L2. Ipoteze de cercetare şi ipoteze statistice. Erorile de tip I şi II.

Surse bibliografice:

Cazan, A.M. (2014). Statistică psihologică. Noțiuni teoretice, exemple și aplicații. Brașov:
Editura Universității Transilvania din Brașov.

Cazan, A. M. (2015). Introducere în psihologia experimentală. Braşov: Editura Universităţii

Transilvania din Braşov.

Obiective
După parcurgerea acestei unități, studenții vor fi capabili:
 să formuleze ipoteze bidirecționale și unidirecționale;
 să explice diferența dintre ipoteza de nul și ipoteza cercetării;
 să interpreteze semnificația statistică și psihologică a unui rezultat pornind de la pragul
de semnificație.

Exemple și aplicații

 Aplicația 1
Adevărat sau fals? Argumentați.
• Metode de cercetare cantitative versus calitative în psihologie
• Cercetare este cu atât mai valoroasă cu cât analizele statistice sunt mai complexe
• Cercetare este mai valoroasă dacă își propune să investigheze mai multe aspecte
• Lucrările de cercetare trebuie să propună ceva original care să revoluționeze
domeniul
• Dacă ipotezele nu s-au confirmat, cercetarea nu are nicio valoare.

 Greșeli frecvente în cercetare

• Inadaptarea literaturii de specialitate la obiectivele studiului
1
 • Indaptarea metodologiei cercetării la obiectivele studiului
• Inadaptarea metodelor statistice de analiza a datelor la ipotezele studiului
• Ignorarea diferențelor dintre grupuri în etapa de prestest
• Neraportarea rezultatelor nesemnificative

 Probabilităţile producerii evenimentelor statistice asociate suprafeţelor curbei

gaussiene

Figura 1. Probabilităţile producerii evenimentelor statistice asociate suprafeţelor curbei

gaussiene

- În intervalul ± 1,96σ cad 95% din cazuri, 5% fiind în afara acestei zone.
- În porţiunea ± 2,58σ cad 99% din cazuri, doar 1% din cazuri fiind în exteriorul acestui
interval (5% şi 1% fiind distribuite simetric, în două jumătăţi egale la capetele curbei).
- Prin aducerea oricărei distribuţii normale reduse la o distribuţie etalon, în note z s-a generat
un tabel al legii normale reduse, care ne permite să vorbim de semnificaţie şi încredere în
termeni de şansă şi de probabilitate →
- există probabilitatea de 95% ca o valoare să cadă în intervalul ± 1,96σ şi de 5 % în
afara acestui interval;
- probabilitatea de 99% de a cădea în intervalul ± 2,58σ şi doar de 1% în afara acestui
interval;

2
 - de 999 la mie de a cădea în intervalul ± 3,3σ şi numai o şansă dintr-o mie de a fi în
afara lui.

 Aplicația 2
Răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care este diferenţa dintre populaţie şi eşantion?
b) De ce într-o cercetare folosim eşantioane şi nu populaţii?
c) Care este diferenţa dintre parametri statistici şi indicatorii statistici?

 Prag sau nivel de semnificaţie

- intervalul x±1,96Sx se numeşte interval de încredere la pragul de 0,05 → există riscul
de eroare de 5% ca adevărata medie să cadă în afara acestui interval;
- intervalul de x±2,58Sx se numeşte interval de încredere la pragul de 0,01 → există risc
de eroare doar de 1% din cazuri;
- intervalul de x±3,33Sx se numeşte interval de încredere la pragul de 0,001 → există
risc de eroare doar de 0,1% din cazuri (Clinciu, 2013).

 Ipoteza cercetării şi ipoteza de nul

Ipoteza este:
- un răspuns posibil la întrebarea pe care şi-o pune cercetătorul;
- o presupunere, o idee provizorie sau o afirmaţie ipotetică referitoare la două sau mai multe
variabile;
- un enunţ/propoziţie/judecată de tip predictiv cu un anumit nivel de probabilitate
referitoare la o posibilă relaţie între variabile.
Ipoteza cercetării este ipoteza formulată de cercetător, ipoteza de nul este opusul
ipotezei cercetării, deci, ipoteza de nul este o propoziţie despre relaţia dintre două variabile care
este exact opusul ipotezei cercetării. Ipoteza cercetării se mai numeşte ipoteză alternativă (Aron,
Aron, & Aron, 2013).

Exemple

3
Ipoteze generale
 Familiaritatea cuvintelor influențează identificarea lor.
 Intensitatea stimulilor influențează timpul de reacție la acești stimuli.
Ipoteze operaționale
 Există diferenţe între băieţi şi fete în ceea ce priveşte conştiinciozitatea.
 Vizionarea programelor TV agresive generează mai multe
comportamente de agresivitate fizică decât agresivitate verbală.
Ipoteza cercetării
 Există diferenţe între băieţi şi fete în ceea ce priveşte conştiinciozitatea.
H1: μbăieţi ≠μfete
 H1 presupune că există două populaţii distincte sub aspectul
conştiinciozităţii.
Ipoteza de nul
 Nu există nici o diferenţă din punctul de vedere al conştiinciozităţii între
băieţi şi fete, iar dacă există astfel de diferenţe, ele se datorează
hazardului, întâmplării.
H0: μbăieţi = μfete
H0 presupune că nu există două populaţii distincte, ci una omogenă.
Ipoteze care vizează diferenţe între grupuri
 Presupunem că există diferenţe între băieţi şi fete în ceea ce priveşte
conştiinciozitatea.
Ipoteze care vizează asocierea între variabile (corelaţionale)
 Presupunem că elevii cu rezultate şcolare bune au un nivel ridicat al
inteligenţei.
Ipoteze specifice studiilor experimentale
 Dacă elevii vor fi incluşi într-un program de mediere şi rezolvare a
conflictelor, atunci vor scădea comportamentele agresive manifestate de
aceştia.
 Folosirea metodelor de învăţare centrate pe elev determină implicarea mai
profundă în învăţare a elevilor.
Ipotezele bidirecţionale
 Există diferenţe între băieţi şi fete în ceea ce priveşte conştiinciozitatea.
 Presupunem că există o asociere între conştiinciozitate şi performanţele
academice.
Ipotezele unidirecţionale

4
 Ipotezele nondirecţionale sau bidirecţionale sunt ipoteze de cercetare care nu
prezic o anumită direcţie a asocierii dintre variabile sau a diferenţei. Pentru
testarea unei ipoteze bidirecţionale se foloseşte un test bidirecţional
 Fetele sunt mai conştiincioase decât băieţii.
 Persoanele conştiincioase au performanţe academice ridicate.

 Aplicaţia 4

Pentru o temă de cercetare, formulaţi ipoteze pentru toate categoriile de ipoteze învăţate la curs.
 Ipoteză generală – Ipoteză specifică
 Ipoteză unidirecţională – Ipoteză bidirecțională
 Ipoteză care vizează diferenţe între grupuri
 Ipoteză care vizează asocierea între variabile
 Ipoteză cauzală
Pentru două dintre ipotezele formulate, formulaţi şi ipotezele de nul.

 Aplicația 5
Formulaţi o ipoteză bidirecţională privind diferenţele între mediile a două grupuri.
Formulaţi ipoteza de nul. Transformaţi ipoteza într-o ipoteză unidirecţională.
Argumentaţi pentru care dintre cele două formulări aţi opta (unidirecţională sau
bidirecţională).

 Aplicația 6
Răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care este avantajul folosirii unui test unidirecţional atunci când teoria prezice o
anumită direcţie a rezultatului?
b) De ce este recomandat să folosim un test bidirecţional chiar şi atunci când teoria
prezice o anumită direcţie a rezultatului?
c) Atunci când un rezultat nu este suficient de extrem pentru a respinge ipoteza de nul,
de ce este greşit să concluzionăm că rezultatul susţine ipoteza de nul?

5
 Procedura testării ipotezelor statistice (Lwanga, Tye, & Ayeni, 1999)
- Formulaţi ipoteza cercetării şi ipoteza de nul.
- Alegeţi testul statistic (unilateral sau bilateral).
- Stabiliţi pragul de semnificaţie.
- Alegeţi procedura statistică adecvată.
- Analizaţi pragul de semnificaţie obţinut.
- Decideţi dacă ipoteza de nul poate fi respinsă.

 Erorile de tip I şi II
Eroarea de tip I se referă la situaţia în care decidem că cercetarea susţine ipoteza
formulată (ipoteza cercetării) dar în realitate ipoteza este falsă. Acest lucru înseamnă că
respingem ipoteza de nul iar în realitate aceasta este adevărată. De exemplu, vom decide că un
program terapeutic este eficient, dar în realitate acesta este inutil. Probabilitatea de a produce
eroarea de tip I se numeşte Alfa.
Eroarea de tip II se referă la situaţia în care nu respingem ipoteza de nul iar în realitate
ipoteza este falsă. În acest caz, ipoteza cercetării este adevărată, dar rezultatul nu este suficient
de puternic pentru a respinge ipoteza de nul. De exemplu, decidem că un program
psihoterapeutic nu este eficient, dar în realitate acesta este eficient. Probabilitatea de a produce
eroarea de tip II se numeşte Beta.

Situaţia reală
(În practică, necunoscută)
H0 este adevărată HS este adevărată
de testare a ipotezei
aplicării procedurii
Concluzie în urma

HS este susţinută
Eroarea de tip I
Respingerea H0 Decizia corectă
Alfa
Studiul este
Eroarea de tip II
neconcludent Decizia corectă
Beta
Nerespingerea H0
(Aron, Aron, & Aron, 2013).

 Aplicația 7
a) Care este efectul asupra probabilităţii de a se produce Eroarea de tip I sau II,
atunci când fixăm un prag de semnificaţie Alfa de 0,25?
6
 b) Care este efectul asupra probabilităţii de a se produce Eroarea de tip I sau II,
atunci când fixăm un prag de semnificaţie Alfa de 0,001?

 Întrebări pentru alegerea testului de semnificaţie adecvat

1. Cercetaţi o diferenţă sau o corelaţie?
2. Designul este intrasubiecţi sau intersubiecţi (within/ between)?
3. Ce tip de date aveţi, adică pe ce tip de scală sunt ele culese?
4. Au fost întrunite condiţiile aplicării testelor paramerice?

 Rezultatele testării statistice a ipotezelor

Nesemnificative
7
 - Nu înseamnă neapărat că ipoteza nulă este adevărată.
- Mărimea efectului nu este suficient de mare pentru a fi valabil explicativ orice
altceva în afară de şansă.
- Deşi ipoteza nulă statuează că nu există nici o diferenţă între medii, cel mai
adesea există totuşi o mică diferenţă.
Semnificative
- Nu înseamnă că efectul este şi unul foarte important.
- Testarea pe un număr N mai mare de cazuri ar putea conduce la un efect
semnificativ. Deci numărul de cazuri a dus la apariţiei semnificaţiei statistice,
dar aceasta poate fi nesemnificativă psihologic.

 Semnificaţia statistică vs semnificaţia psihologică

- O diferenţă semnificativă statistic nu are neapărat şi vreo semnificaţie
psihologică.
- Semnificaţia psihologică depinde de întrebările cercetării şi de teoria din care
acestea decurg.
- Semnificaţia statistică depinde în parte din mărimea eşantionului: cu cât acesta
este mai mare, cu atât mai mult diferenţe mici tind să devină semnificative
(semnificaţia statistică este case-sensitive, adică sensibilă la numărul de cazuri
N).

Exerciții

1. Formulaţi ipoteza de nul şi ipoteza cercetării pentru:

a. Un experiment prin care se doreşte să se arate dacă elevii care folosesc Facebook
pentru a cere informaţii colegilor despre teme sunt mai sociabili decât cei care
nu folosesc Facebook.
b. Un studiu corelaţional privind relaţia dintre mărimea creierului şi inteligenţă.
c. O cercetare privind măsura în care satisfacţia în muncă prezice performanţa.

8
 2. Vi s-a precizat că un rezultat este semnificativ la pragul de 0,05. Pornind de la această
informaţie, puteţi determina dacă rezultatul este semnificativ la pragul de 0,01? Argumentaţi
răspunsul.

3. Un cercetător a condus un experiment pentru a arăta că consumul unei anumite vitamine

duce la accelerarea apariţiei mersului la bebeluşi. Cercetătorul a constatat că acei bebeluşi care
consumaseră vitamina au mers mai repede, dar diferenţa nu s-a dovedit semnificativă statistic.
Pragul de semnificaţie obţinut este de 0,13. În această situație, încrederea cercetătorului în teoria
sa ar trebui să crească, să scadă sau să rămână la fel? Argumentaţi răspunsul.

4. Aţi citit un studiu în care rezultatul este semnificativ statistic la un prag p < 0,05.
Observaţi că eşantionul folosit în această cercetare este foarte mare. Cum va afecta acest lucru
interpretarea dvs. asupra studiului în ceea ce priveşte :
a. Probabilitatea ca ipoteza de nul să fie adevărată.
b. Importanţa practică a rezultatului? (Aron, Aron, & Aron, 2013).

5. Mai jos sunt prezentate mai multe situaţii care conţin greşeli. Explicaţi în ce constă
greşeala pentru fiecare situaţie prezentată:
a. Un cercetător testează următoarea ipoteză de nul: Ho: Media = 10.
b. Un studiu cu media 48, raportează semnificaţie statistică pentru Hs μ > 54.
c. Un cercetător testează ipoteza că μ = 50 şi deduce că media populaţiei este egală
cu 50.
d. Un studiu a arătat că ipoteza de nul s-a confirmat.
e. Trebuie să se facă o schimbare care să ducă la creşterea satisfacţiei elevilor faţă
de evaluare. Ipoteza de nul, aceea că există o îmbunătăţire, este testată versus
alternativa sa, aceea că nu există nicio îmbunătăţire.
f. Un cercetător afirmă că rezultatele sunt semnificative statistic la un prag de 0,99
(Moore, McCabe, & Craig, 2009).

9
 6. Alegeţi două articole în care sunt raportate rezultatele unor analize statistice. Pentru
fiecare articol, realizaţi o scurtă analiză critică a modului în care sunt raportate rezultatele.
Faceţi referiri la ipotezele formulate, la testul statistic ales, la pragul de semnificaţie obţinut, la
implicaţiile practice ale rezultatelor.

7. Identificaţi greşelile în formularea următoarelor ipoteze. Reformulaţi-le astfel încât să

fie corecte şi să respecte condiţiile unor bune ipoteze. Precizați testul statistic prin care le puteți
testa.

a. Presupunem că băieţii au rezultate şcolare mai bune decât fetele şi că sunt mai
puţin motivaţi în învăţare.
b. Anticipăm că există un număr mare de comportamente deviante la elevii de
liceu.
c. Presupunem că consumul de etnobotanice este frecvent în rândul elevilor.
d. Dacă se vor implementa programe antiadicţii în cadrul orelor de dirigenţie, elevii
vor consuma în mică măsură alcool şi va scădea rata absenteismului.
e. Nu există asocieri între stima de sine şi rezultatele şcolare.
f. Elevii care beneficiază de mijloace multimedia în învăţarea ştiinţelor au
rezultate şcolare superioare în comparaţie cu cei de la liceele din mediul rural.
g. Dacă elevii vor fi familiarizaţi cu mai multe tipuri de învăţare eficientă, ei vor
folosi în învăţare metoda care le place cel mai mult.
h. Dacă elevii vor fi familiarizaţi cu tehnicile cognitive şi cu cele metacognitive de
învăţare, ei vor folosi preferenţial metodele cognitive pentru că le sunt mai
accesibile.
i. Metodele de predare influenţează performanţele şcolare.
j. Există diferenţe de gen şi de vârstă în ceea ce priveşte abilităţile metacognitive.
k. Genul subiecţilor se asociază cu consumul de etnobotanice.

10