Sunteți pe pagina 1din 20

ARGUMENT


Reuşita şcolară constituie o temă permanentă
şi complexă a psihopedagogiei de care se
loveşte zi de zi cadrul didactic în activitatea
lui instructiv-educativă.
• Este necesar să cunoaştem unele elemente
care manifestă un rol important în realizarea
progreselor în rândul elevilor. În consecinţă,
este necesar să se cunoască factorii
principali în determinarea succesului /
eşecului şcolar ,rolul profesorilor (ca
atitudine a modalităţilor de evaluare a
elevilor), modul în care ne raportăm la
propria persoană şi valoarea pe care şi-o dă
individul lui însuşi (stima de sine).
Cap. I
Delimitări conceptuale
• Reuşita şcolară înseamnă atât realizarea
unor calificative şi deci a unor performanţe
superioare, oglindite în note mari (randament
şcolar superior) cât şi reuşita în planul
integrării sociale, în cadrul grupului socio-
educaţional, asimilarea unor modele de
comportament şi a unor valori sociale, etc .
• Din perspectiva profesorului, reuşita
şcolară înseamnă elaborarea şi utilizarea
unor metodologii de bună calitate, care să
fie adaptate posibilităţilor clasei (nivelul
de vârstă) şi fiecărui elev în parte.
• Reuşita şcolară poate fi definită deci,
atât ca adaptare a elevului la exigenţele
şcolii şi ale profesorului , în raport cu
propriile posibilităţi individuale,cât şi ca
adaptare a şcolii, respectiv a profesorului
la aceste posibilităţi.
• Insuccesul este simptomul unei
discordanţe între exigenţe-
posibilităţi-realizări; include forme de
inadaptare şcolară, fenomenul
mediocrităţii şi subrealizării şcolare
(performanţe şcolare inferioare
posibilităţilor intelectuale), abandonul
şcolar .
• Relaţia succes-insucces este o relaţie
dinamică, complexă.
• Succesul total nu există, aşa cum nu
există nici insuccesul definitiv,
echivalent cu situaţia în care nu se
mai poate face nimic pentru un elev
anume, din perspectiva şcolii, a
educatorului, a părinţilor şi a tuturor
factorilor interesaţi.
Cap. II
Cauze şi forme de
manifestare ale reuşitei
şcolare
2.1 Factorii care
influenţează progresul în
plan personal
• Reuşita şcolară este rezultatul
interacţiunii optime a două categorii
de factori: interni (biologici şi
psihologici) şi externi (pedagogici şi
socio-culturali).
2.2 Factorii intelectuali ai reuşitei

şcolare
Inteligenţa şcolară este o formă
specifică , particulară , a inteligenţei , care
se diferenţiază de inteligenţa generală ,
globală , verbală, practică etc. , mai ales prin
specificitatea conţinutului sau, dar ,în
acelaşi timp, se supune legilor generale ale
dezvoltării mintale .
Eficienta ei este conditionata de gradul
de organizare a intregii personalitati , mai
ales de trasaturile afectiv- motivationale si
volitiv-caracteriale ale elevului
2.3 Factorii nonintelectuali ai
reuşitei şcolare
• aptitudinile
• temperamentul
• caracterul
• emoţiile şi sentimentele
• atitudinea faţă de activitatea şcolară
• nivelul de aspiraţie al elevului
CAPITOLUL III
PROBLEMATICA
EŞECULUI ŞCOLAR
3.1.Descrierea
problemei
• Termenul eşec şcolar are accepţiuni
diferite, fiind în mare măsura o problema
de atitudine şi un mod de evaluare a
rezultatelor şcolare, a calităţii
performantelor şcolare ale elevilor, de
existenţa programelor, de existenţa a unor
norme implicite sau explicite în ceea ce
priveşte reuşita şcolară
În plan pedagogic întâlnim
următoarele forme ale
eşecului şcolar:  
• 1) Rămânerea în urmă la învăţătură
• episodică
• la nivelul unui semestru
• persistenta
• 2) Repetenţia – este caracterizată de
insucces permanent de-a lungul întregului an
şcolar
3.2 Cauze ale
insuccesului şcolar
• deficienţe intelectuale (atenţie, memorie,
gândire), afective (hiperemotivitate, apatie,
nevroze, psihoze), tulburări de comportament
(instabilitate psihomotorie, delincvenţă)
• lipsa motivaţiei
• deficienţele activităţii de predare şi erorile de
evaluare
• evenimentele stresante în viaţa de familie (boală,
divorţ, conflicte)
• dezinteresul familiei faţă de şcoală
• sănătatea afectată de boli cronice şi acute
3.3.Prevenirea şi
înlăturarea eşecului şcolar
• Depistarea precoce a eventualelor probleme de
învăţare încă de la începutul şcolarităţii (dacă se
poate, chiar din etapa preşcolarităţii);
• Utilizarea întregului arsenal de metode psiho-
pedagogice de stimulare şi recuperare a
dificultăţilor şcolare;
• Orientarea şcolar-profesională adecvată în care
trebuie să primeze interesele elevilor, dar şi
cererea pieţei muncii, acţiune desfăşurată pe tot
parcursul şcolarizării, dar mai ales la sfârşit de
cicluri şi la trecerea în viaţa activă.
3.4 Abandonul şcolar
• Principalii factori de creştere a
probabilităţii de a renunţa la educaţie
sunt localizaţi la nivelul familiei şi al
comunităţii , dar recomandările
pentru acţiuni de atenuare a acestor
factori se adresează în primul rând
şcolii.
• Cele patru mari direcţii de acţiune propuse
sunt:
• Integrarea elevilor cu risc de renunţare la
educaţie în sistemul şcolar ;
• Creşterea responsabilizării cadrelor
didactice ;
• Reintegrarea elevilor care deja au
abandonat şcoala ;
• Monitorizarea stării sistemului, pentru a
preveni de timpuriu apariţia de crize şi
pentru a identifica periodic modificări în
ceea ce priveşte factorii de abandon şcolar
3.5 Importanţa prevenirii
insuccesului şcolar
• Ideal este să prevenim si să întâmpinăm
insuccesul şcolar.
• Identificarea factorilor care
condiţionează rezultatele şcolare permite
stabilirea cailor prin care creează
premisele succesului şcolar, asigurându-se
reuşita şcolară a elevilor.
CONCLUZII
 Succesul şcolar concretizat în rezultatele
obţinute de elevi reprezintă o realitate
şcolară complexă, incluzând deopotrivă:
cunoştinţele însuşite, capacităţile
intelectuale formate, abilităţile de aplicare
a cunoştinţelor în rezolvarea unor
probleme teoretice şi în acţiuni practice,
trăsături non-cognitive de personalitate.
Privit în perspectiva succesului
tinerilor pe treptele superioare ale
sistemului şcolar şi integrării lor în
viaţa socială şi în activitatea
profesională, succesul şcolar
înglobează şi reuşita acestora în
activitatea post- şcolară