Metode mixt în cercetarea educațională

I. Conceptualizare și exemple
Cercetarea cu metode mixte implică utilizarea atât a metodelor cantitative, cât și a celor
calitative într-un singur studiu. Cercetătorii implicați în astfel de cercetări susțin că utilizarea
ambelor categorii oferă o înțelegere mai completă a problemelor educaționale.
Cel mai adesea, în cercetările care valorifică metode mixte titlul trimite la diversitatea
metodologică. Exemple de cercetări educaționale care utilizează metode mixte:
Metodologii calitative și cantitative în cercetarea privind relația dintre viața, eficiența
activității profesorilor
Un studiu care utilizează metode de cercetare mixte. Ce înseamnă a fi un bun profesor?
Emoții și schimbare în dezvoltarea profesională a profesorilor. Un studiu cu metode mixte
Despre apitalului social al femeilor. Abordare bazată pe metode mixte

II. Avantajele cercetării care valorifică metode investigative mixte

1. Contribuie la clarificarea și explicarea relațiilor existente între variabile. De
exemplu, datele corelaționale pot indica o relație negativă între timpul pe care elevii îl petrec
acasă folosind un calculator și modul în care notele/ situația școlară sunt influențate. Se pune
întrebarea dacă o astfel de relație cauzală există.
Interviurile cu elevii ar putea completa tabloul rezultatelor demosntrând că aceștia s-au
împărțit în două grupuri distincte:
(a) un grup relativ mare, care utilizează computerele în primul rând în scopuri sociale
interacțiune (de exemplu, e-mail și mesagerie) și ale căror note au de suferit,
(b) un grup redus care utilizează computerele pentru a aduna informații utile pentru
școală (de exemplu, prin utilizarea motoarelor de căutare) și ai căror membri au note relativ
bune. Atunci când cele două grupuri au fost combinate inițial, numărul mai mare de elevi din
primul grup a produs efectul negativ în relația constatată între utilizarea calculatorului și notele
elevilor.
Cu toate acestea, interviurile ulterioare, au arătat că această relație era falsă, fiind datorată mai
degrabă motivelor pentru care elevii și-au folosit calculatoarele, și nu modului de utilizare a
calculatoarelor în sine.

2. Permite analiza variabilelor în profunzime.

În această situație, metodele calitative pot fi utilizate pentru a identifica variabilele
importante dintr-un domeniu de interes. Aceste variabile
pot fi apoi cuantificate într-un instrument (cum ar fi un chestionar) cu posibilitatea de a fi
administrat unui număr mare de persoane.
De exemplu, interviurile cu studenții ar putea dezvălui că problemele de studiu pot fi
clasificate în trei categorii:
(a) prea puțin timp dedicat studiului;
(b) distragerea atenției în mediul de studio (prin recurs la dispositive de tipul
televizorului și computerului)
(c) ajutorul insuficient oferit de părinți sau familie.
Aceste probleme ar putea fi investigate în continuare prin construirea unui chestionar cu
12 itemi, patru întrebări pentru fiecare dintre cele trei categorii. După administrare, cercetătorii
au șansa de a corela scorurile problemelor de studiu cu alte variabile, cum ar fi notele elevilor,
performanța la testele standardizate, nivelul socio-economic și implicarea în activități
extracurriculare, pentru a vedea dacă și în ce măsură oricare dintre aceste alte variabile sunt
legate de anumite probleme școlare.
3. Contribuie la confirmarea sau validarea încrucișată a relațiilor descoperite între
variabile.
Atunci când metodele cantitative și calitative sunt comparate se poate analiza modul în
care acestea converg către o singură interpretare a unui fenomen. În cazul în care acestea nu se
suțin reciproc, vor fi investigate motivele care stau la baza inconsistenței.
De exemplu, un profesor specializat în utilizarea metodelor mixte de cercetare ar putea
investiga satisfacția elevilor de gimnaziu cu privire la sistemul de de notare al profesorilor. Un
chestionar poate fi conceput pentru a determina atitudinile elevilor iar focus-grupurile au rolul de
a complete datele preliminare.
În cazul în care răspunsurile la sondaj arată în general satisfacție față de practicile de
notare ale profesorilor, totuși, în cadrul focus participanții la grupurile de discuții indică o
nemulțumire considerabilă față de acestea, o posibilă explicație ar putea fi aceea că studenții au
simțit că profesorii lor vor vedea răspunsurile obținute în urma administrării chestionarului (și,
prin urmare, au fost reticenți în a fi critici).
În cadrul grupurilor de discuții, fără profesori sau alți adulți prezenți, ei s-au putut simți
liberi să își exprime opiniile. Astfel, aparenta lipsă de convergență în acest caz ar putea fi
explicată de o a treia variabilă: accesul profesorilor la rezultate.

III. Dezavantajele utilizării metodelor mixte în cercetare aeducațională

1. În primul rând, studiile cu metode mixte sunt adesea extrem costisitoare și reclamă un
interval de timp consistent pentru a fi proiectate, realizate și analizate.
 2. În al doilea rând, mulți cercetători au experiență doar într- un tip de cercetare. Pentru a
realiza un studiu folosind metodele mixte în mod corespunzător, este nevoie de expertiză în
ambele tipuri de cercetare. Resursele, timpul și energia necesare pentru a demara un studiu cu
metode mixte pot fi prohibitive pentru o singură persoană. Acest dezavantaj poate fi evitat dacă
mai mulți cercetători, cu domenii de expertiză diferite, lucrează în cadrul echipelor

IV. Tipologii de studii care utilizează metodele mixte în educație

1. Proiecte exploratorii
2. Design explicativ
3. Metode triangulare
Fiecare dintre aceste categorii implică o combinație de metode calitative și cantitative.

1. Proiectul exploratorii
În acest design, cercetătorii folosesc mai întâi o metodă calitativă pentru a descoperi
variabilele importante care stau la baza unui fenomen de interes și pentru a oferi resurse pentru a
doua metodă, cantitativă. În continuare, se descoperă relațiile dintre aceste variabile. Proiectarea
de acest tip este adesea utilizată în construcția de chestionare sau scale de evaluare concepute
pentru a măsura diverse subiecte de interes.
În cadrul designului exploratoriu, rezultatele cercetării calitative conferă direcția metodei
cantitative, iar rezultatele cantitative sunt utilizate pentru a valida sau extinde metoda cantitativă.

Raționamentul care stă la baza concepției exploratorii este de a explora un fenomen sau
de a identifica noi teme. În plus, acesta este deosebit de util atunci când trebuie să se dezvolte și
să se testeze un anumit instrument.

2. Modelul explicativ
Sunt situații în care un cercetător va efectua un studiu cantitativ, dar va avea nevoie de
informații suplimentare pentru a concretiza rezultatele. Acesta este scopul din spatele designului
explicativ în care cercetătorul utilizează mai întâi o metodă cantitativă și apoi folosește una
calitativă pentru a dezvolta și perfecționa constatările
Cele două tipuri de date sunt analizate separat, iar rezultatele analizei calitative sunt
utilizate de cercetător pentru a extinde rezultatele analizei cantitative.
 Combinarea și
Studii cantitative Studii calitative
interpretrea
(prioritare) (relevanță scăzută)
rezultatelor

3. Triangulația
În cadrul designului de triangulație, cercetătorul utilizează atât metode cantitative, cât și
calitative pentru a studia aceeași fenomen și pentru a determina dacă cele două investigații
converg asupra unei înțelegeri unice a problemei care face obiectul cercetării.
În acest design, metodele cantitative și calitative beneficiază de un nivel egal de
prioritate, iar datele sunt colectate simultan, însă pot fi analizate împreună sau separat.

În cazul în care sunt analizate simultan, este posibil ca datele din cadrul cercetării
calitative să trebuiască să fie convertite în date cantitative (de exemplu, prin atribuirea de coduri
numerice într-un proces numit cuantificare) sau ca datele cantitative să fie convertite în date
calitative (de exemplu, prin furnizarea de narațiuni în cadrul unui proces care se numește
calificare). În cazul în care datele sunt analizate separat, se va analiza convergența sau divergența
rezultatelor care urmează ulterior a fi discutate.
La baza raționamentul pentru utilizarea designului de triangulație este acela că avantajele
celor două metode se vor completa reciproc reciproc și vor compensa limitele fiecărei metode.

Exemplu
Un profesor cercetător a folosit un model de triangulație modificat pentru a studia patru
licee specializate în studiile sociale identificate de colegii lor ca fiind de elită. Ulterior, a
încercat să realizeze un model a ceea ce se întâmplă zi cu zi în clasele lor și să identifice
profesorii eficienți și comportamentele acestora. În acest scop, a utilizat mai multe tehnici
calitative, printre care se numără observarea și utilizarea unui jurnal zilnic, interviuri cu studenți
și profesori. De asemenea, a utilizat o serie de tehnici cantitative și instrumente, inclusiv liste de
verificare a performanțelor, scale de evaluare și chestionare. În continuare, a elaborat descrieri
detaliate ale comportamentelor fiecărui profesor, elemente ale predării, aspecte legate de stilul și
tehnicile de predare și a comparat modelele comportamentale ale profesorilor pentru
identificarea asemănărilor și diferențelor.
 Triangulația a fost realizată nu numai prin compararea interviurilor profesorilor cu cele
ale elevilor, ci și prin observații, și prin compararea acestora cu măsurătorile cantitative ale
rezultatelor.
O constatare ilustrativă a fost aceea că toți profesorii au pus accentul pe munca în grupuri
reduse numeric, așa cum a reieșit din observații, interviurile profesorilor și evaluările elevilor. O
diversitatea de informații și perspective a fost obținută în acest studiu prin utilizarea ambelor
categorii de metode.

Combinarea și interpretarea rezultatelor

Metode Metode
calitative cantitative
(relevață egală) (relevanță egală)

V. Modele acționale aplicabile în situația în care datele obținute sunt contradictorii

Ocazional, constatările cantitative și calitative dintr-un studiu care utilizează metode
mixte se pot contrazice reciproc. Într-o astfel de situație, există trei abordări posibile:
1. Prezentați cele două constatări în paralel și afirmați necesitatea ca mai multe cercetări
să fie necesare.
2. Colectați date suplimentare pentru a rezolva contradicțiile, cu condiția ca acest lucru să
fie fezabil și oportun. Aceasta este o metodă mai puțin întâlnită în situațiile în care de cele mai
multe ori rezultatele ajung să fie diseminate sau chiar publicate.
3. Vedeți problema ca pe o resursă pentru noi direcții de investigație, ceea ce este de
obicei cazul rezultatelor ambigue ale cercetării.

Resurse bibliografice
Fraenkel, J., Wallen, N., Hyun, H. (2022). How to Design and Evaluate Research in
Education. New York: Mc Graw Hill.