În această etapă, are loc o dezvoltare somatică și motrică intensă.

Perfecționarea formelor de deplasare

și dezvoltarea comunicării verbale, contribuie la îmbogățirea experienței de viață a copiului, angrenat
permanent în lumea externă. Imitația contribuie la formarea anumitor deprinderi, constituind forma
principală de învățare.

Alergarea –

între 15 și 18 luni apar primele încercări, viteza crește progresiv de la 2m pe sec la 2 ani, la 5m pe sec la 7
ani.

Crește amplitudinea fuleului

-mișcarea braețor devine mai coordonată

-piciorul de sprijin se extinde complet, iar oscilațiile laterale ale corpului se diminuează.

Aruncarea

Principala caracteristică a aruncării în acest stadiu o reprezintă limitarea mișcării din articulația cotului.
Treptat, amplitudinea articulară crește, iar relația cu activitatea posturală și cu pregătirea aruncării se
îmbunătățește.

Se trece de la o acțiune mono articulară, la o acțiune bi și pluri articulară

Săritura

Se însușește după ce copilul a învățat să alerge. La 18 luni, apar primele faze de săltare – succesiuni de
impulsii pe două picioare. După vârsta de 3 ani trunchiul se propulsează în sus și spre înainte, iar
pregătirea săriturii se îmbunătățește

Dificultăți – incapacitatea de impinge egal în ambele picioare

Aterizare rigidă

Imobilizarea unui brat

Lovirea cu piciorul – se realizează mai întâi din stand, apoi din deplasare

Această deprindere este caracterizată de

- Mișcare limitată a piciorului

- Amplitudine limitată a mișcării
- Lovitura este lipsită de forță
Această perioadă este considerate “vârsta de aur a copilăriei”, iar comportamentul copilului se
diversifică , ca urmare a integrării acestuia în mediul grădiniței. Dezvoltarea fizică și morfologică
înregistrează progrese evidente, astfel încât, la sfârșitul perioadei, relația extremități-trunchi se
modifică, în favoarea celei dintâi.

Tot în această perioadă, are loc angajarea cu predilecție a uneia dintre emisferele cerebrale, fapt care
influențează caracterul manualității copilului (ambidextru, dreptaci, stângaci). De asemenea, procesarea
informației se ameliorează, la fel și precizia mișcărilor

Alergarea se caracterizează printr-o îmbunătățire a fazei de propulsie și a fazei de amortizare, și prin

diminuarea forțelor de frânare și a oscilațiilor trunchiului

Aruncarea cu o mână de deasupra umărului capătă amplitudine, mișcarea devine bi articulară, iar forța
de aruncare crește (5-6 ani), datorită acțiunii trunchiului.

Săritura

Se învață tehnica săriturii de tip stâng drept – drept stâng și galopul. Pentru însușirea săriturii în lungime
se recomandă așezarea unor obstacole joase, care să stimuleze desprinderea pe verticală. Totuși, forța
de impulsie rămâne scăzută, iar brațele nu lucrează eficace.

Lovirea cu piciorul se caracterizează prin

-elanul constă în unul sau doi pași

-mișcarea pregătitoare se realizează la nivelul genunchiului

-piciorul care lovește rămâne flexat în timpul mișcării active

Masa musculara se dezvoltă lent, iar tonusul muscular are valori reduse, ceea ce permite efectuarea
unor mișcări cu mare amplitudine în unele articulații. Forța musculară are valori scăzute, iar menținerea
echilibrului necesită un effort suplimentar

Se evidențiază o plasticitate deosebită a sistemului nervos, ceea ce conferă copiilor o mare receptivitate,
în comparație cu adultii. De asemenea, predomină excitația corticală, care produce reacții motrice
exagerate, insuficient coordonate, la stimuli externi.

Capacitatea de învățare motrică este remarcabilă, dar posibilitățile de fixare a mișcărilor noi sunt reduse.
Doar repetarea sistematică, conduce la integrarea și fixarea unor structuri noi în repertoriul motric al
copilului. Deprinderile motrice de bază sunt supuse unui process de consolidare-perfecționare.
Alergarea are un aspect apropiat de cel optim. Piciorul de impulsie se întinde mai mult, iar piciorul liber
are o cursă mai amplă, cu ridicarea accentuate a genunchiului.

Prinderea mingii – se caracterizează printr-o poziție mai suplă, cu brațele flexate și picioarele depărtate.
La începutul perioadei, copiii manifestă dificultăți în ceea ce privește , plasarea în spațiu în raport cu
traiectoria mingii. La sfârșitul perioadei, deplasarea la minge este mai sigură.

Aruncarea mingii – în această etapă cunoaște o fază pregătitoare în care piciorul opus brațului de
aruncare avansează, iar brațul liber este ridicat pentru a echilibra rotația trunchiului. Această deprindere
motrică de bază se realizează printr-o acțiune pluri articulară.

Săritura în lungime se caracterizează printr-o impulsie puternică a piciorului de bătaie, mișcare

coordonată a brațelor și o extensie completă a piciorului de impulsie în timpul zborului.