PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII

Psihodiagnoza personalitatii

CE ESTE PERSONALITATEA ?

• Personalitatea este un concept folosit ȋn viaţa

cotidiană datorită judecăţilor pe care le facem,
conştient sau nu, despre oamenii din jur.

• Atunci când oamenii tind să reacţioneze ȋntr-o

situaţie ȋntr-un mod constant, acest lucru este
observat chiar de o persoană fără pregătire
psihologică

• Oamenii se concentrează asupra celor mai uşor

observabile caracteristici: oamenii descriu pe
alţii ca având “multă personalitate”, sau ca fiind
“fără personalitate”, sau având o “personalitate
puternică”, referindu-se probabil la competenţă
socială sau la popularitate
 Psihodiagnoza personalitatii

• Gordon Allport ȋn 1937 definea personalitatea ca fiind organizarea dinamică a

sistemelor psihofizice ce determină patternurile caracteristice de gândire şi
comportament ale unei persoane.

• Există o distincţie ȋntre caracteristicile mai durabile sau stabile – numite trăsături –
ce pot prezice comportamentul şi altele mai trecătoare cum sunt reacţiile
emoţionale şi dispoziţiile de moment – numite stări

• Deseori se face referire la personalitate ca rezultând din combinaţia

dimensiunilor stabile ale individului, ceea ce ȋnseamnă că pot fi luate ȋn
consideraţie şi alte caracteristici precum inteligenţa sau abilităţile cognitive,
motivaţiile, valorile sau atitudinile

• Totuşi, cercetările din ultimii 30 de ani sugerează că inteligenţa este o trăsătură

de personalitate. IQ-ul corelează cu multe trăsături de personalitate precum
implicarea intelectuală, creativitatea, rapiditatea mentală, competenţa
intelectuală, introspecţia, ingeniozitatea, profunzimea raţionamentului şi
imaginaţia
 Psihodiagnoza personalitatii

Personalitatea este stabilă sau se schimbă de-a

lungul vieţii?

• În anii ’70 şi ’80 se credea că trăsăturile de

personalitate ale cuiva odată consolidate in
adolescenţă rămȃn stabile de la 21 de ani şi pȃnă la
bătrȃneţe

• Studiile ştiinţifice au descoperit ca oamenii se

comportă relativ stabil ȋn situaţii diferite, corelaţiile
mergând de la 0,3 la 0,7.

• Studiile realizate insa prin 1997 au găsit că unele

trăsături precum Asertivitatea şi Încrederea in sine
cresc intre 27 şi 43 de ani ca urmare a succesului in
carieră

• Este un fapt general acceptat astăzi că cele mai multe

schimbări in personalitate au loc intre 20 şi 40 de ani.
 Psihodiagnoza personalitatii

• Intre 21 şi 60 de ani cresc Conştinciozitatea, Stabilitatea emoţională şi

Agreabilitatea şi scade Neuroticismul

• Deschiderea la nou, Extroversiunea şi Agreabilitatea cresc pȃnă pe la

40 de ani şi descresc după 60 de ani, in timp ce Conştinciozitatea are o
permanentă creştere odată cu vȃrsta

• Evenimente precum divorţul se pare că creşte Deschiderea faţă de nou

şi Extroversiunea la femei la fel cum re-căsătoria scade Neuroticismul la
bărbaţi

• Dintre toate trăsăturile, cea care işi incepe cel mai devreme schimbarea
este Deschiderea faţă de nou. Această trăsătură caracterizează in
special adolescenţii şi adulţii tineri, ea incepȃnd să fie tot mai puţin
vizibilă după 30 de ani
 Psihodiagnoza personalitatii

Tipologii versus Trăsături de personalitate

• Majoritatea oamenilor fără pregătire psihologică tind să fie “teoreticieni ai

tipurilor de personalitate”.

• Tipurile pot fi văzute ca şi categorii de trăsături. O definiţie ar putea suna

ȋn felul următor: tipurile reprezintă grupuri distincte de oameni
caracterizaţi de o configuraţie unică de trăsături.

• Ele sunt cele mai vechi şi mai simple forme de a judeca şi categoriza
oamenii, iar aceste lucruri le fac să fie foarte populare
 Psihodiagnoza personalitatii

• Medicul Hipocrate a realizat prima tipologie – numită de el a

temperamentului - ȋn anul 400 IC iar ideile sale au fost popularizate ȋn
secolul II DC de către Galenus.

• Hipocrate sugera că temperamentul este determinat de anumite fluide ale

organismului. El a propus 4 asemenea fluide – sângele, flegma, bila neagră
şi bila galbenă.

• Sângele ar determina temperamentul sangvinic caracterizat prin optimism,

veselie, adaptabilitate; bila neagră ar determina temperamentul melancolic
caracterizat prin depresie, tristeţe, viteză lentă de reacţie, pesimism; bila
galbenă ar determina temperamentul coleric caracterizat prin furie,
vehemenţă şi irascibilitate; ȋn fine flegma ar determina temperamentul
flegmatic caracterizat prin apatie, reticenţă şi indiferenţă
 Psihodiagnoza personalitatii

• Ȋn secolul XIX Lombroso caracteriza toţi criminalii ca având

“fălci enorme, obraji pronunţaţi şi arcade proeminente”

• Ȋn secolul XX, alţi teoreticieni au legat personalitatea de

aspectul corpului şi astfel au apărut tipologiile
constituţionale. Ȋn 1925 Kretschmer a spus că schizofrenia
este asociată cu aspectul ȋnalt, subţire al persoanelor ȋn
timp ce oamenii scunzi şi graşi sunt mai predispuşi la
psihoze maniaco-depresive

• In anii ’40 Sheldon a clasificat corpurile bărbaţilor ȋn 3 tipuri:

endomorf, mezomorf şi ectomorf. Tipul endomorf a fost
asociat cu sociabilitatea, relaxarea, nevoia de afecţiune şi
de confort; tipul mesomorf cu energia, forţa şi rezistenţa la
stres iar tipul ectomorf cu arousalul, inhibiţia socială şi
nevoia de solitudine
 Psihodiagnoza personalitatii

• Tipologiile ȋnsă nu realizează faptul că nu este

posibil să ȋmparţi oamenii ȋn câteva categorii,
caracteristicile lor fiind mai degrabă distribuite
uniform de-a lungul unui continuum decât ȋn stricta
apartenenţă sau nu la un tip

• Trăsăturile de personalitate au şi ele limitele lor -

mai ȋntâi că sunt prea numeroase. Allport
identificase ȋn 1936 18.000 de trăsături. Analiza
factorială ulterioară a redus numărul lor
considerabil.

• Ele sunt mai clare şi directe decât tipurile şi mai

uşor de evaluat.

• De asemenea, ele sunt distribuite uniform pe o

scală având media la mijloc, deci permit o
distribuţie gausiană a datelor
 Psihodiagnoza personalitatii

Abordarea idiografică versus abordarea nomotetică a personalităţii

• Ȋn teoria personalităţii există două abordări: cea idiografică şi cea

nomotetică.

• Cea idiografică vede fiecare om ca fiind unic, ȋncercănd să ȋnţeleagă

fiecare persoană in parte.

• Este o abordare calitativă bazată pe interviuri, jurnale şi date clinice.

• Are avantajul ȋnţelegerii mai profunde a persoanei dar ridică probleme

ȋn cea ce priveşte realizarea de generalizări.

• Viziunea idiografica este că personalitatea poate fi ȋnţeleasă doar ca

un ȋntreg
 Psihodiagnoza personalitatii

• Abordarea nomotetică vede temele comune din felul ȋn care se

comport oamenii pentru a identifica trăsături care descriu ȋn cel mai
potrivit mod ȋntreaga personalitate.

• Este o abordare cantitativă bazată pe chestionare auto-administrate

• Permite comparaţii ȋntre indivizi şi realizarea de predicţii dar este pur

descriptivă şi mai degrabă
 Psihodiagnoza personalitatii

Limitele folosirii chestionarelor ȋn studiul personalităţii

• Modelul psihometric al personalităţii se centrează pe trăsături

relevante pentru adaptarea oamenilor la mediu precum şi pentru
stabilirea diferenţelor dintre oameni ȋn privinţa modului de adaptare.

• El presupune un proces normativ de plasare a scorurilor obţinute de

individ pe o scală şi folosirea unor metode statistice.

• Pentru a aplica modelul normativ este necesar să se folosească

chestionare.

• Chiar şi ȋn cazul ȋn care nu este folosit modelul normativ, aşa cum

este cazul modelului tipologiilor, se aplică chestionare de autoevaluare
 Psihodiagnoza personalitatii

• Ȋnsă chestionarele au atât avantaje cât şi dezavantaje.

• Nici un instrument de evaluare nu oferă 100% acurateţe.

Chestionarele respectabile de obicei au itemi special selectaţi ȋn urma
unor cercetări laborioase care să asigure evaluarea consistentă a
trăsăturilor. Chiar şi aşa, există o şansă de eroare iar scorurile unui
test nu trebuie judecate ȋntr-un mod rigid

• Acurateţea datelor culese depinde de modul ȋn care se poate

introspecta persoana evaluată.

• Acest lucru variază ȋn funcţie de vârstă, maturitate sau grad de

inteligenţă deci nu putem fi siguri de acele date
 Psihodiagnoza personalitatii

• Ȋn unele situaţii oamenii distorsionează sau dau răspunsuri false la

ȋntrebări ca rezultat a aşteptărilor pe care le au de la testarea
respectivă, ȋn special când rezultatele stau la baza luării unei decizii.

• Oamenii tind uneori să se prezinte ȋntr-o lumină favorabilă şi

acceptabilă social, fenomen denumit dezirabilitate sociala.

• Dezirabilitatea socială poate fi ȋnsă văzută chiar ca un alt aspect al

personalităţii acelui om, reprezentând dorinţa de a fi acceptat de către
alţii.
 Psihodiagnoza personalitatii

• Există de asemenea o problemă ȋn situaţia ȋn care respondentul nu

are motivaţia de a răspunde sau dacă a fost forţat să răspundă
ȋmpotriva voinţei lui. Ȋn aceste cazuri există riscul ca el să răspundă la
ȋntâmplare chiar fără a citi ȋntrebările.

• Tendinţa centrală este numele dat stilului unor oameni de a alege ȋn

mod constant răspunsul din mijlocul unei scale de evaluare. Ei pot fi
defensivi şi ar vrea să dezvăluiescă prea multă informative despre ei.
Alţii sunt foarte tineri şi nu au certitudinea că au răspunsul corect la
ȋntrebarea respectivă, nu sunt siguri pe ei. Există şi situaţia ȋn care
unii să fie mai moderaţi ȋn modul ȋn care percep lucrurile – ei de regulă
evită extremele.