Sunteți pe pagina 1din 20

Polizaharide

vegetale
Realizatori:
Negrila Elena
Munteanu Alina

Cuprins
1.Introducere
2.Clasificare......
3.Celuloza..
3.1.Istoric..
3.2.Surse de celuloz
3.3.Structura celulozei.
3.4.Producerea celulozei
3.5. Proprietai chimice.
3.6. Derivai ai celulozei.
3.7. Utilizri
4.Amidonul
4.1.Formarea in plante..
4.2. Proprietati ..
4.3 Reactii
4.4.Utilizare.
5.Concluzii..
Biliografie..

Introducere
Polizaharidele vegetale sunt cunoscute si sub denumirea de glucide lente,
ce detin un rol important in productia de insulina, datorita eliberarii de mici
molecule de glucoza progresiva. Acestea furnizeza organismului energie,
alaturi de alti nutrienti, fiind glucide compuse din mai multe molecule
monozaharide associate.
Printre polizaharidele vegetale se afla amidonul care este prezent in cereale,
cartofi anumite fructe si leguminoase.
Alte poliyaharide vegetale sunt celuloza si hemiceluloza ce fac parte din
alcatuirea peretelui celular la plante.

PRINCIPALELE
POLIZAHARIDE
VEGETALLE

CELULOZA
Are ca monom
celobioza:intra in
componenta tesuturilor
de sustinere la
organismele vegetale

AMIDONUL
Constituie rezerva de
energiea plantelor si
sursa primara de
carbohidrati a
animalelor.

3.CELULOZA

[C6 H10 O5] n


CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natura. Ea
corespunde formulei(C6 H10 O5)n, in care n are valori cuprinse intre 700800 si 2500-3000. Impreuna cu lignina si alte substante necelulozice , ea
formeaza pereti celulelor vegetale si da plantei rezistenta mecanica si
elasticitate.
Formarea celulozei in plante este rezultatul unui proces de biosinteza
fotochimica. Procentual celuloza din plante variaza in limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase, 40-50% in paiele de cereale sau stuf,
40-60% in masa lemnoasa a diferitelor specii de arbori, pina la 85-99% in
plante textile.
Celuloza se obtine in general din bumbac, lemn, stuf si paie.Cea mai
pura varietate de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea(indepartarea
semintelor) si apoi spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac.Aceasta
varietate

este

folosita

aproape
4

exclusiv

in

scopuri

textile.

O celuloza mai putin pura se obtine din lemn, stuf sau paie. In acestea
celuloza este amestecata cu diferiti componenti necelulozici, numiti
irecruste(lignina, oligozaharide, ceruri, rasini etc.), care trebuie indepartati.
Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolva
incrustele, eliberind cea mai mare parte a materialului celulozic util. Printre
reactivii folositi, cel mai intrebuintat este bisulfitul de calciu, Ca (HSO3)2
(in procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu si hidroxid de sodiu
(in procedeul sulfat). Celuloza rezultata este supusa albirii si serveste la
fabricarea hirtiei sau la chimizare; in tara noastra productia de celuloza se
realizeaza in numeroase unitati industriale.
CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natura. Ea corespunde
formulei(C6 H10 O5)n, in care n are valori cuprinse intre 700-800 si 25003000. Impreuna cu lignina si alte substante necelulozice , ea formeaza pereti
celulelor vegetale si da plantei rezistenta mecanica si elasticitate.
Formarea celulozei in plante este rezultatul unui proces de biosinteza
fotochimica. Procentual celuloza din plante variaza in limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase, 40-50% in paiele de cereale sau stuf,
40-60% in masa lemnoasa a diferitelor specii de arbori, pina la 85-99% in
plante textile.
Celuloza se obtine in general din bumbac, lemn, stuf si paie.Cea mai
pura varietate de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea(indepartarea
semintelor) si apoi spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac.Aceasta
varietate

este

folosita

aproape

exclusiv

in

scopuri

textile.

O celuloza mai putin pura se obtine din lemn, stuf sau paie. In acestea
celuloza este amestecata cu diferiti componenti necelulozici, numiti
irecruste(lignina, oligozaharide, ceruri, rasini etc.), care trebuie indepartati.
5

Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolva
incrustele, eliberind cea mai mare parte a materialului celulozic util. Printre
reactivii folositi, cel mai intrebuintat este bisulfitul de calciu, Ca (HSO3)2
(in procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu si hidroxid de sodiu
(in procedeul sulfat). Celuloza rezultata este supusa albirii si serveste la
fabricarea hirtiei sau la chimizare; in tara noastra productia de celuloza se
realizeaza in numeroase unitati industriale.

3.1.Istoric
Celuloza a fost prezenta pe Terra de cand au aparut copacii si plantele
fiind constituentul principal al peretilor celulari vegetali. Datorita acestui
fapt nu exista o data anume pentru descoperirea ei; a aparut inainte de
nasterea omului. Recunoasterea celulozei ca fiind un constituent principal al
peretelui celular vegetal a fost in anul 1838 datorita descoperirilor
botanistului francez Anselme Payen care a izolat celuloza pentru prima data
din lemn.
Atunci a fost inteleasa structura sa. In prezent celuloza este
polizaharida cea mai raspandita in natura si se afla sub observatia oamenilor
de stiinta producandu-se schimbari in procesul de prelucrare, utilizari si
genetica plantelor (multi fermieri fiind interesati de mutatiile genetice pentru
a produce cantitati mai mari de bumbac).

3.2.Surse de celuloz
Apare in stare pura in componenta bumbacului. Din acesta se obtine cea
mai pura celuloza prin indepartarea semintelor si spalarea vatei din capsulele
de bumbac, iar celuloza rezultata este folosita in industria textila deoarece
are un procent de 91% celuloza. Se gaseste in combinatie cu lignina in lemn
(40-60%). Fibrele de celuloza prezente in lemn sunt sub forma unui polimer
complex: lignina. Acesta tratat cu substante alcaline duce la formarea hartiei.
Alte surse sunt inul, canepa, stuful (50%). Formarea celulozei in plante este
rezultatul unui proces de biosintez fotochimica. Peretele celular vegetal este
alcatuit din celuloza cu exceptia catorva tipuri de alge. Celuloza este
organizata in microfibre. Structura confera rigiditate plantei si un mediu
poros favorabil circulatiei apei, mineralelor si altor substante nutritive.
Celuloza formeaza partile de sustinere ale plantelor impreuna cu lignina si
alte substante necelulozice, si confera acestora elasticitate. Multe din speciile
de plante care contin un nivel ridicat de celuloza sunt benefice omului.
Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lantulului, in
resturile glucozice, formeaza intre ele un numar urias de legaturi de hidrgen
care impacheteaza foarte strans lanturile macromoleculare si confera
celulozei structua macroscopica de fir. Desi este considerat ca fiind produs
de plante si unele bacterii produc celuloza.

3.3.Structura celulozei
7

Timp de multi ani s-a acceptat ca celuloza este un lant lung de


polimeri, alcatuit din glucoza. In anii 1900 celuloza a fost descrisa mai
amanuntit de Cross si Bevan. Ei au indepartat partile vegetale prezente in
mod normal in celuloza prin dizolvarea lor in solutie concentrata de dioxid
de sodiu. Partea care nu s-a dizolvat a fost numita a-celuloza. Materialul
solubil (-celuloza si -celuloza) s-a dovedit mai tarziu a nu fi celuloza ci
zaharuri si carbohidrati.
Astfel -celuloza descoperita de Cross si Bevan este ceea ce numim noi
astazi celuloza. Formula chimica este (C6H10O5)n unde n variaza intre 700
- 800 si 2500 - 3000. Celuloza este formata din molecule de glucoza unite in
pozitia 1-4. Este o substanta organica, un polimer sau mai specific o
polizaharida care este formata din peste 3 000 de molecule de glucoza. Un
polimer este o macromolecula formata din molecule mai mici care se repeta
(glucoza in acest caz). Acest lucru explica faptul ca structura celulozei este
formata

din

molecule

de

glucoza

sau

C6H12O6.

Glucoza este o substanta care are rol foarte important in respiratia celulara si
in fotosinteza:
CO2 (g) + H2O (l) + lumina = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuatia fotosintezei).
Atomii de hidroxil sunt grupati ordonat precum structura cristalului in
lantul de celuloza. Legaturile de hidrogen in regiunile cristaline sunt
puternice ducand la insolubilitate in majoritatea solventilor. Ei impiedica
celuloza sa se topeasca. In regiunile mai putin ordonate lanturile sunt mult
mai departate si mai dispuse la combinarea hidrogenului cu alte molecule
precum apa. Deoarece elemntele componente ale celulozei sunt nemetale
8

celuloza prezinta legaturi covalente. Rezulta astfel o structura filiforma a


lantului macromolecular celulozic. Datorita structurii (celuloza este formata
dintr-un singur monomer) este numita polizaharida si nu poate fi digerata de
oameni. Din punct de vedere chimic este un carbohidrat, adica o
polizaharida. Hidroxilii celulozei reactioneaza cu aldehidele si formeaza
acetatii. Aceasta reactie duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile,
caii si alte ierbivore au enzimele necesare digerarii acestui material marind
viteza hidrolizei celulozei si transformand-o in glucoza. Omul nu are aceste
enzime.

3.4.Producerea celulozei
Polizaharidele, precum celuloza sunt produse eliminand apa continuta
in moleculele monozaharoase. In acest caz glucoza este monozaharida.
Companiile de bumbac si alte fabrici de materiale textile impreuna cu alte
metode folosesc acest proces pentru a rafina celuloza. Cea mai pura
varietate de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea (indepartarea
semintelor) si apoi spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Aceasta
varietate este folosita aproape exclusiv in scopuri textile.
O celuloza mai putin pura se obtine din lemn, stuf sau paie. In acestea
celuloza este amestecata cu diferiti componenti necelulozici, numiti irecruste
(lignina, oligozaharide, ceruri, rasini.), care trebuie indepartati. Separarea se
poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dizolva incrustele,
eliberand cea mai mare parte a materialului celulozic util. Printre reactivii
folositi, cel mai intrebuintat este bisulfitul de calciu, Ca(HSO3)2 (in
9

procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu si hidroxid de sodiu (in


procedeul sulfat). Celuloza rezultata este supusa albirii si serveste la
fabricarea hartiei sau la chimizare.

3.5. Proprietai chimice


Deoarece contine un numar mare de grupari de hidroxil reactioneaza
cu acizi si formeaza esteri sau cu alcool si formeaza eteri. Din modul in care
celuloza reactioneaza cu diferiti reactivi s-a dedus ca in macromolecula sa
fiecare rest de glucoza prezinta trei grupari hidroxil capabila sa reactioneze
chimic. Gruparile hidroxil din celuloza au reactivite normala si participa la
reactiile specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli. Dupa numarul
gruparilor hidroxil dintr-un rest glucozic, care participa la asemenea reactii
se

obtin

produsi

cu

diferite

grade

de

transfer.

Tratata cu amestec de acid acetic si anhidrida acetica, celuloza poate forma


mono-, di- sau tri-acetatul de celuloza. Prin tratare cu solutii concentrate de
hidroxid de sodiu, celuloza formeaza un produs de tip alcoolat (alcoxid),
denumit alcoliceluloza, ce poate avea, de asemenea, diferite grade de
transformare. Asemenea produsi sunt obtinuti si folositi direct la fabricarea
fibrelor artificiale. Fibrele de celuloza din bumbac au lungimi de 20-30 mm
si de aceea pot fi toarse in fire care apoi se tes. Fibrele celulozice din lemn
sunt foarte scurte, 3-5 mm si incercarea de a le toarce nu a condus la nici un
rezultat. Prin prelucrare fizico-chimica a acestora s-au realizat fibrele
artificiale, denumite curent matase artificiala (au luciu asemanator cu cel al
matasii

naturale).

Se cunosc astazi mai multe procedee de fabricat matase artificiala. Procedeul


vascoza se bazeaza pe relatia ce are loc intre alcoliceluloza si sulfura de
10

carbon, CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloza. Acesta este solubil
in solutie de hidroxid de sodiu, formand o solutie coloidala, vascoasa,
vascoza (de unde si numele procedeului ). Trecuta prin orificii foarte fine
intr-o baie de acid sulfuric diluat (filare umeda) solutia de vascoza se
neutralizeaza, iar xantogenatul se descompune in celuloza si sulfura de
carbon. Pe aceasta cale celuloza se regenereaza sub forma unui fir continuu,
desi provine din fibre foarte scurte din lemn. Daca celuloza este supusa
fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat, ea se
descompune intr-un produs care se dovedeste a fi glucoza.

3.6. Derivai ai celulozei


Nitratul de celuloza a fost primul material plastic realizat cu succes in
1869 prin transformarea celulozei in nitrat. Este folosita in industrie pentru
confectionarea lacurilor (1920 - folosita pentru prima data), pieselor de
tualeta. Este folosita si la explozibili.Tratata duce la formarea vascozei sau
celuloza acetata folosita pentru lacuri.
Acetatul de celuloza a fost produsa din reactia celulozei cu acidul
acetic, anhidrida acetica si catalizatori. A fost folosita pentru prima data in
1930. E utilizata in confectia materialelor de impachetat, a jucariilor,
uneltelor, izolatorilor si ochelarilor. Este cel mai ieftin material produs. Este
solubila in solventi organici precum acetona si poate fi modelata in forme
diferite sau trasa in fire. Procedeul acetat realizeaza matasea acetat, folosind
acetatul de celuloza. Solutia acestuia in acetona este supusa filarii la cald
(uscata). Solventul se evapora si este recuperat, iar firul de acetat de celuloza

11

coaguleaza si se intareste. Tesaturile de matase acetat sunt mai rezistente dar


mai putin higroscopice decat cele din matase vascoza. La noi in tara fibrele
artificiale se fabrica prin procedeul vascoza la Braila, Lupeni si PopestiLeordeni.
Celuloza etilica rezulta atunci cand celuloza este tratata cu sulf sau clor
etilic. Este folosita in comert, pentru extinctoare si in industria
electronicelor. Este cea mai scumpa celuloza.
Matasea artificiala a fost produsa in 1884 pentru a fi folosita in
industria confectiilor dar a fost scoasa repede de pe piata deoarece era
inflamabila. Acum matasea artificiala e folosita ca materie prima pentru
haine si este fibra cea mai utila omului. Celuloidul (primul plastic).

3.7. Utilizri
Celuloza este utilizata la obtinerea substantelor explozibile de tip
pulbere fara fum; a matasii artificiale de tip vascoza (milaneza) si a matasii
acetat; a nitrolacurilor si nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare
rapida si luciu puternic); a celofanului. Este o materie prima de mare valoare
economica si constituie punctul de plecare in fabricarea unor produse
importante, dintre care cea de hartie ocupa un loc principal (a fost folosita
pentru obtinerea hartiei inca din secolul.
Se intalneste in cantitati mari in aproape toate plantele si este o
principala sursa de hrana. Are proprietati de reducere a valorii calorice a
unor alimente daca in acestea se adauga celuloza cristalizata. Matasea

12

vascoza este intrebuintata la fabricarea diferitelor tesaturi precum si a


cordului pentru anvelope. Daca solutia de vascoza este filata, printr-o fonta
fina in baie de acid sulfuric diluat si glicerina, se obtin folii dintr-un produs
larg folosit-celofanul. Produse care contin celuloza: bureti, spray-uri pentru
alergie sau pudre, benzi medicale. Celuloza este foarte ieftina pentru ca este
foarte abundenta.

13

AMIDONUL

[C6 H10 O5]


Amidonul este

un compus macromolecular organic.

Amidonul este constituit din resturi de D-glucoza, avind formula


moleculara (C6H10O5)n. Este raspindit in lumea vegetala acumulindu-se in
seminte, tubercule, fructe. Se produce din cartofi sau din faina de porumb.
Amidonul este insolubil in apa, iar la incalzire in apa formeaza geluri.
Amidonul nu este un compus unitar, ci consta din doua polizaharide
diferite: amiloza si amilopectina.
Amiloza - polizaharida ce contine de la sute pina la citeva mii de
resturi de glucoza. La hidroliza acesteea se obtine maltoza. Deci in
molecula de amiloza resturile de glucoza sint unite prin legaturi 1,4-glucozidice. Amiloza se sedimenteaza cu 1-butanol.
Amilopectina: Ca si amiloza, amilopectina este formata din resturi de
14

D-glucoza cu legaturi 1,4--glucozidice, dar molecula de amilopectina


poseda o structura ramificata. Masa moleculara a amilopectinei este mai
mare decit a amilozei. Amilopectina este insolubila in apa, dar la incalzire
formeaza geluri in apa.
Amidonul

este componenta de baza a multor produse alimentare

importante: piinea, faina, cartofii, porumb. Se foloseste in industrie la


producerea glucozei, alcoolului etilic, cleiurilor, acetonei, glicerinei, acizilor
lactici, citrici s.a.Amidonul intra in componenta mediului nutritiv la
producerea antibioticelor, vitaminelor. Amidonul hidrolizeaza la fierbere in
prezenta acizilor sau sub actiunea enzimelor.Sub actiunea fermentilor sau la
incalzirea cu acizii minerali amidonul hidrolizeaza destul de usor, la inceput,
transformindu-se in amidon solubil, apoi in dextrine. Produsul final al
hidrolizei amidonului este glucoza:
(C6H10O5)n + nH2O nC6H12O6
Solutia de iod coloreaza amidonul in albastru. Aceasta reactie se utilizeaza
pe larg pentru determinarea ionilor de iod in solutie sau invers, la
determinarea prezentei amidonului in produsele alimentare, medicinale, etc
Amidonul este o substan organic ce se gsete n seminele, fructele
i tuberculii plantelor i care se folosete n industria alimentar, chimic etc.
Formula brut a amidonului, determinat prin analiza elementar, este
(C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in
D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziiei

15

chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectin


i amiloz, care difer ntre ele prin structur i reactivitate.

4.1. Formarea in plant


Amidonul se formeaz n plante, fiind o surs important de glucide pentru
animale.
Funcia amidonului n plante este funcia a unui compus de rezerv
energetic,necesar pstrrii vitalitii seminelor n timpul depozitrii i este
utilizat lagerminare, pn la dezvoltarea frunzelor care, prin fotosintez, pot
ulterior sintezazaharuri simple. Pentru ndeplinirea acestei funcii, planta i
sintetizeaz amidonulsub form de granule, acesta fiind modul convenabil
de a-l utiliza, ulterior, treptat casubstrat pentru enzime. Granulele se
caracterizeaz prin form i dimensiuni diferiten funcie de zestrea genetic
i de activitatea enzimatic a celulelor n care seformeaz. Granula de
amidon este considerat o entitate compus din straturiconcentrice denumite
striuri, care sunt considerate inele de cretere datoratemecanizmului de
biosintez a amidonului.
La nivelul fiecrui strat, moleculele deamiloz i amilopectin sunt
ntreptrunse pe direcie radial i se asociaz prinlegturi de hidrogen e
legturi van der Waalls pe direcie transversal, formnduniti structurale
organizate (micelii), orientate radial
Ecuaia reaciei generale a formrii amidonului ar fi format din dou etape:
CO2 + H2O ----> CH2O + O2
6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O,
ambele reactii nfptuindu-se la clorofil, la lumin.

16

4.2 Proprietati
Amidonul are o structur amorf, insolubil n ap, dei la contact cu
apa acesta se umfl. La recunoaterea amidonului se folosete iodul: la
contact cu acesta, amidonul d o culoare violet nchis la rece.
La temperatura camerei i pentru pH cuprins ntre 3 i 10, granulele de
amidon suntinsolubile. Aceast proprietate este pus pe seama organizrii
interne a granulelor deA.N. La temperatura camerei, amidonul stabilete un
echilibru cu W din atmosfer, prin adsorbia reversibil a apei. Cantitatea de
ap adsorbat este influenat de:temperatur, umiditatea relativ a aerului
i specia botanic, umiditatea amidonuluifiind n condiii normale de 1017%. Granulele native de amidon, dei sunt insolubilen ap rece, ele se
umfl reversibil, devenind parial hidratate. Prin nclzire latemperaturi de
peste 60C are loc distrugerea ireversibil a granulei de amidon,transformare
care

poart

numele

de

gelatinizare.

urma

unui

tratament

hidrotermicgranula de amidon trece trei stadii: granul umflat, granul


gelatinizat i granulsolubilizat. Prin nclzirea unei suspensii de amidon
n ap, granulele se umfl fra-i modifica nfiarea pn n momentul n
care este atins o temperatur criticnumit i temperatur de gelatinizare.
Prin rcirea dispersiei de amidon (past sau clei) au loc reorganizri ale
amilozei i amilopectinei ce conduc la formarea unui gelopac. Aceste
reorganizri

constau

dintr-o

separare

de

faz

amilozei

de

amilopectin,urmat de formarea unei reele tridimensionale stabile. Stadiile


ulterioare gelifieriisunt caracterizate printr-o tranziie de la organizarea tip
ghem static la o organizaretip dublu helix a lanurilor liniare, urmat n a
doua etap de formarea cristalelor prinagregarea heluxurilor duble. Aceast
17

cristalizare are loc cu o vitez ridicat n cazulamilozei i mult mai lent n


cazul amilopectinei. Formarea cristalelor este nsoit deo cretere a
rigiditii i o separare a fazelor polimer/solvent (sinerez). Aceste
transformri sunt cunoscute sub numele de retrogradarea amidonului.

4.3. Reactii
Cu apa n prezena acizilor:
(C6H10O5)n + nH2O n C6H12O6
* Cu apa n prezenta amilazei:
2(C6H10O5)n + nH2O -> n C12H22O11

4.4.Utilizare
Principalele funcii ale amidonului n produsele alimentare sunt de:- agent de
ngroare (sosuri, supe crem etc);- stabilizator coloidal (dressinguri pentru
salate);
- agent pentru reinerea umiditii;- agent de gelifiere (rahat, produse
gumate);- agent de legare (vafe);- agent de acoperire (produse zaharoase)

18

Concluzii
Polizaharidele se obtin prin eliminarea a ,,n molecule de apa intre
mai multe molecule de monozaharide.
- este un amestec de doua polizaharide : amiloza si amilopectina
- structura macromoleculara
- C6 H12 O6 C6H10O5

- industrial, amidonul se obtine din cartofi sau faina de grau


- se prezinta ca o pulbere fina, de culoare alba, mai mult sau mai putin
stralucitoare
- in industrie, hidroliza acida a amidonului este folosita la prelucrarea
glucozei, iar hidroliza enzimatica, la obtinerea etanolului
Celuloza - [ C6 H10 O5 ] n
- se prezinta sub forma de macromolecule filiforme
- 6 n CO2 + 5 n H20 [ C6 H10 O5 ] n + 6 n O2
- in stare pura, celuloza se obtine din fibrele de bumbac
- celuloza este o substanta alba, cu structura macromoleculara fibroasa, fara
gust si fara miros, insolubila in apa, in acizi minerali diluati, cat si in
dizolvanti organici
- studiul de esterificare a dus la concluzia ca in fiecare grupa C6H10O5
Amidonul este

un compus macromolecular organic.

Amidonul este constituit din resturi de D-glucoza, avind formula


moleculara (C6H10O5)n. Este raspindit in lumea vegetala acumulindu-se in
seminte, tubercule, fructe. Se produce din cartofi sau din faina de porumb.
19

Amidonul este insolubil in apa, iar la incalzire in apa formeaza geluri.


Amidonul nu este un compus unitar, ci consta din doua polizaharide
diferite: amiloza si amilopectina.

Bibliografie
*http:// /monozaharidele-si-polizaharidele.html
*http://www.referat.ro/Polizaharide.html
*http://www. /chimie/online8/GRASIMI--PROTEINE-SiZAHARIDE.com.php

20