Prevenirea abandonului școlar

Prof. Dr. Loredana Mihăileasa

C.Ș.E.I. TÎRGU NEAMȚ

Abandonul școlar reprezintă o problemă importantă care afectează mii de elevi și

studenți în fiecare an. Renunțând la școală nu reprezintă doar o problemă educațională, ci și o
problemă socială. De fapt, abandonul școlar are ramificații pe plan psihologic, economic și
social (Vallerand, Fortier, Guay, 1997).
Conform lui Patricia Hardre (2012), există două tipuri de abandon care caracterizează
pierderea interesului și a dorinței de realizare a elevului în școală: abandonul fizic (părăsirea
școlii) și abandonul motivațional (a rămâne în școală fără a fi interesat și fără a depune efort).
Se acordă o atenție scăzută abandonului motivațional, în cazul căruia elevul rămâne la școală,
dar este detașat de activitățile școlare. Abandonul motivațional, ca stare sau trăsătură,
reprezintă o amenințare ridicată în succesul academic al elevului, și poate duce la abandonul
fizic (Hardre, 2009, apud Hadre, 2012).
Din punct de vedere legislativ, un elev se află în situaţie de abandon şcolar în România
doar dacă nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu, depăşind
cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective. Modul în care cadrele didactice încadrează
abandonul şcolar diferă semnificativ. Profesorii definesc abandonul şcolar prin încetarea
elevului de a mai frecventa orele în timpul unui semestru, respectiv an şcolar, dar şi actul de
părăsire a sistemului de învăţământ înaintea absolvirii unui an şcolar sau a ciclului gimnazial.
O parte dintre unităţile de învăţământ sunt de părere că se poate considera abandon şcolar şi
situaţia în care un elev de vârstă şcolară nu se înscrie la şcoală sau cazul în care nu se prezintă
la nici o oră de curs, deşi este înscris.
Pentru a înțelege fenomenul abandonului școlar și pentru a crea strategii de prevenire a
acestui fenomen este necesară cunoașterea variabilelor care sunt legate de acesta. Există mulți
factori care sunt în legătură cu definitivarea studiilor liceale, factori precum statutul
socioeconomic, implicarea părinților, angajamentul studenților (Rosenthal, 1998). Motivația
de realizare și performanța academică reprezintă alți doi factori care joacă un rol important în
rezultatele școlare, inclusiv fenomenul de abandon școlar (Gleason & Dynarski, 2002;
Goldschmidt & Wang 1999; Hardre & Reeve, 2003, apud Parr, 2013). Acești doi factori
(motivația de realizare și performanța academică) sunt foarte importanți în stabilirea
strategiilor de prevenire a abandonului, pentru că, spre deosebire de statutul socioeconomic,
aici se poate interveni.
Lipsa motivației și stima de sine scăzută sunt doi factori importanți care trebuie luați
în considerare atunci se studiază rata absolvirii. Stima de sine scăzută poate duce la o
motivație scăzută, iar lipsa motivației sau a succesului academic poate avea un impact major
asupra încrederii în sine (Griffin, 2002, apud Klepfer, 2015).
Într-un studiu realizat la o școală italiană s-a constat că adoptarea unor măsuri precum
creșterea flexibilității în alegerea cursurilor și punerea la dispoziția elevilor a serviciilor de
consiliere a contribuit la reducerea ratei abandonului printre elevii din această țară (Pietro,
Cutillo, 2007).
Reducerea abandonului a devenit o prioritate pentru licee și universități. Identificarea
și intervenția timpurie în cadrul problemelor motivaționale poate contribui la creșterea
succesului academic și la reducerea abandonului școlar. Motivația influențează direct
dezvoltarea și utilizarea abilităților de învățare, participarea la ore, discuțiile și alte activități
academice (DiPerna, Elliot, 2002, Dweck, 2004, apud Hudy, 2006).
Din punct de vedere practic, cunoștințele cu privire la aspectele demografice care
determină fenomenul de abandon nu ajută personalul didactic sau mentorii elevilor, întrucât
aceste variabile nu pot fi controlate sau introduse în cadrul unor programe de intervenție. Din
acest motiv ar fi utilă focalizarea pe constructele psihologice, precum motivația, auto-
determinarea, stima de sine, care pot fi modificate prin intermediul implementării unui
program de prevenire a abandonului academic.
Strategiile motivaționale au fost utilizate frecvent pentru prevenirea abandonului în
școlile primare, gimnaziale și liceale. În mod similar au fost identificate și adresate probleme
motivaționale la nivel de colegiu, ceea ce a contribuit la creșterea probabilității de absolvire a
programului de studiu (Hudy, 2006).
Programele de intervenție de succes focalizate pe motivație se bazează pe ideea
potrivit căreia indivizii sunt tot timpul motivați să facă ceva. Un aspect cheie al acestor
programe de intervenție destinate să reducă rata abandonului este rolul de consiliere și de
îngrijire suportivă a elevilor/ studenților (Damashek, 2003, apud Hudy, 2006).
Școala joacă un rol important în sprijinirea elevilor pentru a persista atunci când
aceștia se înfruntă cu diverse obstacole (Knesting, Waldron, 2006, apud Klepfer,2015). Este
foarte important ca mediul școlar să fie perceput ca fiind sigur, și în același timp să
promoveze nevoia de conexiune a elevilor cu școala (Moon, Ando, 2009, apud Klepfer,
2015).
 Mediul în care se află elevul, atât cel de acasă, cât și cel de la școală, poate influența în
mod direct performanța academică a acestuia. Implicarea părinților în educație, sprijinul oferit
de aceștia, poate influența motivația elevului de a continua studiile. În plus, suportul social al
prietenilor și al profesorilor îl pot încuraja pe elev să-și mențină notele și să lupte pentru
îndeplinirea obiectivelor legate de școală (Gonzales, Padilla, 1997, apud Farber, 2004). Lipsa
suportului social din partea familiei, a prietenilor și a profesorilor, poate avea un efect invers -
renunțarea la studii.
În concluzie, caracteristicile personale ale elevului, cum ar fi stima de sine, auto-
eficiența, credințele personale, au un efect direct asupra nivelului de motivație al elevului.
Elevii cu un nivel ridicat al stimei de sine și al auto-eficienței, au o încredere mai mare în
școală și sunt mai puțin vulnerabil în fața factorilor stresanți (Farber, 2004).

Bibliografie

 Farber, V. (2004) Latino High School Students: A Psycho-sociocultural Perspective on

Coping Mechanisms and their Influences on Academic Performance
 Hardre, P., (2012). Standing in the Gap: Research that Informs Strategies for
Motivating and Retaining Rural High School Students. Rural Educator, 34 (1)
 Hudy, G. (2006). An Analysis of Motivational Factors Related to Academic Succes
and Persistence for University Students. A Dissertation Submitted to the School of Graduate
Studies and Research in Partial Fulfillment of the Requierment for the degree Doctor of
Education, Indiana University of Pennsylvania
 Klepfer, S. (2015). Self Esteem and Motivation Effects on Predicted High School
Gradution Outcomes, Walden University ScholarWorks
 Parr, A. (2013), Academic Achievement Motivation and High-School Dropout: An
Integrative Model. Senior Theses. Lake Forest College Publications -
http://publications.lakeforest.edu/seniortheses/2
 Pietro, G.D., Cutillo, A., 2007. The impact of supply side policies on university drop-
out: the Italian experience.
 Vallerand, R. J., Fortier, M. S., & Guay, F. (1997). Self-determination and persistence
in a real-life setting: Toward a motivational model of high school dropout. Journal of
Personality and Social Psychology, 72, 1161-1176, doi: 10.1037/0022- 3514.72.5.1161