Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Departamentul Psihologie şi Asistenţă Socială

Catedra Psihosociologie

PROIECT DE CERCETARE
la disciplina

,, Metodologia cercetării în ştiinţele socioumane”

RELAŢIA DINTRE MOTIVAŢIA ÎNVĂŢĂRII ŞI ADAPTAREA

LA PROGRAMUL ŞCOLAR A ELEVILOR DIN CLASA I

Conducător ştiinţific: Iurchevici Iulia

dr, conf. univ

Autor: …………………………..

3
 Chişinău – 2013
CUPRINS(pagina separată)

Importanța și actualitatea temei. Întâlnirea copilului cu școala este un eveniment cu totul

deosebit în viața lui. Întraga sa activitate fizică și psihică, de acum încolo, va fi influențată de
acest nou factor care îi va schimba activitatea lui de bază cât și ststutul său social. Îtâlnirea cu
școala poate lăsa urme plăcute sau neplăcute, care să influențeze latent stările copilului când se
află în aceste spațiu. De felul cum seva integra copilul în programul școlar și în activitățile sale
specifice, ce relații va realiza cu învățătoarea, cum se vor stabili relațiile cu viitorii colegi va
depinde interesul pentru școală și activitățile din cadrul ei, dintre care primordială este învățarea.
Învățarea școlară se deosebește de toate actele de învățare anterioare, atât prin conținutul
său, cât și prin cadrul și modul de desfășurare. Volumul, caltatea și diversitatea conținuturilor
învățării școlare, după vârsta de șapte ani, hotărăsc, în societatea contemporană, viitorul
fiecăruia, locul său în comunitatea umană. Din acest motiv eforturile societății și ale indivizilor
sunt direcționate spre reușită și succes, spre integrarea școlară optimă. Cunoștințele care se
acumulează și capacitățile psihice de bază care se formează la vârsta școlară mică sunt deosebit
de semnificative pentru următoarele etape ale viitorului profesionist, chiar pentru toată viața. De
aceea, formarea motivației școlare, sprijinirea de către familie și școală a dezvoltării tuturor
posibilităților acestui stadiu trebuie să fie o preocupare centrală pentru toți agenții educaționali.
Nu există o altă sarcină mai importantă şi mai complicată a şcolii contemporane, decît formarea
la elevi a motivaţiei pozitive şi stabile în învăţătură, deoarece motivaţia are impact pozitiv asupra
eficienţei activităţii şi dezvoltării personalităţii. Prin valorificarea motivaţiei, poate fi identificat
potenţialul intern de dezvoltare, învăţare şi formare a personalităţii. Motivaţia învăţării
reprezintă o condiţie esenţială pentru reuşita elevului în activitatea şcolară, mai ales în fazele
inițiale ale ciclului primar de studiu.
Problema cerectării: procesul de adaptare școlară a elevilor din clasa I.
Obiectul cercetării îl prezintă adaptarea școlară e elevilor din clasa I în corelație cu motivația
învățării.
Scopul cercetării date este de a determina corelația dintre motivația învățării și adaptarea școlată
la elevii din clasa întâi.
Ipoteza ştiinţifică: Procesul de adaptare a elevilor din clasa I la programul și tipurile de
activități școlare decurge mai bine, dacă aceștia sunt suficient de motivați pentru activitatea de
învățare.

4
Reeșind din scopul și ipoteza cercetării ne-am propus următoarele obiectivele:
 analiza teoretico-ştiinţifică aliteraturii de specialitate, atât cea autohtonă cât și străine,
privind adaptarea școlară a elevilor din clasa I;
 abordarea conceptuală a învățării;
 identificarea tipologiei condițiilor învățării școlare;
 determinarea motivației învățării școlare în lucrările de specialitate
 descrierea procesului de adaptare a copiilor la mediul școlar.
 constatarea motivelor îvățării la elevii cuprinși în cercetare,
 determinarea gradului de adaptare școlară la elevii de clasa I
 determinarea corelația dintre motivația învățării și adaptarea școlată la elevii din clasa
întâi.
 valorizarea rezultatelor cercetăriii sub formă de concluzii și sugestii de dezvoltare a
motivației de învățare ce va avea drept consecință eficientizarea procesului instructiv și
de adaptare școlară.
Suportul teoretic al cercetării (epistemologia cercetării). Dezvoltarea motivaţiei învăţării
nu este o problemă noua, ea a constituit obiectul preocupărilor ştiinţifice a mai multor
cercetători, printre care: Akulina N.N., Ananiev B.G., Bojovici L.I., Piajet J., etc.. au fost
determinate de lungul timpului diferite teorii care au ca obiect de cercetare motivarea elaborate
de către A. Maslow, Mc. Clelland și Atkinson, Mc. Gregor. Printre cercetătorii români,
preocupaţi de studierea motivaţiei îi vom menţiona pe Al. Roşca, M. Zlate, I. Neacşu, I. Frăţilă.
În Republica Moldova, problema intereselor cognitive ale elevilor din ciclul primar a fost
cercetată de M. Şevciuc, A. Ştefîrţă, V. Guţu, V. Chicu, Gh. Rudic, V. Mahu. Contribuții
remarcabile la elucidarea problemei adaptării școlare au avut: Osterrieth, Vincent, Schaffer,
Debesse, T. Crețu, D. Sălăvăstru, C. Perjan. L. Savca, M. Vârlan etc.
Suportul metodologic al cercetării: Pentru realizarea obiectivelor propuse şi validarea
ipotezei a fost aplicat un complex de metode adecvate problemei cercetate: analiza şi sinteza
teoretică; observația; conversația; testul psihologic, experimentul psihopedagogic,metode
statistice de prelucrare a datelor.
Eşantionul cercetării: a fost format din 54 de elevi ai clasei I din Școala Primară „A.
Donici” , încadraţi în programul Pas cu Pas cu vîrstă cuprinsă între 6-8 ani.
Etapele cercetării:
 determinarea temei de cercetare, documentarea științifică, elaborarea bazei conceptuale a
lucrării;
5
  proiectarea cercetării, selectarea metodelor și construirea instrumentelor de cercetare,
selectarea eșantionului, realizarea demersului experimental, prelucrarea și interpretarea
datelor;
 valorificarea rezultatelor cercetării sub formă de concluzii și propuneri, redactarea
lucrării metodice.
Valoarea teoretică a cercetării este asigurată de faptul că datele obţinute în cadrul cercetării
vin să confirme tezele teoretice existente în literatura de specialitate referitoare la necesitatea
motivării de învățare a elevilor pentru adaptarea mai bună a acestora la programul și tipurile de
activități școlare.
Valoarea practică a datelor obţinute în cadrul cercetării este certificată de corelația
determinată dintre motivația învățării și adaptarea școlată la elevii din clasa întâi şi elaborarea
unor sugestii pentru dezvoltarea motivației de învățare ce va avea drept consecință eficientizarea
procesului instructiv și de adaptare școlară, și deci vor fi de un real folos atît învăţătorilor cît şi
părinţilor, poate fi utilă integrarea datelor în cadrul cusurilor de Psihologia vârselor cât și
Psihologia educațională .

6
 CAPITOLUL I
MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII LA ELEVII CONTEMPORANI
1.1 Conceptul de învăţare
1.2 Învățarea școlară și condițiile ei
1.3 Motivaţia învăţării la elevi
Concluzii:
CAPITOLUL II
ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND CERCETAREA CORELAȚIEI DINTRE
MOTIVAȚIA ÎNVÎȚĂRII ȘI ADAPTAREA LA PROGRAMUL ȘCOLAR

2.1 Designul cercetării

Adaptarea copilului la mediul școlar presupune un șir de particularități dintre care esențială
este adaptarea la activitățile școlare care, constă, mai ales, în mobilizarea proceselor și însușirile
psihice cerute de această nouă formă de activitate.
Problema cerectării: procesul de adaptare școlară a elevilor din clasa I.
Obiectul cercetării îl prezintă adaptarea școlară e elevilor din clasa I în corelație cu motivația
învățării.
Scopul cercetării date este de a determina corelația dintre motivația învățării și adaptarea școlată
la elevii din clasa întâi.
Ipoteza ştiinţifică: Procesul de adaptare a elevilor din clasa I la programul și tipurile de
activități școlare decurge mai bine, dacă aceștia sunt suficient de motivați pentru activitatea de
învățare.
Reeșind din scopul și ipoteza cercetării ne-am propus următoarele obiectivele:
 constatarea motivelor îvățării la elevii cuprinși în cercetare,
 determinarea gradului de adaptare școlară la elevii de clasa I
 determinarea corelația dintre motivația învățării și adaptarea școlată la elevii din clasa
întâi.
 valorizarea rezultatelor cercetăriii sub formă de concluzii și sugestii de dezvoltare a
motivației de învățare ce va avea drept consecință eficientizarea procesului instructiv și
de adaptare școlară.
Eşantionul cercetării: a fost format din 54 de elevi ai clasei I din Școala Primară „A.
Donici” , încadraţi în programul Pas cu Pas cu vîrstă cuprinsă între 6-8 ani.

7
 2.2 Metodologia cercetării experimentale :
2.2.1 Observația
Pentru aplicarea metodei observării pot fi folosite toate manifestările motivaţiei, care au
fost descrise mai sus. Anume memorizarea lor, precum şi urmărirea dinamicii acestor
manifestări, permit să judecăm despre schimbarea motivaţiei, şi nu numai despre creşterea sau
stingerea ei, dar şi despre schimbările calitative în sfera de motivaţie. De exemplu, putem afla că
la elev apare motivul de cunoaştere instructiv, că la el lipsesc motivele colectiviste etc.
Bineînţeles, observarea necesită o bună pregătire psihologică a învăţătorului, măiestrie
psihologică [20]. Observaţia asupra activităţii elevilor la lecţie este una din cele mai accesibile
metode de studiere a motivației învăţării. În cadrul acestei metode învăţătorul trebuie să atragă
atenţia la următoarele momente:
 Caracterul întrebărilor elevului (se referă la conţinutul materialului învăţat sau la
momentele formale ale activităţii instructive).
 Caracterul răspunsurilor elevului (vin din propria voinţă sau din iniţiativa învăţătorului,
sunt formale sau neformale).
 Orientarea activismului individual la diferite lecţii.
 Gradul de independenţă la îndeplinirea temelor.
 Atitudinea faţă de note.
 Frecvenţa distragerii atenţiei elevului la lecţii.
 Caracterul trecerii de la lecţie la recreaţie şi invers.
 Manifestarea diferitelor reacţii emoţionale (expresivitatea limbajului în timpul
răspunsului, exclamaţiile, mimica, gesturile etc.).
2.2.2. Convorbiri individuale cu elevul
Motivele învăţării pot fi evidenţiate şi în cadrul discuţiei cu elevul. Pedagogul se va
strădui să creeze o atmosferă de bunăvoinţă şi sinceritate. Întrebările directe care dezvăluie
scopul discuţiei vor fi evitate. Se vor adresa întrebări ce caracterizează indirect motivaţia
elevului. De exemplu: „Ce-ţi place mai mult: să frecventezi şcoala sau grădiniţa?”, „Ce obiect ai
vrea să vezi mai des în orarul lecţiilor?”, „Dacă am avea posibilitatea să studiem o zi întreagă
numai un obiect, pe care l-ai alege?”, „Cum îţi pregăteşti temele pentru acasă?”.
Un loc important în sistemul motivaţional revine intereselor cognitive. Conţinutul lor
depinde mult de vîrsta copiilor. La elevii claselor primare ele au un caracter situativ, superficial.
Cu timpul, însă,devin mai profunde,mai bogate. Variază şi manifestările individuale ale

8
intereselor. Lipsa lor conferă vieţii elevilor monotonie. Asemenea elevii se plictisesc
pretutindeni: la școală, acasă, între prieteni. Ei studiază fără tragere de inimă, deseori rămîn în
urmă la învăţătură şi, de obicei, sunt nedisciplinaţi.
Cu cît activitatea mintală a copilului în şcoală este mai variată şi mai bogată în conţinut,
cu cît mai distinct se manifestă interesele şi înclinaţiile lui. În legătură cu aceasta apare
întrebarea: Este mai bine ca copilul să aibă o singură pasiune sau mai multe? Psihologii sunt de
părerea că la vîrsta şcolară mică diversitatea de interese este mai preferabilă. Aceasta doar e
perioada acumulării intense a cunoştinţelor noi, cînd varietatea lor devine o condiţie necesară a
dezvoltării multilaterale a copilului, a atitudinii lui. De aceea şi se recomandă ca el să-şi încerce
puterile în diferite domenii. Specializarea prea timpurie a elevilor ascunde în sine un mare
pericol. Un şir de obiecte şcolare, de care s-ar putea pasiona, pot rămîne în afara atenţiei lui.
Pedagogul, deci, trebuie să-i ajute fiecărui elev să evite divizarea obiectelor de pe acum în
„principale” şi „secundare”. Numai avînd un cîmp larg de manifestarea aptitudinilor elevul îşi va
putea găsi adevărata vocaţie [21. pag. 6]
2.2.3.Testul psihologic

L. Cronbach considera testul ,,o procedură sistematică pentru compararea

comportamentului a doua sau mai multe persoane. Este vorba de o comparare statistică,
cantitativă şi calitativă a rezultatelor unui individ cu cele ale altei persoane plasate in aceeaşi
situaţie. Compararea se face pe baza unui etalon, adică a unui sistem metric de referinţă si ea are
drept scop clasarea individului uman într-o ierarhie cantitativă sau calitativă. Acest model de test
serveşte ca instrument de corelaţie între teorie şi situaţia reală a preadolescentului din zilele
noastre. În lucrare am utilizat testul „Scărița motivelor” conceput de către psihologii ruşi A.
Bolovici şi I. Marcova (Anexa 1) pentru a evidenţia factorii ce au importanţă în obţinerea
succesului şcolar şi Testul pentru diagnosticarea structurii motivației școlare, elaborat de către
N.P. Fetiskin pentru a cunoaște mai detaliat structura motivației învățării elevolor (Anexa 2) .

2.3 Etapele cercetării:

 determinarea temei de cercetare, documentarea științifică, elaborarea bazei conceptuale a
lucrării;
 proiectarea cercetării, selectarea metodelor și construirea instrumentelor de cercetare,
selectarea eșantionului, realizarea demersului experimental, prelucrarea și interpretarea
datelor;

9
  valorificarea rezultatelor cercetării sub formă de concluzii și propuneri, redactarea
lucrării metodice.

CAPITOLUL III
ANALIZA ȘI INTERETAREA DATELOR CERCETĂRII PRIVIND CORELAȚIA
DINTRE MOTIVAȚIA ÎNVÎȚĂRII ȘI ADAPTAREA LA PROGRAMUL ȘCOLAR

În scopul evidenţierii factorilor ce au importanţă în obţinerea succesului şcolar a fost

utilizat testul „Scărița motivelor” (A. Bolovici, I. Marcova). Astfel, am constatat care sunt cele
patru motive mai importante în viziunea elevilor ce le poate aduce succes în activitatea şcolară.
Prezentarea grafică a datelor obţinute sunt reflectate în fig. 1.

Fig.1. Ierarhia motivelor învățării elevilor din clasa I

Analizînd răspunsurile elevilor, putem concluziona următoarele: pentru elevii din clasa I
este foarte important să cunoască multe lucruri interesante, deaceea ei consideră că succesul
10
şcolar este influenţat de acet motiv care a fost plasat de o bună parte de lelevi (30,43%) în topul
ierarhiei motivelor. Pe locul doi s-a plasat - comportamentul învăţătorului (19,39%), pe treapta a
treia a scăriței locul se află – dorinţa părinţilor de a obţine note mari (17,06%), iar pe locul patrau
în topul motivelor învățării se găsește – dorința de a obține note mari (13,52%). Aceste date ne
vorbesc despre faptul că la elevi predomină motivaţia intrinsecă asupra celei extrinseci.
Motivaţia intrinsecă nu depinde de o stimulare din afara activităţii şi se satisface prin însăşi
îndeplinirea acţiunii adecvate. Conform opiniei psihologului Bruner recompensa constă în
realizarea cu succes a acţiunii sau, chiar, în activitatea în sine. Deci, motivaţia intrinsecă este cea
care susţine din interior învăţarea, face ca elevul să dorească asimilarea materialului respectiv ca
sarcină de lucru. Motivaţia intrinsecă nu acceptă saturaţia. După cum menţionează I. Radu,
pasiunea pentru un domeniu ne face să investim o muncă neobosită pentru satisfacţia ce ne-o
oferă activitatea respectivă [17, pag. 5].
Conform datelor figurii de mai sus, elevii din clasa I învață și pentru obţinerea unor note
bune şi nu sunt cionteresați de procesul de învăţămînt sau de conţinuturi în sine. Ei se străduie să
obțină note bune pentru a produce satisfacţie învățătoarei și părinților. Energia care îi stimulează
activitatea este sentimentul de respect pentru părinţi și învățător, iar scopul nemijlocit constă în
obţinerea unor note bune. În această situaţie motivul se află în afara activităţii care rămîne, în
fond, un mijloc de realizare a scopului. Desfăşurarea acţiunii este susţinută de o recompensă
exterioară acesteia. Fiind preponderentă în situaţii de însuşire bazate pe autoritate excesivă şi
constrîngere, motivele extrinseci nu derivă din însuşi conţinutul sarcinii, iar realizarea sarcinii
cere de la elev eforturi volitive sporite şi un volum mare de timp.
Cunoaşterea motivelor pentru care învaţă copii noştri este de o importanţă primordială,
deoarece motivele sunt reactualizări şi transpuneri în plan subiectiv a stărilor de necesitate. La
şcolarul mic motivele sunt extrem de variate, iar cunoaşterea lor duce la luarea celor mai
adecvate măsuri şi adoptarea celor mai bune atitudini. Deaceea pentru o cunoaștere mai detaliată
a structurii motivației învățării elevolor li s-a aplicat testul pentru diagnosticarea structurii
motivației școlare (Fetiskin). Rezultatele obținute sunt reflectate în fig.2.

11
 Fig.2 Structura motivației școlare a elevilor cuprinși în cercetare
Motivele care îi determină pe elevi să înveţe sunt de mai multe feluri: sociale, cognitive, de
ordin afectiv, motive de autodezvoltare, succesul şcolar, motive externe.
În categoria motivelor cognitive intră dorinţa elevilor de a cunoaşte multe lucruri interesante
(în sens general – curiozitatea) declarată ca factor dinamic de bază al activităţilor de învăţare
(„învăţ pentru că vreau să cunosc cît mai mult”; „învăţ la toate pentru că învăţarea îmi dă
satisfacţii”; „învăţătura mă interesează anumite discipline școlare”), şi, în acelaşi timp, atracţia
(interesul teoretic) exprimată de elevi pentru unul sau mai multe obiecte de învăţămînt
12
(„rezolvarea problemelor la matematica îmi dă o mare satisfacţie”; „vreu să fiu printre cei mai
buni elevi din clasă). Autoperfecționarea elevilor la fel este un element motivant pentru obținerea
succesului școlar („cunoștințele mă ajută să fiu mai inteligent”, „vreau să știu multe lucruri
pentru a fi un om interesant”, „citesc și alte cărți înafară de manualele la limba româna”).
În categoria motivelor sociale intră cele care au scopuri cu un caracter social cum sunt cele
comunicaționale („să discuți cu prietenii la școală e mai interesant decât sa stai la lecții și să
înveți”, „dacă înveți bine te respectă colegii”, „îmi place lucrul în grup la lecție”) sau cele ce
vizează primul statut social al colulului – cel de elev („dacă esti elev, trebuie să înveți bine”, „să
învăț bine și să nu lipsesc de la lecții este tot ce trebuie să fac”, „învățătura la vârsta mea – e
lucrul cel mai important”).
Sfera motivelor de ordin afectiv înglobează motivele cu o predominantă bază emoţională,
atît pozitivă, cît şi negativă: dragostea şi respectul faţă de părinţi, sentimentul datoriei faţă de
părinţi, dorinţa de a crea mulţumire (bucurie) părinţilor, simpatia faţă de profesor, respectul faţă
de profesor (pentru că „explica bine”, „este înţelegător”, „ne ajută mult”), teama de pedepsele
aplicate de părinţi, anxietatea determinată de atitudinea rigidă a unor profesori, sentimentul de
regret sau de ruşine faţă de profesori, părinţi sau colegi. Toate aceste motive constituie trăiri
afective ale elevilor izvorîte din relaţiile cu diferiţi factori implicaţi în procesul învăţării lor
şcolare: profesori, colegi, părinţi. Ele reflectă atitudinea elevilor faţă de aceşti factori, faţă de
sarcinile şi cerinţele ce vin din partea acestora, în ceea ce priveşte învăţarea lor de fiecare zi.
Motivele incluse în scala performanței şcolare se grupează în jurul dorinţei de succes sau de
evitare a insuccesului. Din răspunsurile elevilor reiese că „rezultatul favorabil” pe care ei doresc
să-l obţină vizează trei direcţii: situaţia şcolară (note bune, premii, etc), prestigiul în grupul
(clasa) din care fac parte şi aprecierea favorabilă a profesorilor, respectiv a părinţilor (ultimele
două direcţii depinzînd în bună măsură de realizarea celei dintîi, strîns legată de dorinţa de
autoafirmare a fiecăruia dintre elevi). Aceleaşi direcţii se conturează şi în ceea ce priveşte
evitarea insuccesului.
Pentru dterminarea nivelului de reușită școlară a elevilor cuprinși în eșantionul cercetării am
analizat documentele școlare. În urma acestei analize am constatat că reușita școlară a elevilor
este destul de bună (vezi fig.3).

13
 Fig. 3 Nivelul reușitei școlare a elevilor cuprinși în cercetare
Din datele figurii de mai sus putem observa că o bună parte de elevi au ao reușită școlară
ridicată și foarte ridicată (35, 61%), cea mai mare parte a elevilor (40%) au o reușită școlară
medie și doar 24,39% din elevi au reușită școlară reusă și foarte redusă. Reușita școlară -
concretizată în  rezultatele elevilor - reprezintă o realitate școlară complexă ce include:
cunoștințe, capacități intelectuale formate, abilități de aplicare a cunoștințelor, trăsături non -
cognitive de personalitate.
Totodată analiza datelor cercetării a scos în evidență faptul că între motivația învățării și
reușita școlară a elevilor din ciclul primar (clasa I) exista o corelație directă: cu cît gradul de
motivație școlară a elevilor este mai înalt cu atât nivelul de reușită este mai ridicat (vezi fig. 4).

Motivația învățării Reușita școlară

40%

24% 16%
38,00% 32,00%
11,43% 17,29%
8,57%
5,71% 7,00%
Foarte ridicată Ridicată Medie Redusă Foarte redusă

Figura 4. Relația dintre motivația învățării și reușita școlară a elevilor clasa I

14
 Așa cum arată datele figurii nr.4 putem deduce faptul că substratul motivaţional
activează sau inhibă conduitele de învăţare, le amplifică sau le diminuează, le prelungeşte sau le
scurtează durata şi, mai ales, le face să aibă ecouri şi urmări diferite pentru cel care le practică.
Rezultatele activităţii de învăţare depind, în mare măsură, de existenţa unor motive suficient de
numeroase şi de puternice, care să orienteze şi să susţină activitatea elevilor. Observaţiile de
fiecare zi dovedesc că reuşita la învăţătură este cu mult mai mare la elevii care manifestă interes
pentru activitatea şcolară, decît la cei înzestraţi cu aptitudinile corespunzătoare, dar lipsiţi de o
motivaţie adecvată. Prezenţa motivaţiei pentru învăţătură este o condiţie importantă şi pentru
ridicarea capacităţii de muncă a elevilor. Atunci cînd există o motivaţie puternică, activitatea de
învăţare se desfăşoară fără scăderea randamentului un timp mai îndelungat, întîrziind apariţia
oboselii.
Concluzii: În capitolul trei al lucrării s-a evidenţiat care sunt motivele învățării la elevii din
ciclul primar şi care este corelaţia reuşitei şcolare cu acestea. În urma cercetării noastre se
evidenţiază, faptul că elevii sunt destul de motivați pentru a învăța. Reuşita şcolară este ţelul
întregului proces de învăţământ. Analiza reuşitei şcolare se face în strânsă legătură cu eşecul
şcolar. Sociabilitatea este un aspect important de care depinde mult reuşita vieţii noastre sociale
şi individuale. Ea este cu atât mai dificilă pentru un elev, fiindcă reușita școlară se bazează pe
competențele comunicative, mai ales la orele de limbă română, unde elevii vin cu argumente,
ideii proprii etc.
Prin rezultatele cercetării au fost atinse obiectivele acesteia, care au confirmat ipoteza lansată,
au validat valoarea teoretică şi cea practică. Rezultatele obţinute ne permit să afirmăm că ipoteza
înaintată de noi, s-a confirmat total, între gradul motivației de învățare şi reuşita şcolară a
elevilor din ciclul primar există o corelaţie directă. Procesul de adaptare a elevilor din clasa I la
programul și tipurile de activități școlare decurge mai bine, dacă aceștia sunt suficient de
motivați pentru activitatea de învățare.

15
 CONCLUZII GENERALE 

Odată cu intrarea copilului în școală, întraga sa activitate fizică și psihică se schimbă sub
influența acestui nou factor. Învățarea școlară se deosebește de toate actele de învățare
anterioare, atât prin conținutul său, cât și prin cadrul și modul de desfășurare. Volumul, caltatea
și diversitatea conținuturilor învățării școlare, după vârsta de șapte ani, hotărăsc, în societatea
contemporană, viitorul fiecăruia, locul său în comunitatea umană. Din acest motiv eforturile
societății și ale indiviziloe sunt direcționate spre reușită și succes, spre integrarea școlară optimă.
Cunoștințele care se acumulează și capacitățile psihice de bază care se formează la vârsta școlară
mică sunt deosebit de semnificative pentru următoarele etape ale viitorului profesionist, chiar
pentru toată viața. De aceea, formarea motivației școlare, sprijinirea de către familie și școală a
dezvoltării tuturor posibilităților acestui stadiu trebuie să fie o preocupare centrală.
Motivaţia de învăţare constituie un complex de declanşatori ai activităţii de învăţare,
inclusiv a activităţii de comunicare. Motivaţia învăţării se formează dintr-un şir de factori ce se
modifică şi interacţionează permanent. Interesul cognitiv este considerat unul dintre cei mai
importanţi factori motivaţionali ai învăţării. El se bazează pe nevoi şi, spre deosebire de motive,
întotdeauna este conştientizat, deaceea este mai accesibil în aspectul diagnosticării şi formării
16
sale. Formarea şi dezvoltarea motivelor de învăţare sunt determinate de existenţa anumitor
strategii psiho-pedagogice.
În procesul cercetării noastre, am reuşit să stabilim conţinutul motivelor caracteristice de
învăţare în ciclul primar. În structura motivaţiei extrinseci prevalează factorii pragmatici de
învăţare, inclusiv motivul utilităţii competenţelor obţinute. Motivaţia intrinsecă a învăţării este
determinată de interesul pentru procesul, conţinutul şi instrumentul activităţii de învăţare, fapt ce
stimulează motivele cognitive ale învăţării. Reuşita şcolară este ţelul întregului proces de
învăţământ. Analiza reuşitei şcolare se face în strânsă legătură cu eşecul şcolar.
Rezultatele cercetării au confirmat ipoteza lansată de noi, între gradul motivației de
învățare şi reuşita şcolară a elevilor din ciclul primar există o corelaţie directă. Este necesar de a
accentua că eficienţa metodelor de studiere a motivaţiei poate fi asigurată numai atunci cînd ele
vor fi apropiate de condiţiile fireşti ale procesului de instruire, totodată trebuie să fim atenţi în
ceia ce priveşte pronosticarea. Starea sferei motivaţionale este foarte mobilă, fiecare copil are
rezerve de dezvoltare a motivaţiei. De aceea aprecierea stării de motivaţie la fiecare copil trebuie
să presupună numaidecît posibilităţile dezvoltării ei.
Învăţătorii, părinţii, sunt cei care trebuie să dea dovadă de sensibilitate şi dragoste faţă de copii,
de capacitatea de anticipare şi de cunoaştere a copiilor, de empatie şi echilibru afectiv. Să acorde
atenţie problemelor pe care elevii trebuie să la clarifice, să nu minimalizeze problemele care îi

frămîntă, să le acorde respect şi, poate aşa, îi vor motiva către succes. Ideile sau părerile lor nu
trebuie îngrădite, neluate în considerare, să nu le considere inutile- acestea ducând la închiderea
în sine a copilului, inhibarea lui şi chiar lipsa lui de interes pentru lecţie. Nu trebuie să uităm că
la fiecare elev avem ceva de apreciat- o părere , un răspuns, o lucrare- apeciindu-le, elevul
observă că propriile lui idei sunt valoroase, astfel el se va simţi valoros, util şi va participa cu
mai mare plăcere la lecţie.

17
 BIBLIOGRAFIE:

1. Albu, Gabriel . „În microuniversul învăţării”. În Didactica Pro, 2009, nr 2-3 (54-55),
pag. 6-11;
2. Axentii, I., Axentii, V. Ghid de perfectare a tezelor de licenţă şi masterat. Cahul: tTp
Centrografic SRL, 2010, 56 pag.;
3. Axentii, I., Barbă, M. Metodologii didactice interactive de organizare a procesului de
învățămînt, vol. III. Cahul: Tip.„ Centrografic SRL”, 2011, 303 pag.;
4. Bontaș, Ioan. Pedagogie. Bucureşti: ALL, 327 pag.;
5. Căruță, Elena. „Rolul motivaţiei învăţării în obţinerea succesului şcolar”. În Psihologie,
2001,nr. 1, pag. 16-26;
6. Cosmovici, Andrei. Psihologie generală. Bucureşti: Polirom, 2005, 248 pag.;
7. Cucoș, Constantin. Pedagogie. Iaşi: Polirom, 2005, 463 pag.;
8. Cristea, Sorin. „Elevul - obiect şi subiect al educaţiei”. În Didactica Pro. 2001, nr. 4(8),
pag. 80-82;
9. Crețu, Tinca. Psihologia vârstelor. Iaşi: Polirom, 2009, 389 pag.;
10. Fetiskin N.P.
18
11. Golu, Pantelimon, Verza Emil, Zlate Mielu. Psihologia copilului. Bucureşti: Didactică şi
pedagogică. R.A,1992;
12. Guţu, Vladimir (coordonator). Educaţia centrată pe cel ce învaţă. Chişinău: CEP USM,
132 pag.;
13. Guţu, Vladimir. Psihopedagogia centrată pe elev. Chişinău: CEP USM, 135 pag.;;
14. Nicola Ioan. Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Aramis, 1987, 575 pag.;
15. Platon, Carolina. Ghid psihologic „Şcolarul mic”.Chişinău: Lumina, 1994, 113 pag.;
16. Racu, Igor (coordonator). Psihologia dezvoltării şi psihologia pedagogică. Chişinău:
Univers pedagogic,2007, 160 pag.;
17. Radu, Ioan (coordonator). Introducere în psihologia contemporană. Cluj: Sincron, 1991,
354 pag.;
18. Sclifos, Lia. „Îmbinarea tehnicilor LSDGC pentru menţinerea motivaţiei la lecţiile de
istorie”. În Didactica Pro, 2002, nr. 5 (15), pag 45-48;
19. Sălăvăstru, Dorina. Psihologia educației. Iași: Polirom, 2004, 286 pag.;
20. Șerbacov A.I.(coordonator). Practicum la psihologia Vîrstelor și pedagogică. Chișinău:
Lumina,1992, 252 pag.;
21. Vlas, Valentina. Psihologia vîrstelor şi pedagogică. Chişinău: Lumina, 1992, 222 pag.;
22. Vrabie, Dumitru. Psihologia educaţiei. Galaţi: Geneze, 2002, 303 pag.;
23. Zenke Karl, Schaub Horst,.Dicţionar de pedagogie. Iaşi: Polirom, 2001, 341 pag.;
24. Zlate, Mielu. Introducere în psihologie. Iaşi: Polirom, 2000, 413 pag.;
25. http ://www.e-referate.ro/referate/Motivaţia2006-09-27.html;
26. http://facultate.regielive.ro/proiecte/psihologie/motivatia_invatarii_scolare-149888.html;
27. www.calificativ.ro/strategii_generale_pentru_a_motiva_elevii_a_15072;

19
 ANEXA NR.1
Testul „Scărița motivelor” (A. Bolovici, I. Marcova)

Instrucțiunea: „ Hai să construim o scăriță care se numește „De ce eu învăț”. Citește ce este scris
pe fișuțe (este scris de ce învață copiii la școală). Pe noi ne interesează nu faptul pentru ce toți
copiii învață, ci care sunt motivele pentru care tu înveți, ce este pentru tine important. Alege o
fișă pe care este scris cea ce este cel mai important pentru tine. Aceasta va fi prima treaptă a
scăriței noastre. Din fișele care au rămas alege, din nou, pe cea pe care este scris lucrul cel mai
important pentru tine, - aceasta va fi cea de-a doua treaptă (aranjează fișuța lângă prima).
Continuă să construiești scărița singur”. Elevului i se prezintă celelalte opt fișele cu afirmații:
patru dinte acestea conțin motive cognitive și patru- motive sociale
1. Eu învăț, pentru ca să știu tot.
2. Eu învăț, pentru că îmi place să învăț.
3. Eu învăț, pentru ca să primesc note bune.
4. Eu învăț, pentru ca să pot rezolva singur probleme.
5. Eu învăț, pentru ca să fiu util oamenilor.
6. Eu învăț, pentru ca învățătoarea să fie mulțumită de reușitele mele.
7. Eu învăț, pentru ca să bucur părinții cu rezultatele mele.
8. Eu învăț, pentru ca să fiu respectat de colegi pentru reușitele mele.

20
Cotarea rezultatelor se face prin obsevarea motivelor care ocupă primele patru locuri în erarhie:
dacă sunt două motive cognitive și două motive sociale, atunci putem conchide că este o
corelație armonioasă între acestea. Dacă aceste poziții sunt ocupate de trei sau patru motive de
același fel, putem spune că predomină un anumit tip de motive [10].

ANEXA NR.2

Testul pentru diagnosticarea structurii motivației școlare (Fetiskin)

Testul dat a fost conceput de către psihologul rus N.P.Fetiskin [10] și conține 21 de
afirmații pe care copilul trebuie să le noteze de la 1l1 3 după importanța acestotra pentru el.
Istrucțiunea pe care o primește copilul este următoarea: „Notează cât de importante sunt pentru
tine cauzele pentru care înveți. Pentru aceasta încercuește cifra corespunzăroare pentu fiecare
afirmație:

0 puncte – aproape că nu are nici o importanță

1 punct – are o importanță minoră
2 puncte – are o importanță mare
3 puncte – e foarte important”

Cotarera rezultatelor: punctajul acumulat pentru întrebările 2, 9, 15 constituie scala motivelor

cognitive; punctajul acumulat pentru întrebările 3, 10, 16 constituie scala motivelor
comunicative; punctajul acumulat pentru întrebările 1, 8, 21 constituie scala motivelor
emoționale, punctajul acumulat pentru întrebările 6, 13, 19 constituie scala motivelor de
autodezvoltare; punctajul acumulat pentru întrebările 7, 14, 20 constituie scala statutului de elev;

21
punctajul acumulat pentru întrebările 5, 12, 18 constituie scala motivelor pentru performață;
punctajul acumulat pentru întrebările 4, 11, 17 constituie scala motivelor externe.

1. Învăț pentru că-mi place învățătoarea

2. Învăț pentru că-mi place să știu multe lucruri interesante
3. Să discuți cu prietenii la școală e mai interesant decât sa stai la lecții și să înveți
4. Învăți ca să primesc note bune
5. Tot ce fac – eu fac bine
6. Cunoștințele mă ajută să fiu mai inteligent
7. Dacă esti elev, trebuie să înveți bine
8. Dacă la lecție învățătoarea e prea severă, îmi pierd dorința de a învăța
9. Îmi trezesc interes doar anumite discipline școlare
10. Dacă înveți bine te respectă colegii
11. Învăț ca să nu ma certe părinții
12. Simt un sentiment de satisfacție când rezolv singur o problemă, știu bine poezia
13. Vreau să știu multe lucruri pentru a fi un om interesant
14. Să învăț bine și să nu lipsesc de la lecții este tot ce trebuie să fac
15. Îmi place să fiu atent la lecție, să ascult ce explică învățătoarea ca să răspund corect la
întrebări
16. Imi place lucrul în grup la lecție
17. Îmi place când sunt lăudat de învățătoare sau părinți pentru notele bune
18. Învăț bine pentru că vreu să fiu printre cei mai buni elevi din clasă
19. Citesc și alte cărți înafară de manualele la limba româna
20. Învățătura la virsta mea – e lucrul cel mai important
21. La școală e mai vesel, mai interesant decât acasa, sau în curte cu vecinii

22