Surse de eroare în psihodiagnostic

Cuprins
2.1. Introducere ................................................................................................................
2.2. Competențe .................................................................................................................
2.3. Surse de eroare care țin de instrumentul utilizat .......................................................
2.4. Surse de eroare care țin de situația de testare ...........................................................
2.5. Surse de eroare care țin de persoana testată .............................................................
2.6. Surse de eroare care țin de examinator......................................................................

2.1. Introducere
Testele psihologice au o aplicabilitate largă, fiind utilizate în domenii
precum cel educațional, organizațional, clinic, militar, juridic, cercetare, etc.
Pentru domeniul educațional, utilizarea testelor permite adaptarea metodelor de
predare-evaluare la caracteristicile elevilor, sau identificarea aptitudinilor elevilor
cu scop de orientare școalară și vocațională. În domeniul psihologiei industriale se
caută identificarea potențialului angajatului și corespondența între caracterisiticile
acestuia și cerințele postului. Pentru domeniul clinic evaluarea țintește starea
actuală a clientului/ pacientului, cu resursele psihice de care acesta dispune și cu
identificarea unor parametri care semnealează posibile riscuri în evoluția acestuia.
După cum putem înțelege, rolul testării psihologice este foarte important, de
rezultatele acesteia depinzând decizii care influențează viața persoanei testate. De
aceea, specialistul trebuie să fie familiarizat atât cu instrumentul pe care îl
utilizează, cât și cu procesul de testare, fiind necesare cunoașterea surselor de
eroare care pot modifica rezultatul unei testări.
Pe parcursul acestei unități de învățare sunt enumerate sursele de eroare în
psihodiagnostic, ceea ce nu înseamnă însă că fiecare testare este tributară acestor
limitări introduse de eroare. Prin cunoașterea lor, specialistul poate lua măsurile
necesare de a reduce la minim producerea acestora.

2.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea acestei unități, studenții vor fi capabili:
 Să enumere categoriile de surse de eroare.
 Să identifice cerințele necesare care limitează producerea erorilor.
 Să diferențieze între instrumente care asigură o evaluare corectă și cele care
pot introduce erori.
  Să explice care sunt condițiile care țin de examinator și care trebuie
îndeplinite pentru a asigura o testare psihologică corectă.

2.3. Surse de eroare care țin de instrumentul utilizat

Testarea psihologică recurge la o serie de metode care sunt specifice evaluării, testele fiind
practic instrumentele care permit o evaluare obiectivă și eficientă. De aceea, selectarea corectă a
testului, îmn funcție de caracteristicele persoanei testate și de obiectivele evaluării sunt cerințe
obligatorii care trebuie îndeplinite.

Aplicația 1
Identificați o situație de testare psihologică la care ați participat, fie ca examinat,
fie observator sau chiar evaluator. Încercați să vă reamintiți despre ce test a fost
vorba, în ce condiții s-a realizat testarea, cu ce scop, cum a decurs? Ce vă este mai
ușor să reactualizați legat de acea experiență? Puteți să identificați exemple pe
care le considerați un bun model de urmat sau puteți identifica exemple din timpul
testării care pot fi considerate exemple negative?

Caracteristicile testului care pot produce erori sunt:

 Conţinutul testului in sine: înainte de a utiliza orice test trebuie să ne asigurăm de faptul
că respectivul instrument, prin conținutul său corespunde obiectivelor stabilite; de
asemenea, este adaptat pe populația pentru care se folosește, trecând prin procesul de
adaptare culturală.
 Formatul testului: viteză, simplitate, manieră de a răspunde – testele de viteză
dezavantajează persoanele anxioase; răspunsul prin alegere poate favoriza răspuns corect
prin șansă; testele prea simple sau prea dificile (neadaptate la populație) nu permit diferențe
interindividuale.
 Efecte secvenţiale sau de model a unor părţi anterioare ale testului: exemplele de la
începutul testului au rolul de a familiariza subiectul cu testul, dar uneori acesta aplică doar
acele reguli pe care le-a identificat potrivite în model și la restul itemilor, înțelegând că
doar astfel se rezolvă proba
 Caracteristici care ţin de cultură: anumite comportamente descrise in test nu sunt
specifice unei culturi, sau maniera de rezolvare a testului (de tip individual) nu se potrivește
modelului cultural din care face parte persoana testată
  Utilizarea unor versiuni invechite, ieşite din uz: testele trec periodic prin readaptări și
modificări pentru a corespunde schimbărilor socio-culturale le populațiilor cărora se
adresează; versiunile depășite introduc erori de măsurare
 Utilizarea unor teste nevalidate: teste care provin din reviste, diferite cărți care prezintă
colecție de teste și care nu oferă date cu privire la validare nu pot fi utilizare
 Teste care nu sunt adaptate demografic: traduceri din diferite limbi, fără a realiza
adaptarea la caracterisiticile populației pot introduce erori
 Utilizarea pe populaţii pentru care nu există norme: utilizarea unor teste pe populații
specifice, de tipul celor defavorizate economic, sau suferinde de anumite afecțiuni cronice
nu permit o comparare corectă a performanței acestora, dacă etaloanele raportează date pe
populație generală
 Utilizarea unor forme fotocopiate sau incomplete.

Exemplu
- Formatul testului: Cercetările arată că bărbații, mai mult decât femeile,
preferă să dea un răspuns la nimereală atunci când nu sunt siguri ce să aleagă, în
timp ce femeile lasă necompletat respectivul item. La un număr mare de itemi la
care răspunsul este ales prin șansă, posibilitatea de a avea erori de măsurare fără
să știm cresc; la populația de gen feminin, lipsa răspusului atenționează introduce
o posibilă eroare de măsurare și testul nu este interpretat.
- Caracteristici ce țin de cultură: Încercările de a indentifica dezvoltarea
cognitivă la o populație din Oceanul Indian s-au dovedit a fi imposibile, deoarece
în respectiva populație nimeni, niciodată, nu rezolva o sarcină singur, doar alături
de ceilalți membri ai tribului; testul însă se cerea a fi aplicat individual
- Utilizarea unor versiuni învechite: în testul Stanford-Binet, la versiunea
anterioară exista un item care solicita copilul să identifice ce eveniment se petrece
la casa vecinilor dacă acolo intră pe rând medicul, preotul și apoi dricarul. În
przent obiceiurile legate de deces și înmormântare sunt mult schimbate iar copiii
de azi nu au experiența unor astfel de desfășurări de evenimente.
- Utilizarea unor forme fotocopiate sau incomplete: testele fotocopiate pot
să nu respecte dimensiunile, contrastul, sau pot avea imperfecțiuni care să
compromită rezolvarea sarcinilor.

2.4 Surse de eroare care țin de situația de testare

Prezența evaluatorului și testarea în sine reprezintă o situație aparte, care poate induce
modificări ce conduc la producerea unor erori în evaluare. Sursele care pot genera erori sunt:
 • Metoda de administrare: un test poate fi administrat individual sau colectiv; situația de
testare individuală poate genera mai multă anxietate pentru că examinatul se poate simți
”sub lupă” ; testarea în colectiv poate produce modificări dacă nu sunt suficient de mulți
supraveghetori sau dacă ceilalți participanți la testare au comportamente care intervin în
obiectivitatea testării ;
• Contextul interpersonal: include şi influenţa celui care examinează: examinatorul poate
fi perceput ca binevoitor sau exigent, genul examinatorului în raport cu genul persoanei
examinate poate să introducă erori, studiile arătând că prezența unor diade de sex opus pot
induce dorința la persoana examinată de a avea performanțe mai înalte comparativ cu
prezența unui examinator de același sex.
• Contextul fizic: lumină, zgomot, distractori posibili: condițiile neconforme interferează
cu implicarea în sarcină a persoanei examinate
• Context social: singur, in grup; observat sau nu: prezența altora poate induce disconfort
sau mai mult confort în cazul diferiților participanți; prezența unui singur evaluator și a
unui singur examinat poate genera dorința celui din urmă de a primi sprijin sau poate
introduce o presiune mai mare dacă senzația persoanei examinate este că nu răspunde
suficient de repede, de bine, etc și va încearca să interpreteze orice reacție vede la
examinator.
• Metoda de inregistrare a răspunsurilor: înregistrarea răspunsurilor poate fi făcută direct
de către subiectul testat, sau de examinator, răspunsurile pot fi orale sau scris, electronic,
cu sau fără anonimatul păstrat

Exemplu
- Metoda de testare: unii participanți încearcă sau reusesc să copieze
răspunsurile de la ceilați; vorbesc între ei, etc. Testarea computerizată poate
induce anxietate suplimentară datorită nefamiliarității cu computerul.
- Metoda de înregistrare a răspunsurilor: prin testarea on-line, subiectul poate
să își declare o identitate falsă, ceea ce conduce la raportarea la un etalon care
nu corespunde datelor reale ale participantului; introducerea unor astfel de erori
într-o cercetare conduc la interpretări și rezultate eronate.

2.5. Surse de eroare care țin de caracteristicile persoanei testate

Desigur, prin testare se încearcă identificarea caracteristicilor specifice ale persoanei care
este supusă evaluării, dar nu se poate acoperi întreaga plajă de caracterisitici. Mai mult, rareori se
întâmplă să ne propunem o evaluare completă a unei peroane. În general, testarea se realizează
pentru anumite dimensiuni ale personalității și nu putem identifica de fiecare dată ce trăsături ale
acelei persoane interferează cu situația de testare. Câteva dintre cele mai frecvente aspecte
relaționate cu persoana examinată și care pot introduce erori în evaluare sunt :
• Scopurile personale pentru care dă testarea: dacă testarea a fost solicitată din proprie
inițiativă sau la cererea altei personae (profesor, angajator, părinte) are consecințe asupra
modului în care persoana anticipează impactul rezultatelor testării și a modului în care se
implică în testare
• Stil de răspuns: claritate, apărări şi rezistenţe, dezirabilitate socială: în general toți suntem
tentați să ne prezentăm într-o lumină fovorabilă, sau să dezvăluim doar acele aspecte ale
personalității noastre care ne avantajează; de aceea, uneori persoana testată evită
răspunsuri, face uz de scuze pentru a explica o anumită performanță, etc
• Condiţii fiziologice: oboseală, dizabilităţi, condiţia de sănătate: testarea atunci când
persoana nu e odihnită, are acuze fizice, are anumite dizabilități care inteferează cu forma
de prezentare a testului sau cu forma de răspuns contribuie la apariția erorilor în măsurare
• Abilitatea de a inţelege instrucţiunile la test: fie datorită unor disfuncții cognitive, a unor
barieră de limbă, a unor dezavantaje culturale
• Abilităţi interpersonale şi atribute ale personalităţii (ex. anxietatea, motivaţie)
• Experienţa anterioară cu testul: poate facilita răspusul corect sau poate produce un
rezultat mai slab decât la evaluarea anterioară din cauza faptului că persoana examinata
petrece mult timp încercând să își amintească cum a răspuns prima oara și nu să dea
răspunsuri pentru situația actuală.
• Tendinţa de a alege răspunsul prin ghicire sau tendinţa de a nu furniza răspuns în situaţii
de incertitudine
• Aşteptările legate de situaţia de testare: fiecare vine la testare cu anumite credințe legate
de cum se va desfășura testarea și uneori aceste credințe sunt diferite de situația în sine,
determinând necesitatea unei adaptări rapide a persoanei la contextul existent în realitate.

Exemplu
- Stil de răspuns: Copiii, uneori și adulți spun ”nu știu/ am obosit” sau dau
răspunsuri sub formă interogativă pentru a beneficia de ajutor din partea
peroanei examinate sau a intrerupe examinarea atunci când nu se simt
confortabil
- Condiții fiziologice: evaluarea seara, după o zi încărcată, sau cu răspunsuri de
tip verbal la persoane care prezintă probleme de articulare.
 2.6. Surse de eroare care țin de examinator

Examinatorul intră în relație cu persoana examinată și reprezintă un factor decisiv în

culegerea unor date care să reflecte obiectiv dimensiunile de personalitate testate. Factorii care
influențează testarea și care țin de examinator sunt:
• Experienţa: evaluatorii experimentați trebuie să fie conștienți de riscul de a se vedea pe ei
înșiși ca un etalon (Pitariu, 1994) in raport cu care emit toate aprecierile, fiind astfel mai
exigenți; evaluatorii neexperimentați evită să își asume responsabilitatea și vor atribui
exagerat note medii. Consecinţa acestei erori o constituie ingrămădirea valorilor in partea
centrală a distribuţiei gaussiene şi reducerea masivă a dispersiei.
• Familiaritatea cu testul şi situaţia de testare: prin formare de specialitate, pentru a putea
decide corect tipul de test, a da instructajul corect, a face bine scorarea și interpretarea
• Abilităţi de relaţionare interpersonală: abilitatea de a stabili o atmosferă relaxantă, de
încredere și profesionalism, încurajând persoana examinată, fără a-i crea false așteptări
• Expectanţe: așteptările pe care evaluatorii le utilizează in formularea aprecierilor țin de
expectanțele acestora, astfel incat unii sunt mai indulgenţi, alţii mai exigenţi.
• Raportarea la condiţiile de standardizare: indiferent dacă sunt necesare sau nu adaptări
ale testului în funcție de scopul testării și persoanele testate, examinatorul trebuie să
cunoască exact condițiile standard și măsurile care se impun în situația de modificare a
acestor condiții
• Factori circumstanţiali de natură personală: oboseala examinatorului, situații din viața
personală, stare de sănătate

Exemplu
- Expectanța: Efectul halo este definit prin tendinţa de ne lăsa influenţaţi, cand
apreciem o trăsătură, de evaluarea altor trăsături ale aceluiaşi individ. Pitariu
(1994) defineşte efectul halo ca fiind acea aureola creată in jurul personalităţii
unui individ sau ca extensie a unei insuşiri asupra altor insusiri. Efectul acestor
erori constă in exagerarea intercorelaţiilor subcriteriale şi, drept urmare, in
ponderea scăzută a acestora in varianţa generală a sistemului de apreciere.

Aplicația 2
Se dă următoarea situație de testare :
Pentru evaluarea periodică, la cabinetul psihologic se prezintă un anagajat în
învățământ care trebuie să parcurgă o serie de teste. Psihologul de la cabinet îl
poftește în sala de testare în care se mai află 3 grupuri de persoane, toți bărbați,
așezați la mese dispuse circular și care vorbesc între ei, având fiecare hârtii în
față. Angajatul din învățământ este invitat să se așeze la o masă individuală și
primește un pachet de teste, capsate împreună, care permit evaluarea capacității
decizionale, abilitatea de transfer analogic, teste de memorie topografică, teste
de atenție distributivă și un chestionar de personalitate. Fără alte informații
suplimentare, este invitat să înceapă lucrul și să predea, când termină, setul de
teste. Psihologul părăsește încăperea. Persoana examinată completează din
răspunsuri, dar după două ore de completat teste, angajatul din învățământ
decide că este suficient și înmânează setul de teste psihologului.
Identificați erorile de măsurare prezente în exemplu și încadrați-le în categorii.

Rezumat
Evaluarea psihologică reprezintă un proces complex care permite
identificarea corectă a trăsăturilor și aptitudinilor unei persoane, dar este nevoie
de respectarea unor condiții specifice pentru a reduce riscul de eroare. Sursele de
eroare posibile se por datora: instrumentului utilizat, situației de testare, persoanei
examinate și examinatorului.