistent (Nelson şi Trainor,
2007). Aceşti oameni sunt mai intoleraŃi, mai rigizi şi percepuŃi ca fiind mai puŃin agreabili.
Studiile au evidenŃiat o corelaŃie între iritabilitate şi o activare crescută în corpii striaŃi
stângi. De asemenea, s-a constatat că iritabilitatea corelează cu o mai slabă cuplare a dopaminei
de receptorii D2 din corpii striaŃi ventrali (Pickering şi Gray, 2001). Indivizii putători ai alelei A1
(gena A produce receptorii D2) ce conduce la o scădere a densităŃii receptorilor D2 din sistemul
mezolimbic sunt caracterizaŃi ca fiind impulsivi, excitabili şi uşor de înfuriat. Această alelă se
regăseşte în proporŃie de 60% printre adolescenŃii diagnosticaŃi ca violenŃi patologic şi cu
Tulburare de Conduită (Conduct Disorder). De asemenea printre adulŃii cu Tulburare de
Personalitate Antisocială. Receptorii D2 din corpii striaŃi ventrali (nucleul caudat) şi prefrontalul
median se ştie că sunt fundamentali în encodarea experienŃelor ce semnifică furie, agresiune cât
şi în exprimarea acestor stări. Ei sunt implicaŃi în perceperea expresiilor faciale furioase, a
tonului vocal furios şi chiar în reamintirea sau imaginarea unor scene furioase.

Bibliografie obligatorie:

1. Berridge, K.C. Pleasures of the brain. Brain and Cognition, 52, pp 106-128, 2003
2. Blair, R.J.R. The roles of orbitofrontal cortex in the modulation of antisocial behavior.
Brain and Cognition, 55, pp 198-208, 2004
3. Brothers, L. Neurophysiology of the perception of intentions by primates. În M.
Gazzaniga (editor) The cognitive neuroscience. MIT Press. Cambridge, 1995
4. Caldu, X. şi Dreher, J-C. Hormonal and genetic influences on processing reward and
social information. Ann.N.Y.Acad.Sci., 1118, pp 43-73, 2007
5. Cirneci, D. şi colab. Impactul provocat de vederea pachetelor de Ńigări asupra creierului
fumătorilor şi ex-fumătorilor investigat prin RMN funcŃional. Psihiatru.ro, Anul VIII, Nr.
28 (1/2012):18-27, 2012
6. Doya, K. Modulators of decision making. Nature Neuroscience, 11 (4), pp 410-416, 2008
7. Dreher, J-C. şi colab. Menstrual cycle phase modulates reward-related neural function in
women. PNAS, 104 (7), pp 2465-2470, 2007
8. Fiorillo, C.D., Tobler, P.N. şi Schultz, W. Discrete coding of reward probability and
uncertainty by dopamine neurons. Science, 299 (5614), pp 1898-1902, 2003
9. Holden, C. Parsing the genetics of behavior. Science, 322, pp 892-895, 2008
10. Knutson, B. şi colab. Neural predictor of purchases. Neuron, 53, pp 147-156, 2007
11. Leknes, S. şi Tracey, I. A common neurobiology for pain and pleasure. Nature Reviews
Neuroscience, 9, pp 314-320, 2008
12. Nelson, R.J. şi Trainor, B.C. Neural mechanisms of aggression. Nature Reviews
Neuroscience, Vol. 8, pp 536-546, 2007
13. Nestler, E.J. şi Malenka, R.C. The addicted brain. ScientificAmerican.com, February 13,
2004
14. Peters, J. şi Buchel, C. The neural mechanisms of inter-temporal decision-making:
undestanding variability. Trends in Cognitive Sciences, 15 (5): 227-239, 2011
15. Portner, M. The orgasmic mind: The neurological roots of sexual pleasure. Scientific
American.com, Scientific American Mind, 15 Mai, 2008
16. Rolls, R.T. The brain and emotion. Oxford Univ. Press, 1998
17. Rushworth, M.S.F. şi colab. Frontal cortex and reward-guided learning and decision-
making. Neuron, 70: 1054-1069, 2011
18. Schultz, W. Potential vulnerabilities of neuronal reward, risk, and decision mechanisms
to addictive drugs. Neuron, 69: 603-617, 2011
19. Small, D.M. şi colab. Changes in brain activity related to eating chocolate. Brain, 124,
pp 1720-1733, 2001
20. Suhara, T. şi colab. Dopamine D2 receptors in the insular cortex and the personality trait
of novelty seeking. NeuroImage, 13: 891-895, 2001
21. Wittmann, B.C. şi colab. Striatal activity underlies novelty-based choice in humans.
Neuron, 58, pp 967-973, 2008
 Cursul 5

InhibiŃia comportamentală – componentă a personalităŃii

Introducere.
Spuneam anterior că teoria lui Rothbart privind dezvoltarea temperementului se bazează pe
ideea că există diferenŃe în maniera de răspuns la stimulare senzorială, vizibile din primele luni
de viaŃă iar copiii diferă între ei în abilitatea de a se întoarce la homeostază consecutiv unui
răspuns reactiv. Şi aşa cum am văzut, clasificarea actuală a temperamentului propusă de Fox şi
colaboratorii săi reflectă diferenŃele în răspunsul copilului la diferiŃi stimuli senzoriali şi sociali.
Reactivitatea temperamentală este organizată în concordanŃă cu sistemele motivaŃional-
emoŃionale majore ce includ: frica, furia, afectele pozitive şi anticiparea, precum şi afilierea. n
acest capitol vom discuta despre reactivitatea de tip frică declanşată de reacŃia la stimuli
sociali.

5.1. Ce numim „inhibiŃie comportamentală”? Corelate comportamentale şi fiziologice din

perspectiva dezvoltării

Una dintre componentele temperamentului în modelele psihobiologice este inhibiŃia

comportamentală. Copiii inhibaŃi comportamental prezintă următoarele caracteristici atunci când
sunt confruntaŃi cu situaŃii nefamiliare (în special prezenŃa unei persoane nefamiliare): oprirea
din activitate, latenŃă lungă la comportamentul de abordare, evitare activă, tăcere sau
comportament vocal diminuat şi apropierea de persoanele familiare (cum este mama) (Fox,
Henderson şi Marshall, 2001). O măsură observaŃională a inhibiŃiei comportamentale la copii
trebuie să acorde atenŃie următoarelor simptome:

• Preferă mai degrabă să privească decât să se joace cu alŃi copii;

• nu se simte în largul său când cunoaşte persoane noi;
• se ruşinează când străinii îi acordă multă atenŃie;
• uneori este timid chiar şi în faŃa persoanelor pe care le cunoaşte de mult timp;
• pare emoŃionat când discută cu adulŃii pe care abia i-a cunoscut;
• uneori întoarce spatele ruşinat noilor cunoştinŃe.

Aspectele inhibiŃiei comportamentale ca reacŃie la stimuli noi sau nefamiliari apar în jurul
vârstei de 8-9 luni. Totuşi, o predispoziŃie accentuată spre distress, acompaniată de plânset la 4
luni prezice inhibiŃia comportamentală de mai târziu (Rothbart, 1994). InhibiŃia comportamentală
este relaŃionată nu numai cu inhibarea comportamentului de abordare dar şi cu inhibarea
exprimării afectelor pozitive (a bucuriei de exemplu)(Rothbart, 1994). InhibiŃia comportamentală
poate fi văzută ca şi echivalentul neuroticismului din unele modele ale personalităŃii.
Pentru a examina originile temperamentale ale inhibiŃiei comportamentale, atât Kagan cât
şi Fox în mod independent (după Fox, Henderson şi Marshall, 2001) au selectat copii de 4 luni
care erau foarte reactivi şi aveau afecte negative puternice la prezentarea de stimuli noi auditivi
şi vizuali. un procent semnificativ dintre ei au prezentat semne de inhibiŃie comportamentală la
vârsta de 1 an. Fox şi colab.(2001) au găsit ca 25% dintre copiii selectaŃi au rămas inhibaŃi şi la
vârsta de 4 ani (după Fox, Henderson şi Marshall, 2001). Schmidt şi Fox (1998) au evidenŃiat că
copiii de 9 luni selecŃionaŃi după aceşti indici ai inhibiŃiei comportamentale e mai probabil să
prezinte un reflex de tresărire exagerat la apariŃia unui adult nefamiliar. După alte cercetări,
copiii care au fost clasificaŃi ca inhibaŃi la 21 de luni, aveau o variabilitate a ratei cardiace (HP)
mai scăzută decât copiii ne-inhibaŃi, atât la 21 de luni cât şi ulterior la 4 şi 5,5 ani (după Fox,
Henderson şi Marshall, 2001). Kagan şi colab. (1989) au găsit că aceşti copii inhibaŃi tind să
prezinte mai mari scăderi ale HP la stresori, comparativ cu copiii ne-inhibaŃi. Începând de la 21
de luni şi până la 7,5 ani copiii inhibaŃi e mai probabil să prezinte o scădere a HP, testaŃi fiind cu
diferite teste cognitive. Ei au examinat şi relaŃia dintre HP şi inhibiŃia comportamentală, şi au
observat că atât la 21 de luni, cât şi la 4, 5,5 şi 7,5 ani HP, atât în timpul sarcinilor ce se
desfăşoară în linişte cât şi în cele active, corelează negativ cu inhibiŃia comportamentală. În plus,
copiii ce au fost clasificaŃi ca inihibaŃi la toate intervalele de evaluare, au avut cele mai scăzute
medii ale HP la fiecare vârstă, în timp ce copiii constant ne-inhibaŃi au avut cele mai înalte medii
ale HP. În ce priveşte funcŃionarea axei HPA (care produce hormonul de stres cortizol), Kagan şi
colab.(1987) au găsit niveluri crescute de cortizol la copiii de 5,5 ani care au fost clasificaŃi ca şi
inhibaŃi comportamental la 21 de luni. Comportamentul inhibat la 5,5 ani este de asemenea
asociat cu nivelul crescut de cortizol măsurat la aceaşi vârstă. În plus, copiii de 4 ani care au
prezentat cele mai ridicate niveluri de anxietate şi comportament reticent în jocul cu alŃi copii
străini au avut şi cele mai ridicate concentraŃii matinale ale cortizolului salivar (după Fox,
Henderson şi Marshall, 2001).
Legătura dintre neuroştiinte şi inhibiŃia temperamentală poate servi ca model de
examinare şi a altor tipuri temperamentale. De exemplu, Fox şi colab. (după Fox, Henderson şi
Marshall, 2001) au găsit la copiii de un an cu comportament exuberant faptul că ei prezentau o
puternică reactivitate cuplată cu afecte pozitive ca răspuns la noutate şi stres minor. Aceşti copii
prezentau comportamente sociale pozitive, exploratorii şi o frică scăzută faŃă de situaŃii noi, şi ar
fi echivalentul extroversiunii din unele modele ale personalităŃii.
Copiii inhibaŃi comportamental la grădiniŃă stau izolaŃi de ceilalŃi copii şi refuză să se
angajeze în interacŃiuni sociale. Ei manifestă şi un număr anormal de mare de frici cum ar fi: de
animale mari, de apă, de a sta singur acasă, de maşini, de copii străini, de a merge la şcoală, de
TV şi de filme cu monştrii. Copii ne-inhibaŃi de obicei prezintă doar frică de animale mari şi de
întuneric. O treime din grupul de inhibaŃi din studiul lui Kagan se trezeau noaptea cu senzaŃii de
teroare.
Din grupul de copii studiat de Kagan, 40% şi-au diminuat timiditatea odată cu creşterea
în vârstă, dar doar câŃiva au ajuns la comportamentul tipic al unui copil ne-inhibat. Trăsătura s-a
dovedit a deveni stabilă la 7,5 ani (după Berenson, 1996). Biederman şi colab. (1993) au
demonstrat că riscul de a dezvolta tulburări de atac de panică şi fobie socială este mai crescut
pentru copiii inhibaŃi comportamental ai căror părinŃi prezentau un trecut cu tulburări anxioase
(după Berenson, 1996). Fox, Henderson şi Marshall (2001) au observat patternuri similare la
copiii preşcolari, pe care i-au numit “reticenŃi social”, aceştia preferând să-i observe pe ceilalŃi
jucându-se atunci când sunt puşi într-un grup nefamiliar. Ei rămân la marginea activităŃilor
sociale, prezintă semne de anxietate, par să fie incapabili să-şi mute atenŃia de pe ceilalŃi copii,
iar această fixaŃie în loc să le reducă reticenŃa pare să le-o crească. Într-un studiu longitudinal
celebru – Studiul Dunedin – Caspi (2000) a evidenŃiat ca acei copii care au fost clasificaŃi la
vârsta de 3 ani ca “inhibaŃi comportamental” erau mai timizi, fricoşi şi nesociabili. Aceiaşi copii
evaluaŃi la 18 ani erau caracterizaŃi de ceilalŃi ca fiind exagerat de controlaŃi, prevăzători şi
neasertivi, prezentând o slabă dorinŃă de a exercita roluri de conducere sau de a-i influenŃa pe
alŃii. La vârsta de 21 de ani, ei se plângeau de un slab suport social, sufereau de depresie şi
prezentau tentative de suicid. Oamenii îi caracterizau ca singuratici, fără deprinderi sociale şi cu
o slabă “poftă de viaŃă” şi angajare în activităŃi.
Se poate observa că o trăsătură identificabil ca prezentă n copilăria mică se păstrează la
omul adult. Deci teoria conform căreia personalitatea se formează la finalul adolescenŃei nu este
susŃinută ştiinŃific. Cel puŃin unele trăsături sunt prezente ncă din copilărie. n cazul inhibiŃiei
comportamentale ea poate sta şi la baza unor trăsături precum neuroticismul dar şi a unor
tulburări precum fobia socială, tulburările depresive sau a tulburării de personalitate evitativă.

5.2. O trăsătură legată de percepŃia feŃelor

Aşa cum am văzut, n creier structurile implicate n percepŃie au şi rol de nvăŃare. Şi

n cazul inhibiŃiei comportamentale este vorba despre structuri implicate n percepŃie şi
nvăŃare, dar cu specificarea faptului că este vorba despre un tip anume de percepŃie şi anume
percepŃia oamenilor străini.
Creierul este n bună măsură construit pentru a procesa socialul. În aşa-numitul „creier
social” amigdala are un rol central pentru că ea asociază stimuli sociali (vizuali, auditivi sau
senzoriali) cu valoare. Amigdala primeşte informaŃii vizuale pe traiectul colicul superior – nuclei
pulvinari mediani talamici şi declanşează răspunsuri inconştiente în timpul situaŃiilor sociale şi
alertează privind potenŃiale ameninŃări cuprinse în aceşti stimuli. Această rută este sensibilă în
special la feŃe care fac cu noi contact ocular direct. Conexiunile reciproce ale sale cu girusul
occipital inferior (aria de procesare vizuală primară) facilitează analiza informaŃiilor relevante
social. Prin conexiunile sale cu hipocampul contribuie la contextualizarea percepŃiilor permiŃând
procesări de tipul: „de unde cunosc persoana asta?”,”pot să am încredere în ea?”. O procesare
mai elaborată este apoi realizată prin conexiunile cu girusul fusiform din cortexul vizual şi
cortexul orbitofrontal.
Amigdala bazolaterală se activează la apariŃia stimulilor noi, mai ales a celor cu valoare
socială. Sentimentul de a fi “în gardă” atunci când suntem printre străini şi relaxaŃi atunci când
suntem printre prieteni sunt asociate cu interacŃiunea dintre girusul fusiform al feŃelor, sulcusul
temporal superior (aria 40) şi amigdala dreaptă. Acest efect de a fi în gardă, şi de a realiza
condiŃionare aversivă, este mai accentuat la vederea feŃelor unor persoane de altă rasă. Studiile
imagistice au arătat o mai puternică activare a amigdalei la prezentarea de stimuli sociali la
pacienŃii cu fobie socială chiar şi la prezentarea unor feŃe umane cu expresie neutră (după
Adolphs, 2003).
Amigdala alături de orbitofrontalul median, cingulatul anterior ventral şi sulcusul
temporal superior se activează la prezentarea de scene sociale. Lezarea zonei orbitofrontale la
maimuŃe rhesus şi vervet produce aversiune faŃă de contacte sociale – măsurată prin diminuarea
timpului petrecut în proximitatea spaŃială a altora, iar la oameni extirparea chirurgicală a acestor
zone conduce la inabilitatea de a evalua gradul de încredere de care dau dovadă persoanele noi,
angajându-se în parteneriate cu oameni care prezintă un evident caracter îndoielnic (Brothers,
1995). De asemenea, se ştie că stimularea la oameni a cingulatului anterior conduce la iniŃierea
comportamentului ludic chiar faŃă de persoane nefamiliare (Brothers, 1995).
La persoanele adulte care în copilărie fuseseră etichetate la vârsta de 2 ani ca “inhibate
comportamental” s-a observat un răspuns mai puternic al amigdalei la prezentarea unor feŃe
nefamiliare (Schwartz şi colab., 2003). Există o corelaŃie pozitivă între activarea amigdalei
drepte la prezentarea de feŃe nefamiliare şi scorurile la chestionarul de anxietate ca trăsătură
STAI-X2 (Oler şi colab., 2006). Ea este legată de capsula nucleului accumbens iar expunerea la
stimuli noi creşte dopamina în nucleul accumbens, fenomen mai accentuat la persoanele
anxioase, sau la cele care au stat multă vreme izolate. Efectul este de a se declanşa o motivaŃie de
evitare adică baza inhibiŃiei comportamentale. Studiile SPECT au evidenŃiat o corelaŃie şi între
supra-activarea corpilor striaŃi drepŃi şi panică şi evitare socială. Se cunoaşte că amigdala
centrală stângă joacă un rol important în interpretarea direcŃiei privirii cuiva, iar activitatea
amigdalei drepte creşte atunci când întâlnim privirea unei alte persoane care este îndreptată
direct către noi (Hoffman şi colab., 2006).
 În schimb, la copiii cu sindrom Williams, ce prezintă un volum anormal de mare al
amigdalei, apare o hiperfuncŃionare socială, ei neprezentând reacŃia normală de precauŃie sau
neîncredere faŃă de persoanele străine, şi fiind incapabile să judece gradul de încredere pe care îl
prezintă o persoană, în funcŃie de expresia feŃei. În experimentele realizate pe oameni adulŃi
sănătoşi s-a observat că administrarea intranazală de ocitocină a crescut încrederea între
partenerii implicaŃi într-o activitate, astfel crescând beneficiile rezultate din interacŃiunile sociale.
Ea nu modifică percepŃia riscurilor în general ci creşte în mod specific dorinŃa de a accepta
riscurile sociale ce apar în interacŃiunile interpersonale. Atât ocitocina cât şi vasopresina excită
populaŃii neuronale distincte din nucleul central amigdalian facând parte dintr-un circuit inhibitor
care modulează în manieră opusă integrarea informaŃiilor excitatorii provenite din nucleul
bazolateral amigdalian precum şi din cortex. În acest fel, cele două neuropeptide reglează
răspunsurile vegetative, endocrine şi comportamentale specifice fricii, răspunsuri declanşate de
către nucleul central amigdalian. Astfel se explică diminuarea prudenŃei care se manifestă făŃă de
persoanele de care suntem ataşaŃi. Studiile au arătat că administrarea unei forme sintetice de
oxitocină (Syntocinon) creşte performanŃa oamenilor de a recunoaşte şi denumi expresii faciale
emoŃionale (ruşine, teamă sau surpriză) „citite” în fotografii care prezintă doar ochi de persoane
(Domes şi colab., 2007). Oxitocina este un hormon (neuropeptidă) compus din 9 aminoacizi,
produs de către celulele magnocelulare din nucleii supraoptic şi paraventricular hipotalamici.
Alături de vasopresină (hormon cu structură similară) joacă un rol important în ataşament,
comportamente afiliative, formarea de cupluri, comportament matern, sexual şi stress de
separare. Ea favorizează memoria socială – abilitatea de a recunoaşte o persoană nou cunoscută
şi încrederea pe care o acordăm unei persoane, dar reglează şi răspunsul creierului la stimuli
ameninŃători (Domes şi colab., 2007).

5.3. Nefamiliarul perceput ca aversiv

La toate vertebratele (peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere) emisfera dreaptă este
mai sensibilă la stimuli care induc emoŃii negative, precum percepŃia unui prădător. La fel, atât la
maimuŃe cât şi la oameni – aşa cum am văzut – emisfera dreaptă mediază răspunsuri de evitare
comportamentală. De asemenea, ea găzduieşte sistemul atenŃional care reorientează atenŃia ca
răspuns la stimuli neaşteptaŃi sau foarte relevanŃi – reflexul de orientare. În schimb, emisfera
stângă are rol în declanşarea rutinelor comportamentale – un rol complementar la rolul celei
drepte de răspuns la urgenŃe sau ameninŃări. Noile specializări se dezvoltă deasupra celor vechi –
proces numit encefalizare. Specializarea iniŃială a emisferei drepte în recunoaşterea speciilor – o
deprindere fundamentală în depistarea unui prădător – a evoluat în capacitatea de a recunoaşte
feŃe în cadrul unei specii, precum şi recunoaşterea informaŃiei afective conŃinută în acea faŃă.
Afinitatea emisferei stângi pentru rutine a evoluat în dominanŃa mâinii drepte pe care o găsim şi
la oameni şi la maimuŃe.
Oamenii care prezintă asimetrie EEG frontală dreaptă (adică o activitate mai accentuată a
lobului frontal drept în stare de repaus) au tendinŃa de a eticheta ca fiind mai traumatizante
secvenŃe video ce prezintă evenimente neplăcute (Fox, Henderson şi Marshall, 2001) şi au
scoruri mai ridicate la chestionarele ce măsoară timiditatea (Schmidt, 1999), iar copiii care în
primul an de viaŃă sunt foarte deranjaŃi de stimuli noi răspunzând prin plâns şi inhibiŃie
comportamentală, de asemenea au asimetrie EEG frontală dreaptă (Fox, Henderson şi Marshall,
2001).
În general creierul are o aşa-numită “tendinŃă spre negativ”, adică prezintă un răspuns
mai puternic şi mai rapid la stimuli negativi. PotenŃialul N200 măsurat prin ERPs prezintă la
oamenii normali o amplitudine mai ridicată şi o latenŃă mai scăzută măsurate în zonele
temporale, centrale şi frontale ale creierului la prezentarea unor imagini negative, comparativ cu
cele neutre sau pozitive. Cortexul prefrontal drept prezintă o latenŃă scăzută (120-160 ms) în mod
selectiv pentru stimulii aversivi de tip feŃe speriate, furioase, sau imagini aversive. Atunci când
privim cuvinte cu valoare tabu (de exemplu cele legate de practici sexuale), cuvinte cu valoare
plăcută sau cu valoare neutră, apar diferenŃe în undele cerebrale, cuvintele tabu declanşând cele
mai puternice unde în zona fronto-centrală. Ele evocă un potenŃial negativ timpuriu N200 în zona
temporală posterioară stângă la 280 ms de la apariŃia cuvântului. La 400 ms de la apariŃie în
zonele fronto-centrale ale creierului apare o delimitare între cuvintele neutre şi cele emoŃionale,
cele din urmă evocând un potenŃial târziu P300b mai puternic (Halgren şi Marinkovic, 1995).
Deci procesarea începe în zonele occipitale implicate în procesare vizuală, ajunge în cele
limbice şi se termină în cele frontale. Vizionarea de imagini aversive creşte cuplarea dintre cele
două amigdale, precum şi dintre sulcusul temporal superior drept (aria 40) şi cortexul frontal
median drept (Lane şi colab., 2005). InformaŃia senzorială ajunge la amigdală atât printr-un
circuit direct talamo-amigdalian cât şi printr-unul mai lung talamo – cortico – amigdalian,
nucleul bazolateral al amigdalei procesând foarte rapid valoarea emoŃională a informaŃiei
(LeDoux, 1994a). Amigdala este cuplată cu zona periapeductului cenuşiu (PAG), acesta
activându-se atunci când sunt procesaŃi stimuli foarte aversivi, prezenŃi sau aflaŃi la mică
distanŃă. PAG conduce la declanşarea de răspunsuri „fugă sau luptă”. În schimb, atunci când
procesăm stimuli aversivi distali sau cu valoare aversivă incertă este implicată zona
ventromediană prefrontală (Mobbs şi colab., 2007). DisfuncŃii ale PAG sunt asociate cu panică în
timp ce disfuncŃii ale zonei ventromediane prefrontale sunt asociate cu anxietate (Mobbs şi
colab., 2007). FeŃele speriate sunt percepute alături de amigdala bazolaterală, de sulcusul
temporal superior (aria 40), cortexul cingulat posterior (aria 31), zona ventromediană prefrontală,
girusul prefrontal inferior drept/cortex insular anterior (ariile 45, 47, 12)(Narumoto şi colab.,
2001; Adolphs, 2002; Pessoa şi colab., 2002; Pessoa şi Padmala, 2005). În această situaŃie (a
feŃelor speriate) s-a observat o creştere a conectivităŃii între amigdala dreaptă, nucleii pulvinari
talamici şi coliculul superior din mezencefal, acesta reprezentând traiectul de procesare
subcorticală a informaŃiei emoŃionale vizuale aversive (Morris, Ohman şi Dolan, 1999). În cazul
informaŃiei auditive aversive este vorba de un circuit talamo (nucleii geniculaŃi mediani) –
colicularo (coliculul inferior) – amigdalian (Marsh şi colab., 2002). După expunerea la feŃe
umane cu expresie speriată, zonele frontale ventrale drepte (aria 47) şi cortexul cingulat anterior
(ariile 32 şi 24) drept au rol în modularea răspunsului amigdalian. Această interacŃiune
furnizează un mecanism prin care putem controla şi direcŃiona răspunsurile emoŃionale prin
etichetare conştientă şi evaluarea experienŃei emoŃionale. Dereglări în cadrul acestui mecanism
pot contribui la simptome specifice tulburărilor emoŃionale precum panica, fobia, anxietatea sau
stresul posttraumatic (Hariri şi colab., 2003). FeŃele furioase sunt procesate de către amigdala
bazolaterală si cortexul temporal superior (Hofman şi colab., 2006).

5.4. Rolul serotoninei în structurarea circuitelor creierului de procesare a stimulilor

nefamiliari, ambigui şi aversivi

Serotonina este un modulator fundamental al circuitelor cortico-limbice care susŃin

emoŃiile. Efectul modulator ale acesteia este mediat, în principal, de către receptorii 5-HT1A şi
5-HT2A, care produc efecte postsinaptice inhibitorii (primul) şi excitatorii (al doilea). Prin aceşti
receptori, cortexul cingulat subgenual controlează activitatea amigdalei (Fisher şi colab., 2005).
Studiile făcute pe şoareci care aveau blocat transportorul serotoninei au indicat că aceştia
prezentau o densitate mai redusă a receptorilor serotoninei 5-HT1A în amigdală, hipotalamus şi
rafeul dorsal (locul de secreŃie a serotoniei. De asemenea, aceşti şoareci ajunşi la maturitate
prezentau comportamente emoŃionale anormale. Receptorul 5-HTR2A are funcŃia de a modula
„anxietatea de conflict”, prin intermediul său cortexul exercitându-şi influenŃa descendentă
asupra procesării stimulilor noi, nefamiliari, precum şi a ameninŃării şi riscului. Aceşti receptori
sunt exprimaŃi în special în cortex, corpii striaŃi ventrali, hipocamp şi amigdală (Weisstaub şi
colab., 2006).
Studiile de la finele anilor ’90 au arătat că inputurile senzorialee către amigdala
bazolaterală sunt modulate de către serotonină prin intermediul activării interneuronilor GABA
care conŃin receptori ai serotoninei. Serotonina are efect asupra celulelor GABAergice prin
intermediul receptorilor 5-HT2 (Benes, 2001). Această modulare are efect asupra fluxului
informaŃional condus prin amigdală, influenŃând abilitatea amigdalei de a controla răspunsurile
vegetative, endocrine şi comportamentale declanşate de către stimulii ameninŃători (Stutzmann şi
LeDoux, 1999). Stimulii care cresc nivelul de serotonină din amigdală activează receptorii
serotonergici de pe interneuronii GABA, facilitând eliberarea de GABA în neuronii din amigdala
bazolaterală. O funcŃionare serotonergică scăzută ar putea conduce la o modulare GABAergică
deficitară a aferenŃelor excitatorii glutamatergice, probabil permiŃând stimulilor inofensivi să fie
procesaŃi de către amigdala bazolaterală ca fiind evenimente emoŃionale (Stutzmann şi LeDoux,
1999). Ca rezultat, aceşti şoareci au tendinŃa de a interpreta orice situaŃie ambiguă ca fiind
ameninŃătoare şi a răspunde în consecinŃă. Studiul lui Stutzmann şi LeDoux s-a realizat pe
receptori de tip 5-HT2 şi 5-HT3. Ori studiile imagistice au evidenŃiat o mai puternică activare a
amigdalei drepte la prezentarea de stimuli sociali la persoanele adulte normale care prezentau
polimorfismul C178T în regiunea reglatoare a genei ce encodează receptorul 5-HT3A al
serotoninei (Iidaka şi colab., 2005), precum şi la cei cu mutaŃii ale genei care sintetizează
receptorul 5-HT2C. Şoarecii cu ştergerea completă a genei receptorului 5-HT2A nu mai prezintă
comportamentul tipic de evitare a braŃelor deschise, luminate ale unui labirint, precum şi de
reticenŃă a hrănirii într-un mediu nefamiliar (Weisstaub şi colab., 2006).
Proteina transportoare a serotoninei are rolul de a mobiliza transmiŃătorul eliberat din
veziculele terminale ale neuronului presinaptic, a-l transporta în sinapsă, iar apoi a-l recapta şi a-l
reincorpora în vezicule. Persoanele care prezintă două copii ale alelei scurte a genei SLC6A4
care produce proteina transportoare a serotoninei n sinapsă, prezintă o activitate crescută a
amigdalei bazolaterale drepte precum şi a zonei ventromediane prefrontale drepte cu care aceasta
este cuplată, în situaŃia prezentării unor imagini aversive, indicând o creştere a procesării
emoŃionale a stimulilor aversivi (Heinz şi colab., 2005). Oamenii care prezintă acest polimorfism
au un volum mai redus de substanŃă cenuşie în cortexul limbic şi amigdală, precum şi în cortexul
cingulat subgenual şi rostral. De asemenea, ei prezintă o mai slabă cuplare interneuronală între
amigdală şi cortexul subgenual (în special) dar şi cel rostral atunci când procesează feŃe speriate
(Pezawas şi colab., 2005). Zona subgenuală (aria 25) prezintă la om cea mai mare densitate de
neuroni serotonergici şi este o zonă ce primeşte proiecŃii numeroase de la amigdală.
Faptul că polimorfismul menŃionat are impact structural asupra acestor zone, este
congruent cu datele care demonstrează rolul serotoninei în dezvoltarea corticală, aceasta
modelând circuitele neuronale prin reglarea plasticităŃii sinaptice şi reglarea activităŃii neuronilor
serotonergici precum şi a celor non-serotonergici. Neuronii serotonergici sunt printre primii
neuroni generaŃi şi chiar neuronii non-serotonergici pot ocazional exprima transportorul
serotoninei (5-HTT) în cortexul cingulat. Acest pattern de exprimare a neuronilor non-
serotonergici, în cadrul unei anume ferestre temporale, se presupune că ar sta la baza formării şi
reglării patternurilor de conectare interneuronală, posibil prin reglarea sinapsogenezei. La
naştere, proiecŃiile serotonergice către cortexul senzorial sunt prezente mai ales în straturile IV,
V şi VI ale creierului (Benes, 2001). Serotonina influenŃează plasticitatea în neocortexul aflat în
dezvoltare prin influenŃa trofică pe care o are asupra fibrelor talamo-corticale (Benes, 2001). La
şoareci există o perioadă între ziua a 5-a postnatală şi ziua 21 când receptorii 5-HT1A din
hipocamp şi cortex sunt esenŃiali în stabilirea unui răspuns normal la stimuli stresanŃi, iar
blocarea lor în această perioadă conduce la comportamente anxioase (Gross şi colab., 2002).
Şoarecii care au oprită gena care produce receptorul 5-HT1A au o tendinŃă de a procesa stimulii
ambigui drept aversivi, acest lucru fiind declanşat de anormalităŃi în circuitele hipocampale
(Tsetsenis şi colab., 2007). Studiile realizate pe oameni adulŃi sănătoşi au relavat faptul că până
la 44% din variabilitatea privind gradul de reactivitate al amigdalei este determinat de către
densitatea receptorilor 5-HT1A. O capacitate redusă a reglării eliberării serotoninei prin
mecanismul de feedback negativ este asociată cu o reactivitate crescută a amigdalei (Fisher şi
colab., 2006).
 5.5. Componenta genetică a inhibiŃiei comportamentale

Studiile genetice au arătat că indivizii adulŃi care prezintă una sau două copii ale alelei
scurte a genei (SLC6A4) a transportorului serotoninei (5-HTT), polimorfism asociat cu o
exprimare redusă a genei respective, prezintă o activare mai puternică a amigdalei în prezenŃa
unor feŃe umane cu expresie de frică. Aceşti oameni prezintă o activare amigdaliană mai
puternică atât la procesarea uneor feŃe speriate sau furioase, dar şi a imaginilor aversive în
general, a cuvintelor negative, iar în cazul celor cu fobie socială – după un discurs public (Canli
şi Lesch, 2007).
Gena SLC6A4 (sau SERT) este situată pe cromozomul 17q11.2 şi este alcătuită din 14
exoni ce encodează o proteină compusă din 630 de aminoacizi. Activitatea transcripŃională a
genei este modulată de un element repetitiv de lungime variabilă din regiunea 5’ localizat ~1,4kb
mai sus de locul de start al transcripŃiei, numită regiunea polimorfismelor relaŃionate cu gena 5-
HTT (sau 5-HTTLPR). 5-HTTLPR este prezentă doar la oameni şi la primate iar alelele sale sunt
cel mai frecvent compuse din elemente care se repetă de 14 (sau alela scurtă) şi de 16 ori (sau
alela lungă). PopulaŃia nord-americană prezintă în proporŃie de 57% alela lungă şi 43% alela
scurtă. Aceste alele conduc la diferenŃe în ARN-ul mesager şi densitatea proteinei transportoare,
precum şi în recaptarea serotoninei, alela scurtă fiind asociată cu o exprimare mai scăzută a genei
SERT (Murphy şi colab., 2004).
S-a observat o mai puternică activare la prezentarea de stimuli sociali la nivelul amigdalei
drepte (dar şi a cortexului prefrontal median şi dorsomedian) la persoanele adulte normale care
prezentau polimorfismul C178T în regiunea reglatoare a genei ce encodează receptorul 5-HT3A
al serotoninei (Iidaka şi colab., 2005), precum şi mutaŃii ale genei care sintetizează receptorul 5-
HT2C (Bonasera, Schenk şi Tecott, 2005). Alela TT (deci mutaŃia completă a polimorfismului
T102C) a genei care produce receptorul 5-HT2A este asociată cu o activitate mai redusă a
serotoninei în cortexul prefrontal şi conduce la ataşament evitativ, distanŃare emoŃională într-o
relaŃie, discomfort faŃă de apropiere interpersonală, deschidere şi interdependenŃă, persoanele
respective fiind etichetate ca fiind mai puŃin agreabile.
Alte studii realizate pe copii de 12 luni au arătat că aceia care prezentau combinaŃia de
polimorfism 5-HTTLPR s/s (adică două copii ale alelei scurte a genei transportorului
serotoninei) şi polimorfism al alelei DRD4-7R al genei ce encodează receptorul D4 al
dopaminei, prezintă o puternică reacŃie de frică la apropierea unei persoane străine, refuză
interacŃiunea cu aceasta multă vreme, habituarea fiind îndelungată, prin comparaŃie cu cei care
au acelaşi polimorfism al dopaminei (DRD4-7R) dar varianta lungă a alelei genei transportorului
serotoninei (5-HTTLPR l/l). Aceşti copii nu prezintă nici măcar reacŃie de precauŃie la apropierea
unui străin, reacŃie socotită normativă între 9 şi 18 luni (Lakatos şi colab., 2003). Alela scurtă a
mai fost asociată cu unele trăsături de personalitate precum anxietate, neuroticism,
comportament evitativ, condiŃionare aversivă şi răspuns cardiovascular exagerat la stimuli
stresanŃi, tulburări de somn şi durere cronică (Murphy şi colab., 2004). Nici una dintre genele
studiate până acum nu s-a descoperit a fi răspunzătoare în aşa mare măsură precum SERT în
etiologia neuroticismului, tulburărilor anxioase şi depresive (Holden, 2008).
Alela 5-HTTLPR s/s a (numită şi SERT) fost găsită ca fiind asociată cu tulburarea
bipolară, depresia majoră, depresia recurentă, tentative de suicid, tulburarea psihoafectivă şi
depresia psihotică (Caspi şi colab., 2003; Murphy şi colab., 2004), dar studii ulterioare au
evidenŃiat că la aceste simptome ajung doar acei purtători ai alelei care în copilărie au fost
crescuŃi într-un mediu social stresant, au crescut fără părinŃi sau care au fost abuzaŃi (Kaufman şi
colab., 2004). Studiile au arătat că 43% dintre purtătorii mutaŃiei complete expuşi la evenimente
stresante de viaŃă dezvoltă episoade depresive majore, mai mult decât dublu comparativ cu cei
care au varianta 5-HTTLPR l/l (Holden, 2008). Deci, nu este vorba de o “genă a depresiei” ci o
modificare genetică ce modulează răspunsul serotonergic la stres (Murphy şi colab., 2004).
Expunerea şoarecilor imediat după naştere la manipulare, stimuli noi sau stresori naturali
activează axa HPA (hipotalamus - glanda pituitară – hipofiză) care secretă cortizolul. Proteina
transportoare 5-HTT mediază răspunsul la stress al axei HPA. Şoarecii cu polimorfismul 5-
HTTLPR s/s şi s/l (mutaŃia incompletă) crescuŃi într-un mediu stresant au o secretie de cortizol şi
de noradrenalină mai crescute decât cei cu alela l/l (Murphy şi colab., 2004; Caspi şi Moffitt,
2006).
De asemenea, alte studii au evidenŃiat faptul că indivizii adulŃi sănătoşi care prezintă
combinaŃia polimorfismului 5-HTTLPR s/s cu alela met158 a genei COMT, prezintă o activare
amigdaliană bilaterală mai puternică la expunerea unor stimuli vizuali aversivi. Gena COMT
(Catecol-O-Metiltransferaza) este localizată pe cromozomul 22q11 şi metabolizează dopamina
eliberată în sinapsă împreună cu MAO (mono amino oxidaza). O modificare la codonul 158 a
genei COMT, conduce la substituirea Valinei cu Metionina şi afectează durata rămânerii
dopaminei la nivelul sinapsei deci şi a efectelor acesteia asupra receptorilor neuronilor
postsinaptici. Indivizii care au alela met cu mutaŃia completă (met/met), la expunerea la feŃe
speriate sau furioase, prezintă o cuplare mai puternică a neuronilor ce leagă sistemul limbic
(amigdală şi hipocamp) de orbitofrontalul lateral. La aceşti oameni, activarea amigdaliană
corelează cu tendinŃa subiectivă de a evita feŃele speriate sau furioase. Alte studii au arătat că
oamenii care prezintă combinaŃia 5-HTTLPR s/s cu COMT met158 prezintă o activare mai
puternică în ambele amigdale, hipocamp şi girusul cingulat, la expunerea la stimuli aversivi, iar
acest genotip explică până la 42% din variaŃiile de funcŃionare ale acestui circuit neuronal
(Smolka şi colab., 2005). Oamenii care prezintă polimorfismul COMT met (deci o activitate mai
scăzută a genei şi o catabolizare mai redusă a dopaminei şi noradrenalinei) au un răspuns
neuronal mai puternic la stimuli aversivi, iar această procesare corelează pozitiv cu numărul de
alele met 158 în sistemul limbic (amigdala dreaptă, hipocampul stâng, talamusul drept), cortexul
prefrontal cu care este conectat acesta (ventrolateralul prefrontal bilateral, dorsolateralul
prefrontal drept) şi lobulul parietal inferior stâng (7/40)(Smolka şi colab., 2005). Acest genotip
explică până la 38% din variaŃiile inter-individuale în răspunsul la stimuli neplăcuŃi (Smolka şi
colab., 2005).
Şi alte polimorfisme au impact asupra serotoninei. Studiile realizate pe bărbaŃii tribului
Maori din Noua Zeeelandă au arătat că posesorii unei mutaŃii a genei MAO-A care conduce la o
exprimare mai slabă a genei şi astfel influenŃează descompunerea serotoninei prezintă o activare
mai puternică a amigdalei la prezentarea de feŃe speriate, sugerând faptul că acest polimorfism
induce o creştere a sensibilităŃii amigdalei faŃă de stimuli emoŃionali şi o tendinŃă de a acŃiona
impulsiv (Holden, 2008).
VariaŃii genetice ale genei TPH2 (gena tryptofan hidroxilazei) – precum TPH2 G(-844)T
alela T – sunt asociate cu o activitate anormală a enzimei care sintetizează serotonina din
triptofan, şi cu un risc crescut de a dezvolta tulburări emoŃionale (Brown şi colab.,2005). Enzima
TPH, alături de transportorul dopaminei (DAT) şi de dehidrogenaza aldehidică (ALDH1),
influenŃează activitatea amigdalei şi conduc la tendinŃa acesteia până la vârsta de 8 zile (la
şoareci) de a realiza preferinŃe şi faŃă de stimuli care sunt asociaŃi cu aversivitate, fenomen care
ar explica fenomenele de ataşament paradoxal, în care copiii rămân ataşaŃi de părinŃii care i-au
abuzat la vârste precoce (Barr şi colab., 2005).
 5.6. Mecanisme epigenetice care setează răspunsul la stres

Însă nu doar genele ne pot predispune la stres, ci şi factorii de mediu, aşa cum se
cunoaşte foarte bine. Studiile longitudinale au arătat că atât răspunsul corticosteroid cât şi cel
dopaminergic la stress la omul adult sunt relaŃionate cu grija parentală din copilărie, grijă
percepută subiectiv de către aceştia. ExperienŃele aversive precoce, din primul an de viaŃă, s-a
dovedit că inhibă plasticitatea creierului prin creşterea sensibilităŃii la glucocorticoizi,
diminuându-se astfel abilitatea girusului dentat al hipocampului de a răspunde la stress (Mirescu,
Peters şi Gould, 2004). Şobolanii adulŃi care au fost separati de mame în primele zile de viaŃă au
mai puŃini transportori ai dopaminei (DAT) în corpii striaŃi ventrali (nucleu accumbens). Acest
deficit conduce la aceste animale la un răspuns dopaminergic crescut şi mai persistent in condiŃii
de stress. Similar, oamenii adulŃi care raportează relaŃii familiale sărace au o secreŃie de
dopamină mai crescută la expunerea la stresori în condiŃii de laborator (Pruessner şi colab.,
2004). Studiile realizate pe şobolani au evidenŃiat faptul că abuzul la vârste precoce (între ziua 8
şi 12 postpartum) induce deficite în comportamentul social vizibile chiar şi în această perioadă
imediat de după naştere. Totuşi, simptomele de depresie se observă doar la adolescenŃă. Aceste
simptome corelează cu o activitate mai crescută a amigdalei ca răspuns la forced swim test. Deci
comportamentul social deficitar din primul an de viaŃă poate fi o cauză a psihopatologiei
ulterioare (Raineki şi colab., 2012).
Există la şoareci o perioadă între ziua a 5-a postnatală şi ziua 21 când receptorii 5-HT1A
din hipocamp şi cortex sunt esenŃiali în stabilirea unui răspuns normal la stimuli stresanŃi, iar
blocarea lor în această perioadă conduce la comportamente anxioase (Gross şi colab., 2002).
Şoarecii care au oprită gena care produce receptorul 5-HT1A a serotoninei au o tendinŃă de a
procesa stimulii ambigui drept aversivi, acest lucru fiind declanşat de anormalităŃi în circuitele
hipocampale (Tsetsenis şi colab., 2007). Studiile realizate pe oameni adulŃi sănătoşi au relevat
faptul că până la 44% din variabilitatea privind gradul de reactivitate al amigdalei este determinat
de către densitatea receptorilor 5-HT1A. O capacitate redusă a reglării eliberării serotoninei prin
mecanismul de feedback negativ este asociată cu o reactivitate crescută a amigdalei (Fisher şi
colab., 2006). De asemenea, şoarecii care au blocat transportorul serotoninei prezintă o densitate
mai redusă a receptorilor serotoninei 5-HT1A în amigdală (Li şi colab., 2004). Aceşti şoareci
ajunşi la maturitate prezentau comportamente emoŃionale anormale (Ansorge şi colab., 2004).
Serotonina are un rol important în reglarea neurogenezei adulte, ea exercitând un efect
pozitiv mediat de receptorul 5-HT1A. Antidepresivele îşi exercită efectele şi prin creşterea
neurogenezei în hipocamp acŃionând şi asupra receptorului 5-HT2C (Sahay şi Hen, 2007) prin
acest mecanism având loc supravieŃuirea şi diferenŃierea noilor neuroni de tip adult (Nakagawa şi
colab., 2002).
Stresorii din mediu alterează controlul epigenetic şi asupra transcripŃiei genei
transportorului serotoninei conducând la afectări de durată ale circuitelor menŃionate şi a
rezistenŃei la stress (Canli şi Lesch, 2007). În hipocamp, separarea de mamă induce modificări în
dendritele neuronilor piramidali prin inervaŃia serotonergică (Poeggel şi colab., 2003). S-a
stabilit că finalul celei de a doua săptămâni postnatale şi începutul celei de a treia sunt critice, de
modul în care funcŃionează transportorul serotoninei 5-HTT şi receptorul 5-HT1A în zona CA1
hipocampală în această fereastră de dezvoltare depinz nd răspunsul la mediu nou şi
comportamentul explorator în această situaŃie, comportamente esenŃiale în viaŃa adultă. De
asemenea, interneuronii GABA îşi stabilesc patternul matur de conectivitate în zonele CA1 şi
CA3 hipocampale (Leonardo şi Hen, 2008).
În plus, canalele de potasiu (care sunt fundamentale pentru funcŃionarea interneuronilor
GABA) apar la şobolani în prima săptămână postnatală şi ajung la nivelul matur în ziua 21.
Vârful activităŃii exploratorii este între zilele 20 şi 30 postnatale, având un declin după ziua 45,
ceea ce coincide cu vârful activităŃii serotonergice în creier dar şi cu maturizarea hipocampului.
De asemenea, habituarea la nou nu are loc în ziua 15 dar apare în ziua 20. Deci răspunsul anxios
la nefamiliar se maturizează între ziua 15 şi ziua 20. Ca şi paralelă cu dezvoltarea umană, copiii
încep să arate frică faŃă de străini între 7 şi 9 luni, iar deja la 2 ani stabilesc un pattern de răspuns
comportamental la nefamiliar numit inhibiŃie comportamentală care rămâne stabil şi prezice
riscul de tulburări anxioase. Aceste ferestre critice de dezvoltare, caracterizate printr-o ridicată
plasticitate, reprezintă perioade de dezvoltare cu impact pe termen lung. De asemenea, prezenŃa
lor arată că expunerea la aceleaşi influenŃe de mediu la diferite momente de timp, are consecinŃe
dramatic diferite (Leonardo şi Hen, 2008).
Expunerea la experienŃe stresante scade numărul de noi neuroni în girusul dentat, alterând
proliferarea celulelor precursoare granulare din girusul dentat. Stresul apărut în perioada de
creştere poate altera permanent producerea de noi neuroni, acest efect continuând şi în perioada
adultă. Activarea de către stress a axei HPA scade producerea de noi neuroni în girusul dentat
datorită efectului glucocorticoizilor – precum cortizolul (Gould şi Gross, 2002). Studiile realizate
pe animale de laborator, precum cele ale lui Poeggel şi colab. (2003), au evidenŃiat modificări ale
neuronilor şi dendritelor în cortexul cingulat anterior, hipocamp şi amigdala mediană la şoareci
după separări repetate parentale la vârsta de 3 săptămâni. Astfel, ei au găsit o creştere a densităŃii
dendritelor la neuronii piramidali din zona CA1 hipocampală, şi reducerea semnificativă a
densităŃii terminaŃiilor nervoase în celulele granulare din girusul dentat şi a dendritelor din
nucleul median al amigdalei (nucleul median este implicat în memoria socială şi ataşament).
Separarea maternă în copilărie este asociată cu o creştere a densităŃii terminaŃiilor nervoase în
celulele granulare din girusul dentat observată la şoarecii adulŃi, iar stresul acut sau cronic
alterează densitatea terminaŃiilor nervoase ale neuronilor piramidali hipocapali (CA1 şi CA3) la
şoarecii adulŃi. Zona limbică a cortexului cingulat anterior (subgenuală la om) prezintă cele mai
puternice modificări sinaptice ca urmare a separărilor parentale repetate, în timp ce alte zone
limbice cum ar fi hipocampul şi amigdala prezintă efecte mai subtile. (Poeggel şi colab., 2003)
De asemenea, aceste modificări din timpul perioadei de stress conduc la o scădere a activităŃii
metabolice din cingulatul anterior dorsal şi din hipocamp, iar eliberarea de hormoni,
neurotransmiŃători (adrenalină, noradrenalină, dopamină şi glutamat), factori de creştere (BDNF)
şi inducŃia unor gene and sau factori de transcripŃie (cum sunt cele din familiile fos şi Jun) pot fi
parte din maşinăria moleculară ce induce modificările sinaptice menŃionate (Poeggel şi colab.,
2003).
Într-un studiu longitudinal, Burghy şi colab. (2012) au descoperit că, în cazul fetelor, un
stres mai puternic în primul an de viaŃă prezice un nivel mai crescut de cortizol la 4,5 ani, care la
rândul lui prezice o mai slabă conectivitate în stare de repaus între amigdală şi ventro-medianul
prefrontal la 18 ani. La fete, conectivitatea funcŃională în stare de repaus este invers corelată cu
simptomele de anxietate şi corelează pozitiv cu simptomele de depresie, sugerând căi de
dezvoltare diferite pornind de la nivelul crescut de cortizol din copilărie la conectivitatea
amigdală-ventromedianul prefrontal şi de aici la anxietate şi depresie (Burghy şi colab., 2012).
Aceste rezultate demonstrează că experienŃele stresante repetate alterează echilibrul
inputurilor sinaptice excitatorii în neuronii piramidali din sistemul limbic şi formaŃiunilor
paralimbice. Asemenea modulări induse de către stress pot influenŃa viaŃa emoŃională şi
psihosocială ulterioară. Factorii din mediu care apar la vârste precoce pot modifica structura
cromatinei şi altera astfel exprimarea unor gene la vârsta adultă, în felul acesta genomul
reacŃionând la experienŃe. La animale, o creştere a activării HPA şi a răspunsului la stimuli noi
sunt asociate cu expresia alterată a genei care encodează CRH şi receptorii glucocorticoizilor
(GR). Răspunsul crescut al HPA este probabil mediat de o sensibilitate la feedback redusă faŃă de
corticosteronul sangvin, sensibilitate rezultată din densităŃi mai reduse ale receptorilor
glucocorticoizilor din hipocamp (Pruessner şi colab., 2004). ImplicaŃiile sunt răspunsul la stress
mediat de aceşti receptori care este fixat epigenetic la nivelul transcripŃiei genei respective (Bird,
2007).
Stresul social (atacurile şi înfrângerile repetate) alterează reglarea ADN-ului de către
BDNF. La nivel comportamental, aceste modificări conduc la evitare socială, sunt prezente 4
săptămâni după încetarea stresului şi nu sunt inversate de către antidepresive, indicând faptul că
stresul cronic induce o represie de lungă durată a genei BDNF (Tsankova şi colab., 2007).
Dacă stresul s-a dovedit a influenŃa in mod epigenetic structura creierului şi reversul
situaŃiei este valabil. Aşa cum absenŃa unei griji adecvate duce la o metilare mai redusă a
promoterului acestei gene în hipocamp, rezultând o hiperexpresie a acestor receptori în viaŃa
adultă (Tsankova şi colab., 2007 ; Bird, 2007), studiile pe şobolani au arătat că grija maternă –
linsul, groomingul – alterează metilarea AND-ului genei GR1 care codează receptorii
glucocorticoizilor (GR). Acest tip de comportament conduce la o anxietate mai scăzută a puilor,
un răspuns mai redus al corticosteronului la stress, şi un comportament maternal mai adecvat în
viaŃa lor adultă (Levenson şi Sweatt, 2005). Expunerea şoarecilor imediat după naştere la
manipulare, stimuli noi sau stresori naturali activează axa HPA. Dar, se ştie că această activare a
axei HPA este modulată de comportamentul mamei a cărei prezenŃă sau contact facilitează
calmarea şi recuperarea după stress, ea acŃionând ca şi un atenuator al axei HPA, în schimb dacă
intervenŃia ei se amână, se potenŃează activarea HPA. Creşterea şoarecilor normali în condiŃiile
de expunere + calmare de către mamă conduce la modificări neuro-hormonale şi
comportamentale: aceştia manifestă o reactivitate redusă faŃă de spaŃii deschise sau luminoase,
un nivel mai scăzut de cortizol, un efect de control mai pronunŃat al hipocampului asupra
secreŃiei axei HPA, o creştere a dominanŃei şi competitivităŃii pentru hrană chiar în mediu ostil
(Tang şi colab., 2006). Se ştie că animalele care adoptă strategii de răspuns activ la stres au
niveluri mai scăzute de cortizol, iar cele care adoptă strategii pasive, niveluri mai ridicate (Feder,
Nestler şi Charney, 2009). Expunerea timp de 2 săptăm ni la un stresor moderat induce o
reducere a activităŃii neuronilor dopaminergici din VTA care proiectează in corpii striaŃi ventrali,
atenu nd răspunsul la un stresor major acut aplicat ulterior (Valenti, Gill şi Grace, 2012).

5.7. Concluzii

Deci, putem concluziona că acei copii care în situatia confruntării cu persoane

nefamiliare se manifestă prin oprire din activitate, printr-o latenŃă lungă a comportamentului de
abordare sau prin evitare activă, prin tăcere sau comportament vocal diminuat şi prin apropierea
de persoanele familiare, în special de mamă, copii etichetaŃi ca fiind „timizi”, acest mod de a
reacŃiona nu este expresia unei „trăsături temperamentale” ci a unei „trăsături perceptuale”.
Surprinzător sau nu, acest tip de reacŃii este declanşat de disfuncŃii genetice ale sistemelor de
percepŃie ale feŃelor nefamilare şi ale expresiilor faciale de frică şi furie, adică are caracteristicile
unei „tulburări perceptive”.
Este cunoscut şi demonstrat în mod repetat că în cazul folosirii chestionarelor ce privesc
dimensiuni temperamentale există doar o slabă sau moderată corelaŃie între evaluările părinŃilor
şi cele ale observatorilor profesionişti. Lakatos şi colab. (2003) studiind efectul polimorfismelor
DRD4-7R şi 5-HTTLPR s/s asupra inhibiŃiei comportamentale au observat că nici una dintre
observaŃiile de laborator ce foloseau tehnica Strange Situation nu corela cu rapoartele mamelor la
scala Distress and Latency to Approach Sudden and Novel Stimuli. De asemenea, Rothbart, în
1988, atunci când a comparat scalele de observaŃie comportamentală IBQ completate de către
părinŃi cu observaŃiile de laborator privind răspunsul la stimuli noi a copiilor de până la un an, nu
a găsit nici o corelaŃie între evaluările părinŃilor şi latenŃa la apropierea de o jucărie nouă sau
apucarea unei jucării zgomotoase observate n laborator. La fel, Goldsmith şi colab. (1999) au
relevat un fapt similar: reacŃia copiilor de 9 luni la apropierea unui străin şi contactul fizic cu
acesta corela foarte slab cu rapoartele mamelor privind stresul faŃă de stimuli noi (după Lakatos
şi colab., 2003). Una dintre căile care ar trebui urmate pe viitor este de a furniza părinŃilor date
privind ce anume este relevant de observat în comportamentul copiilor pentru identificarea
trăsăturilor cu risc pentru o dezvoltare ulterioară ne-armonioasă.
Termenul de “neuroprogresie” se refer la restructur ri cumulative ale sistemului
nervos care la r ndul lor mediaz apariŃia şi persistenŃa bolilor psihiatrice. Acest proces este
cauzat de deregl ri n moleculele inflamatoare, n factorii de creştere, stresul oxidativ şi
reglarea energiei celulelor (C rneci, 2014). At t depresia c t şi tulburarea bipolar sunt mai
frecvente la oamenii care au avut parte de evenimente traumatice timpurii. Acest lucru se
explic prin faptul c aceste evenimente seteaz viitorul r spuns fiziologic şi neuronal la
stres, declanşeaz o stare de inflamaŃie cronic , altereaz mediatorii plasticit Ńii şi
metabolismului energiei şi cresc uzura organismului. Stresul din perioada timpurie a vieŃii
programeaz axa HPA s induc o sensibilitate accentuat şi persistent a r spunsului
neuroendocrin, vegetativ, oxidativ şi imunitar la stress (Walker, Kim, Price, şi colab., 2014).
Expunerea la stresori controlabili n timpul copil riei şi adolescenŃei este esenŃial pentru
dezvoltarea de strategii de adaptare/coping cum ar fi: optimismul, dezvoltarea auto-controlului,
acceptarea de responsabilit Ńi, rezolvarea de probleme, c utarea de suport social şi
reinterpretarea ntr-o lumin pozitiv a unor evenimente. Prin contrast, strategii precum
confruntarea, distanŃarea, evitarea reprezint factori de risc asociaŃi cu tentativele de suicid la
adolescenŃi. Doze mici de stres pot conduce la creşterea duratei de viaŃ a celulelor. Astfel,
stresorii de scurt durat şi controlabili produc nt rirea celulei, proces numit “hormesis”
(Epel, 2009). n plus, biomarkerii neuroprogresiei precum inflamaŃia, stresul oxidativ şi
reducerea factorilor de creştere se ştie c pot fi controlaŃi prin diet , somn, lipsa fumatului şi
exerciŃiul fizic (Walker, Kim, Price, şi colab., 2014).

Bibliografie obligatorie:

1. Adolphs, R. Cognitive neuroscience of human social behaviour. Nature Neuroscience, 4,

pp 165-178, 2003
2. Benes, F.M. The development of prefrontal cortex: the maturation of neurotransmitter
systems and their interactions. În C.A. Nelson şi M. Luciana (editori) Handbook of
developmental cognitive neuroscience. MIT Press. Cambridge, 2001
3. Berenson, C.K. Anxiety and the developing child. În C.J. Dickstein, M.B. Riba şi J.M.
Oldman (editori) Review of psychiatry Vol. 15. American Psychiatric Press. Washington
DC, 1996
4. Brothers, L. Neurophysiology of the perception of intentions by primates. În M.
Gazzaniga (editor) The cognitive neuroscience. MIT Press. Cambridge, 1995
5. Canli, T. şi Lesch, K.P. Long story short: the serotonin transporter in emotion regulation
and social cognition. Nature Neuroscience, Vol. 10 (9), pp 1103-1109, 2007
6. Caspi, A. The child is father of the man: personality continuities from childhood to
adulthood. Journal of Personality and Social Psychology, 78 (1), pp 158-172, 2000
7. C rneci, D. Stresul din mintea noastră şi războiul din lumea celulelor. Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2014
8. Domes, G. şi colab., Oxytocin improves „mind-reading” in humans. Biological
Psychiatry, 61 (6), pp 731-733, 2007
9. Fox, N.A., Henderson, H.A. şi Marshall, P.J. The biology of temperament: an integrative
approach. In C.A. Nelson & M. Luciana (Eds), Handbook of developmental cognitive
neuroscience. Cambridge MA: MIT Press, 2001
10. Halgren, E. şi Marinkovic, K. Neurophysiological networks integrating human emotions.
În M. Gazzaniga (editor) The cognitive neuroscience. MIT Press. Cambridge, 1995
11. Hoffman şi colab. BOLD responses to facial expressions and gaze direction in distinct
amygdala subsystems of the macaque. Lucrare prezentată la Society for Neuroscience
Meeting, Atlanta, Georgia, 2006
12. Murphy, D.L. şi colab. Serotonin transporter: Gene, genetic disorders, and
pharmacogenetics. Molecular Interventions, 4 (3), pp 109-123, 2004
13. Rothbart, M.K. Emotional development: changes in reactivity and self-regulation. În P.
Ekman şi R.J. Davidson (editori) The nature of emotion. Fundamental questions. Oxford
Univ. Press, 1994
14. Smolka, M.N. şi colab. Additive effects of COMT and 5-HT transporter genotype on
processing of unpleasant stimuli in the limbic system. 2005 Abstract Viewer/Itinerary
Planner. Washington, DC: Society for Neuroscience, 2005
15. Stutzmann, G.E. şi LeDoux, J.E. GABAergic antagonists block the inhibitory effects of
serotonin in the lateral amygdala: A mechanism for the modulation of sensory inputs
related to fear conditioning. The Journal of Neuroscience, 19 (11), 1999
16. Tsankova, N. şi colab. Epigenetic regulation in psychiatric disorders. Nature Reviews
Neuroscience, Vol. 8, pp 355-367, 2007
17. Walker, A.J., Kim, Y., Price, J.B., şi colab. Stress, inflammation, and cellular
vulnerability during early stages of affective disorders: biomarker strategies and
 opportunities for prevention and intervention. Frontiers in Psychiatry, 5 (34), pp 1-8,
2014

Cursul 6

Ataşamentul ca şi componentă a personalităŃii

Introducere.
Am văzut că modelul temperamentului propus de Rothbart arată că reactivitatea temperamentală
este organizată în concordanŃă cu sistemele motivaŃional-emoŃionale majore ce includ: frica,
furia, afectele pozitive şi anticiparea, precum şi afilierea. n acest capitol vom vorbi despre
afiliere sau ataşament. Această componentă se situează la intersecŃia dintre sistemele de
nvăŃare apetitivă şi sistemele creierului social pe care le vom prezenta n ultimul capitol.
DiferenŃa este că ataşamentul este inclus n reactivitate iar restul sistemelor creierului social
sunt incluse n autoreglare - componentă pe care o vom dezvolta n capitolul următor.

6.1. Conceptul de “ataşament” şi primele teorii explicative

Ataşamentul este o relaŃie afectivã care uneşte doi indivizi în raport cu valorizarea şi
importanŃa pe care le are unul pentru celãlalt. Cu alte cuvinte, ataşamentul este expresia
comportamentalã de apropiere socio-afectivã, este expresia relaŃiilor de comunicare socio-afectivã
copil↔adult (mamã, tatã, alte persoane semnificative). Dimensiunea afectivã a ataşamentului este
esenŃialã, iar aceasta nu este specificã doar fiinŃei umane. Ea a fost demonstratã şi la puii altor
specii.
Teoriile ataşamentului se divid în douã mari tendinŃe:
• Teorii care considerã ataşamentul ca o relaŃie socialã instinctualã;
 • Teorii care definesc ataşamentul ca o relaŃie achiziŃionatã, învãŃatã, ca rãspuns la
îngrijirile acordate copilului de cãtre mamã sau tatã.
ConcepŃia lui Bowlby (1969) constituie o sintezã a acestor douã puncte de vedere.
Comportamentul de ataşament - susŃine Bowlby - exprimã în prima copilãrie o funcŃie de protecŃie.
Ataşamentul este la fel de necesar şi de fundamental ca şi comportamentul alimentar, cu funcŃia sa
de nutriŃie, şi comportamentul sexual cu funcŃia sa de reproducere. Ataşamentul rãspunde unei
trebuinŃe primare, avînd o “motivaŃie afiliativã independentã” şi se constituie ca rãspuns la modul în
care pãrinŃii sau alte persoane se îngrijesc de copil. Comportamentul de ataşament devine mai
specific pe mãsura dezvoltãrii copilului, introducând o diferenŃiere relaŃionalã progresivã între copil
şi pãrinŃi. MotivaŃia afiliativã, care stã la baza socializãrii, nu este o derivare şi o evoluŃie a
motivaŃiei de dependenŃã care caracterizeazã raporturile mamã↔copil în primii ani de viaŃã, ci este
vorba de un proces ce merge de la dependenŃa de adulŃi (de pãrinŃi sau alte persoane semnificative)
spre diferenŃiere şi autonomie. Ataşamentul se constituie ca rãspuns la modul în care pãrinŃii se
ocupã de îngrijirea copilului sub unghiul satisfacerii trebuinŃelor fiziologice şi a trebuinŃei de
afectivitate. Ataşamentul devine mai specific pe mãsura dezvoltãrii copilului, introducând o
diferenŃiere progresivã între copil şi pãrinŃi.
Ataşamentul este “o primã construcŃie a relaŃiei sociale”, comportând douã dimensiuni:
• un rãspuns la solicitudinea exprimatã de pãrinŃi sau alte persoane adulte, ce devin
“persoane semnificative”, când acestea satisfac trebuinŃele fizice (fiziologice) ale
copilului;
• dimensiunea afectivã, pornind de la simbioza afectivã mamã↔copil, ataşamentul
generând apoi noi legãturi socio-afective.

6.2. Dezvoltarea ataşamentului social primar

Dezvoltarea ataşamentului a fost studiatã printre alŃii de Schaffer şi Emerson (1964), care
au observat sistematic un grup de copii scoŃieni de la zero zile (din primele ore de viaŃã) la 18
luni, desprinzând urmãtoarele “stadii”:
1. Stadiul “asocial” (pe care noi îl numim “relaŃional-biofiziologic”), între zero sãptãmâni şi
şase sãptãmâni. În acest stadiu este foarte important alãptatul, hrãnirea copilului de cãtre mamã, şi
contactul tegumentar, Ńinutul în braŃe. Deşi este denumit de Schaffer şi Emerson ca “asocial”, acest
stadiu poate fi considerat “relaŃional bio-fiziologic”, întrucât copilul începe treptat sã reacŃioneze la
stimulii complecşi şi sã-i discrimineze, fiind atras şi preferând feŃele umane, mai ales faŃa mamei.
2. Stadiul ataşamentului nediscriminativ: între şase sãptãmâni şi şase/şapte luni. În aceastã
perioadã copilul preferã compania persoanelor adulte (mama, tatãl etc.) şi “protesteazã” la
îndepãrtarea acestora, fãrã discriminãri, prin plâns, Ńipete, agitaŃie etc.
3. Stadiul ataşamentului specific: dupã şase/şapte luni - 18 luni. Este preferatã mama, dar şi
tatãl, sau orice persoanã “semnificativã” care-l îngrijeşte pe copil. În aceastã perioadã se poate
manifesta “angoasa de la vârsta de opt luni”.
4. Stadiul ataşamentelor multiple: dupã circa 18 luni se manifestã o ierarhie a acestor
ataşamente multiple, determinate de calitatea relaŃiilor socio-afective ale persoanelor din anturaj cu
copilul.
În condiŃii şi în cazuri normale, ataşamentul precoce mamã-copil se instaleazã brusc, imediat
dupã naştere. În literatura de specialitate se utilizeazã termenul englez “bonding” (care semnificã
legãtura, forŃa de reŃinere, cuplarea, îmbinarea, luarea rãspunderii pentru cineva), fiind folosit de
H.M. Klaus şi J.H. Kennel (după Ciofu, 1989) pentru a sublinia importanŃa primelor zile “post
partum” pentru ataşamentul matern. “Bonding”-ul ar fi acel comportament de ataşament brusc al
pãrinŃilor, mai ales al mamei, faŃã de nou-nãscut, adaptarea lor iniŃialã socio-afectivã la trebuinŃele
copilului, care are loc maximal în primele zece zile de viaŃã. Acest proces este favorizat de contactul
direct dintre tegumentele copilului şi ale mamei, vorbindu-se chiar de o “perioadã senzitivã a
mamei” în primele sãptãmâni dupã naştere, timp în care adaparea mutualã între mamã şi copil are
loc rapid şi eficient.
Pânã la circa douã luni, sugarul pare a nu manifesta tendinŃa activizãrii impulsului şi
trebuinŃei de comunicare, de “dialog” cu adultul, dar percepe repede actele cu intenŃie de
comunicare pornite de la “partenerul activ”, care este de obicei mama. La aceastã vârstã copilul
nou-nãscut manifestã o trebuinŃã ambiguã pentru “comunicarea interpersonalã”, fiind atras de
constelaŃia fizicã a stimulilor înconjurãtori, preferând - se pare - desenele care imitã figura umanã,
unei figuri umane reale.
Începând cu luna a doua, copilul zâmbeşte “nediscriminatoriu” oricãrei persoane care se
apropie de el cu cãldurã şi înŃelegere. Rãspunsul pozitiv, prin zâmbet sau vocalize, cuvinte etc. al
fiecãrei persoane serveşte ca o întãrire, ca o încurajare a “dialogului”.
 Dupã vârsta de trei luni, sugarul îşi recunoaşte pãrinŃii dupã faŃã, voce, mimicã etc. şi le
rãspunde în mod preferenŃial, selectiv.
În jurul vârstei de şase luni, se manifestã comportamentul de ataşament specific faŃã de
persoanele care îl îngrijesc pe copil, desigur în primul rînd faŃã de mamã. La şase-opt luni, copilul
“protesteazã” prin agitaŃie, plâns, Ńipete la pãrãsirea sa de cãtre persoana de care este ataşat. Aceste
reacŃii sunt cu atât mai vehemente cu cât ataşamentul este mai intens, desigur acest grad al
intensitãŃii fiind şi în funcŃie de temperamentul şi structura afectivã ale copilului şi ale mamei,
uneori ajungând la “angoasã”.
Între un an şi trei ani dominã ataşamentul faŃã de mamã, dar copilul manifestã ataşament
selectiv şi faŃã de alŃi membri ai familiei (tatã, bunici, fraŃi). Acest ataşament multiplu îi conferã
sentimentul de securitate, reducându-i anxietatea, frica faŃã de persoanele strãine. Dupã vârsta de
trei ani copilul poate simŃi starea de confort şi sentimentul de siguranŃã şi în compania unor
persoane strãine, pe care le acceptã, fãrã a se manifesta anxietatea de separare.

6.3. Tipuri de ataşament

n anii 70, Ainsworth a identificat 4 stiluri de ataşament la copii: sigur, anxios

ambivalent şi evitativ. Ulterior, n anii ’80 Hazan şi Shaver au identificat şi la adult următoarele
stiluri de ataşament: sigur, anxios-preocupat, respingător evitativ şi fricos evitativ. Stilul sigur al
adultului corespunde cu tipul sigur al copilului. Stilul anxios-preocupat al adultului corespunde
cu stilul anxios ambivalent al copilului. Stilurile respingător evitativ şi fricos evitativ corespund
nsă ambele stilului evitativ al copilului.
Oamenii care au un stil sigur de ataşament tind să se apropie uşor din punct de vedere
emotional de alŃii, nu au o problemă să depindă de alŃii sau alŃii să depindă de ei. Nu sunt
deranjaŃi de faptul că alŃii nu i acceptă şi că ar putea rămâne singuri. Au o percepŃie pozitivă
despre relaŃiile pe care le au, sunt satisfăcuŃi de ele. Prezintă un echilibru ntre acceptarea
intimităŃii ntr-o relaŃie şi independenŃă. Aceşti oameni se simt bine n pielea lor, sunt stabili
emotional, şi exprim cu uşurinŃ sentimentele, sunt grijulii şi se aşteapt ca şi n relaŃiile
pe care le au s aibe parte de dragoste şi confort emotional. De asemenea ei tind s r m n
deschişi şi conectaŃi emoŃional cu partenerul n perioadele dificile sau stresante. Un aspect
important care face bine oamenilor cu stil de ataşament anxios este abilitatea partenerului de a fi
un bun ascult tor şi de a comunica eficient, stap nindu-şi emoŃiile.
Oamenii care se simt neadecvaŃi şi consider c trebuie s se zbat pentru a merita
dragostea altuia au ceea ce se numeşte “stil de ataşament anxios”. ViaŃa lor este permanent sub
semnul eforturilor f cute pentru a evita respingerea sau abandonarea. Ei sunt oamenii geloşi,
care se agaŃ de persoanele relevante pentru ei şi tind s le controleze permanent, s se asigure
de ataşamentul lor. Ceea ce inevitabil duce la uzura relaŃiei. Oamenii care au un stil anxios-
preocupat ar dori să accepte o intimitate emoŃională cu o altă persoană dar cred că alŃii au o
problemă cu a-i accepta pe ei. Nu doresc să fie singuri dar se ngrijorează că oamenii nu i
respectă/valorizează la fel cum o fac ei. Ei cer ntr-o relaŃie un grad ridicat de intimidate,
aprobare şi responsabilitate şi tind să devină prea dependenŃi de celălalt. n general nu au o
imagine de sine prea bună şi simt anxietate ntr-o relaŃie, nvinovăŃindu-se frecvent pentru
toate problemele care pot apare. Oamenilor ataşaŃi ntr-o manier anxioas le place s aib
multe n comun cu cei care le sunt al turi, cum ar fi valorile, convingerile, obiceiurile din
timpul liber, inclusiv delicata problem de a avea copii şi c nd anume. Lor le face bine s
aib n preajm persoane suportive, care s le treac cu vederea defectele şi s se
concentreze pe calit Ńile lor. Sau ceea ce unii denumesc fenomenul Michelangelo – aşa cum
celebrul sculptor reuşea s scoat la lumin frumuseŃea dintr-un bloc de piatr , partenerul s
poat s scoat la lumin Eu-ul t u ideal. Un asemenea partener trebuie s aib un stil de
ataşament sigur.
Oamenii cu un stil respingător-evitativ tind să se simtă mai bine fără o relaŃie care
presupune implicare emoŃională, vor independenŃă şi se simt auto-suficienŃi. Nu vor să se ataşeze
emoŃional de alŃii, nu caută intimitate emoŃională şi i văd pe ceilalŃi ntr-o lumină mai
nefavorabilă decât se văd pe ei nşişi. şi suprimă emoŃiile şi răspund la respingere socială
distanŃându-se de sursa respingerii.
Oamenii cu stilul fricos-evitativ se simt inconfortabil să se apropie de alŃii, deşi ar dori să
aibă relaŃii strânse cu cineva. Fac acest lucru pentru că nu pot avea ncredere n alŃii şi nu vor
să depindă de alŃii. Aceste sentimente mixte sunt combinate cu păreri negative despre ei şi despre
ceilalŃi. Nu se văd capabili să ndeplinească nevoile unei alte persoane şi nu au ncredere n
intenŃiile altora şi ascund emoŃiile şi sentimentele.
 6.4. Markerii comportamentali ai ataşamentului

Elementele comportamentale ale ataşamentului, care la copil se structureazã începând din

luna a patra în expresii faciale complexe şi în unitãŃi structurale nonverbale şi vocale în cadrul
dialogului cu mama sau alte persoane “semnificative”, sunt: privirea, surâsul, râsul, gânguritul,
mişcãrile capului, plânsul, Ńipãtul. În mare mãsurã acestea au la bazã “pattern-uri motorii” înnãscute,
care se activeazã în funcŃie de caracteristicile situaŃiilor stimulative. Aceste elemente
comportamentale au fost studiate pe baza filmãrilor comportamentelor copilului şi mamei în diverse
contexte.
1) Privirea
Copilul vine pe lume cu “patern-uri motorii”, cu “predispoziŃii înnãscute” pentru a percepe
stimulii din lumea înconjurãtoare. Sistemul motor vizual opereazã imediat dupã naştere. Nou-
nãscutul nu numai cã poate privi, dar este capabil - pe baza unor reflexe - sã urmãreascã şi sã fixeze
un obiect în mişcare. Fãrã nici o experienŃã anterioarã el poate urmãri cu ochii şi cu capul un obiect
în mişcare şi sã-l priveascã. Dar, desigur, existã o diferenŃã tot atât de mare între a privi şi a vedea ca
şi între a asculta şi a auzi. Nou-nãscutul nu poate percepe bine, clar, decât obiectul situat la o
distanŃã de 20 cm. Obiectele care se aflã mai aproape sau mai departe de aceastã distanŃã “focalã” îi
apar neclare, vagi, imprecise. În asemenea mod, câmpul vizual al nou-nãscutului este redus la un
perimetru de circa 20 cm. Copilul va întoarce capul dacã vede o luminã foarte vie la o distanŃã
adecvatã. Dar în prima lunã de viaŃã nou-nãscutul nu poate fixa privirea, deoarece acuitatea vizualã
- la nivelul foveii - nu este încã atât de funcŃionalã ca vederea perifericã. De asemenea, mai intervine
un factor limitativ în privire, şi anume imposibilitatea menŃinerii atenŃiei concentrate timp mai
îndelungat. Imediat ce ia copilul în braŃe, mama este tentatã sã facã eforturi pentru a obŃine atenŃia
vizualã a sugarului. Pentru aceasta îşi plaseazã ochii în acelaşi plan cu ochii nou-nãscutului,
menŃinând o distanŃã optimã de 20-25 cm pe care o stabileşte intuitiv (nu pe baza unor cunoştiinŃe
teoretice). În timpul alãptãrii mama consacrã aproximativ 70% din timp privirii copilului,
mângâindu-l cu privirea, aşteptând ca şi sugarul sã o priveascã. Dupã vârsta de o lunã se poate
obŃine “contactul ochi în ochi”, la început pentru scurte perioade de timp, apoi pentru perioade mai
mari, mama schimbându-şi expresia facialã, vocalizând, şoptind numele copilului etc. Dacã sugarul
rãspunde acestor tentative ale mamei cu un zâmbet, este semn cã s-a realizat comunicarea pe baza
contactului vizual, “ochi în ochi”.
Spitz (1968) a constatat cã sugarii de circa trei luni surâd şi acordã o mai mare atenŃie
vizualã unei feŃe umane vãzutã din plan paralel, decât din profil, sau decât atunci când privesc alte
obiecte-stimul. Dintre stimulii complecşi, copiii par a prefera desenele cu feŃe umane în douã
dimensiuni. Dintre toate obiectele-stimul pe care un copil le întâlneşte în mediul sãu obişnuit, se
pare cã faŃa umanã furnizeazã combinaŃia de elemente, care prin complexitatea specificã şi
contrastul acestora, atrag atenŃia vizualã a copilului. Cercetãrile au dovedit cã unghiurile ascuŃite ale
colŃurilor pleoapelor, precum şi contrastul sprâncenelor şi al pielii, contrastele umbrelor şi luminii
pupilei şi ale albului scleroticii fascineazã copilul şi îi atrage atenŃia vizualã. Deci, de la cea mai
fragedã vârstã, copilul este “predestinat” sã gãseascã faŃa umanã fascinantã. Putem considera,
credem noi, cã faŃa umanã are un numãr optim de elemente (cinci) care au posibilitatea sã atragã
privirea copilului şi atenŃia sa; prin mobilitatea lor acestea modificã în diferite moduri stimulul
complex care este faŃa umanã, fãrã a-i modifica însã prea mult “gestalt-ul”, forma constantã.
Tulburarea feed-back-ului de comunicare a mamei, indusã artificial, experimental, a arãtat cã
produce o schimbare vizibilã şi predictibilã a stãrii emoŃionale a sugarului. ReacŃia sugarului la
comportamentul neprietenos al mamei şi, respectiv, necomunicativ, probeazã cã actul normal al
comunicãrii este reglat, iar expresia feŃei are o deosebitã importanŃã pentru interacŃiune.
Expresivitatea feŃei “trãdeazã” starea emoŃionalã, starea de conştienŃã, dorinŃa şi intenŃia de
comunicare, având o capacitate specificã de a impresiona altã persoanã. Urmãrind expresivitatea
feŃei la adult şi la copil în cadrul unei interacŃiuni, se poate demonstra sensibilitatea copilului la
expresivitatea diferitã a feŃei adultului. Privirea reciprocã, respectiv comportamentul vizual, este o
componentã fundamentalã a interacŃiunii pãrinŃi-copii. În absenŃa ei se produce un grav sindrom de
privare emoŃionalã, întrucât copilul o resimte ca o întrerupere a “dialogului primar”, a
ataşamentului, ajungându-se uneori la “depresie anacliticã” (Spitz, 1968). Aceasta se produce mai
ales în cadrul “hospitalismului”. Utilizând tehnica filmãrii, Spitz a studiat comportamentul unui
copil de opt luni - vârstã la care se instaleazã angoasa, când copilul se simte pãrãsit de pãrinŃi. Acest
copil, fiind lãsat singur cu o pãpuşã cu înfãŃişarea aidoma unui copil, se târãşte spre pãpuşã - care
vizual avea puternice valenŃe de apel -, se opreşte, o scruteazã cu privirea, dar cu suspiciune, o
atinge cu degetele şi apoi izbucneşte în lacrimi. Pricina acestei anxietãŃi constã în faptul cã pruncul
se aştepta la un dialog şi la un contact tactil cald, uman. El reacŃioneazã prin fricã, prin spaimã
atunci când pãpuşa nu rãspunde la apelul sãu vizual şi tactil, la set-ul sãu.
Cercetãrile au relevat şi relaŃiile dintre comportamentul vizual şi dezvoltarea cognitivã a
copilului. Astfel, între interacŃiunea mamã-copil şi durata menŃinerii atenŃiei existã o strânsã relaŃie.
AtenŃia vizualã este în directã legãturã cu cunoaşterea.
Spre a şasea sãptãmânã de viaŃã, sistemul motor vizual al copilului atinge un stadiu superior
al dezvoltãrii, iar datoritã acestui fapt interacŃiunea socialã cu mama atinge ea însãşi un alt nivel.
Copilul este acum capabil sã fixeze şi sã susŃinã privirea mamei sale, ochii sãi se pot mãri prin
ridicarea sprâncenelor şi pot deveni mai strãlucitori, exprimând bucuria “dialogului primar”. Cãtre
sfârşitul celei de a treia luni sistemul motor vizual al copilului ajunge la maturitate. Câmpul vizual
nu mai este limitat la o circumferinŃã de 20 cm ci se lãrgeşte, fiind la fel cu al adultului. Copilul îşi
poate urmãri mama cu privirea când aceasta se îndepãrteazã şi circulã prin camerã. ReŃeaua de
comunicare vizualã a copilului se lãrgeşte mult. Totodatã, stimularea şi întãririle afective pot juca un
rol important în dezvoltarea activitãŃii oculomotorii a copilului şi, deci, în structurarea treptatã a
activitãŃii exploratorii, perceptive.
Spre sfârşitul lunii a şasea, când copilul a dobândit “permanenŃa obiectelor”, atracŃia sa spre
faŃa umanã, spre voce, mângâiere, este parŃial înlocuitã printr-un interes crescând pentru obiecte,
pentru jucãrii, pe care se strãduieşte sã le atingã şi apoi sã le manevreze. Aceastã schimbare este
posibilã datoritã ultimei achiziŃii din cursul acestei perioade a dezvoltãrii - coordonarea motorie şi
vizualã a copilului.
Dupã vârsta de şase luni, treptat mama nu mai este centrul de interes cel mai important al
copilului, deoarece atenŃia sa este atrasã din ce în ce mai mult de obiecte, de jucãrii, în timpul
secvenŃelor de joc din perioada când este treaz. Perioada de veritabilã fascinaŃie produsã prin
vederea feŃei mamei este urmatã de o descreştere a “contactului ochi în ochi” în favoarea unei
explorãri mai largi şi mai active a mediului. Astfel, dupã ce a jucat un rol determinant în prima
perioadã a comunicãrii între copil şi mamã, funcŃia vizualã se îndreaptã mai ales spre explorarea
unei lumi înconjurãtoare tot mai largi. Dupã ce în prima fazã a dezvoltãrii a învãŃat “fundamentul
naturii umane”, în a doua fazã copilul învaŃã natura obiectelor.
2) Tactul
ImportanŃa contactului cutanat mamã-copil este subliniatã de mai mulŃi cercetãtori care se
referã la factorii ataşamentului şi comunicãrii socio-afective. Pentru Montagu (după Camus, 1990)
atingerea tactilã nu este resimŃitã doar ca o simplã modalitate senzorialã, ci şi ca o emoŃie. Winnicot
(1965) insistã asupra importanŃei “holding”-ului şi al “handling”-ului în dialogul mamã-copil şi în
construcŃia psihismului copilului. “Holding”-ul desemneazã modul în care mama Ńine şi susŃine în
braŃe copilul, asigurându-i securitatea şi comfortul. Nu este vorba numai de o susŃinere fizicã, ci şi
de o susŃinere psihicã implicitã. “Handling”-ul reprezintã modul în care mama “manipuleazã”
copilul pe care-l îngrijeşte. Acest termen desemneazã atât aspectul fizic, cât şi aspectul psihic al
relaŃiei mamã-copil, inclusiv sub unghiul utilizãrii mişcãrilor corpului copilului şi a diferitelor
obiecte în cadrul acestei relaŃii socio-afective. În concepŃia psihanalizei genetice susŃinutã de
Winnicot, capacitatea mamei de a îngriji şi de a “dialoga” cu copilul depinde în parte de istoria sa
trãitã şi de amintirile propriei copilãrii.
Klaus şi colaboratorii săi au studiat comportamentul maternal în timpul primului contact
postnatal. Ei au observat 20 de mame în timpul primelor zece minute de dupã naştere, având
bebeluşul gol, lângã ele. S-a constatat cã jumãtate din mame ating copilul cu palma în primele trei
minute. Cercetãtorii descriu un “pattern” al atingerii: mamele ating mai întîi copilul cu vârful
degetelor şi încep de la extremitãŃi. Dupã un scurt moment (patru-opt minute), ele mângâie într-o
manierã mai largã cu palma, atingând trunchiul bebeluşului. În general, dupã câteva zile, atingerea
se terminã cu luarea în braŃe a copilului, ceea ce aduce stimulãri vestibulare suplimentare, ce
sporesc clipele de deşteptare. Deci, suprafaŃa de ansamblu a corpului copilului face obiectul unor
experienŃe interesante şi importante pentru calitatea lor emoŃionalã, ca, de exemplu, experienŃele
legate de supt. Sânii mamei produc stimulãri involuntare ale epidermei cu ocazia bãii, spãlãrii,
strângerii în braŃe. Mai mult chiar, cea mai mare parte a mamelor cunosc existenŃa acestei plãceri la
bebeluşi, a atingerii pielii şi, prin îmbrãŃişãri, prin jocurile pe care le provoacã voluntar le întreŃin.
Orice nou-nãscut resimte aceste gesturi maternale mai întâi ca o excitaŃie plãcutã şi apoi ca o
comunicare afectivã.
3) Mişcãrile capului copilului
Controlul motor al capului copilului se dezvoltã aproximativ în acelaşi timp cu maturizarea
precoce a controlului vizual motor. De fapt nu se poate analiza privirea fãrã a lua în seamã în acelaşi
timp şi mişcãrile capului, adesea diferite de mişcãrile ochilor, în sensul cã fiecare are un efect
comunicativ particular. Este necesar sã se analizeze copilul ca persoanã care acŃioneazã şi mama ca
persoanã care percepe.
 În funcŃie de direcŃiile privirii în raport cu faŃa mamei, existã trei poziŃii principale ale
capului nou-nãscutului:
a) În poziŃie centralã: copilul priveşte faŃa mamei sale, percepând configuraŃia trãsãturilor
acesteia, prin vederea fovealã;
b) PoziŃia care permite o vedere perifericã: copilul nu-şi priveşte mama direct, ci “cu coada
ochiului”. Capul copilului poate fi întors 90° ± 15° în raport cu faŃa mamei. În aceastã poziŃie
copilul nu mai are o percepŃie clarã, prin vederea fovealã, ci are doar o vagã percepŃie prin vedera
perifericã. În aceste condiŃii se pierde percepŃia formelor, dar se pãstreazã percepŃia mişcãrii, vitezei
şi direcŃiei capului mamei. Se percepe o oarecare mobilitate a expresiilor faciale ale mamei, chiar
dacã natura calitativã a schimbãrilor de expresie facialã nu a fost perceputã;
c) Întoarcerea capului copilului cu mai mult de 90° sau lãsarea capului în jos duce la
pierderea, pentru o anumitã perioadã de timp, a contactului vizual cu mama sau altã persoanã care
îngrijeşte copilul. Pentru mamã, natura şi gradul direcŃiei privirii şi a rotaŃiei capului copilului au o
funcŃie semioticã importantã. Întoarcerea capului într-o parte sau alta este aproape întotdeauna
interpretatã de mamã ca un semnal de evitare a privirii sau de “aversiune”. Dupã vârsta de circa şase
luni, copilul fie va privi faŃa mamei, fie va întoarce capul şi va rupe, astfel, orice contact vizual o
anumitã perioadã de timp. Dacã micul copil întoarce capul brusc, mama va înŃelege cã micului copil
nu-i place ceva.
Coborârea capului este un exemplu de comportament de evitare eficace, antrenând o rupturã
mai prelungitã a interacŃiunii mamã-copil. Dar alteori se observã la sugarii care lasã capul în jos cã
este vorba de o lipsã a stenicitãŃii musculare sau de lipsa energiei necesare rezistenŃei la un surplus
de stimulãri.
Unele mişcãri ale capului semnificã tendinŃe de apropiere: aşa se întâmplã când copilul
întinde capul înainte şi înclinã faŃa spre mamã sau altã persoanã. Acest act este interpretat de mamã
ca un gest de apropiere afectivã şi îl întãreşte pozitiv, prin privire şi zâmbet, prin diverse vocalize
sau cuvinte etc.
Spre luna a treia sau a patra, sugarul este capabil sã adopte atitudini complexe sau
ambivalente cu capul. De exemplu, când sugarul îşi sustrage privirea şi îşi întoarce faŃa parŃial (45°),
dar ridicã în acelaşi timp capul şi îşi înclinã faŃa, mama considerã în general aceste mişcãri ca
atitudine de perseverenŃã. În schimb, atitudinea sugarului care îşi sustrage privirea şi întoarce faŃa
exact în aceeaşi manierã, dar lãsând capul în jos, este interpretatã, în general, ca o “rupturã”
temporarã a comunicãrii; mama înceteazã sã acŃioneze şi nu reîncepe decât dupã ce şi-a modificat
strategia sa de apropiere de sugar.
4) Surâsul
Este indice comportamental, evolueazã în patru faze:
a) În timpul primelor douã sãptãmâni de viaŃã se remarcã la sugar apariŃia surâsului în
timpul somnului-vis (REM) şi în fazele de somnolenŃã. La aceastã vârstã se remarcã rar surâsul în
timpul stãrii de veghe. Unele surâsuri din starea de somn cu mişcãri oculare rapide (REM) sunt
fugitive, altele sunt prelungite, unele sunt “asimetrice” şi cu un fel de grimase, altele sunt liniştite.
Surâsul din timpul somnului-vis s-a numit “surâsul îngerilor”. Între douã sãptãmâni şi şase
sãptãmâni surâsul este “reflex” sau “endogen”, fiind consecinŃa unor activitãŃi intrinseci
neurofiziologice, excitative cerebrale.
b) Între şase sãptãmâni şi trei luni surâsurile endogene, reflexe, se transformã în surâsuri
exogene, provocate de “evenimente”, de stimuli din exterior, din mediul imediat al copilului: sunete,
vocea mamei, obiecte atractive, privirea mamei şi în general faŃa mamei sau a altor persoane care
îngrijesc coilul. Declanşatorii cei mai previzibili ai surâsului exogen, care devine surâs social, sunt:
privirea, vocea înaltã şi melodioasã a mamei, vocalizele şi cuvintele acesteia. Deşi se schimbã
declanşatorii surâsului, “morfologia” acestuia nu se schimbã.
c) În jurul vârstei de trei luni surâsul devine “instrumental”, în sensul cã prin acest
“comportament instrumental” copilul cautã sã provoace la partener (adult, alŃi copii) rãspunsuri de
interacŃiune. Ca “morfologie”, surâsul rãmâne identic cu cel din fazele anterioare. Spre trei luni -
vârstã la care începe sã-şi redreseze mişcãrile capului şi sã perceapã faŃa umanã şi mişcãrile acesteia
-, copilul declanşeazã surâsul intenŃionat. La aceastã vârstã, surâsul intenŃionat - ca primã activitate
dirijatã şi intenŃionalã - este un rãspuns limitat la o parte a feŃei umane, este o relaŃie preobiectualã,
în sensul în care şi faŃa umanã este un precursor al obiectului plãcerii (Spitz, 1968).
d) În jurul vârstei de patru luni se declanşeazã ultima etapã de evoluŃie a surâsului, acesta
devenind tot mai automatizat şi se va realiza cu o coordonare adecvatã diferitelor reacŃii faciale şi
apoi se structureazã în expresii faciale complexe.
Aceste stadii în dezvoltarea surâsului ar fi imposibile fãrã progrese paralele ale capacitãŃilor
perceptive şi în general cognitive ale copilului, care permit surâsului sã aparã în diferite condiŃii,
rãspunzând la stimuli diferiŃi şi în serviciul unor funcŃii diferite. Unii considerã cã aceste
transformãri reprezintã într-o mare mãsurã desfãşurarea unor tendinŃe înnãscute. Similaritatea
remarcabilã a evoluŃiei în timp a surâsului la sugarii crescuŃi în condiŃii sociale diferite este unul din
argumente. Cele mai convingãtoare argumente sunt observaŃiile realizate asupra copiilor nevãzãtori
congenital, care nu au avut posibilitatea de a vedea şi de a imita surâsurile altor persoane. Aceşti
copii - pânã la circa patru-şase luni - au o morfologie a surâsurilor normalã, la fel cu cea a
vãzãtorilor şi urmeazã în aceastã perioadã de timp aceleaşi stadii. Totuşi, începând din luna a patra,
a cincea sau a şasea faŃa lor se “întunecã”, se închide atât de mult încât surâsul devine mai puŃin
seducãtor. Aceastã evoluŃie care se observã la copiii nevãzãtori congenitali sugereazã explicaŃia cã
dupã o etapã iniŃialã de activizare a tendinŃelor înnãscute - sub impactul experienŃelor obişnuite -,
este necesarã o “reîntãrire” vizualã pentru a menŃine expresia de surâs la maximum funcŃionalitãŃilor
sale.
5) Râsul
Râsul apare pentru prima datã în calitate de rãspuns la stimuli externi între a patra şi a opta
lunã. Deci, nu este prezent de la naştere şi nu pare a trece printr-o fazã endogenã. Mai întâi, râsul
este provocat cel mai adesea prin stimularea tactilã (prin gâdilire, de exemplu), între luna a patra şi a
şasea. Intre şapte şi nouã luni stimulii auditivi devin cei mai eficienŃi, iar între 10 şi 12 luni râsul este
uşor declanşat de stimulii vizuali. Dar, ca şi pentru surâs, forma râsului nu va suferi prea multe
schimbãri de-a lungul vieŃii. Râsul este prezent la nevãzãtori şi apare - sub unghiul
stimulãrii/declanşãrii - în aceleaşi “faze” ca la vãzãtori, desigur cu excepŃia stimulãrilor vizuale.
Foarte curând râsul devine şi el un comportament “instrumental”, inserându-se în expresiile
faciale complexe.
6) Expresiile feŃei
Observatorii au rãmas impresionaŃi de numãrul mare de expresii ale feŃei pe care adultul
le decodificã la noul-nãscut, arãtându-se cã ele sunt aproximativ la fel cu cele ale adulŃilor.
Totuşi, trebuie subliniat cã nimeni nu poate dovedi cã nou-nãscutul simte într-adevãr ceea ce
decodificã adultul cã ar exprima. În orice caz, aceste expresii faciale precoce - care sunt cu
certitudine reflexe - necesitã un studiu şi o clasificare mai riguroasã decât ceea ce gãsim în
prezent în literatura de specialtate. Dar este cert cã nou-nãscutul posedã un grad surprinzãtor de
mare de “maturizare neuro-muscularã facialã”. Mai mult, unele mişcãri ale muşchilor feŃei sunt
parŃial integrate de la naştere în “pattern”-uri, în configuraŃii recognoscibile, care ulterior vor
deveni indicatori sociali semnificativi. O problemã interesantã rezidã în modul în care aceste
reacŃii şi expresii faciale precoce se raporteazã la diferenŃele individuale între nou-nãscuŃi,
precum şi modul în care ele contribuie la marcarea naturii şi specificului relaŃiilor adultului cu
copiii. Se pot remarca la fiecare sugar diferenŃe determinate de ritmurile: trezire, vivacitate,
vigilenŃã, adormire. De asemenea, se poate observa cã personalul care îngrijeşte sugarii în
leagãnele de copii caracterizeazã fiecare sugar dupã expresiile feŃei, dar adesea se remarcã
amprenta “adultocentrismului” şi chiar tendinŃe fanteziste. Natura reacŃiilor persoanelor care
îngrijesc aceşti copii era marcatã de maniera în care ele apreciau “personalitatea” fiecãrui sugar
dupã expresivitatea feŃei.
De pe faŃa copilului, datoritã expresiilor faciale specifice, adultul decodificã starea de
comfort, de “fericire”, de linişte, dar şi stãrile distimice de nelinişte, neplãcere, supãrare. FaŃa
nefericitã, cu sau fãrã plâns, este expresia cea mai netã şi mai spectaculoasã a neplãcerii: mai întâi
faŃa se închide, se întunecã, sprâncenele se încruntã, apoi ochii se închid pe jumãtate, partea de sus a
obrazului se bosumflã şi se înroşeşte, buza inferioarã tremurã, iar când gura se deschide buzele sunt
Ńinute înainte. Apoi, comisurile buzelor se lasã în jos şi copilul începe sã plângã. Unii observatori
cred cã utilizarea instrumentalã a plânsului se manifestã deja din luna a treia. Credem cã aici
intervine o condiŃionare instrumentalã, legatã de satisfacerea trebuinŃelor fiziologice ale copilului
sau de trebuinŃele afective (luarea în braŃe a copilului, de exemplu, de cãtre mamã, ori de câte ori
acesta plânge).

6.5. Mecanismele biologice ale ataşamentului

6.5.1. Ataşamentul este o formă de ȋnvăŃare apetitivă

Ataşamentul se bazează pe structurile implicate n nvăŃarea apetitivă. CondiŃionarea

apetitivă reprezintă, aşa cum am văzut, substratul biologic al fixării in creier a surselor de
plăcere, indiferent că este vorba despre m ncare, droguri, sex, maşini, sau muzică, umor şi
convingeri. Diverse date experimentale sugerează o puternică conexiune neuronală între
dragostea romantică şi stările euforice declanşate de droguri aşa că mai mulŃi autori formulează
în mod distinct o strânsă conexiune între ataşament şi adicŃie (Insel şi Young, 2001). Studiile
neuro-endocrine, celulare şi comportamentale efectuate pe diferite specii de mamifere, începând
de la şoareci şi până la primate, au arătat că neuropeptidele opiacee endogene, vasopresina, şi
oxitocina sunt implicate în formarea şi menŃinerea ataşamentului între indivizi, şi, în acelaşi
timp, aceste studii demonstrează o strânsă legătură între procesele de ataşament şi sistemele
neuronale ale recompensei. Este interesant că aceleaşi neuropeptide sunt implicate în ataşamentul
dintre mamă şi copil (în ambele direcŃii) dar şi în legăturile de durată dintre cupluri, deşi fiecare
neuropeptidă are site-uri de cuplare distincte şi caracteristici specifice pentru fiecare dintre sexe
(Bartels şi Zeki, 2004).
Pentru a menŃine proximitatea unei persoane de care suntem ataşaŃi, este necesar să
menŃinem comportamentele ce sporesc recunoşterea stimulilor familiari şi menŃinerea
proximităŃii fată de ei. Aceşti stimuli pot fi atât persoane, cât şi obiecte sau locuri (Luciana,
2001). Există o legătură intre sistemul dopaminergic mezolimbic şi sistemele opiacee endogene
iar activarea sistemului dopaminergic mezolimbic facilitează efectele opiacee asupra
condiŃionării comportamentale (Luciana, 2001). Endorfinele se numesc opiacee endogene pentru
că au două tipuri de efecte similare cu ale opiului, morfinei şi heroinei : ele sunt asociate cu
starea de euforie şi inhibă respiraŃia. Ele sunt asociate cu ataşamentul social, în sensul că acesta
se asociază cu niveluri crescute ale endorfinelor iar ataşamentul dintre mamă şi copil depinde de
sistemele opioide endogene. Comportamentul de grooming creşte nivelul opiaceelor iar
antagoniştii opiaceelor sporesc groomingul, în timp ce morfina îl inhibă (Buck, 1999). Sistemele
opioide endogene joacă un rol specific în organizarea comportamentului social. La rândul ei,
adicŃia de substanŃe endogene opioide este relaŃionată cu mecanismele creierului implicate în
ataşamentul social, ataşamentele puternice crescând nivelul acestora – noi suntem ad litteram
“dependenŃi de dragoste” (Buck, 1999). Contactul intim dintre mamă şi copil este reglat
(bidirecŃional) de sistemele opioide endogene – nivelul crescut de β endorfine sporind starea de
plăcere, endorfinele crescând eliberarea de dopamină în circuitul mezolimbic (Schore, 2001).
Contactul dintre cei doi conduce şi la producerea de noi receptori NMDA, rezultând o creştere în
BDNF şi sinapsogeneză, deci modificări ale plasticităŃii sinaptice. BDNF-ul influenŃează
creşterea neuronilor dopaminergici mezolimbici, iar dopamina activând receptorii NMDA joacă
un rol în dezvoltarea zonelor corticolimbice care îşi trimit axonii către dendritele acestor neuroni
dopaminergici (Schore, 2001).
Separarea de obiectul dragostei este analogă cu renunŃarea la morfină, durerea fizică din
perioada de suferinŃă fiind cauzată de o hipersensibilitate a sistemelor durerii indusă de scăderea
nivelului de opioide (Buck, 1999). Separarea de mamă produce plânsete, care sunt asociate cu
activitatea zonei cingulate şi septale, bogate în receptori ai opioidelor. Aceste plânsete sunt
reduse dacă se administrează (la animale) mici doze de morfină, în timp ce antagoniştii
opiaceelor sporesc plânsetele (Tucker, Luu şi Derryberry, 2005). Studii recente efectuate pe
şoareci cărora li s-au afectat genetic receptorii µ au arătat că aceştia nu prezentau preferinŃă faŃă
de mamă şi nu strigau după despărŃirea de ea. Acesta (deficitul funcŃional al receptorilor µ ai
opioidelor endogene) ar fi unul dintre mecanismele moleculare propuse a sta la baza unor
tulburări caracterizate prin deficite în ataşament cum ar fi autismul şi tulburarea reactivă de
ataşament (Moles, Kieffer şi D’Amato, 2004).
ImportanŃa sistemelor opioide endogene în ataşament este reflectată şi de indiferenŃa faŃă
de relaŃiile sociale sau sexuale a persoanelor dependente de opiu sau heroină. Având satisfăcută
dorinŃa de către aceste chimicale, ei nu simt nevoia de a fi cu alŃii, le lipsesc emoŃiile sociale care
se bazează biologic pe ataşament (Buck, 1999 ; Tucker, Luu şi Derryberry, 2005). ActivităŃile
sociale sunt percepute ca fiind o pierdere de vreme, ei concentrându-se pe activităŃi individuale.
În multe cazuri, consumatorii de heroină se întorc la drog ca răspuns la abuzuri sociale sau
sexuale, sau la respingerea de către o persoană semnificativă (Tucker, Luu şi Derryberry, 2005).

6.5.2. Oxitocina şi vasopresina – hormonii ataşamentului

Opioidele endogene reprezintă însă doar un pas dintr-o cascadă, ele stimulând eliberarea
de oxitocină (Insel şi Young, 2001). Oxitocina este sintetizată de celulele magnocelulare din
nucleii supraoptic şi paraventricular hipotalamici dar şi în neuronii parvovelulari din nucleii
paraventriculari. Ocitocina, vasopresina şi variantele lor prezente la vertebratele ne-mamifere au
apărut acum 700 de milioane de ani înainte de separarea genelor între vertebrate şi nevertebrate.
Aceste gene se găsesc una lângă cealaltă pe acelaşi cromozom 20. Cele două sunt neuropeptide,
care acŃionează fie ca neurotransmiŃători la nivel central fie ca neurohormoni la nivel periferic.
Atât oxitocina cât şi vasopresina modulează căile recompensei şi cele implicate în procesarea
informaŃiei sociale, precum şi cele ale percepŃiei limbajului, mai exact a intonaŃiei vocii
(Donaldson şi Young, 2008).
Oxitocina este asociată cu comportamentul socio-sexual, actul sexual, graviditatea,
lactaŃia, ataşamentul matern şi formarea cuplurilor prin formarea preferinŃei faŃă de partener
(Donaldson şi Young, 2008). La şoareci, ea creşte receptivitatea sexuală, reduce infanticidul şi
scade distresul faŃă de separare. La femelele unei specii de şobolani de prerie (prairie vole)
(Microtus pennsylvanicus) oxitocina este necesară şi suficientă pentru a dezvolta o relaŃie de
durată cu un partener, ea funcŃionând la “cimentarea” preferinŃei faŃă de masculul cu care era
când a crescut eliberarea oxitocinei. Zonele cerebrale asociate cu oxitocina sunt mai mari la
varianta de câmpie a rozătoarei decât la ruda sa de la munte caracterizată prin poligamie (Buck,
1999). Atât sinteza cât şi transcripŃia genei care produce receptorul oxitocinei sunt controlate
parŃial de estrogeni (Skuse şi Gallagher, 2008), gena care produce unul dintre receptorii ei
(OXTR) fiind localizată pe cromozomul 3 şi conŃine 4 exoni şi 3 introni.
A fost identificat un polimorfism al acestui receptor la nivelul celui de al 3-lea intron –
rs53576. Acest polimorfism este asociat cu deficite în sensibilitatea maternă, empatie, ataşament
şi afecte pozitive, dar şi cu manifestări de tip autist. De asemenea, produce la bărbaŃi o scădere a
volumului de substanŃă cenuşie în hipotalamus, amigdală şi cingulatul dorsal şi o creştere a
conectivităŃii între hipotalamus şi amigdală toate asociate cu un scor mai scăzut la scala Reward
Dependence din chestionarul TPQ a lui Cloninger. Reward Dependence reprezintă un tip de
personalitate caracterizat prin empatie, comunicare socială şi nevoie de contact interpersonal. E
interesant că şi un polimorfism al genei care produce receptorul AVPR1A al vasopresinei este
asociat cu acelaşi deficit (Tost şi colab., 2010). De asemenea, a fost identificată o relaŃie între un
SNP ale genei care produce receptorul OXTR şi stilul decizional în « Dictator Game » dar şi în
Social Value Orientation unde subiectul ia decizii privind primirea de bani pentru sine şi pentru
altă persoană necunoscută, stilul decizional putând fi unul cooperativ, individualist sau
competitiv (Israel şi colab., 2009 ; apud Ebstein şi colab., 2010). In Dictator game, primul
jucător, "dictatorul", determină modul de a împăr i un premiu in bani între el i un al doilea
jucător. Al doilea jucător, "destinatarul", pur i simplu prime te restul din premiul lăsat de
dictator. Acest jos a fost folosit pentru a testa modelul homo economicus de comportament
individual: dacă indivizii se preocupă doar de propriul lor bine, fiind dictatori, ar aloca întregul
bun pentru ei în i i i nu ar da nimic la destinatar.
Pentru că tocmai am pomenit-o, trebuie să detaliem şi povestea surorii oxitocinei –
vasopresina. Vasopresina (cunoscută şi sub numele de hormon antidiuretic) este tot o
neuropeptidă care la nivel central influenŃează comportamentul socio-sexual la masculi –
inclusiv comportamentele agresive, erecŃia, ejacularea, teritorialitatea, apărarea partenerului şi
ataşamentul în cuplu (Donaldson şi Young, 2008). Ea este secretată în celulele magnocelulare
din nucleii supraoptici şi paraventriculari ai hipotalamusului. La masculii speciei respective de
rozătoare de prerie vasopresina facilitează preferinŃa faŃă de partener. Este interesant că
vasopresina este implicată în învăŃare în general (spaŃială sau nonspaŃială) via circuitul care leagă
zona septală de hipocamp, receptorul AVPR1A al vasopresinei fiind puternic exprimat pe
neuronii piramidali din zona hipocampală CA2. Acest lucru facilitează contextualizarea şi
procesarea stimulilor sociali noi, nefamiliari (Skuse şi Gallagher, 2008).
Vasopresina este asociată cu nivelul de testosteron şi de estrogeni. Castrarea reduce
nivelul de vasopresină iar testosteronul stimulează expresia genei vasopresinei în stria terminalis
şi alte zone sugerând că vasopresina este “o purtătoare a dominanŃei masculine şi a nevoii de
copulare” (Buck, 1999). Vasopresina este legată deci de testosteron. Iar testosteronul este
implicat, atât la animale cât şi la oameni, în dominanŃă socială şi în violenŃa declanşată în
condiŃii de competiŃie. El este generat pentru a pregăti corpul să răspundă la competiŃie şi/sau
provocări ale statutului personal. Atât câştigarea unui meci de fotbal cât şi a unuia de şah conduc
la creşterea secreŃiei de testosteron, iar pierderea unuia la scăderea secreŃiei. Un nivel mai scăzut
de testosteron corelează cu o sensibilitate mai ridicată (empatie) faŃă de plânsul copiilor mici
(Blakemore, 2008).
La specia respectivă de rozătoare monogame (Microtus pennsylvanicus), la care ocitocina
şi vasopresina facilitează formarea preferinŃei faŃă de un partener, receptorii acestora sunt
exprimaŃi la nivel ridicat în nucleul accumbens (pentru oxitocină) şi în pallidum-ul ventral
(pentru vasopresină) structuri pe care le-am văzut implicate in condiŃionarea apetitivă. Dacă
manipulăm exprimarea receptorului V1a al vasopresinei în pallidum-ul ventral facilităm
formarea preferinŃei faŃă de un partener. Aceşti receptori sunt prezenŃi la toate speciile
monogame de rozătoare şi primate, dar nu şi la speciile poligame (Insel şi Young, 2001).
DiferenŃele dintre specii în ce priveşte distribuŃia acestor receptori sunt datorate diferenŃelor în
zona promotoare a genei receptorului V1a. Experimentele care au crescut expresia genei care
encodează receptorul V1a la rozătoarea poligamă de munte au condus la creşterea preferinŃei faŃă
de un partener (Lim şi colab., 2004).
Un număr de studii au relevat şi la om existenŃa a 4 polimorfisme ale genei AVPR1A
care produce receptorul V1a. Aceste polimorfisme au fost asociate cu diverse trăsături de
personalitate sau cu diverse comportamente sociale. Un studiu realizat pe 203 subiecŃi a legat
polimorfismul RS3 334 de altruism, subiecŃii cu varianta lungă (l/l) a alelei tinzând să dea mai
mulŃi bani unei persoane necunoscute într-un joc « Dictator game ». Într-un studiu realizat pe
500 de oameni în Suedia alela RS3 334 a fost asociată cu probleme maritale în rândul bărbaŃilor
şi divorŃ, precum şi cu o slabă calitate a relaŃiei declarată de către partenerele lor. Aceşti bărbaŃi
de altfel erau şi mai puŃin predispuşi la a se căsători. SubiecŃii cu probleme maritale erau şi mai
predispuşi la egoism în sarcina « Dictator game » folosită în studiul menŃionat la altruism.
Această alelă a fost asociată şi cu un nivel mai mare de activare a amigdalei într-o sarcină de tip
« emotional face-matching task » – în care se solicită clasificarea unor feŃe pe baza expresiei lor
emoŃionale (Donaldson şi Young, 2008).
Activarea receptorului AVPR1A al vasopresinei creşte anxietatea şi facilitează
agresivitatea, mai ales la masculi. Se pare că acest gen de funcŃionare a receptorului la adulŃi este
influenŃată de expunerea postnatală la oxitocină. Contactul matern şi alăptarea conduc la secreŃia
de oxitocină iar lipsa lor la scăderea acestei sinteze. Această scădere are efecte asupra AVPR1A
(existând o reactivitate cros-receptori între cele două substanŃe) crescând sensibilitatea lui faŃă de
vasopresină în pallidumul ventral, septum lateral şi cortex cingulat. Această cuplare crescută a
vasopresinei facilitează impresia de ameninŃare declanşată de stimulii sociali neutrii şi
agresivitatea crescută la masculul adult. O influenŃă inversă de scădere a sensibilităŃii acestui
receptor o joacă serotonina, niveluri crescute desensibilizându-l iar niveluri scăzute reducând
comportamentele afiliative la masculii adulŃi şi crescând agresivitatea. Deci, stilul parental sau
maternal timpuriu afectează comportamentul ulterior. Mecanismele epigenetice (vezi capitolul
anterior) sunt sensibile la experienŃele postnatale şi influenŃează activitatea peptidergică
ulterioară având efecte asupra comportamentului social. Şi receptorul oxitocinei este susceptibil
de reglare epigenetică iar diferenŃele de la maturitate pot fi explicate prin circumstanŃele de
mediu timpurii, precum grija maternă (Skuse şi Gallagher, 2008).

6.5.3. InteracŃiunile hormonale cu neurotransmiŃătorii clasici

Sarcina induce sinteza de receptori ai oxitocinei dar şi de receptori ai dopaminei D2 în

accumbens, receptorii oxitocinei conlucrând cu cei D2 în facilitarea relaŃiei mamă-copil (Skuse
şi Gallagher, 2008). Oxitocina modulează eliberarea dopaminei din VTA. Deci oxitocina
acŃionează asupra circuitului dopaminergic, iar acesta creşte mecanismele implicate în diverse
forme de condiŃionare. Efectele s-ar observa în special în nucleul accumbens şi nucleul median al
amigdalei, ambele bogate în receptori ai oxitocinei, şi s-ar concretiza în memoria socială şi
recunoaşterea socială, ştiut fiind că inhibarea receptorului D2 din nucleul median al amigdalei
inhibă consolidarea memoriilor privind un partener (Insel şi Young, 2001). La multe specii
lezarea amigdalei conduce la deteriorarea comportamentului matern (Brothers, 1995). Studii
realizate de Everitt şi colab. (1998)(după Insel şi Young, 2001) au evidenŃiat rolul receptorilor
D2 din nucleul accumbens în formarea preferinŃei faŃă de un partener la aceste rozătoare. Studii
mai recente au arătat că receptorul D2 al dopaminei din zona rostrală a nucleului accumbens,
facilitează formarea unui cuplu, în timp ce receptorul D1 o inhibă. Mai mult, după consumarea
unui act sexual, receptorul D1 previne „trecerea” masculului de la femela cu care s-a cuplat la
alta disponibilă (Edwards şi Self, 2006). După cuplare, apare o creştere a densităŃii receptorilor
D1 la suprafaŃa membranei neuronilor postsinaptici din accumbens. Această creştere menŃine
monogamia transformând răspunsul faŃă de alte femele din interes afiliativ spre agresivitate.
Specia poligamă de rozătoare are o mai mare densitate a receptorilor D1 din accumbens, în mod
natural, înaintea cuplării cu vreo femelă. Aceste date, au condus la concluzia că receptorii D1
sunt importanŃi în învăŃarea unor noi asocieri, în timp ce receptorii D2 cresc influenŃa asocierilor
învăŃate anterior asupra comportamentului apetitiv (Edwards şi Self, 2006). La oameni, băieŃii cu
alela A1 a genei DRD2 – mutaŃie care reduce cu până la 40% densitatea receptorilor D2 în corpii
striaŃi ventrali - tind să-şi înceapă mai repede viaŃa sexuală dar sunt mai puŃin înclinaŃi să
dezvolte relaŃii îndelungate cu o parteneră (Holden, 2008). Aceştia nu îşi doresc copii şi nici nu
doresc să se căsătorească, similar cu stilul de ataşament respingător-evitativ (Emanuele şi colab.,
2007 ; apud Ebstein şi colab., 2010).
În afara nucleului median al amigdalei, corpilor striaŃi ventrali şi pallidumului ventral şi
alte structuri sunt implicate in procesări sociale şi ataşament. Astfel, cortexul orbitofrontal
conŃine neuroni care procesează feŃele şi care sunt conectaŃi cu sistemul mezolimbic
reprezentând un sistem de modulare a comportamentului social explicând rolul recompensator pe
care îl au asupra părinŃilor comportamentul propriilor copii (Skuse şi Gallagher, 2008). Apoi,
cingulatul ventral se activează când oamenii îşi privesc partenerul iubit sau copiii (Moll şi
colab., 2006). De asemenea, se activează când oamenii donează bani la modul altruist pentru a-i
ajuta pe alŃii (Moll şi colab., 2006).
Martinez şi colab. (2010) au găsit o corelaŃie pozitivă între cuplarea dopaminei de
receptorii D2/D3 şi suportul social perceput măsurat prin Multidimensional Scale of Perceived
Social Support – o scală ce evaluează 3 surse de suport social: familie, prieteni şi alte persoane
semnificative. Aceste date, corelează şi cu altele ce indică o corelaŃie între cuplarea dopaminei de
aceşti receptori şi detaşarea socială, şi nivele scăzute la pacienŃii cu fobie socială. Toate aceste
date sugerează că cuplarea dopaminei de receptorii D2/D3 este asociată cu capitalul social al
individului, care poate fi văzut ca o balanŃă între rangul social şi reducerea stresului de către
suportul social şi ataşamente. Statutul social ridicat, un sentiment puternic al suportului social şi
nivele scăzute ale evitării sociale sunt asociate cu cuplarea crescută a dopaminei de receptorii
D2/D3 (Martinez şi colab., 2010). Alte studii au relevat şi implicarea altor zone precum cea
dorsomediană prefrontală în statutul social. Astfel, înregistrările făcute în stratul V de celule
piramidale de aici au pus în evidenŃă o mai puternică activitate a sinapselor excitatorii la şoarecii
cu rang înalt în ierarhie comparativ cu cei subordonaŃi, iar manipularea experimentală a eficienŃei
sinaptice conduce la o creştere sau descreştere în rangul social (Wang şi colab., 2011).
Un alt receptor de tip D2, receptorul D4 are rol în exprimarea altruismului. Astfel, s-a
stabilit că polimorfismul DRD4-7R corelează la adulŃi cu scoruri mai scăzute la scalele de
altruism în schimb ce polimorfismul DRD4-4R corelează cu scoruri mai ridicate la altruism
(Selflessness Scale şi TPQ), deci afectează măsură în care ne comportăm în vederea obŃinerii
unei recompense făcând bine altora. De asemenea, alela mai puŃin eficientă a genei DRD4, dar şi
a genei COMT, sunt asociate cu stilul parental mai rece (van Ijzendoorn şi colab., 2008 ; apud
Ebstein şi colab., 2010).

6.5.4. Biologia pierderii sociale

Zona prefrontală ventrală dreaptă conectată cu cingulatul anterior rostral şi subgenual, se

activează în situaŃia în care suntem excluşi dintr-o activitate sau grup social ca urmare a unei
greşeli proprii. Zona rostrală şi ventrală a cingulatului anterior (32 şi 24) este sensibilă la tipul de
feedback primit în situaŃii sociale (acceptare/respingere)(Sommerville, Heatherton şi Kelley,
2006). Aceste zone se suprapun în mare măsură peste zonele activate în cazul evaluării
subiective a intensităŃii durerii fizice, explicând senzaŃia de durere fizică ce acompaniază deseori
respingerea de către persoane de referinŃă sau pierderea unei persoane dragi (Panksepp, 2003). În
cortexul cingulat se află neuronii Von Economo care posedă mulŃi receptori 1a ai vasopresinei
(Allman şi colab., 2005). Modificări în volumul cingulatului subgenual sunt asociate cu
sentimentul acut de respingere socială şi depresie (Light şi Kuhn, 2006). PacienŃii depresivi care
experienŃiază sentimente acute de vină şi regret, au un volum mai redus al cortexului
ventromedian prefrontal/cingulat subgenual (ariile 11, 12, 25)(Drevets, Ongur şi Price, 1998;
Drevets, 2000), la fel şi cei anxioşi (Pezawas şi colab., 2005). Cingulatul anterior ventral (care
este e fapt format din zona posterioară a orbitofrontalului median ariile 11 şi 12 şi cingulatul
subgenual – aria 25) are cea mai puternică inervaŃie serotonergică fiind legată prin neuroni
serotonergici de sistemul limbic (Pezawas şi colab., 2005). Zona subgenuală este formată din 4
straturi neuronale dens interconectate cu sistemul dopaminergic mezolimbic şi cu cel
serotonergic (Moll şi colab., 2006). Un nivel scăzut de serotonină corelează cu sensibilitatea la
respingere socială şi pierdere, acest nivel scăzând dramatic în aceste situaŃii, fapt care conduce la
femei în general la panică iar la bărbaŃi în general la impulsivitate agresivă - simptome ntâlnite
n stilurile de ataşament nesigur (după Buck, 1999).
PărinŃii care posedă varianta mai puŃin eficientă a genei SLC6A4 5-HTTLPR care
produce transportorul serotoninei şi un SNP al genei OXTR (rs53576) care produce receptorul
oxitocinei au un răspuns mai sensibil la nevoile emoŃionale ale copiilor (Bakermans-Kranenburg
şi Van Ijzendoorn, 2008 ; apud Ebstein şi colab., 2010). Oamenii care posedă alela scurtă a genei
transportorului serotoninei sunt mai sensibili la stimuli care semnifică ameninŃarea cu
respingerea socială (Canli şi Lesch, 2007). Cingulatul subgenual joacă un rol cheie în controlul
funcŃiilor septumului şi hipotalamusului – care eliberează neuromodulatorii oxitocină şi
vasopresină – cu rol în ataşamentul social. Un volum mai redus al cingulatului este asociat cu
stiluri de ataşament nesigur. Vasopresina reprezintă deci un modulator al comportamentului
social şi emoŃiilor sociale (frică, agresiune, anxietate) ea impactând conectivitatea dintre zonele
supragenuale şi subgenuale cingulate şi astfel funcŃionarea reŃelei amigdală-cortex median
prefrontal răspunzătoare de reglarea emoŃiilor (Zink şi colab., 2010).

Bibliografie obligatorie:

1. Bowlby, J. Attachmentand loss (Vol.1), în “Attachment”, Basic Books, New York, 1969
2. Buck, R. The biological affects: a typology. Psychological Review, 106 (2), pp 301-336,
1999
3. Camus, M. Reconnaissance de l’autre et plaisir reciproque dans l’integration de la
motricite, în „Regarde, Je me construis”, F.R.A.J.E., 1990
4. Canli, T. şi Lesch, K.P. Long story short: the serotonin transporter in emotion regulation
and social cognition. Nature Neuroscience, Vol. 10 (9), pp 1103-1109, 2007
5. Donaldson, Z.R. şi Young, L.J. Oxytocin, vasopresin, and the neurogenetics of sociality.
Science, 322, pp 900-904, 2008
6. Ebstein, R.P. şi colab. Genetics of human social behavior. Neuron, 65, pp 831-844, 2010
7. Insel, T.R. şi Young, L.J. The neurobiology of attachment. Nature Reviews
Neuroscience, 2, pp 129-136, 2001
8. Martinez, D. şi colab. Dopamine type 2/3 receptor availability in the striatum and social
status in human volunteers. Biol Psychiatry, 67 (3), pp 275-278, 2010
9. Pezawas, L. şi colab. 5-HTTLPR polymorphism impacts human cingulate-amygdala
interactions: a genetic susceptibility mechanism for depression. Nature Neuroscience, 8
(6), pp 828-834, 2005
10. Schaffer, H.R. şi Emerson, P.E. The development of social attachment in infancy,
Monographs of the Society for Research in Child development, 39 (3 Serial No. 94),
1964
11. Schore, A.N. Effects of a secure attachment relationship on right brain development,
affect regulation, and infant mental health. Infant Mental Health Journal, 22 (1-2), pp 7-
66, 2001
12. Skuse, D.H. şi Gallagher, L. Dopaminergic-neuropeptide interactions in the social brain.
Trends in Cognitive Science, 13 (1), pp 27-35, 2008
13. Tucker, D.M., Luu, P. şi Derryberry, D. Love hurts: the evolution of empathic concern
through the encephalization of nociceptive capacity. Development and Psychopathology,
17, pp 699-713, 2005
 Cursul 7
Autoreglarea – elementul de autocontrol al personalităŃii

Introducere.
Am văzut că Mary Rothbart defineşte temperamentul ca reprezentând diferenŃele constituŃionale
individuale la nivelul reactivităŃii şi autoreglării. Reactivitatea temperamentală este organizată
în concordanŃă cu sistemele motivaŃional-emoŃionale majore ce includ: frica, furia, afectele
pozitive şi anticiparea, precum şi afilierea. Iar pentru fiecare sistem, există reŃele atenŃionale
care reglează reactivitatea la nivel central, controlul atenŃional fiind elementul ce asigură
echilibrul. n acest capitol vom vorbi despre mecanismele autoreglării şi rolul lor n
comportament şi socializare – componente fuundamentale ale personalităŃii.

7.1. Autoreglarea şi cortexul prefrontal

Autoreglarea este cea de-a doua componentă de bază a temperamentului, ea venind să

contracareze reactivitatea emoŃională. Deoarece dezvoltarea cortexului prefrontal şi autoreglarea
apar în aceaşi fereastră temporală din primii ani de viaŃă, stadiile progresive ale autoreglării pot fi
încadrate în emergenŃa competenŃelor cognitive guvernate de cortexul prefrontal. Este evident că
este necesar un anumit nivel al dezvoltării cognitive pentru a se transfera controlul reglării de la
sursele externe către cele interne. De exemplu, Kopp (1982)(apud Fox, 2001) descrie abilităŃile
cognitive fundamentale necesare pentru ca un copil să poată internaliza aşteptările părintelui în
vederea iniŃierii unui control comportamental. Aceste abilităŃi includ: intenŃionalitatea sau
orientarea spre un scop, permanenŃa obiectului, diferenŃierea sinelui de celelalte persoane,
reprezentările mentale, memorie episodică, auto-monitorizarea şi iniŃierea inhibiŃiei motorii şi a
limbajului. De exemplu, pentru a se supune unei reguli comportamentale impusă de părinte, un
copil trebuie să fie capabil să păstreze în memorie regula într-o formă inteligibilă, care să-i
permită ulterior reactualizarea ei selectivă şi aplicarea în situaŃia potrivită (reprezentări mentale
şi memorie episodică). În plus, copilul trebuie să fie capabil să-şi supravegheze comportamentul
în vederea recunoaşterii greşelilor (auto-monitorizare), să-şi oprească comportamentele
neadecvate (inhibarea răspunsului), şi să implementeze în mod flexibil răspunsuri alternative
care par acceptabile (planificare şi monitorizarea rezultatelor). Similar cu reglarea
comportamentului, reglarea emoŃiilor poate fi descompusă în componente, ce includ
recunoaşterea, definirea şi reprezentarea cauzei distresului, evaluarea trăsăturilor contextuale ale
unei situaŃii şi formarea unui plan compus dintr-o secvenŃialitate de acŃiuni pentru modificarea
situaŃiei, în vederea reducerii distresului (Kopp, 1989; apud Fox şi colab., 2001).
Asemenea procese cognitive sunt parte din marele grup al funcŃiilor cognitive numite
“executive”, subliniind rolul lor în controlul, sau reglarea, tendinŃelor reactive. Dezvoltarea
funcŃiilor executive este atribuită modificărilor structurale şi funcŃionale la nivelul cortexului
prefrontal din primii ani de viaŃă. Deşi termeni precum “auto-reglare” şi “funcŃionare executivă”
sunt văzuŃi deseori ca fiind acelaşi lucru, Fox şi colab. (2001) consideră că funcŃiile executive
sunt necesare dar nu şi suficiente pentru o autoreglare eficientă. În mod specific, autoreglarea
reprezintă reflecŃia comportamentală a implementării proceselor executive, dar această
implementare şi, probabil, dezvoltarea acestor procese de control, sunt influenŃate de procese
motivaŃionale şi de arousalul emoŃional sau reactivitatea. Autoreglarea, din punctul de vedere al
teoriilor temperamentului, reflectă intersectarea emoŃiei cu cogniŃia. Această idee este susŃinută,
atât la nivel comportamental cât şi neuroanatomic, de conexiunile reciproce dintre centrii
implicaŃi în reactivitatea temperamentală (structuri limbice, în special amigdala) şi reglare
(regiuni ale cortexului prefrontal şi ale cortexului cingulat anterior), şi de cercetările făcute pe
pacienŃi la care niveluri ridicate ale emoŃiei “inundă” sistemul, împiedicând implementarea
strategiilor de control (Tucker şi Derryberry, 1992; apud Fox şi colab, 2001).

7.2. Controlul cognitiv asupra deciziilor comportamentale şi asupra emoŃiilor

 Procesele de control sunt angajate atunci când răspunsurile obişnuite sau automate sunt
insuficiente pentru a spijini comportamentul orientat spre un scop. Acest lucru se întâmplă în
condiŃii de incertitudine privind cursul optim al unei acŃiuni, atunci când potenŃialele acŃiuni sunt
asociate cu riscuri sau când există o competiŃie între acŃiuni alternative sau între acŃiune şi non-
acŃiune. Aceste trăsături definesc contexte în care ameninŃarea fizică este una reală, şi unde
această reŃea declanşează frică, anxietate sau durere. Meta-analizele de tip CBMA (coordinated-
based meta-analysis) care au examinat studiile imagistice stocate în BrainMap database realizate
pe 3 domenii – emoŃii negative, durere şi control cognitiv – sugerează că fiecare dintre aceste
domenii activează cingulatul anterior dorsal. Bazat pe aceste observaŃii, există la ora actuală o tot
mai mare recunoaştere a rolului jucat de această zonă, şi anume de integrare a procesărilor ce Ńin
de emoŃii negative (frică, furie şi dezgust), durere (indusă de stimuli fierbinŃi, reci sau electrici) şi
control cognitiv (sarcini de alocare a atenŃiei sau funcŃii executive de genul Stroop, Go/No-Go şi
Eriksen Flanker)(Shackman şi colab., 2011). De aceea, Shackman şi colab. (2011) propun că
funcŃia de bază a afectelor negative, durerii dar şi a controlului cognitiv (sau atenŃional) este de a
determina cursul optim de acŃiune în situaŃii de incertitudine. Afectele negative, durerea şi
controlul cognitiv sunt toate sensibile la manipularea gradului de incertitudine, descris fie în
termeni de ambiguitate (lipsă de date privind rezultatele posibile), risc, controlabilitate,
predictibilitate sau volatilitate. Perceperea unui control instrumental scăzut amplifică percepŃia
durerii în cingulatul anterior mijlociu şi amplifică pregătirea de răspunsuri comportamentale
instrumentale. De asemenea, o incertitudine crescută în timpul unei sarcini de decizie economică
activează aceeaşi zonă a cingulatului. Ei sugerează că zona anterioară a cingulatului mijlociu
implementează controlul adaptativ integrând informaŃii provenind de la amigdală, sistemul
spino-talamic, corpi striaŃi, insulă şi alte regiuni privind pedeapsa (probabilitate şi mărime) şi
trimiŃând apoi informaŃii către centrii motori corticali şi subcorticali. Studii care au cuplat ERPs
cu RMN-ul funcŃional (event-related fMRI) au descoperit că zona cortexului cingulat anterior
mijlociu (aMCC) unde se generează semnalul de eroare negativă n preddictie răspunde şi la
evenimente noi. Se pare că ori de câte ori apare violarea cursului sau rezultatului unei acŃiuni
(fără a fi implicată o recompensă în mod necesar) zona aMCC se activează şi evaluează
necesitatea adaptării comportamentului (Wessel şi colab. 2012).
Aşa cum subliniază Shackman şi colab. (2011) toate aceste date ne arată că zona
anterioară a cingulatului mijlociu este bine poziŃionată pentru a sintetiza informaŃii privind
întăriri necondiŃionate (durere, prădători sau duşmani conspecifici) dar şi întăriri condiŃionate
(semnale care anunŃă stimuli aversivi sau feedback negativ), şi de a le integra cu obiectivele
curente. Prin eferenŃele către nucleul facial ea poate exploata aceste informaŃii pentru a declanşa
sau regla în mod flexibil expresiile faciale în vederea comunicării. În fine, conexiunile puternice
cu zonele motorii îi permit să planifice comportamente instrumentale. Sistemele de procesare a
durerii s-a observat că joacă un rol în medierea învăŃării în situaŃii mai complexe, cum ar fi
frustrarea declanşată de neacordarea unei recompense scontate. Animalele ce sunt recompensate
la un interval de timp neregulat sunt mai rezistente la extincŃie (adică Ńin mai mult timp minte
asocierea) decât cele ce primesc recompensa la un interval de timp fix (Tucker, Luu şi
Derryberry, 2005). FuncŃiile de evaluare subiectivă a durerii stau la baza funcŃiilor de
monitorizare a comportamentului, jucat de cortexul cingulat anterior. Atunci când o expectanŃă
este violată, aşa cum se întâmplă atunci când este comisă o greşeală sau când nu este oferită o
recompensă aşteptată, sistemul de evaluare subiectivă a durerii este antrenat să motiveze
învăŃarea unor noi comportamente (Tucker, Luu şi Derryberry, 2005).
Controlul cognitiv este uneori descris ca un sistem de alarmă ce permite unui organism
să-şi modifice atenŃia şi comportamentul pentru a evita viitoare erori. Studiile folosind sarcini de
atenŃie precum cele de amorsaj negativ au arătat că subiecŃii cu fobie socială au afectată
performanŃa in acestea (Cirneci, 2000) iar pacienŃii cu istoric de atac de panică şi cei depresivi au
un răspuns al zonei frontale int rziat şi de amplitudine mai mică intr-o sarcină de amorsaj
negativ (Jagla, Jergelova, Cirneci şi Kukumberg, 2003). Cortexul cingulat anterior nu a evoluat
pentru a optimiza performanŃa în sarcini de laborator de tip Stroop sau amorsaj negativ. Datele
antropologice sugerează că creierul uman (ca şi a strămoşilor săi) a evoluat în contextul unor
presiuni de tipul ameninŃărilor fizice precum prădători sau alŃi duşmani care au « comandat » un
sistem neuronal flexibil care să controleze comportamente motivate aversiv. Datele din
neuroştiinŃe sunt congruente cu aceste ipoteze şi sugerează că această zonă a cingulatului a
evoluat pentru a regla comportamente cum ar fi expresiile faciale şi învăŃarea instrumentală în
special cea aversivă, declanşate de stimuli cu relevanŃă afectivă şi dureroasă (Shackman şi colab.,
2011).

7.3. Eroarea ȋn predicŃie dictează trăsături ale personalităŃii

 Teoriile clasice ale învăŃării spun că învăŃarea apare ori de câte ori este asociat un stimul
cu o recompensă sau pedeapsă. Dar experimentele de la începutul anilor 2000 sugerează că
învăŃarea apare în special atunci când este prezentă o eroare în predicŃie (prediction error). Deşi
iniŃial a fost asociată doar cu nvăŃarea instrumentală, studii ulterioare au relevat faptul că
eroarea n predicŃie apare n mai multe locuri din creier şi reprezintă un mecanism de bază n
formarea memoriilor, fie ele instrumentale, contextuale sau afective. De altfel şi mecanismele
prezentate a fi relaŃionate cu frustrarea/furia au la bază tot eroare negativă n predicŃie. Deci
putem spune că mai multe trăsături de personalitate au la bază mecanisme implicate n eroarea
n predicŃie.
În anticiparea unui eveniment neplăcut s-au identificat ca fiind implicate zona
dorsomediană prefrontală/cortex cingulat anterior, cortexul insular anterior, orbitofrontalul
lateral, zona retrosplenială/cingulat posterior, amigdala, zona caudală a capsulei nucleului
accumbens, şi nucleul caudat (Berns şi colab., 2006) iar oamenii care au scoruri ridicate la
scalele “Tensiune-Anxietate” a chestionarului PANAS (Positive Affect Negative Affect Scale)
prezintă un nivel mai ridicat de activare în stare de repaus în următoarele zone (o circulaŃie
sangvină locală mai accentuată, măsurată cu ajutorul RMN funcŃional): cortexul median
prefrontal drept (aria 10), zona cingulatului anterior rostral drept (aria 32), zona girusului frontal
mijlociu stâng (ariile 10/46), sulcusul temporal superior drept (aria 39) şi cortexul cingulat
posterior/retrosplenial (ariile 29, 30, 23, 31) deci a zonelor parte din reŃeaua de procesare a erorii
n predicŃie, un mecanism fundamental al nvăŃării instrumentale aversive (Zald, Mattson şi
Pardo, 2002).
Oamenii care au foarte activă reŃeaua de eroare n predicŃie se caracterizează prin
următoarele :
• i frământă prea mult anumite lucruri care în realitate nu au mare importanŃă;
• sunt înclinaŃi să ia lucrurile prea în serios;
• le lipseşte încrederea în puterile lor;
• ncearcă să evite momentele critice sau dificultăŃile;
• frecvent le trece prin minte câte un gând lipsit de importanŃă şi i sâcâie;
• tind să pună dezamăgirile la suflet; când sunt criticaŃi şi mustraŃi de cineva, sunt
foarte afectaŃi;
 • sunt îngrijoraŃi şi frustraŃi când se gândesc că cineva e supărat sau furios pe ei;
• când se gândesc că li se va întâmpla ceva neplăcut de obicei devin foarte
preocupaŃi de aceasta;
• n momentul în care cred că au avut o performanŃă slabă la ceva important
devin foarte îngrijoraŃi;
• deseori sunt îngrijoraŃi de faptul că ar putea face greşeli;
• dacă greşesc în cursul unei activităŃi,
• încearcă să fie mai concentraŃi, chiar dacă asta i încetineşte;
• când în urma unei acŃiuni proprii s-a întâmplat ceva rău, i chinuie gândurile de
regret;
• când pierd ceva sau li se strică ceva, i afectează şi au tendinŃa de a se
învinovăŃi;
• deseori când fac ceva important, se întâmplă să aibă impresia că au greşit şi simt
o puternică nevoie de a verifica;
• dacă într-o activitate cu care nu sunt familiarizaŃi, primesc des feedback-uri
negative, au tendinŃa să fie iritaŃi şi să renunŃe.

7.4. Rolul atenŃiei ȋn autoreglare

Două procese cognitive – atenŃia executivă şi inhibarea răspunsului – par să fie esenŃiale
în emergenŃa şi/sau diferenŃele individuale în autoreglare. Însă primele efecte ale controlului
atenŃiei asupra afectelor negative se văd în primele luni de viaŃă, odată cu apariŃia reflexului de
orientare şi a preferinŃei pentru noutate.
DiferenŃele individuale în ce priveşte concentrarea şi comutarea atenŃiei, au fost
relaŃionate cu indicii temperamentali ai autoreglării, începând din primul an de viaŃă şi până la
vârsta adultă. De exemplu, copiii de 4 luni care-şi dezangajează atenŃia mai uşor dintr-un punct
central de fixaŃie la prezentarea altui stimul la periferia câmpului perceptiv, au fost descrişi de
mamele lor ca fiind mai greu de stresat şi mai uşor de calmat, comparativ cu cei care reuşeau mai
greu să-şi dezangajeze atenŃia (Rothbart şi Posner, 2001).
Copiii cu un bun control atenŃional se caracterizează prin următoarele: de obicei, când îşi
adună jucăriile sau sunt prişis în alte activităŃi, duc sarcina până la capăt; le este uşor să se
concentreze atunci când desfăşoară o activitate; se concentrează foarte tare atunci când
desenează sau colorează; atunci când construiesc sau pun ceva laolaltă, devin foarte implicaŃi în
ceea ce fac şi lucrează perioade îndelungate de timp; le vine greu să renunŃe la un proiect pe
care l-au început.
Posner şi colab. (1999) au evidenŃiat faptul că există între 3 şi 6 luni o puternică tendinŃă
de a aloca atenŃie unui stimul nou, dacă el apare într-o locaŃie nouă. Durata interesului arătat unui
stimul nou corelează pozitiv cu zâmbetul şi râsetul copilului (apud Rothbart şi Posner, 2001) dar
dezvoltări în sistemul de orientare a atenŃiei nu corelează cu dezvoltarea ulterioară a atenŃiei
executive, cele două părând a fi independente (Rothbart şi Posner, 2001). Până la 3 luni mamele
obişnuiesc să-şi calmeze copilul luându-l în braŃe şi legănându-l. Pe la trei luni, în special în
cultura occidentală, ele încearcă să distragă atenŃia copilului ca mod de a-l calma. Harman şi
colab. (1997) au iniŃiat un studiu privind modalităŃile de calmare a copiilor între 3 şi 6 luni.
IniŃial copiii au fost stresaŃi cu un zgomot puternic, după care era prezentat un stimul nou,
interesant. Copiii îşi orientau atenŃia către el, şi în timpul acestui proces, expresia facială se
modifica şi plânsul înceta. Orientarea atenŃiei dura aproximativ 1 minut, după care, de cele mai
multe ori, distresul revenea. Eficacitatea unui stimul nou de a susŃine interesul copilului este
maximă la 3-4 luni, şi se reduce la 6 luni.
Dezvoltarea atenŃiei executive şi a abilităŃii de a implementa atenŃia executivă pentru un
scop anume, depinde de o combinaŃie de factori: maturarea neurologică şi experienŃele sociale
(Fox şi colab, 2001). Mai specific, dezvoltarea atenŃiei executive este atribuită maturării unei
reŃele formată din anumite părŃi ale cortexului prefrontal, cortexul cingulat anterior şi ariile
motorii suplimentare (Rothbart şi Posner, 2001). Cortexul cingulat anterior este deosebit de
relevant în studiul temperamentului, deoarece el pare să servească drept punct de integrare a
informaŃiilor viscerale, atenŃionale şi afective, care formează bazele autoreglării (Paus, 2001). În
plus, angajarea flexibilă şi intenŃionată a atenŃiei, caracterizează multe dintre interacŃiunile
precoce ce au loc între copil şi mamă. În cadrul acestei interacŃiuni, adultul angajează şi dez-
angajează atenŃia copilului în vederea manipulării nivelului de arousal al acestuia. Stările de
angajare a atenŃiei sunt asociate cu jocul şi starea generală de bine. Când atenŃia este angajată,
nivelul de arousal este ridicat, prin dez-angajarea ei adultul dându-i copilului ocazia de a-şi
reduce nivelul de arousal. Dacă părintele răspunde constant la nevoile copilului angajându-i şi
dez-angajându-i atenŃia în cadrul interacŃiunilor sociale, copilul va învăŃa despre eficacitatea
controlului atenŃional ca şi mijloc de autoreglare (Fox şi colab, 2001). Mamele din Ńările
scandinave au tendinŃa de a evita să interacŃioneze cu copiii atunci când aceştia sunt foarte
stresaŃi, în timp ce mamele japoneze rămân permanent în contact cu acesta. Deci, în Europa
nordică copiii e mai probabil să dezvolte strategii de auto-reglare şi calmare ce nu necesită
interacŃiunea cu părintele, în timp ce în Japonia calmarea unui copil se face întotdeauna cu
ajutorul părinŃilor (Rothbart, 1994).
Mai multe studii au evidenŃiat faptul că distresul este asociat cu activarea amigdalei
(Irwin şi colab., 1996). Există dovezi numeroase că amigdala este controlată inhibitor de cortexul
medial prefrontal, în special de cortexul cingulat anterior (Morgan şi colab., 1993). Cortexul
cingulat are, de asemenea un rol important în orientarea atenŃiei către un stimul nou (Posner,
1995), precum şi în alocarea de resurse cognitive necesare procesării aprofundate a stimulului
(Bunge şi colab., 2001). Într-un sistem bazat pe gestionarea de resurse, pentru ca o structură să
acŃioneze trebuie să “preia” din resursele alocate în acel moment alteia. ApariŃia unui stimul nou,
necunoscut este o prioritate iar procesării sale i se vor aloca prioritar resurse. Acest proces este
automat şi durează până apare habituarea. Posner şi Rothbart (1998) propun circuitul cingulat-
amigdală ca fiind “cheia” reglării distresului. La copil această cheie este în mâna părintelui, dar
cu timpul copilul învaŃă să folosească acest mecanism, ce devine ulterior o componentă a ceea ce
se numeşte “control cognitiv”. AdulŃii care au o bună abilitate de a-şi concentra şi de a-şi comuta
atenŃia experienŃiază în mai mică măsură afecte negative. Terapia cognitivă se bazează, de
asemenea, pe controlul ideaŃiei negative prin comutarea atenŃiei (Posner şi Rothbart, 1998).
Unele studii au relevat că atunci când dorim să suprimăm o durere ne folosim de
cingulatul dorsal drept, dorsolateralul prefrontal drept dar şi frontopolarul bilateral (Wiech şi
colab., 2006). Activarea în dorsolateralul prefrontal drept în timpul unui efort de calmare a unei
dureri fizice corelează invers cu credinŃa subiectivă în sentimentul de control asupra propriei
vieŃi (Wiech şi colab., 2006). Atunci când subiecŃii execută un „re-evaluare” (văd o poză cu o
femeie plângând pe treptele unei biserici şi o interpretează ca fiind „femeie plângând la o nuntă”)
creşte activarea în girusul frontal mijlociu stâng (ariile 9, 46), zona mediană prefrontală (aria 10),
cingulatul anterior ventral (aria 32), subgenual şi zona ventromediană prefrontală, şi scade
activarea în amigdala stângă, cortexul insular posterior şi cingulatul dorsal (aria 24) - zonele
percepŃiei durerii (Delgado şi colab., 2008). Persoanele anxioase prezintă o activare mai slabă a
zonei mediane prefrontale/cingulatul rostral (ariile 10/32) precum şi a zonelor laterale prefrontale
ventrolaterale (ariile 47/45) şi dorsolaterale (9, 46) ca răspuns la stimuli distractori aversivi,
semn al unui control atenŃional mai redus asupra acestora, deci o procesare accentuată care
interferează cu sarcina de bază (Bishop şi colab., 2004).
Oamenii introvertiŃi, prezintă o activare mai puternică a cingulatului anterior caudal într-o
sarcină de memorie de lucru (n-back) pe fondul inducerii unei stări anxioase, reflectând
mobilizarea unui efort cognitiv mai mare pentru a face faŃă sarcinii (Gray şi Braver, 2002).
Oamenii extroverŃi sunt mai capabili decât cei introverŃi să-şi crească activarea în cingulatul
anterior şi dorsolateralul prefrontal în funcŃie de dificultatea sarcinii (de la 1 back spre 3 back).
Cei introverŃi au un nivel crescut de activare constant, funcŃionarea acestor zone nefiind flexibilă
în funcŃie de efortul necesar, fapt care conduce la suprasolicitare (Kumari şi colab., 2004).
Diverse studii experimentale au relevat faptul că neuroticismul este caracterizat prin instabilitate.
De altfel, zona inferioară a dimensiunii „neuroticism” propusă de Eysenck este denumită
„stabilitate” (Eysenck şi Eysenck, 1985). Robinson şi Tamir (2005) aplicând mai multe tipuri de
sarcini – de categorizare, de tip Stroop culori, Go/No-go precum şi de decizie – au evidenŃiat că
persoanele cu scoruri mari la trăsătura neuroticism se caracterizează printr-o tendinŃă puternică
spre variabilitatea timpilor de reacŃie, adică performanŃa lor variază de la o secvenŃă a sarcinii la
alta, indiferent de sarcină. Cu alte cuvinte în sarcinile ce necesită efort cognitiv performanŃa lor
fluctuează, semn al unei probleme în mobilizarea atenŃiei timp îndelungat (Blasi şi colab., 2005).

7.5. Inhibarea răspunsului prepotent – condiŃie esenŃială ȋn controlul

comportamentului

O altă componentă a funcŃionării executive având legături conceptuale strânse cu

autoreglarea, este abilitatea de a controla acŃiunile, sau de a inhiba tendinŃele prepotente ale unei
acŃiuni. Folosirea planificării le permite copiilor să aibă un control asupra comportamentului şi a
mediului. Acest lucru presupune două procese (după Fox şi colab, 2001):
Primul este reprezentat de înŃelegerea şi reprezentarea unei reguli sau a unei contingenŃe
specificând relaŃia dintre un stimul şi răspunsul aşteptat.
Al doilea proces presupune folosirea reprezentării unei reguli pentru a ghida
comportamentul. Această translaŃie a reprezentării în acŃiune depinde de maturarea proceselor
corticale, în particular a celor relaŃionate cu inhibarea unui răspuns sau a unui comportament
neadecvat.
Abilitatea de a exercita un control conştient asupra comportamentului bazată pe
reprezentarea cognitivă a proprietăŃilor unui stimul, emerge în mod gradual în primii ani de viaŃă,
cu o dezvoltare rapidă a abilităŃii de a folosi reguli pentru ghidarea comportamentului în timpul
celui de al treilea an (Fox şi colab, 2001). Zelazo şi colab. (1995) au observat că după primii doi
ani de viaŃă copiii pot Ńine în memoria de lucru un set simplu de reguli după care trebuie să
sorteze un set de cărŃi în două grămezi, şi apoi de a folosi acest set de reguli pentru a spune cu
precizie experimentatorului fiecare carte cărei grămezi îi aparŃine. Totuşi, până la 36 de luni, ei
nu pot folosi asemenea reguli pentru a-şi ghida comportamentul. Astfel, performanŃa în
asemenea sarcini pare să fie limitată nu de inabilitatea de a înŃelege, de a-şi reprezenta
contingenŃele, sau de a le Ńine în memoria de lucru, ci mai degrabă de abilitatea de a folosi
această înŃelegere în controlul comportamentului. Disocieri similare între cunoştinŃe şi acŃiune au
fost evidenŃiate de mai multe studii privind dezvoltarea controlului răspunsului.
Copiii cu un bun control voluntar se caracterizează prin următoarele:
• pot vorbi cu voce joasă atunci când li se cere; sunt buni la jocuri de tipul „Simon
spune”, „Un, doi, trei, la perete stai!”;
• se pregătesc pentru excursii şi alte ieşiri planificându-şi lucrurile de care va avea
nevoie;
• dacă li se cere, pot aştepta înainte de a se implica în noi activităŃi;
• le este uşor să stea liniştiŃi când li se spune (la film, la spectacole);
• sunt capabiil să nu râdă sau să nu zâmbească dacă situaŃia o cere;
• sunt buni la respectarea regulilor sau instrucŃiunilor; sunt atenŃi şi precauŃi la
traversarea străzii;
• pot întrerupe uşor o activitate atunci când li se spune „nu”;
• de obicei pot să să reziste tentaŃiei când li se spune că nu trebuie să facă un
anumit lucru.

Multe dintre progresele pe care le face un copil de 5-7 ani (aflat în stadiul “operaŃiilor
concrete”) faŃă de vârsta de 3-4 ani (când se află în stadiul “pre-operaŃional”), reflectă
dezvoltarea abilităŃii de a Ńine activate în memorie mai mult de un lucru, şi de a reuşi să-şi inhibe
tendinŃa de răspuns care este cea mai puternică la un moment dat. Dovezi că un copil de 3-4 ani
are dificultăŃi în a Ńine în minte două lucruri în acelaşi timp, sau că tinde să se concentreze doar
asupra unui singur aspect al problemei, pot fi observate în: 1) eşecul lui în probele de conservare
a volumului unui lichid (nu ia în considerare şi înălŃimea şi grosimea vaselor, ci doar înălŃimea);
2) dificultatea pe care o întâmpină în sarcinile de schimbare a unei perspective unde trebuie să
manipuleze mental o scenă pentru a spune cum ar arăta dintr-o altă perspectivă, ignorând
aspectele prezente; 3) dificultatea de a compara o idee veche cu una nouă, şi de a depista o
contradicŃie; 4) dificultatea de a rezolva o problemă ce presupune doi paşi. La 5 sau 6 ani, copiii
sunt capabili să facă aceste lucruri (Diamond, 2001).
Deşi abilităŃile cognitive superioare precum atenŃia executivă şi inhibarea răspunsului
sunt în mod normal văzute ca şi modulatori precoce ai patternurilor reactivităŃii temperamentale,
această reactivitate poate influenŃa dezvoltarea mecanismelor reglatorii în cel puŃin două moduri.
În primul rând, date fiind conexiunile reciproce dintre structurile cortexului prefrontal şi sistemul
limbic, este posibil ca diferenŃele individuale în reactivitatea sistemului limbic, în particular a
amigdalei (ce se crede a sta la baza diferenŃelelor individuale în reactivitatea temperamentală) să
influenŃeze dezvoltarea conexiunilor inhibitorii dintre cortexul prefrontal şi sistemul limbic. În al
doilea rând, diferenŃele individuale în reactivitatea temperamentală vor influenŃa cantitatea şi
calitatea interacŃiunilor sociale cu părinŃii şi alŃi membrii ai mediului din jurul copilului. Astfel,
este de aşteptat ca indivizi diferiŃi temperamental să posede istorii diferite privind angajarea şi
dez-angajarea atenŃiei, şi abilităŃi diferite de a folosi reguli pentru ghidarea comportamentului,
conducând în grade diferite la inhibarea unui comportament sau reacŃii emoŃionale prepotente
(Fox şi colab, 2001).

7.6. Efortul voluntar şi dimensiunea socială a personalităŃii

Variabila temperamentală relaŃionată cu dezvoltarea atenŃiei executive este denumită

“efort voluntar” şi reprezintă abilitatea de a inhiba un răspuns dominant în vederea executării
unuia nedominant. Efortul voluntar este esenŃial în înŃelegerea influenŃei pe care o are
temperamentul asupra comportamentului. Sistemele care se ocupă de efortul voluntar permit
abordarea unor situaŃii care par periculoase sau inconfortabile şi evitarea (sau amânarea)
situaŃiilor în care este prezentă o recompensă dacă contextul o cere (Rothbart şi Posner, 2001).
Din aceste motive efortul voluntar este important în procesul de socializare.
Controlul voluntar are o dezvoltare semnificativă între 2 şi 4 ani, dar acest proces
continuă de-a lungul copilăriei până în adolescenŃă, permiŃând dobândirea unor forme mai
sofisticate ale autoreglării bazate pe informaŃie verbală, reprezentări ale sinelui şi proiecŃii ale
acŃiunilor în viitor (Rothbart şi Posner, 2001).
Paradigma “întârzierii recompensei” a lui Mischel este considerată o punte între inhibiŃia
cognitivă şi cea comportamentală. Mischel (1983) a observat că numărul de secunde cu care un
copil preşcolar îşi întârzie alocarea unei recompense prezente este un predictor al atenŃiei
susŃinute dar şi al reglării afectelor negative atunci când aceştia ajung la adolescenŃă. Kochanska
(1997) a găsit că diferenŃele individuale în ce priveşte controlul inhibitor au implicaŃii în
inhibarea comportamentului antisocial şi în achiziŃia comportamentului prosocial. Copiii care îşi
pot utiliza atenŃia în mod eficient pentru a-şi regla comportamentul, vor fi mai în măsură să-şi
inhibe răspunsurile prepotente (a fura, a lovi) luând în considerare efectul acŃiunilor lor asupra
celorlalŃi, deci facilitând internalizarea standardelor comportamentului prosocial. Scoruri ridicate
la dimensiunea Control Voluntar (măsurate prin scala de observaŃie comportamentală a
temperamentului CBQ) corelează cu tendinŃa de a experienŃia vina/ruşinea şi de a fi empatici.
Controlul voluntar este invers relaŃionat cu agresivitatea, această relaŃie fiind mediată însă şi de
alŃi factori precum o mai bună capacitate de control a reacŃiilor motorii şi a afectelor negative, ei
fiind mai abili în a-şi îndrepta atenŃia spre altceva decât stimulii relaŃionaŃi cu furia (Rothbart şi
Posner, 2001). De asemenea, Eysenberg şi colegii ei (1994) au observat că băieŃii de 4-6 ani cu
un bun control atenŃional tind să-şi controleze mai bine furia folosind metode verbale ne-ostile în
detrimentul celor agresive.
Creierul permite deci un control final al acŃiunilor înainte de implementarea lor. Acest
sistem permite nu doar corectarea acŃiunilor înainte de declanşare, dar şi amânarea sau
contramandarea lor. Această capacitate a creierului este esenŃială în realizarea autocontrolului, şi
permite ca o acŃiune să poată fi doar simulată mental, nu doar executată pe moment (Haggard,
2008). În viziunea lui Bechara (2005), ce numim „voinŃă” ar emerge din interacŃiunea a două
sisteme neurale separate dar interdependente: un sistem „impulsiv” în care sunt critice amigdala
şi nucleul accumbens, structuri care declanşează semnale afective privind consecinŃele imediate
ale comportamentului, şi un sistem „reflectiv” în care critic este cortexul ventromedian
prefrontal, care declanşează semnale afective privind consecinŃele pe termen lung. Indivizii
devin vulnerabili la comportamente compulsive deoarece sunt disfuncŃionale procesele care le-ar
permite inhibarea acŃiunilor declanşate de sistemul impulsiv, din motive induse genetic sau
apărute ca urmare a consumului de droguri. Conform teoriei sistemelor duale există un sistem
impulsiv („beta”) localizat în corpii striaŃi ventrali, care este pornit de către valoarea
recompenselor imediate, şi un sistem inhibitor („delta”) localizat în cortexul dorsolateral
prefrontal, care limitează comportamentele imediate şi mediază răspunsurile faŃă de
recompensele amânate (Schultz, 2011). Studii recente însă contestă existenŃa a două sisteme
separate de evaluare a recompenselor, ci sugerează că zona mediană a prefrontalului şi
parietalului semnalizează prezenŃa unei recompense imediate, iar zona laterală a prefrontalului
angajează controlul asupra deciziei, modulând semnalul de evaluare procesat de zona mediană
(Peters şi Buchel, 2011).
Impulsivitatea poate fi descompusă în mai multe componente: una Ńine de comportamente
care nu sunt adecvate cu stimulii senzoriali, alta de deficitul de inhibiŃie motorie, alta de tendinŃa
de a accepta recompense mici, imediate şi sigure în detrimentul celor mari dar nesigure, iar alta
de comportamentul riscant în contextul luării deciziei (Dalley, Everitt şi Robbins, 2011). De
asemenea, compulsiile pot fi văzute ca o formă de impulsivitate, şi anume ca acŃiuni neadecvate
situaŃiei care persistă, nu au legătură cu obiectivele şi deseori au consecinŃe negative (Dalley,
Everitt şi Robbins, 2011).
Studiile au relevat faptul că reŃeaua formată din dorsomedianul prefrontal, dorsolateralul
prefrontal şi ventrolateralul prefrontal este implicată atât în reglarea oricărui tip de emoŃie – atât
pozitivă cât şi negativă – cât şi în depăşirea senzaŃiei de dorinŃă (craving) faŃă de droguri, Ńigări
sau mâncare. Terapiile cognitiv-comportamentale implementate în vederea renunŃării la adicŃii se
bazează din punct de vedere neuronal pe funcŃionarea acestor zone. Aceste efecte se realizează
prin controlul pe care îl au aceste zone asupra corpilor striaŃi ventrali, amigdalei, insulei,
cingulatului rostral şi subgenual, şi VTA – adică a zonelor asociate cu emoŃiile şi motivaŃiile
apetitive (Kober şi colab., 2010). La oamenii care pot lua decizii privind alimentaŃia Ńinând cont
atât de gustul mâncării dar şi de sănătate (deci care se pot controla) semnalul din zona
ventromediană prrefrontală este modulat de activarea dorsolateralului prefrontal, comparativ cu
cei care iau decizii Ńinând cont doar de gust (deci nu se pot controla). Iar blocarea temporară a
zonei dorsolaterale prin stimulare magnetică transcraniană (TMS) creşte deciziile impulsive. În
general diferenŃele inter-individuale în ce priveşte deciziile impulsive pe fond de discounting
reflectă diferenŃe în mobilizarea cortexului prefrontal în controlul cognitiv (Peters şi Buchel,
2011).
Căutarea de senzaŃii este de asemenea legată de impulsivitate pentru că ea presupune
comportamente riscante cum ar fi consumul de droguri sau salturi de la înălŃime. Totuşi, ea nu
presupune în mod necesar o inabilitate de a inhiba răspunsul prepotent (Dalley, Everitt şi
Robbins, 2011).
O formă diferită de impulsivitate este cea legată de abilitatea de a exercita control
voliŃional asupra unui răspuns ce a fost deja iniŃiat („anularea unei acŃiuni”) şi nu asupra fazei de
selecŃie a răspunsului. Aceasta se măsoară prin paradigma Stop-signal reaction time (SSRT).
Structurile asociate cu performanŃa în SSRT sunt girusul prefrontal inferior drept, cingulatul
anterior, pre-SMA, cortexul motor şi corpii striaŃi. O sarcină înrudită cu SSRT este Go/No-go,
care depinde în mai mare măsură de cortexul frontal stâng. O formă derivată din aceasta constă
în răspunsul anticipativ care apare înainte de apariŃia unui stimul-Ńintă, adică inabilitatea de
inhibare a răspunsului (măsurată prin Continuous Performance task la oameni şi 5-choice serial
reaction time task – 5CSRTT - la şoareci), spre deosebire de răspunsul compulsiv care se
caracterizează prin persistenŃă, perseverare şi care sunt denumite „răspunsuri compulsive”
(Dalley, Everitt şi Robbins, 2011). PerformanŃa în 5CSRTT este un bun predictor al consumului
de nicotină precum şi al rezistenŃei la extincŃie (Dalley, Everitt şi Robbins, 2011).
„Impulsivitatea de oprire (action cancelation)” depinde de cortexul motor primar M1, zona SMA
şi pre-SMA, zona dorsală premotoare, girusul prefrontal inferior drept, cingulatul anterior,
orbitofrontal, corpii striaŃi dorsali (caudat, putamen, globus pallidus) şi talamus. Ambele reŃele
sunt modulate dopaminergic, serotonergic şi noradrenergic.
„Impulsivitatea de aşteptare” este o formă diferită de cea de oprire şi depinde de
interacŃiunile dintre cortexul prefrontal şi hipocamp, amigdală, şi corpii striaŃi ventrali (miezul şi
capsula nucleului accumbens). Cortexul cingulat anterior, cel dorsal şi ventral prelimbic, precum
şi cel infralimbic au contribuŃii diferite datorită diferenŃelor topografice de conectivitate cu
accumbensul (Dalley, Everitt şi Robbins, 2011).
ReŃeaua prin care amânăm voluntar alocarea unei recompense prezente în vederea
aşteptării uneia viitoare, mai importante, este o reŃea “atenŃională/memorie de lucru”, formată
din capsula nucleului accumbens ce trimite proiecŃii dopaminergice prin nucleul caudat spre
cortexul cingulat anterior dorsal, iar acesta la rândul său, trimite proiecŃii glutamatergice către
VTA stimulând eliberarea dopaminei. Acest circuit este esenŃial în medierea efortului pe care
trebuie să-l facem în vederea amânării a ceva prezent şi obŃinerii a ceva mai important poziŃionat
in viitor (Cardinal şi colab., 2001; Cardinal şi colab., 2002; Walton şi colab., 2002; Walton şi
colab., 2003). Mai multe studii au relevat faptul că nucleul accumbens este parte dintr-o reŃea ce
reglează luarea deciziilor în funcŃie de costuri şi este esenŃială pentru depăşirea greutăŃilor în a
obŃine o recompensă. El primeşte şi integrează informaŃii de la amigdală şi cortexul cingulat
implicate şi ele în luarea deciziilor. Neuronii de aici sunt implicaŃi atât în evaluarea costurilor şi
luarea deciziilor pe baza lor, cât şi în fenomenul de discounting, râmânând activaŃi în timpul
acŃiunii până la primirea recompensei. Lezarea nucleului accumbens conduce la alegerea
acŃiunilor ce presupun mai puŃin efort sau intervale de timp mai scurte până la obŃinerea lor.
Efecte similare are şi administrarea de antagonişti sau inhibitori ai dopaminei (Day, Jones şi
Carelli, 2011).
Cingulatul anterior este fundamental atunci când se iau decizii costuri-beneficii, în
special atunci când costurile implică mai mult efort, el integrând combinaŃia costuri + beneficii.
Lezarea acestei zone afectează alegerile care implică efort, nu şi cele care implică doar aşteptarea
pasivă, subiectul preferând recompense mici dar obŃinute fără efort (Rushworth şi colab., 2007;
Doya, 2008). Aceleaşi efecte le produc şi disfuncŃii ale receptorilor D2 (Doya, 2008).
Brass şi Haggard au demonstrat prin imagistică funcŃională existenŃa la om a unei zone
din cortexul median frontal care se activează atunci când oamenii pregătesc o actiune manuală
dar apoi o opresc în urma unei decizii proprii. Ei o observat că iniŃierea acŃiunii voluntare
activează SMA (aria 6) asociată cu planificarea mişcărilor. Această zonă însă se activează şi
atunci când subiecŃii decid să-şi oprească acŃiunea – deci SMA este recrutată atât în planificarea
acŃiunii şi pornirea ei, dar şi în oprirea ei. Oprirea acŃiunii activează însă şi cortexul
dorsomedian-prefrontal (aria 9) precum şi cortexul insular. Cu cât este mai mare activarea în
această zonă (aria 9) cu atât este mai puŃin activat cortexul motor iar subiectul este mai capabil
să-şi oprească acŃiunea, deci aria 9 este sursa semnalului inhibitor (Brass şi Haggard, 2007).
Alături de aceste formaŃiuni, în amânarea sau oprirea unei acŃiuni mai participă şi substanŃa
neagră, orbitofrontalul median (aria 11) şi lateral drept (ariile 11, 47), cortexul infralimbic,
cortexul insular anterior, girusul frontal mijlociu drept (ariile 9, 10, 46), cortexul premotor (aria
6), cortexul parietal inferior (aria 40), şi cortexul intraparietal bilateral (aria 7), şi hipocampul
(Dalley, Everitt şi Robbins, 2011).
Copiii care sunt mai puŃin afectaŃi de conflictul spaŃial în sarcini Stroop au un mai bun
control voluntar – o mai bună abilitate de a-şi întârzia alocarea unei recompense prezente
(Posner, Rothbart şi Gerardi-Caulton, 2001). Controlul voluntar este invers relaŃionat cu
agresivitatea, această relaŃie fiind mediată însă şi de alŃi factori precum o mai bună capacitate de
control a reacŃiilor motorii şi a afectelor negative, ei fiind mai abili în a-şi îndrepta atenŃia spre
altceva decât stimulii relaŃionaŃi cu furia (Rothbart şi Posner, 2001). AdolescenŃii sunt mai puŃin
capabili să-şi controleze comportamentul şi mai predispuşi spre alegeri impulsive in prezenŃa
stimulilor apetitivi, în special a celor cu valoare socială, această tendinŃă fiind asociată cu o mai
slabă conectivitate între cortexul orbitofrontal şi corpii striaŃi/amigdală (Casey, Duhoux şi
Cohen, 2010).

7.7. Biochimia personalităŃii impulsive

Comportamentul impulsiv a fost asociat şi cu polimorfisme ale genelor ce produc

receptorii D3 şi D4 (Kreek şi colab., 2005). Polimorfisme ale receptorilor dopaminei DRD4-4R
şi DRD4-7R care conduc la o mai slabă exprimare cu până la 40% a dopaminei în zona mediană
prefrontală sunt asociate cu slaba abilitate de a aştepta ceva sau de a amâna alocarea unei
recompense, sau cu impulsivitatea, cum este denumită în vocabularul trăsăturilor de personalitate
(Swanson şi colab., 2000). Indivizii purtători ai alelei A1 (gena A produce receptorii D2) ce
conduce la o scădere a densităŃii receptorilor D2 din sistemul mezolimbic sunt caracterizaŃi ca
fiind impulsivi. Administrarea de antagonişti ai receptorilor D2 scad valoarea recompenselor
distale şi o cresc pe a celor prezente sau imediate, deci cresc impulsivitatea. Impulsivitatea la
şobolani s-a găsit a corela cu o mai slabă cuplare a dopaminei de D2/D3 în corpii striaŃi ventrali
(Dalley, Everitt şi Robbins, 2011).
Gena DAT1 care produce transportorul dopaminei influenŃează controlul voluntar,
oamenii care au alela lungă a genei având un control voluntar mai bun (Rosario Rueda şi colab.,
2005). Comportamentul impulsiv este asociat cu genele care encodează proteina transportoare a
dopaminei DAT1 dar şi enzimele ce catabolizează dopamina MAOA şi COMT (Kreek şi colab.,
2005). Alela repetată de 9 ori (DAT1-9R) a genei DAT1 se cunoaşte că afectează volumul
nucleului caudat şi produce transportorul dopaminei DAT. DAT este principalul mecanism de
reincorporare a dopaminei în butonii terminali şi este abundent în corpii striaŃi (Diamond, 2005).
TendinŃa de a răspunde într-o manieră impulsivă este asociată şi cu genele TPH1 şi TPH2
care produc enzima ce transformă triptofanul în serotonină, precum şi gena ce produce proteina
transportoare a serotoninei SERT (Kreek şi colab., 2005). Aceeaşi corelaŃie între impulsivitate şi
o slabă funcŃionare serotonergică s-a observat şi la pacienŃii cu Tulburare de personalitate
Borderline (Dolan, Anderson şi Deakin, 2001). Această disfuncŃie serotonergică implică câŃiva
receptori ai serotoninei precum: 5-HT2A, 5-HT1B, 5-HT2B, 5-HT2C, care prezintă o mai slabă
sensibilitate la serotonină la aceşti oameni (Germine, 1999; Lehmann, 2003). Administrarea de
antagonişti ai receptorilor 5-HT2A şi 5-HT2C în cortexul median şi ventromedian prefrontal
reduce impulsivitatea. Administrarea în accumbens de antagonişti ai 5-HT2A şi 5-HT2C au
efecte opuse, blocând şi respectiv crescând impulsivitatea. Impulsivitatea evaluată prin sarcina
5CSRTT corelează negativ cu recaptarea serotoninei în nucleul accumbens, dar şi mecanismele
noradrenergice sunt importante, substanŃele care blochează transportorul noradrenalinei reducând
impulsivitatea. Răspunsurile premature în 5CSRTT sunt blocate de infuzia unui antegonist al
receptorului 5-HT2A ai serotoninei şi de agonişti ai 5-HT1A în cortexul prefrontal infralimbic
(Dalley, Everitt şi Robbins, 2011). Drogurile stimulante precum amfetamina pot reduce decizia
impulsivă în timp ce alcoolul are efecte inverse (Dalley, Everitt şi Robbins, 2011).
Trebuie spus că diferenŃele individuale în ce priveşte efortul voluntar sunt corelate cu
unele aspecte ale “metacogniŃiei” precum Theory of mind. Controlul voluntar şi Theory of mind
au o dezvoltare comună, cu progrese semnificative între 2 şi 5 ani. Mai mult, sarcinile ce necesită
inhibarea unui răspuns prepotent corelează cu sarcinile de Theory of mind, chiar atunci când nu
sunt implicaŃi alŃi factori precum vârsta, inteligenŃa şi memoria de lucru (Posner, Rothbart şi
Gerardi-Caulton, 2001).

Bibliografie obligatorie:

1. Brass, M. şi Haggard, P. To do or not to do: the neural signature of self-control. The

Journal of Neuroscience, 27 (34), pp 9141-9145, 2007
2. Dalley, J.W., Everitt, B.J. şi Robbbins, T.W. Impulsivity, compulsivity, and top-down
cognitive control. Neuron, 69, pp 680-6, 2011
3. Fox, N.A., Henderson, H.A. şi Marshall, P.J. The biology of temperament: An integrative
approach. În C.A. Nelson şi M. Luciana (editori) Handbook of developmental cognitive
neuroscience, MIT Press, Cambridge, MA, 200
4. Kreek, M.J. şi colab. Genetic influences on impulsivity, risk taking, stress responsivity
and vulnerability to drug abuse and addiction. Nature Neuroscience, 8, pp 1450-1457, 2005
5. Peters, J. şi Buchel, C. The neural mechanisms of inter-temporal decision-making:
undestanding variability. Trends in Cognitive Sciences, 15 (5), pp 227-239, 2011
6. Posner, M.I. şi Rothbart, M.K. Attention, self regulation and consciousness. The Royal
Society Philosophical Transactions: Biological Sciences, 353, pp 1915-1927, 1998
7. Posner, M.I., Rothbart, M.K. şi Gerardi-Caulton, G. Exploring the biology of
socialization. Annals of the New York Academy of Sciences, 935, pp 208-216, 2001
8. Rothbart, M.K. şi Posner, M.I. Mechanism and variation in the development of
attentional networks. În C.A. Nelson şi M.Luciana (editori) Handbook of Developmental
Cognitive Neuroscience. MIT Press. Cambridge, 2001
9. Shackman, A.J. şi colab. The integration of negative affect, pain and cognitive control in
the cingulate cortex. Nature Reviews Neuroscience, 12: 154-167, 2011
10. Swanson, J. şi colab. Attention deficit/hyperactivity disorder children with a 7-repeat
allele of the dopamine receptor D4 gene have extreme behavior but normal performance on
critical neuropsychological tests of attention. PNAS, 97 (9), pp 4754-4759, 2000
11. Tucker, D.M., Luu, P. şi Derryberry, D. Love hurts: the evolution of empathic concern
through the encephalization of nociceptive capacity. Development and Psychopathology, 17,
pp 699-713, 2005
 Cursul 8
Theory of mind – componenta personalităŃii ce mediază relaŃiile sociale

Introducere.
Arătam n capitolul anterior că diferenŃele individuale în ce priveşte efortul voluntar sunt
corelate cu Theory of mind. Theory of mind este deci o componentă de bază a autoreglării cu
rol n controlul asupra reactivităŃii. Cu alte cuvinte, creierul social are un rol important n
personalitate – atât n componentele sale de reactivitate (ataşamentul şi inhibiŃia
comportamentală) cât şi n autoreglare. Deci controlul asupra emoŃiilor şi motivaŃiilor are loc
prin nvăŃarea şi aplicarea regulilor sociale.

8.1. Creierul social şi Theory of mind

Oamenii explică în mod curent comportamentul altora prin apelarea la stările lor mentale
– gânduri, sentimente, scopuri, intenŃii, precum şi trăsături de personalitate. Deşi aceste stări
mentale nu sunt perceptibile direct, cei care percep comportamentul au acces direct la propriul
lor creier şi inferează stările interne ale altora imaginând-şi-le prin intermediul propriilor
gânduri, sentimente sau dorinŃe pe care le-au trăit în circumstanŃe similare.
 Oamenii posedă abilitatea inerentă de a înŃelege mintea altora. Acest proces este o
componentă a ceea ce se numeşte “Theory of mind”. Studiile psihofiziologice au evidenŃiat
faptul că mişcarea biologică este procesată ca o categorie specială, căreia, încă la o vârstă
fragedă, oamenii îi atribuie stări mentale precum intenŃiile. Conceptul de “Theory of mind” a fost
lansat de Premack în anii ’70 şi a fost folosit ulterior de Baron-Cohen la începutul anilor ‘80
pentru a explica unele deficite observate la copiii autişti, iar în anii ’90 de Stone pentru a explica
aceleaşi deficite la pacienŃii cu leziuni frontale. Legat de acest ultim demers, trebuie spus că
procesarea ncălcării regulilor sociale implică sistemele neurale ce Ńin de “Theory of mind” şi
răspund la expresiile emoŃionale ale altora, dar aceleaşi sisteme sunt implicate şi în memoria de
lucru, controlul impulsului şi luarea de decizii. Bechara (2002) îşi pune întrebarea dacă putem
descompune cogniŃia socială în aceste mecanisme bazale, dat fiind că multe dintre cogniŃiile
sociale implică judecăŃi de valoare şi luare de decizii privind convenŃiile sociale, intenŃiile altor
persoane, încrederea, morala, etica şi aşa mai departe.
Shallice (2001) a folosit două sarcini de tip “Theory of mind” pentru a investiga bazele
neurale ale acesteia pe pacienŃi cu leziuni frontale. Ambele sarcini solicitau pacienŃilor să facă
unele inferenŃe despre locaŃia unei mingi sau monede pe care nu le vedeau, Ńinând cont de
direcŃia spre care privea examinatorul. În prima sarcină erau doi examinatori care priveau spre
locaŃii diferite. Pacientul trebuia să realizeze că dacă stătea chiar lângă examinator acesta nu avea
cum să vadă mingea, deci el trebuia să se bazeze pe ce indica celălalt examinator. PacienŃii cu
traume frontale au făcut un număr mare de greşeli, comparativ cu lotul de control. A doua
sarcină implica comportamentul de simulare. Aici era doar un examinator care indica cu privirea,
dar el indica mereu în direcŃia greşită. ÎnŃelegerea inducerii în eroare de către o persoană
(examinatorul) depinde de abilitatea de a înŃelege intenŃiile altora, şi s-a dovedit în acest studiu a
avea ca substrat neural zona prefrontală mediană dreaptă ariile 8, 9 şi 10 din jurul cortexului
cingulat anterior (Shallice, 2001). Alte studii au descoperit că sulcusul temporal superior (aria
39) este implicat în detectarea mişcării biologice. Această zonă primeşte informaŃii convergente
atât de la calea vizuală ventrală cât şi dorsală, reprezentând o interfaŃă între percepŃia în scopul
identificării şi percepŃia acŃiunii. Copiii atribuie intenŃii şi unor stimuli bazali precum spoturi
luminoase mişcătoare sau personaje animate simple, atât timp cât mişcarea lor este “animată” –
adică este auto-propulsată, nu este liniară şi posedă schimbări bruşte de viteză.
 Cercetările din neuroştiinŃe au pus în evidenŃă legătura dintre introspecŃie şi mentalizarea
stărilor altora (adică procesarea gândurilor, emoŃiilor şi intenŃiilor altor persoane), însă numai în
cazul persoanelor pe care le considerăm similare nouă. Acest tip de procesare are loc în cadrul
unui grup de neuroni din zona ventromediană prefrontală. Adică, atunci când încercăm să-i
înŃelegem pe alŃii, în mod automat recurgem la introspecŃia propriilor stări şi o facem apelând la
aceeaşi zonă din creier pe care o folosim atunci când ne gândim la propriile stări.
În schimb, atunci când încercăm să-i înŃelegem pe cei pe care nu-i percepem ca fiind
similari nouă, apelăm la o altă zonă – dorsomediană prefrontală, diferită de cea pe care o folosim
pentru introspecŃie (Jenkins, Macrae şi Mitchell, 2008). Termenul de « Theory of mind » se
referă aşa cum arătam la abilitatea de a înŃelege intenŃiile şi în general stările mentale ale altora.
Capacitatea de a înŃelege intenŃiile altora facilitează învăŃarea socială şi se presupune că a condus
la răspândirea noilor tehnologii, deoarece o invenŃie tehnică este înŃeleasă doar dacă intenŃia
inventatorului este înŃeleasă de către cel care observă noua metodă. Această abilitate incepe să se
dezvolte după v rsta de 6 ani, iar in formele ei mai avansate după cea de 8 ani (Baron-Cohen,
Jolliffe, Morimore şi Robertson, 1997).
Nu doar Theory of mind se dezvoltă in acest interval de timp, ci incă un lucru. Studiile
realizate la Cambridge au descoperit că, in mod natural, in jurul v rstei de 8-9 ani copiii tind să
aibă o g ndire de tip creaŃionist – adică cea in care cred că personaje supranaturale gen
Dumnezeu sunt responsabile de fenomene naturale şi de lumea din jur in general. Asta dacă nu
intervin părinŃii sau mediul din jurul lor şi ii deturnează spre o g ndire de tip evoluŃionist, sau
ştiinŃifică (Evans, 2000). Cu alte cuvinte, abilitatea lor de a căuta cauze ale lucrurilor in
posibilele acŃiuni sau intenŃii de acŃiune ale altor persoane – Theory of mind – se poate
generaliza la scară mare la fenomenele naturii, cosmos, viaŃă, moarte sau boală (sau cum ar tam
ntr-un capitol anterior la Ń ri, instituŃii sau companii). Doar că la o asemenea scară planetar
sau cosmic nu mai văd ca fiind responsabile persoane ci personaje cu puteri supranaturale. Iar
zona sulcusului temporal superior (STS – aria 39 a lui Brodmann) şi a joncŃiunii temporo-
parietale de l ng ea se pare c sunt implicate n g ndirea supranatural . Se ştie din studii
imagistice şi electrofiziologice c atât STS cât şi zona dorsomediană prefrontală/paracingulată
(ariile 10, 9, 8 şi 32) sunt activate atunci când oamenii atribuie stări mentale unor stimuli în
mişcare, dar şi atunci când oamenii se gândesc la propriile stări mentale sau ale altor oameni
(Blakemore şi Decety, 2001; Frith şi Frith, 2003 ; Samson, Apperly, Chiavarino, şi Humphreys,
2004). Alături de cele două zone, atunci când încercăm să înŃelegem intenŃiile altora observându-
le comportamentul ne folosim şi de lobulul parietal inferior (aria 40) – parte din SNO (Fogassi,
Ferrari, Gesierich, şi colab., 2005) dar şi de polul temporal (aria 38) în special atunci când facem
judecăŃi semantice privind stări mentale, atribuind trăsături (Frith şi Frith, 2003).
Atât STS cât şi zona dorsomediană prefrontală/paracingulată (ariile 10, 9, 8 şi 32) sunt
activate atunci când oamenii atribuie stări mentale unor stimuli în mişcare, dar şi atunci când
oamenii se gândesc la propriile stări mentale sau ale altor oameni (Blakemore şi Decety, 2001;
Frith şi Frith, 2003 ; Samson, Apperly, Chiavarino, şi Humphreys, 2004). Alături de cele două
zone, atunci când încercăm să înŃelegem intenŃiile altora observându-le comportamentul ne
folosim şi de lobulul parietal inferior (aria 40) – parte din SNO (Fogassi, Ferrari, Gesierich, şi
colab., 2005) dar şi de polul temporal (aria 38) în special atunci când facem judecăŃi semantice
privind stări mentale, atribuind trăsături (Frith şi Frith, 2003). Zona rostrală a cingulatului şi
mediană prefrontală adiacentă (ariile 32, 9 şi 10) procesează modul în care alŃii s-ar putea gândi
la noi şi se suprapune peste zona care procesează atribuirea de trăsături de personalitate,
competenŃe sociale sau abilităŃi academice altor persoane (Amodio şi Frith, 2006 ; Blakemore,
2008). Atunci când încercăm să ghicim atitudinea altora despre noi sau despre o anumită situaŃie,
sau să prezicem comportamentele altora, ne bazăm pe ariile mediane 10, 32, 9, 8 (Frith şi Frith,
2003; Ramnani şi Miall, 2004). Zona dorsomediană prefrontală (cortexul paracingulat ariile 8 şi
9 şi cortexul cingulat aria 32) este implicată în percepŃia şi judecarea altor persoane nefamiliare
(în timp ce zona rostrală aria 32 în judecarea persoanelor familiare), în reprezentarea perspectivei
unei alte persoane (proces numit mentalizare), în vederea determinării cauzalităŃii
comportamentului acelei persoane (proces numit atribuire), procese care se realizează în
conexiune cu zonele cingulatului posterior (23), temporo-parietale mediane (31,7) şi a sulcusului
temporal superior STS (39), si polului temporal (aria 38)(Amodio şi Frith, 2006; Mitchell,
Macrae şi Banaji, 2006 ; Blakemore, 2008).
Atât STS la fel ca şi zona dorsomediană prefrontală/paracingulată (ariile 10, 9, 8 şi 32)
sunt activate atunci când oamenii atribuie stări mentale unor stimuli în mişcare, dar şi atunci
când oamenii se gândesc la propriile stări mentale sau ale altor oameni (Frith şi Frith, 2003).
Alături de cele două zone, atunci când încercăm să înŃelegem intenŃiile altora observându-le
comportamentul ne folosim şi de lobulul parietal inferior (aria 40) – parte din Sistemul
neuronilor oglindă (SNO) dar şi de polul temporal (aria 38) în special atunci când facem judecăŃi
semantice privind stări mentale, atribuind trăsături (Frith şi Frith, 2003).
Surprinz tor este ns faptul c studiile realizate la universităŃile din Roma şi Udinese
au descoperit că oamenii care sufereau accidente sau boli ce le afecta joncŃiunea temporo-
parietală deveneau brusc foarte religioşi, aveau tendinŃa de a se simŃi conectaŃi cu intregul
univers şi chiar de a simŃi că se detaşează de propriul corp. În general sentimentul de
transcendenŃă a Eului şi alte manifestări de regulă caracteristice personajelor cunoscute in istorie
ca sfinŃi, profeŃi sau vizionari religioşi brusc deveneau accesibile unor oameni obişnuiŃi care doar
au avut neşansa unui accident (Urgesi, Aglioti, Skrap şi Fabbro, 2010). Se pare că creierul uman
se dezvoltă spre a genera o g ndire orientat spre supranatural, spre divinit Ńi. Partea socială a
creierului. La unii este mai accentuată această dezvoltare, sau ceva perturbă la un moment dat
echilibrul acestor zone din creier – iar ei devin mai religioşi – in timp ce la alŃii această
dezvoltare e mai puŃin accentuată – iar ei tind să fie mai sceptici sau mai indiferenŃi la aceste
aspecte. Aceste descoperiri ne arată că credinŃa in personaje supranaturale de esenŃă
antropomorfă este scrisă in modul de construcŃie a creierului uman. De aceea găsim religii la
toate popoarele, doar conŃinutul lor diferă. Principiul general este insă acelaşi.
Deci spiritualitatea prezentă n unele modele ale personalităŃii are la bază mecanismele
implicate n Theory of mind.

8.2. Trăsăturile competitivitate şi muncă ȋn echipă ȋşi au originea ȋn creier

Viziunea carteziană tradiŃională este aceea că procesele automate – precum emoŃiile –

sunt primitive şi egoiste, iar comportamentul prosocial altruist necesită depăşirea acestor procese
prin intermediul unora superioare de control. EvidenŃele din neuroştiinŃe arată însă că această
viziune este greşită. Nu toate procesele automate « primitive » sunt egoiste, unele sunt
prosociale, prezenŃa altora fiind suficientă pentru a ne influenŃa automat spre comportamente
prosociale. nsă aceleaşi procese care ne fac să-i ajutăm pe membrii grupului nostru pe de altă
parte ne fac să-i obstrucŃionăm pe membrii altui grup, adic un comportament egoist (Frith şi
Frith, 2008).
Jocurile competitive care presupun ghicirea stării mentale a oponentului activează zona
dorsomediană prefrontală (Blakemore, 2008). Zona mediană prefrontală se activează când
participanŃilor la un joc li se prezintă poze ale jucătorilor care au performat mai bine decât ei
(Zink, Tong, Chen, şi colab., 2008). CompetiŃia în general activează aceaşi reŃea fronto-parieto-
insulară implicată în funcŃii executive în timp ce colaborarea activează zonele recompense –
nucleul accumbens, nucleul caudat, ventromedianul prefrontal şi orbitofrontalul lateral (Caldu şi
Dreher, 2007). Colaborarea este mediată în creier de acelaşi circuit implicat în altruismul
reciproc – cel care produce tendinŃa de a ne comporta altruist faŃă de altă persoană în speranŃa că
ea ne va întoarce în viitor acŃiunile pozitive. Dacă apreciem altruismul reciproc atunci apreciem
şi « penalizarea altruistă » - adică îi pedepsim pe cei care nu ne întorc favorurile (Skuse şi
Gallagher, 2008).
Succesul colaborării între două sau mai multe persoane necesită o gamă de procesări din
partea creierelor acestora cum ar fi: a) abilitatea de a procesa adecvat gesturile celorlalŃi; b)
abilitatea de a valoriza corespunzător aceste gesturi sau oferte; c) abilitatea de a răspunde adecvat
la aceste gesturi sau oferte; d) abilitatea de a repara relaŃia de colaborare făcând gesturi
generoase. Succesul colaborării este investigat cu jocuri de tipul Ultimatum Game şi Multiround
Economic Exchange Games (o versiune a Ultimatum game). Aceste jocuri presupun o fază de
construcŃie a relaŃiei de colaborare şi una de reparare a ei în caz de rupere. În faza de construcŃie
este esenŃială capacitatea indivizilor de a identifica intenŃiile celuilalt, de a transmite semnale
care să semnaleze încredere celuilalt precum şi să recunoască încălcarea vreunei reguli din partea
celuilalt. Un partener care face o ofertă are grijă să transmită celuilalt semnale care inspiră
încredere cu speranŃa că cel care primeşte oferta să semnaleze dorinŃa sa de colaborare printr-o
recompensare pe măsură. Lipsa unui asemenea răspuns de regulă semnalează lipsa dorinŃei de
colaborare, chiar dacă nu asta era intenŃia persoanei respective. Comportamentul social
necorespunzator al unuia dintre parteneri poate avea efecte nefaste asupra înŃelegerii corecte a
intenŃiilor şi afectează relaŃia de colaborare/schimb între cei doi (King-Casas, Sharp, Lomax-
Bream, şi colab., 2008).
SubiecŃii cu Tulburare de Personalitate de tip Borderline rup mai frecvent relaŃia de
colaborare şi odată ruptă relaŃia nu emit gesturi generoase în vederea reparării ei. Aceşti oameni
prezintă disfunŃionalităŃi în diverse zone frontale, parietale şi insulare în timpul unui asemenea
joc (King-Casas, Sharp, Lomax-Bream, şi colab., 2008). Cortexul insular encodează rezultatele
posibile într-o interacŃiune socială, detectează violarea unor norme în context interpersonal.
Aceste violări stau la baza up-datării expectanŃelor privind comportamentul cuiva prin învăŃarea
parametrilor săi comportamentali (King-Casas, Sharp, Lomax-Bream, şi colab., 2008). SenzaŃia
subiectivă la procesarea unei oferte incorecte in sarcina experimentală numită Ultimatum Game
(folosită pentru a investiga negocierea) se suprapune peste procesarea erorii in predicŃie a normei
sociale in corpii striaŃi ventrali, insulă şi cortexul orbitofrontal median suger nd că zonele din
creier implicate in eroarea in predicŃie şi procesarea riscului sunt implicate şi in semnalarea
violării normelor sociale (Xiang, Lohrenz şi Read Montague, 2013). Ultimatum game este un joc
folosit în experimente economice. Primul jucător (propunerea) prime te o sumă de bani i
propune cum să împartă suma dintre el i un alt jucător. Al doilea jucător (respondentul) alege
să accepte sau să respingă această propunere. Dacă al doilea jucător acceptă, banii sunt împăr iŃi
conform propunerii. Dacă al doilea jucător respinge, nici un jucator nu primeste vreun ban. Jocul
este de obicei jucat doar o singură dată, astfel încât reciprocitatea nu este o problemă.
„Dilema prizonierului” este un joc de tip sumă non-zero care a fost formulat de către
angaja i ai companiei RAND Corporation. Termenul dilema prizonierului a fost formulat de
Albert Tucker de la Universitatea Princeton. Iată n ce constă. Doi prizonieri sunt bănui i că au
săvâr it o infrac iune. Pedeapsa maximă pentru această infrac iune este de cinci ani. Celor doi
prizonieri li se face o propunere pe care cei doi o cunosc. Dacă unul dintre ei mărturise te i
astfel î i împovărează partenerul, atunci scapă nepedepsit – celălalt trebuie să ispă ească o
pedeapsă de cinci ani. Dacă cei doi decid să nu mărturisească, rămân doar dovezi prezumptive
care le vor aduce o pedeapsă de doi ani. Dacă amândoi mărturisesc, pe fiecare îl a teaptă o
pedeapsă de patru ani. Prizonierii sunt chestiona i separat unul de celălalt, astfel încât nici unul
dintre ei nu va cunoa te nici înainte i nici după chestionare inten ia celuilalt. Această dilemă
poate fi numită paradox, deoarece decizia prizonierilor luată individual i con tient (aceea de a
mărturisi) i decizia colectivă (aceea de a tăinui) sunt divergente. cei doi prizonieri ar fi totu i
mai avantaja i dacă amândoi s-ar decide să tăinuiască faptele. Atunci ar primi fiecare doar câte
doi ani de deten ie. Locul de desfă urare a jocului împiedică în elegerea dintre cei doi
prizonieri i provoacă astfel o trădare unilaterală prin care trădătorul speră să ob ină pentru
sine cel mai bun rezultat achitarea (dacă celălalt prizonier tăinuie te faptele) sau să primească o
pedeapsă de patru ani în loc de cinci (dacă celălalt prizonier mărturise te). Dacă amândoi fac
acest lucru, î i înrăută esc astfel i individual situa ia, deoarece acum fiecare prime te câte
patru ani în loc de câte doi ani.
 Studiile realizate folosind RMN funcŃional au arătat că n Dilema prizonierului,
cooperarea socială angajează corpii striaŃi ventrali, orbitofrontalul median posterior, dar şi
cingulatul dorsal/zona dorsomediană prefrontală şi sulcusul temporal superior (STS)(aria 39),
implicate de regulă în Theory of mind (Tomlin, Kayali, King-Kasas, şi colab., 2006). Cingulatul
anterior dorsal procesează violarea unei expectanŃe în comportamentul cuiva în timp ce zona
ventrală răspunde la tipul de feedback pe care îl primim - pozitiv sau negativ (Caldu şi Dreher,
2007).
Deci atât altruismul cât şi egoismul ca şi trăsături de caracter sau personalitate au la bază
mecanisme ale creierului social care mediază colaborarea şi competiŃia dintre membrii aceleiaşi
specii.

8.3. Bazele biologice ale moralităŃii şi conformismului social

Str ns legat de comportamentul social este şi ceea ce numim moralitate. Primii psihologi
legau moralitatea de norma social dar şi de domenii personale superioare, altele dec t cele ale
« c rnii » care genereaz impulsurile. Studiile din neuroştiinŃele sociale au demontat ns
acest mit. Astfel, zona din creier numit polul temporal (aria 38 a lui Brodmann) se ştie că este
implicat în învăŃarea conceptelor sociale şi a valorilor (concepte precum „onoare” sau
„lăcomie”)(Moll, Zahn, de Oliveira-Souza, şi colab., 2005).
ÎnŃelegerea ironiei din discursul cuiva necesită separarea semnificaŃiei literare de
semnificaŃia ce se ascunde în spatele ei, şi presupune interacŃiunea dintre zona mediană
prefrontală şi girusul inferior prefrontal stâng implicat în procesare semantică (Blakemore,
2008). Din punct de vedere al dezvolt rii acestei abilit Ńi, nŃelegerea ironiei se realizează mai
dificil (cu activare mai mare) la adolescenŃii cu vârste intre 9-14 ani, la fel cum şi recunoaşterea
expresiei emoŃionale este mai slabă între 10-12 ani datorită pruning-ului şi reorganizării
sinaptice, şi se ameliorează după 16-17 ani (Blakemore, 2008). JoncŃiunea temporo-occipito-
parietală (TOPJ) este implicată în răspunsul la situaŃii umoristice prezentate în clipuri video. În
acest caz, la copiii de 6 ani, apare şi o activare mai mare în girusul frontal inferior şi în nucleul
acccumbens. Autorii sunt de părere că activarea în TOPJ este strict legată de procesarea
umorului şi nu de procesarea recompensatorie (Neely, Walter, Black şi Reiss, 2012). O
dezvoltare a acestei reŃele explică personalitatea jovială a unor oameni, n special a celor
extrovertiŃi.
Comportamentul uman este ghidat nu doar de valori şi atitudini dar şi de percepŃia lui de
către alŃii, în particular de normele sociale. Conformismul se referă la actul de modificare a
propriului comportament astfel incât să se potrivească cu comportamentul / aşteptările altora.
Comportamentul şi judecăŃile emise de alŃii ne furnizează informaŃii privind comportamentul
aşteptat sau “normal” în anumite situaŃii şi ce anume este aprobat sau dezaprobat de către ceilalŃi
(Klucharev, Hytonen, Rijpkema, şi colab., 2009). Comportamentul orientat spre un scop necesită
monitorizarea continuă a performanŃei, patternurile comportamentale de succes fiind întărite iar
erorile declanşând ajustări ale comportamentului. Conflictul cu norma socială indică o eroare
similară cu semnalul de eroare primit în învăŃarea instrumentală care conduce la ajustări ale
comportamentului (Klucharev, Hytonen, Rijpkema, şi colab., 2009). Adecvarea
comportamentului la sarcină în situaŃia în care nu vede nimeni că am greşit este dependentă de
amplitudinea potenŃialului ERN al creierului care evidenŃiază eroarea negativă n predicŃie. În
schimb, atunci când comportamentul sau sarcina se desfăşoară în public, adecvarea depinde de
amploarea potenŃialului P (de la positivity). Oamenii care dezvoltă un P mai amplu sunt mai
sensibili la presiunea socială şi mai preocupaŃi de imaginea proprie. Deci amploarea P este un
indicator al monitorizării valorii pe care alŃii o dau acŃiunilor noastre (adică a menŃinerii
reputaŃiei noastre)(Amodio şi Frith, 2006). Activarea în cingulatul anterior dorsal prezice
ajustarea comportamentului la norma grupului (Klucharev, Hytonen, Rijpkema, şi colab., 2009).
Alături de zona mediană prefrontală, indicatori ai păstrării reputaŃiei sunt şi activările
concomitente în cingulatul posterior, corpii striaŃi ventrali şi amigdală (Klucharev, Hytonen,
Rijpkema, şi colab., 2009). Păstrarea reputaŃiei reprezintă o formă sofisticată de mentalizare, de
reprezentare a cunoştinŃelor altora despre noi, chiar de reprezentare a reprezentărilor altora
despre stările noastre mentale (Frith şi Frith, 2008). Aceşti oameni sunt mai predispuşi la a fi
conformişti, a respecta tradiŃiile, obiceiurile grupului din care fac parte şi a fi mereu atenŃi na
nu intra n conflict cu ceilalŃi.
Conflictul cu norma grupului de referinŃă activează cingulatul anterior dorsal (aria 32) şi
zona paracingulată – zonă implicată şi în procesarea erorii, primirea de feedback, pierderea de
bani în sarcina de Gambling, perceperea caracterului de “incorect” al unei oferte în Ultimatum
game, precum şi respingerea socială. Studiile au relevat faptul că învăŃarea din schimburi sociale
– aşa cum este acceptarea din partea celor din jur – este similară cu învăŃarea instrumentală
apetitivă şi aversivă. Atunci când este manipulată probabilitatea de a primi feedback pozitiv apar
activări în cortexul orbitofrontal şi corpii striaŃi ventrali, în timp ce valoarea aşteptată a
recomensei corelează cu activarea cingulatului rostral (Jones, Somerville, Li, şi colab., 2011).
ExpectanŃele sociale sunt guvernate de principiile învăŃării prin întăriri, iar regiunea din
cortexul cingulat care evaluează informaŃiile obŃinute în contexte sociale – girusul cingulat
anterior - reprezintă o subregiune (sau o dezvoltare) a celei implicate în învaŃarea prin întăriri –
sulcusul cingulat anterior (Rushworth si Behrens, 2008). Activarea în cingulatul anterior – în
special girusul cingulat (intersecŃia ariilor 32, 8 şi 9) - este proeminentă în experimentele care au
examinat interacŃiunile inter-indivizi, în jocuri competitive, în sarcini care presupun jocuri
interactive de luarea deciziilor (precum Dilema Prizonierului) sau atunci când facem judecăŃi
despre alte persoane (Rushworth, Behrens, Rudebeck, şi Walton, 2007).
Studiile au relevat faptul că învăŃarea din schimburi sociale – aşa cum este acceptarea din
partea celor din jur – este similară cu învăŃarea instrumentală apetitivă şi aversivă. Atunci când
este manipulată probabilitatea de a primi feedback pozitiv apar activări în cortexul orbitofrontal
şi corpii striaŃi ventrali, în timp ce valoarea aşteptată a recomensei corelează cu activarea
cingulatului rostral (Jones, Somerville, Li, şi colab., 2011). Aceste date sunt congruente cu rolul
zonei orbitofrontale şi mediane prefrontale în ghidarea strategiei în funcŃie de adoptarea
punctului de vedere al celuilalt prin angajarea de simulări şi declanşarea de emoŃii (Adolphs,
2003). Aceste zone frontale conlucrează cu zona cingulatului posterior şi corpii striaŃi dorsali în
evaluarea consecinŃelor acŃiunilor altora faŃă de noi, fiind esenŃiale în relaŃiile de colaborare în
care creierul trebuie să proceseze acŃiunea anticipată a unei persoane şi să compare rezultatul ei
cu cel aşteptat (Tomlin, Kayali, King-Kasas, şi colab., 2006). Nucleul caudat (vezi Figura 14)
împreună cu cortexul insular (vezi Figura 4) procesează echitatea comportamentului unei alte
persoane, iar diferenŃele inter-individuale în funcŃionarea acestor două zone corelează cu
percepŃia inechităŃii (Caldu şi Dreher, 20007). Adică o reŃea foarte activă i face pe oameni să
fie foarte revoltaŃi de comportamentul altora şi să simtă nevoia de a-i pedepsi.
Studiile anatomice, electrofiziologice şi imagistice furnizează dovezi că deciziile morale
se bazează atât pe emoŃii cât şi pe judecăŃi raŃionale, dar primele reprezintă o « ancoră » pentru
sistemul nostru moral. Moralitatea se pare că nu se bazează pe tabu-uri sociale sau culturale,
răspunsul emoŃional faŃă de o altă persoană nefiind ceva care trebuie învăŃat – printr-o experienŃă
culturală sau religioasă – el depinde de funcŃionarea unor părŃi din creier care îi sunt dedicate
(Adolphs, 2010). DiferenŃele mari care există între diverse culturi şi care fac comportamentul
uman atât de heterogen sunt posibile datorită existenŃei acestui mecanism biologic. De
assemenea, nclinaŃia unora spre a fi mai morali şi a aprecia la alŃii moralitatea n mai mare
măsură Ńin de funcŃionarea acestui circuit.

8.4. Empatia – componentă de bază a comportamentului prosocial

Sistemul Neuronilor Oglindă (SNO) este implicat nu doar în reprezentările acŃiunilor

altora dar şi în reprezentarea emoŃiilor, proces care ne permite să ne simŃim « conectaŃi » cu
ceilalŃi. EmoŃia, comunicată în special de către faŃă, voce şi corp, este un proces motor. EmoŃia şi
acŃiunea sunt intercorelate la câteva niveluri, iar această cuplare afectiv-motorie furnizează baza
neuronală a empatiei. Empatia nu necesită un alt proces cognitiv intermediar, ci reprezintă
identificarea automată a unei reprezentări motorii sau imitarea acŃiunii altora.
« Efectul cameleon » prin care oamenii imită în mod inconştient postura, manierele şi expresiile
faciale ale altora furnizează dovezi puternice în sprijinul acestei teorii (Molnar-Szakacs şi Overy,
2006). Atunci când observăm că o altă persoană este atinsă, această percepŃie activează cortexul
nostru somato-senzorial ca şi cum am fi fost atinşi noi înşine (Skuse şi Gallagher, 2008).
TendinŃa unor oameni de a se molipsi de emoŃiile văzute la alŃii se explică prin funcŃionarea
sistemului care declanşează efectul cameleon.
Empatia nu este susŃinută însă de o reŃea unitară neuronală, ci este dependentă de
interacŃiuni multiple între SNO şi zone implicate în percepŃia emoŃiilor de bază pe faŃa sau din
vocea cuiva. Coeficientul de empatie (EQ) al unei persoane depinde de aceste interacŃiuni –
precum cea cu girusul cingulat, polul temporal drept, amigdala stângă şi corpii striaŃi ventrali
pentru expresia de veselie/tristeŃe, nucleul caudat-putamen, orbitofrontalul şi zona mediană
prefrontală pentru furie, sau girusul frontal inferior stâng, cortexul insular şi corpii striaŃi pentru
dezgust (Adolphs, 2002; Adolphs, Tranel şi Damasio, 2003).
TranziŃia dinspre înŃelegerea emoŃiilor şi dorinŃelor la înŃelegerea gândurilor,
convingerilor şi valorilor morale este marcată de tranziŃia dinspre SNO către alte părŃi din creier,
această tranziŃie permiŃându-ne înŃelegerea în funcŃie de relevanŃa contextelor. AcŃiunile altora în
contexte diferite ne poate conduce spre interpretări diferite. Deci, stimulii sociali sunt înŃeleşi şi
pe baza procesării explicite contextuale şi a cuplării informaŃiei furnizate de SNO cu informaŃii
din memorie (Galesse, 2008; apud Tarko, 2006). Există dovezi care indică faptul că amigdala
dreaptă, cortexul insular anterior şi SNO au o activitate intensă în timpul imitării expresiilor
faciale ale altor persoane, furnizându-ne explicarea înŃelegerii altora prin cuplarea senzorio-
motorio-afectivă. Cortexul insular anterior reprezintă substratul neuronal al reprezentărilor
vegetative precum durerea şi foamea, dar şi în percepŃia stărilor emoŃionale proprii şi a bătăilor
inimii. Această zonă este interconectată cu sistemul limbic dar şi cu parietalul posterior,
temporalul superior şi frontalul inferior – deci SNO. Prin aceste conexiuni, insula serveşte ca şi
staŃie de releu între SNO – care realizează legătura percepŃie-acŃiune, şi sistemul limbic – care
procesează emoŃia (Molnar-Szakacs şi Overy, 2006).
Există şi o relaŃie între afectarea percepŃiei senzaŃiilor somatice şi inabilitatea de a
percepe emoŃiile altora (Adolphs, 2003). Atunci când empatizăm cu cineva, sistemul SNO -
insulă anterioară – amigdală se activează (Iacoboni şi Dapretto, 2006). Capacitatea copiilor de a
empatiza precum şi nivelul deprinderilor lor interpersonale corelează pozitiv cu activitatea SNO -
insulă anterioară – amigdală în timpul imitării unei persoane (Pfeifer, Iacoboni, Mazziotta, şi
Dapretto, 2008). De asemenea, la adulŃi activarea amigdalei stângi la prezentarea de feŃe umane
vesele este asociată cu scorurile la extraversiune (Canli, Desmond, Zhao, şi Gabrieli, 2002).
DiferenŃele n funcŃionarea acestor reŃele explică diferenŃele dintre oameni pe dimensiunea –
empatie, agreabilitate, altruism.

Bibliografie obligatorie:

1. Adolphs, R. Conceptual Challenges and Directions for Social Neuroscience. Neuron, 65,
pp 752-767, 2010
2. Adolphs, R. Cognitive neuroscience of human social behaviour. Nature Neuroscience, 4:
165-178, 2003
3. Adolphs, R. Recognizing emotion from facial expressions: psychological and
neurological mechanisms. Behavioral and Cognitive Neuroscience, 1 (1), pp 21-62, 2002
4. Adolphs, R, Tranel, D. şi Damasio, A.R. Dissociable neural systems for recognizing
emotions. Brain and Cognition, 52, pp 61–69, 2003
5. Baron-Cohen, S., Jolliffe, T., Mortimore, C şi Robertson, M. Another advanced test of
theory of mind: evidence from very high functioning adults with autism or Asperger
Syndrome. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 38, pp 813-822, 1997
6. Blakemore, S-J. The social brain in adolescence. Nature Reviews Neuroscience, 9, pp
267-277, 2008
7. Caldu, X. şi Dreher, J-C. Hormonal and genetic influences on processing reward and
social information. Ann.N.Y.Acad.Sci., 1118, pp 43-73, 2007
8. Evans, E.M. Why creationism is here to stay. n K. Rosengren, C. Johnson şi P. Harris
(Editori) Magical, scientific and religious thinking in children, Cambridge Univ. Press:
Cambridge MA, 2000
9. Frith, C.D. şi Frith, U. Development and neurophysiology of mentalizing. Philos Trans R
Soc Lond B Biol Sci, .358 (1431), pp 459-73, 2003
10. King-Casas, B., Sharp, C., Lomax-Bream, L., şi colab. The rupture and repair of
cooperation in Borderline Personality Disorder. Science, 321, pp 806-810, 2008
11. Klucharev, V., Hytonen, K., Rijpkema, M., şi colab. Reinforcement learning signal
predicts social conformity. Neuron, 61, pp 14-151, 2009
12. Molnar-Szakacs, I. şi Overy, K. Music and mirror neurons: from motion to ’e’motion.
SCAN, 1, pp 235-241, 2006
13. Pfeifer, J.H., Iacoboni, M., Mazziotta, J.C. şi Dapretto, M. Mirroring others’ emotions
relates to empathy and interpersonaln competence in children. NeuroImage, 39, pp
2076–2085, 2008
14. Rushworth, M.S.F., Behrens, T.E.J., Rudebeck, P.H. şi Walton, M.E. Contrasting roles
for the cingulate and orbitofrontal cortex in decisions and social behaviour. Trends in
Cognitive Sciences, 11 (4), pp 168-176, 2007
15. Shallice, T. Theory of mind” and the prefrontal cortex – Editorial, Oxford Univ. Press,
2001
16. Urgesi, C., Aglioti, S.M., Skrap, M. şi Fabbro, F. The Spiritual Brain: Selective Cortical
Lesions Modulate Human Self-Transcendence. Neuron, 65, pp 309-319, 2010