23.10.

2010 DIRECII ALE MODERNIZRII METODELOR DE NVMNT DIRECII ALE MODERNIZRII INSTRUIRII

O analiz atent asupra direciilor n care s-a manifestat modernizarea metodelor de nvmnt, ne conduce la concluzia ca sunt 3 aspectele de relevanta maxima, care trebuie consemnate, dupa cum urmeaza: Regandirea si renovarea metodelor traditionale de invatamant, despre care, din pacate, in ultimele 2-3 decenii, s-au facut si afirmatii negative sau mai putin favorabile. Aceste afirmatii nefavorabile s-au facut prin contrapunerea acestor metode cu metode mai noi de instruire. In realitate, metodele traditionale de instruire pot fi folosite in continuare, fara rezerve, cu conditia ca utilizatorii, pe de o parte, sa cunoasca foarte bine avantajele si limitele acestor metode, iar pe de alta parte, sa fie familiarizati cu modalitatile prin care aceste metode pot fi activizate. Daca e sa avem in vedere avantajele acestor metode, cele mai semnificative ar fi : 1) aceste metode pot fi folosite fara a reclama dotari foarte sofisticate, de natura materiala. In consecinta, pot fi folosite la fel de bine in scoli din mediile cele mai favorizate economic, dar si inscoli din mediul rural, unde conditiile nu sunt intotdeauna prielnice ; 2) faciliteaza transmiterea unui volum mare de cunostinte pe unitatea de timp, in comparatie cu metodele moderne (cum sunt invatarea prin descoperire sau problematizata) ; 3) sunt eficiente si pentru ca, odata cu transmiterea acestui volum mare de cunostine si informatii, elevii vin in contact direct cu anumite modele, paradigme de transmitere, iar explicatia este simpla, pentru ca de la curriculum formal/ prescris, cadrele didactice ajung sa structureze ele insele un curriculum transmis/ predat, prin intermediul caruia isi etaleaza intreaga capacitate creativa (aceeasi tema/ acelasi subiect pot fi abordate destul de diferit de diverse cadre didactice, puse in situatia de a preda aceeasi disciplina educationala) ; 4) permit transmiterea unor cunostinte/ informatii care n-ar putea fi descoperite de elevi printr-un efort personal (legi, principii, formule). In cazul acestor tipuri de achizitii (pedagogii americani David Husubel, Robinson Floyd, Invatarea in scoala ), singura modalitate este aceea ca aceste continuturi trebuie sa fie abordate printr-o transmitere sistematizata, organizata si coerenta ) ; 1

5)

permit transmiterea cunostintelor catre un numar mare de beneficiari (un curs poate fi audiat de o intreaga tara).

Pentru a avea in vedere ameliorarea acestor metode, trebuie sa fie cunoscute si limitele : 1) 2) 3) determina o anumita pasivitate in randul elevilor (cea mai vehementa critica adusa) ; aceasta pasivitate prelungita si necontrolata de cadrul didactic, poate genera, in succesiune, o demotivare a elevilor pentru activitatea de invatare ; faciliteaza o relatie educativa si un stil didactic de tip autoritar, pentru ca, in demersurile sale, se centreaza pe transmiterea materiei si poate sa eludeze alte aspecte importante din cadrul grupului de elevi, pe care il instruieste/manageriaza ; 4) de multe ori, genereaza o comunicare de tip lateralizat, ceea ce inseamna ca in majoritate momentelor lectiei, cadrul didactic se situeaza in ipostaza de emitator/ sursa iar elevul in ipostaza unui receptor pasiv. Neschimband locurile, e clar ca feedback-ul va functiona in mod defectuos, va fi sporadic si, drept urmare, cadrul didactic nu va obtine informatii in legatura cu ecoul mesajelor sale in randul elevilor si nu va putea face nici demersuri pentru a aduce corectii in transmiterea mesajelor catre elevi. Efectele vor fi negative, pe termen lung, in activitatea de invatare a elevilor. 5) utilizarea lor excesiva, poate genera lacune si neintelegeri in randul elevilor. Acest lucru este datorat faptului ca, de multe ori cadrul didactic are o parere eronata in legatura cu cunostintele anterioare ale elevilor, care ar trebui sa se constituie in premise pentru instruirea care se savarseste in momentul de fata. In consecinta, cadrul didactic considera ca elevul poseda o serie de informatii, deprinderi si ca deci, ar fi indeplinite conditiile pentru implementarea noilor cunoastinte. De multe ori, simple si scurte sondaje, la nivelul elevilor, denota ca situatia e contrara si ca educatorul a supraestimat cunostintele pe care le poseda elevii implicati in activitatea de instruire. 6) ar putea, in anumite momente, sa alimenteze stari tensionale si conflicte, de amlitudine mai mare sau mai mica. Explicatia este simpla : deoarece cadrul didactic este focalizat pe transmiterea de cunostinte, acesta igmora expectantele, dorintele sau necazurile elevilor, cea ce genereaza conflite, tensiuni, malefice pentru activitatea de invatare a elevilor. Modernizarea metodelor traditionale se poate realiza , in primul rand, printr-o activizare a acestora, prin gasirea unor mijloace prin care sa fie inlaturata dimensiune pasiva a acestor metode. Dupa parerea unor specialisti (I. Cerghit, Eug. Noveanu, Miron Ionescu), printre cele mai relevante ar fi :

1)

sa se utilizeze metodele traditionale in conditiile in care utilizarea lor este reclamata de natura continuturilor transmise si in conditiile in care nu exista alternative pentru utilizarea altor metode ;

2)

trebuie sa reflecteze la ce s-ar putea intreprinde pentru ca aceasta activizare sa fie posibila. La ora actuala, exista foarte multe sugestii de activizare, de genul :

a) sa se aiba in vedere aspectele/ punctele care trebuie atinse in cazul prezentarii unui continut. Cadrul didactic nu trebuie sa improvizeze, ci trebuie sa stie de la bun inceput ce metode are de utilizat, intr-o ordine care respecta logica stiintei si logica didactica. b) In cadrul utilizarii acestor metode, cadrul didactic este invitat la folosirea unor intrebari problematizatoare, care sa incite elevilor curiozaitatea pentru un subiect sau altul, care fac obiectul transmiterii ; c) Este indicat ca, in cazul folosirii unor metode predominant expozitive (prelegerea, cursul magistral), sa fie intercalate metode care, ca extindere, nu vor mai avea statut de metode, ci de procedee didactice. Exemplu : elemente de natura problematizatoare + elemente in care sa se faca descrieri + elemente in care sa se faca cunoscuta utilizarea unor alte model ; d) Realizarea unor transferuri de cunostinte, a unor corelatii intre cunostinte care se transmit si cunostinte pe care elevii le poseda, cunostinte care eventual exista si in sfera altor discipline, caz in care elevii devin interesati, vazand ca aceste cunostinte nu sunt singulare, ci conexate, caz in care sa se faciliteze semnificarea corecta a lor ; e) Relevarea/ indicarea importantei pe care o au cunostintele transmise in rezolvarea unor probleme, in desfasurarea unor activitati, in folosirea altor cunostinte care apartin altor discipline de invatamant. Elevii trebuie sa constientizeze ca aceste cunostinte care se transmit trebuie invatate datorita importantei lor pentru viata ulterioara si in desfasurarea unor profesii; f) In anumite momente ale transmiterii cunostintelor, elevii insisi sa fie antrenati, astfel incat unele lucruri sa fie prezente prin intermediul lor ( apune o intrebare, a trage o concluzie, a specifica un transfer, a realiza o evaluare) sa ii motiveze pentru activitatile in care sunt implicati. g) Cadrul didactic trebuie sa creeze unele momente de destindere/ amuzament, pentru a detensiona elevii si pentru a-I ajuta sa reia activitatea cu un ton mai relaxat. h) In final, activizarea acestor metode, presupune si fixarea lor, ceea ce inseamna ca educatorul va trebui sa traga concluziile care se cuvin si sa-i determine pe elevi sa fixeze acele concluzii in MLD. Aceste metode traditionale pot fi ameliorate, pentru ca ele tin de creativitatea cadrului didactic (utilizarea unor materiale didactice cu un grad mare de atractivitate, care sa fie si functionale, sa 3

ajute in urmarirea unui demers ; invitarea unor specialisti, a altor cadre didactice, preoti, membrii ai comunitatii, care sa ajute la prezentarea unor cunostinte care fac parte din curriculum-ul transmis). Directii ale modernizarii instruirii s-au produs si prin folosirea unor metode considerate a fi moderne si care au dobandit o pondere mai mare in ultimele 3-4 decenii : - invatarea prin descoperire ; - instruirea programata ; - metoda ciorchinelui ; Avantaje : 1) 2) induc un grad mare de activism invatarii, deoarece, in cazul utilizarii lor, activitatea e centrata pe ceea ce fac elevii si nu atat pe demersurile cadrului didactic ; ii familiarizeaza pe elevi cu metode de investigare, cu activitatea de cerecetare si nu este o exagerare sa se aprecieze ca, in cazul folosirii lor, elevii fac o ucenicie a ulterioarei lor activitati de cercetarepropriu-zisa, daca unii dintre ei ar fi angajati in perimetre ale cercetarii ; 3) amplifica considerabil motivatia elevilor pentru activitatea de invatare, deoarece, daca elevii au reusit sa decopere anumite lucruri printr-un efort personal, in activitatile ulterioare ei vor deveni tot mai interesati sa-si largeasca cognitia si sa acumuleze noi cunostinte si informatii. E un fel de anticipare a minuscunoasterii (pe masura ce cunosti mai multe, iti dai seama cat de vasta este aceasta si ai dorinta de a te implica si mai mult fenomenul de cunoastere ; 4) 5) prin intermediul acestor metode se obtin cunostinte care se utilizeaza mai usor in activitatea practica, in rezolvarea de probleme, in desfasurarea de activitati ; faciliteaza, in mai mare masura, semnificarea corecta a cunostintelor pe care elevii sunt pusi sa le asimileze, sa le integreze in structurile cognitive pe care le poseda. Toate aceste avantaje trebuie maximizate de utilizatori. Dezavantaje : 1) nu pot fi utilizate in cazul tuturor continuturilor instruirii. Ar fi iluzoriu sa credem ca putem utiliza aceste metode indiferent de natura continuturilor care fac obiectul activitatii de invatare; 2) nu faciliteaza transmiterea unui volum mare de cunostinte pe unitatea de timp. In consecinta, avantajul lor consta doar in gradul de formativitate a respectivelor continuturi ; - invatarea prin problematizare ; - brainstorming-ul ; - turul galeriei ; etc. - studiul de caz ; - metoda cubului ;

3) utilizarea acestor metode poate conduce elevii la obtinerea unor cunostinte impregnate de subiectivitate, care pot sa posede, in acelasi timp, lacune, deformari si distorsionari. Existand aceste dezavantaje, e imperios necesar ca, intotdeauna dupa utilizarea lor, cadrul didactic sa verifice rigurozitatea si corectitudinea cunostintelor descoperite de catre elevi. Daca sunt identificate lacune sau deformari ale cunostintelor, e indicat ca aceste continuturi sa fie reluate prin utilizarea altor metode ; 4) utilizarea acestor metode e dependenta si de gradul de dotare al unitatilor de invatamant in care se realizeaza activitatea de instruire si invatare. Daca nu exista instrumente, materiale, dispozitive, aceste metode nu pot fi utilizate in mod rational ( managerii- eforturi pentru dotari). Cunoscandu-se atat avantajele cat si limitele acestor metode active, se pot face optiuni in functie de : natura continuturilor ; de varsta la care se situeaza scolarii ; de motivaia pe care o au fa de acest gen de activitate. DIRECTII ALE MODERNIZARII MIJLOACELOR DE INVATAMANT In legatura cu aceste strategii didactice, la ora actuala, s-au facut o serie de cerecetari, care au identificat momentele in care acestea pot fi utilizate in anumite contexte ale instruirii : I. Cerghit, Perfectionarea lectiei in scoala moderna ; Coord. Miron Ionescu, Ion Radu, Tratat de didactica moderna ; Coord. M. Ionescu, Musata Bocos, Tratat de didactica moderna ; R. Iucu, Instruirea scolara ; Virgil Frunz, Elemente de metodologia instruirii.

Modernizarea instruirii poate fi concretizata si prin utilizarea in mai mare masura a unor mijloace moderne de invatamant : videoproiectorul, calculatorul. Functiile mijloacelor de invatamant : functia cognitiva ; functia demonstrativa ; functia estetica ; functia motivationala ; functia de scolarizare substitutiva permit realizarea unui invatamant la distanta. (M. Ionescu)

Exista lucrari care fac referire la avantajele si dezavantajele mijloacelor moderne de instruire si la criteriile care trebuie avute in vedere in selectarea lor. Tipologia situatiilor pedagogice Se accepta faptul ca partenerii implicati in activitatea de instruire-invatare pot fi dispusi intr-o anumita configuratie (francezul Jean Houssaye) In activitatile concrete de instruire - invatare, situatiile pot fi diferite in functie de axa care este privilegiata in cadrul triunghiului pedagogic : C

Daca se favorizeaza axa P-C (profesorul este centrat pe cunoastrea pe care urmeaza sa o transmita elevilor), procesul va fi predominant unul de instruire. Daca se favorizeaza axa P-E, procesul va fi predominant de formare. Daca se favorizeaza axa E-C, procesul va fi predominant de invatare. In activitatile nemijlocite, profesorul trebuie sa faca eforturi pentru a acoperi cele trei situatii de invatare. IMPORTANTA triunghiului pedagogic.