L3.

Sursele de amenințare internă şi externă a validității unei

cercetări cantitative

Surse bibliografice:

Cazan, A.M. (2014). Statistică psihologică. Noțiuni teoretice, exemple și aplicații. Brașov:
Editura Universității Transilvania din Brașov.

Cazan, A. M. (2015). Introducere în psihologia experimentală. Braşov: Editura Universităţii

Transilvania din Braşov.

Obiective
După parcurgerea acestei unități, studenții vor fi capabili:
 Să identifice factorii care influențează validitatea cercetării din exemplele date.
 Să propună modalități de a contracara factorii care influențează validitatea cercetării.

Exemple

Principalele tipuri de validitate

Validitate externă Validitate internă Validitatea Validitatea statistică

instrumentelor
În ce măsură Este corect să atribuim Variabile reprezintă în Am formulat
rezultatele pot fi o interpretare cauzală mod acurat concluzia corectă
generalizate la alte relației dintre comportamentele pe despre relația dintre
situații, participanți variabile? care intenționăm să le variabile?
sau momente? testăm?

1. Variabilele externe care pot ameninţa validitatea internă

1
 Istoria se referă la evenimentele specifice, provenite din mediul exterior, apărute între
prima şi a doua măsurătoare şi care devin surse de distorsiune, deoarece se supra-adaugă
la variabilele experimentale. O modalitate de control este folosirea grupului de control,
care este supus pe parcursul studiului la aceleaşi evenimente ca şi grupul experimental.

Exemplu
Un cercetător vrea să demonstreze că folosirea prezentărilor PowerPoint la
cursul de Fundamentele psihologiei duce la rezultate mai bune la examen. De
aceea, îi cere profesorului de Fundamentele psihologiei să folosească prezentări
PowerPoint la fiecare curs, timp de un semestru. La finalul semestrului,
cercetătorul compară notele la examen ale studenților de la grupa la care au fost
folosite prezentările cu notele studenților din anul trecut. Cercetătorul constată
că rezultatele studenților din anul acesta sunt semnificativ mai bune.

In acest exemplu, istoria poate fi un factor care afectează validitatea externă a

cercetării: este posibil ca factori care nu au legătură cu metoda de predare să
influențeze rezultatele. De exemplu, este posibil ca datorită unui sistem diferit de
admitere la facultate, studenții din acest an să fie mai bine pregătiți decât studenții
din anul trecut, ceea ce poate explica notele lor mai bune.

 Maturația se referă la procesele ce operează în interiorul subiectului ca funcţie a trecerii

timpului, procese care pot fi simultan biologice şi psihologice. O modalitate de control
este folosirea contrabalansării prin grupul de control. Deși apare mai frecvent în
cercetările care folosesc drept participanți copiii, este posibil să apară și în cazul
adulților în experimentele pe termen lung. În timp ce istoria se referă la evenimente
externe, maturația se referă la procese interne.

Exemplu
Un cercetător vrea să demonstreze că abilitățile de citire ale elevilor de clasa a
treia se îmbunătățesc dacă învățătoarea folosește mijloace multimedia în
predare. Cercetătorul urmărește evoluția unei clase de elevi la care învățătoarea
folosește aceste metode pe parcursul unui an școlar și constată că ipoteza sa se
confirmă.

In acest exemplu, maturația poate fi un factor care afectează validitatea externă a

cercetării: abilitățile de citire ale elevilor de clasa a treia se îmbunătățesc ca
urmare a maturizării pe parcursul unui întreg an școlar. Este posibil ca abilitățile

2
 copiilor să se dezvolte indiferent dacă au fost sau nu folosite mijloacele media în
predare.

 Testarea este efectul învățării ca urmare a folosirii unor probe similare in etapele de
testare. O modalitate de control este următoarea: toţi subiecţii parcurg faza de pretest şi
de posttest - efectul de balansare al efectului de învăţare pentru ambele grupe.

Exemplu
Să presupunem că sunteți interesat în a afla dacă o campanie publicitară crește
gradul de conștientizare de către public a mărcii pentru care se realizează
campania. Este ales un eșantion aleator mare de participanți și li se cere să
completeze un chestionar. Chestionarul conține întrebări despre mărci diferite
printre care și cea vizată. Trei luni mai târziu, după lansarea unei noi serii de
reclame la produsul vizat, sunt retrimise chestionarele persoanelor din eșantion
pentru a identifica măsura în care produsul le este familiar.

In acest exemplu, testarea poate fi un factor care afectează validitatea externă a

cercetării: chestionarul folosit în etapa de pretest i-a sensibilizat pe participanți
cu privire la produsele vizate, ceea ce i-a făcut să acorde o atenție mai mare
reclamelor la aceste produse în perioada dintre pretest și posttest.

 Instrumentația se referă la faptul că schimbările survenite la nivelul variabilei

dependente pot fi datorate instrumentului, în cazul în care el se schimbă de la o fază a
cercetării la alta şi când el nu este echivalent în faza a doua comparativ cu prima.
Folosirea unor instrumente similare în toate etapele cercetării poate fi o modalitate de
contracarare.

Exemplu
Să presupunem că observăm comportamentele verbale ale unui grup de copii de
cinci ani înainte și după participarea acestora la o activitate de dezvoltare a
limbajului. Atât în etapa de pretest, cât și în cea ce posttest, cercetătorul notează
observațiile sale despre complexitatea limbajului copiilor, concluzionând că
după activitate, limbajul copiilor este mai complex.

In acest exemplu, instrumentația poate fi un factor care afectează validitatea

externă a cercetării: în absența unui instrument standardizat de măsură a
complexității limbajului, observațiile cercetătorului pot fi afectate de erori.

3
 Regresia statistică apare atunci când grupurile au fost selecţionate pe baza scorurilor
extreme (grupuri de contrast) și constă din tendinţa scorurilor extreme de a regresa spre
medie. O modalitate de contracarare poate fi folosirea grupurilor eterogene. Regresia
statistică apare atunci când cercetătorul alege participanții la cercetare pe baza scorurilor
mari sau mici pe care le obțin la un test.

Exemplu
Să presupunem că un cercetător vrea să demonstreze că efectele programului
pentru copii Sesame Street sunt benefice mai ales pentru copiii din medii
defavorizate. Cercetarea a demonstrat că acei copii cu abilitățile de relaționare
cele mai scăzute au progresat cel mai mult.

In acest exemplu, regresia statistică poate fi un factor care afectează validitatea

externă a cercetării: materialele educaționale prezentate în emisiunea Sesame
Street sunt utile copiilor care au slabe abilități de relaționare; este posibil, de
asemenea, ca scorurile slabe obținute înainte de vizionarea programului să fie
întâmplătoare sau datorate unor factori precum starea de sănătate sau afectivă a
copilului, atitudinea celui care i-a testat etc.

 Eroarea de selecţie sau selecţia diferenţiată intervine atunci când participanţi cu

particularităţi diferite se află în grupul de control şi în cel experimental, rezultatele
constatate putându-se datora nu tratamentului experimental, ci tocmai acestor
particularităţi diferenţiatoare. Modalitatea de control poate fi următoarea: împărţim
participanţii după criteriile reperate a avea importanţă şi le repartizăm randomizat în
grupurile de control şi experimental. Eroarea poate să apară mai ales atunci când
participanții decid în care grup vor să fie incluși.

Exemplu
Un cercetător dorește să inițieze un studiu în care să arate că implicarea copiilor
în activități extrașcolare duce la creșterea abilităților de relaționare ale copiilor.
Cercetătorul propune includerea unui grup de copii într-un program care vizează
o tabără de două săptămâni. Numărul de locuri este limitat, de aceea
cercetătorul include copiii ai căror familii s-au înscris primele în grupul
experimental și pe cei înscriși ultimii, în grupul de control. La finalul
programului, ipoteza cercetătorului se confirmă.

4
 In acest exemplu, eroarea de selecţie poate fi un factor care afectează validitatea
externă a cercetării: este posibil ca familiile care și-au înscris primele copiii să fie
mai interesate de educația copiilor și să îi fi implicat și în trecut în activități
similare iar diferențele dintre copii să nu se datoreze participării la program ci
erorii de selecție.

 Mortalitatea experimentală se referă la faptul că subiecţii care sunt prezenţi în faza

iniţială a cercetării, dispar pe parcurs, din grupul martor sau chiar din grupul
experimental. O modalitate de control poate fi următoarea: introducerea unei faze de
pretest pentru a determina dacă cei care au „dispărut” din cercetare sunt sistematic
diferiţi de cei care au rămas până la capăt

Exemplu
Un grup de copii este inclus într-un program destinat dezvoltării competențelor
socio-emoționale. Pe parcursul programului, mulți dintre copiii care manifestau
cele mai multe dificultăți de adaptare se retrag din studiu. La finalul
programului, cercetătorul constată că participanții au abilități mai dezvoltate
decât aveau la început.

In acest exemplu, mortalitatea experimentală poate fi un factor care afectează

validitatea externă a cercetării: scorurile mai mari în etapa de posttest se datorează
plecării celor cu scoruri foarte scăzute inițial.

 Difuziunea tratamentului experimental apare în situația în care grupul de control este

într-o strânsă proximitate cu cel experimental iar cei din grupul de control au identificat
idei interesante apărute în cursul comunicării dintre participanţi şi le utilizează ca
răspuns la variabila independentă. Selecţia grupului de control din şcoli sau locaţii
diferite sau alegerea de secvenţe temporare diferite sunt modalități care reduc drastic
posibilitatea de contact şi de comunicare între cele două grupuri.

Exemplu
Un cercetător vrea să arate că mesajele persuasive cu conținut afectiv pot duce
la modificarea atitudinii adolescenților față de persoanele infectate cu virusul
HIV. Cercetătorul alege două clase a IX-a de elevi de la același liceu. La una
dintre clase (grupul experimental) se prezintă mesajul persuasiv și se măsoară
atitudinea înainte și după mesaj. Între prestest și posttest trece o perioadă de o
săptămână. La cealaltă clasă (grupul de control)se măsoară atitudinea în cele

5
 două momente fără să se intervină în niciun fel. Rezultatele au arătat că elevii
din grupul experimental manifestau o atitudine mai favorabilă decât cei din
grupul de control în etapa de posttest.

In acest exemplu, difuziunea tratamentului experimental poate fi un factor care

afectează validitatea externă a cercetării: este posibil să se fi produs
contaminarea, elevii din grupul experimental discutând cu elevii din grupul de
control, fiind situați în aceiași școală.

 Rivalitatea compensatorie a grupului de control apare atunci când membrii grupului

de control se simt nedreptăţiţi dacă vor crede că celor din grupul experimental li se alocă
mai mult interes şi resurse.
 Demoralizarea ofensată a grupului de control se referă la situația în care participanții
din grupul de control sunt afectaţi de faptul că ei nu se află printre „cei aleşi” (în grupul
experimental) şi că nu vor primi tratamentul experimental, grupul de control va avea
performanţe mult mai scăzute, în principal dintr-o motivaţie mult mai slabă.

Exemplu
Un cercetător vrea să arate că încurajările duc la creșterea performanțelor în
rezolvarea unei sarcini. El alege o clasă de elevi și împarte clasa în mod aleatoriu
în două grupuri. Elevii unor grupuri primesc încurajări ori de câte ori rezolvă
cu succes o sarcină, ceilalți sunt ignorați, timp de o săptămână. La finalul
experimentului, cercetătorul constată că elevii care au primit încurajări au
performanțe semnificativ mai bune decât cei care au fost ignorați.

In acest exemplu, demoralizarea ofensată a grupului de control poate fi un factor

care afectează validitatea externă a cercetării: motivația pentru învățare a elevilor
ignorați poate să scadă, ceea ce duce la performanțele lor mai slabe.

2.Validitatea externă a cercetării experimentale

Validitatea externă se mai numește și validitate ecologică și se referă la măsura în care

relaţiile desprinse în laborator pot fi extinse şi generalizate la alte situaţii similare, ceea ce ne-
ar permite să afirmăm că ele sunt valide extern.

Factorii care afectează validitatea externă a unei cercetări

6
  Descrierea explicită a tratamentului experimental asigură condițiile pentru ca
experimentul să poată fi reluat și replicat. Procedura trebuie descrisă amănunţit, astfel
încât cel care va relua şi replica experimentul să o poată reproduce.
 Interferenţele tratamentelor multiple se referă la dificultatea de a demonstra care
dintre tratamente a generat rezultatele, în cazul în care sunt aplicate mai multe
tratamente experimentale.
 Efectul Hawthorne se referă la un experiment celebru în psihologie desfășurat la
Western Electric Company care a arătat că indiferent de condiţiile de lucru,
productivitatea muncitorilor a crescut, din cauza faptului că includerea lor în studiu a
generat o puternică motivaţie, ceea ce a dus la creşterea productivităţii.
 Efectul de examinator: eficienţa tratamentului nu este aceeaşi dacă cel care îl
administrează este cercetător sau student, psiholog sau profesor, diriginte sau o persoană
neutră.
 Sensibilizarea la pretestare apare mai ales atunci când subiecţilor li cere să reflecteze
sau să-şi exprime atitudinea faţă de un fenomen, cei care au avut în prealabil o fază de
pretest vor fi mai sensibili la tratamentul experimental decât ceilalţi.
 Sensibilizarea la posttest: administrarea posttestului ajută subiectul să colecteze
informaţii utile într-o manieră în care cei care nu au participat la testare nu o pot face.
 Interacţiunea istoriei cu efectul tratamentului se produce deoarece anumiţi factori
contextuali în care se desfăşoară cercetarea nu pot fi replicaţi într-o manieră identică în
fazele ulterioare ale cercetării iar efectele tratamentului nu mai pot fi generalizate.
 Măsurarea variabilei dependente se referă la faptul că rezultatele obținute la nivelul
variabilei dependente prin metode de testare diferite pot fi divergente.
 Interacţiunea dintre timpul măsurătorii şi efectele comportamentului se referă la
timpul care se scurge între tratamentul experimental și etapa de posttest. Administrarea
imediată a posttest-ului poate duce la rezultate diferite faţă de administrarea lui
întârziată (Clinciu, 2005).

Exerciții și aplicații

1. Construiți alte exemple decât cele prezentate în ghidul de seminar pentru factorii care
afectează validitatea internă și externă a unei cercetări.

2. Analizați studiile de caz următoare și identificați factorii care influențează validitatea

cercetării. Argumentați răspunsul și propuneți modalități de contracarare a acestor
factori.

7
Cazul 1. Miss America
Un institut de cercetare și-a propus să demonstreze că panou publicitar este cel mai bun
mediu pentru publicitate unui produs, în scopul de a crește recunoașterea numelui mărcii, ceea
ce ar duce la creșterea vânzărilor produselor promovate. Cercetarea a fost realizată în felul
următor: au fost alese imaginea și numele Katie Stam, Miss America din anul 2009 pentru a
demonstra faptul că panourile publicitare exterioare sunt mai eficiente în promovarea unui
produs decât mass-media. Au fost amplasate aproximativ 10.000 de panouri, pe o perioadă de
două luni, începând cu 1 aprilie 2009. Panourile constau din postere cu o imagine mare a fetei
de la ceremonia de premiere, cu mesajul "Katie Stam, Miss America, 2009". Înaintea
promovării a fost realizat un studiu în care aproximativ 15.000 adulți au fost chestionați îi urma
căruia s-a constatat că în ciuda promovării de la Radio, TV și ziare, numai 1,6% dintre
respondenți au dat răspunsul corect la întrebarea: Cum o cheamă pe Miss America 2009?
La finalul celor două luni de expunere, un al doilea eșantion de 15.000 de adulți au fost
intervievați, în legătură cu numele fetei care a fost desemnată Miss America. De această dată,
aproximativ 16,3% dintre respondenți au dat răspunsul corect, dovedind că știu numele fetei.
Cercetătorii au constatat că gradul de conștientizare a crescut de 10 ori. Panourile postate timp
de 2 luni au transformat-o pe Katie Stamp în cea mai cunoscută Miss America. Cercetătorii au
concluzionat că ipoteza lor s-a confirmat, publicitatea prin intermediul panourilor exterioare
duce la creșterea gradului de conștientizare a numelui produsului.
Care dintre următoarele amenințări credeți că ar putea oferi o ipoteză alternativă pentru
rezultatele obținute în acest studiu?
- Instrumentația
- Regresia spre medie
- Istoria
- Testarea

Cazul 2. Școala de ofițeri militari și dogmatismul

Doi cercetători, Huck și Sandler, afirmă că „Mulți oameni cred că structura serviciilor
armate atrage voluntari extrem de dogmatici. În schimb, comandanți militari nu sunt de acord
și susțin că au nevoie de ofițeri care sunt flexibili, toleranți și capabil să câștige respectul și
cooperarea loială a personalului pe care îl conduc”.
Pornind de la aceste afirmații, un cercetător s-a întrebat dacă un stagiu de 14 săptămâni
de la o școală de pregătire a ofițerilor ar putea duce la modificarea nivelului de dogmatism al
recruților sau programul nu ar avea nici un efect asupra dogmatismului? O altă întrebare pe care
și-a formulat-o a fost dacă influența programului de 14 săptămâni va fi aceiași pentru
participanții care au în intrat în program cu un nivel ridicat de dogmatismul ca pentru ei cu un
nivel scăzut?
Participanții la studiu au fost extrași dintr-un eșantion de 764 ofițeri care au finalizat
Școala de Ofițeri din Alabama. Cercetătorul a identificat câteva fațete ale programului care ar
fi putut determina schimbări la nivelul dogmatismului. De exemplu, fiecare student a primit
feedback de la colegi, oportunitatea de a discuta despre trăsăturile de personalitate ale celorlalți
colegi, șansa de a se confrunta cu situații nestructurate, experiența în planificarea și strategia
militară în arii diferite de propriile domenii de expertiză. Aceste tipuri de activități ar fi putut
duce la scăderea nivelului de dogmatism la finalul celor 14 săptămâni.

8
 În primele și ultimele săptămâni de formare, toți studenții din cadrul programului au
primit o copie a Scalei de Dogmatism Rokeach. Chestionarul cuprinde 40 de situații, fiecare
dintre ele fiind evaluată pe o scală Likert , de la -3 la +3, indicând gradul de acord sau de
dezacord. Chestionarul cuprindea afirmații precum: "Cei mai mulți oameni pur și simplu nu
știu ce e bine pentru ei," "Un grup care tolerează diferența prea mare de opinie între membrii
săi, nu poate supraviețui pentru mult timp." Au fost selectate aleatoriu formularele a 250 de
persoane care au participat atât la pre-test și post-test. Pornind de la scorurile din etapa de
pretest, cei 250 de subiecți au fost împărțite în cinci grupe de câte 50 de subiecți fiecare. În ceea
ce privește continuum dogmatismului, aceste subgrupuri au fost descrise dogmatism ridicat,
peste medie, mediu, sub medie și scăzut.
Datele au fost analizate în două moduri. S-a realizat comparația dintre media scorurilor
în cele două etape, pretest și posttest, dar rezultatele nu au arătat diferențe semnificative. In a
doua etapă a fost realizată o analiza de varianță pentru a identifica dacă cele cinci subgrupuri s-
au schimbat într-un mod similar între începutul și sfârșitul programului sau dacă nu s-au produs
schimbări. Rezultatele sunt următoarele:

Subgroup in etapa de pretest pretest post-test

Scor mare in pretest 170.04 161.14

Scor peste medie 151.02 145.42

Scor mediu 138.12 137.26

Scor sub medie 126.12 128.78

Scor scăzut 108.24 117.32

Analizele statistice au arătat o interacțiune semnificativă între subgrupuri și etapele pre-

postttest, ceea ce înseamnă că schimbările produse între pretest și posttest nu sunt identice
pentru toate subrupurile. Participanții cu nivel ridicat de dogmatism în etapa de pretest au
devenit mai puțin dogmatici în ultima săptămână de training în timp ce participanții cu scoruri
submedie la dogmatism au devenit mai dogmatici. Cercetarea a arătat că programul i-a făcut pe
participanți să fie mai omogeni în ceea ce privește dogmatismul.
Care dintre următoarele amenințări credeți că ar putea oferi o ipoteză alternativă pentru
rezultatele obținute în acest studiu?
- Maturizarea
- Regresia spre medie
- Mortalitatea
- Instrumentația

Cazul 3. Grupurile pentru părinți

Grupurile pentru părinți sunt o metodă care oferă părinților atât un grup de suport dar și
informații didactice despre perspectiva umanistă de schimbare comportamentală. Autorii
acestei metode au publicat un studiu care evalua eficiența abordării lor în îmbunătățirea atât a
comportamentului copilului în general, dar și îmbunătățirea unor comportamente specifice.

9
Autorii au raportat, de asemenea, performanțe în ceea ce privește folosirea de către părinți a
întăririlor pozitive în relația cu copiii.
Metoda de evaluare este relativ simplă. 13 grupuri de părinți (dintr-un total de 277) se
întâlneau o dată pe săptămână pentru două ore și jumătate pe o perioadă de 8 săptămâni.
Aproximativ jumătate dintre părinți au fost înștiințați despre existența programului de către
comunitatea locală, ceilalți au auzit despre program de la prieteni sau din alte surse de
informare.
Măsurătorile pretest și posttest folosite au inclus o listă cu probleme de comportament, întăririle
pozitive oferite de părinți (a căror frecvență de folosire a fost evaluată de către părinți),
comportamentele de ascultare ale copiilor (evaluate de asemenea, de către părinți), gradul de
satisfacție al clienților. Aproximativ două treimi (180) dintre participanții înscriși au parcurs
întregul program de 8 săptămâni.
Analizele statistice au vizat diferențele dintre mediile obținute în etapele de pre și
posttest. Rezultate semnificative au fost obținute pentru problemele de comportament, rata
întăririlor, comportamentele de ascultare. În plus, s-a constatat un nivel ridicat de satisfacție a
participanților la finalul programului.
Care dintre următoarele amenințări credeți că ar putea oferi o ipoteză alternativă pentru
rezultatele obținute în acest studiu?
- Mortalitatea
- Instrumentația
- Regresia spre medie
- Istoria
- Testarea
- Maturizarea

3. Pornind de la exemplu următor, propuneți un design experimental pentru a demonstra

rolul feedback-ului în învățare.

Întăririle oferite în experimentele privind învățarea nu sunt întotdeauna de natură

materială (hrana în experimentele lui Skinner), ci de altă natură. Feedbackul poate fi verbal:
Te descurci bine, Încă puțin și gata, etc.
În 1932 Thorndike a realizat un experiment care a fost replicat în 1981 de către
Snellgrove. Thorndike i-a legat pe subiecți la ochi si le-a cerut să deseneze linii de
aproximativ 3 cm lungime. Nu au fost constate îmbunătățiri ale performanțelor atunci când
subiecții nu au primit nici un fel de informații despre rezultatele lor. Thorndike și-a dat
seama că comportamentul subiecților poate fi modelat ușor dacă le sunt oferite
participanților detalii despre rezultatele lor. Subiecților li s-a spus ”Este bine!” când se
abăteau cu aproximativ 1,5 cm și ”Este greșit!” când se abăteau cu mai mult de 1,5 cm.

a) Formulați ipotezele studiului

b) Stabiliți tipul de design (Intrasubiect sau Intersubiect) și argumentați alegerea făcută.
c) Prezentați VI (tipul de feedback)
d) Descrieți procedura pe care o veți folosi
e) Testați ipoteza formulată.

10
11